Tenis de masă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

La Campionatul mondial de tenis de masă din 2013

Paletă cu husă şi mingi

Tenisul de masă sau ping-pong este un sport în care doi sau patru jucători lovesc o minge ușoară
de la unii la alții cu ajutorul unor palete. Jocul are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un
jucător trebuie să lase mingea jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie
să o trimită înapoi pe partea de masă a adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și necesită
reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima efect mingii, ceea ce face ca ricoșajul din masă sau
paleta adversarului să fie imprevizibil. Este de mentionat faptul că ”recordul” în domeniul ”jocului
pasiv” îl dețin românul Paneth Farkas și polonezul A. Ehrhich, care au jucat timp de 2 ore și 12
minute pentru a face un singur punct.[1] Tenisul de masă este foarte popular, în special în Asia de
Est.[2] Este printre cele mai populare sporturi din lume ca număr de jucători,[3] și unul din cele mai noi
sporturi majore.[4]
Acest sport cunoaște câteva denumiri alternative:

 乒乓球 (Pīng Pāng Qiú) este numele oficial al sportului în China, Hong Kong, Taiwan și Macau;
 卓球 (Takkyu) este numele oficial al sportului în Japonia;
 탁구 (Tak-gu) este numele oficial din Coreea.
Tenisul de masă este la nivel de organizație mondială condusă de Federația Internaționala de Tenis
de Masă (International Table Tennis Federation), fondată în Berlin, [Germania]], 1926. În prezent,
Federația include 226 de asociații membre. [5] Regulile oficiale ale tenisului de masă sunt specificate
în manualul Federației. Tenisul de masă a devenit un sport olimpic din 1988 cu mai multe categorii
de probe. Din 1988 până în 2004, acestea erau individual masculin, individual femenin, dublu
masculin, dublu femenin, dublu mixt
 Cuprins

 1Istoric
 2Originile tenisului de masă
 3Regulamentul si tehnica jocului de tenis de masă
 4Inventarul și zona de joacă
 5Tenisul de masă - sport pentru corp și minte
 6Tenis de masă în Republica Moldova
 7Galerie
 8Note
 9Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]

Istoricul acestui sport este unic și deosebit de interesant. A fost ca și cum o civilizație întreagă ar fi
apărut dintr-o dată, pentru a dispărea, mai apoi, în uitare, renascând după un timp cu aceeași
vigoare, dar, de aceasta dată, urmând calea firească a afirmării si perfecționării. Cea dintâi perioadă
a istoriei sale se plasează între începutul anilor 1880 si 1904, perioadă în care noul joc a devenit
una din marile pasiuni ale sfârșitului de secol, provocând reacții pro și contra de o intensitate rar
întâlnită, pentru că, apoi, cam pâna în 1922, să intre într-un anonimat deplin, disparând din
preocupări la fel de brusc cum apăruse. Noua aventură începe în 1922, când tenisul de masă revine
în actualitate și evoluează spre campionate mondiale – printre puținele care au o longevitate, fară
întrerupere, de peste jumătate de veac, patrunzând, în 1988, cunoscut cu denumiri: tenis miniatural,
de sală; joc de masă, de salon; ping-pong; pom-pom; puch-ball; gossima, cea mai folosită fiind
desigur ping-pong. Contextul mondial 15 ianuarie 1926 este o zi memorabilă pentru istoria tenisului
de masă, la acea data punându-se prima semnatură pe actul de naștere al viitoarei Federații
Internationale și al Campionatelor Mondiale. In ianuarie 1926, la Berlin, Wilmesdorf, avea loc cea de
a doua ediție a campionatelor internaționale ale Germaniei, moment în care, la inițiativa dr. Olaf
Lehman, la Clubul de tenis de masă „Galben-Alb, Berlin, 1900”, situat în Berlin Wilmesdorf, pe
Kaiser Alee 45-50, s-au reunit conducătorii delegațiilor participante la concursul
amintit: Anglia, Austria, Germania, Ungaria, precum și câte un reprezentant din partea Cehoslovaciei
și a Suediei. În urma discuțiilor s-a stabilit organizarea unui Campionat European, care ar fi urmat să
se desfașoare la Londra, în decembrie același an. Numai că, la 6 decembrie 1926, la Memorial
Hali, Farrington Street Londra, jucători din șapte țări s-au reunit pentru a-și disputa titlurile a ceea ce
avea să fie, în cele din urmă, prima ediție a Campionatelor Mondiale – și nu europene, cum se
decisese anterior. Cea dintâi ediție a CE a avut loc abia peste trei decenii, la Budapesta. în urma
desfașurării CM, a avut loc Congresul Federației Internaționale care, cu această ocazie, a
constituit Federația Internațională de Tenis de Masă (International Table Tennis Federation, ITTF),
membre fondatoare fiind: Anglia, Austria, Cehoslovacia, Danemarca, India, Suedia, Țara
Galilor și Ungaria; președinte: Ivor Montagu, care va ramâne în funcție timp de 41 de ani. În decursul
a trei sferturi de veac, ITTF și-a diversificat activitatea, apărând federații continentale (africană,
asiatică, europeană, latino-americană, cea din Oceania) sau regionale (arabă, balcanică, caraibiană,
ibero-americană, nordică, sud-americană). [6]

