Credință numai în puterea lui Dumnezeu

Fiecare credincios este, probabil, familiarizat cu rolul important pe care predicarea și buna
învățătură îl joacă în extinderea împărăției lui Hristos ajutându-ne să ne maturizăm. Dar, în
ultimii ani, am început să mă întreb dacă nu cumva înțelegerea noastră despre predicare este
definită mai mult de experiența noastră de viață decât de Biblie.

În majoritatea bisericilor, un slujitor stă înaintea congregației și împărtășește un pasaj din

Scriptură, de obicei într-o manieră secvențială, logică, care explică semnificația pasajului
pentru ca fiecare să înțeleagă. Dacă mesajul este bazat pe Scriptură și abilitățile de
comunicare ale vorbitorului sunt de un nivel înalt, predica acestuia este definită de obicei ca o
”predică bună.” Același lucru se poate aplica și atunci când împărtășim Cuvântul unui prieten
sau coleg de muncă. Sfatul recomandat este să-ți folosești capul, să fii cât mai convingător și
să încerci să aduci persoana respectivă la credința în Isus.

În timp ce toate acestea sunt bune, ce vom face cu privire la descrierea apostolului Pavel
despre metoda lui de a predica? Aducând aminte bisericii din Corint de lucrarea sa care a
durat optsprezece luni, el a spus: ”Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit
să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. Căci n-am avut de
gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit. Eu însumi, când am
venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi
propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă
dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea
oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 2:1-5)

Ce? Un vorbitor care nu se baza pe cuvinte înțelepte și persuasive? Nu este ceea ce

majoritatea dintre noi urmăresc atunci când împărtășim cuvântul celorlalți? Dar aceasta nu a
fost niciodată o parte a strategiei lui Pavel ca și predicator al Evangheliei. El s-a lăudat cu
puterea Duhului care se odihnea asupra lui. De ce? Pentru ca creștinii din Corint să poată
avea credință ”în puterea lui Dumnezeu” și nu în ”înțelepciunea omenească.”