FARMACOLOGIE

DENUMIREA MEDICAMENT ELOR

Denumirea medicamentului este o problemă importantă, deoarece, prin intermediul

acesteia, medicul, pacientul, farmacistul şi producătorul identifică un anumit medicament.
Ţinând cont de procesul de mondializare pe care-l parcurge, în prezent, societatea umană,
precum şi de posibilitatea tot mai mare pe care o au diversele mijloace media de a trans-
mite informaţii despre medicament, denumirile acestuia cresc impactul pe care îl exercită
asupra bunei desfăşurări a activităţii medicale de toate tipurile. Există, astfel, patru moda-
lităţi de a denumi un medicament:
1. denumirea chimică;
2. denumirea comună internaţională;
3. numele comercial (de firmă);

1. Denumirea chimică este un cuvânt sau un grup de cuvinte ce exprimă

structura chimică a medicamentului, conform regulilor de formare a acesteia în chimie
(de exemplu: Ortometilfenol = crezol, acid acetilsalicilic etc.). Este cea mai exactă
denumire, dar şi cea mai greu de utilizat.
2. Denumirea comună internaţională (DCI) este un cuvânt asociat de o comisie a
O.M.S. fiecărei structuri a medicamentoase aprobată pentru a fi utilizată. Aceste denumiri
semnifică, pentru toţi medicii şi farmaciştii din lume, acelaşi medicament, indiferent de pro-
ducător, distribuitor, limba sau tipul caracterelor grafice utilizate pentru a scrie denumirea.
Este şi denumirea cel mai mult învăţată pe parcursul studiilor universitare. De exemplu:
acidul [R-(E)]-1-[[[1-[3-[2-(7-cloro-2-quinolinil)etinil]fenil]-3-[2-(1-hidroxi-1-
metiletil)fenil]propil]tio]metil] ciclopropaneacetic = montelukast, cuvântul montelukast fiind
denumirea comună internaţională, prescurtată DCI. Această denumire, indiferent cu ce fel de
litere este scrisă şi indiferent în ce limbă este textul în care este inclusă, semnifică, oriunde s-
ar afla cei care o citesc, acelaşi lucru, şi anume montelukast. Sunt multe cazuri în care
denumirea chimică a medicamentului este foarte lungă şi, practic, greu de memorat şi de
prescris de către medic în activitatea curentă, situaţie în care numai denumirea comună
internaţională este, de fapt, utilizabilă de către practician sau de către studentul care trebuie
să înveţe. Denumirea comună internaţională este aceea care permite realizarea lucrărilor
ştiinţifice şi transmiterea rezultatelor cercetărilor, ca şi a experienţei medicale internaţionale.
3. Denumirea comercială a medicamentului este acea denumire care se atribuie
medicamentului de către o firmă (companie) producătoare şi care nu poate fi utilizată de
niciun alt producător de medicamente. Denumirea comercială se brevetează, iar utilizarea ei
fără drept se sancţionează sever de către tribunal. Exemple: montelukast (DCI)= Singulair®,
clonidina (DCI) = Catapressan®, alfa-metil-DOPA(DCI) = Dopegyt®, fenoximetilpenicilina (DCI) =
Ospen® etc. Denumirea comercială conţine, la sfârşitul acesteia, litera ® majusculă, ceea ce

1
simbolizează faptul că este vorba despre o marcă înregistrată la Oficiul de Mărci şi Brevete
existent în fiecare ţară.

Clasificarea medicamentelor se face dupa diferite criterii:1.

1 După sursa (modul) de obţinere:
a) medicamente naturale:
 de origine vegetală:
a. alcaloizii (morfina din Papaver somniferum, atropina din Atropa belladona, chi-
nina din scoarţa de Cinchona succirubra);
b. glicozizii (exemplu: glicozizii cardiotonici obţinuţi din Digitalis purpurea şi uti-
lizaţi în insuficienţa cardiacă);
c. saponinele (exemplu: saponine extrase din Saponaria officinalis şi utilizate ca ex-
pectorante);
d. ginkgolidele (extrase din Ginkgo biloba);
e. flavonele;
f. antocianii (antioxidanţi naturali);
g. substanţele cu gust amar;
h. taninurile vegetale (exemplu: taninul din coaja de stejar, flori de tei etc.);
i. mucilagiile (amidonul);
j. uleiurile volatile (uleiuri cu miros plăcut care nu lasă pete pe hârtie; de exemplu:
uleiul de lavandă).
 de origine minerală (carbonat de calciu, sulfat de magneziu, hidroxid de
magneziu, uleiul de parafină din petrol);
 de origine animală (insulina de origine porcină sau bovină, pulbere de retrohi-
pofiză, ulei de peşte obţinut din ficatul de cod, lanolina);

 produse de microorganisme:
 penicilina produsă de Penicillium notatum, streptomicina produsă de
Streptomyces griseus;
 utilizarea fermenţilor lactici vii (exemplu: Lactobacillus acidophilus);
 utilizarea virusurilor pentru producerea vaccinurilor.
b) medicamente semisintetice: peniciline de semisinteză (exemplu: oxacilină,
ampicilină, mezlocilină);
c) medicamente sintetice (exemplu: fluoroquinolone);
d) medicamente obţinute cu ajutorul ingineriei genetice. Acestea se numesc
uneori şi biosintetice (exemplu: insulină, hormoni de creştere, interferon, activator
tisular al plasminogenului).

2. Dupa modul de preparare, medicamentele se clasifica in:

2.1. Medicamente magistrale: sunt acelea a caror compozitie este indicata pe reteta de
catre medic iar farmacistul le executa pe baza datelor inscrise in farmacopee si conform
regulilor de tehnica farmaceutica;
2
 2.2. Medicamente oficinale sunt acelea care se gasesc gata preparate in farmacie, dupa
formula data in farmacopee. Cand se prescriu intr-o reteta li se trece numai denumirea oficinala
si cantitatea, fara sa se mai specifice toate componentele (ex. glicerina boraxata);
2.3. Medicamente tipizate sau specialitati farmaceutice, de asemenea se gasesc gata
preparate in farmacie. Acestea au o formula fixa, in functie de necesitatile terapeutice si sunt
preparate pe cale industriala.
Medicamentele tipizate au trei denumiri:
- denumirea comerciala (ND = nume depus, R = registred) data de fabrica de medicamente
producatoare si care nu trebuie sa coincida cu denumirile date de alte fabrici de
medicamente;
- denumirea comuna internationala (DCI) care se trece in prospect imediat dupa cea
comerciala;
- denumirea chimica, formula chimica ce se trece dupa primele doua, intre paranteze.
3. Dupa componenta sunt:
3.1. Medicamente simple, acelea care contin o singura substanta activa;
3.2. Medicamente complexe, acelea care contin doua sau mai multe substante active.
4. Dupa gradul de toxicitate, medicamentele se impart in trei grupe, prevazute in
farmacopee, iar in farmacie sau laborator au un regim de pastrare, manipulare si eliberare
diferit:
4.1. Toxice (“Venena”) sunt denumite substantele foarte active si foarte toxice, intre
care intra si acelea care provoaca toxicomanii (ex. morfina, cocaina etc.); acestea se pastreaza
in ambalaje cu eticheta cu cap de mort; se elibereaza pe baza de retete speciale cu “timbru sec”.
4.2. Eroice (“Separanda”) sunt substante foarte active care se pastreaza separat si sunt
etichetate cu litere rosii pe fond alb (ex. extract de belladona);
4.3. Anodine, obisnuite, au activitate si toxicitate reduse. Acestea sunt etichetate cu
litere negre pe fond alb iar chenarul este albastru sau negru pentru acelea care se administreaza
pe cale orala, chenar rosu pentru uz extern si cu specificatia “extern” si chenar galben pentru
solutii sterile injectabile.
5. Dupa consistenta se diferentiaza in:
5.1. Solide (comprimate, supozitoare);
5.2. Semisolide (unguent);
5.3. Lichide (solutii injectabile);
5.4. Gazoase (anestezice generale gazoase).
6. Dupa modul de prezentare in vederea administrarii pot fi:
6.1. Forme medicamentoase divizate in doze partiale (ex. comprimate, supozitoare,
fiole etc.);
6.2. Forme medicamentoase nedizivate dar pe care si le divizeaza pacientul, in doze
partiale, utilizant unitati aproximative – lingurita, lingura (ex. sirop expectorant);
6.3. Forme medicamentoase care nu necesita divizare (ex. unguent, colutoriu etc.).
7. Dupa calea de administrare medicamentele se impart in:
7.1. Medicamente pentru uz intern, care se administreaza pe cale orala;
7.2. Medicamente de uz extern, care se aplica pe tegumente sau mucoase;
7.3. Medicamente pentru uz parenteral, sau injectabile, care sunt introduse in organism
printr-o cale artificiala creata cu acul de seringa sau implantare.
Indiferent de origine, orice substanta medicamentoasa ca sa poata fi folosita, adica
administrata la bolnav, trebuie data sub o anumita forma farmaceutica sau preparat
medicamentos.
In componenta oricarui preparat medicamentos intra una sau mai multe substante active,
substante ajutatoare sau corective, substante conservante sau excipiente.
O aceeasi substanta medicamentoasa poate fi conditionata sub diferite forme
medicamentoase si poate fi administrata pe una sau mai multe cai de administrare, in functie de
capacitatea ei de a strabate diversele bariere pana la locul de actiune fara a fi inactivata pe
parcurs (ex. penicilina G, fiind inactivata in mediul acid gastric, se administreaza numai pe cale
3
injectabila, in timp ce cloramfenicolul se poate administra si pe cale injectabila si pe cale orala,
fie sub forma de drajeuri sau capsule, fie sub forma de sirop).
8. O altă modalitate de clasificare a medicamentelor o constituie sistemul
A.T.C.
Sistemul A.T.C. (anatomic-terapeutic-chimic) are în vedere următoarele criterii:
- locul de acţiune a medicamentului (anatomic);
- tipul de acţiune a medicamentului (terapeutic);
- identitatea chimică a medicamentului (chimic).
În funcţie de aceste trei categorii, medicamentele au fost repartizate pe cinci niveluri:
Nivelul I: formaţiunea anatomică (codificare cu majuscule latine) – 14 grupe notate
cu A, B, C, D, G, H, J, L, M, N, P, R, S, V;
Nivelul II: grupa terapeutică (codificare cu cifre arabe);
Nivelul III: subgrupa terapeutică (codificare cu majuscule latine);
Nivelul IV: clasa chimică (codificare cu majuscule latine);
Nivelul V: subclasa chimică (codificare cu cifre arabe).

