Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Într-o recentă lucrare, intitulată “Comunicare şi limbaj economic”, autor Sursa: Figură realizată pe baza informaţiilor preluate din Lindon, D. Marketing politique et social, Paris, Dalloz,
1976
prof.univ.dr. Angela ROGOJANU,1 sunt evidenţiate “împrumuturile” de termeni
la care recurg adesea ştiinţele socio-umane, pentru a-şi mări tezaurul naţional. În Exemple:
cazul demersului nostru, limbajul folosit în cazul unui plan de campanie 1 - vaccinarea împotriva hepatitei A şi B;
comunicaţională, este unul de tip militar. Un plan de campanie este un plan de 2 - semnarea unei scrisori de protest împotriva utilizării ceanurilor în
atac, de luptă. Planul de acţiune este numit campanie, iar grupul de indivizi proiectul Roşia Montană;
cărora le este destinat mesajul (m) va fi desemnat drept public-ţintă (PT). 3 - închiderea robinetului în momentul bărbieritului pentru a limita
Această ţintă trebuie lovită cu mesaje pentru a obţine schimbarea. Planul de risipa de apă (mesajul companiei APA NOVA);
campanie comunicaţională ţine seama de mediu, de concurenţi sau de adversari. 4 - obişnuiţa de a bea cafea.
Se elaborează strategii de atac, se pun în practică tactici necesare. Obiectivele pe
termen scurt necesită o manieră tactică, iar cele pe termen lung, o dezvoltare Prin urmare, dacă este relativ uşor să informăm despre un produs/serviciu,
strategică. Stabilirea lor de către relaţionist, presupune o definire clară a o cauză sau o idee, este mai dificil să le facem să fie acceptate şi foarte dificil să
conceptelor. fie utilizate/adoptate.
Relaţionistul ştie că problema (sau preocuparea) pe care el a intuit-o într-
l. Noţiunea de strategie o organizaţie nu interesează pe nimeni a priori. Ea este o problemă printre multe
altele. Dar tot el este conştient că această problemă trebuie convertită într-o
Într-o accepţiune simplă strategia este abordarea pe care organizaţia Σ preocupare pentru staff-ul organizaţiei Σ, într-o miză socială sau simbolism.
o va alege pentru a atinge rezultatele dorite. Ea se construieşte în funcţie de Strategiile trebuie elaborate în raport cu starea SF vizată. Ele se aleg în
constrângeri, evenimente, întâmplări, reacţii care perturbează planul de acţiune funcţie de ceea ce dorim. Vrem să incităm un public-ţintă (ΠK) să reacţioneze
al organizaţiei. Această acţiune se desfăşoară în condiţii de incertitudine. De prin oferirea unor facilităţi (un bonus, o reducere de preţ etc.) sau vrem să-l
aceea strategia este o artă de a pune în practică diverse mijloace pentru a atinge persuadăm printr-o campanie care-i va permite să interiorizeze mesajul ? În
obiective fixate de către factorul de decizie. primul caz avem un comportament de tipul 1 în al doilea caz un
Pentru a avea succese, a evita erorile sau “efectul de bumerang”, strategia comportament de tipul 4 .
