SUB-29.

UMBRA
Umbra preia uneori controlul in viata noastra, din cauza ca ne temem sa infruntam direct
anumite problem ale realitatii. Atunci REPRIMAM, EVITAM, DISOCIEM, PROIECTAM asupra
altora si gasim EXPLICATII RATIONALE. Acestea sunt mijloacele noastre principale si
primitive de a ne apara impotriva a ceea ce pare sa ne ameninte eul nostrum nesigur si
imatur.Confruntat cu fragilitatea sa, eul elaboreaza reflex anumite strategii de aparare a
teritoriului sau. Cea mai obisnuita, cea mai protectoare strategie de aparare a eului este cu
siguranta- NEGAREA. Noi toti avem largi sfere de negare. Constientul nostrum, daca ar
examina fiecare ungher al trecutului, daca ar zgandari in mod repetat Umbra, s-ar tulbura
intr-un mod si mai dureros. Si atunci ne spunem ca ceea ce nu stim nu ne poate rani. Dar
ne raneste, si noi toti o stim foarte bine. Un alt aliat al negarii este EVITAREA. In vietile
noastre exista domenii ample, pe care le consideram amenintatoare si pe care le evitam pe
cat posibil. De pilda, predilectiile tipului nostrum de personalitate ne face sa preferam unele
domenii ale realitatii si sa evitam altele. Prezenta din UMBRA a asa- numitelor “ functii
inferioare” ne va ataca mai devreme sau mai tarziu de la spate. ( JUNG- tipologia
personalitatii bazata pe cuplul conceptual introvertire/ extravertire, cu functiile variabile:
reflexive, afectiva, senzoriala si intuitive. Toate aceste functii exista la noi toti, dar una
dintre ele este cea dominant, iar noi ne lasam condusi de puterea selective a acesteia si
evitam problemele tulburatoare ale functiilor mai putin dezvoltate).
Urmatoarea strategie este REPRIMAREA, ingroparea refexa a adevarurilor neplacute. Acest
mechanism functioneaza inconstient si este menit sa ne protejeze eul, insa daca uitam ceea
ce reprezinta o amenintare pentru noi nu inseamna ca aceasta amenintare si dispare. Foarte
apropiata de reprimare este REFULAREA, prin intermediul careia impinge, constient,
inauntru ceea ce se iveste in afara, pentru ca acest lucru sa nu submineze atentia pe care o
acordam momentului present. Putem de asemenea PROIECTA asupra altora acele parti ale
vietii inconstiente pe care le intuim ca problematice; astfel, nu mai suntem obligati sa ne
asumam aceste parti ca pe niste component ale propriei vieti.
Toate aceste strategii de management al a anxietatii pot fi trecute la rubric generala a
mecanismelor DISOCIATIVE. Tulburari dissociative mai grave sunt AMNEZIA, FUGA si
PERSONALITATEA MULTIPLA, prin care individual se protejeaza impotriva unor continuturi
dureroase, construindu-si o realitate alternative si evadand in acesta ori de cate ori este
necesar.
Noi toti avem sisteme de management al anxietatii, pentru ca fara ele, fara adaptarile
uimitor de flexibile ale psihicului, sensibilitatea noastra ar fi coplesita de forta vietii. Invatam
sa ne tocim sentimentele, pentru a nu simti prea mult. Invatam sa negam, sa reprimam, sa
refulam, sa proiectam asupra altora, sa deviem, sa disociem – numai pentru a evita ceea ce
percepem ca pe o amenintare coplesitoare.
Ne lovim mereu de propria noastra Umbra si credem ca este ceva din afara, de care ne
putem distant. Cu fiecare proiectare a Umbrei, instrainarea nostra potentiala de realitate
sporeste; cu cat aruncam mai multe resturi din noi asupra altora, cu atat mai distorsionata
este perspective nostra asupra realitatii. Ceea ce nu constientizam va continua sa ne
bantuie vietile – si lumea din jur.