UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ŞTIINŢE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ ECONOMICĂ

Lucrul individual

la disciplina FINANTE INTERNATIONALE

STUDIU DE CAZ

Evolutia socio-economica si financiar-valutara a SUA in perioada 1991-2019 cu

evidentierea ratei de schimb.

Conducător ştiinţific: Patras Mihai. dr., conf. univ.

Autorul: Rotaru Daniela

Chişinău - 2019

Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A.), Statele Unite sau America (în engleză
United States of America respectiv USA) este numele unei republici constituționale federale,
constând din 50 de state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.).
Republica este situată aproape integral în continentul America de Nord, între Canada (la nord) și
Mexic (la sud), respectiv Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest).

La o suprafață totală de peste 9,83 milioane km2, dintre care circa 85% reprezintă teritoriul
Statelor Unite continentale, suprafața Statelor Unite este de aproximativ 40 de ori mai mare
decât suprafața României, ele fiind a treia țară ca mărime din lume (după Rusia și Canada).
Partea sa continentală măsoară peste 5.000 de kilometri de la Oceanul Atlantic (la est) până la
Oceanul Pacific (la vest) și peste 2.000 de kilometri de la granița canadiană (la nord) până la cea
mexicană (la sud).

Cu o populație de peste 312 milioane de persoane, conform recensământului din anul

2010, Statele Unite mai sunt și a treia țară a lumii, luată după populație. Statele Unite sunt, în
același timp, și una dintre țările lumii cele mai diverse din punct de vedere etnic și cultural din
lume, întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în
Uniune.

La o valoare a produsului intern brut (cunoscut și sub acronimul PIB) de 15,2 trilioane de dolari,
economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii, reprezentând circa 22 % din PIB-ul nominal
global și peste 19 % din PIB-ul nominal global, considerând ajustările determinate de paritatea
puterii de cumpărare. SUA este o țară foarte dezvoltată, ce se poziționează foarte bine în
clasamente internaționale precum dezvoltare umană, PIB pe cap de locuitor, nivelul salariului
mediu, productivitatea muncii, cercetare științifică, educație, competitivitate și calitatea vieții,
având, de asemenea, un nivel scăzut de corupție. Deși are doar 4.3% din populația mondială,
SUA deține 33.4% din toată bogăția lumii, cea mai mare pondere de bogăție concentrată într-o
singură țară.

Din punct de vedere geografic, țara se împarte în trei regiuni principale: Munții Stâncoși
(Rocky Mountains) - la vest, zona de podiș și de munte a Appalașilor - la est, și câmpiile întinse de
prerie (Great Plains) - în partea centrală. În secolul 19, preriile imense au devenit simbolul
valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor. Caracteristice pentru America de
Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale.

Scurt istoric:

Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering,
cu aproximativ 14.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în America.
Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale
arheologice. Este estimat că 2,9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține
Statelor Unite, înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli
infecțioase, care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni (cu toate că există
dubii despre numărul lor exact). Au existat și societăți avansate, de exemplu Anasazi din sud-
vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au construit centrul Cahokia, situat lângă St Louis,
care a avut o populație de 40 în anul 1200 î.e.n.
 Economie:

Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic (inițial mai ales prin
imigrație din Europa - între 1800 și 1913 sosind în total cca. 50 milioane de oameni), industria s-a
dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena
internațională. Totodată, statul este considerat simbolul economiei libere de piață. Datorită
abundenței bogățiilor naturale (cărbune, petrol, gaze naturale, hidroenergie), el este mai puțin
dependent de importul de energie decât majoritatea celorlalte state industrializate. Un alt
avantaj al său îl constituie culturile agricole: America este privită drept grânarul globului, iar o
parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă.

Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al
Statelor Unite, în anul 2018, în economia SUA erau ocupate 134.354.250 de persoane.

Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale, fapt care o face să afișeze
inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate, din acest
punct de vedere S.U.A, fiind comparabilă cu state gen Ghana, Nicaragua sau Turkmenistan, fapt
economic și social care, după părerea politologului Robert C. Lieberman, atacă însăși fibra
democrației. Economistul Thomas Sowell, pe de altă parte, citând studiul Departamentului
Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în S.U.A. din 1991 până în 2019", remarcă gradul de mobilitate
socială în S.U.A., arătând că veniturile celor care în 1991 reprezentau cei mai bogați 1% au scăzut
cu 26% până în 2019.