se construieşte, nu se improvizează. Pentru a face cunoscută o cauză nu se Prin urmare, relaţionistul va apela la strategii pentru a atrage atenţia sau
folosesc aceleaşi mijloace ca pentru a schimba un comportament. Pentru a pentru a produce o schimbare de atitudine sau pentru inducerea unei schimbări
schimba opiniile unei persoane trebuie să ne întrebăm dacă această schimbare de comportament.4
necesită o angajare profundă sau una superficială.2 Nu determinăm indivizii să
încerce noua marcă de Pepsi albastru în acelaşi mod în care încercăm să-i facem
1 3
Pentru mai multe detalii vezi Rogojanu A., Comunicare şi limbaj economic, Editura ASE, Bucureşti, 2005 Lindon, D. Marketing politique et social, Paris, Dalloz, 1976
2 4
Pentru mai multe detalii vezi Dagenais B., Profesia de relationist, Editura Polirom, Iaşi, 2002 Pentru mai multe detalii vezi Dagenais B., Profesia de relationist, Editura Polirom, Iaşi, 2002
3 4
Strategiile care urmăresc construirea imaginii instituţionale a Guvernului Definirea problemei o va realiza relaţionistul (profesionistul în
vor fi diferite de cele care propovăduiesc adoptarea unui nou comportament al comunicare), care trebuie să se asigure de pertinenţa ei. Vom presupune că
populaţiei în legătură cu procesul electoral. acesta a identificat “n” probleme:
Uneori strategiile se diferenţiază şi după identitatea şi caracterul sursei de P1, P2,…Pn
informaţii oferite vectorului de comunicare ν(comm). Dacă pentru premierul O dată identificate preocupările (problemele), ele trebuie situate într-un
Adrian Năstase, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu sau “Briliantul” (Adrian context mai general pentru a le înţelege mai bine, în toate dimensiunile lor. De
Mutu) este suficient să declare “ceva” pentru a atrage atenţia mass-media aceea, primul demers al relaţionistului (după stabilirea problemei) este
(ν(comm)), nu acelaşi lucru se poate spune despre studenţii unei universităţi, familiarizarea lui cu starea de fapt. Cu alte cuvinte el va recurge la analizarea
locatarii dintr-un cartier sau organizaţia neguvernamentală “Pro-Democraţia” situaţiei initiale So, asociată organizaţiei Σ. Elementele stării So se referă la
care trebuie să recurgă la marşuri, petiţii sau proteste în Parlament, pentru a cunoaşterea:
obţine “zgomotul comunicaţional” necesar atenţionării mass-media. • organizaţiei Σ (statut, istoric, misiune, imagine, cultură etc.);
Între “tăcerea” care se poate adopta şi care nu costă nimic şi strategiile cu • bunurilor/serviciilor/ideilor;
mari desfăşurări de forţe bazate pe bugete substanţiale, există nenumărate • publicurilor (Π) şi modului cum percep ele organizaţia Σ;
variante de acţiune. Ele sunt incluse în planul de comunicare elaborat de • mediului (economic, social, politic, cultural)
profesionişti. • strategiilor anterioare de comunicare.
Cunoaşterea elementelor stării So, permite relaţionistului să realizeze o
2. Triada: problemă-scop-obiectiv bună fundamentare a planului de comunicare. Identificarea stării So este
indispensabilă deoarece toate etapele următoare ale planului se vor corela cu
O bună parte din activitatea expertului de relaţii publice este alocată aceasta.
pregătirii strategiilor de comunicare, exprimate prin planurile de comunicare. Folosind tehnici specifice analizei diagnostic (SWOT )5, relaţionistul şi-a
Prima etapă dintr-un astfel de plan se referă la determinarea problemei de creat deja un contur foarte exact al preocupării, al problemei, al provocării care
prezentat şi formularea argumentelor care stau la baza temeiului difuzării sale. trebuie gestionate. Prin urmare, punctul iniţial al planului de comunicare îl
În concluzie: înainte de a începe munca, trebuie să ştim exact ce avem de făcut. constituie identificarea stării actuale de lucruri So (vezi Fig.nr.4.2 1.).
Prin urmare, trebuie să definim problema de care ne ocupăm. Această activitate
începe cu o întrebare:
• Avem de rezolvat o problemă?
• Avem de descoperit o miză?
• Avem de prezentat o personalitate? SWOT
• Avem de împărtăşit o idee? ORG. m ν (comm) m PT
• Avem de construit o imagine? (Σ) (Π)
• Avem de creat un curent de opinie?
Deci, activitatea relaţionistului începe printr-o cercetare. El trebuie să r
decidă tema strategiei, să obţină aprobarea ei şi să determine momentul potrivit
pentru difuzare. Figura nr. 4.2.1. Paradigma instrumentală a comunicării
Problema poate fi stabilită în urma unei argumentări raţionale sau a unei
intuiţii spontane. Ea se referă la un anumit fapt care preocupă organizaţia:
• a face cunoscut un produs/serviciu/eveniment; o cauză/idee;
• a preveni o criză; După ce relaţionistul a stabilit starea iniţiala So, acesta trebuie tradusă în
• a îmbunătăţi capitalul de simpatie; obiectivele operaţionale O1,O2,…Om. El va stabili clar ce vrea organizaţia să
• a creşte numărul de aderenţi; obţină prin desfăşurarea planului de comunicare. Cu alte cuvinte va identifica o
• a combate un adversar; stare finală SF (starea vizată):
• a pregăti o fuziune;
• a spori cifra de afaceri etc.
5
SWOT – lb. engleză – puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări
5 6
s(Πk)
A cunoaşte A plăcea A adopta
+ s3
s1 s2
INFORMARE ATITUDINE COMPORTAMENT