Proiectul raportului naţional

privind Evaluarea Periodică Universală a Drepturilor Omului

în Republica Moldova

Cuprinsul
I. Metodologia
II. Cadrul normativ naţional şi insituţional de protecţie şi promovare a drepturilor
omului
A. Cadrul normativ naţional în domeniul drepturilor omului
B. Cadrul instituţional de protecţie şi promovare a drepturilor omului

III. Protecţia şi promovarea drepturilor omului la nivel naţional

A. Egalitatea gender
B. Prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi violenţei împotriva femeilor
C. Traficul de fiinţe umane
D. Problemele migraţiei
E. Drepturile copilului
F. Drepturile electorale
G. Eliminarea torturii, precum şi a altor forme de tratament inuman şi degradant
H. Libertatea întrunirilor
I. Libertatea de exprimare
J. Non-discriminarea
K. Protejarea drepturilor omului în regiunea transnistreană

IV. Bunele practici şi priorităţile naţionale în domeniul drepturilor omului

 I. METODOLOGIA

1. Raportul Republicii Moldova pentru Evaluarea Periodică Universală (EPU) a fost

elaborat în concordanţă cu Liniile directorii prevăzute în rezoluţia Consiliului ONU
pentru Drepturile Omului (CDO) 5/1 şi Liniilor Directorii Generale pentru pregătirea
informaţiei în contextul EPU .

2. Raportul RM a fost elaborat de către Ministerul Justiţiei în colaborare cu Ministerul

Afacerilor Externe şi Integrării Europene, precum şi cu instituţiile naţionale incluse în
cadrul unui grup de lucru ad-hoc pentru EPU. În procesul de elaborare a Raportului, au
fost organizate consultări interministeriale, iar cu suportul Echipei ONU pe ţară
consultări extinse cu organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale din ţară. Pentru
consultarea informaţiilor pertinente privind EPU şi transmiterea sugestiilor de rigoare pe
site-ul Ministerului Justiţiei a fost creat banner-ul - http://www.justice.gov.md/ro/epdo/ şi
respectiv căsuţa poştală specială.

3. Raportul a fost aprobat de către Comisia Naţională pentru elaborarea rapoartelor

iniţiale şi periodice privind implementarea convenţiilor internaţionale la care Republica
Moldova este parte1.

II. CADRUL NORMATIV ŞI INSTITUŢIONAL DE PROTECŢIE ŞI

PROMOVARE A DREPTURILOR OMULUI

A. Cadrul normativ naţional în domeniul drepturilor omului

4. După declararea în 1991 a suveranităţii şi independenţei Republica Moldova a întreprins o

serie de măsuri importante pentru recunoaşterea drepturilor omului şi fixarea obligaţiunilor
statului vizavi de respectarea acestora. Cadrul normativ şi instituţional privind promovarea
şi protecţia drepturilor omului este continuu perfecţionat potrivit standardelor
internaţionale, priorităţilor naţionale şi aspiraţiilor de integrare europeană 2. O atenţie
particulară este acordată ameliorării sistemului de implementare a normelor juridice în
domeniu şi asigurării eficienţei acestora.

5. Sistemul naţional privind drepturile omului are drept temei Constituţia RM din
29.07.19943, legislaţia naţională4 şi instrumentele internaţionale la care Republica
Moldova este parte. Constituţia include în Titlul II „Drepturile, libertăţile şi îndatoririle
fundamentale” stipulând detaliat drepturile politice, civile, economice, sociale şi
culturale. Totodată, legea fundamentală prevede o serie de restrângeri în exerciţiul unor
drepturi sau libertăţi5, care trebuie să fie proporţionale cu situaţia care le-a determinat
şi nu pot atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. De asemenea, Constituţia consacră
supremaţia normelor internaţionale privind drepturile omului în raport cu legislaţia
naţională şi anume conform articolului 4 se garantează că „drepturile şi libertăţile omului
se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte, iar în
cazul existenţei neconcordanţelor între pactele şi tratatele privitoare la drepturile

2
fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne,
prioritate au reglementările internaţionale.”

6. Republica Moldova a ratificat majoritatea convenţiilor de bază privind drepturile

omului acceptând extensiv obligaţiunile care derogă6 şi prezentând periodic rapoartele
naţionale de implementare.

7. Urmare a alegerii RM 7în calitate de membru al Consiliului ONU pentru Drepturile

Omului (CDO), în iunie 2010 a fost lansată Invitaţia Permanentă tuturor mandatarilor
speciali. Până în prezent, RM a fost vizitată în 2008 de către Raportorii Speciali ONU
privind tortura şi alte pedepse sau tratamente inumane sau degradante şi privind violenţa
împotriva femeilor, cauzelor şi consecinţelor acesteia.

8. Republica Moldova a ratificat de asemenea un număr extins de convenţii ale

Organizaţiei Internaţionale a Muncii, inclusiv în domeniul muncii forţate şi munca
copiilor, precum şi tratatele internaţionale privind dreptul umanitar.

9. În calitate de stat membru al Consiliului Europei (CoE), RM a ratificat Convenţia

Europeană privind Drepturile Omului şi majoritatea Protocoalelor sale, inclusiv
Protocoalele nr. 6 şi 13 care abolesc pedeapsa capitală, precum şi alte instrumente ale
CoE în domeniu8. RM a fost primul stat care a ratificat Convenţia europeană privind
combaterea traficului de fiinţe umane.