Tabel 1 . Evolutia indicatorilormacroeconomici ai SUA in perioada 1991-2019

Economia Statelor Unite ale Americii este cea mai mare din lume. Produsul intern brut al
Statelor Unite ale Americii a fost estimat la $17.15 trilioane in Aprilie 2018, aproximativ un sfert
din produsul intern brut mondial. Produsul intern brut ajustat la paritatea puterii de cump ărare
este de asemenea mai mare decât al oricărei alte tari din lume. Dolarul este cea mai folosită
monedă în tranzacțiile internaționale și este cea mai importantă moneda de rezervă. Câteva țări
folosesc dolarul american ca monedă oficială iar altele ca moneda de facto. SUA are o economie
mixtă și a menținut o creștere economică stabilă, o rată de șomaj moderată și nivele ridicate de
cercetare. Cei mai mari parteneri de comerț ai SUA sunt Canada, China, Mexic, Japonia si
Germania.

Istoria S.U.A. este strâns legată de economie. Din multitudinea de cauze[necesită citare]
ce au determinat separarea politică a coloniilor nord-americane de Marea Britanie, se remarcă în
special cauzele economice. Interdicția dezvoltării industriei, impunerea impozitelor suplimentare
Stamp Act și Sugar Act, și mai ales impunerea obligativității de a cumpăra produse britanice la
prețuri stabilite de metropolă – toate acestea au determinat „partida de ceai de la Boston” din
1773, unul dintre evenimentele ce au condus la declanșarea războiul de independență a SUA.
Țară a tuturor posibilităților (judecată de valoare), SUA a fost în permanență ținta emigranților
proveniti de pe toate continentele. „The American Dream” – (o viață mai bună ce este rezultatul
efortului personal) a fost posibil datorită sistemului economic ce perioadelor de expansiune
economică a SUA . Emigranții s-au îndreptat cu precădere spre vest punând bazele agriculturii
americane.[necesită citare]

SUA beneficiază de condiții naturale pentru agricultură de înalt randament. În secolul XIX, SUA s-
a afirmat ca mare putere agricolă. Tutunul, bumbacul, cerealele, produsele de origine animală au
constituit principalele resurse de export. America a abandonat foarte repede agricultura de
subzistență. Încă din secolul XIX, agricultura americană a devenit puternic specializată pe
renumitele centuri – centura laptelui în nord.est, centura porumbului asociată cu cea a creșterii
porcinelor în zona Marilor Lacuri, centura bumbacului precum și creșterea cornutelor mari în
Sud. În nord-vest, creșterea animalelor este asociată cu cea a exploatării forestiere. La vest de
Missouri începe centura grâului. Având ca punct de plecare agricultura, SUA a devenit prima
putere economică axată pe comerț și export. Industria americană a urmat aceeași cale, fiind
perfect adaptată cerințelor pieței.

La cumpăna dintre secolele XIX - XX, doi mari președinți au elaborat doctrinele economico-
politice ce urmau să definească relațiile SUA cu restul lumii. Președintele Taft a lansat
„Diplomația Dolarului” potrivit căreia interesele americane sunt economice și se manifestă la
nivel mondial. Președintele Roosvelt a impus „Diplomația Big Stick” potrivit căreia SUA își
promovează cu forța sau își apără interesele economice oriunde în lume. Începutul secolului XX
marchează afirmarea SUA ca prima mare putere economică a lumii.

Dacă în perioada interbelică SUA continuă politca sa tradițional-izolaționistă, al doilea război

mondial și mai ales apariția „cortinei de fier” a impus SUA ca putere politico-militară-lider al
lumii libere. Pe plan economic SUA își asuma responsabilitatea reconstucției Occidentului
capitalist și democrat. Planul Marshall inițiat în 1948 stă la baza reconstrucției europene și la
reapariția Europei ca putere economică globală. De altfel, Statele Unite erau singurele în măsură
să susțină un astfel de efort economic, după război. SUA poseda rezerve de aur de 20 miliarde de
dolari, aproape două treimi din totalul mondial.

Puterea economică a SUA este dublată de capacitatea militară a acesteia. SUA iși arogă controlul
politico-militar asupra unor zone din întreaga lume. Orientul Mijlociu, Sud-estul Asiei, America
Latină sunt declarate zone de interes strategic pentru Statele Unite.

Prăbușirea URSS și a comunismului european au dus la constituirea unei lumi asimetrice în care
SUA a rămas deocamdată singura putere globală. Rolul său de jandarm mondial susținut de
economia americană începe să fie contestat nu numai de mișcările teroriste dar și de state ce
doresc să devină forțe economice globale.

Sistemul economic american poate fi definit prin caracterul său descentralizat , caracter
capitalist, bazat pe proprietatea privată și liberă inițiativă. Intervenția autorităților federale în
economie se manifestă prin strategii de politică bugetară și monetară. În același timp, bugetul
federal are o componentă ce vizează investiții în cercetare . Legislația economică americană
permite implicarea guvernului în controlul practicilor de afaceri, guvernul american având și rolul
de supervizor al creșterii economice.

