1. Trec oameni pe lângă noi, în grabă...

Aleargă toți după nevoi, în grabă...

Și dacă te salut-o face tot în grabă...
Iar de-ți zâmbește-o face scurt și tot în grabă...

R1: /: N-avem timp să zâmbim,

N-avem timp să iubim,
N-avem timp să-i prețuim pe-ai noștri dragi.
Facem totul doar în grabă,
Pământul tot mai mult ne leagă
Și-apoi sfârșim dezamăgiți și obosiți. : /

2. La rugă ne plecăm și noi, în grabă...

Îi spunem orișice nevoi, în grabă...
Și dacă pregătim o jertfă, tot în grabă...
Trăim pe fugă mereu triști și tot în grabă...

C: /: Părinții astăzi sunt tot mai grăbiți,

Aleargă-ntruna să fim mulțumiți,
Ei vor s-avem un trai cât mai ușor,
Să stăm cu ei de vorbă-un ceas, ne este dor... :/

R2: N-aveți timp să zâmbiți,

N-aveți timp să iubiți,
N-aveți timp să-i prețuiți pe-ai voștri dragi.
Faceți totul doar în grabă,
Pământul tot mai mult vă leagă
Și-apoi sfârșiți dezamăgiți și obosiți.
1. Viața noastră e-un drum prin pustie
Și mereu merg pe el caravane
Iși petrec pe ea oamenii anii
Caută viață-n această stihie

2. Fericirea dorind s-o găsească

Unii caută bani alții slavă
Le găsesc dar totu-i otravă
Dar pe Domnul nu vor să-L cunoască

R: Nu mult și Hristos va veni

Va deschide a cerului poartă
Ziua aceea va fi minunată
Cu Hristos când ne vom întâlni

R1: Vor vedea atunci oamenii

Cine e sfânt și cine nu este
Cine azi lui Isus îi slujește
Fericit va intra-n veșnicii

3. Am văzut osemintele lor

Celor ce prin pustiu de păcate
Căutau fața lor libertate
Dar în chinuri și lanțuri ei mor

4. Doamne dă-mi Tu putere să merg

Să urmez neîncetat a Ta cale
Să ascult de poruncile Tale
Căci Tu nouă ne dai ceru-ntreg