B. Cadrul instituţional de protecţie şi promovare a drepturilor omului

10. Constituţia Republicii Moldova prevede separarea celor trei puteri în stat -
legislativă, executivă şi judiciară, precum şi o delimitare clară a atribuţiilor lor. Respectiv
responsabilitatea pentru implementarea obligaţiunilor naţionale şi internaţionale privind
drepturile omului revine statului şi părţilor sale componente, inclusiv instanţelor de
judecată de 3 niveluri. În cazul epuizării tuturor căilor naţionale de atac, persoanele lezate
în drepturile lor potrivit Convenţiei Europene privind Drepturile Omului se pot adresa la
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

În cadrul Parlamentului RM funcţionează Comisia parlamentară permanentă pentru

drepturile omului şi relaţii interetnice. Printre obiectivele primordiale ale acesteia
figurează aspectele privind drepturile omului, problemele minorităţilor naţionale,
cultelor; cetăţeniei, asigurarea reglementărilor juridice în domeniul migraţiei; asigurarea
şanselor egale pentru femei şi bărbaţi; protecţia comunităţilor externe, a victimelor
represiunilor politice şi a refugiaţilor.

La nivel naţional au fost instituite o serie structuri şi instituţii pentru protecţia drepturilor
omului, printre care:
- Consiliul Coordonator al organizaţiilor etnoculturale 9 - organ public consultativ al
organizaţiilor non-guvernamentale ale minorităţilor naţionale, care activează pe lângă

3
Biroul Relaţii Interetnice. Obiectivul major al acestei structuri rezidă în asigurarea
menţinerii unui dialog continuu între Guvern şi comunităţi etnice;
- Consiliul naţional pentru participare (CNP) - creat la iniţiativa Guvernului10 în
calitate de organ consultativ cu scopul dezvoltării şi promovării parteneriatului strategic
între autorităţile publice, societatea civilă şi sectorul privat în vederea consolidării
democraţiei participative;
- Consiliul naţional pentru protecţia drepturilor copilului - organ guvernamental
menit să asigure ghidarea şi monitorizarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale, şi a societăţii civile în scopul garantării respectării drepturilor copiilor în
Republica Moldova.11;
- Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane - organ consultativ
al Guvernului în vederea coordonării activităţilor de prevenire şi combatere a traficului de
fiinţe umane, cooperării autorităţilor administraţiei publice cu organizaţiile internaţionale,
ONG-uri, şi alte instituţii. Comitetul dispune de un Secretariat permanent, care are
drept scop eficientizarea coordonării şi dirijării activităţilor antitrafic desfăşurate de către
toţi reprezentanţii guvernamentali şi nonguvernamentali în domeniu.12;
- Comisia guvernamentală pentru egalitate între femei şi bărbaţi;
- Consiliul guvernamental pentru problemele persoanelor cu dizabilităţi;
- Comisia Naţională pentru implementarea Planului Naţional de Acţiuni în domeniul
drepturilor omului;
- Comisia guvernamentală pentru reintegrarea ţării, care are drept obiective principale
coordonarea acţiunilor de soluţionare a problemelor identificate în problema
transnistreană şi asigurarea implementării acestora.

Instituţia Naţională independentă pentru promovarea şi protecţia drepturilor omului,

acreditată13 potrivit Principiilor de la Paris cu statut B este Centrul pentru Drepturile
Omului (CpDOM sau Instituţia Ombudsman-ului) 14. Ombudsmanul contribuie la
apărarea drepturilor omului prin prevenirea încălcării acestora, precum şi repunerea în
drepturi, la perfecţionarea legislaţiei ce ţine de domeniul apărării drepturilor omului, la
instruirea juridică a populaţiei. Avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea
Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii legilor şi hotărârilor
Parlamentului, decretelor Preşedintelui RM, hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului,
asupra corespunderii lor principiilor general acceptate şi actelor juridice internaţionale cu
privire la drepturile omului.

CpDOM este format din 4 avocaţi parlamentari, egali în drepturi, unul dintre care este
specializat în problemele de protecţie a drepturilor copilului (Avocat al copilului), din
funcţionari, precum şi trei Reprezentanţe amplasate în: Bălţi, Cahul şi Comrat (Unitatea
Teritorială Autonomă ,,Gagauz-Yeri’’), activând drept subdiviziuni teritoriale ale
instituţiei.

În iulie 2007, Parlamentul RM prin amendarea Legii cu privire la avocaţii parlamentari, a

instituit Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii în conformitate cu prevederile
Protocolului Opţional la Convenţia ONU împotriva torturii. Ulterior, pe lângă CpDOM a
fost instituit Consiliul Consultativ învestit cu atribuţii directe în prevenirea şi
monitorizarea fenomenului torturii şi altor pedepse ori tratamente crude sau inumane.

4
 III. PROTECŢIA ŞI PROMOVAREA DREPTURILOR OMULUI LA
NIVEL NAŢIONAL

Promovarea şi asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului

reprezintă o prioritate a statului, confirmate în politicile de guvernare şi programul-cadru
al Planului Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului (PNADO). Primul
PNADO a integrat perioada anilor 2004-2008 15 şi a fost adoptat prin prisma Declaraţiei şi
Planului de Acţiuni de la Viena (1993). PNADO constă în asigurarea implementării unei
politici şi strategii unice a instituţiilor de stat şi a societăţii civile, menite să
îmbunătăţească situaţia în domeniul drepturilor omului prin identificarea şi formularea
sarcinilor prioritare şi măsurilor de implementare, stabilirea termenilor de executare,
indicatorilor de evaluare, etc.