Un rol special în economia americană îl joacă companiile transnaționale. Coca Cola, Colgate,
Microsoft, Ford, IBM, General Electric, Intel, Exxon, Wal-Mart, Mc Donald”s, reprezintă imaginea
SUA în întreaga lume. În topul primelor zece corporații transnaționale din lume, primele cinci
sunt din SUA. Activitatea lor se concentrează asupra ramurilor cu reale perspective de dezvoltare
și de obținere a profitului. De altfel, companiile transnaționale sunt vârful de lance al ofensivei
americane în contextul globalizării economice. În anii 80, societățile transnaționale dețineau o
treime din producția industrială, peste jumătate din comerțul exterior. Valoarea mărfurilor și a
serviciilor asigurate de transnaționalele de proveniență americană se ridica în această perioadă
la 350 miliarde dolari. Exprimat în procente, firmele americane reprezentau în 1999, 71,8% din
valoarea primelor 50 de societăți transnaționale din lume . Prin investițiile directe în străinătate,
marile companii americane obțin profituri uriașe dar mai ales capătă posibilitatea de a controla
sursele de materii prime. Companiile americane sunt prezente pe piețele de înalt nivel în ceea ce
privește consumul dar în regiunile producătoare de materii prime. Totodată companiile
americane transferă în exterior modelul american de planificare și de management a activității
economice, și în egală măsură și noile tehnologii de mare randament și productivitate .
Globalizarea economiei duce la dezvoltarea companiilor transnaționale.americane. Ele sunt
astăzi o puternică forță în economia mondială și un adevărat liant al economiei americane care
se regăsește și dincolo de frontierele naționale Secretul succesului american este legate de
sumele uriașe investite în cercetare și dezvoltare, atât de către companiile private dar și de către
autoritățile federale. Un alt factor al succesului îl reprezintă gradul de pregătire și numărul
personalului de cercetare. Revoluția tehnico-științifică a pornit din Statele Unite. Cei mai mulți
deținători ai premiului Nobel în știință sunt americani. Nivelul înalt al tehnologiei utilizate în
industria americană determină repartizarea forței de muncă în domeniul serviciilor într-un
procent uriaș (73,2% ) prin comparație cu 24,1% în industrie și 2,7%în agricultură. Nivelul înalt al
productivității întâlnit în economia americană permite Statelor Unite să atragă uriașe fluxuri de
capital dar și să exporte resurse financiare americane peste tot în lume dar mai ales în Europa.
Jean-Jacques Servan Schreiber aprecia că în anii 80 „a treia putere industrială mondială după
Statele Unite și URRS ar putea fi foarte bine nu Europa ci industria americană în Europa”. Această
remarcă este valabilă mai ales astăzi, prăbușirea comunismului în Europa în 1989 permițând
firmelor americane să se extindă pe o piață uriașă. Economia americană se află acum în plină
expansiune. Creșterea economică este susținută de tehnologia performantă, inflație scăzută,
capacitatea de a crea locuri de muncă și un nivel scăzut al șomajului. SUA promovează o o nou
concept economic legat de productivitatea globală a factorilor de producție, concept ce pune
accent pe eficacitatea cu care economia americană îmbină munca angajaților cu investițiile în
cercetare și noile tehnologii. Chiar dacă SUA rămân în centrul sistemului internațional ca mare
putere economică și militară, globalizarea economică permite multor altor puteri să se afirme și
să concureze SUA, rolul acesteia de singură superputere fiind pus la îndoială încă de pe acum.

În anul 2009, exporturile SUA au totalizat suma de 1.570 de miliarde de dolari, Statele Unite vor
sa-si dubleze exporturile in cinci ani.Principalii parteneri comerciali ai SUA, după valoarea totală
a schimburilor comerciale sunt: Canada (524 miliarde dolari), China (457), „Dragonul chinezesc“
se îndreaptă către consum, Mexic (392,7), Japonia (181), Germania (131), Marea Britanie (98),
Coreea de Sud (87), Franța (65), Taiwan (61) și Brazilia (59) Austeritatea lui Obama lovește și
peste hotare. Volumul schimburilor comerciale bilaterale chino-americane realizate în ultimii 30
de ani a crescut de 130 de ori, de la 2,5 miliarde de dolari americani cât era în 1979, la 330 de
miliarde de dolari americani în 2008 China și SUA caută să aprofundeze cooperarea economică și
comercială între ele. În prezent China și Statele Unite reprezintă una pentru cealaltă cel de-al
doilea mare partener comercial China și SUA caută să aprofundeze cooperarea economică și
comercială între ele.

Factorii care influenteaza asupracursului valutar.