Cele 14 grupe de la nivelul I cuprind medicamentele pentru:

A. Tractul digestiv şi metabolism:
1. Produse pentru cavitatea bucală;
2. Antiacide, antiulceroase, antiflatulente;
3. Antispastice, anticolinergice şi stimulente peristaltice;
4. Antiemetice;
5. Terapia veziculei biliare şi a ficatului;
6. Laxative;
7. Antidiareice, antiinflamatorii, antiinfecţioase intestinale;
8. Medicaţia obezităţii;
9. Alte produse, inclusiv enzime digestive;
10. Terapia antidiabetică;
11. Vitamine;
12. Substanţe minerale;
13. Tonice;
14. Anabolice sistemice.

B. Sânge şi organe hematopoetice:

1. Anticoagulante;
2. Antihemoragice;
3. Antianemice;
4. Hipolipemiante;
5. Substituenţi de plasmă şi soluţii perfuzabile;
6. Alte preparate hematologice.
C. Sistemul cardiovascular:
1. Terapia cordului;
2. Antihipertensive;
3. Diuretice;
4. Vasodilatatoare periferice;
5. Vasoprotectoare;
6. Betablocanţi.
D. Preparate dermatologice:
1. Antifungice de uz dermatologic;
2. Preparate pentru tratamentul rănilor şi ulcerelor;
3. Emoliente şi protectoare;
4. Antipruriginoase, antihistaminice şi anestezice de uz;
4
5. Antipsoriazice;
6. Antibiotice şi chimioterapice de uz dermatologic;
7. Corticosteroizi de uz dermatologic;
8. Antiseptice şi dezinfectante;
9. Preparate antiacneice;
10. Alte preparate.
G. Aparatul genito-urinar şi hormonii sexuali:
1. Antiinfecţioase şi antiseptice ginecologice;
2. Alte preparate ginecologice;
3. Hormoni sexuali şi modulatorii sistemului genital;
4. Medicaţia aparatului urinar.
H. Preparate hormonale sistemice (exclusiv hormoni sexuali):
1. Hormoni hipofizari şi hipotalamici;
2. Corticosteroizi de uz sistemic;
3. Terapia tiroidei;
4. Preparate pentru homeostazia calciului.
J. Antiinfecţioase de uz sistemic:
1. Antibiotice;
2. Antimicotice;
3. Antimicobacteriacee;
4. Antivirale de uz sistemic;
5. Vaccinuri.
L. Antiinfecţioase şi imunomodulatoare:
1. Citostatice;
2. Terapia endocrină;
3. Imunomodulatori;
4. Imunosupresoare;
5. Medicaţia sistemului musculo-scheletic;
6. Preparate antiinflamatorii şi antireumatice;
7. Preparate topice pentru leziuni şi algii musculare;
8. Miorelaxante;
9. Antigutoase.
N. Sistemul nervos:
1. Anestezice;
2. Analgezice;
3. Antiepileptice;
4. Antiparkinsoniene;
5. Psiholeptice;
6. Psihoanaleptice;
7. Alte preparate.
P. Produse antiparazitare:
1. Preparate antiprotozoare;
2. Preparate antihelmintice;
3. Ectoparaziticide (inclusiv scabicide);
R. Aparatul respirator;
1. Preparate nazale;
2. Preparate pentru zona oro-faringiană;
3. Antiastmatice;
4. Preparate pentru tratamentul tusei;
5. Antihistaminice de uz sistemic;
6. Alte preparate pentru tratamentul aparatului respirator.
S. Organe senzitive:
5
1. Produse oftalmologice;
2. Preparate pentru ureche.
V. Varia:
1. Alte produse: pentru tratamentul alcoolismului, antidot, chelatori de fier;
2. Produse pentru diagnostic;
3. Dietetice;
4. Preparate nutritive.

6
DEFINITII
FORMELE MEDICAMENTOASE
Forme medicamentoase administrate CALE DE ADMINISTRARE
INTERNĂ
Forme medicamentoase LICHIDE

1. Potiunea este forma medicamentoasa lichida obtinuta prin dizolvarea substantelor

active in excipient=apa distilata. Pentru corectarea gustului se adauga sirop in proportie de
20%, facand exceptie potiunile indicate pentru calmarea greturilor si varsaturilor sau pentru
stimularea apetitului. Daca potiunea contine substante iritante ale tractului gastrointestinal, se
adauga un al doilea corectiv, mucilagiu 20%. Atunci cand medicamentul este prescris pentru un
numar mare de zile, se va adauga si conservant care este nipaginul 0,05%. Se administreaza cu
lingura sau lingurita.
2. Siropul medicamentos este forma medicamentoasa lichida obtinuta prin dizolvarea
substantelor active in excipient=siropul. Siropul este o solutie apoasa concentrata de zahar, cu
continutul 2/3 zahar si 1/3 apa. Atunci cand siropul medicamentos este prescris pentru un
numar mai mare de zile se va adauga drept conservant nipagin 0,1%. Se va recomanda agitarea
medicamentului inainte de folosire, deoarece, datorita vascozitatii crescute, existe riscul
sedimentarii substantelor active. Aceasta forma medicamentoasa este administrata cu precautie
la pacientii cu diabet zaharat si este contraindicata la cei care prezinta greturi si varsaturi.
3. Maceratul rezulta din amestecarea unui produs vegetal, uscat si maruntit -specii, cu
cantitatea necesara de solvent si mentinut la temperatura camerei o anumita perioada de timp.
Apoi se separa, prin filtrare, solutia extractiva de reziduu. Este un procedeu avantajos pentru ca
evita alterarea principiilor active sensibile la caldura, dar nu asigura o extractie completa. Ca
solventi se folosesc apa sau alcoolul si obtinerea sa, reprezinta o operatie preliminara la
prepararea altor forme medicamentoase (infuzia, decoctul).
4. Infuzia Conţine principii active extrase din părţile moi ale acestora (frunze, flori),
termolabile şi relativ greu solubile la temperaturi joase.
 5 MIN MACERARE CU 3 PARTI APA+ APOI APA CLOCOTITA
 5 MIN FIERBERE
 30 MIN LASAT LA TEMPERATURA CAMEREI
 FILTRARE
 SIROP 20%
 SE COMPLETEAZĂ CANTITATEA DE APĂ PIERDUTĂ LA FIERBERE
 Se administrează cu lingura sau linguriţa.
Reţeta infuziei (preparat magistral) poate fi prescrisă doar pe doză totală.
În subscripţia se menţionează: F. s. a. (fiat secundum artem, adică „fă după toate regulile
artei”).
Se prepară pentru maxim 3 zile.
5. Decoctul conţine principii active extrase din părţile dure ale acestora-SPECII
(rădăcină, tulpină), termostabile şi greu solubile la temperaturi joase.
 30 MINUTE FIERBERE
 FILTRARE IMEDIATA
 SIROP 20%
 SE COMPLETEAZĂ CANTITATEA DE APĂ PIERDUTĂ LA FIERBERE
 Se administrează cu lingura sau linguriţa.
1. Tinctura este o solutie alcoolica, obtinuta prin introducera unor fragmente vegetale
uscate si maruntite in alcool 700. Proportia dintre substanta activa si solvent este de 2:8 pentru
drogurile mai active si de 3:7 pentru cele mai putin active. Se pastreaza 1-3 ani. Se