Cel de-al doilea PNADO pentru perioada 2011-2014 reprezintă continuitatea

politicilor, cu accente preponderente asupra aderării la instrumentele internaţionale în
domeniul drepturilor omului; ajustării legislaţiei naţionale la standardele internaţionale;
asigurării accesului liber la justiţie; perfecţionării mecanismelor naţionale de apărare a
drepturilor omului; asigurării apărării eficiente a drepturilor politice, civile, economice,
sociale şi culturale; consolidării protecţiei minorităţilor naţionale şi grupurilor etnice,
precum şi a categoriilor de populaţie aflate în dificultate, fie datorită vârstei, dependenţei
sociale sau a altor împrejurări (minori, deţinuţi, migranţi); sporirii nivelului de pregătire
profesională, morală şi disciplinară a cetăţenilor în domeniul drepturilor omului.

Republica Moldova este o ţară în tranziţie şi în plină derulare a numeroase reforme.

Oportunităţile potenţiale de integrare în Uniunea Europeană au creat un mediu propice
modernizării şi transformărilor pozitive consemnând realizări considerabile în domeniul
drepturilor omului. Legislaţia penală şi contravenţională, precum şi legile care
reglementează întrunirile paşnice, accesul la asistenţa juridică, violenţa domestică,
prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, justiţia juvenilă şi asistenţa socială au
fost perfecţionate respectiv.

Totodată, au rămas şi multe provocări sau evenimente, inclusiv post electorale din aprilie
2009, care au testat capacităţile naţionale în domeniul drepturilor omului şi au impus o
nouă abordare pro-activă.

A. Egalitatea gender
Realizarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi este considerată drept parte integrantă a
procesului de constituire a unei democraţii adevărate, conştiente şi sensibile la
dimensiunea de gen, având în calitate de premisă asigurarea participării tuturor
membrilor societăţii, a femeilor şi bărbaţilor, în toate domeniile vieţii.

Cadrul normativ care formează baza politicilor şi acţiunilor în domeniul egalităţii

genurilor se conturează în baza instrumentelor internaţionale de rigoare, inclusiv a
Platformei şi Planului de Acţiuni de la Beijing (1995), Declaraţia Mileniului (2000), etc.,

5
precum şi a Legii nr.5-XVI din 09.02.2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse
între femei şi bărbaţi. În temeiul acesteia din urmă au fost elaborate Planul naţional
„Promovarea egalităţii genurilor umane în societate pentru 2006-2009” şi Programul
Naţional de asigurare a egalităţii de gen în RM 2010-2015.

Potrivit Legii nr. 5-XVI a fost creat mecanismul instituţional menit să coordoneze
procesul implementării cadrului legal în domeniu, instituindu-se Comisia guvernamentală
pentru egalitate între femei şi bărbaţi, Direcţia politici de asigurare a egalităţii de gen şi
prevenirea violenţei în cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei,
Unităţile gender din ministerele de resort.

Pe parcursul ultimilor ani ciclic au fost atestate unele progrese în promovarea egalităţii de
gen, manifestate prin creşterea numărului de femei implicate în procesul decizional
public şi politic. În 2008, poziţia de prim-ministru a fost deţinută de o femeie, iar din
2010 funcţia de vice-preşedinte al Parlamentului este ocupată la fel de către o femeie.
Tendinţele de creştere a numărului de femei antrenate în activitatea politică sunt susţinute
şi consolidate continuu. În acest sens drept factori principali se conturează: modificarea şi
ajustarea legislaţiei, respectarea angajamentelor internaţionale, aplicarea unor politici şi
programe cu impact asupra mentalităţii populaţiei privind rolurile de gen ale femeilor şi
bărbaţilor în societate şi în familie, eliminarea stereotipurilor de gen şi a barierelor
structurale.
Legislaţia în domeniul muncii a fost amendată 16în 2010 potrivit prevederilor art. 26 al
Cărţii sociale europene revizuite şi respectiv în Codul muncii a fost introdusă noţiunea
hărţuire sexuală – orice formă de comportament fizic, verbal sau non-verbal, de natură
sexuală, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă,
degradantă, umilitoare sau insultătoare. De asemenea, prezenta noţiune se regăseşte şi în
Legea cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

La nivel naţional a fost inclus conceptul/viziunea bugetară sensibilă (BSG) la

dimensiunea de gen. Prin urmare cursul de BSG a fost integrat în sistemul de formare
postuniversitară17.

În conformitate cu Rezoluţia Adunării Generale a ONU 47/237 din 20 septembrie 1993,

în RM se celebrează anual Ziua Internaţională a Familiei, iar din 2009 se organizează
Festivalul Familiei, sloganul principal al căruia este "Familia creează valori, valorile
creează familia". Obiectivele acestor evenimente rezidă în consolidarea valorilor
familiale, rolurilor din familie, prin promovarea valorilor familiei şi contribuţia acestora
la o societate sănătoasă, educată şi prosperă.
Cele menţionate confirmă faptul că pe de o parte, Guvernul depune eforturi semnificative
în vederea asigurării ambelor genuri cu oportunităţi de realizare a drepturilor umane şi a
libertăţilor fundamentale, iar, pe de altă parte, mai există segmente care necesită
fortificare semnificativă. În pofida acestor realizări, autorităţile sunt conştiente de
necesitatea fortificării eforturilor de implementare, asigurarea cu resurse umane şi
financiare realizarea programelor relevante domeniului egalităţii de gen, care acoperă şi
segmentul diminuării stereotipurilor de gen.

