Sunteți pe pagina 1din 9

Conspect sociologie

Sursa: Universitatea Spiru Haret din Bucuresti - www.spiruharet.ro

1. Caracteristici cunoasterea spontana

Cunoasterea comuna (spontana) se refera la acele credinte, cunostinte, explicatii, interpretari etc. obtinute in mod spontan, fara o cercetare sistematica, fara utilizarea unor metode stiintifice.

Caracteristici:

caracter iluzoriu se datoreaza m.multor factori:

enculturatia transmiterea culturii de la o generatie la alta are efecte limitative; socializarea atat socializarea primara cat si cea secundara se desfasoara diferit de la un grup la altul implicarea in viata sociala in viata sociala oamenii se amagesc, se iluzioneaza;

caracter pasional fiecare om are anumite interese, conceptii, prejudecati pe care le folosesc pentru a denatura sau falsifica ce este in jurul lor;

caracter contradictoriu indivizii oscileaza intre sentimentul liberului arbitru si cel al fatalitatii;

caracter limitat indivizii au experiente de viata care se circumscriu mediilor sociale in care traiesc.

2. Caracteristici cunoasterea stiintifica

Cunoasterea stiintifica este cunoasterea realizata de oameni cu o pregatire teoretica speciala prin parcurgerea unui demers metodologic riguros si care utilizeaza metode si tehnici adecvate de investigare a realitatii sociale.

Caracteristici:

precisa - subiectivitatea este prezenta intr-o pondere mica si, mai mult decat atat, exista posibilitatea de a o controla, intr-o oarecare masura, prin utilizarea unor metode specifice si respectarea unor reguli de investigare.

riguroasa - pune in evidenta legaturi profunde intre diferite aspecte ale vietii sociale si porneste de la un set de ipoteze, cu rol de ghidare a investigatiei si a efortului de cunoastere; se bazeaza pe masurare.

sistematica - are un caracrer impersonal, organizat si sistematizat.

obiectiva - observatorul trebuie sa vada lucrurile asa cum sunt ele, nu cum ar vrea el sa fie.

consemnata - datele observatiei sunt notate si inregistrate.

efectuata de persoane calificate care au o pregatirre speciala.

efectuata in conditii controlabile - pe cat e posibil cat mai aproape de cele utilizate in observatiile de laborator.

3. Principiile cunoasterii stiintifice - J.V.Zander

pr. realismului - exista o lume reala, independenta de subiectul observator, care sunt reale;

pr. determinismului - raporturile dintre lucruri nu sunt intamplatoare, ci au un sens;

pr. cognoscibilitatii - lumea exterioara poate fi cunoscuta prin observatie obiectiva;

pr. rationalitatii + pr. regularitatii - lumea externa poate fi cunoscuta pe cale logica.

4.

Sociologia definitie, functii

Sociologia - studiul stiintific al societatii, al organizarii sociale si a schimbarilor sociale (studiul vetii sociale umane, a grupurilor si societatilor).

Cercetarea sociologica se desfasoara:

la nivelul unor mici unitati sociale (microsociologie);

la nivelul intregii societati (macrosociologie)

Functiile:

expozitiva (descrie realitatea sociala);

explicativa (explica ce se intampla in societate);

de ameliorare a vietii sociale;

aplicativa sau pragmatic-inginereasca (rezultatele cercetarilor pot fi utilizate in elaborarea politicilor sociale)

5. Fondatorul sociologiei

Sociologia este o stiinta tanara si s-a nascut odata cu maturizarea societatii capitaliste, sec.19. Fondatorul- Auguste Comte (1798-1857). El distingea trecerea de la o societate “militara si teocratica” la una “industriala si teoretica. El a diagnosticat o criza a societatii occidentale si se dedica misiunii de reformator stiintificice.

Este parintele filizofiei pozitive, care are 2 reguli:

observarea faptelor fara a le judeca;

legea “a sti pentru a prevedea si a prevedea p.a sti”.

Potrivit lui A. Comte, sunt trei categorii de idei care guverneaza lumea:

cunoasterea teologica domina evul mediu (copilaria) - controlata de preoti; explica fenomenele prin forte supranaturale;

cunoasterea filozofica domina secolul luminilor(18) (adolescenta) - controlata de filozofi; explica lucrurile intr-o maniera abstracta;

cunoasterea stiintifica (starea pozitiva) domina societatea moderna (varsta adulta) - controlata de savanti experti; consta in dominatia cunoasterii stiintifice asupra celorlalte tipuri.