Originile tenisului de masă[modificare | modificare sursă]

Sec. XII - Tenisul de masa îsi are originile probabil din jocul "Royal Tennis" (cunoscut si sub numele
de "Real Tennis" sau "Court Tennis"), care era jucat în era medievală.
Anii 1880 - Unele surse susțin ca acest sport, era cunoscut sub numele de tenis de interior (indoor
tennis) și se juca la începutul anilor 1880 de către ofițerii din armata britanică staționați în India și
Africa de Sud. Se spune ca acei ofițeri foloseau capacele cutiilor de la țigarile de foi ca palete, dopuri
rotunjite de la sticlele de vin ca mingi și cărti, ca fileu.
Anii 1880 - Jocul devenise o moda printre nobilimea din Anglia.
1887 - Conform site-ului [7], prima utilizare a denumirii "Table Tennis" s-a realizat pe o tablă de joc cu
zaruri, fabricată de J.H.Singer din New York.
1890 - Apar primele patente care menționează tenisul de masă. Seturi pentru tenisul de masă includ
nume precum Gossima, Indoor Tennis, menționând că regulile sunt aceleași ca și la tenisul pe
iarbă [1] Cea mai veche dovadă existentă a jocului de tenis de masă îi aparține lui David Foster,
patentată în Anglia și care includea versiunile de masa ale "Lawn Tennis", cricket-ului si fotbalului.
1891 - John Jacques din Londra a introdus jocul "Gossima", care utiliza paletele de tip tambur, o
minge din plută acoperită cu material de 50 mm și un fileu înalt de 30 cm.
anii 1890 - Pâna în acel an, câteva patente cu reguli de bază fuseseră deja înregistrate.
anii 1890 – Frații Parker încep să fabrice kit-ul pentru tenis de interior care includea un fileu portabil,
o minge acoperită în țesatură și palete.
1900 - sunt introduse mingile de celuloid care le inlocuiesc pe cele de cauciuc si de pluta. Mingea de
celuloid era reflectata de o suprafata aproape perfect, si jocul a devenit un adevarat
succes. [1] Englezului James Gibb i se atribuie meritul de fi adus mingile goale din celuloid din SUA
în Anglia, deși unele surse spun ca acestea erau mingi din plastic. Majoritatea mingilor erau din
cauciuc tare sau din plută, adesea acoperite cu material. Unii îi recunosc meritele lui Gibb pentru
inventarea numelui "ping pong", care se presupune ca ar fi provenit din sunetul pe care mingea îl
scotea când se lovea de palete, fiecare dintre ele scoțând un sunet diferit.
1901 - John Jacques a înregistrat “ping pong” ca marcă înregistrată în Anglia. Drepturile americane
pentru acest nume le sunt vândute fraților Parker.
1901 - La data de 12 decembrie 1901, "The Table Tennis Association" (Asociația de Tenis de Masă)
este înființată în Anglia. Patru zile mai târziu, "The Ping Pong Association" (Asociatia de Ping Pong)
este de asemenea înființată în Anglia.
1901 - Tenisul de masa este adus pentru prima data în China prin intermediul coloniilor vestice.
1902 - Englezul E.C.Goode are meritul de a fi pus cauciuc granulat pe paleta de lemn, imprimând
efect asupra mingii. Aceasta a fost predecesorul paletei cu fețe din cauciuc cu zimți ("pimpled
rubber"), care va domina tenisul de masa pâna în 1952.
1903 - La data de 1 mai 1903, Asociația tenisului de masă ("The Table Tennis Association") și
Asociația de Ping Pong ("The Ping Pong Association") fuzionează, formând Asociația Unită de Tenis
de Masă și Ping Pong ("The United Table Tennis and Ping Pong Association"). Asociația va reveni
ulterior la numele de Asociația de Tenis de Masă "The Table Tennis Association", înainte să se
închidă în 1904.
Era paletei clasice (hardbat) – 1920-1950 – Europa domină sportul
Anii 1920 - La începutul anilor 1920 jocul renaște în Anglia și Europa.
1922 - "Asociația Tenisului de Masă" (The Table Tennis Association) este reconstituită, numele de
"Asociația Tenisului de Masă Englez" (English Table Tennis Association) fiind adoptat în anul 1927.
1926 – Este înființată "Federația Internațională de Tenis de Masă" (The International Table Tennis
Federation - ITTF), Berlin, Germania.
