Cu plebea de frunze bătute de vânt

Mi-e viaţa sfârlează pe ramul bătrân,

E larg orizontul dar cercul prea strâmt
Şi totuşi mai vreau pe pământ să rămân.

Frica de moarte? Nu ea mă reţine,

Nu raiul pământesc îmi e embargou,
Încă mai am de împărţit o Pâine,
Când n-oi mai cânta voi geme-un Cânt nou.

Cu g-ul sortit ţărâna mă cheamă,

Un plod fără chip în pântcu-i rece,
Căci trupul rămâne taxă la vamă,
Chipul spre Ţara promisă va trece.

Cu plebea de frunze port nume domnesc,

Ţese-ne Doamne ca aur pe Cale!
Căci Razele Tale în noi strălucesc,
În gura Ta suntem cânt de-osanale.

Cu g-ul sortit ţărâna ne cheamă,

Veşnic plozi fără chip în pântec ne-ar vrea,
Dar sufletul trece de ultima vamă
Isus îl conduce în Patria Sa.