6. Sociologia romaneasca

In Romania s-a constituit mai tarziu. Prima forma-opera lui D. Cantemir. Apoi s-a elaborat o protosociologie - N. Balcescu, G. Baritui, Ion Ghica, Ion Heliade Radulescu, M. Eminescu s.a. Spiru Haret (1851-1912) -“Mecanica sociala”- intre dinamica rationala si cea sociala exista analogie.

Inca din stadiul protosociologic in Romania erau 2 orientari:

sociologie a ordinii (I.H. Radulescu);

o sociologie a schimbarii revolutionare (a clasei taranesti, N. Balcescu).

In a 2-a jum. a sec.19 existau cateva orientari:

poporanismul (C. Stere);

conservatorismul (T. Maiorescu);

liberalismul, pozitivismul, evolutionismul (S. Zeletin, S. Haret);

elitismul etnocratic (A.I. Cuza, N. Crainic, T. Braileanu)

7. Etapele cercetarii sociologice

stabilirea problemei de studiat formularea problemei sociale;

studul bibliografiei problemei literatura de specialitate;

formularea ipotezelor stabileste legaturi intre faptele sociale, care urmeaza sa fie demonstrate;

determinarea populatiei de studiat se alcatuiesc anumite esantioane reprezentative;

stabilirea metodelor si tehnicilor de cerecetare prin care se vor colecta datele;

colectarea datelor este etapa de teren, de contact cu populatia de studiat;

analiza rezultatelor datele sunt prelucrate si analizate;

formularea concluziilor sociologul accepta, respinge sau modifica ipotezele.

8. Metoda, tehnica, procedeu

Metoda - modul de cercetare, sistemul de reguli si principii de cunoastere si de transformare a realitatii obiective. Tehnica - o operatie concreta de identificare sau utilizare a datelor realitatii in interesul cunoasterii. Procedeu - maniera de actiune, de utilizare a instrumentelor de investigare. Instrumente - uneltele materiale de care se foloseste sociologul pentru cunoasterea stiintifica a fenomenelor sociale.

9. Elementele culturii

Cultura reprezinta multitudinea de caracteristici si cunostitțe care apartin unui anumit grup de oameni, de la limba vorbita, la religie, gastronomie, obiceiuri sociale, muzica si arte.

limbajul ne distinge de animale; permite reprezentarea lumii cu ajutorul simbolurilor;

simbolurile – “un semn” de recunoastere intre doua sau mai multe persoane;

ideologiile principalele credinte care circula intr-o societate;

valorile ceea ce este dezirabil (dorinta);

modele de comportament imagini ideale cu privire la felurile noastre de a actiona;

traditiile moduri de a gandi, simti si actiona proprii unei societati si transmise de la o generatie la alta;

si altele (legile, moravurile, normele).

Cultura un ansamblu de reprezentari ale lumii, constituit din limbaj, simboluri si sisteme de credinte (alcatuite din ideologii, valori, modele de comportamente), care ghideaza si orienteaza comportamentele individuale. Cultura cuprinde:

componente ideale (credinte, norme, valori, simboluri, modele de actiune)

componente materiale (unelte, locuinte, imbracaminte, mijloace de transport etc.).

Cultura se dobandeste prin convietuire sociala.

10. Caracteristicile culturii

trasatura cea mai simpla caracteristica a unei culturi;

complexe culturale trasaturile culturii asociate si combinate intre ele;

universalii culturale trasaturile si complexele culturale care sunt comune majoritatii sau totalitatii culturilor;

subcultura ansambluri specifice de trasaturi si complexe culturale caracterizate unor anumite grupuri;

contracultura trasaturi si complexitati culturale care nu numai ca se deosebesc de cultura dominanta, dar se si opun acesteia;

etnocentrism celelalte culturi sunt judecate in raport cu propria cultura, cand modul propriu de viata este considerat singura cale normala de a gandi, simti si actiona;

xenocentrism - preferinta fata de ceea ce este strain, credinta ca produsele, normele, ideile propriului grup sunt inferioare celor produse in alta parte;

relativism cultural atunci cand sociologul studiaza si judeca o cultura straina prin prisma normelor si valorilor propriei culturi.