1926-1931 - Mária Mednyánszki din Ungaria câstigă proba de individual feminin de cinci ori
consecutiv la Campionatele Mondiale. Mednyánszki mai câstigă și 7 titluri la proba de dublu (1928-
1934) și 6 titluri la proba de dublu mixt (1926, 1928, 1930-1931, 1933-1934).
1930-1935 - Victor Barna din Ungaria câstigă 5 din 6 probe de individual masculin la Campionatele
Mondiale (și a fost vicecampion în anul 1931).
1935 – "Asociația Americană de Ping Pong" (The American Ping Pong Association), "Asociația
Amatorilor de Tenis de Masă ale Statelor Unite" (US Amateur Table Tennis Association), și
"Asociația Națională de Tenis de Masă" (National Table Tennis Association) fuzionează pentru a
forma "Asociația de Tenis de Masă ale Statelor Unite" (US Table Tennis Association) (care a fost
redenumită “USA Table Tennis” în anul 1994).
1936 – Mesele revopsite (care fac suprafața de joc mai lentă) și un fileu mai înalt (17,10 cm) sunt
combinate pentru a face jocul de atac foarte dificil la Campionatele Mondiale
din Praga, Cehoslovacia. Acest lucru a avut ca rezultat cel mai lung schimb de mingi din istorie de la
Campionatele Mondiale, care a durat peste 2 ore.
1938 - ITTF reduce înalțimea fileului de la 17,10 cm la 15,24 cm si interzice serviciile de tip
“fingerspin” care imprimau mingii un efect devastator și erau folosite, în special, de catre jucătorii
americani.
1940-1946 - Nu au fost organizate Campionate Mondiale din cauza celui de-al Doilea Razboi
Mondial.
1950-1955 - Angelica Rozeanu-Adelstein din România câstigă 6 titluri consecutive la individual
feminin la Campionatele Mondiale. 1955 a fost ultimul an în care titlul mondial la individual feminin
revine unei jucatoare non-asiatice. Rozeanu-Adelstein a câstigat, de asemenea, 3 titluri la dublu
femei (1953, 1955-1956) și 3 titluri la dublu mixt (1951-1953) [8]
1950-1970 : Era „Sponge Bat” și începutul dominației asiatice.
1952 - Ediția 19-a a Campionatului Mondial de Tenis de Masă are loc în Bombay (India). Hiroji
Satoh (Japonia) este primul jucător de tenis de masă care devine campion mondial folosind o
rachetă acoperită cu burete dens.
1953 – China participă pentru prima dată la Campionatele Mondiale de tenis de masă.
1957 – Campionatul Mondial de Tenis de Masă se va desfășura o dată la doi ani.
1971 – Diplomația Ping-Pong: tenisul de masă a jucat un rol important în diplomatia internațională
atunci când câteva echipe au fost invitate în China pentru o serie de jocuri amicale după
Campionatul Mondial din 1971. Acest an marchează în același timp și inceputul influenței jucătorilor
suedezi (Stellan Bengtsson, Kjell Johansson, Mikael Appelgren, Erik Lindh, Jan-Ove
Waldner, Jörgen Persson, și Peter Karlsson).
1977 – Federația Internațională de Tenis de Masă primește recunoașterea formală din
partea Comitetului Olimpic Internațional.
1980 - Primul Campionat Mondial de Tenis de masă, desfășurat în Hong Kong.
1981 – Campionat Mondial ținut în Nova Sad, Iugoslavia. Triumf total pentru China: reprezentanții ei
castigă toate cele sapte medalii. Incepând cu 1981, tenisul de masă este acceptat în programul
jocurilor olimpice.
1988 – Primele jocuri de tenis de masă care au loc în cadrul Jocurilor Olimpice (Seoul, Coreea de
Sud)
1996 – Inceputul turneelor ITTF Pro, cu evenimente care au loc in jurul lumii
2000 – După jocurile olimpice din Sidney, marimea mingii a crescut la 40mm pentru a putea fi
vazută mai ușor atunci când un joc de tenis de masă este urmărit la televizor.
2001 – Scorul s-a schimbat de la 21 la 11 puncte. Este, de asemenea, a treia oară când China
castigă consecutiv, castigând toate cele sapte medalii de aur.
2004 – În timpul jocurilor olimpice de la Atena, tenisul de masă a fost clasat al 5-lea ca cel mai
urmarit sport la televizor.
2008 – Echipa de tenis de masă a Chinei castigă jocurile pe echipă. Guangzhou si China castigă
toate medaliile de aur din cadrul jocurilor olimpice de la Beijing.
2010 – Tenisul de masă face parte din Jocurile Olimpice pentru Tineret.[1]