6
18

B. Prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi violenţei împotriva femeilor

Adoptarea Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr. 45-XVI din
01.03.200719, a marcat un pas important în vederea stopării actelor de violenţă. Legea
conţine noţiuni importante privind violenţa în familie şi formele ei, stabilind un cadru
instituţional cu responsabilităţi detaliate pentru autorităţile competente, prevede crearea
centrelor /serviciilor de reabilitare a victimelor şi agresorilor, un mecanism de soluţionare
a cazurilor de violenţă, prin posibilitatea depunerii plângerilor, emiterea ordonanţei de
protecţie prin care se poate oferi asistenţă victimei, aplicând agresorului măsuri punitive.

Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a asigurat iniţierea şi desfăşurarea

procesului de armonizare a legislaţiei naţionale în acest sens, elaborând proiectul
Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a centrelor de reabilitare a victimelor
violenţei în familie20, proiectul Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Standardelor
minime de calitate privind serviciile sociale prestate victimelor violenţei în familie, care
la moment este în proces de definitivare pentru a fi transmis Guvernului spre aprobare.

De asemenea, o realizare importantă constituie aprobarea Hotărârii Guvernului cu privire

la aprobarea Conceptului Sistemului informaţional automatizat (SIA) „Registrul de stat al
cazurilor de violenţă în familie”. SIA este destinat colectării, stocării şi prelucrării datelor
despre fenomenul violenţei în familie, informării autorităţilor publice centrale şi
autorităţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice şi juridice despre instituţiile
şi serviciile sistemului de protecţie a victimelor violenţei în familie, despre serviciile şi
programele de reabilitare a agresorilor, precum şi despre beneficiarii sistemului. Pentru
iniţierea procesului de colectare a datelor statistice au fost elaborate Fişele statistice
pentru evidenţa cazurilor de violenţă în familie pentru specialiştii din trei domenii:
sănătate, protecţie socială şi poliţie. Procesul respectiv a fost lansat în două raioane pilot:
Drochia şi Cahul.

O atenţie sporită se atrage instruirii personalului organelor afacerilor interne în vederea

aplicării corecte a prevederilor Legii nr. 45-XVI şi Instrucţiunilor metodice privind
prevenirea şi combaterea violenţei în familie1. Este de menţionat că, în scopul implicării
echipelor multidisciplinare în prevenirea şi soluţionarea cazurilor de violenţă familială,
MAI a elaborat Instrucţiunile comune ale MAI, MMPSF şi MS.

La acest capitol RM continuă implementarea recomandărilor CoE, OSCE, ONU,

Raportorului Special ONU privind violenţa împotriva femeilor , cauzelor şi consecinţelor
acesteia. De asemenea, RM susţine continuu Campaniile ONU „16 Zile de acţiuni
împotriva violenţei în bază de gen”, precum şi cea a CoE de Combatere a Violenţei
împotriva femeilor, inclusiv violenţa domestică, lansându-se totodată o serie de campanii
informaţionale naţionale.

Concomitent se observă nivelul insuficient de conştientizare de către societate a

problemei violenţei în familie drept încălcare a drepturilor omului; nivelul slab de

1
aprobate prin ordinul MAI nr. 350 din 21.10.2008

7
pregătire a specialiştilor din diverse domenii referitoare la identificarea, înregistrarea şi
examinarea cazurilor de violenţă domestică; insuficienţa resurselor umane calificate şi
resurse financiare pentru asistenţa victimelor violenţei în familie şi lucrul cu agresorii;
lipsa mecanismelor de identificare, abordare şi soluţionare a cazurilor de hărţuire sexuală;
insuficienţa de servicii de asistenţă şi protecţie a victimelor; lipsa serviciilor de
resocializare a agresorilor familiali; imperfecţiunea mecanismului de monitorizare şi
evaluare a domeniului violenţei domestice.

C. Traficul de fiinţe umane

Republica Moldova ca şi alte ţări europene este o ţară afectată de fenomenul traficului de
fiinţe umane (TFU). Angajamentele de combatere a acestui fenomen au fost confirmate
inter alia prin ratificarea instrumentelor ONU şi CoE, precum şi implementarea
recomandărilor internaţionale, inclusiv a Principiilor Recomandate şi Liniilor directorii
ONU privind drepturile omului şi traficul de fiinţe umane.

Începând cu 6 decembrie 2010, RM deţine Preşedinţia Comitetului Părţilor la Convenţia

CoE privind măsurile de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.

Pentru combaterea acestui fenomen, autorităţile cu suportul partenerilor implementează

un Program comprehensiv de prevenire şi protecţie bazat pe abordarea drepturilor omului
(human rights approach) şi cadrului normativ naţional ajustat la specificul şi tendinţele
problemei. Respectiv, traficul (adulţilor şi copiilor) şi elementele relative acestuia
(scoaterea ilegală a copiilor din ţară, munca forţată, etc.) sunt sancţionate potrivit Codului
penal21. În plus, prevederile specifice sunt stipulate în Legea nr.241 din 20.10.2005
privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane şi actelor normative
subordonate acesteia22.

Pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane şi protecţia victimelor acestui

fenomen, Guvernul, periodic pentru un termen de 2 ani, aprobă Planul naţional de
prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane.

Prin Planul din 2005 în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost creat Centrul pentru
Combaterea Traficului de Persoane, şi în Procuratura Generală instituită o unitate
specială drept mecanism de monitorizare permanentă a activităţii organelor Procuraturii
în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane. În prezent se implementează
Planul naţional pentru perioada 2010-2011.

Mecanismul eficient de implementare a politicilor de domeniu se realizează prin

intermediul Comitetului naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane. În cadrul
acestuia a fost creat Secretariatul permanent, în scopul eficientizării coordonării şi
dirijării activităţilor anti-trafic desfăşurate de către toţi reprezentanţii guvernamentali şi
non-guvernamentali în domeniul combaterii traficului de fiinţe umane.

În scopul organizării optime a protecţiei şi asistenţei victimelor traficului de fiinţe

umane, realizării măsurilor de prevenire, consolidării eforturilor tuturor actorilor

8
implicaţi în combaterea acestui fenomen în Republica Moldova, a fost elaborată
Strategia Sistemului Naţional de Referire (SNR) pentru protecţia şi asistenţa victimelor
şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, şi Planul de acţiuni pentru
implementarea acesteia pe anii 2009–2011.

Constituirea SNR reflectă un cadru special de cooperare, prin care structurile

guvernamentale îşi îndeplinesc obligaţiile privind protecţia şi promovarea drepturilor
omului victimă a traficului de fiinţe umane şi îşi coordonează eforturile în parteneriat
strategic cu societatea civilă, precum şi cu alţi actori activi în acest domeniu. SNR se
bazează pe practicile comune de organizare a activităţii în domeniul de referinţă şi pe
standardele internaţionale de contracarare a traficului de fiinţe umane.
Un alt aspect al consolidării instituţionale a revenit instituirii Centrului de asistenţă şi
protecţie a victimelor traficului de fiinţe umane. Centrul este primul punct de contact
din Moldova pentru persoanele repatriate, oferă refugiu temporar şi o serie de servicii:
medicale, psihologice, sociale, juridice, educaţionale şi recreaţionale.

Un aspect inovativ în prevenirea traficului este acordarea asistenţei potenţialelor victime.

Astfel, întregul pachet de asistenţă şi protecţie socială, psihologică, juridică este
disponibil şi aplicat şi în cazul beneficiarilor care corespund profilului social al victimei
înainte de experienţa de trafic. Astfel, combinarea „prevenirii prin asistenţă” cu ample
campanii de informare şi sensibilizare, dar şi cu acţiuni bine-structurate de identificare
reprezintă un modus operandi potrivit pentru Republica Moldova.

Urmare a măsurilor de ordin legislativ, instituţional, precum şi acţiunilor proactive, în

ultimii ani, în Republica Moldova, se constată o diminuare stabilă a dimensiunilor
fenomenului traficului de fiinţe umane. Totuşi, urmează a fi consolidate în continuare
eforturile pentru a asigura aptitudinea autorităţilor cu atribuţii în domeniul prevenirii şi
combaterii TFU şi în special a cazurilor de implicare a persoanelor cu funcţii de
răspundere la comiterea TFU. Aceasta presupune în condiţiile unui cadru legal, de a iniţia
o serie de acţiuni menite să consolideze şi să eficientizeze sistemul de urmărire
penală/referire/ conlucrare/ comunicare/ cooperare inter-departamentală şi inter-
instituţională a organelor de drept. Scopul acestor acţiuni este, pe de o parte combaterea
TFU în plan general, iar în particular va fi asigurată în continuare eliminarea cazurilor de
implicare a oficialilor în infracţiuni direct legate sau tangenţiale cu TFU.

D. Migraţia
În Republica Moldova problema migraţiei constituie o prioritate pe agenda naţională. O
treime din migranţii moldoveni ne-permanenţi se află peste hotare, având un statut
neregulamentar. În acest sens, Guvernul în cooperare cu partenerii internaţionali şi
naţionali întreprinde acţiuni orientate spre combaterea migraţiei ilegale, promovarea
mobilităţii legale, precum şi maximizarea efectelor pozitive ale migraţiei, care pot
contribui la dezvoltarea ţării.

Consecinţele negative ale migraţiei includ exodul în masă de creieri şi forţă de muncă
calificată, ceea ce afectează sectorul public şi cel privat, cauzează abandonul copiilor şi

9
familii distruse. În unele cazuri, experienţele eşuate de migraţie au rezultat în cazuri
grave de exploatare - care de obicei sunt abordate drept cazuri de trafic de fiinţe umane.

Cadrul normativ naţional este axat pe aspectul juridic de protecţie internaţională şi

asigură drepturile şi interesele legitime ale refugiaţilor şi migranţilor, angajarea lor în
muncă, libertatea de circulaţie, accesul la justiţie, controlul asupra proceselor
migraţionale la frontiera de stat, şi a respectării regimului de şedere a cetăţenilor străini şi
apatrizilor pe teritoriul ţării, prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi traficului de
fiinţe umane23.

Coordonarea eficientă a politicilor şi programelor migraţionale ţine de cooperarea

intituţiilor de rigoare. Urmare a reformei sistemului instituţional de management al
migraţiei, şi transferului de funcţii şi atribuţii, organele şi instituţiile competente în
domeniul migraţiei sunt următoarele:
- MAI, Biroul de migraţie şi azil, drept subdiviziune subordonată Ministerului
Afacerilor Interne, care coordonează probleme de intrare şi ieşire în RM,
combaterea şederii ilegale a străinilor, problemele privind repatrierea
refugiaţilor, readmisie, precum şi existenţa celor 2 centre: Centrul de cazare a
solicitanţilor de azil şi Centrul de plasament temporar al străinilor.
- Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, care activează în domeniul
elaborării politicilor migraţionale, protecţiei şi securităţii sociale a migranţilor,
politicile de reintegrare a migranţilor, migraţia forţei de muncă (în special Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă).
- Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (utilizarea IT în procesul
de gestionare a fluxurilor migraţionale, care deţine Registrul Populaţiei ).
- Serviciul Grăniceri (combaterea migraţiei ilegale, securitatea frontierei)
- Ministerul Educaţiei (probleme legate de recunoaşterea calificărilor migranţilor
reîntorşi, mobilitatea academică).
- Ministerul Sănătăţii (mobilitatea cadrelor medicale, sistemul de sănătate a
migranţilor).
- Biroul Naţional de Statistică (colectarea datelor statistice în domeniul migraţiei)
- MAEIE (diaspora, migranţii peste hotare şi oferirea serviciilor consulare).
- BRI (diaspora).
- Ministerul Economiei (problema remitenţelor)

