UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL FINANTE SI BANCI

ROTARU DANIELA

Lucrul individual

la disciplina BAZELE ACTIVITATI BANCARE

Analiza creditelor oferite de BC Mobiasbanca SA

Conducător ştiinţific: Olga Stefaniuc , doctor universitar

Autorul: Rotaru Daniela

Chişinău - 2018
 Obiective :
1. Analizati tipurile de credite oferite de banca clientilor.

2. Analizati dinamica creditelor acordate persoanelor juridice si

persoanelor fizice, precum si ponderea creditelor in totalul
activelor pe termen de 3 ani.

3. Argumentati necesitatea asigurarii creditului bancar si numiti

modalitatile principale ale acesteia.

4. Descrieti metode de identificare a riscului de credit.

 Analizati tipurile de credite oferite de banca clientilor.
BC Mobiasbanca Groupe Societe Generale SA acorda credite atit persoanelor fizice cit si persoanelor
juridice.
Pentru persoanele fizice creditele se impart in 2 categorii , asigurate si neasigurate.

- Credite asigurate – sunt creditele cordate persoanelor fizice,cu un scop anume si garantate de catre
acestia prin gajarea la banca a unui bun Imobil.
- Credite neasigurate – sunt creditele acorgate persoanelor fizice pentru nevoi nenominalizate.

Din creditele neasigurate in MBSG sic el mai des utilizate fac parte cardurile de credit (NEOS), creditele
pentru nevoi personale (To-To), creditele Overdraft.
Cardurile de credit (linie de credit) se acorda pe o perioada de 24 luni cu suma de min 2 000 MDL si max
50 000 MDL . Pentru acest tip de credit sunt utilizate 2 tipuri de carduri MasterCard si VISA, ambele de tip
contacttles.
Pentru eliberarea creditului de acest tip commission este 0 %. Pentru retragerea numerarului de la ATM este
un commission in valoare 3% pentru MasterCard si 3.5% pentru VISA. La achitarile la POS-terminal clientii
beneficiaza de o perioada de gratie de 3.5%. NEOS la moment se acorda cu 14 % anuale fara comisioane
suplimentare.
Creditele To-To se acorda pe o perioada de min 3 luni max 60 luni, suma eligibila pentru acest tip de credit
sunt de min 3000 MDL max 200 000 MDL. La fel ca si la cardul de credit nu sunt comisioane pentru
eliberare, analiza dosar etc.
Creditele To-To au un comision de gestiune lunare de 0.5% din soldul creditului. Dobinda variaza de la 9%
pina la 5.4% in dependent de tipul clientului s suma solicitata.
Creditele Overdraft sunt setate ca linie de credit la cardul salarial a clientului. Suma maxima a creditului nu
trebuie sa depaseasca 3 salarii medii. Salariu mediu pentru ultimele 4 luni lucrate.
Pentru toate tipurile de credit descries mai sus banca acorda imprumutul cu un grad de indatorare de max 40
% in caz ca salaril clientului nu depaseste 3500 MDL , daca suma veniturilor lunare este egala sau mai mare
de 3500MDL gradul de indatorare poate fi max 45 %.

Din creditele asigurate fac parte creditele Ipotecare si creditele Prosper.

Creditele Ipotecare sunt acordate PF pentru procurarea imobilelor locative, pentru reparatii capitale,
renovarea sau reconstructia imobilelor existente. Acest tip de credit se acorda n baza Raportului de Evaluare
perfectat de o companie licentiate care calcula prin mai multe metode o Valoare de piata a bunului Imobil,
Valoarea de inlocuire si Valoare de lichidare in conformitate cu multi factori care afecteaza sau beneficiaza
amplasarea imobilului. Din Valoarea de piata banca acorda 70 % clientului pentru procurarea propriei
locuinte sau modernizarea acesteia. Actual MBSG acorda credite ipotecare cu 7 % annual rata fix ape
parcursul primelor 5 ani de creditare si incepind cu anul 6 , 7 % insa rata flotanta. Gradul e indatorare max
pentru acest tip de credit este de 70 %. Aici din motivul ca este un credit de lunga durata se mai ea in
consideratie si cosul minim de consum per cetatean care la moment in RM este de 1 810 MDL. Acest coeficiet
urmeaza a fi inmultit cu numarul de membri ai familiei si efectiv banca nu are dreptul la acesti bani, ei fiind
considerati ca o garantie a clientilor, o sursa de supravietuire.

