In ţările care se află în procesul de tranziţie la economia de piaţă se agravează crimele economice, ele căpătând

un caracter tot mai amplu şi mai variat. Sfera de influenţă a acestora se extinde asupra noilor ramuri ale
economiei naţionale şi mondiale. Este vorba de o tendinţă caracteristică tuturor ţărilor lumii. Aceste forme
negative guvernează lărgirea sectorului economic subteran, în care se obţine o supravaloare, dar nu se achită taxe
şi impozite şi de care nu se ţine cont în statistica oficială. Odată cu progresul tehnic şi evoluţiile economice se
shimbă doar structura şi gradul de impact al infracţiunilor economice, influenţând corelaţia economie reală –
economie subterană. Trăsăturile distincte ale infracţiunilor economice, de la începutul sec. XXI, rezidă în
extinderea considerabilă a acestui fenomen ca urmare a globalizării, întegrării şi liberalizării rapide a sistemelor
economice oficiale şi neoficiale. Din cauza globalizării economiei, accelerări procesului de liberalizare şi aderării la
Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), statul nu reuşeşte să adopte din timp mediul intituţional, să
preîntâmpine unele infracţiuni economice. Pentru a înţelege tendinţele criminalităţii economice şi pentru a
elabora şi aplica măsuri de combatere a acestora, trebuie evidenţiate cauzele şi condiţiile acestui fenomen,
printre care se enumeră factorii economici. Printre primii care s-au preocupat de influenţa acestor factori asupra
criminalităţii a fost C.Lombroso, care a fost nevoit să recunoască influenţa lor asupra Cauzele criminalităţii
economice în Republica Moldova Igor Ciobanu, doctor în drept, conferenţiar universitar rima, ca şi orice faptă
umană, nu este un act impersonal, ci este actul unui om, care este sucriminalităţii. El relevă că această problemă
este atât de complexă şi examinarea ei atât de dificilă, încât nu i se poate da o apreciere unică. Lombroso nu
împrărtăşeşte ideea că criminalitatea este întodeauna efectul mizeriei, susţinând că ea poate fi şi efectul bogăţiei.
Criminalul înnăscut găseşte mai multă ocazie de a comite crime în bogăţie, decât în mizerie, iar criminalul de
ocazie – şi mai mult. Lombroso conchide că factorul economic are o mare influenţă asupra criminalităţii, iar
mizeria şi sărăcia nu sunt cauze principale ale fenomenului, căci şi bogăţia, mai ales cea obţinută rapid, dă o largă
contribuţie criminalităţii.3 Nici un tip de societate nu a fost ocolit de criminalitatea economică. Lumea complexă şi
dinamică a afacerilor a avut şi va avea o componentă ilegală, frauduloasă, a cărei dimensiune este dificil de
cuantificat. Nici o ţară nu a fost ocolită de perioade de recesiune ce au survenit după trei ani de prosperitate şi
relansare economică. În fiecare din aceste perioade se dezvoltă diverse tipuri de afaceri ilegale: insolvabilitatea
intenţionată şi fictivă, obţinerea şi utilizarea creditelor prin înşelăciune, acte de evaziune fiscală şi contrabandă
etc. Pentru a păstra lichidităţile societăţii sale, omul de afaceri aflat în dificultate recurge la mijloace frauduloase
pentru a obţine credite, falsificând bilanţurile contabile ale întreprinderii. Nivelul presiunii fiscale asupra agentului
economic este dat de raportul dintre impozitele plătite de acesta şi valoarea adăugată de el. Profitul, alături de
amortizare, constituie elementul principal al capacităţii de autofinanţare. Cu cât mai mult profitul brut este
afectat de impozite, cu atât capacitatea de autofinanţare este mai mică, precum şi capacitatea de plată a
agentului economic. Iată de ce interesele directe atât ale contribuabilului individual, cât şi cele ale agentului
economic, vin în contradicţie cu cele ale statului; impozitul este privit ca pe o constrângere, se naşte tendinţa de a
evita aceste impozite şi de aici până la comiterea infracţiunilor fiscale mai este doar un singur pas.4 Fiscalitatea
excesivă a statului devine un important factor al evaziunii fiscale, atunci când contribuabilul nu mai face faţă la
impozitele impuse. Sistemul de taxare progresiv, prea accentuat, este de asemenea considerat factor criminogen.
În situaţia în care 80% din beneficii sunt luate de stat, evaziunea fiscală şi contrabanda se dezvoltă uimitor de
repede. Fiscalitatea prea ridicată impusă de stat determină creşterea infracţiunilor şi, implicit, scăderea valorilor
băneşti cuvenite, potrivit legislaţiei statului. Intervenţia directă a statului în domeniul reglementării stricte a
exporturilor şi importurilor prin licenţe pe care le eliberează funcţionarii corupţi constituie, de asemenea, factor
criminogen.5 Republica Moldova, fiind una dintre ţările în curs de dezvoltate, sub presiunea democraţiei, a fost
nevoită să accepte strategia de dezvoltare socială, să adopte multe decizii avansate cu privire la servicii şi facilităţi
sociale, al căror rol revine statului.. Totodată, cheltuielile statului orientate spre necesităţile sociale ale ţărilor în
tranziţie la economia de piaţă, inclusiv Republica Modova, au sporit mult mai lent decât în ţările dezvoltate şi
depăşeşte 50% din PIB (în ţările dezvoltate) şi 25% (în ţările în tranziţie). Însă, ritmul creşterii cheltuielilor
bugetare din ţările în tranziţie este de 2-3 ori mai mare decât în ţările dezvoltate. De aceea, sporirea mai rapidă, în
ultimii ani, a cheltuielilor statelor tranzitorii, inclusiv Republica Moldova, a provocat o creştere mai mare a
ponderii împozitelor decât în ţările dezvoltate. Dar, cheltuielile statului Republica Moldova, ţinând cont de
datoriile externe şi problemele Transnistiei, sunt mult mai mari, nu numai faţă de ţările dezvoltate, ci chiar şi faţă
de cele cu o economie tranzitorie. Criminalitatea afacerilor nu este influenţată numai de ciclul economic, dar şi de
intervenţia statului asupra pieţei. În acest context se subliniază delictele subvenţiilor, care sunt ele însele un
factor criminogen. Absenţa mijloacelor naturale de prevenire a delicvenţei face necesară adoptarea mijloacelor
de control adesea insuficiente, în sistemul complex al legislaţiilor subvenţiilor, cu referire mai ales la subvenţiile
Comunităţii Europene.