Lustruirea

termică
a sticlei
Poza 1:
Gama de produse de cristal
cu plumb de la Nachtmann
„Cascade“ îşi datorează
suprafaţa sa perfectă utilizării
metodei de lustruire termică
(Poză: Nachtmann
Bleikristallwerke)
(95.10.79-b)

Sticla este utilizată de omenire de foarte
mulţi ani. Este un material universal care
poate fi modelat practic în orice formă şi
este de asemenea, foarte rezistent la
substanţe chimice faţă de majoritatea altor
substanţe. Este un material perfect pentru
păstrarea produselor alimentare. Pe lângă
uşurinţa modelării, este de asemenea, uşor
de decorat şi colorat (poza 1).
Drept rezultat este şi foarte adecvată pentru
fabricarea articolelor decorative. Acestea
cuprind de la producţia de butelii de
şampanie şi pahare de vin de calitate
ridicată, flacoane decorative de parfum
până la vaze şi statui produse din sticlă
migălos prelucrată.
Astfel de articole trebuie să aibă o suprafaţă
absolut perfectă, după cum chiar cea mai
mică imperfecţiune va degrada impresia
generală a obiectului.
Aceste cerinţe de calitate ridicată pot fi
realizate numai cu ajutorul lustruirii.
Utilizarea lustruirii cu acid este o practică
obişnuită pentru a atinge aceste scopuri.
Totuşi, utilizarea ei are drept rezultat o
etapă suplimentară a procesului precum şi
un pericol atât pentru personal cât şi pentru
mediul înconjurător. Costurile de evacuare
ale acidului rezidual de asemenea cresc
continuu.
Messer oferă o alternativă favorabilă pentru
mediu şi viabilă din punct de vedere
financiar sub forma lustruirii termice
utilizând arzătoare cu oxigen special
proiectate. Această tehnică este uşor de
integrat într-un proces existent, deoarece
este adecvată pentru utilizare la toate
tipurile de sticlă.
De la nisip la sticlă
Pentru producţia de sticlă sunt
utilizate cuptoare mari de topire sau
aşa-numitele cuptoare cu oale.
Materialele prime ca nisipul,
carbonatul de sodiu, oxidul de
aluminiu, calcarul, dolomita, pentru a
numi numai pe cele mai importante,
sunt complet preamestecate şi apoi
alimentate în procesul de topire.
Topirea decurge la temperaturi foarte
ridicate, între 1.300°C şi 1.500°C,
depinzând de tipul de sticlă.
Aceste temperaturi ridicate în
combinaţie cu natura foarte agresivă
a topiturii solicită material refractar de
calitate ridicată ce se utilizează
pentru execuţia cuptorului sau a
oalei. Consumul de energie este de
asemenea foarte ridicat ca rezultat al
temperaturii ridicate de topire. Pentru
a optimiza consumul de energie sunt
utilizate preîncălzitoare complexe ale
aerului. O alternativă atractivă de
reducere a consumului de energie
este utilizarea arzătoarelor oxi-gaz.
Utilizarea lor reduce de asemenea,
emisia de substanţe dăunătoare.
Această tehnică de încălzire este
implementată din ce în ce mai des în
industria sticlei. În această privinţă
Messer are mulţi ani de experienţă.
Etapa de prelucrare decurge după
topire. Cu mult timp în urmă aceasta
era o operaţie pur manuală (suflarea
sticlei a fost cunoscută înainte de
Hristos). Astăzi articolele de consum
(pahare, articole din gospodărie,
statui, vaze, etc.) sunt fie presate fie
suflate mecanic. Aceste sisteme
complet automatizate de prelucrare
s-au dezvoltat în decursul secolului
20.
Tratamentul suprafeţei
O suprafaţă perfectă este foarte
importantă pentru produsele de
calitate ridicată. De importanţă
crucială a finisajului suprafeţei este
calitatea matriţei sau a formei. La
rândul ei aceasta depinde de
materialul ales precum şi de gradul
de prelucrare al suprafeţei matriţei.
Totuşi, sunt inevitabile mici
imperfecţiuni ale suprafeţei pe sticla
prelucrată, neavând importanţă, cât
de complet a fost prelucrată
suprafaţa formei. Numai un tratament
adecvat al suprafeţei permite
atingerea unui potenţial complet al
structurii dorite a suprafeţei şi o
strălucire a sticlei.
Lustruirea cu acid este o practică
aplicată obişnuit, în special la
fabricarea sticlei cristal cu plumb.
Sticla prelucrată este cufundată într-o
baie concentrată de acid fluorhidric
unde suprafaţa este corodată şi astfel
sunt înlăturate micile imperfecţiuni şi
impurităţi. Rezultatul este o suprafaţă
perfect netedă.
Lustruirea cu acid, totuşi, are
dezavantaje decisive: este cerută o
etapă separată a procesului pentru
operaţia de lustruire, riscurile de
sănătate pentru personalul muncitor
nu pot fi eliminate complet, în acelaşi
timp există întotdeauna un risc deloc
de neglijat pentru mediul înconjurător.
De importanţă capitală sunt costurile
de evacuare ale acidului rezidual.
Legislaţia tot mai strictă a mediului
are drept rezultat costuri de evacuare
care cresc continuu. Procedeele
alternative devin astfel mai acceptate.
Lustruirea termică
Lustruirea termică este o alternativă
la lustruirea cu acid. Cele mai
importante avantaje ale ei sunt:
• fără evacuare de produse
reziduale
• poate fi integrată într-o secţie de
formare
• favorabilă din punct de vedere al
mediului şi riscuri reduse pentru
sănătate
Cu lustruirea termică, suprafaţa sau
marginea unui obiect de sticlă deja
scos din formă este retopită utilizând
un mic arzător (vezi poza 2). Aceasta
este realizată pe un carusel direct
cuplat la operaţia de prelucrare (care
poate fi o presă mecanică, suflare
sau turnare centrifugală). Aici sticla
este încă fierbinte, dar nu mult timp
maleabilă.