Creditele pentru persoane juridice la fel intruchipeaza mai multe forme, insa principalele categorii sunt:
- Business Life
- Domestic Life
Domestic life prevede creditarea persoanei fizice care sta in spatele companiei (fondatori, persoane
cu drept de semnatura), in baza veniturilor companiei dar pentru nevoi personale. Aceste credite au aceleasi
conditii ca si la PF doar ca suplimentar mai au careva comisioane de eliberare intre 1.5 – 2 % , dupa
denumirea produsului urmeaza sufixul PRO si dobinzile anuale sunt +1 de la PF. Adica daca treditul To-To
la PF este cu 9 % standart atunci pentru PJ To-To PRO este cu 10%, in acest mod sunt toate produsele.
 Business life prevede creditarea persoanei juridice pentru dezvoltarea afacerii, mijloace circulante,
investitii, etc. Aici se analizeaza la general afacerea prin 3 tipuri de analiza :
1. Analiza financiara (FIN)
2. Analiza MICRO
3. Analiza AGRO
Analiza financiara – reprezinta analiza companiei in baza situatiilor financiare inregistrare la BNS
pentru ultimii 2 ani si 2 perioade. Fin presupune analiza doar pe date veridice si 100% oficiale. Prin acest tip
de analiza se crediteaza SRL, SA, II, GT, Cabinete de avocati, Notari etc.
Analiza MICRO – reprezinta analiza companiei in baza declaratiilor clientului, inregistrarilor
personale (caiete, notite, excel etc.) inclusive daca are o parte inregistrata pe official atunci se solicita si
ultimul bilant, situatie financiara. Acest tip de analiza se aplica de regula pentru detinatorii de patenta/licenta
sau alte forme organizatorice care nu au inregistrate la BNS suficiente venituri pentru a beneficia de analiza
FIN.
Analiza AGRO – reprezinta analiza intreprinderilor cu genul de activitate agricultura sau cresterea
animalelor in baza atit a situatiei financiare cit si declaratiil clientului.
Creditele PJ acordate de MBSG sunt repartizare in 2 categorii cu un sir de modalitati de finantare.
1. Mijloace circulante
2. Investitii
Pentru ambele categorii sunt aceleasi tipuri de credited oar cu destinatii diferite :
- Clasic
- LC (linie de credit)
- Ipoteca comerciala

In cazil PF clientii sunt creditati pentru orice tip de credit din sursele MBSG. In cazul PJ pot fi finantati
atit din sursele MBSG cit si din surse externe cum ar fi proiectele de investitii straine : EU4busines, Livada
Moldovei, OFI etc.

Toate tipurile de credite sunt aprobate si acordate in baza deciziei comitetului de credit. In dependent de
complexitatea dosarului , suma solicitata de client si alte detalii se alege si comitetul de aprobare.

Analizati dinamica creditelor acordate persoanelor juridice si

persoanelor fizice, precum si ponderea creditelor in totalul
activelor pe termen de 3 ani

