UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

CATEDRA PSIHOLOGIE APLICATĂ

Cociug Andrei

Studiu asupra abilitații de consiliere la preoți.

Specialitatea 322.1 – Psihologie

Specializarea Psihologia clinică

Teză de masterat
Şef Catedră ______________ Platon Carolina, Dr. hab., prof.
(semnătura)
Conducător ştiinţific: _____________ Bolea Zinaida, Dr.conf, prof.
(semnătura)
Autorul: ______________ Cociug Andrei
(semnătura)

CHIŞINĂU, 2017
 CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................................

I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ

1.1 Definiții și tipuri de consiliere psihologică.................................................................
1.2 Calitățile consilierului.................................................................................................
1.3 Obiective și finalitățile procesului de conseliere.........................................................

II. . ABORDAREA CONSILIERII DIN PERSPECTIVA RELIGIEI(ortodoxe)

2.1 Viziunea religiei despre sanatate psihologica ...............................................................
2.2 Rolul spovedaniei si mărurisirea gândurilor..................................................................
2.3 Calitataile necesare ale preotului in calitatea sa de duhovnic........................................
2.4 Concluzii........................................................................................................................

III. REZULTATELE INTERVIULUI

3.1 Forma și scopul interviului.....................................................................................................
3.2 Rezultatele obținute..............................................................................................................
Concluzii generale.......................................................................................................................
Bibliografie selectivă...................................................................................................................
Anexe..........................................................................................................................................

Introducere

Actualitatea temei
Tot mai des in societatea acuala apare necesitatea gasirii unui compromis colaborativ intre
instituțiile religioase și institutiile academice. Un interes in crestere pe acesta tema este despre
raportul teologie-psihologie, si cum se impaca acesta două. Or omul de azi csimte necesitatea
integrarii acestor doua concepte care din pacate adesea din necunostinta de cauză se acuza
reciproc iat omul simplu este us la o rastruce chinuitoare. Si aici ma refer mai ales la omul
relogios. Pe de alta parte atit privirea unilaterală a omului duce adesea la o mutilare a intelegerii
sale. Atit preotul cit si psihologul sunt impusi de o cunoastere si acceptare reciprocă. Si aceasta
tendinta se observa si prin literatua ce apare in ambele tabere unde se incearca o apropiere a doua
concepte despre terapie si vindecare a omului, din perspectiva ambelor puncte de reper despre ce
este omul. Ori tocmai intelegerea profunda si delimitarea exactă a atribuțiilor fiecaruia va face
ca psihologul si preotul să munceasca unul linga celalalt ca parteneri intrucit si unul si altul au o
țintă comună si anume omul. Deaceia cred că cunoasterea reciprocă delimitarea clara a
atrimutiilor si a funciilor intelegerea a ceia ce insemna un preot duhovnic si prin ce se deosebeste
el de piholog va face colaborarea mai usoara intre cei doi. Studiul meu cu privire la abilitatea de
consiliere a preotilor vine sa incerce sa dea unul din din multele raspunsuri care aprar intre
apropierea celor doi a preotului si psihologului. Analizarea abilitatii de consiuliere la preoti pe de
o parte ne va da sa intelegem in ce grad isi manifestă aceasta functie specifica psihologilor si
totodata sa fie mai clar specifilul de lucru și prin ce se deosebesc ideologic, obiectiv, și
metodologic.

Gradul de cercetare a problemei

Atit in lucrările din domeniul psihologiei cit si din cel al teologiei sunt o pleada intreaga de
autori care au incercarcă să dea o explicație a importantei factorului relogios in viata a milioane
sau chiar miliarde de oameni de pe planetă. Pentrucă religia în diferite ei forme este adinc
imregnata in viata oamenilor si a intelege lumea omului religios si conflictele ar putea duce
restabilirea psihica integrarea in societate. Faptul că preotii au un rol major în echilibrul psihic
al omului religios nu incape indoială. Stim că marele istoric român Mircea Eliade nu o singura
data povestea ritualuri care aveau un rol terapeutic imens. Deasemenea psigologi precum Freud,
Joung, Reki, Rogers, Horney, From, Winicot și-au dat un interes deosebit de ați ecplica mai bine
rolul psihoterapeutic al religiei și indirect a preotilor. Multe ritualuri religioase azi se intilnesc in
nenumarate tehnici psihologice cum ar fi relazarea progresiva Schultz si Jacobson, pina si forma
re relatie terapeutica mai ales in pihanaliza isi are radacinile adinci in religie, la fel si
interpretarea visurilor, simbolurile, multe tehnici de desensibilizare sunt demult cunoscute in
practicile unori religii ( Zenbudism). Dar daca e sa ne referim concred la relatia intre psiholoc si
client acest este intilnit in toare religiile lumii de la cele mai vechi pina azi. Deaceia o acest
domeniu a interesat si intereseaza azi pe multi psihologi ai lumii(pina si cognitivistii pun acent si
relatie terapeutică). Astfel mi-am propus sa folosesc studiile de la mai multi psihologi celebtri si
teologi pentru o abordare teoretică. Iat pentru o mai buna intelegere a ceia cum au loc lucrurile in
teren am recurs cerretarea cantitativă pe baza unui interviu semistructurat.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică

Prea putin sa scris durect la acesta temă chiar dacă tema religiei a fost amodrada des in
nenumarate lucrari stititifice, abilitatea de consiliere, sau putem spune si altfel: în ce măsură
preotul este un consilier-psiholog? Care e greadul sau de pregatire? Si dacă este bine să-i numim
pe preoti în egală masura și consilieri? Raspunsul la aceste intrebări voi incerca pe masura
posibilitatilor să răspăund.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă lucrării

Întrucât le acesta tema sa scris putin și necesitatea este devine tot mai acentuata de a face
delimitare ce este este un psiholog consilier si ce este un preot teza de fața poate deveni un izvor
de documnentare stiințifică. Din punct de vere practic, va facilita comunicare și impartirea
starcinilor in lucrul de parteneriat pe teren, fie in spatul clinic fie in cel comunitar.
Structura şi conţinutul cercetării
Lucrarea de față este divizată în trei capitole organic legate între ele, incluzînd și alte elemente
structurale cum ar fi: introducerea, concluziile, bibliografia şi anexele.
În Introducere am prezentat actualitatea temei cercetate, am elaborat ipoteza, scopul şi
obiectivele investigației, specificînd totodată suportul metodologic utilizat, gradul de cercetare a
problemei, semnificaţia şi valoarea ei aplicativă
Capitolul I

Capitolul II
II. . ABORDAREA CONSILIERII DIN PERSPECTIVA RELIGIEI(ortodoxe)
2.1 Viziunea religiei despre sanatate psihologica

„Biserica privește bolile psihice ca pe una dintre manifestările vătămării generale de către
păcat a naturii omeneșt. Distângand în structura personalității nivelul duhovnicesc, cel sufletesc
și cel trupesc, Sfinti Parint deosebeau bolile dezvoltate «din fire» de cele provocate de lucrarea
demonica sau de patmile care il inrobesc pe om. Potrivit acestei distncti, sunt la fel de
nejustficate atat considerarea tuturor bolilor psihice drept manifestari ale indracirii, ceea ce
atrage după sine săvârșirea fără temei a rânduielii exorcismului, cât și tentatva de tratare a
oricăror tulburări spirituale exclusiv prin metode clinice…
Boala psihică nu micșorează demnitatea omului. Biserica dă mărturie că și cel bolnav sufletește
este purtător al chipului lui Dumnezeu, rămânând frate al nostru, care are nevoie de compă-
tmire și ajutor...”
Din „Bazele conceptiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse”
„Boala psihica: pedeapsa sau cruce?“ mitropolitul Antonie (Bloom)
„In scrierile Sfantului Ioan din Kronstadt exista un pasaj care ne poate pune pe ganduri, dar care nu
poate fi dat deoparte. Pomenind de bolile sufletest, Sfantul scrie ca sunt suflete pana intr-atat de
fragile, ca s-ar sfarama de grosolania si de cruzimea lumii inconjuratoare – si Domnul ingaduie ca intre
ele si lume sa se lase perdeaua bolii psihice, ca sa le fereasca de ceea ce le-ar putea distruge
integritatea. Iar indaratul acestei perdele sufletul se maturizeaza si se transforma, si omul creste. Acest
pasaj mi-a ramas intparit in memorie, pentru ca am vazut eu insumi asa ceva.
Cu multi ani in urma, cand inca eram medic in Franta, mi s-a cerut sfatul cu privire la un artist. In
mediul nostru era un iconar de exceptie, care incepuse sa-si iasa din minti. Mama si sora lui faceau cum
fac mult: nu voiau sa-l supere, si cand spunea ca simte miros de pucioasa, ele se prefaceau ca adulmeca
aerul si spuneau: „Da, da, chiar asa...” — cand de fapt nu simteau nimic, fiindca nu mirosea a pucioasa.
Cand boala a inceput sa progreseze, mi s-a cerut parerea. Cum am zis mai sus, pe atunci eram medic si
am fost consultat in aceasta calitate. Mi-au zis: „L-am stropit cu aghiasma, s-a spovedit, i s-au facut
molifte, maslu, a fost impartasit -dar nu s-a vindecat. Continua sa fie bolnav… Ce este de facut?” Am
raspuns atunci: „Trimiteti-l la spital ca sa ii faca electroterapie“. Imi amintesc cu cata indignare mi s-a
raspuns atunci: „Ce, esti necredincios?! Crezi ca socurile electrice pot face ce n-a putut face
rugaciunea?! Dar daca lucreaza in el diavolul?!“ Atunci am dat un raspuns sincer si provocator. Am zis:
„Ştiti, daca este la mijloc lucrarea diavoleasca, socurile electrice n-o sa-i faca diavolului nici un rau, dar
pe om pot sa-l salveze...” Propunerea mea a fost intampinata cu mare nemultumire, dar bolnavul tot a
trebuit dus la spital. In spitalul cu pricina lucram eu, si ca atare il vedeam in fiecare zi de la Dumnezeu.
Nimeni nu putea intra in contact cu el… Dar apoi si-a venit dintr-o data in fire.
Cand a iesit din spital vindecat multumita ajutorului medical, s-a dovedit ca se intamplase cu el ceea
ce a spus Sfantul Ioan din Kronstadt. Iconarul inca neexperimentat, inca nematurizat deplin, desi
foarte daruit, a iesit din spital ca iconar matur, cum nu fusese inainte”.