Prin topirea rapidă a suprafeţei sticlei,
defecte ca picături albe, semne de
scule, striaţii, precum şi microfisuri şi
margini tăioase sunt netezite fără a
deteriora termic structura. Se topeşte
numai un strat foarte subţire care se
solidifică din nou foarte repede.
Rezultatul este o suprafaţă imaculată
şi strălucitoare.
Poza 2: Lustruirea termică cu un arzător de
oxigen
(95.10.79-c)
Arzătoarele mici oxi-gaz sunt
îndeosebi adecvate pentru a încălzi
suprafeţe mici, precis definite la o
temperatură ridicată într-o perioadă
scurtă de timp. Este posibil ca ele să
încălzească o porţiune specifică a
suprafeţei sticlei fără a încălzi
întreaga structură şi astfel să o
deterioreze.
Pentru lustruirea termică situaţia
ideală este atunci când partea cea
mai fierbinte a flăcării atinge
suprafaţa sticlei. Distanţa de la
arzător la sticlă este astfel un
parametru critic care necesită un
control precis într-un domeniu îngust.
Pentru a realiza aceasta, sunt folosite
de obicei arzătoare multiple pentru a
urmări conturul produsului cât mai
strict posibil. În acest mod se pot
obţine cele mai bune rezultate
posibile.
Arzătoarele Messer – soluţia
optimă pentru fiecare aplicaţie
Messer fabrică o gamă largă de
diferite arzătoare care pot funcţiona
într-un spectru larg de aplicaţii.
Caracteristica principală a acestor
arzătoare este configuraţia, mărimea
şi versiunea putând, totuşi, să fie
adaptate pentru a se potrivi cerinţelor
industriale.
Arzătoare cu amestec interior
La acest tip de arzător gazul şi
oxigenul sunt preamestecate într-o
zonă internă de amestec înainte de a
fi aprinse la capul arzătorului. Pentru
lustruirea sticlei au fost special
concepute arzătoare cu un număr
mare de găuri mici de ieşire. Prin
această tehnică s-a creat o flacără
mare constând din multe flăcări mai
mici, care este ideal potrivită scopului
preîncălzirii unei suprafeţe a sticlei.
Acest amestec complet gaz-oxigen
are drept rezultat o flacără foarte
stabilă şi cu ardere rapidă permiţând
obţinerea de temperaturi maxime ale
flăcării (poza 3).
Arzătorul cu preamestec, tip “Griflam”
al firmei Messer Cutting and Welding
a fost utilizat cu succes în industria
Poza 3: Arzător cu amestec interior de la Cutting
& Welding
(95.10.79-d)
sticlei timp de mulţi ani. Acest arzător
a fost special realizat pentru a întruni
necesităţile industriei sticlei. El obţine
rezultate excelente atât în domeniul
lustruirii, cât şi în domeniul netezirii
formei. În timp, aceste arzătoare au
fost testate în repetate rânduri, în
special în domeniul tratamentului
sticlei de cuarţ.
Arzătoare cu amestec exterior
Aceste arzătoare au fost realizate
recent. Atât gazul cât şi oxigenul
necesare pentru combustie sunt
dirijate în faţa plăcii de ieşire a
capului arzătorului prin găuri
separate. Amestecul celor două gaze
se realizează prin urmare în
exteriorul arzătorului. Flacăra
rezultantă este
puţin “mai moale” cu o uşoară
reducere a temperaturii (vezi poza 4).
Metoda de execuţie are următoarele
avantaje:
Poza 4: Arzătorul cu amestec exterior are o
flacără “mai moale” cu o temperatură a flăcării
puţin mai scăzută
(95.10.79-e)
• lipsa pericolului de întoarcere a
flăcării datorată funcţionării
neadecvate şi deteriorării
rezultante a arzătorului
• flacăra “mai moale” permite să fie
păstrate muchii ascuţite ale
ornamentelor presate
• turnare excelentă (domeniu de
reglare) la o flacără minimă (abia
vizibilă) la capacitate completă
Modelul nou introdus care a fost
realizat prin cooperare cu partenerul
nostru a dat rezultate excelente.
Sticla cristal şi cristalul pe bază de
plumb în special au prezentat
următoarele:
• suprafaţă imaculată
• nici o deformare a muchiilor
ascuţite ale decorului
• strălucire deosebită
Lustruirea termică reprezintă o
alternativă interesantă şi economică
deoarece aceste cerinţe de calitate
ridicată sunt realizate fără
necesitatea vreunui tratament cu acid
(vezi poza 6).
Poza 6: Arzător cu amestec exterior folosit pentru lustruirea termică
(95.10.79-f)
Poza 5: Netedă sau cu configuraţie complicată –
lustruirea termică asigură o finisare strălucită a
suprafeţei şi margini perfecte
(Poză: Nachtmann Bleikristallwerke)
(R.95.10.67.e)
Concluzii
Lustruirea cu acid este în mare
măsură înlocuită cu lustruirea
termică. Manipularea materialelor
riscante şi personalul implicat şi
pericolele mediului înconjurător sunt
în consecinţă eliminate. Spaţiul
asociat fabricii, echipamentul şi
ambalajele de depozitare nu mai sunt
necesare. Costurile de evacuare nu
se mai impun. Lustruirea în flacără
este integrată simplu în procesul
existent între etapele de prelucrare şi
recoacere.
Cu arzătoarele flexibile Messer
această aplicaţie poate fi
implementată la toate tipurile de
sticlă, de la cuarţ la cristalul pe bază
de plumb.