Traductoarele inductive realizează dependenta functională (şi nu o transformare) între
o mărime neelectrică de intrare (obişnuit o deplasare "l") şi mărimea de ieşire electrică, variatie a inductantei L.Dependenta L = f ( l ) dintre cele două mărimi de natură diferită, constituie caracteristica static a traductorului. Principial traductoarele inductive pot fi realizate cu o bobină sau mai multe bobine, simple sau cuplate având circuite sau portiuni de circuit feromagnetic. Exceptând unele solutii constructive speciale, traductoarele inductive, se clasifică în trei grupe principale : •sisteme în care este influentata o singură inductanta (bobine simple şi duble); •sisteme în care sunt influentate două inductante în sensuri contrare (bobine diferentiale); •sisteme în care sunt influentate inductante mutuale (transformatoare diferentiale). Măsurările cu ajutorul acestor traductoare au la bază modificarea parametrilor circuitului magnetic,ca o consecintă a schimbării pozitiei relative a unor portiuni ale acestuia, în procesul de masurare. La măsurările experimentale este necesar să se utilizeze portiunea cea mai convenabilă a caracteristicii statice, aceea căreia îi corespunde o sensibilitate suficient de mare, şi in special, din zona liniară a acesteia.
Functionarea traductoarelor induc-tive are la baza variatia geometriei
circuitului (cuplajului) magnetic în functie de masurând, care se traduce într- o variatie de inductivitate proprie sau mutualaPentru cazul deplasarilor liniare mici (< 2 mm), uzual se folosesc traductoare inductive cu întrefier variabil (cu armatura mobila). Una din aceste variante este prezentata în figura 3.6. Circuitul magnetic se realizeaza dintr-o oala de permaloy 1 si armatura mobila 2. Bobina 4 se fixeaza în piesa 1, tija 3 fiind fixata în armatura mobila 2. Prin l1 si l2 s-au notat lungimile medii ale liniilor de câmp magnetic, iar d este distanta dintre armatura mobila 2 si miezul magnetic 1.
La modificarea distantei d sub actiunea unei deplasari, practic se va modifica
inductanta L a bobinei ce depinzde de d. Deoarece, ca si în cazul traductoarelor rezistive este dificil a se masura variatiile de inductanta, practic se masoara caderea de tensiune pe rezistenta R.
În cazul în care sectiunile circuitului magnetic se aleg într-un anumit mod,
caderea de tensiune pe rezistentaR este aproximativ egala cu marimea de iesire e si este data de relatia:
unde: U - tensiune de alimentare alternativa stabilizata;
RL- rezistenta electrica a bobinei;
, rp - permeabilitatea magnetica absoluta si relativa a permaloyului;
N - numar de spire;
S - sectiunea circuitului magnetic.
entru cazul deplasarilor mai mari de 2 mm în mod obisnuit se utilizeaza
traductoare inductive diferentiale cunoscute si sub denumirea de
transformatoare diferentiale. În cazul unor deplasari de pâna la 4 mm se
utilizeaza traductorul inductiv diferential cu întrefier variabil, iar pentru
deplasari de ordinul centimetrilor se utilizeaza traductoare inductive
diferentiale, cu miez magnetic mobil. Acestea se realizeaza constructiv prin
bobinarea a doua înfasurari primare si doua secundare identice pe cele doua
carcase izolante ce se monteaza pe un tub din material nemagnetic ( plastic,
textolit, alama, s.a.) în interiorul caruia se poate deplasa liber un miez
magnetic ce se executa obisnuit din fier moale. Practic reprezinta doua
transformatoare identice montate pe aceeasi carcasa ce arata constructiv ca
în figura 3.7., unde: 1 - bobine primare; 2 - bobine secundare; 3 - miez
magnetic; 4 - tija; 5 - distantier; 6 - capace.
Pentru reducerea perturbatiilor de natura electromagnetica, întreg ansamblul se
ecraneaza.
Functionarea traductorului prezentat se bazeaza pe principiul variatiei cuplajului
magnetic între primarul si secundarul celor doua transformatoare identice la deplasarea miezului magnetic.
Se recomanda ca pentru o buna reproductibilitate tensiunea de
alimentare primara sa fie alternativa stabilizata, iar tensiunea secundara sa fie redresata si stabilizata.
Înfasurarile primare ale celor doua transformatoare se leaga în serie
aditional, iar cele secundare în opozitie, astfel ca, în pozitia centrala a miezului magnetic tensiunea de iesire este nula. Schema electrica a legaturilor arata ca în figura 3.8.a. Conform acestei legaturi, caracteristica statica arata ca în figura 3.8.b. Aceasta varianta are dezavantajul ca indiferent de pozitia miezului magnetic, fata depozitiacentrala (la dreapta sau stânga), conform caracteristici statice, valoarea marimii de iesire este aceeasi. De aceea, în practica este convenabil sa se realizeze circuitul de masura din figura 3.9.a., caracteristica statica în acest caz fiind prezentata în figura 3.9.b.
Comparativ cu traductoarele inductive cu armatura mobila, din cauza circuitului
magnetic redus acestea au un factor de calitate scazut, de ordinul unitatilor. Cu toate acestea, traductoarele inductive cu miez mobil sunt preferate deoarece prezinta o serie de avantaje ca:
- &nb 20520r1714u sp; &nb 20520r1714u sp; domeniul de masurare poate fi de
ordinul centimetrilor;
- &nb 20520r1714u sp; &nb 20520r1714u sp; prezinta o reproductibilitate si
rezolutie ridicata;
- &nb 20520r1714u sp; &nb 20520r1714u sp; sunt insensibile la deplasarile
medii corozive, presiuni si temperaturi ridicate, s.a. Facem mentiunea ca în afara traductoarelor inductive prezentate, în
practica se mai pot utiliza traductoare de tip: transformator, inductosin liniar si
circular.
Datorita faptului ca în mare masura capacitatea traductorului depinde de
dimensiunile geometrice ale armaturilor care pot varia cu temperatura mediului, ducând la erori importante, pentru înlaturarea acestui inconvenient armaturile se confectioneaza dintr-un material special numit invar. De asemenea se utilizeaza si prin montarea în punte a doua traductoare identice, numai unul dintre acestia fiind actionat de marimea neelectrica masurata sau controlata.