SULFUL (pucioasă)

Simbol: S
Formula; S8 - moleculă octoatomică. (În scopul simplificării scrierii ecuaţiilor
reacţiilor chimice la care participă sulful, nu se scrie S8 ci S).
A  32 A  33 A  34
Sulful are 4 izotopi stabili: Z 16 S (95,1%), Z 16 S (0,74%), Z 16 S (4,2%),
A  36
Z 16 S (0,016%)
A  32
Structura atomică Z 16 S

- nucleu – 32 nucleoni – 16 p+ şi 16 n0
- învelişul electronic – 16 e-
Configuraţia electronică: K: 2 e-, L: 8 e-, M: 6 e-.
Poziţia în sistemul periodic: perioada a 3-a, grupa 16 (VI A)
Masa atomică relativă: 32
1 mol de atomi de S = 6,022*1023 atomi de S = 32g
1 mol de molecule = 6,022*1023 molecule
Nemetal cu valenţă variabilă: di, tetra şi hexavalent.

Stare naturală: liber sub formă de zăcăminte subterane sau la suprafaţa

pământului. Combinat, sulful este întâlnit în sulfuri (FeS 2 – pirită, ZnS –
blendă, PbS - galenă) şi sulfaţi (FeSO4 * 7 H2O – calaican, CaSO4*2 H2O -
gips, CuSO4*5 H2O - piatră vânătă, MgSO4 *7 H2O – sare amară).

Proprietăţi fizice: substanţă solidă, cristalizată, de culoare galbenă,

sfărâmicioasă, cu miros caracteristic, neplăcut. Este insolubil în apă, dar
solubil în sulfură de carbon, CS2. Este rău conducător de căldură şi
electricitate.
Proprietăţi chimice:

La temperatură obişnuită, sulful reacţionează greu.

Prin încălzire:
1. Reacţionează cu hidrogenul, rezultând acid sulfhidric:
S + H2 → H2S ↑
2. Reacţionează cu oxigenul, rezultând dioxid de sulf:
S + O2 → SO2 ↓
SO2 + H2O ↔ H2SO3
3. Reacţionează cu metalele, rezultând sulfuri:
S+M→ M 2n S n2 (M: Al, Zn, Fe, Mg, Hg, etc.)
4. Reacţionează cu acidul azotic:
3S + 4 HNO3 → 3 SO2↑ + 4 NO↑ + 2 H2O
5. Reacţionează cu acidul sulfuric:
S + 2 H2SO4 → 3 SO2 + 2 H2O

Obţinerea H2SO4
În industrie, acidul sulfuric se obţine în urma a 3 faze tehnologice:

1. Obţinerea SO2 prin prăjirea piritei FeS2:

4 FeS2 + 11 O2 → 2 Fe2O3 + 8 SO2 ↑

2. Oxidarea catalitică a SO2 (după ce a fost purificat) la SO3:

2 SO2 + O2 V2
O5
 2 SO3

3. Absorbţia SO3:
SO3 + H2O → H2SO4