Având în vedere interesele de ajustare a cadrului legislativ la standardele UE, RM a lansat

în 2008 un Parteneriat de Mobilitate (PM), care reflectă dimensiunile Abordării Globale a
Migraţiei, în particular promovarea migraţiei legale, combaterea migraţiei ilegale,
migraţia şi dezvoltarea. Parteneri sunt 15 state membre ale UE, precum şi Comisia
Europeană, FRONTEX şi Fundaţia Europeană pentru Instruire. Proiectele din cadrul
Parteneriatului de Mobilitate RM-UE ţin de consolidarea capacităţilor instituţionale în
domeniul gestionării migraţiei; promovarea returului şi reintegrării migranţilor
moldoveni; consolidarea relaţiilor cu diaspora; investirea remitenţelor; gestionarea
frontierei şi securitatea documentelor; asigurarea protecţiei sociale a migranţilor;
cooperarea în domeniul luptei contra migraţiei ilegale şi traficului de fiinţe umane.

10
La nivel naţional, a fost instituit Comitetul de monitorizare a implementării Declaraţiei
comune privind Parteneriatul de Mobilitate RM-UE.

Noile iniţiative propuse în cadrul PM vizează diminuarea consecinţelor migraţiei în

domeniul sănătăţii; crearea profilului migraţional şi utilizării acestuia în procesul de
elaborare a politicilor naţionale; protecţia socială a migranţilor şi membrilor familiilor
acestora rămaşi în ţara de origine, încheierea acordurilor de securitate socială;
promovarea schemelor/proiectelor de migraţie circulară.

E. Drepturile copilului
Potrivit legislaţiei în vigoare, statul şi familia s-au angajat în asigurarea creşterii,
susţinerii, educării şi protecţiei copilului. Consiliul Naţional pentru Protecţia Drepturilor
Copilului (CNPDC) este instituţia responsabilă pentru asigurarea elaborării şi
implementării politicilor pentru protecţia drepturilor copiilor şi familiilor, precum şi
asigură coordonarea intersectorială atât la nivel naţional, cât şi local.
De asemenea, o treaptă importantă în procesul de promovare, protecţie şi monitorizare a
drepturilor minorilor a constituit instituirea Avocatului Parlamentar pentru Drepturile
Copilului.

Cazurile de încălcare a drepturilor copiilor sunt soluţionate în mare măsură prin

intermediul autorităţilor tutelare care activează în fiecare raion/municipiu. Conform legii,
copiii, începând cu vârsta de 14 ani, pot să se adreseze direct acestor instituţii în cazul în
care le sunt încălcate anumite drepturi. De asemenea, copiii pot să se adreseze cu plângeri
direct în instanţa de judecată

Progresele înregistrate în ultimii ani oferă oportunitatea continuării implementării

reformelor comprehensive ale sistemului de îngrijire/protecţie socială a copilului, care
prevăd, inter alia, existenţa serviciilor intersectoriale cu participarea societăţii,
oficializarea relaţiei de lucru cu ONG-urile, etc.

Potrivit Legii privind regimul juridic al adopţiei (2010) sunt prevăzute cerinţele
exhaustive pentru adopţiile naţionale şi internaţionale, care pot fi monitorizate cu claritate
atât de către autorităţile şi instituţiile responsabile, cât şi de către adoptatori.

Politicile sociale de protecţie a copilului sunt reglementate de Strategia naţională privind

protecţia copilului şi familiei (2003), şi Strategia şi Planul naţional de acţiuni privind
reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007-2012. Acestea
prevăd în mod prioritar aplicarea formelor de protecţie de tip familial şi comunitar a
copilului aflat în situaţii de dificultate. Plasarea minorului în instituţii de tip rezidenţial
este ultima opţiune, din cauza repercusiunilor predominant negative, care afectează
dezvoltarea psiho-socială a copilului şi integrarea acestuia în societate la etapa post-
instituţională.

11
Exodul adulţilor, deşi la prima vedere benefic pentru populaţie, îi afectează pe copii,
rămânând singuri acasă. În acest context, Guvernul implementează Planul naţional de
acţiuni cu privire la protecţia copiilor rămaşi fără îngrijirea părinţilor (2010-2011).

Dreptul copilului la educaţie se realizează obligatoriu şi gratis prin respectarea

principiului de nediscriminare şi interesului major al copilului, şi constă în dezvoltarea
liberă, armonioasă şi formarea personalităţii creative. Legea învăţământului prevede
necesitatea continuităţii educaţiei şi particularităţile psihofiziologice de vârstă, clasificând
sistemul de învăţământ pe niveluri şi trepte24, precum şi forme (special, complementar).

În conformitate cu Strategia consolidată a învăţământului pentru anii 2011-2015 şi

Planul consolidat de acţiuni pentru sectorul educaţiei pe anii 2011 – 2015, obiectivul
general al educaţiei de bază este asigurarea până în 2015 a accesului tuturor copiilor la
educaţia de bază de calitate.

