Sunteți pe pagina 1din 1

Se-ncheie in lume azi încă un an,

Încet ca nisipu-n clepsidra se duce.


Mai scrie un ultim cuvânt in roman
Și-asculta cum timpul din tine se scurge.

Mai bate o data pendulul in ceas -


Ai timp doar sa spui o poveste.
O ultima clipa doar ti-a mai rămas
Și ceea ce spui in veci nu se șterge.

Dar peste acestea se-aude o voce


Ce-și cânta de ani acel singur vers:
“ Mai lasa-l Parinte, mai lasă-l sa crească
Și primul sau rod curând ai sa-l vezi. “

Și încă un an in grădina te lasă...


Deschizi iarăși ochii și nu înțelegi
Ca “ ultima clipa “ e “noua ta șansa “
Și poți ca viața din nou s-o trăiești.

Sa schimbi ce-a fost rău, sa te-ntorci acasă.


E ultima șansa, un ceas de hotar.
Te-așteaptă cu rod, ești viță aleasa.
Asculta - e anul de har...

E anu-ndurarii, al Domnului dar


Sa scrii o frumoasa poveste.
O inima plină de-al Domnului har
Sa fie a Domnului iesle.

Te cheamă - acum îl auzi?


Pe tine, pe tine te cheamă...
Și lumea trăiește ca tu sa te-ntorci -
Cum poți sa nu-L bagi in seama?

“ Mai lasă-l Părinte, mai lasă-l sa crească


Și primul sau rod in curând ai să-l vezi.
Caci el este pomul de viță aleasa,
Mai lasă-l Parinte, mai lasă-l... ”