Bolile psihice nu se identfică cu bolile spirituale; e vorba de boli de natură diferită și distncția dintre ele
trebuie menținută.
Cit privește bolile psihice ele ele exprimă o disfunție a vieții psihice a omului care implica o perturbare-
însoțită ăn general de de suferința psihică- a raportului cu sine însiși, cu ceilalți și cu realitatea
exterioară.1
Bolile psihice nu sunt utonome, ca cele spirituale. Sunt însă și mi putn autonome decât bolile fizice;
tulburările sui generis sunt mai rare ăn sfera psihică.bolile psihice sunt cel mai adesea cauzate fie de boli
fizice, fie de boli spirituale. Fie printr-o intervenție exterioară de tp demonic, fie prin conjugarea unor
astfel de factori.2
Unele boli psihice pot avea o etologie pur somatcă, chiar dacă în cazul lor intervin, în ceia ce priveste
formele de exprimare, factori psihici și spirituale. Deaceia poate fi untl și chiar necesar ,ca tratamentul
psihiatric(psihoterapia) și tratamentul spiritual(terapie duhovnicească) să li se socieze cu tratamentul
medicamentos,care să acționeze asupra dimensiunii corporale. 3
Noi credem (..) ca viața psihică este strins legată de viața spirituală și n-are decât o foarte mică
autonomie în raport cu aceasta.
În general viata psihica nu poate nicidecum disociată de problema sensului(..). Ea este puternic
condiționată de relația omului cu sine însuși și cu ceilalți, ca și de concepția sa despre lume, iar toate
acestea delind la râmdul lor de relația sa- pozitvă sau negatvă-cu Dumnezeu. 4
Deaceia viașa psihică nu poate fi privită drept un simplu joc mecanic al uner forte care trebuie pur și
simplu temperate și schilibrate. Psihoterapeutul nu poate fi privit drept un omolog, în domeniul
psihicului, al otopedului ori cardiologului, care care actvează pe teren somatc. 5 (...) după cum patmile
nu sunt boli psihice, tot așa bolile psihice nu sunt patmi. Însă bolile spirituale, chiar dacă se definesc ca
atare prin referință la Dumnezeu, în fapt ele privesc felul în care sunt puse în lucrare facultațile omeneșt-
rațiunea ca dorință, agrsivitatea, imaginația, memoria, etc. Deaceia , orce exercitare contra naturii unei
facultăți corespunde unei boli ale acestei facultăți nu doar din punct de vedere spiritual ci și psihologic. 6

