CITEVA SUGESTII PRIVIND REALIZAREA INTERVIULUI

• Lămuriţi -i că veţi avea o discuţie importantă pentru el, dar şi pentru Dvs,
explicaţi interesele ce le urmăreşte fiecare dintre interlocutori.

• Nu uitaţi de tipajul clientului (cei tăcuţi/timizi; cei care vorbesc despre

toate; atotştiutorii).

• Clientul vă relatează liber, nu-l întrerupeţi fără temei. Informaţia obţinută

în relatarea liberă a clientului, de regulă, are o importanţă deosebită,
începeţi cu întrebări de genul „Cu ce vă pot ajuta?”.

• Faceţi notiţe, dar nu scrieţi prea multe. Nu uitaţi că însemnările pe care le

faceţi ţin de viaţa personală a clientului Dvs, şi el ar putea înţelege
denaturat „conspectarea”.

• Pentru a primi un răspuns clar sunt necesare întrebări clare. Nu repetaţi

de două ori aceeaşi întrebare, reformulaţi-o.

• Relataţi în ordine cronologică ceea ce a relatat clientul; apoi cereţi detalii

pentru fiecare din aspectele pe care le consideraţi relevante pentru cauză.

• Dacă clientul Dvs nu este de acord cu relatările părţii adverse, explicaţi-i că

şi această parte poate obţine rezultat pozitiv dacă are probe şi legea îl
protejează.

• Excludeţi orice fel de declaraţii apreciative în cadrul interviului.

• Întrebîndu-l despre faptul dacă a fost judecat sau nu, detalii din biografie,
date personale, explicaţi de ce anume aceste informaţii au relevanţă (nu
este o simplă curiozitate a Dvs). Daţi exemple de relevanţă a acestui gen de
informaţii, exemplificând prin alte situaţii.

• Întrebaţi-l dacă doreşte să recurgă la mediere. Explicaţi avantajele şi

efectele. Explicaţi care ar fi şi efectele care le poate aduce procedura
judiciară.
• La finalizarea primului interviu stabiliţi o dată a următorului interviu,
spuneţi-i clientului ce veţi face Dvs în această perioadă, ce trebuie să facă
clientul, ce acte trebuie să prezinte la următoarea întâlnire.

• Contrapuneţi cele spuse cu datele din documente. Clientul a relatat tot, a

fost onest? Aţi aflat şi aspectele care nu sunt în favoarea clientului?

• Scrieţi adresa corectă a clientului şi datele de contact (ar putea să vă fie

necesară până la următorul interviu).

• După plecarea clientulului vă faceţi unele însemnări de ordin personal.

 GHID PRACTIC

INTERVIEVAREA CLIENTULUI

 Prezentarea şi informarea despre instituţia unde persoana va beneficia de

asistenţă.

 Stabilirea dreptului de a beneficia de asistenţă gratuită.

 Solicitarea actelor justificative.

 Prezentarea algoritmului de intervievare 5-10 min., clarificarea motivului

adresării la Clinică; Expunerea evenimentului principal; Relatarea în ordine
cronologică; Prevenirea despre eventualitatea întreruperii şi punerii
întrebărilor de concretizare, dar...majoritatea întrebărilor se vor pune la
sfârşit; Întocmirea unor notiţe pe parcursul intervievării; Explicarea
dreptului de a se adresa altor instituţii pentru asistenţă juridică calificată

 Enumerarea în formă scrisă a acţiunilor pe care urmează să le îndeplinească

clientul (ce anume, când şi unde). La necesitate se vor completa
interpelările respective, se pot indica adresele instituţiilor de la care
urmează a fi solicitată informaţia relevantă cazului etc.

 Versiunea prezentată de client. Vom evita prea multe întrebări; vom

predispune clientul la relatarea amănuntelor, facem analogie cu vizita la un
medic, unde pentru început pacientul vorbeşte despre ceea ce-l doare.

 Ascultăm cu atenţie.

 Nu vom întrerupe relatarea liberă. Vom da dovadă de interes, de multă

înţelegere.

 Nu ne vom expune părerea privitor la faptă. Şi atunci când clientul a comis

o faptă amorală el trebuie ajutat, însă aceasta nu înseamnă că obligatoriu i
se acceptă comportamentul, totodată nu-l vom lăsa să înţeleagă că-l
respingem.

 Problema adevărului , expunerea clientului ţine loc de adevăr.

 Caracterul neutru al poziţiei celui care intervievează.

  Problema întrebărilor care sugerează răspunsul.

 Poate sau nu poate fi pus la punct clientul? Nu te cred..... ; ba da, eu te

cred, dar te va crede oare instanţa?.....

 Când şi cum vom da sfaturile? Von evita consolările efectul poate fi invers;
Vom da de înţeles că suntem pentru a căuta soluţii şi a-i promova drepturile
şi interesele; Clientul va trebui să înţeleagă că nu ne putem asuma
responsabilitatea pentru un anumit final al cazului.

 Vom evita fraze şi terminologie de specialitate. Riscăm să nu fim înţeleşi.

Cum a decurs intervievarea? A fost reuşită? De ce? Ce a fost bine? Ce a fost nu

prea bine? De ce? Cum v-a părut clientul? Aveţi încredere în el?

 Notăm tot ce am discutat cu clientul.

 Formulăm întrebările pe care le-am omis.

 Cum a avut loc prezentarea introductivă a cazului?

 Cum a relatat clientul versiunea, cine a vorbit mai mult?

 V-aţi simţit tentat să câştigaţi cazul?

 I-aţi explicat mersul de mai departe a acţiunilor (termene, eventualele

audieri, alte acţiuni)?

 Aţi simţit presiunea clientului în vederea acordării unei consultaţii

expromte?