Potrivit datelor prezentate recent de Banca Națională a Moldovei, Mobiasbancă a devenit lider după
volumul de creștere a portofoliului de credite, acesta majorându-se cu peste 791 milioane lei pe parcursul
anului 2017.
Astfel, cota de piață pe segmentul portofoliului de credite a crescut cu 2,8 pp, de la 11,7% la finele
anului 2016 la 14,5% - la sfârșitul anului 2017, creșteri înregistrându-se atât la creditarea persoanelor
fizice, cât și juridice.
”Crearea celor mai favorabile oportunități de finanțare a nevoilor personale și a afacerilor este o
preocupare constantă pentru Mobiasbancă. Ne vom sprijini în continuare clienții, pentru ca ei să-și
realizeze orice planuri ar avea împreună cu un partener stabil, transparent și de încredere. Mulțumim
clienților pentru alegerea făcută în 2017 și îi asigurăm că vom surprinde și în 2018 prin condiții de creditare
avantajoase”, a declarat Antoine Gabizon, președintele Comitetului de Direcție a băncii – CEO.
Amintim că la Mobiasbancă oricine își poate realiza planurile fără amânare, luând un credit pentru nevoi
personale sau un credit ipotecar, la o rată mai mult decât avantajoasă, beneficiind de expertizare și
consiliere profesionistă.
În plus, antreprenorii au la dispoziție o gamă vastă de produse de creditare - credite
clasice, microcredite, credite imobiliare, linii de credite revolving, garanții bancare, leasing și cele mai
avantajoase soluții de creditare din surse internaționale (BERD, FEI, Banca Mondială, BEI, IFAD), care
includ beneficii adiționale – componentă de grant, garanții suplimentare etc.
Oferim cele mai atractive soluții financiare, pentru că așa este #corect!

Mobiasbancă – Groupe Société Générale, parte a unui important grup financiar internaţional, este a patra
ca mărime bancă comercială din Moldova, deservind peste 150 000 de clienţi activi, mici şi mijlocii (IMM-
uri). Reţeaua vastă de unităţi asigură accesibilitatea clienţilor la produsele băncii şi o abordare
personalizată faţă de fiecare client pentru realizarea proiectelor de dezvoltare.

Analizind ultimii 3 ani se vede o crestere considerabila a ponderii creditelor in MBSG dint total
Active astfel distingem urmatoarele date :

2015
Total active – 5.9 %, Total credite – 8.3%

2016
Total active – 10.7%, Total Credite – 10%

2017
Total active – 12.4%, Total credite – 11.5%

Argumentati necesitatea asigurarii creditului bancar si numiti

modalitatile principale ale acesteia.
Problemele de risc si incertitudine au existat intotdeauna pentru societatile comerciale, banci, institutii
financiare, pentru persoane fizice sau alte persoane juridice. Astfel, din cele mai vechi timpuri, problema
riscurilor, a incertitudinii si asigurarii in fata riscului a preocupat lumea specialistilor din diverse domenii de
activitate.
Traim intr-o lume nesigura, in care diferite evenimente intamplatoare pot afecta iremediabil activitatea
unui individ sau a unei companii. Tocmai datorita acestei nesigurante, cea mai buna solutie este sa transferam
riscurile de orice natura altcuiva. Pe masura ce societatea romaneasca s-a dezvoltat, a avansat spre economia
de piata, a crescut si nevoia de diversificare a ofertei de asigurari.
Societatile de asigurari fac parte din domeniul financiar-bancar. Prin urmare, ele vehiculeza informatie
privata si o mare parte din aceasta se refera la bani si la circulatia banilor, adica la gestionarea mijloacelor
fixe si circulante. Intotdeauna a existat o nevoie sporita de securitate in acest domeniu, drept urmare a si
aparut dispersia riscului bancar pe asigurari, existand diverse forme de asigurari de pierderi financiare.
Dezvoltarea pietei asigurarilor in ultimii ani, ca si nevoia acoperirii riscurilor financiare rezultate din
creditele acordate de diversele institutii de credit, sau din necesitatea indeplinirii obligatiilor contractuale in
tot mai multe domenii de activitate au determinat aparitia in oferta asiguratorilor romani a unor noi produse
- asigurarile de credite si asigurarile de garantii, doua componente ale asigurarilor financiare.
Asigurarile de credite si asigurarile de garantii fac parte din categoria asigurarilor financiare fiind
generate de cadrul relatiilor economice si financiare care se deruleaza intre agentii economici pe plan intern
si international, de abilitatea debitorului de a face fata sau nu obligatiilor sale la scadenta convenita in raport
cu creanta creditorului.
Asigurarile financiare reprezinta un concept nou, prin care asiguratul elimina riscurile de pierderi
financiare care pot sa apara in activitatea sa, transferandu-le unui asigurator, protejandu-si in acest fel
incasarile din activitatea comerciala prin transferarea riscurilor de neincasare asupra asiguratorului, fapt ce
ii poate permite marirea cifrei de afaceri.
In cadrul acestor asigurari, un loc deosebit il ocupa asigurarea creditelor care are drept scop protejarea
comerciantilor si producatorilor impotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea cumparatorilor.
Acordarea de credite neperformante poate fi un principal factor perturbator pentru activitatea unei banci.
Pentru reducerea pierderilor din credite neperformante si pentru a proteja depozitele persoanelor fizice sau
juridice, cei implicati in activitatea de creditare trebuie sa procedeze cu responsabilitate la evaluarea riscurilor
pe care le presupune acordarea imprumuturilor si sa depuna toate eforturile pentru a-si incasa debitorii.
Asiguratorii accepta sa acopere riscurile de credite, ca urmare a neincasarii de catre banca a ratelor de
credit si a dobanzii aferente, de la debitorii aflati in imposibilitate de plata.