Regulamentul si tehnica jocului de tenis de masă[modificare | modificare

sursă]
Masa de tenis este dreptunghiulară, cu suprafața de joc netedă și perfect orizontală, putând fi
confecționată din orice material (lemn, plastic etc.). Mingea este sferică, confecționată din celuloid
sau alt material plastic, de culoare albă mată, având greutatea de 2,40 g – 2,53 g și circumferința de
37,2 – 38,2 mm. Fileul are o lungime de 183 cm, partea sa superioară fiind la 15,25 cm de la
suprafața mesei. Paleta poate avea orice formă, dimensiune sau greutate. Singura cerință
regulamentară se referă la grosimea stratului acoperit care nu poate depași 4 mm, iar culoarea sa
fie închisă și mată. Un meci se poate disputa după sistemul ”2 seturi din 3”, sau ”3 seturi câștigate
din 5”. Un set este câștigat de către un jucător care realizează primul 11 puncte; când ambii jucători
au acumulat 10 puncte, sunt necesare pentru victorie 2 puncte diferență față de adversar.
Schimbarea serviciului se efectuează după fiecare serie de 2 puncte; de la scorul de 10, schimburile
de servici au loc alternativ dupa fiecare punct. Jucatorii schimba terenul dupa fiecare set.[1]
Regulile de joc
Redacția completă a regulilor de tenis de masă are un volum de zeci de pagini, Federațiile la
majoritatea țărilor aprobă regulile în conformitate cu acceptul acordat de Federația Internațională de
Tenis de Masă (ITTF). O ediție completă a regulilor moderne ale jocului este disponibilă pe pagina
oficială a Federației Internaționale de Tenis de Masă [9]
Definiții
În regulile tenisului de masă există următoarele definiții[10]:
„Un joc” este perioada când mingea este jucată. Mingea este în joc, din momentul în care, pentru
executarea serviciului, se află staționară în palma întinsă a mâinii libere, este proiectată pentru
serviciu și pâna în momentul când ea a atins orice altceva în afara suprafeței de joc, a fileului sau a
accesoriilor acestuia, a paletei ținută în mâna paletei, sau mâna paletei sub încheietura acesteia,
sau când schimbul s-a terminat printr-o decizie de rejucare, sau prin acordarea punctului.
„Joc anulat”, jocul în care rezultatul nu este înregistrat.
„Un punct”, jocul în care rezultatul este înregistrat.
„Mâna paletei”, este mâna care ține paleta.
„Mâna liberă”, este mâna care nu ține paleta.
„Un jucător lovește mingea”, dacă o atinge cu paleta ținută în mână sau cu mâna paletei,
dedesubtul încheieturii.
„Un jucător obstrucționează mingea”, dacă el atinge mingea fără ca aceasta să fi trecut peste
suprafața sa de joc, sau linia ei de fund, fără să o fi atins, cu toate că ultima oară a fost lovită de
oponentul său.
„Jucătorul de serviciu”, este cel care trebuie să lovească primul mingea în joc.
„Jucătorul la primire”, este cel care va lovi al doilea mingea în joc.
„Arbitrul”, este persoana desemnată să conducă și să controleze un meci.
Inventarul și zona de joacă[modificare | modificare sursă]
Masa