11. Tipuri de socializare

Socializarea este un proces de interactiune sociala prin care individul dobandeste cunostinte, valori, atitudini si comportamente necesare pentru participarea efectiva la viata sociala.

Tipuri de socializare:

primara cea din copilarie , in cursul caraiea individul devine membru al societatii;

secundara individul se integreaza in noi domenii ale vietii sociale;

anticipativa pregatirea pentru un anumit rol;

resocializarea procesul de invatare a unor roluri noi si de abandonare a unor roluri vechi;

pozitiva (concordanta)- cea conforma cu valorile, normele si asteptarile sociale dezirabile si promovate de societate;

negativa (discordanta) - cea contrara asteptarilor, valorilor si normelor sociale generale, dar conforma cu cele ale unui grup periferic sau ale unei anumite subculturi;

speciala realizata in institutiile totale concept introdus de E. Goffman - locuri in care oamenii sunt izolati de restul societatii pentru o perioada lunga de timp si in care comportamentele lor sunt strict reglementate (o manastire, un penitenciar, serviciul militar etc.)

12. Agenti de socializare

In cursul existentei sale asupra individului influenteaza diferiti actori sociali, numiti agenti de socializare:

familia, scoala, grupul de covarstnici, mass-media, locul de munca.

Mediul nostru este organizat in 4 structuri:

microsistemul scoala, gradinita, grup de covarstnici; mezosistemul corespunde relatiilor care exista intre microsisteme (ceea ce uneste familia de scoala etc); exosistemul institutiile, care fara sa aiba legatura directa cu individul ii influenteaza modul de a trai; macrosistemul contextul cultural.

13. Conceptul de status

Prin socializare, individul invata sa exercite anumite actiuni sociale, sa interactioneze cu altii si ajunge sa ocupe anumite pozitii in cadrul societatii. In cadrul structurii sociale, indivizii detin anumite statusuri si joaca anumite roluri.

Statusul este definit drept pozitia sau rangul unui individ in cadrul grupului, sau ale unui grup in raport cu alte grupuri (student, profesor, decan, politist, medic, tata etc.). Socializarea statusurilor prescrise este simetrica cu asteptarile sociale, cu asteptarile femeilor fata de barbati si ale barbatilor fata de femei.

Statusul este de doua feluri:

prescris;

dobandit.

Societatile moderne au dezvoltat o forma de cvasi-prescriere de status - meritocratia. Aceasta este un sistem social in care statusul este prescris in raport cu meritul, care este masurat prin performantele educationale si profesionale.

Majoritatea statusurilor detinute de un individ sunt dobandite pe parcursul socializarii si interactiunii sociale. Fiecare individ detine o multitudine de statusuri care se asociaza intre ele, formand un ansamblu denumit status global.

In realitate, intre diversele statusuri ale unui individ intervin conflicte frecvente. Absenta congruentei intre diferitele statusuri poate provoca la nivelul individului un anumit sentiment de insecuritate sau de culpabilitate.

14. Conceptul de rol

Rolul defineste comportamentul asteptat de la cel care ocupa un anumit status. Statusul si rolul sunt doua aspecte ale aceluiasi fenomen. Statusul este un ansamblu de privilegii si indatoriri; rolul este exercitarea acestor privilegii si indatoriri. Personalitatea influenteaza alegerea rolurilor, modul de exercitare alor. In acelasi timp, dobandirea unui nou rol produce modificari ale personalitatii. Fata de fiecare rol exista anumite asteptari din partea celorlalti.

prezentarea dramatica de rol - desemneaza efortul constient al unei persoane de a exercita in asa fel rolul incat sa creeze celorlalti o imagine dezirabila despre sine. Fiecare persoana indeplineste mai multe roluri;

stresul de rol - desemneaza dificultatile pe care le au oamenii in exercitarea cerintelor lor de rol. El se datoreaza pregatirii inadecvate pentru rol, dificultatilor in tranzitiile de rol, conflictelor de rol, esecurilor de rol;

pregatirea inadecvata pentru rol - discontinuitatile intre continutul socializarii formale si continutul real al vietii sociale, intalnite in majoritatea societatilor modern;

dificultatile tranzitiei de rol - ca individul, pe parcursul vietii, joaca mai multe roluri legate de evolutia sa biologica si profesionala. Trecerea (tranzitia) de la un rol la altul poate fi asociata cu multe dificultati, intrucat nu exista o pregatire adecvata pentru rolul urmator;

conflictele de rol - se pot manifesta in doua forme: intre doua sau mai multe roluri exercitate de o persoana sau intre cerintele care configureaza acelasi rol;

esecul de rol - poate interveni in situatiile in care nu s-a realizat o pregatire adecvata pentru rol, exercitarea acestuia facandu-se in mod neadecvat.