Garantiile detin si ele un rol important in acoperirea expunerilor la dauna ale persoanelor fizice, ale
persoanelor juridice sau ale institutiilor guvernamentale. Acestea sunt daune generate ca urmare a
nerespectarii obligatiilor contractuale pe care un debitor le are fata de un beneficiar. Persoanele fizice si
juridice, precum si organele statului care se confrunta cu astfel de pierderi au incercat sa gaseasca modalitati
de transfer al acestor riscuri, creand astfel cererea pentru pentru asigurarile de garantii.

O asigurare de garantie protejeaza o parte numita beneficiar (creditor), fata de care debitorul principal
are o datorie, fiind un contract incheiat intre debitorul principal si garant, in baza caruia garantul, va plati la
o anumita data, unei terte persoane (beneficiar, creditor) daca debitorul principal nu isi indeplineste
obligatiile contractuale fata de acesta.

O caracteristica a pietei se refera la faptul ca, o data cu diversificarea ofertei de produse de asigurare, s-
a manifestat si o crestere a calitatii acestora, concretizata in lansarea pe piata de produse noi, adaptate si
personalizate la cerintele clientilor.

Piata financiara este o piata cu un potential urias, astfel incat se poate anticipa o evolutie pozitiva, mai
ales in conditiile in care se va ajunge la acel grad de educatie in asigurari care sa permita persoanelor fizice
si companiilor sa inteleaga importanta acestui domeniu de activitate.

Descrieti metode de identificare a riscului de credit

Bancile s-au impus si raman in continuare principalul intermediar in colectarea depozitelor si in
constituirea creditelor. Indeplinirea acestor functii, care echivaleaza in mare masura cu revanzarea a ceea ce
s-a cumparat anterior, pare la prima vedere o operatiune comerciala pe cat de usoara si de tentanta, fiindca
materia prima cu care se lucreaza sunt banii, pe atat de greu de realizat in conditiile de performanta cerute
acum. Aceasta dificultate provine din natura si succesiunea evenimentelor care au loc pe pietele financiare
si in cadrul economiei reale. Evenimente care sunt receptate in mod diferit de furnizorii de fonduri si de
beneficiarii creditelor pentru ca ei nu pot prevedea momentul aparitiei si amplitudinea desfasurarii lor. Fapt
care le influenteaza rezultatele activitatii si comportamentul incat bancile luand parte la actul de schimb, prin
relatia separata ce o au cu cele doua categorii de agenti economici si prin operatiile speculative pe care le
efectueaza in nume propriu pe piata de capital, pe cea valutara, ori de plasament in investitii materiale,
ajung sa se confrunte cu diferite categorii de riscuri.