Masa de tenis - o masă specială, împărțită de fileu în două jumătăți. Are dimensiuni care sunt
standarde internaționale: lungime 274 cm, lățime 152,5 cm, înălțime 76 cm [9]. Masa este
confecționată din materiale dense, cum ar fi PAL, aluminiu, plastic, melamină, material compozit
SMC 1800[11], vopsit cel mai adesea în verde sau albastru închis.
Suprafața de joc include marginile superioare (colțurile) mesei, părțile aflate sub aceste margini nu
sunt considerate suprafețe de joc.
Suprafața de joc poate fi făcută din orice material și ar trebui să ofere o revenire uniformă de
aproximativ 23 cm când o minge standard cade pe ea de la o înălțime de 30 cm. Suprafața mesei
este împărțită în două jumătăți de fileu poziționat vertical. Suprafața de joc a mesei trebuie să fie o
culoare mată, uniformă, închisă. Ar trebui să existe marcaje de-a lungul fiecărei margini a mesei - o
linie albă cu o lățime de 20 mm. Când se folosește masa pentru un joc dublu, în mijlocul mesei se
aplică o linie albă de 3 mm lată, perpendiculară fileului [9].
Fileu
Setul constă din fileul propriu-zis, suspensiile fileului, stâlpii de susținere, inclusiv clemele care prind
de masă stâlpii de susținere. Fileul are o lungime de 183 cm, partea sa superioară fiind la 15,25 cm
de la suprafața mesei.
Mingea
Mingea pentru tenis de masă este fabricată din celuloid sau plastic similar. Pînă în anul 2000, s-au
folosit mingi cu un diametru de 38 mm, din 2000, diametrul mingii a devenit de 40 mm, greutatea
fiind de 2,7 g [12]. Mingea poate fi albă sau portocalie, întotdeauna mată. mingi de culoare diferită în
competițiile internaționale nu au fost utilizate de cel puțin din 2007 [13] [14].
La 6 februarie 2014, Federația Internațională de Tenis de Masă (ITTF) a anunțat adoptarea unei noi
mingi de tenis de masă, din plastic, în loc de celuloid [15]. Noua minge este marcată cu denumirea
"40+", diametrul acesteia fiind ușor mai mare de 40 mm. Noua minge a devenit obligatorie pentru
competițiile mondiale oficiale începând cu 1 iulie 2014 [16][17]. În alte competiții, la discreția
organizatorilor, pot fi utilizate ambele tipuri de mingi, fie cu minea de plastic, fie cu cea din celuloid.
În vara anului 2014, au apărut informații despre introducerea unei mingi alb-portocalii în două culori
pentru tenis de masă. Pentru prima dată, mingea a fost testată oficial în Super League din China în
august 2014. În octombrie 2014, în timpul jocurilor din Cupa Euro-Asiatică, a fost folosită o minge cu
două culori. În mai 2015, Adunarea Generală a ITTF urma să decidă asupra utilizării unei mingi cu
două culori în toate competițiile oficiale [18], dar spre sfârșitul anului 2017 nu se atestă informații cu
privire la planurile de utilizare a unor astfel de mingi.
Paleta
Jocul folosește o paletă din lemn (de bază), acoperită cu unul sau două straturi de cauciuc speciale
(pernuțe) pe ambele părți. Suprafețele opuse ale rachetei pot fi diferite, acestea trebuie să fie de
culoare uniformă și mată, de o parte - negru, iar celălalt - roșu strălucitor.
Baza rachetei este realizată din mai multe straturi diferite din lemn și din mai multe straturi de titan,
carbon și alte materiale. Suprafețele sunt formate, de regulă, din două straturi: stratul exterior din
cauciucu și interior din burete. Stratul de cauciuc poate fi de două tipuri - zimți pe interior și zimți pe
exterior. Buretele este diferit după duritate, fiind măsurat în grade - cu aproximativ 30 °, moale, până
la aproape 70 ° dur. De asemenea, același model al căptușelii este realizat cu bureți de diferite
grosimi, care își schimbă caracteristicile. Normele limitează grosimea totală (cauciuc plus burete) a
căptușelilor [9]. Uneori nu se folosește burete și cauciucul se aplică direct pe bază.
Paletele profesionale se fac la comandă. Jucătorul sau antrenorul jucătorului selectează baza și
căptușeala în mod individual.
Conform regulilor ITTF, baza rachetei ar trebui să fie de cel puțin 85% din lemn [9].
La începutul jocului, precum și la schimbarea rachetei jucătorul trebuie să arate racheta adversarilor,
iar un judecător examinează și fie confirmă, fie infirmă respectarea normelor.
Terenul de joacă
Dimensiunile terenului de joacă (marcat cu garduri cu o înălțime de 60-65 cm) sunt de 6 × 12 m,
pentru concursurile internaționale - 7 × 14 m. Masa de tenis este poziționată în centrul terenului.
Spectatorii trebuie să se afle în afara zonei marcate cu garduri[19]