7
administreaza sub forma de picaturi sau se adauga la alte forme medicamentoase – de exemplu
in potiune (ex. tinctura de zmeur).
6. Hidrolatul sau apa aromatica este o FM obtinuta prin amestecarea in apa a uleiului
volatil. Este alterabila si de aceea se adauga nipagin 0,05%. Se foloseste pentru corectarea
gustului sau mirosului la alte forme medicamentoase (ex. apa de menta).
7. Mucilagiile sunt soluţii coloidale apoase care conţin macromolecule dizolvate în apă
distilată. Se adaugă nipagin 0,1% (conservant). Folosesc la prepararea altor forme
medicamentoase unde îndeplinesc rolul de emulgator (suspensii, emulsii), protector (poţiune).
Exemple de mucilagii (naturale si sinteza): guma arabică, agar-agar, pectina, alginat de sodiu,
metil-celuloza, carboximetil- celuloza, polivinilpirolidona, amidonurile etc.
8. Suspensiile sunt solutiile medicamentoase care contin substante active, solide,
insolubile, foarte fin pulverizate si uniform dispersate in excipient=apa distilata. Ca agenti de
dispersie se folosesc mucilagiile. Trebuie sa fie fluide si sa aiba un gust placut (ex. sulfatul de
bariu pro Rontgen, cloramfenicol palmitat).
9. Emulsiile pentru uz intern sunt preparare farmaceutice constituite din doua sau mai
multe lichide nemiscibile care, amestacate in anumite conditii si cu ajutorul agentilor de
dispersie (emulgatori) =mucilagii, produc un LICHID LAPTOS, CU ASPECT OMOGEN (ex.
emulsia ulei/apa).FAZA LICHIDA SI O FAZA SOLIDA, CU PARTICULE DE
DIMENSIUNI VARIABILE. Se altereaza repede, de aceea se prepara numai la nevoie si se
adauga drept conservant nipagin 0,05%. Se mai adauga substante corective ale gustului sau
mirosului. Pe eticheta se va mentiona “a se agita inainte de intrebuintare”.
Uleiul medicamentos are ca excipient, mai frecvent, uleiul de floarea soarelui in care
se dizolva substantele active (ex. Vitamina D2 buvabila).
Vinul medicamentos are ca excipient vinul alb, care trebuie sa aiba un continut in
alcool de 12 – 16%, altfel se altereaza. Ca principii active contin dizolvate extrase din droguri
vegetale sau alcaloizi puri. Deoarece taninul din vin precipita alcaloizii dandu-i un aspect
tulbure, se dauga acid citric 1% pentru dizolvarea precipitatului, sau in lipsa acidului, se indica
pe eticheta “a se agita inainte de intrebuintare” (ex. vin tonic).
Extractele sunt forme medicamentoase obtinute prin actiunea unor solventi, precum
alcolul, apa, eterul sau diverse amestecuri ale acestora, asupra produselor vegetale sau animale.
Procedeul de extractie implica doi timpi:
* Timpul I – dizolvarea drogului in solventul respectiv;
* Timpul II – evaporarea si concentrarea pana la obtinerea unei anumite consistente.
Clasificarea extractelor, in functie de solventul utilizat este urmatoarea: extract apos,
alcoolic, hidroalcolic, eterat, eteroalcoolic; dupa consistenta: extract moale, extract uscat; dupa
compozitie: extracte simple si extracte complexe.
Se conserva in sticle de culoare inchisa, etanse si ferite de caldura. In aceste conditii
pot fi pastrate de la un an la cativa ani (ex. extract fluid de China, extract uscat de beladona).

Forme medicamentoase SOLIDE

1. Pulberea este forma farmaceutica rezultata din una sau mai multe substante
medicamentoase fin pulverizate si amestecate sau nu cu o pulbere inerta (ex. lactoxa), ca
excipient. Se administreaza cu lingurita, deci in cantitate aproximativa, deoarece sub aceasta
forma se administreaza substante cu activitate farmacodinamica moderata si toxicitate slaba
(ex. pulberi alcaline pentru reducerea hiperacidităţii gastrice în caz de gastrite, ulcer, esofagită
de reflux etc). Pulberile sunt forme de administrare nedozate.
2. Pulberile efervescente gazogene se obtin prin adaugarea unui acid organic (tartric,
citric) si a bicarbonatului de sodiu, precum si a unor corectivi de gust sau miros. In mediu apos,
intre aceste componente, se produce o reactie chimica de neutralizare, cu degajare de bioxid de
carbon, facand mai placuta administrarea unor substante active.
3. Pachetul este o forma dozata de administrare a pulberilor. Pulberea cantarita se
introduce intr-un plic de hartie sau hartie cerata. Se adauga excipient lactoza cand suma
8
substantelor active din pachet este mai mica de cat 0.5g. Greutatea minima este de 0,5 g dar un
pachet poate ajunge si pana la 10 g, atunci cand aceasta contine o pulbere mai densa. Nu se
administreaza sub aceasta forma pulberi higroscopice si delicvescente, cu gust neplacut sau
iritante ale mucoase gastrice. Este de preferat ca pachetul sa fie din hartie cerata, pentru a
impiedica degradarea pulberii din componenta sa.
4. Capsula amilacee sau caseta, este formata din doua capacele de amidon, de forma
discoidala, ce se cupleaza pentru a forma o cutie in care se inchide substanta activa. Exista
patru dimensiuni de casete putand contine 0,25, 0,5, 0,75 si 1 g pulbere. Sub aceasta forma se
administreaza substante cu gust sau miros neplacut dar Nu se medicamente higroscopice sau
iritante ale mucoasei gastrice, deoarece aceste capsule se dezagrega la nivelul stomacului. Se
adauga ca excipient lactoza cand suma substantelor active din caseta este mai mica de cat
0.25g.
5. Capsula gelatinoasa este constituita din doua capacele de gelatina sau din substtante
sintetice ca metilceluloza, derivati ai acidului alginic. Acestea pot avea consistenta flexibila sau
rigida, cu forma ovoida, sferica (perle), sau cilindrica (operculata), de capacitate de la 0,25 la
0,5 g. Sunt utile pentru administrarea medicamentelor cu gust sau miros neplacut, iritante ale
mucoasei gastrice, pulberi higroscopice si substante lichide (ex. vitamina A palmitat – in perle,
cloramfenicaol – in capsule operculate). Aceste capsule pot fi gastro-solubile sau entero-
solubile.
6. Spansulele sunt capsule operculate, amestec de granule sau microdrajeuri, unele
solubile la nivelul stomacului, altele in intestin. Ele pot contine granule sau microdrajeuri cu o
singura substanta activa, dar care este eliberata la intervale diferite sau la niveluri diferite, sau
mai multe substante care sunt eliberate la acelasi nivel sau la niveluri diferite ale tractului
gastrointestinal.
7. Comprimatul este o forma farmaceutica solida, discoidala, plata sau biconvexa,
obtinuta prin presarea pulberilor medicamentoase uscate, cu sau fara adaos de ingrediente care
sa faciliteze aderarea particulelor de pulbere. Greutatea variaza intre 0,1 – 1 g (ex. comprimate
cu vitamina C). Cei mai folosiţi excipienţi sunt lactoza şi celuloza microcristalină. Pe suprafaţa
comprimatelor pot fi înscripţionate diverse cifre, litere, simboluri sau acestea pot prezenta o
linie de demarcaţie pentru a le facilita divizarea
8. Comprimatele “depozit”sau retard. Pe langa posibilitatea de retardare chimica
(prelungirea actiunii prin modificarea structurii chimice a substantei active), exista posibilitatea
retardarii galenice, prin conditionarea conceputa special in acest scop. Aceste comprimate din
pulbere activa, amestecata cu excipienti, cedeaza substanta activa lent, constant, actiunea sa
putand fi de 24 ore (ex. nitromint retard-comprimate “depozit” cu nitroglicerina).
Comprimatele retard conţin substanţe active care sunt granulate diferi astfel: prima fracţiune nu
conţine agenţi de retardare, următoarele fracţiuni conţin agenţi de retardare în concentraţii
crescătoare ceea ce permite eliberarea substanţelor active lent şi constant. Utilizarea
comprimatelor retard permite reducerea numărului de administrări a medicamentului, creşterea
complianţei terapeutice şi obţinerea unor nivele terapeutice relativ constante. Nu se pot
administra astfel substanţele care au ele însele o eliminare foarte lentă.
9. Comprimate efervescente au un adaos de substante care produc, in contact cu apa,
efervescenta, ca si la pulberea efervescenta (ex. calciu efervescent).
11. Drajeurile sunt comprimate acoperite cu un strat de zahar colorat si aromatizat care
au rolul de mascare a gustului sau mirosului neplacut al substantei active, pentru protejarea
substantei active de actiunea secretiei acide gastrice, sau protejarea mucoasei gastrice de efectul
iritant al medicamentului.
12. Drajeurile stratificate contin mai multe substante active fiecare cu excipientul ei
separate intre ele de straturi concentrice de zahar. Astfel se pot administra substantele active
intre care exista incompatibilitati fizico-chimice sau care isi inhiba una alteia absorbtia (se
realizeaza o cedare a substantelor active la diferite niveluri ale tractului gastrointestinal,
obtinandu-se o actiune prelungita) (ex. Mexase, drajeuri stratificate care contin mai multe