Cel mai important risc pentru o banca este cel de credit pentru ca producerea lui faciliteaza
aparitia si a celorlalte riscuri specifice acestui domeniu de activitate. In sens restrans riscul de credit se
defineste ca fiind posibilitatea ca imprumutul acordat, dobanda aferenta sau ambele obligatii de plata asumate
de debitor sa nu fie rambursate bancii la scadenta. Intr-o acceptiune exhaustiva riscul de credit “consta in
pericolul ca, pe parcursul derularii unei tranzactii, una dintre parti sa sufere o pierdere in legatura cu realizarea
creantelor pe care le are asupra celorlalti participanti”( Diaconescu, M., p. 45.).Pentru analiza prezenta
credem ca prima formulare a definitiei este mai potrivita deoarece perspectiva aparitiei situatiei ca banca sa
nu -si poata respecta pozitia de debitor in relatia cu deponentii si sa nu efectueze platile cerute de ei este
subsumata conceptului de risc de lichiditate.

Riscul de credit se manifesta sub forma incapacitatii agentilor economici de a rambursa imprumutul
acordat de catre banca. Cu toate acestea, chiar daca se accepta premisa, de altfel plauzibila, ca analiza cererii
de credit se face cu responsabilitate si ca acordarea lui este fundamentata sub aspectul necesitatii,
oportunitatii si viabilitatii proiectului, incapacitatea de rambursare a imprumutului poate sa apara datorita
unor cauze proprii bancii creditoare, a solicitantului sau exterioare lor. Dupa cum aceste cauze pot fi grupate
si in functie de natura motivatiilor subiacente celor implicati, in subiective si obiective.

Desi consideram decizia de acordare a creditului ca fiind, in principiu, fundamentata din punct de
vedere rational, trebuie sa recunoastem ca imprumutul bancar este rezultatul unei relatii caracterizata prin
informarea asimetrica a partilor contractante. Nici una dintre acestea, prin urmare nici banca, nu cunoaste
atat de bine caracteristicile comportamentale si coordonatele activitatii celeilalte parti incat sa poata sustine
ca a luat cea mai buna decizie. De exemplu, se considera ca in absenta unor informatii pertinente asupra
pozitiilor financiare ale partenerilor bancile pot fi expuse la riscul de neplata din partea unor terti(Gaftoniuc,
S., p. 401). Asa ca si in cazul in care bancile iau toate masurile pentru a se edifica asupra solicitantilor de
credit ele nu pot selecta, in cele mai bune conditii, pe cei care iau cu imprumut incat evaluarea riscului de
credit ajunge sa nu fie exacta si nici sigura pentru ca necinstea debitorului poate anihila si cele mai riguroase
studii previzionale facute in aceasta directie.

Dar faptul ca este extrem de dificil sa se opereze distinctii optime intre debitorii potentiali nu
influenteaza doar nivelul riscului de credit asumat de banca ci si posibilitatea diferentierii marimii ratei
dobanzii intre ei. In consecinta agentii economici care au o solvabilitate mai ridicata platesc un pret prea
mare pentru creditele primite deoarece rata dobanzii practicate de banci, care teoretic cuprinde si o
prima individualizata de solvabilitate, reflecta intreaga structura a clientilor lor si nu situatia particulara a
fiecaruia dintre ei.

Acest procedeu sporeste riscul de credit cand banca isi propune sa obtina randamente inalte
la imprumuturile acordate prin perceperea unor dobanzi mai mari. In general dorinta agentilor economici de
a realiza performante financiare ridicate este fireasca, ea avand numeroase determinari obiective. Dar a
promova cu obstinatie un astfel de tel atrage dupa sine acceptarea creditarii si a unor proiecte mai putin
promitatoare sub aspectul rentabilitatii si al posibilitatii de supraveghere a modului in care sunt folosite
fondurile imprumutate. Este normal sa se intample asa pentru ca recompensa suplimentara pretinsa de banca
o data cu impunerea unei rate mai inalte a dobanzii, se justifica prin nivelul relativ ridicat al riscului asumat
cu ocazia acordarii unui anumit credit.

