Sunteți pe pagina 1din 2

Genetica in cancer

Genele sunt unităţile fizice şi funcţionale ale eredităţii şi poartă informaţia genetică de la o generaţie la
următoarea. O genă este o secvenţă de nucleotide (o secvenţă în continuarea ADN-ului sau ARN-ului), localizată
într-o anumită poziţie în întregul ADN.
O genă codează un anumit produs, de exemplu, o proteină. Proteina la rândul ei este implicată într-un
anumit proces ce determină o anumită trăsătură de caracter, cum ar fi, culoarea ochiului. Dacă această genă este
ştearsă sau mutată în orice formă, proteina nu va fi produsă sau funcţia ei se va schimba, aceste fenomene
influenţând culoarea ochiului. Genele sunt localizate în cromozomi, structuri localizate în nucleul fiecărei celule și
obținute prin hipercondensarea ADN-ului.
Organismul uman conține aproximativ 25 000 de gene. Acestea sunt situate de-a lungul a 46 de cromozomi
aranjați în 23 de perechi. Perechile de cromozomi numerotate de la 1 la 22 se numesc autozomi sau cromozomi
somatici. Restul de 2 cromozomi sunt cromozomi sexuali, aceștea determină sexul unei persoane. Deoarece genele
vin în perechi, o persoană moștenește câte o genă din fiecare pereche de la mamă și una de la tată.
Rolul genelor în cancer
În corpul unei persoane, celule mor și sunt înlocuite. De exemplu, celulele din piele, ficat și intestine sunt
înlocuite o dată la câteva săptămâni. Corpul produce celule noi prin copierea celulelor vechi, iar în cursul acestui
proces (numit diviziune celulară), se pot produce anumite greșeli în copierea materialului genetic conținut în genele
nucleului celulelor. Acest fenomen poartă denumirea de mutație. Unele mutații nu produc niciun efect asupra
celulei, în timp ce altele sunt fie dăunătoare fie utile pentru celulă. În cazul în care o mutație nu este corectată, și se
produce într-o zonă critică a unei gene, poate conduce la cancer. Totuși, șansa ca o singură mutație să determine
apariția cancerului este rară. De regulă, este nevoie de producerea unor mutații multiple în cursul vieții unei
persoane pentru a determina apariția unei celule canceroase. Acesta este și motivul pentru care cancerul apare mai
des la persoanele de vârstă înaintată – caz în care au existat mai multe oportunități de acumulare a mutațiilor.
Există două categorii principale de mutații. În cazul în care mutația este transmisă direct de la părinte la
copil, se numește mutația liniei germinale. Acest lucru înseamnă că mutația este prezentă în toate celulele din
corpul copilului, chiar și în celulele reproductive. Pentru că mutația afectează celulele reproductive, se transmite de
la o generație la alta. Mutațiile liniei germinale sunt responsabile pentru 5-10% din cazurile de cancer, cancerele
pure genetic, moștenite.
Mutațiile dobândite în cursul vieții unei persoane nu se transmit de la părinte la copil. Aceste mutații sunt
rezultatul fumatului, radiațiilor UV, virușilor, vârstei, sau altor factori. Cancerul produs de acest tip de mutații
poartă denumirea de cancer spontan sau sporadic și este mult mai comun decât cel moștenit.
Majoritatea oamenilor de știință sunt de părere că această boală apare atunci când mai multe gene dintr-o
anumită grupă de gene, cele care controlează diviziunea și creșterea celulelor, devin mutante. Unele persoane pot
avea mai multe mutații moștenite decât altele, iar în aceleași condiții de expunere la mediu, unele persoane pot
prezenta mai multe șanse să dezvolte un anumit tip de cancer.
Genele care joacă un rol în cancer
Următoarele tipuri de gene contribuie la apariția cancerului:
Genele supresoare ale tumorii (gene protectoare). În mod normal, ele suprimă înmulțirea celulară prin
monitorizarea ratei la care celulele se divid în celule noi, reparând defectele ADN și controlând moartea celulelor.
Atunci când o genă supresoare tumorală suferă o mutație (moștenită, sau efect al factorilor de mediu), celulele
continuă să se înmulțească și pot duce la formarea unei tumori. BRCA1, BRCA2, și p53 sunt gene supresoare
tumorale.
Genele BRCA1 (cu localizare pe braţul lung al cromozomului 17 – 17q21) şi BRCA2 (localizare
citogenetica pe braţul lung al cromozomului 13 – 13q12.3) sunt gene cu rol de supresor al creşterii tumorale, fiind
implicate în repararea rupturilor de la nivelul ADN dublu catenar, controlul ciclului celular şi menţinerea stabilităţii
genomice.
Ambele gene sintetizează proteine (BRCA1, respectiv BRCA2) care participă la formarea unor complexe
multiproteice cu diferite alte proteine adaptoare pentru efectuarea funcţiilor specifice. Un astfel de complex proteic
este complexul BASC (BRCA1 Associated genome Surveillance), care conţine un număr de proteine care sunt
implicate în repararea eficientă a leziunilor ADN.
Oncogenele transformă o genă sănătoasă într-una canceroasă.
Repararea genelor ADN îndreaptă toate greșelile apărute la momentul copierii ADN-ului. Greșelile
nereparate devin mutații, care pot conduce la apariția cancerului, mai ales în cazul în care se produc intr-o genă
supresoare tumorală sau oncogena.
Cancerul se dezvoltă când mai multe gene dintr-o celulă devin mutante în așa măsură încât procesele
autoreparatorii si echilibrul celulei sunt depășite. Totuși, multe forme de cancer nu pot fi legate de o anumită genă
specifică, iar alte gene pot interacționa, în mod imprevizibil, cu alte gene sau factori de mediu pentru a determina
apariția cancerului. În viitor, medicii speră să descopere mai multe despre rolul modificărilor genetice în apariția și
dezvoltarea cancerului, în măsură să conducă la îmbunătățirea tratamentelor și strategiilor de prevenire în cancer.
Testarea genetică este extrem de importantă pentru identificarea purtătorilor acestor mutații în vederea
depistării cât mai precoce a acestor afecțiuni și instituirea tratamentului corespunzător.
Testarea genetică se recomadă în principal:
-femeilor cu cancer mamar, ovarian, peritoneal primar sau de trompa uterina, depistat înainte de 40 ani,
-femeilor ce au rude de grad 1 și 2 cu cancer mamar, ovarian, peritoneal primar sau de trompa uterina,
-femeilor cu cancer mamar bilateral, mai ales dacă prima tumoră s-a diagnosticat înainte de 50 ani,
-femeilor cu rude pe linia maternă cu cancer mamar bilateral,
-femeilor cu o rudă bărbat cu cancer mamar.
Testarea BRCA1 si 2 constă într-o procedura simplă de recoltare a 10 ml de sânge pentru analiza ADN-
ului. După efectuarea testării BRCA pacientul află dacă moşteneşte mutaţia la nivelul genelor BRCA1 şi 2 şi
primeste o estimare de risc de a dezvolta cancer de sân sau ovar.
Dacă nu este detectată o mutație, probabilitatea de apariție a cancerului mamar sau ovarian este
asemănătoare cu a populației generale.
Pentru persoanele aflate în grupul cu risc crescut, depistarea precoce constă în respectarea unor
recomandări simple: