Cuprins

Rezumat ................................................................................................................................................ 1
Cuvinte cheie ........................................................................................................................................ 1
Definiție teoretică.................................................................................................................................. 1
Morfologia unei ZUF ............................................................................................................................ 2
Încadrarea zonelor urbane funcţionale în sistemul administrativ teritorial românesc ................ 3
Dimensiunile funcționale ale ZUF ...................................................................................................... 3
Populație ................................................................................................................................................ 4
Transport ............................................................................................................................................... 5
Industrie ................................................................................................................................................. 5
Stiință, cercetare dezvoltare (knowledge) ........................................................................................ 6
Centru administrativ ............................................................................................................................. 7
Turism .................................................................................................................................................... 8
Pașii necesari pentru implementarea ZUF în administraţia și legislaţia din România ............... 9
Concluzie ............................................................................................................................................... 9
Bibliografie ........................................................................................................................................... 10

2017-2018
 Rezumat:
Obiectivul principal al definirii unor zone urbane funcționale este acela de a facilita
analiza distribuției spatiale a populației și a facilităților socio-economice, ierarhizarea zonelor
urbane și delimitarea zonelor de influență urbană. Totodată, conduc la stabilirea unor legi ce
guvernează dezvoltarea zonelor urbane și a sferei lor de influență, în vederea implementării
unor politici de creștere sustenabilă și organică.
Pornind de la aceste obiective, putem formula ipoteze ce vor conduce la prognoza
dezvoltării urbane și a dezvoltării teritoriale. Astfel, concentrarea populației este direct
proportională cu importanța funcțională a zonei urbane. Totodată, importanța functională a
unei zone urbane reprezintă un factor al expansiunii teritoriale, iar zonele urbane cu o
importanță funcțională foarte mare includ arii largi în sfera lor de influență.

Summary:
The main objective of defining functional urban areas is to facilitate the analysis of
the spatial distribution of population and socio-economic facilities, the urbanization hierarchy
and the delimitation of urban areas. At the same time, they lead to the establishment of laws
governing the development of urban areas and their sphere of influence in order to
implement sustainable and organic growth policies.
Starting from these objectives, we can formulate hypotheses that will lead to the
prognosis of urban development and territorial development. Thus, population concentration
is directly proportional to the functional importance of the urban area. At the same time, the
functional importance of an urban area is a factor of territorial expansion, and urban areas of
very high functional importance include broad areas within their sphere of influence.

Cuvinte cheie
 Dezvoltare
 Teritoriu
 Economie
 Locuitori
 Aglomerare
 Diversitate


Definiție teoretică
Concentrarea activităților economice și implicit a locurilor de muncă în orașe, și în
special în orașele mari – nu de puține ori cu caracter de metropolă și/sau capitale naționale
sau regionale – este una dintre problemele majore semnalate de studiile efectuate la nivel
european (ESPON, 2004, 2007, 2010, 2011), din punct de vedere al dezvoltării economice
echilibrate. În cazul regionalizării și implicit al dezvoltării regionale este vizibilă tendința de
concentrare în orașe mari, acestea devenind centre regionale în detrimentul teritoriilor
înconjurătoare care pierd atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere
social, forța de muncă migrând spre centru – sursa locurilor de muncă. Dezvoltarea
tehnologiei comunicațiilor și a infrastructurii de transport a dus însă la popularea zonelor
adiacente centrelor urbane și căilor de comunicație de proximitate ale acestora. Astfel au
apărut zone urbane bazate pe migrația bi-direcțională, formate dintr-un centru urban și
localitățile înconjurătoare.

1
 Această relație strânsă între centrele urbane și teritoriile adiacente, bazată pe oferta
de locuri de muncă, oportunități legate de educație și oferta serviciilor (publice sau private) a
dus la conturarea a ceea ce a fost numit zonă urbană funcțională (ZUF). Definirea ZUF este
extrem de flexibilă, aceasta variind de la stat la stat, atât din punct de vedere al conceptului
cât și în felul în care acesta a fost integrat în legislațiile naționale.
Pentru realizarea acestui raport vom considera că, în cazul României și pe baza
studiilor existente (ESPON, 2004, 2007; CEC, 1999), se numește zonă urbană funcțională:
acea zonă formată din unul sau mai multe centre urbane cu caracter polarizator din punct de
vedere socio-economic și localitățile înconjurătoare, între care există cel puțin o relație
bazată pe migrație și navetism (datorată proximității); care împărtășesc una sau mai multe
specializări funcționale și/sau caracteristici cultural-istorice; și care însumează o populație de
cel puțin 250.000 locuitori. De exemplu, în cazul României, se încadrează în această
definiţie Bucureștiul, Timișoara, Cluj, Iași, Constanța, Brașov dar și altele.
Datorită modului de formare și a relațiilor dintre acestea, aceste zone au abilitatea de
a depăși limitele administrative existente ale orașelor cu rol polarizator, asigurând astfel
premisa pentru elaborarea de strategii teritoriale de dezvoltare locală bazate pe cooperarea
și incluziune, în vederea atingerii obiectivelor de interes comun și folosind resursele
disponibile.

Morfologia unei ZUF

Din punct de vedere morfologic și administrativ-teritorial, zonele urbane funcţionale
pot fi formate din două tipuri de unități. În centrul oricărei zone urbane funcţionale se află o
zonă morfologică urbană (Morphological Urban Area) care are rolul de element polarizator
de bază. Acest tip de zona este întâlnită în general în cadrul aglomerărilor urbane și este
recunoscută tradițional ca centru cu caracter istoric-cultural și s-a dezvoltat totodată ca
centru socio-economic.
Aceste zone au apărut în majoritatea cazurilor odată cu aglomerările urbane de care
aparţin, pentru locuitori acestea devenind un criteriu al identităţii locale. În jurul acestor zone
morfologice urbane se concentrează acele aşezări urbane, rurale și teritoriile lor adiacente –
în principiu la nivelul unităților administrative locale - care asigură (prin migrație și navetism)
necesarul pieței de muncă. Zonele urbane funcţionale pot fi în interiorul lor mono-polare sau
pluri-polare (vezi figura alaturata) – putând avea deci una sau mai multe zone morfologice
urbane polarizatoare, zonele de influență ale acestora suprapunându-se, creându-se o
relație ierarhică între unitățile administrative din interiorul lor.

2
 Din perspectiva morfologică, trebuie menționată o particularitate în cazul României:
din cauza proceselor simultane de industrializare și urbanizare forțate practicate în perioada
comunistă, există o oarecare dificultate în a identifica zone morfologice bine definite în
cadrul aglomerărilor urbane. Artificialitatea acestui proces, strămutarea forțată a populației
din mediul rural în cel urban și planificarea strictă a sistemelor urbane au făcut dificilă
identificarea individului cu spațiul pe care îl ocupă și folosește. Neexistând un atașament
emoțional bazat pe valori culturale sau istorice, rolul identitar ale acestor centre urbane este
încă unul incipient, acesta devenind mai puternic doar odată cu reîntinerirea populației
locale.

Încadrarea zonelor urbane funcţionale în sistemul administrativ teritorial

românesc
În cazul sistemului administrativ-teritorial al României, zonele urbane funcţionale ar
putea fi formate din cel puțin o unitate teritorial-administrativă cu rol polarizator – oraș sau
municipiu și localitățile urbane sau rurale înconjurătoare, discutând aici numai de unitățile
administrativ-teritoriale de bază – alte orașe sau municipii cu care funcționează în cadrul
unui sistem urban și/sau comune – împreună cu care interacționează direct după modelul
prezentat mai sus. Aceste localități se vor afla deci în zona de influență a centrului urban
polarizator. Astfel, zona urbană funcţională ar putea avea ca unitate polarizatoare de bază
zona metropolitană datorită caracterului și relațiilor deja stabilite de orașul sau municipiul de
bază și localitățile înconjurătoare.
O zonă urbană funcțională ar putea fi deci definită și ca un sistem dezvoltat în jurul
unui centru urban polarizator (sau a mai multora) căruia i se atribuie o zonă de influență
aferentă localităților învecinate, cu care a dezvoltat o relație organică directă.

Dimensiunile funcționale ale ZUF

Dezvoltarea policentrică presupune diviziunea echilibrată a forței de muncă în
teritoriu, în mod special în zonele urbane. Atât tipologia activităților funcționale cât și oferta
de forță de muncă sunt cele două criterii de bază a zonelor urbane din punct de vedere
funcțional. În acest context ESPON 1.1.1 (2004) identifică 59 zone urbane funcţionale și
două Zone de creștere metropolitană la nivel european (MEGA) – București și Timișoara.
În cazul UE, Franța își menține în continuare dominația, fiind cea mai accesibilă
regiune, orașele din interiorul acesteia, fiind interconectate printr-o rețea de transport inter-
modală foarte bine dezvoltată.
ESPON 1.1.1 (2004) identifică șapte dimensiuni funcționale pentru care se poate
măsura, în baza datelor disponibile, nivelul de policentricitate la nivel național și european.