În prezent, se implementează cursul „Educaţia civică", ca disciplină obligatorie, care

vizează formarea cetăţenilor Republicii Moldova în construcţia complexă a lumii
contemporane: însuşirea cunoştinţelor despre drepturile şi obligaţiile fundamentale ale
omului şi formarea deprinderii de a le realiza în viaţa cotidiană; educarea în baza
valorilor general umane şi democratice; formarea simţului responsabilităţii pentru
acţiunile sociale; cultivarea sentimentului civic.

În contextul programelor extraşcolare şi implicării copiilor în procesul de luare a

deciziilor, modele pozitive de participare reprezintă Consiliile Locale ale Copiilor,
Grupul de monitorizare a drepturilor copiilor, crearea echipelor de educatori de la egal la
egal în prevenirea HIV/SIDA şi promovarea unui mod sănătos de viaţă, etc.

În cadrul reformei sistemului de justiţie juvenilă, se abordează toate categoriile de copii,

cum ar fi minorii victime şi copiii martori ai infracţiunilor. De asemenea, se dezvoltă
mecanismele primare şi secundare de prevenire a săvârşirii iniţiale şi repetate a
infracţiunilor de către minori. Alternativele la detenţie şi serviciile comunitare aplicabile
sunt medierea, probaţiunea şi munca în folosul comunităţii. Pentru acestea se optează în
cazul infracţiunilor uşoare şi mai puţin grave, atunci când detenţia poate fi evitată.

F. Drepturile electorale
Drepturile electorale sunt asigurate prin legislaţia în vigoare, inclusiv Codul electoral,
care au fost racordate la standardele internaţionale şi recomandările Comisiei de la
Veneţia şi OSCE/ODIHR. Prin urmare cetăţenilor RM li se asigură drepturile de a alege
şi de a fi ales, permiţându-se recent de asemenea tuturor condamnaţilor la privaţiune de
libertate prin hotărâre judecătorească definitivă să-şi exercite dreptul de vot.

Procesul de votare se asigură şi peste hotarele ţării, atât în cadrul misiunilor diplomatice
şi oficiilor consulare, cât şi în afara acestora începând cu 2010. Modificarea respectivă
(2010) a fost adoptată prin prisma ameliorării realizării dreptului de vot şi numărului
extins al cetăţenilor RM aflaţi în afara ţării.

12
Codul electoral prevede instituirea Centrului de Instruire Continuă în Domeniul
Electoral, care are menirea să asigure instruirea funcţionarilor electorali - factor de bază
în organizarea unor alegeri corecte şi unui proces electoral calitativ.

Din 2009 procesele electorale care s-au desfăşurat au reuşit menţinerea credibilităţii şi
reafirmat procesul democratic în cadrul tranziţiei politice.

G. Eliminarea torturii, precum şi a altor forme de tratament inuman şi degradant

Republica Moldova este parte la cele mai importante tratate în vederea combaterii
fenomenului torturii, inclusiv la Protocolul Opţional la Convenţia împotriva torturii şi alte
pedepse sau tratamente inumane sau degradante, Convenţiile de la Geneva din 1949 şi
Protocoalelor adiţionale I şi II, precum şi Statutului de la Roma (Curţii Penale
Internaţionale).

La nivel regional, RM a ratificat Convenţia europeană privind prevenirea torturii şi altor

pedepse sau tratamente inumane sau degradante, în temeiul căreia Comitetul pentru
Prevenirea Torturii (CPT) efectuează vizite periodice în RM.

Cadrul legal prevede o interdicţie oficială a torturii şi altor forme de rele tratamente.
Norma este prevăzută la diferite niveluri, începând cu Constituţia, Codul Penal, Codul de
Procedură Penală, Codul de Executare, Legea cu privire la poliţie, etc. Actele respective
au fost modificate sau sunt ajustate la recomandările Comitetului împotriva torturii,
Raportorului Special ONU privind tortura şi alte pedepse sau tratamente inumane sau
degradante, CPT, etc.

Prevenirea şi combaterea torturii, tratamentelor inumane şi degradante este un rezultat al

activităţii mai multor instituţii şi mecanisme naţionale:
- Procuratura, prin controlul respectării legilor în locurile de detenţie preventivă şi
în penitenciare (supravegherea de către procuratură a locurilor de detenţie ale
poliţiei şi ale Ministerului de Justiţie) şi exercitarea, după caz, a urmăririi penale.
În 2010 în Procuratura Generală a fost instituită Secţia privind combaterea
torturii.
- Centrul pentru Drepturile Omului prin examinarea plângerilor, vizite de
documentare, propunere de modificări legislative, rapoarte şi recomandări
autorităţilor publice;
- Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii prin vizitele periodice şi
realizarea recomandărilor instituţionale pentru toate locurile de detenţie;
- Vizite ale organizaţiilor societăţii civile în locurile de detenţie.

- Stipularea unor drepturi şi garanţii procedurale pentru persoanele aflate în locurile

de detenţie.

În ultimii patru ani reforma sistemului penitenciar a avut drept obiective majore:
îmbunătăţirea cadrului legal execuţional-penal, ameliorarea condiţiilor de detenţie în

13
conformitate cu standardele internaţionale, consolidarea capacităţilor personalului
penitenciar, asigurarea transparenţei în cadrul instituţiilor de detenţie şi prevenirea
cazurilor de tortură şi rele tratamente.