15. Familia abordare sociologica, juridica.Tipuri de familii

Din perspectiva sociologica, familia poate fi definita ca un grup social constituit pe baza relatiilor de casatorie, consanguinitate si rudenie, membrii grupului impartasind sentimente, aspiratii si valori comune. Astfel, familia este un grup primar in care predomina relatiile directe, informale, nemediate.

Din perspectiva juridica, familia este un grup de persoane intre care s-au stabilit un set de drepturi si obligatii, reglementat prin norme legale. Aceste norme stabilesc modul de incheiere a casatoriei, stabilirea paternitatii, drepturile si obligatiile sotilor, relatiile dintre parinti si copii, modul de transmitere a mostenirii etc. Juridic, familia este un grup formal, reglementat prin legi si alte acte normative. Perspectiva sociologica si cea juridica se completeaza reciproc.

Familia apare ca un ansamblu de relatii sociale reglementat prin norme juridice sau prin norme sociale difuze.

Relatiile din cadrul familiei:

relatiile dintre soti (parteneri): reglementate prin casatorie sau prin consens;

relatiile dintre parinti si copii (dintre ascendenti si descendenti);

relatiile dintre descendenti (intre copiii aceluiasi cuplu);

relatiile de rudenie dintre membrii cuplului familial si alte persoane (parintii din familia de origine, socri, cumnati etc.).

In decursul istoriei, familia a cunoscut o mare diversitate de forme:

poliandria - o femeie are mai multi soti; descendenta este stabilita pe linie materna;

poligamia - un barbat are mai multe sotii; descendenta se stabileste pe linie paterna;

monogamia - forma cea mai raspandita de familie si cea mai persistenta de-a lungul istoriei, presupune casatoria unui singur barbat cu o singura femeie si se intemeiaza pe relatiile socioafective dintre parteneri.

16. Fenomenul casatoriei din punct de vedere sociologic

Principalul mecanism de constituire a familiei este casatoria.

Casatoria poate fi:

legala - sanctionarea uniunii conjugale printr-o decizie luata de persoane autorizate;

religioasa - sanctionarea uniunii conjugale de catre un cleric.

Casatoria legala (civila) este de data mai recenta. Mult timp, singura modalitate de oficializare a casatoriei a fost cea religioasa. In societatile contemporane, doar casatoria civila are implicatii de ordin juridic.

In reglementarile juridice si sociale contemporane:

casatoria are ca scop intemeierea unei familii;

casatoria are la baza liberul consimtamant al partenerilor;

casatoria este monogama (exceptie fac anumite tari islamice);

are un caracter solemn;

se bazeaza pe egalitatea in drepturi a sotilor.

17. Familia nucleara versus familia extinsa

Din punct de vedere numeric deosebim:

familii extinse - cu un numar mare de membri; pot cuprinde mai multe generatii;

familii nucleare - formate din soti si copiii acestora.

Din punct de vedere al structurii rolurilor distingem:

familii complete - formate din sot, sotie si copii;

familii incomplete - monoparentale (rezultat al nasterilor in afara familiei sau al descompletarii familiei).

Din punct de vedere generational intalnim:

familii cu o generatie (sot si sotie);

familii cu doua generatii (parinti si copii; bunici si nepoti);

familii cu trei si patru generatii (bunici/strabunici, parinti, copii).

18. Principalele functii ale familiei

Functii biologice si sanitare - asigura satisfacerea nevoilor sexuale ale membrilor cuplului, procrearea copiilor, asigurarea necesitatilor igienico-sanitare ale copiilor si dezvoltarea biologica normala a membrilor familiei.

Functii economice - constau in organizarea gospodariei si acumularea de resurse necesare functionarii menajului pe baza unui buget comun.

Functii de solidaritate familiala - se refera la ajutorul bazat pe sentimente de dragoste si respect intre membrii familiei.

