METODOLOGIE $I DIDACTICA METODOLOGIA CERCETARII ISTORICE. PREZENTARE SINTETICA BOGDAN MURGESCU" Preocuparile referitoare la metodologia cercetaril istorice $i la principiile elabordrii lucrarilor stiintifice pe teme istorice ocupa un loc central in activitatea fiecdrei scoli istoriografice constiente de sine. Desigur, un nucleu important de principii $i metode ramane constant, indiferent de preferintele istoriografice ale unuia sau altuia dintre istorici, dar totodata fiecare curent istoriografic tinde sa aducd unele elemente si accente noi. in consecinta, este firesc ca lucrarile referitoare la metodologia cercetarii istorice s se innoieasca si ele, pe masura evolutiei cunoasteriiistorice in general. Observatille ce urmeazé nu au pretentia unei originalitati integrale; ele 7s1 propun, valorificdnd contributile metodologice prezente in lucrarile de referinté publicate in istoriografia straina! si roma- neasca2, s& ofere profesorilor de istorie si studentilor o prezentare sintetica si actua- fizata a unui set de principii si metode centrale in elaborarea lucrarilor istonce Istoria nu poate fi cunoscuta printr-o intuitie sintetica si global, ci prin cunoastere metodica $i treptata. De aceea, $i prezentarea noastra va urma prin- cipalele etape ale cercetaril istorice. 1. Definirea temei de cercetat Alegerea temei se face in functie de mai multe oriteri in primul rand, ea tre- buie sa raspunda unei nevol. Aceasta nevoie poate fi pragmatica sau pur cog- nitiva. Dacd facem abstractie de cercetarile cu tema impusa, $i dispunem de o 7 profesor univ. dr., Facultatea de Istorie @ Universitatii din Bucuresti. 4. Dintre lucrarile metodologice de referinté in istoriografia universala amintim aici, fra pre- tentia exhaustivitati: Ernst Bernheim, Lehrbuch der historischen Methode, Leipzig. 1889: Charles Langlois, Charles Seignobos, Introduction aux études historiques, Paris, 1897; L'histove et ses méthodes, Volume publié sous la direction de Charles Samaran, Pans, 1961; Jerzy Topolski ‘Metodologia istonei, Bucuresti, 1987; Paul Veyne, Cum se sene istona, Bucuresti, 1999 2. Nici in acest caz, enumerarea noastra nu are pretentia exhaustivitati: Aurelian Sacerdoteanu, Indrumari In cercetari istonce, Bucuresti, fa. [1943], Radu Manolescu, Teone, ‘metodologie $i terminologie In istorie (cu refenire la medievistica). “Revista istonca” (serie noua). 1, 1991, nr. 11-12, p. 615-623. In perioada cand redactam acest studi, lucrarilor romanesti de referinta in domeniu li s-a adéugat un studiu al fostului meu student, Bogdan Florin Popovici, Cateva consi- derati pnivind metodica realizni unei lucr8n stintfice In domeniul istorei, Facultati de Arhivistica”, VI-VIl, 2001, p. 217-244. 'Hrisovul. Buletin atBOGDAN MURGESCU 108 rtant este ca aceasta alegere libertatereala de a ne alege tema de cosa. in acest moment, one s& porneasca de la o problema care ne fr he ja ca un arvurnll eepuct al iste. Sut at race Scr re atuncl en porni de la acesta. Sau daca jeja mai mult, Teeter ea aarirasoee concret, macar avem 0 epoca, un eveniment sau o personalitate care ne stameste curiozitatea. Vorn cauta deci sa aflam mai multe, si vom citi una sau mai multe carti care cuprind informatii referitoare la proble- ma ce ne intereseaza. Ideal este s4 se inceapa citind lucrari recente, pentru a afla stadiul actual al cunoasterii. in mod normal, dupa una sau mai multe lecturi de acest fel pe de o parte vom sti mai mult, si pe de alta parte vor fi aspecte asu- pra carora vom fi nedumeriti. Asemenea nedumeriri vor aparea fie atunci cand autorii cArtilor citite de noi vor recunoaste onest ca o problema sau alta este neclara, sau ca ei nu au reusit s-o clarifice, fie atunci cand vom constata ca un anumit aspect care noua ni se pare interesant $i poate important este lsat la o parte in crtile consultate de noi. Vom avea deci 0 problema, sau macar o intre- bare la care vom dori sa gasim un rspuns. A gasi probleme este ins numai primul pas. Imediat dupa aceasta se cu- vine sa verificam daca problema respectiva este semnificativa din