3
 Populație
Criteriul populației, ca dimensiune funcțională a ZUF, se referă la distribuția masei de
populație la nivel național cât și european. Mai exact, distribuția populației și concentrația
acesteia în centre urbane și zone înconjurătoare sunt criterii pe baza cărora firmele își
ghidează activitatea economică. Aceste criterii au un rol nuanțat, zonele cu o concentrație
mare de populație au șanse mai mari de a putea asigura forța de muncă atât din punct de
vedere cantitativ (potențialul fiind în general limitat de oferta locurilor de muncă), dar și
calitativ – o populație mai mare putând asigura diversitatea din punct de vedere al pregătirii
profesionale, rezultând și o diversitate notabilă a sectoarelor economice care își vor îndrepta
atenția către astfel de zone.
La nivel european concentrația cea mai mare de populație se regăsește în interiorul
Pentagonului (Londra, Paris, Milano, Hamburg, și München).

În România Municipiul București domină la nivel național cu peste două milioane de

locuitori, în rest existând doar şapte zone identificate și de raportul ESPON 1.1.1 (2004) ca
ZUF, în care populația variază (la momentul efectuarii studiului) între 280.000 și 320.000 de
locuitori: Cluj-Napoca, Craiova, Brașov, Timișoara, Iași, Galați și Constanța. Dacă analizăm
aceleași localități prin prisma recensământului din anul 2011, putem observa că deși
populația acestor orașe s-a modificat în ultimii 10 ani, aceasta variază astăzi între 254.000 și
325.000, raportul rămânând aproximativ același.

4
 Transport
Dimensiunea transportului în contextul dezvoltării policentrice are un rol foarte
important și se referă la conectivitate și accesibilitate. Numărul căilor de transport și
varietatea tipurilor de transport sunt două aspecte cheie necesare asigurării dezvoltării
policentrice. Ca și în cazul populației, conectivitatea și accesibilitatea sunt factori care
contează în atragerea investiţiilor.
În România, Municipiul București este dominant din cauza calității sale de nod
intermodal (îmbină mai multe modalități de transport), ajutat însă și de statutul său de
capitală, fiind deci din punct de vedere al transportului singurul oraș de însemnătate mare la
nivel european. Timișoara și Constanța sunt de asemenea două noduri intermodale
importante. Clujul, Iași-ul și Brașov-ul au de asemenea un mare potențial care rămâne sub-
exploatat din cauza accesibilității limitate prin căile de comunicație terestre.

De asemenea, foarte interesante sunt și zonele Calafat (RO) – Vidin (BG) și Giurgiu
(RO) – Ruse (BG), care datorită poziționării și podurilor care le leagă reprezintă două
culoare de transport maritim importante în sudul Europei.

Industrie
Rolul industrial al centrelor urbane a fost unul din motivele creșterii din punct de
vedere economic și al aglomerării acestora. Chiar dacă recent procesul de dezindustrializare
a luat amploare, rolul centrelor industriale rămâne unul major. Diferența este dată de
procesele de globalizare, de retehnologizare și de cel al dezvoltării tehnologiei
comunicațiilor. Drept urmare, în prezent, importanţa unui centru urban industrial nu mai este
un atribut al dimensiunii acestuia: orice centru, de orice dimensiune poate să își creeze
legături economice la nivel global (ESPON, 2004).

5
 La nivel național, Municipiul București este cel mai mare centru industrial, urmat de
Timișoara, Cluj, Constanța, Iași și Bacău. Comparând cifrele de afaceri aferente sectorului
industrial la nivel național se poate observa că această dimensiune nu este în cazul
României o premisă a dezvoltării policentrice (ESPON, 2004), în ciuda industrializării din
perioada comunistă.

Stiință, cercetare dezvoltare (knowledge)

În cazul dezvoltării policentrice, termenul de knowledge se referă la numărul și
distribuția institutelor de învățământ superior și cercetare. O distribuție echilibrată a acestora
duce în final la o mai bună pregătire a forței de muncă disponibile și a competitivității în
domeniul cercetării și dezvoltării.
La nivelul României distribuția acestora este de asemenea una echilibrată, dar
însemnătatea lor la nivel național și european este limitată. Astfel, la nivel național există
doar trei zone urbane de importanță europeană situate în centrele urbane: București, Iași și
Cluj.

6
 Centru administrativ
Rolul unui centru sau aglomerare urbană ca și centru administrativ poate fi decisiv în
a îi oferi premisele necesare unei dezvoltări socio-economice corecte, însă nu este neapărat
o garanție. Ca urmare, rolul administrativ al unei zone urbane funcţionale trebuie susținut și
prin intermediul altor activități. Nivelul de policentricitate, din punct de vedere administrativ,
este unul relativ, el depinzând de rolul fiecărui oraș în ierarhia europeană (la nivel macro), în
ierarhia națională și în cea sub-națională – în funcţie de specificul și tipologia sistemului
administrativ din fiecare stat.
La nivel național, Municipiul București își atribuie prin statutul de capitală rolul de
centru decizional. Conform structurii sistemului administrativ-teritorial, fiecare oraș capitală
de județ este centru administrativ de nivel județean. Nivelul regional în prezent nu este
formalizat ca nivel administrativ, rolul orașelor în acest sens fiind simbolic, însă în contextul
prezentului proces de regionalizare-descentralizare trebuie luată în considerare adăugarea
unui nou statut ce va fi atribuit unui număr limitat de orașe: capitala de regiune.

