Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative

Strategii de securitate internațională.

Tema: Pacea ca cea mai importantă valoare a


omenirii.

Profesor: C.Morari, dr.lector

Student: Vîrlan Dan, a.III, F/R.

Chișinău, 2018-2019
1. Introducere.
Se spune că acasă e locul în care inima se simte în siguranţă. Probabil că acesta este motivul
pentru care persoanele pe care le găseşti stând mereu cu inima şi cu braţele deschise pentru tine le
numeşti familie. O familie nu e întreagă dacă ea nu transmite iubire, armonie şi pace celor din jur.
Te naşti din iubire şi traieşti iubind. Înveţi să accepţi orice greutate cu calm şi cu răbdare. Înveţi să
ajuţi,s ă speri şi să zâmbeşti. Înveţi să dăruieşti ceva lumii acesteia în care eşti călător şi muritor.
Să laşi o urmă, o mireasmă sau un mesaj, ce poate că lumea în graba ei îl va citi cândva şi astfel
să iei parte la schimbarea necesară acestei lumi. Pacea pe care o găseşti acasă e pacea pe care,
personal cred, că nu o găseşti în niciun alt loc. E o pace care nu aduce cu ea doar sentimentul de
linişte, ci şi de protecţie, iubire, armonie şi acceptarea a ceea ce eşti.
Când vorbim despre pacea în lume, în general, avem tendinţa de a ne gândi la lipsa
războiului, la încetarea oricărei crize financiare, a problemelor materiale, discriminârii sau a
foametei. Aşa cum afirmă unii poeţi aceasta este mai degrabă prezenţa dragostei. Trăind în acest
loc destinat nouă, pământenilor, să îl folosim nu am putut trece cu vederea această lipsă a păcii.
Această nepăsare faţă de tot ceea ce se petrece în jurul nostru, pe care o transmitem prin vorbele
şi faptele noastre, oamenilor pe care îi întâlnim. Şi, mai mult decât aceastǎ durere pe care o simt
atunci când văd inimi, care nu se înmoaie la nicio cruzime, la care nu pot interveni, mă doare faptul
că oamenii care vor să schimbe ceva sunt din ce în ce mai puţini şi mai greu de găsit.
Tind să cred că suntem fiinţe care ne rezumăm doar la traiul nostru cotidian. Dar faptul că
tu ai o pâine pe masă nu îţi garantează nimeni faptul că cel de lângă tine are. Iar faptul că
întotdeauna ai găsit un loc cald şi un braţ care ţi-a fost întins nu înseamnă că nu sunt oameni care
tânjesc dupa astfel de lucruri. Strigătele de disperare ale celor ce se află în nevoie sunt suficient de
mari pentru a le auzi, dar de multe ori uităm sau nu avem timp să ascultăm. Am învăţat că ajutorul
nu vine întotdeauna atunci când ai nevoie şi mi-am dat seama că, dacă nu e în momentul de durere,
atunci la ce folos? Trecem fără să fim conştienţi pe lîngă cei ce suferă, negândindu-ne deloc la
ceea ce am putea face sau cu ce i-am putea ajuta.
Având pace în familie, ai pace în inimă şi astfel poţi dărui lumii ceea ce are nevoie. Nu
putem convieţui fără a fi armonie între noi. Fără a ne considera egali, aşa cum ne-a creeat
Dumnezeu. Fără a conştientiza că lumea are nevoie de cei care pot înfaptui ceva şi nu de cei care
pot afirma foarte convingător de ce au stat degeaba. Nu te poţi simţi împlinit atunci când ştii că
puteai face bine şi totuşi nu l-ai facut. Când ai aflat că e prea târziu pentru a mai schimba ceva
începi să conştientizezi. Dar nu e târziu pentru remuşcări? Aşa că, acum e timpul ca fiecare dintre
noi să nu mai aştepte pe cel de lângă el să acţioneze, ci să facem tot ceea ce ne stă în putinţă să
transformăm lumea din acest teatru cu maşti de fericire în oameni adevăraţi care zâmbesc şi care
după mult timp de descurajare şi nelinişte sufletească şi nu numai au găsit un motiv în a trăi şi îşi
pot re-aduce aminte de frumuseţea vieţii acesteia scurte pe care o avem.
Aceşti oameni s-au născut într-un colţ al lumii prea nedrept, spunem noi, dar continuăm să trăim
fără a da importanţă acestor lucruri, ca şi cum ar fi vorba de noroc sau destin. Nu. Aici este vorba
despre a ajuta în a face lumea să nu mai ţină cont de diferenţele dintre semeni şi să se accepte aşa
cum sunt, pentru că fiecare este diferit şi frumos în felul său. Deşi mass-media ne atrage tot mai
mult atenţia asupra acestui subiect, oamenii se consideră prea ocupaţi pentru a-l dezbate.
Atunci îmi pun întrebarea firească: Prea ocupat pentru ce? Să te gândeşti că tu însuţi ai putea fi
sufletul acela flămând de pâine, acea rană dornică de mângâiere sau acea privire doritoare de un
zâmbet?Aşa că nu e nici prea greu şi nici prea târziu. Fă-o înainte ca acele vieţi să nu mai fie în
stare să îţi mulţumească. Pentru că a spune că îţi pare rău în faţa unui mormânt nu mai are niciun
sens. Ne naştem cu stăpânirea sentimentului de pace, dar uităm să îl dăruim celor din jur. Generaţia
noastră uită că unii oameni nu s-au născut cu dreptul de a alege şi astfel, aceştia sunt forţaţi să
accepte ceea ce li se oferă.
De ce avem bani să întreţinem războaie, dar nu avem bani să hrănim săracii? Fără pace nu ne
putem continua viaţa pe acest pământ. Orice fiinţă căreia nu îi este milă nu este demnă de a trăi.
Să nu uităm niciodată că “Pacea este o comoară pe care nu o putem plăti îndeajuns".
Deşi majoritatea dintre noi trăim în pace, nu suntem recunoscători şi nu suntem conştienţi de
adevărata valoare a acesteia. Probabil că acesta este un alt factor pentru care nu luptăm, pentru
pacea celor în nevoie , deoarece nu cunoaştem agitaţia şi rutina unei vieţi duse în nelinişte.
Hrăneşte-ţi inima cu pace! Aceasta înseamnă să dovedeşti respect faţă de tot ce este slab şi
vulnerabil. Să fii atent la tot ceea ce te face fericit. Nu există pace în lume dacă nu există pace în
inima ta şi a mea."