punctul de ve- dere al cunoasterii istorice generale, si dacd nu cumva ea a fost deja abordata $i poate chiar solutionata de vreun alt cercetator. De regula aceasta verificare se face prin consultarea sintezelor de referinta cu privire la perioada sau regiunea ce ne intereseaza. Vom prefera sintezele recente — atentie, ne intereseaza anul redactaril efective a acestor lucrari, si nu cel al tiparirii, pentru ca este posibil ca © lucrare veche sa fie publicata cu intarziere, sau reeditata — si dintre acestea indeosebi pe cele care cuprind o lista bibliografica detaliata. In asemenea lucrari Se poate intampla s gasim enuntata problema la care ne-am gandit noi; aces- ta este un semn bun, deoarece problema noastra a mai preocupat $i pe alti istorici. Se poate insa intémpla si ca problema noastra s& nu apara deloc in sin- feral fe rater on auias) Atunci trebuie s4ne gandim bine daca problema ete Cu adevarat relevanta. Faptul ca alti istorici, fie ei si importanti, nu umai N TER aT ne simtim bine pregatiti din punct de vedere teoretic Si i \ Arebuie $8 ne sperie faptul c8 problema noastra este 'M sa incepem cercetarea noastraMETODOLOGIA CERCETARII ISTORICE 1% nostinte de teologie pentru o tema referitoare la istoria doctnnelor reiigiase. eventual cunostin{e sociologice pentru 0 tema de istorie soaal4, sau politologic pentru o tema de istorie politica). Dincolo de restrictule pe care ni le pune armonizarea temei cu resursele de care dispunem (timp, nivel de pregatire, surse accesibile), este irnportant 54 ne decidem inca de la inceput asupra problemei pe care 0 cercetam, $i 54 0 del- mitam cat mai strict din punct de vedere temporal si al ariei de cuprindere. Op- tiunea noastra trebuie sa se reflecte in stabilirea unui titlu precis, care $4 reflece sintetic obiectul cercetarii noastre. in momentul in care avem titlul - pe care. in caz de nevoie, mai putem sa-! ajustam pe parcurs - putem considera c4 tema noastra este ferm definita, si putem trece la etapa urmatoare in realizarea cercetarii noastre. Il. Alcatuirea bibliografiei Dupa cum se stie, bibliografia este o lista de lucrari (cArti, studii din reviste si volume colective, articole de presa, cataloage de expozitie sau arheologie etc.); in cazul subiectelor istorice, in bibliografie se cuvine sa fie cuprinse $i iZ- voarele ce urmeaza sa fie folosite (fonduri arhivistice, manuscrise, colectii nu- mismatice etc.). Bibliografille sunt de mai multe feluri: O prima clasificare tine de natura informatilor cuprinse: — bibliografii simple (unde sunt indicate numai: autorul, titlul lucrarii, locul si data aparitiei, numarul de pagini) = bibliografii analitice (care cuprind in plus informatii si aprecieri sintetice apartinand autorului bibliografiei). © alta clasificare se realizeaz in functie de aria de cuprindere a bib\iogra- fiei. Din acest punct de vedere avem: — bibliografii curente (includ numai lucrarile aparute intr-un interval limitat de timp; de obicei, apar la intervale periodice) — bibliografii cumulative (cuprind toate jucrarile aparute pana la data redac- tari bibliografiei). Atunci cand incepem sa cercetém o anumita teza, avem interesul de a avea inca de la inceput o bibliografie cat mai completa. Ideal ar fi sa dispunem de o bibliografie analitica $i cumulativa alcatuita recent de un specialist al domeniu- lui. Din nefericire insa, asemenea cazuri sunt rare si de obicei trebuie sa ne alca- tuim singuri bibliografia. Pentru aceasta, vom porni de la 0 lucrare cat mai recen- ta, care sa inglobeze gi tema ce ne intereseaza pe noi; vom citi bibliografia tu- crarii respective, oprindu-ne la titlurile ce ni se par relevante, sau, daca lucrarea nu are 0 lista bibliografica, vom urmari trimiterile bibliografice din notele de sub- sol de la partea care trateaza subiectul ce ne intereseaza. Evident, lista astfel obtinuta va fi incompleta, dar ea va reprezenta un inceput. Pasul urmator este consultarea bibliografiilor cumulative mai vechi, sau a bibliografillor curente. In cazul bibliografiilor curente, pentru cercetatorii intere-