Astfel, limitele informationale si orientarile strategice si cele manageriale devin surse de risc
pentru ca bancile nu pot cunoaste si nici controla evolutia viitoare a venitului si cheltuielilor debitorilor. In
acest plan apar considerente care decurg din dreptul de proprietate si de gestiune autonoma a patrimoniului
propriu si a celui imprumutat. Posibilitatile de plata ale agentilor economici beneficiari ai unor credite
bancare au determinari subiective, cum ar fi calitatea actului managerial concretizat in gestiunea costurilor,
ritmul modernizarii si diversificarii produselor create, dimensiunea, varietatea si volatilitatea segmentelor de
piata alese pentru produsele lor, capacitatea de adaptare la cerintele pietei. etc. aceste influente se asociaza
si, adesea, se amplifica prin actiunea conjugata a unor factori exteriori firmei debitoare, pe care-i putem
numi, generic, proprii mediului de afaceri.

Volumul vanzarilor si nivelul costurilor, de care depinde in ultima instanta potentialul de rambursare
a creditului angajat de catre firma, variaza de la o perioada la alta in functie de evolutia ciclului de afaceri, a
ratei inflatiei si a altor variabile macroeconomice. Asa bunaoara, promovarea de catre guvern a unei politici
de austeritate conduce, intr-o prima etapa, la scaderea ofertei de bani, la impunerea unor restrictii la creditare
de catre BNR, pentru ca in final sa se ajunga la cresterea ratei dobanzii. Or, prin includerea in cost a unor
dobanzi mai mari scade capacitatea de plata a agentilor economici debitori. Pentru ca riscul de credit sa
creasca ca urmare a unei inlantuiri cauzale de acest fel nu este neaparat nevoie ca debitorii sa ajunga in
situatia de a se confrunta cu dificultati financiare care sa faca imposibila rambursarea imprumutului. Este
suficient ca la scadenta acestuia partenerii de afaceri sa nu detina disponibilitati sau ca banca la care si-au
deschis conturile sa devina subiectul unei stari temporare de insolvabilitate sau sa fie eliminata din sistemul
de compensare interbancara.

Dar cea mai frecventa sursa a riscului de credit in economiile in tranzitie este neachitarea
concomitenta a obligatilor contractuale de catre partenerii cuprinsi intr-o relatie comerciala. Firma care-si
onoreaza cu promptitudine obligatiile asumate fata de furnizori va ajunge in incapacitate de plata daca clientii
ei intarzie sau amana la nesfarsit achitarea produselor cumparate de la ea. Blocajul financiar, mai mult sau
mai putin generalizat, restrange volumul creditului nu pentru ca nu ar fi nevoie de mari imprumuturi ci pentru
ca bancile refuza anumite solicitari de teama propagarii accidentelor financiare locale. O astfel de atitudine
reticenta a bancilor este slabita sau chiar anihilata de accentuarea concurentei pe piata creditului.
Intensificarea acestei concurente atrage dupa sine deplasarea accentului de pe latura calitativa a creditului pe
cea cantitativa.

Dorinta asociata cu nevoia de a plasa disponibilitatile detinute genereaza tendinta de

subevaluare a riscului de credit in speranta ca volumul mare al imprumuturilor acordate permite o
priovizionare linistitoare a plasamentelor devenite neperformante si obtinerea unei profitabilitati
multumitoare. Faptul ca intr-un climat de afaceri optimist concurenta actioneaza pentru a determina
expansiunea creditului asociat cu deteriorarea calitatii sale dovedeste o data in plus ca accentuarea
competitiei poate atrage dupa sine reducerea eficientei economice si nicidecum sporirea acesteia( Aglieta,
M., p.99) .

