oricât de aspră ţi-ar părea, căci şi cea mai amară soartă cândva ţi-o îndulceşti cu ea. Când va veni singurătatea şi prea din greu ţi-o vei purta ca de-al soţiei sân prea-dulce lipeşte-te de crucea ta.
Când, cu puterile sleite,
nici s-o târăşti n-ai mai putea, prin cele mai fierbinţi ispite, mergi apărat de cruce ta.
Când se va năpusti furtuna,
şi nici un scut nu vei avea, cu-ncredere, întotdeauna te-adăposteşti sub crucea ta.
Prăpăstii când o să te-afunde
şi nici un pod nu vei avea, ea peste ele-ţi va fi punte, şi-ai să le treci pe crucea ta.
Iar când vei merge spre cunună,
Hristos ieşi-va-n calea ta, spunându-ţi: "Bine, slugă bună!", şi-n schimbul crucii ţi-o va da.