Tenisul de masă - sport pentru corp și minte[modificare | modificare

sursă]
Tenisul de masă este atât un sport al minții,cât și al corpului. Deoarece nu este un sport de contact,
tenisul de masă este un sport unde nu au loc accidentări dese. De obicei, gradul de dificultate, de
forță și de rezistență necesare evoluează odată cu nivelul de pregătire, astfel încât riscul
accidentărilor este foarte mic. Pentru că nu întrebuințează o grupă de mușchi mai mult decât pe
altele, tenisul de masă este benefic la vârsta copilăriei. Corpul este lăsat să se dezvolte armonios,
fără a fi deformat, pentru că acest sport combină agilitatea de a răspunde la loviturile adversarului cu
rapiditatea de organizare a propriei strategii.
Principalele beneficii aduse de tenisul de masă sunt:
• sporirea concentrării și a stării de vigilență
• stimularea funcționării creierului
• dezvoltarea gândirii strategice
• antrenarea coordonării văz / mână
• exercițiu fizic pentru toate grupele de mușchi,fără a deforma organismul
• un bun mijloc de socializare

Tenisul de masă este indicat copiilor cu o constituție mai puțin atletică sau în cazul în care
musculatura se dezvoltă într-un ritm mai încet. Practicarea acestui sport crește mobilitatea corpului
și ajută la dezvoltarea musculaturii, mai ales în zona membrelor inferioare și a spatelui. Este
excelent în cazul copiilor care nu au răbdare sau nu reacționează bine la emoții. [20]

Tenis de masă în Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

În 1998 a fost înregistrată Asociația Obștească „Federația de Tenis de Masă din Republica
Moldova”[21] Tenisul de masă a devenit un joc foar