1
Jean-Clode-Larche, Inconștientul Spiritual. Bucureși 2005, Ed. Sophia, pp.13
2
Ibidem, pp. 13
3
Ibidem, pp. 14
4
Ibidem, pp. 15
5
Ibidem, pp. 15
6
Ibidem, pp 15
Orce boaă spirituală generează o tulburare psihică corespunzătoare. Dar asta nu înseamnă ca această
tulburare fi reperată în cadrul bolilor psihice la care se raportează în societatea noastră. Și invers, bolile
psihice catalogate de ștința medicală nu pot fi identficate întodeauna, în chip nemijlocit, cu bolile
spirituale.7 Cele doua nosologii, medicală(psihologica) și duhovnicească chiar dacă se referă la boli
provocate de funcționarea anormală a unora și acelorași facultăți, sunt cu totul diferite prin originea și
catrul lor cultural.8
Între bolile spirituale se poate crea un soi de schilibru, care împiedică sesizare pe plan psihic, a unei
tulbură care ar putea fi identficată drept boală psihică, potrivit nosologiei în vigoare.(...) ceia ce
societatea noastră socotește drept normalitate și sănatate psihică nu este decât suma tuturor bolilor
spirituale mentnute în echibru.9

2.2 Rolul spovedaniei si mărurisirea gândurilor..................................................................

2.3 Calitataile necesare ale preotului in calitatea sa de duhovnic........................................
2.4 Concluzii........................................................................................................................
Capitolul III

Cuvinte Cheie – consiliere, religie ,teologie, spovedanie, preot, psiholog, inteligență

emoțională, dezvoltare intelectuală,

Metodologia de cercetare:
a) Metode teoretice: studierea literaturii de specialitate, analiza şi sinteza, organizarea şi
sistematizarea informaţiilor, analogia
b) Metode empirice: interviu semistructurat
c) Metode statistico-matematice de interpretare a rezultatelor cercetării: analiza
comparativă a datelor

7
Ibidem, pp. 16
8
Ibidem, pp. 16
9
Ibidem, pp. 16
Scopul lucrării : studierea, și evaluarea abilitații de consiliere la preoți si deasemeni gradul de
dechidere colaborare între preot si psiholog.
Obiective:
 Analiza felului/nivelului de identificare cu rolul de consilier psihologic
 Identificarea cunoștințelor privind diferența dintre sănătate și boală.
 Identificarea felului de reprezentare afuncționării psihice a enoriașilor.
 Identificarea capacității de a diferenția enoriașii în funcție de sănănate sau boală psihică.
 Identificarea specificului intervenției duhovnicești în cazul persoanelor cu suferintă
psihică.
 În ce măsură preotul simte similitudinile și diferențele intre psiholog si preot

Ipoteza cercetării:
1) Abilitatile de consiliere psihologică la preoti sunt mai reduse datorită unei
insuficiențe de cunostințe teoretice.
2) Nivelul de inteligentă emotională este in linii mai aproximativ acelasi ca si la
conslierii-psihologi
3) Un nivel mai scazut de aplicare a tehnicilor terapeutice fata de psihologi
4) Gradul de dechidere pentru colaborare este destul de mare.

Inrerviu
1) ce înseamnă pentru Dvs. Profesiunea de preot?
2) Cât de importantă este comunicarea cu enoriașii în activitatea unui preot
3) Ce pondere are activitatea de spovedanie în activitatea Dvs.?
4) Ce monente din fomrarea Dvs. ca dezvoltat abilitațile de consiliere?
5) Cum credeți, in ce fel se dezvoltă abilitatea de consiliere la un preot?
6) Credeti ca există asemanări între activitatea unui preot și activitatea unui psiholog
sau psihiatru? Dacă da? Care sunt acestea? Daca nu. Cum vă dați seama?
7) Care sunt deosebirile între activitatea Dvs. și consilierea unui psihologului?
8) În ce măsură în activitatea Dvs. sunteți preocupat de functionarea psihologică sau
starea psihică a enoriasului?
9) În activitatea Dvs. identificați anumite persoane cu o anumita precaritate psihică?
10) Care ar fi criteriile dupa care faceți o diferențiere într un enoțiaș echilibrat
emoțional și un enoriaș cu stare psihică precară?
11) Este vrio diferență la nivel de intervenție duhovnicească în funție de aceasă
diferențiere: boala psihica/ sănătate psihică?
12) Credeți ca este necesară o colaborare între preot, psiholog, și psihiatru?
13) După părerea Dvs. cum ar putea avea loc o asemnea colaborare?
14) Vi sa întimplat să recomandați unuor enoriași concreți, consultatea unui psiholog
sau psigiatru? R. Dacă da. Ce fel de cazuri au fost acestea?
15) Cum indetificați o persoană cu depresie severă?
16) Cum identificati o persoana anxioasă?
17) Care după parerea Dvs este diferența între indrăcire si isterie?