7
 Turism
Turismul este unul din sectoarele economice cheie pentru dezvoltarea socio-
economică, acesta fiind strâns legat de alte sectoare precum transportul, cultura, protecţia
mediului, competitivitatea, resursele umane (dezvoltarea turismului în zonele montane are la
bază calitatea mediului şi calităţile culturale ale acestora, dar ar fi imposibilă fără o
infrastuctură de transport eficientă însoţită de servicii adiacente competitive şi un fond de
resurse umane specializat). Rolul său pentru o dezvoltare policentrică este subliniat de
asemenea de faptul că majoritatea zonelor urbane funcţionale de importanță europeană
(Londra, Paris, Roma) sunt atracții turistice la nivel european și internaţional. Această
dimensiune se dezvoltă având la bază gradul de conectivitate și accesibilitate la care se
adaugă varietatea serviciilor aduse ca suport atracțiilor turistice.

În România există, din acest punct de vedere, o sigură zonă de interes european, și
anume Constanța dar care din cauza scăderii calității serviciilor şi a disproporţionalităţii din
relaţia calitate-preţ a început să piardă teren în favoarea orașelor de coastă din Bulgaria,
Grecia sau Turcia. În timpul scurs de la efectuarea studiului ESPON 1.1.1 (2004) s-au

8
produs însă modificări notabile: Sibiul a devenit în 2007 capitala culturală europeană şi a
crescut astfel în ierarhia orașelor de importanță națională și europeană, iar Clujul a fost
desemnat capitala europeană a tineretului 2015, statut care a modificat la rândul său
potențialul turistic. Cu toate acestea din cauza gradului redus de importanță în restul
orașelor din România, turismul nu poate fi considerat o premisă care să fi încurajat până în
prezent o dezvoltare policentrică.

Pașii necesari pentru implementarea ZUF în administraţia și legislaţia

din România
1. Stabilirea unui cadru legislativ care să poată sta la baza constituirii și funcționării
ZUF
2. Analizarea oportunităţii introducerii ZUF în documentele de programare aferente
perioadei 2014-2020
3. Identificarea timpurie, pe baza studiilor de specialitate a zonelor urbane
funcţionale și lansării de dezbateri la nivelul acestora în vederea dezvoltării de
parteneriate.
4. Stabilirea în urma consultărilor cu potențialii actori a competențelor și
responsabilităților ce urmează a fi delegate
5. Dezvoltarea unui model de cooperare bazat pe consolidarea
administrativteritorială
6. Stabilirea unui sistem de condiționalități bazate pe stimulente și penalități.

Concluzie:

O strategie de dezvoltare bazată pe policentricitate poate fi în contextul prezent o

oportunitate pentru localitățile mici și medii de a-și integra obiectivele și prioritățile în strategii
de dimensiuni mai mari și la un nivel relevant. Astfel, îmbunătățirea infrastructurii de
transport și comunicații, dezvoltarea rețelelor de energie și creșterea numărului și varietății
serviciilor la nivelul acestor localități, unele dintre ele cu resurse limitate, pot deveni
elemente integrante ale dezvoltării la nivel intra-, inter-regional, sau tras-frontalier.
ZUF prezintă avantajul de a nu se limita la zonele urbane care le-au motivat apariția,
astfel că prin intermediul acestui model bazat pe asocierea între orașe și localități se poate
asigura și integrarea teritoriilor dintre două sau mai multe localități împreună cu resursele pe
care le oferă. Pe baza acestor principii, dezvoltarea echilibrată și policentrică poate asigura
urmărirea intereselor tuturor actorilor implicați și folosirea eficientă a teritoriului, și susține
eficientizarea rețelei de localități.

9
 Bibliografie:

http://www.crpe.ro/wp-content/uploads/2013/09/raport-crpe-dezvoltare-urbana.pdf
http://sdtr.ro/upload/RAPOARTE%20SI%20ANALIZE/Zone%20de%20influenta%20u
rbana/Raport%20de%20expertiza%20Zone%20de%20influenta%20urbane%20v2.pdf
http://www.transira.ro/bb3/files/SectiuneaIII.pdf

10