2. Informații generale despre pace, definiții.


Pe planul colectiv, pacea este absența războiului : latină pax absentia belli, a violenței între
grupuri umane. În acest sens, societățile totalitare sau dictatoriale pot fi în pace pe planul militar,
dar nu pe planul social : de exemplu, lupta claselor este o stare de război social. Menținerea păcii
internaționale este unul dintre obiectivele organizațiilor ca de pildă ONU. Există și organizații ne-
guvernamentale (ONG) care susțin tratativele pentru pace acolo unde domnește starea de război,
ca de exemplu Neve Șalom - Wahat as Salam, mișcarea comună israelo-palestiniană.
Pe planul individual, pacea poate fi și o stare de spirit personală, lipsită de mânie, de furie,
de acreală, de frică, și în general de sentimente negative. Poate fi dorită pentru sine și pentru
ceilalți, multe salutări tradiționale fiind bazate pe această urare (latină pax vobis, arabă salam
aleikum, comună în întreaga lume islamică, șalom în ebraică, devenit șulem în idiș). Are in limbile
semitice și sensul de sănătate (ceea ce se aseamană cu semnificația salutărilor din alte culturi și
limbi - fii sănătos, salve, zdrastvîite, geia su ș.a.m.d.).
Toate religiile propovăduiesc pacea, cel puțin între proprii lor credincioși și enoriași, dar
uneori și războiul, îndeosebi împotriva necredicioșilor. Preoții creștini, imamii musulmani și mai
recent, rabinii evrei, predică adesea despre pace, dar câteodată binecuvântează și trupe sau
inițiative militare. În religia creștină, pacea este starea eternă, trancendentă, din viața de apoi
(pentru sufletele admise în Rai), sau din Domnia Domnului Dumnezeu pre Pământ ce va veni după
Apocalipsă (pentru bisericile care cred în istoricitatea viitoare concretă a acesteia). Tradiția judeo-
creștină susține "Să nu ucizi", deși nu există nici-un consens în privința interpretării corecte
Adepții unor religii, cum ar fi Jainism-ul, încearcă să nu rănească orice ființă vie, inclusiv
insectele. Budiștii și hindușii cred că pacea poate fi realizată atunci când orice dorință și suferință
sfârșește. Pentru a elimina suferința și pentru a dobândi această pace, ei urmează o serie de
învățături numite cele « Patru nobile Adevăruri » : principala doctrină a filozofiei lor. În yi-kingul
chinezesc, pacea nu este lipsa de război, ci căutarea permanentă a rezolvării non-violente a
conflictelor. Bineînțeles că nici în culturile hinduiste, confucianiste și budiste nu au lipsit
războaiele, iar unii deservenți ai cultelor le-au aprobat sau chiar încurajat.
Pacifiștii, cum ar fi anarhiștii creștini, consideră că orice tip de violență va da naștere doar
la altă violență. Alte grupuri de persoane iau o varietate de poziții în fața violenței, multe dintre
ele susținând teoria războiului just. Ideologii comunismului au afirmat și ei, nu o dată, atașamentul
lor la "lupta pentru pace", dar sloganele lor antibeliciste au ascuns adesea intenții expansioniste.
Politicienii și militarii au susținut în diverse perioade că doresc pacea, dar o "pace dreaptă", sub
care denumire puteau înțelege o pace care ține seama numai de interesele uneia din părțile aflate
în conflict (a lor).
Citate celebre.
 Pacea nu este absența războiului. Este o virtute, o dispoziție spre bunăvoință, încredere,
dreptate. (Baruch Spinoza)
 Pacea este cel mai groaznic război; în timpul ei, trebuie să ai răbdarea de a aștepta să-ți moară
dușmanul. (Victor Martin)
 Pacea nu este un dar al lui Dumnezeu creaturilor sale. Este un dar pe care noi ni-l facem unul
altuia. (Elie Wiesel)
 Pacea e capodopera rațiunii. (J. Muller)
 Pacea nu este o relație între națiuni. Este o stare a minții dată de liniștea sufletului.
(Jawaharlal Nehru)
 Pacea înseamnă libertate înfăptuită, libertate și în același timp adevăr. (Aldous Huxley)
 Pacea este o stare în care frica de orice fel este necunoscută. (John Buchan)
BIBLIOGRAFIE:

1. Ernst Mayr, 1992. "Speciational Evolution or Punctuated Equilibria" în Albert Somit &
Steven Peterson : The Dynamics of Evolution, New York: Cornell University Press.
2. Michael Shermer, 2001. The Borderlands of Science, New York: Oxford University Press.
3. Niles Eldredge and Stephen Jay Gould, 1972. "Punctuated equilibria" In T.J.M. Schopf,
ed. San Francisco: Freeman Cooper, reprinted in N. Eldredge Time frames, Princeton
Univ. Press. 1985
4. S. J. Gould, 1977. "Evolution's erratic pace." Natural History 86 (May).
5. Richard Dawkins, 1996. The Blind Watchmaker New York: W. W. Norton.
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Pace