9
enzime digestive, fiind indicat ca tratament de substitutie in diverse tulburari dispeptice
digestive).
13. Tableta este o forma solida, plata, friabila continand un procent mare de zahar si
lactoza, de greutate variabila, intre 0,5 – 1 g (ex. Cavit 9 forte, continand un amestec de
vitamine).
14. Ciocolata medicamentoasa este asemanatoare tabletei, continand o cantitate mare
de corectivi, pentru a masca gustul sau mirosul foarte neplacut al substantelor active (Ciocolax,
contine fenolftaleina, fiind utilizat ca purgativ).
15. Pilula este o forma medicamentoasa de forma sfarica, de consistenta tare, cu
greutate variind intre 0,2 – 0,3 g. Suprafata sa este acoperita cu o pulbere inerta, sau cu pelicule
gastro-solubile sau entero-solubile. Pilulele se prepara in farmacie, la prescriptia medicului,
continand un excipient particular, numit excipient pilular.
16. Granulatele sunt fragmente vermiculare, cilindrice sau sferice, constituite din
agregate de pulberi medicamentoase cu zahar, amidon, guma arabica, sirop, aromatizanti si
eventual coloranti. Deoarece nu asigura o repartizare exacta a substantei active in doze unitare,
nu se administreaza sub aceasta forma substante toxice, acest mod de realizare fiind indicat
pentru substante putin active. Se administreaza cu lingura sau lingurita (ex. calciu granulat).
17. Granulatele efervescente, au in plus fata de granulatele simple acid citric sau acid
tartric si bicarbonat de sodiu sau de potasiu, care in mediu apos produc efervescenta.
18. Speciile sunt preparate farmaceutice obtinute prin amestecuri de plante sau parti de
plante, uscate si maruntite, care se folosesc sub forma de infuzii sau decocturi, in proportie de
4 – 6 g% (ex. Species pectorales, folosite sub forma de infuzie sau decoct in sirop expectorant).

Forme medicamentoase administrate CALE DE ADMINISTRARE

EXTERNĂ

FORME MEDICAMENTOASE PENTRU CALEA NAZALA

Forme medicamentoase lichide
1. Solutii nazale Sunt forme medicamentoase lichide administrate la nivelul mucoasei
nazale.
 se condiţionează în recipiente de aproximativ 10ml cu picurător
 se utilizează substanţe cu acţiune locală: antiseptice, chimioterapice antibacteriene,
chimioterapice antifungice, antiinflamatoare, anestezice locale, analgezice,
vasoconstrictoare, antihistaminice.
 se utilizează şi substanţe cu acţiune sistemică: vaccinuri, hormoni (vasopresina,
calcitonina, oxitocina).
 Solvenţii trebuie să fie neiritanţi, să nu influeneţeze clearance-ul mucociliar şi să aibă o
vâscozitate asemănătoare cu a mucusului nazal.

2. Pulverizatiile nazale (spray), sunt solutii medicamentoase administrate sub presiune.

Forme medicamentoase semisolide

1. Unguentul nazal este forma medicamentoasa care contine substanta active inglobata
intr-un excipint gras (vezi unguentul pentru administrare cutanata).

Forme medicamentoase solide

1. Pulberile pentru prizat nazal se administreaza fie pentru tratament local, fie pentru
tratament general (ex. pulbere de retrohipofiza). Pulberea de prizat se aspira usor pe nas ca sa
nu ajunga in faringe.

10
 2. Bujiurile nazale (creioanele nazale) contin substante cu rol decongestiv si antiseptic
nazal (ex. Zefir).
\

FORME MEDICAMENTOASE PENTRU MUCOASA RESPIRATORIE

1. Inhalatiile sunt solutii medicamentoase folosite in afectiunile cailor superioare, ce se obtin
prin solvirea substantelor active in apa fierbinte (700C), ceea ce determina volatilizarea sau
includerea principiilor medicamentoase in vapori de apa, care se inhaleaza (ex. preparatul
tipizat inhalant).
2. Aerosolii (cai respiratorii inferioare) sunt o formă medicamentoasă sub formă de picături
care sunt dispersate în aer cu ajutorul unor dispozitive speciale utilizată pentru tratamentul unor
afecţiuni ale căilor respiratorii. Este un sistem în care mediul de dispresie este un gaz iar faza
dispersă este un lichid.
In ultimile 2 decenii s-a răspândit şi o formă medicamentoasă care conţine pulberi
micronizate cu dimensiuni foarte mici de 1-5 microni antrenate de un flux de aer cu ajutorul
unui turbo inhalator. Această formă medicamentoasă nu intră propriu zis în categoria aerosoli
dar unii autori le încadrează în grupa aerosolilor.

Dimensiunile particulelor Nivelele unde se depun

> 30 μm în trahee

30 μm – 20 μm în brohnii

20 μm – 10 μm în brohniole

10 μm – 5 μm în canalele alveolare

5 μm – 1 μm în alveole

Cel mai frecvent substanţele active administrate astfel sunt :

- simpatomimetice
- parasimpatolitice
- antihistaminice

Avantaje :
- viteza de acţiune rapidă şi suprafaţă mare de absorbţie a substanţelor active
- se pot administra şi substanţe care ar fi distruse pe cale orală, substanţele active nefiind
expuse sucurilor digestive (adrenalina)
- permite obţinerea de concentraţii crescute de medicament în regiunea care trebuie
tratată

Dezavantaje :
- dozare imprecisă
- necesită dispozitive speciale şi administrarea necesită atenţie sporită
- pot apare micoze în cavitatea orală sau reacţii alergice severe

Folosirea corecta a flaconului inhalator dozator este esenţială pentru reuşita tratamentului. La
fiecare utilizare se vor respecta următoarele indicaţii:
11
 - se scoate capacul de protecţie si se agită bine flaconul;
- se prinde flaconul intre două degete: indexul la bază si policele in dreptul piesei bucale;
flaconul se tine vertical cu baza in sus;
- se expiră profund;
- buzele se strâng ferm in jurul piesei bucale ;
- se inspiră lent si profund pe gură; la începutul inspirului se apasă baza flaconului pentru
eliberarea unei doze de aerosol; după inhalarea dozei de aerosol, se scoate din gura piesa bucală
si se menţine apnee voluntară postinspir aproximativ 10 secunde, după care se expiră lent pe
nas;
Flaconul aflat sub presiune nu trebuie expus la temperaturi mai mari de 500C si nu trebuie
deschis forţat.

FORME MEDICAMENTOASE DESTINATE CAII CONJUCTIVALE

1. Colirul este o formă medicamentoasă lichidă cu aplicare topică la nivelul sacului
conjunctival. Colirul are de obicei ca excipient apa distilată. Mai rar se utilizează excipient
uleios, care are însă avantajul menţinerii umectării conjunctivei. Trebuie să fie steril şi filtrat,
pentru a nu irita mucoasa conjunctivală şi a nu o infecta (mucoasa conjunctivală este deosebit de
sensibilă la infecţii şi iritaţii). Se menţionează în subscripţie „De filtrat, de sterilizat”.
Substanţele active sunt în general antibiotice, antialergice, decongestionante (pentru
tratamentul conjunctivitelor, bacteriene, virale fungice sau alergice), parasimpaticomimetice
directe sau indirecte, β-blocante, derivaţi prostaglandinici (pentru tratmentul glaucomului).
Colirul trebuie să aibă un pH asemănător cu al lacrimilor (aproximativ 6,2 – 6,5), să fie izoton
si să nu fie iritant.
Se administrează sub formă de picături la nivelul sacului conjunctival (în nici un caz nu se
vor administra mai mult de 4 picături la o doză parţială într-un sac conjunctival). Reţeta colirului
(preparat magistral) poate fi prescrisă doar pe doză totală.
2. Unguentul oftalmic sau colirul moale, are o consistenta moale, este steril, se topeste
repede si difuzeaza usor pe suprafata mucoasei oculare, prin clipire. Trebuie sa adere de
mucoasa oculara, sa aiba o reactie pe cat posibila neutral, sa nu reactioneze cu secretia
lacrimala, sa nu fie irritant.
Gel oftalmic
3. Microtabletele oftalmice sunt de dimensiuni mici avand diametrul de 3mm si
greutatea de cateva centigrame, foarte subtiri. Se aplica pe mucoasa oculara si se solubilizeaza
repede in lichidul lacrimal. Sunt pe baza de gelatine, transparente, usor colorate, sterile. Se
administreaza in sacul conjuctival unde se solubilizeaza.
4. Ocusertul este o forma farmaceutica de aspect lenticular continand substante active
inglobate in gelatine si care se aplica asemanator lentilei de contact.

FORME MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE PE CALE

AURICULARA
1. Picaturile auriculare
 Forme medicamentoase lichide sunt administrate la nivelul conductului auditiv extern
pentru tratamentul local al afecţiunilor de la nivelul urechii externe.
 Cele mai frecvente substanţe active utilizate: antiseptice, chimioterapice antibacteriene,
chimioterapice antifungice, antiinflamatoare, anestezice locale, analgezice, astringente,
vasoconstrictoare, agenţi cerumenolitici.
 Cei mai utilizaţi solvenţi: apa, glicerolul, propilenglicolul, alcoolul diluat, uleiuri
vegetale. Uleiul de floarea soarelui nu se indică în tratamentul otitelor supurate întrucât
împiedică drenarea secreţiilor.