1. Stabilitatea politică și performanțele economice

Investitorii urmăresc să-și investească banii în țările stabile din punct de vedere economic și
politic. Astfel, statele care îndeplinesc aceste criterii pozitive vor atrage mai multe resurse spre
deosebire de acele state în care riscurile politico-economice sunt înalte. Tulburările politice pot
determina o scădere a încrederii într-o anumită valută, respectiv, o realocare a capitalurilor de la
aceste valute către cele ale statelor mai stabile din punct de vedere politico-economic. Există
numeroase exemple prin care se poate urmări în practică modul în care instabilitatea și
incertitudinea politică conduce la deprecierea monedei naționale.

2. Condițiile comerciale

Dacă prețurile de export al unui stat cresc într-o măsură mai mare decât cele de import, se
consideră că condițiile comerciale ale statului s-au îmbunătățit. Ameliorarea condițiilor
comerciale ale unui stat este un indicator al creșterii volumului exporturilor naționale. Respectiv,
acest lucru se reflectă într-o creștere a veniturilor din export, generând o cerere mai largă de
monedă națională , fapt care determină aprecierea valutei. Opusul este reciproc valabil, soldând
în deprecierea monedei naționale.

3. Acțiunile speculative

Activitățile speculative din partea traderilor exercită de asemenea o anumită influență asupra
procesului de stabilire a unui curs valutar. Dacă o anumită valută începe să se deprecieze, traderii
vor dori să scape de ea în timp scurt, deschizând poziții short pe aceasta. Din contra, atunci când
se urmărește o dinamica ascendentă a cotației, traderii vor încerca s-o cumpere pentru a o vinde
ulterior la un preț mai mare.

4. Diferențialul ratei dobânzii

Există o puternică corelație între ratele dobânzii, inflație și ratele de schimb, iar manipularea
dobânzii de către Bancile Centrale va exercita influențe și asupra inflației și cursului de schimb. O
rată înaltă a dobânzii este mai atractivă pentru capitalul străin și generează o mărire de curs
valutar. În cazul opus, ratele scăzute ale dobânzii tind să ducă la deprecierea valutei naționale.

5. Cauzele Force Major

În rândul situațiilor de forță majoră se încadrează catastrofele naturale și fenomenele care nu

depind de un stat sau altul (furtună, uragan, cutremur etc). Cel mai des, atunci când un astfel de
fenomen afectează un stat, moneda națională tinde să se deprecieze în raport cu celelalte valute.
Respectiv, se va diminua și cerea de astfel de valute din partea traderilor și investitorilor străini.
Această depreciere poate fi de scurtă durată sau poate continua timp de o perioadă îndelungată
dacă daunele produse au afectat puternic indicatorii macroeconomici ai țării.

6. Datoria publică

Datoriile publice înalte apar atunci când cheltuielile publice naționale depășesc veniturile
bugetului statului. Însă, pentru investitorii externi, statele cu mari datorii publice tind să fie mai
puțin atractive, dat fiind că datoriile mari încurajează inflația. În cel mai rău caz, guvernul poate
printa bani ex nihilo pentru a acoperi această gaură bugetară, însă printarea de bani fără
acoperire generează automat inflație.

7. Fluxul de capital

În acest caz, lucrurile sunt pe cât se poate de simple: dacă cerea de active străine, credite
bancare sau alte instrumente financiare crește, va crește și prețul valutei străine (aceasta se va
aprecia). Altfel zis, dacă tot mai mulți investitori străini hotărăsc să investească în piața națională,
ar trebui să vă așteptați la o apreciere a monedei naționale.

8. Deficitul contului curent

Deficitul contului curent arată că cheltuielile statului cu comerțul extern sunt mai mari decât
veniturile, respectiv, acesta va împrumuta capital străin pentru a acoperi acest deficit. Altfel zis,
atunci când importurile sunt mai mari decât exporturile, statul va obține o cantitate mai mică de
valută străină prin vânzarea bunurilor de export, insuficientă pentru a acoperi plata bunurilor de
import. Excesul de cerere de valută străină va diminua rata de schimb până când serviciile și
bunurile naționale nu vor deveni suficient de ieftine pentru străini, iar activele străine prea
scumpe pentru a genera vânzări în interesele naționale.

9. Politica Băncii Centrale

Pe lângă modificarea ratelor dobânzii, care constituie principalul instrument al politicii monetare,
Banca Centrală poate influența dinamica de curs valutar prin măsurile de politică monetară
adoptate între care se se numără:

* Emisiile de mijloace monetare fără acoperire

* Intervențiile valutare

* Operațiuni pe piața financiară

10. Diferențialul de inflație

De regulă, statele care au o rată redusă a inflației tind să aibă o valută mai puternică, întrucât
puterea de cumpărare a acesteia este în creștere în raport alte valute. În statele în care există o
inflație ridicată, de obicei, urmărim o depreciere a monedei naționale în raport cu valutele
partenerilor comerciali.