Tot in aceasta directie actioneaza si stimularea extinderii creditului de consum. Posibilitatea folosirii
cartilor de credit peste nivelul venitului disponibil face ca anumite categorii ale populatiei sa se indatoreze
prea mult. Or, in perioadele de recesiune sustinerea acestor cheltuieli este departe de a fi garantata. Riscul
asumat de bancile antrenate in acest tip de operatiuni este amplificat de convertirea in active financiare
tranzactionate la bursa a unei parti tot mai mari a creditului de consum. Prin operatiuni speculative de acest
fel vulnerabilitatea bancilor creste o data in plus fiindca preturile titlurilor devin mai volatile iar pietele
financiare extrem de instabile.

Varietatea surselor riscului de credit si actiunea combinata a numerosi factori care-l amplifica fac din
el un insotitor permanent al activitatii bancilor de depozit. Aceasta situatie n-a atras dupa sine diminuarea
sensibilitatii lor fata de riscul celor care iau cu imprumut. Dimpotriva pe masura ce activitatea de creditare
si recreditare s-a amplificat, bancile si-au concentrat eforturile in directia intensificarii analizei si masurarii
acestor riscuri si prevenirii producerii si a atenuarii efectelor lor.
 Analiza riscului de credit trebuie sa se desfasoare in doua etape. Inaintea acordarii imprumutului se
impune calcularea indicatorului riscului de credit prin compunerea scorurilor pe care solicitantul le obtine in
urma evaluarii categoriei de risc in care se incadreaza si a comportamentului sau de plata. Categoria de risc,
la randul ei, se stabileste potrivit firmei de consultanta Andersen, prin calcularea mediei punctajului obtinut
la variabilele cum ar fi: performanta managerului, referintele furnizorilor, experienta in afaceri, gradul de
risc al afacerii in sine, nivelul de lichiditate cuvenita, gradul de indatorare, durata medie de incasare a
creantelor si marja neta. Comportamentul de plata se determina in functie de numarul de zile de intarziere a
achitarii obligatiei asumate. Punctajul acordat acestui indicator se diferentiaza dupa tipul de afacere creditat
si in functie de data de la care plata devine scadenta. In urma unei astfel de analize se pot lua decizii privind
acordarea creditului, marimea si durata lui, garantiile solicitate, etc.

Determinarea marimii riscului de credit prin punctaj este un procedeu statistic util pentru evaluarea
potentialilor clienti, sub aspectul bonitatii lor, printr-un demers standardizat. Desigur ca pentru folosirea
acestei metode sunt necesare numeroase informatii semnificative despre clienti, unele greu de obtinut fiindca
privesc viata personala a solicitantului persoana fizica. Un mare ajutor in aceasta directie il ofera Banca
Nationala care a prevazut in Statutul ei la art. 25, ca “pentru prevenirea si limitarea riscului de plata si de
credit, BNR presteaza servicii de colectare si difuzare, la cerere, contra cost, de date si informatii privind
incidentele de plata si riscurile de credit in sistemul bancar”. Tot in acest scop s-a infiintat si Centrala
Riscurilor Bancare. Aceasta institutie isi propune sa transmita informatii, la initiativa sa ori la solicitarea
bancilor, despre riscul global aferent fiecarui debitor raportat in luna respectiva, despre creditele restante pe
care le-au avut ei pana la doi ani anteriori momentului solicitarii, etc.

Dupa ce banca a avizat favorabil cererea de imprumut si a stabilit coordonatele lui analiza riscului de
credit devine o operatiune periodica obligatorie. Banca Nationala pretinde bancilor comerciale sa-si
constituie provizioane corelate cu marimea si structura portofoliului lor de credite. Folosind datele din
bilantul contabil al debitorilor bancile evolueaza performantele lor financiare si pornind de la nivelul lor,
grupeaza creditele acordate in functie de aceste rezultate si de perspectiva rambursarilor la
scadenta. Categoriile de credite se noteaza cu litere de la A la E, in ordinea descrescatoare a performantelor
clientului si a marimii riscului de intarziere, sau cu denumiri specifice consacrate cum ar fi: standard, in
observatie, substandard, indoielnic, pierdere( Stoica, M., p.141), ori explicite dar echivalente cu risc minim,
in observatie, substandard, incerte, cu risc major( Toma, M., Alexandru, F., p.216).