12
  Pentru sugari precum şi în intervenţiile chirurgicale la nivelul urechii se utilizează
preparate sterile
 La administrare pacientul trebuie să aibă poziţie orizontală, cu urechea afectată orientată
în sus; mişcarea pavilionului urechii facilitează pătrunderea lichidului
 Soluţiile auriculare se vor administra la temperatura apropiată de cea a corpului.
Administrarea de soluţii prea reci sau calde poate produce vertij.

2. Bujiurile auriculare sau creioanele auriculare, sunt forme solide, alungite ca niste
bastonase.

FORME MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE PE CALEA

INTRARECTALA
1. Clismele sunt solutii apoase sau uleioase pentru administrarea de medicamente sau de
substante radiopace (sulfat de bariu) in scop diagnostic.
Clisma medicamentoasa are un volum de 100-150ml si pentru a fi retinuta I de adauga
5 picaturi de tictura de opiu (diminua miscarile pristaltice si favorizeaza retentia) sau alcool
benzilic. Cand contine substante iritante, se adauga un mucilagiu in proportie de 20%.
Clismele se administreaza cu irigatorul. Clismele medicamentoase si cele in scop
diagnostic se administreaza totdeauna dupa o clisma evacuatorie (Clisma evacuatorie se poate
face cu apa fiarta si racita la 360C, la care se poate adauga mucilagiu 20%. Volumul de lichid
este de la 500 la 1500 ml).
Substanţele administrate în astfel de forme medicamentoase se dau în scopul
tratamentului local (infecţii inflamaţii rectale), de vecinătate (anexite, inflamaţii pelvine) sau
generale (clisme cu hipnotice cu cloralhidrat la copil).
2. Supozitoarele sunt forme solide, friabile, fuzibile la temperature corpului, de forma
conica sau cilindrica terminate cu un con, de greutate 3g pentru adult, 2g pentru copii si 1g
pentru sugar.
Principalele avantaje ale acestei cai de administrare sunt:
 evitarea efectului primului pasaj deoarece substanţa activă absorbită trece in vena cavă
inferioara şi evită vena portă şi trecerea prin ficat;
 posibilitatea de a face terapie la orice vârstă;
 posibilitatea de a face terapie atât pentru afecţiuni locale sau loco-regionale (rectite,
prostatite, anexite), cât şi pentru afecţiuni sistemice;
 avantajul de a putea face terapie şi la bolnavi care nu vor sau nu pot sa colaboreze
(comatoşi, psihotici, copii mici).
Cel mai frecvent administrate medicamente pe aceasta cale sunt: antipiretice, analgezice
antinflamatoare, sedative, antireumatice dar in ultimii ani tot mai mult hormoni şi vitamine.
Excipientul este untul de cacao sau glicerogelatină. Doza parţială este întotdeauna de 1
supozitor. Nu se recomandă administrarea simultană a două sau mai multor supozitoare.

FORME MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE PE CALEA

VAGINALA

Formele medicamentoase administrate la nivelul mucoasei vaginale se clasifică în:

a. LICHIDE (soluţii vaginale; spray vaginal; se mai utilizează emulsii şi suspensii).
b. SEMISOLIDE (gelul vaginal; unguentul vaginal).
c. SOLIDE (globul vaginal sau ovul sau supozitorul vaginal; comprimatul vaginal;
bureţi intravaginali;).
Se mai utilizează şi o serie de forme medicamentoase relativ mai noi cum ar fi:
 inele vaginale (cu înveliş din medicament cu rol contraceptiv şi nucleu elastic
polimeric);
13
  comprimate vaginale bioadezive;
 diafragme vaginale care eliberează agenţi spermicizi.

FORME MEDICAMENTOASE LICHIDE

1. Solutii vaginale folosesc ca excipient apa.
2. Pulverizatiile (spray), sunt o modalitate de administrare a solutiei medicamentoase in
jet sub presiune patruzand in toate pliurile mucoasei vaginale.

Forme medicamentoase solide

 Ovulele sau globulele vaginale sunt forme de consistenta solida sau semisolida, de forma
ovoidala, de greutate 2-4g, excipientul este untul de cacao sau glicero-gelatina. Sub
actiunea temperaturii corpului si a secretiilor vaginale, ovulele se topesc sau se dizolva
eliberand substantele active (ex. Ovestrol, ovule ce contin un estrogen de sinteza si
sulfatiazol). Trebuie introdus in fundurile de sac vaginal, de preferat dupa o spalatura
vaginala cu o solutie antiseptica (sau infuzie din flori de musetel). Nu se introduc două
globule vaginale concomitent. Cantitatea mare de excipient face posibilă scurgerea
acestuia prin fanta vaginală şi pătarea lenjeriei.
 Comprimatele vaginale sunt forme solide ovoide sau cilindrice uneori usor efervescente
sau spumogene care se dezagrega foarte repede in mediul vaginal eliberand substanta active
(ex. Metronidazol, comprimate vaginale, util in uretrita si vaginita cu Trichomonas
vaginalis, lambliaza).

FORME MEDICAMENTOASE PENTRU ADMINISTRAREA

CUTANATA
LA NIVEL CUTANAT, formele medicamentoase se clasifică în:
a. Lichide (loţiunea, linimentul, emulsiile cutanate, spirtul şi oţetul
medicamentos, şampon medicamentos)
b. Semisolide (unguent, cremă, pastă, gel, pomadă, cataplasma)
c. Solide (săpun medicamentos, pudrele, creioanele caustice, emplastru, sistem
transdermic)
Absorbţia cutanată realizează în mod inegal la nivelul tegumentului. Stratul cornos al pielii
permite absorbţia unui număr mic de substanţe. Cele mai multe medicamente se absorb la
nivelul foliculilor piloşi, glandelor sebacee şi sudoripare.
Absorbţia depinde de:
A. Integritatea tegumentului (este mai mare în cazul tegumentului denudat);
B. Regiunea tegumentară unde se aplică forma medicamentoasă (absorbţia este mai mare
la nivel retroauricular şi scrotal);
C. Vârstă (absorbţia este mai mare la copil şi mai redusă la bătrân);
D. De natura excipientului.
O serie de factori pot mări gradul de absorbţie cutanată:
a. Fizici
 masajul;
 aplicarea de ultrasunete;
 aplicarea de radiaţii ultraviolete şi infraroşii
 iontoforeza;
b. Chimici

Forme LICHIDE
 Lotiunea este o solutie sau suspensie de pulberi medicamentoase avand ca excipint apa
sau un amestec hidro-alcoolic. Se aplica pe piele fara frictionare.

14
 Pulverizatiile (spray) sunt solutii sau suspensii medicamentoase administrate sub presiune,
avand avantajul ca se disperseaza omogen pe toata suprafata expusa si patrund in toate pliurile
cutanate.
 Otetul medicamentos este o forma lichida care are ca excipient o solutie apoasa de acid
acetic 6%, in care este dizolvata substanta active. Cand contine uleiuri volatile poarta
denumirea de otet aromatic. Se administreaza sub forma de frectii (ex.preparatul din farmacii,
Otet aromatic).
 Spirtul (vezi formele medicamentoase cu administrare orala). Se aplica prin frictionare,
ceea ce explica in parte efectul (ex. preparatul Carmol).
 Glicereul are ca excipient glicerina in care se dizolva substante active (ex. antiseptice
dezinfectante, anestezice locale).
Linimentul EMULSII CUTANATE CARE AU IN COMPOZITIE SAPUNURI SI ALTE
SUBSTANTE CU ACTIUNE EMOLIENTA. Se aplica la nivelul pielii prin MASAJ,
substanţele active din liniment pătrunzand mai cu uşurinţă în tegument. Contine SUBST
ANALGEZICE SI REVULSIVE. Tratează afecţiuni cutanate sau afecţiuni ale unor organe
subcutanate (artrite, afecţiuni musculare etc). Linimentele emulsii si suspensii vor avea
mentionate pe eticheta “a se agita inainte de intrebuintare”.
Emulsii cutanate
Sunt forme medicamentoase lichide de uz cutanat formate din două sau mai multe faze
lichide nemiscibile în mod obişnuit datorită diferenţelor de tensiune superficială.
Din acest motiv se utilizează substanţe denumite emulgatori care fac posibilă realizarea
emulsiei.
Frecvent se utilizează emulsii cutanate cu acţiune protectoare hidratante sau uneori
cheratolitice. FAZA DISPERSATA (lichid fin dispersat in picaturi) SI MEDIUL DE
DISPERSIE (alt lichid)- ULEI IN APA SAU APA IN ULEI