Functii pedagogico-educative si morale - prin care se asigura socializarea copiilor

19. Modificarile survenite in modelele familiale

Principalele transformari survenite:

a. Relatia familie societate:

a scazut importanta functiei economice a familiei;

s-a accentuat mobilitatea sociala a membrilor familiei;

s-a intensificat participarea femeii la activitatile extrafamiliale;

unele functii familiale au fost preluate de catre societate (cazul functiei de socializare);

s-au diminuat relatiile de rudenie si de vecinatate;

s-au diminuat controlul comunitar asupra comportamentelor demografice;

a crescut toleranta sociala fata de noile comportamente demografice;

au sporit preocuparile familiei fata de problemele sociale.

b. Comportamentele tinerilor necasatoriti:

s-au extins experientele sexuale premaritale;

a sporit controlul mai strict al fecunditatii;

s-au extins coabitarile premaritale;

s-au extins modelele celibatului definitiv si al menajelor de o singura persoana;

s-au crescut atat toleranta parintilor, cat si permisivitatea sociala fata de comportamentele premaritale ale tinerilor.

c. Comportamentele nuptiale:

s-a desacralizat casatoria;

s-a redus importanta motivatiei economice a casatoriei;

a crescut heterogamia casatoriilor;

s-a diminuat si, in tot mai multe cazuri, a disparut rolul parintilor si al rudelor in casatorirea tinerilor;

a scazut rata nuptialitatii;

odata cu scaderea ratei nuptialitatii, a scazut si rata natalitatii.

d. Comportamentele familiale:

a crescut importanta relatiilor emotional-afective dintre parteneri;

s-au intensificat preocuparile sotilor pentru calitatea vietii familiale;

s-au modificat relatiile dintre parteneri (egalizarea diviziunii rolurilor, conflicte generate de noua diviziune a rolurilor);

se constata o crestere a instabilitatii familiei nucleare (cresterea divortialitatii, scaderea ratei recasatoririlor);

s-au diversificat formele de convietuire (asistam la un declin al familiei nucleare bazata pe casatorie, s-asu extins cuplurile consensuale, sau extins relatiile dintre persoane care traiesc in menaje diferite etc)

20. Conceptia de institutie sociala

Institutie sociala - se intelege un sistem de relatii sociale organizat pe baza unor valori comune si in care se utilizeaza anumite procedee in vederea satisfacerii anumitor nevoi sociale fundamentale ale unei colectivitati sociale.

Instituţiile poseda mai multe elemente prin care pot fi definite si caracterizate:

scop - institutiile au un anumit scop, stabilit pe baza unor nevoi importante comune si a unor valori comune;

functii - in vederea atingerii scopului, institutiile realizeaza o serie de functii, de activitati precis stabilite si reglementate;

mijloace - scopul este realizat cu ajutorul unor mijloace, al unor procedee si instalatii; mijloacele pot fi materiale si simbolice;

simboluri - fiecare institutie poseda anumite simboluri, prin care ele se particularizeaza si se impun atentiei indivizilor (drapelul national, drapelele de lupta ale unitatilor militare, etc)

coduri de comportament - rolurile realizate de membrii institutiei sunt exprimate in coduri de comportament (constitutii, legi, coduri civile, conventii, regulamente etc.);

sanctiuni - respectarea codurilor de catre membrii institutiei si de catre cetateni este urmarita prin sanctiuni pozitive (decoratii, diplome) sau negative (amenzi, pedepse);

valori si norme - institutiile isi elaboreaza sisteme de valori si norme specifice; prin acestea se urmareste obtinerea coeziunii membrilor institutiei si se justifica rational scopul institutiei si relatiile acesteia cu celelalte institutii.

21. Birocratia in viziunea lui Max Weber

In analiza organizarii formale a societatii este deseori folosit termenul de birocratie. Acest termen a fost introdus de Max Weber pentru a desemna un anumit tip de organizare sociala, in care puterea este exercitata de un aparat administrativ rationalizat.

In conceptia lui Weber, modelul ideal de birocratie consta in functionarea eficienta si rationala a organizatiilor, in realizarea competenta a sarcinilor de catre functionari, indiferent de parerile, convingerile si interesele personale ale acestora. O birocratie trebuie sa functioneze ca un mecanism bine construit, in care fiecare element realizeaza in mod adecvat functiile ce-i sunt atribuite.

Bibilografie: Carmen Furtuna, Sociologie generala, Editura Fundatiei de maine, Bucuresti, 2007