Pentru a reduce riscul de creditare BNR a mers mai departe si a impus bancilor comerciale obligatia
de a se incadra in anumite limite de prudenta bancara. Astfel limita minima a indicatorului de solvabilitate,
calculat ca un raport intre fondurile proprii si expunerea neta, sa fie de 12%, iar cand el se calculeaza folosind
capitalul propriu in locul fondurilor proprii, ea nu trebuie sa fie sub 8%. Alte restrictii privesc imprumuturile
care se pot acorda personalului propriu de maximum 5% din fondurile unei banci, nivelul unei expuneri mari
este plafonat la 1/5 din fondurile proprii ale bancii, iar suma tuturor expunerilor mari nu poate depasi de 8
ori nivelul fondurilor proprii ale bancii.

Analiza si clasificarea creditelor este necesara nu doar pentru a raspunde cerintelor formulate de BNR
ci si pentru a asigura un suport rational actiunii de optimizare a operatiunilor de creditare si de restructurare
a portofoliului de imprumuturi acordate. Astfel conducerea unei banci poate ajunge la concluzia ca este
necesar sa impuna praguri procentuale maxime la activele cu risc fata de fondurile proprii detinute, sau sa
stabileasca plafoane de credite pe domenii de activitate, pe categorii de clienti ori pe tipuri de imprumuturi.
Mai mult, cand riscul de creditare a devenit o amenintare pentru stabilitatea bancii aceasta are posibilitatea
sa-si modifice treptat natura creditului acordat, structura lui pe ramuri, pe scadente, pe tipuri de firme ori sa
treaca la masuri mai radicale cum ar fi adaptarea nivelului ratei dobanzii practicate la presiunile generate de
riscul inerent situatiei in care a ajuns si chiar sa se orienteze in mai mare masura spre creditul consortial.

Toate aceste norme, proceduri si operatiuni, pe care le-am putea subsuma conceptului de “dispozitiv
prudential”, conduc in anumite conditii, la diminuarea riscului de credit, dar nu la evitarea totala a efectelor
lui. Provizioanele, de exemplu, constituie contraponderi la pierderile anticipate, dar ele nu pot acoperi
socurile nesesizate de calculul previzional sau a celor datorate riscului de sistem. Din acest motiv constituirea
garantiilor este o necesitate pentru ca astazi posibilitatea ca imprumuturile sa devina neperformante se afla
intr-un zbor planat. Astfel ca bancile pretind debitorilor sa le cedeze dreptul de a vinde anumite active,
specificate ca reprezentand garantii reale, in cazul in care nu ramburseaza creditul la scadenta.

Insa este o mare greseala ca bancile sa ignore riscurile inerente operatiunilor de creditare pe
considerentul ca au acoperire in garantii ipotecare. Sursa principala a rambursarii creditelor trebuie sa fie
activitatea economica curenta a debitorului si nu garantiile constituite de el. Mai ales ca pretul acestora se
diminueaza in timp, iar demersurile facute cu valorificarea lor atrag costuri de ordin monetar si emotional.
Pentru a desfasura activitati de creditare in conditii de confort, de stabilitate institutionala si de eficienta
financiara la fel de importante ca garantiile la imprumuturile acordate este structura portofoliului de credite.
Acestea pot fi mai mult sau mai putin corelate intre ele incat suma riscurilor creditelor individuale sa nu
coincida cu riscul intregului portofoliu. Lipsa corelarii creditelor individuale reduce marimea riscului
agregat. Din care motiv echilibrarea caracteristicilor creditelor care fac parte din portofoliul unei banci, in
special a riscurilor asociate sectorului de activitate si a termenelor de rambursare, micsoreaza probabilitatea
de realizare a pierderilor potentiale.