FORME SEMISOLIDE
Unguentul
Este o formă medicamentoasă semisolide care conţin substanţe active in proporţie de
20% înglobate într-un excipient de consistenţă moale care se aplică în strat subţire la nivel
cutanat.
Excipientul trebuie să nu fie iritant, să nu reacţioneze cu substanţele active, să permită
aplicarea uniformă pe tegument, să nu astupe porii pielii, să nu modifice pH-ul şi să nu aibă un
miros neplăcut.
În mod frecvent, ca excipent pentru unguente se folosesc vaselina şi/sau lanolina.
- Vaselina are avantajul că este foarte stabilă, nu se oxidează însă prezintă
dezavantajul de a nu emulsiona prin amestecare cu apa, gresează pielea şi împiedică drenarea
rănilor deschise.
În funcţie de originea acestora, excipienţii pot fi clasificaţi astfel:
a. origine vegetală (ulei de măsline, floarea soarelui, susan, migdale, untul de cacao care
se obţine din seminţele de la Theobroma cacao)
b. origine animală (lanolina obţinută prin extracţia lipidelor din lâna oilor, cetaceul este o
ceară cristalină purificată obţinută de la un caşalot, ceară galbenă obţinută de la albine,
colesterol, gelatina)
c. origine minerală (vaselina, parafina care un amestec de hidrocarburi saturate solide
obţinute la distilarea petrolului, hidrogel cu bentonită)
d. sintetici (silicongeluri, emulgin AP, monostearatul de gliceril, hidrogel cu
polivinilpirolidonă, glicerina)
În funcţie de gradul de penetrabilitate şi absorbţie, unguentele se clasifică astfel:
1. cu penetrabilitate slaba sunt unguentele care nu pătrund în piele şi sunt frecvent utilizate
în scop protector

15
 2. cu penetrabilitate medie sunt unguentele care se aplică în tratamentul pielii lezate si care
acţionează la nivelul dermului
3. cu penetrabilitate mare, în acest caz substanţele active acţionând la nivelul hipodermului
(emulsii) .
Absorbţia substanţelor active din unguente este influenţată de:
- Proprietăţile fizico-chimice ale substanţei active
- Gradul de dispersie a substanţei active
- Proprietăţile excipientului
- Regiunea şi tipul pielii unde se aplică
- Cantitatea aplicată
- Gradul de fricţionare
- Durata de contact între medicament şi piele

Excipientul trebuie să aibă următoarele calităţi;

- Să nu fie iritante pentru piele
- Să nu reacţionze cu substanţele active
- Să prezinte o consistenţă adecvată care să permită o aplicare facilă
- Să prezinte stabilitate în timp
- Să aibă in aspect şi un miros plăcut
- Să nu greseze tegumentul
Reţeta unguentului se poate prescrie numai pe doză totală. Substanţele active se
enumeră în inscripţie în ordinea din reţeta tip.
 Cremele
- Este o varietate de unguent cu conţinut crescut în apă (conţine o cantitate mare de
apă de cel puţin 20%)
- conţine substanţă activă în proporţie de până la 20%
- formă medicamentoasă moale cu aplicare la nivel cutanat în scop protector sau
curativ
- frecvent, în realizarea reţetelor magistrale, excipentul este reprezentat de lanolină,
ceară obţinută prin extracţia şi purificarea lipidelor din lâna oilor. Ca şi excipienţi
se mai pot utiliza şi: alcoolii superiori alifatici (cetilic, cetilstearilic), alcooli
sterolici (colesterol, eucerina), grăsimi şi uleiuri hidrogenate, grăsimi sintetice
(emulgin AP, monostearatul de gliceril). Pentru a avea un termen de valabilitate
crescut se adaugă conservanţi şi substanţe cu rol antioxidant.
- prezintă o penetrabilitate importantă la nivel tegumentar şi absorbţie crescută a
substanţei active
- Cremele se păstrează în recipiente (cutii, flacoane, tuburi) bine închise, la cel mult
250.
Gelurile contin excipienti hidrosolubili care formeaza solutii coloidale. Se prezinta sub forma unor
mase gelatinoase capabile sa-si pastreze forma. Spre deosebire de unguente, gelurile prezintă
următoarele avantaje:
- Nu gresează pielea şi lenjeria şi pot fi aplicate uşor pe suprafeţe întinse
- Sunt uşor lavabile
- Sunt neiritante, nu obturează porii şi nu influentează glandele sebacee şi
sudoripare
- Absorbţia substanţelor active este crescută
 Pomada este un preparat medicamentos sau cosmetic, varianta a unguentului, folosit in special la
ungerea parului. Contine substante active inglobate in excipienti ca lanolina, cetaceu, cu eventual adios
de ceara, coloranti si substante aderante (ex. Fluocinolon N, pomada).
 Pasta este tot o varietate de unguent care are o consistenta mai tare, deoarece contine o cantitate
mare de pulberi medicamentoase insolubile. Excipientul poate fi apa, apa-alcool, eventual o cantitate
mica de substanta grasa. Nu se topeste la temperature corpului si prin intindere pe piele formeaza un
strat protector (ex. Pasta cu apa ce contine cantitate mare de oxid de zinc).
16
 Cataplasma este o formă medicamentoasă semisolidă de uz cutanat care este formată dintr-o pastă
care este întinsă în strat subţire pe un suport textil şi se aplică pe o regiune bolnavă a corpului. Suportul
textil se utilizează ca un bandaj. Uneori (cum este cazul cataplasmei cu muştar) pasta ce se aplică pe
suportul textil este caldă în momentul aplicaţiei pe tegument.
Contine pulberi vegetale (de in, mustar, amidon) amestecate cu apa, rezultand o forma de
consistenta moale care se aplica pe piele in scop emollient, revulsiv, decongestive.
Cataplasma se utilizează în terapia unor afecţiuni cutanate (dermatoze, dermatite, acnee), dar şi în
artrite sau dureri musculare.
Cataplasmele pot fi antiinflamatoare şi miorelaxante, antiiritante, antalgice etc.

FORME SOLIDE
 Sapunurile sunt preparate de consistenta moale sau tare, obtinute din sarurile alkaline ale acizilor
grasi amestecate cu substante active (ex. Sapun cu sulf, sapun gudronat).PALMITAT DE NA ESTE
SOLID, DE K ESTE LICHID
 Pudrele sunt pulberi fine si uscate constituite din una sau mai multe substante medicamentoase, la
care se adauga sau nu excipienti- o pulbere inerta (ex. Neobasept pubere, RIFAMPICINA).
Creioanele este o formă medicamentoasă solidă de uz cutanat cu o formă cilindrică conţinând de
regulă substanţe caustice (ex: nitrat de argint) şi sunt frecvent utilizate pentru cauterizarea unor
formaţiuni cutanate (veruci, vegetaţii veneriene). Există şi creione caustice cu hidroxid de sodium şi cu
acţiuni similare).
 Ceratele au ca excipient ceara sau produse de sinteza asemanatoare si parafina. Sunt intrebuintate
in scop de protectie sau cosmetic (ex. Ceratul pentru buze).
 Emplastrul sau plasturele este constituit din sapunuri, rezine, ceruri, substante grase, cauciuc si
substante active, avand actiune protectoare impotriva agentilor externi si o actiune antiseptica,
cheratolitica, astrigenta sau analgezica. Amestecul se aplica pe o panza, in strat de 1mm. Panza poate fi
perforate pentru aerisirea pielii si drenarea secretiilor plagilor. Emplastrele ce se aplica pe plagi trebuie
sa fie sterile (ex. Romplast).
 Sistemele terapeutice trasdermale sau plasturii trasdermici (Transdermic Therapeutic Systems
TTS) sunt “timbre” sub forma de plasture prevazute cu un rezervor de substanta active (sub forma de
gel sau unguent), un strat adeziv care prinde sistemul de piele si folia protectoare externa care se
indeparteaza in momentul aplicarii pe tegument. Avantajele acestei forme medicamentoase sunt
reprezentate de comoditatea administrarii, posibilitatea asigurarii unor concentratii stabile timp
indelungat, in caz de supradozare indepartarea plasturelui cu incetarea imediata a actiunii substantei.Ex.
TTS cu hormoni, nitroglicerina, scopolamina.

17
 FORME MEDICAMENTOASE pentru ADMINISTRAREA LA NIVELUL
CAVITĂŢII ORALE
FORME MEDICAMENTOASE LICHIDE

 Solutia pentru gargara este o forma medicamentoasa lichida cu care se clateste energic
cavitatea bucala si care dupa intrebuintare se expulzeaza fara sa fie inghitite. Pot fi sub forma
concentrata si se dilueaza in momentul utilizarii, sau sunt gata preparate pentru intrebuintare.
Pentru a se diferentia de solutiile de uz intern, se utilizeaza un colorant potrivit (ex. preparatul
tipizat numit Gargarism). Între substanţele des utilizate ca antiseptice în soluţii pentru gargară
sunt de menţionat permanganatul de potasiu, bicromatul de potasiu etc. Excipientul este apă
distilată. În subscripţie, se notează: „Misce fiat soluţie pentru gargară”. Se adauga o lingura de
solutie la un pahar cu apa pentru o gargara.
 Apele de gură sunt soluţii apoase ce conţin de regulă antiseptice şi cu care se face clătirea
gurii de 2-3 ori pe zi. Ele protejează împotriva formării plăcii bacteriene, pot avea un efect
benefic în gingivite şi înlătură mirosul neplăcut persistent din gură. Unul dintre antisepticele
destul de frecvent prezente în apele de gură este clorhexidina. Apele de gură se utilizează şi pre şi
post intervenţii chirurgicale orale. Pot fi utilizate şi pentru prevenirea depunerii tartrului şi
curăţirea dinţilor (Ex. Corsodyl, Listerine, Eludril®).
 Dusurile buco-faringiene sunt solutii apoase administrate in jet sub presiune, cu ajutorul
unui dispozitiv adecvat (para de cauciuc, seringa, canula pusa in legatura cu un irigator).
 Colutoriile sunt solutii de consistenta siropoasa, vascoasa, pentru badijonarea cavitatii
bucale, gingiilor, faringelui. Excipientul este GLICERINA. Aceste solutitii formeaza un invelis

18
protector, ce favorizeaza contactul prelungit al substantelor medicamentoase cu mucoasa pe care
au fost aplicate (ex. preparatul magistral Glicerina boraxata 10%).
 Pulverizatiile sunt solutii medicamentoase administrate la nivelul cavitatii bucale cu
ajutorul unui pulverizator (sub forma de “spray”), dand posibilitatea sa se acopere rapid, uniform
si usor intreaga suprafata a cavitatii bucale (ex. tipizat Codecam, util in amigdalite, faringite).
 Soluţii pentru aplicare locala odontală sunt solutii apoase care contin fluor sub forma de
florura de sodiu cu concentratia de 2%. Se utilizeaza pentm fluorizarea smaltului dentar si pentru
prevenirea pe aceasta cale a aparitiei cariilor dentare.

FORME MEDICAMENTOASE SEMISOLIDE

1. Pasta de dinti este o formă medicamentoasă semisolidă, formată din substanţe active:
 substante anticarigene fluorură de sodiu 1 400 – 1 500 ppm
 substanţe care contribuie la înălbirea dinţilor
 antiseptice (triclosan)
 extacte de plante medicinale (muşetel)
 substanţe ce corectează pH-ul salivar (exemplu: bicarbonat de sodiu, fosfat
monosodic, fosfat trisodic)
 substanţe cu rol detergent (laurilsulfat de sodiu),
 substanţe cu rol abraziv (carbonat de calciu, magneziu, hidroxid de aluminiu,
dioxid de siliciu, pirofosfat disodic, citrat de zinc).
 coloranţi
 aromatizanti (mentol, uleiuri volatile diverse)
 îndulcitori (miere, zaharină)
 agenţi de legare (cauciuc xantan)
 agenţi umectanţi (glicerina)
Pasta de dinţi se utilizează pentru păstrarea igienei dentare, în cazul absenţei oricărei
afecţiuni în cavitatea orală.
Pacienţilor cu sensibilitate li se recomandă utilizarea pastelor de dinţi cu nitrat de potasiu
sau clorura de stronţiu care formează o peliculă protectoare la suprafaţa dentară astfel încât
alimentele reci, dulci sau acre să nu mai irite terminaţiile nervoase din pulpa dentară.

19
 2. Gelul dentar
Este o formă medicamentoasă semisolidă, modernă, care este tot mai utilizată.
El este format din substanţe active
 Exemple:
 săruri de fluor – pentru prevenirea dar şi tratarea cariei dentare
 substanţe ce stimulează regenerarea smalţului sau a dintelui
 dezodorizante
 înălbitoare ale emailului dentar.
Pentru a se obţine eficienţa dorită gelul trebuie să aibă un contact cu dintele de cel puţin 4
minute iar 30 de minute după aplicarea gelului dentar, pacientul trebuie să nu bea şi să mănânce
nimic.
Exemple de geluri dentare: Tropicana® Dental Gel sau Corsodyl® Dental Gel.
Exista si forme medicamentoase semisolide sub forma de geluri cu structura polimerica, in
structura acestui gel polimeric fiind incorporata si substanta activa farmacodinamic.
Din structura polimerului, substanta activa se elibereaza lent, timp de 7 - 10 zile. Polimerul
este biodegradabil. In cazul aplicatiilor in paradontologie, polimerul se aplica cu ajutorul unei
seringi şi al unei canule care nu are margini ascutite, la nivelul şanţului subgingival şi la nivelul
pungilor pioreice paraodontale. Produsul Atridox® este constituit dintr-un polimer biodegradabil
şi contine doxicilina hidrat in proportie de 10% din greutatea totala a gelului. Administrarea
locală a substenţei permite obţinerea de concentraţii mult mai mari decât dacă substanţa activă
ar fi administrată pe cale generală.
20
 FORME MEDICAMENTOASE SOLIDE

 Comprimatele sublinguale sunt forme solide ce se dizolva in gura (se sug) si permit
trecerea substantei active in sange evitand bariera gastro-intestinala si hepatica (ex. comprimate
sublinguale cu Nitroglicerina).
 Comprimatele pentru gargara se dizolva in solvent in momentul folosirii, pentru
prepararea unei solutii cu care se va efectua gargara.
 Trochistii sunt forme solide discoidale, aromatizate si colorate. Excipientul este format
dintr-o pasta de zahar si guma arabica permitand eliberarea treptata, lenta a substantei active in
cavitatea bucala. Se mentin in gura (se sug), nu se inghit, exercitand un efect strict local la nivelul
mucoasei bucale. In mod frecvent, contin substante cu rol antiseptic si usor anestezic local (ex.
Faringosept).
 Conul dentar este o formă medicamentoasă solidă care se introduce în alveola dentară sau
în camera pulpară. Cel mai frecvent are o formă conică cu o lungime de 0,8 cm şi un diametru al
bazei de 2-4 mm. Exista si conuri utilizate pentru hemostaza care au dimensiuni mai mari.
Conurile dentare contin substanţe antiseptice, antiinflamatoare, antibiotice (neomicina),
anestezice (benzocaina), antifibrinolitice, colagen resorbabil sau alte substanţe care stimulează
refacerea tisulară. Conurile dentare sunt introduse în condiţii de asepsie la nivelul alveolelor
21
dentare după efectuarea extracţiilor dentare unde exercită o acţiune locală rapidă (''sigilarea''
canalului radicular cu ajutorul unui con de gutaperca si pasta de canal). În funcţie de compoziţia
lor, unele conuri dentare se solubilizează la nivelul leziunii alveolare. Exemple: Apernil, conuri
anestezice pentru tratamentul alveolitelor sau Neocones. Exista si conuri dentare pe baza de
colagen care stimuleaza granularea si epitelizarea.

 Fibrele dentare sunt formă de suporturi polimerice care conţin substanţe active
farmacodinamic mai ales chimioterapice antibacteriene şi antifungice.
Avantajul lor este acela de a putea fi introduse în diferite zone infectate în care antibioticul
administrat pe cale generală sau aplicat în cavitatea orală atinge concentraţii mici şi penetrează
greu. Atingerea unor concentraţii de chimioterapic antibacterian la locul unde se află bacteria
patogenă (de exemplu în pungile pioreice sau în şanţul gingival) este deosebit de importantă
deoarece cel mai adesea aceste bacterii se află în biofilm şi fără o concentraţie suficient de
ridicată a chimioterapicului antibacterian nu se poate atinge o eficienţă terapeutică bună.
Bacteriile sunt protejate de către biofilm şi CMI (concentraţia minimă inhibitorie) este uneori
de o sută de ori mai mare în cazul bacteriilor din biofilm decât în cazul aceleiaşi bacterii aflate în
afara biofilmului.

22
 Tetraciclina hidroclorică sub formă de fibre este cel mai utilizat dintre medicamentele ce se
administrează actualmente sub acestă formă medicamentoasă (Actisite®), în paradontologie (in
tratamentul parodontitelor).
Fibrele sunt introduse în sacul periodontal fiind impregnate cu un adeziv pe baza de
cianoacrilat. Fibrele sunt îndepărtate după 10 zile, timp in care au eliberat tetraciclina la nivel
local.

http://www.yourdentalimplants.com/antibiotic.aspx
 Peleta periodontală (chips ) are dimensiuni mici, un aspect brun-roşcat şi se inserează în
sacul periodontal. Este formată dintr-o structură biodegradabilă (exemplu – gelatină) în care se
introduce o substanţă activă (exemplu: clorhexidină). Cel mai cunoscut este preparatul comercial
Periochips® care conţine gluconat de clorhexidină într-o matriţă biodegradabilă de gelatina.
Chipsul este preparat în fabrică şi nu poate fi prescris magistral.

23
 Guma de mestecat este o formă medicamentoasă solidă care conţine diverse substanţe active,
precum xilitolul sau sărurile de fluor. Are un efect de curăţire mecanică a dinţilor, cariostatică, de
creştere a secreţiei salivare, care favorizează îndepărtarea resturilor alimentare şi de ameliorare a pH-
ului scăzut de la nivelul cavităţii orale. Utilizarea gumelor de mestecat este controversată, unii autori
acuzând inducerea sialoreii de către aceste forme medicamentoase.

ARESTIN
Cel mai recent tratament antibiotic local constă din sfere mici de minociclină, un derivat de
tetraciclină. Acest medicament ARESTIN, similar cu Actisite și Atridox, este foarte eficient in
distrugerea bacteriilor care provoca boala parodontala. Avantajul principal al acestui nou produs
este ușurința de utilizare. Sferele, care arata ca un praf fin, sunt conținute într-un ac de plastic cu
maginile rotunjite, si sunt injectate în sacul periodontal fără anestezie. Sferele sunt bioadezive, și
eliberează lent minociclina, pe o perioadă de 14-21 zile. Deoarece sferele sunt biodegradabile ele
nu trebuie îndepărtate.

FORME MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE

PARENTERAL
Calea parenterala serveste la administrarea substantelor active prin injectare sau
implantare.

FORME MEDICAMENTOASE LICHIDE

1. SOLUTIA INJECTABILA este o solutie medicamentoasa care trebuie sa aiba un grad

de puritate cat mai ridicat, sa fie sterila si apirogena. Datorită administrării direct în circulaţia
generală, preparatele injectabile trebuie să fie sterilizate, filtrate şi depirogenate. Prin
sterilizare se îndepărtează toate microorganisemle, prin filtrare se îndepărtează impurităţile din
soluţia injectabilă iar prin depirogenare se îndepărtează substanţele care produc febra.
Majoritatea pirogenilor exogeni sunt microorganisme, produsele lor sau toxine. Cel mai bine
cunoscut tip de pirogen exogen consta dintr-un grup heterogen de molecule care este comun
tuturor bacteriilor gram-negative si care este denumit endotoxina (lipopolizaharid). Acidul
lipoteichoic si peptidoglicanii sunt pirogeni proveniţi de la microorganismele gram-pozitive.
Ca solventi se folosesc in special apa distilata sau serul fiziologic dar si uleiurile vegetale
sau solventi sintetici.
Solutiile uleioase se injecteaza numai intramuscular. Solutiile pentru administrare
intramusculara sau subcutanata trebuie sa fie pe cat posibil izotone si la un pH de 7,3. Pe calea
intravenoasa se pot administra si solutii usor alcaline si hipertone (solutiile hipertone date

24
i.m. sau s.c. produce edeme, reactii inflamatoare, necroze). Nu se injecteaza pe cale
intravenoasa solutiile uleioase existând riscul unor embolii lipidice.
Volumul injectabil maxim este de 30 ml.
Solutia injectabila este conditionata in fiole, flacoane sau seringi preumplute pe care se
noteaza cantitatea de substanta active sau concentratia solutiei si numarul de ml continuti (ex.
Neoxazol, solutie apoasa injectabila 40%; Vitamina D2, solutie uleioasa injectabila in fiole de
400.000 U.I. si 600.000 U.I.).
Avantaje ale acestei cai de administrare
- efect rapid (calea i.v.);
- posibilitatea obţinerii formelor cu activitate prelungită (calea i.m.);
- evitarea efectelor adverse pe tractul digestiv;
- dozaj exact;
- evitarea inactivării unor substanţe de către sucul digestiv (penicilina G);
- administrarea unor substanţe medicamentoase care nu sunt absorbite în intestin (vitamina
B12);
- posibilitatea administrării unor pacienţi în stare de inconştienţă sau când pe tractul digestiv
nu este posibil (vomă, diaree).
Dezavantaje
- mod de administrare mai dificil în cazul unor pacienţi necooperanţi;
- administrarea necesită personal calificat;
- costuri suplimentare
- intoleranţă locală.
Administrarea se poate face:
- intradermic (i.d.), subcutanat (s.c.) , intramuscular (i.m.), intravenos (i.v.), intracardiac,
intraocular, intrarahidian, intraarticular, intraarterial etc.
2. PERFUZIILE sunt solutii sterile, apirogene care se administreaza intravenous, mai rar
subcutanat, in cantitati mari, de la 100 ml pana la cativa litri. Se va ţine cont de faptul că o
cantitate prea mare de lichid perfuzat produce insuficienţă cardiacă ventriculară şi edem
pulmonar, iar o cantitate prea mică de soluţie sau un timp prea lung de administrare determină un
debit redus şi favorizează coagularea sângelui pe acul de perfuzie.
Se conditioneaza in flacoane sau pungi de plastic. Se intrebuinteaza pentru restabilirea
echilibrului electrolitic, ca inlocuitor de plasma, pentru introducerea unor medicamente care se
elimina prea repede, in scop nutritiv cand alimentarea nu se poate face pe cale normala (ex.
Aminosolut L- 10/1000).
3. SUSPENSIILE INJECTABILE sunt solutii apoase sau uleioase care ca si solutia
injectabila trebuie sa fie preparate in conditii asepsie. Substanta activa trebuie sa fie foarte fin
25
pulverizata (in jur de 10 microni), sa treaca prin acul de seringa nr.16. Inainte de injectare se
agita 1-2 minute ca sa apara de un aspect omogen, fara reziduuri pe fundul fiolei sau al
flaconului. Frecvent aceasta forma medicamentoasa are o acţiune prelungită deoarece cristalele
din suspensie se depun la locul de administrare şi fiind greu solubile în lichidul interstiţial se
absorb timp îndelungat. Eliberearea substanţei active se face treptat şi permite menţinerea unui
nivel constant al concentraţiei o perioada indelungata de timp. Există un număr destul de mare de
medicamente care se administrează sub forma de suspensii injectabile dintre care mentionam
unele antibiotice antibacteriene, precum benzatinbenzilpenicilina (Moldamin®), oleandomicina
triacetil sau unele antiinflamatoare nesteroidale (indometacin) etc.
Intr-o suspensie injectabilă, pe lângă substanţa activă şi excipient, se mai introduc agenti de
dispersie, substante antigelifieante şi substante ce inhibă agregarea cristalelor (împiedicand ca
acestea sa devina prea mari şi inutilizabile terapeutic).
4. EMULSIILE INJECTABILE trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si solutiile
injectabile (puritate, sterilitate, apirogenitate) iar prin agitare sa capete un aspect omogen. Exista
si emulsii de lipide perfuzabile, administrate in scop nutritiv.

FORME MEDICAMENTOASE SOLIDE

1. PULBERE USCATA, ambalata in flacoane si destinata prepararii “ex tempore” de

suspensii sau solutii injectabile.
Trebuie sa se amestece cu solventul, in 20 secunde, la o usoara agitare. Ca solvent cel mai
frecvent se folosesc apa distilata sau serul fiziologic (solutie cloro-sodica 0,9% ).
Unele medicamente necesita solventi sau suspendati speciali, care se livreaza impreuna cu
medicamentul (ex. Hemisuccinat sodic de prednisolon, pulbere sterile, este livrat cu solvent
special).
2. PRODUSELE LIOFILIZATE pentru solutie injectabila. Liofilizarea este modalitatea
cea mai avantajoasa de conditionare si administrare a unor produse instabile sub forma de
solutie (extracte de organe, seruri, vaccinuri, antibiotice, hormoni, enzime, preparate de sange,
unele anestezice). Acest procedeu se utilizează pentru medicamentele cu structură
polipeptidică la care nu se poate aplica o metodă de deshidratare prin creşterea temperaturii şi
evaporarea apei deoarece s-ar inactiva prin afectarea structurii polipeptidice.
Liofilizarea consta in deshidratarea produselor sub actiunea concomitenta a vidului
(aproximativ 10-6 atmosfere) si a temperaturii joase, de -750C.
Produsele capata stabilitate mare (pot fi conservate mai mult de 2 ani) iar in momentul
administrării, medicamentul liofilizat si se dizolva rapid datorita structurii poroase ce

26
favorizeaza suprafata mare de contact cu solventul (ex. ACTH, pulbere liofilizata, in flacoane,
pentru prepararea de solutii injectabile).
În cazul prescrierii reţetei tipizate pentru un medicament liofilizat, se va prescrie în mod
obligatoriu şi excipientul –serul fiziologic sau apa distilata.
3. COMPRIMATUL PENTRU IMPLANT (numit şi pellet sau comprimat subcutanat) este
o formă modernă de uz parenteral care este introdus STERIL subcutanat printr-o procedură
de mică chirurgie. Este steril şi apirogen şi eliberează în mod continuu o anumită cantitate
de medicament (timp de săptămâni sau luni de zile).
Dimensiunile comprimatului pentru implant sunt în general de circa 7 mm diametru şi 3-4
mm grosime. Cel mai adesea conţin hormoni (de exemplu etinilestradiol pentru terapia cancerului
de prostată).
Implantele se pot clasifica în două grupe:
a. implante biodegradabile;
b. implante nebiodegradabile.
Implantele biodegradabile se compun din substanţe active şi excipienţi degradabili în
organismul uman uneori inclusiv din matrici alcătuite din polimeri biodegradabili.
Implantele nebiodegradabile au o structură alcătuită din substanţe active cu excipienţi
biodegradabili şi insolubil în mediu hidric din organism (exemplu: dimetilacrilat de etilenglicol).
Acest tip de implant este extras (eventual înlocuit) printr-o incizie în piele după un anumit
interval de timp.

27