În pofida instituirii gradului zero de toleranţă vizavi de tortură sau dotarea penitenciarelor
cu sisteme de monitorizare video pentru supravegherea respectării regimului de detenţie
în penitenciare, dar şi recenta iniţiativă de dotare cu camere video a tuturor comisariatelor
de poliţie, un impediment constant în eliminarea fenomenului respectiv rezidă şi în
condiţiile de detenţie existente. Una dintre necesităţile stringente actuale la capitolul în
cauză şi prevenirea torturii constă în construcţia caselor de arest. Realizarea eventuală ar
soluţiona problema transferului izolatoarelor de detenţie provizorie aflate în custodia
MAI în competenţa Ministerului Justiţiei.25De asemenea, o garanţie procedurală ar
reprezenta instituirea postului de medic cu program deplin de muncă în cadrul
izolatoarelor de detenţie provizorie.

În contextul investigării evenimentelor din aprilie 2009, se întreprind o serie de acţiuni de

către structurile competente. Procuratura generală a înregistrat şi examinat 108 sesizări
cu privire la pretinse cazuri de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante
din partea colaboratorilor de poliţie. Din numărul total al plângerilor, în 58 cazuri au fost
iniţiate dosare penale, inclusiv în 29 cazuri s-a dispus începerea urmăririi penale în baza
art.3091 Cod penal (tortura), în 17 cazuri s-a dispus începerea urmăririi penale în baza
art.328 alin.(2) lit.a) Cod penal (excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu).
Din numărul total al cauzelor penale, 27 dosare în privinţa a 43 colaboratori de poliţie au
fost finalizate şi expediate cu rechizitoriu în instanţele de judecată.

Procurorii, pe cauzele în care au exercitat urmărirea penală, au solicitat suspendarea

provizorie din funcţie a 14 colaboratori ai MAI, iar la moment această măsură procesuală
de constrângere a rămas a fi aplicată în privinţa a 9 inculpaţi, deoarece la contestarea
aplicării acesteia instanţele de judecată au satisfăcut plângerile a 5 învinuiţi.

În partea ce ţine de reabilitarea victimelor care au avut de suferit din urma

demonstraţiilor din aprilie 2009, prin oferirea de compensaţii adecvate, la 15 aprilie 2010,
a fost creată Comisia specială pentru identificarea persoanelor civile şi a poliţiştilor care
au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009, pentru coordonarea şi
elaborarea acţiunilor necesare în vederea ajutorării acestora.

De asemenea pentru prevenirea cazurilor similare, se pune accent pe instruirea poliţiei în

desfăşurarea operaţiunilor speciale, cum ar fi măsurile de control a dezordinilor în masă
în conformitate cu standardele europene şi evitarea cauzării traumelor sau pierderilor de
vieţi umane. În acest context, sunt organizate cursuri de instruire în vederea consolidării
capacităţii poliţiei de gestionare a mulţimii şi control al dezordinilor în masă, evitând
utilizarea disproporţionată a forţei, în conformitate cu standardele internaţionale.

H. Libertatea întrunirilor
Importanţa deosebită a libertăţii la întruniri este pusă în valoare de art. 40 din Constituţie,
atribuindu-i-se astfel statutul de drept fundamental. Legea nr. 26-XVI din 22 februarie

14
2008 privind întrunirile a fost apreciată drept una progresistă şi liberală, fiind raliată la
cele mai bune practici în domeniul asigurării libertăţii întrunirilor.

Dacă în 2007 s-au depistat cazuri de încălcare a dreptului la libertatea întrunirilor, atunci
din 2008 s-a observat o dinamică pozitivă a respectării acestui drept, iar numărul de
cazuri care se prezintă drept problematice sunt mai curând excepţii de la regulă. De
exemplu, dacă anterior, solicitările de organizare a Pride-ului comunităţii LGBT erau
respinse de către autorităţile publice locale pe motivul locului desfăşurării, atunci în
prezent sunt satisfăcute.

I. Libertatea de exprimare
De la proclamarea independenţei în Republica Moldova a fost creat un cadru juridic
specific, care proclamă libertatea de exprimare şi accesul la informaţie 2. În ultimii doi
ani, se înregistrează progrese veritabile pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ privind
libertatea de exprimare. În octombrie 2010 a intrat în vigoare Legea cu privire la
libertatea de exprimare care transpune în legislaţia naţională jurisprudenţa Curţii
Europene pentru Drepturile Omului. În acest context, jurnaliştii şi instituţiile media sunt
exceptate de la atragerea la răspundere pentru articole pretins defăimătoare publicate cu
mai mult de un an în urmă, pentru judecăţi de valoare, pentru criticarea persoanelor
publice, autorităţilor şi a statului etc. Conform aceleaşi legi, instanţa de judecată nu poate
aplica sechestru pe bunurile redacţiei, pe conturile bancare ale acesteia pentru asigurarea
pretenţiilor privind compensarea prejudiciului moral. De asemenea şi cetăţenii au
posibilitate să critice autorităţile fără ca, ulterior, să fie urmăriţi şi supuşi presiunilor.

În februarie 2011 a intrat în vigoare Legea cu privire la deetatizarea publicaţiilor

periodice publice. Această lege este încă o reuşită importantă a organizaţiilor de media
naţionale. Legea obligă autorităţile publice să deetatizeze ziarele finanţate din bani
publici, încurajând astfel concurenţa loială în domeniul presei scrise.

În iunie 2010 au fost modificate regulile de reflectare a campaniei electorale în presă,

urmărindu-se descătuşarea activităţii radiodifuzorilor în campania electorală. În cadrul
ultimelor campanii electorale a fost remarcată concordanţa cu angajamentele asumate
faţă de OSCE, Consiliul Europei.

În aprilie 2011 a intrat în vigoare un nou Cod deontologic al jurnalistului, elaborat de

Consiliul de presă. Consiliul reprezintă o structură independentă de autoreglementare a
presei din Moldova. Este un gardian al deontologiei jurnalistice, care reglementează
comportamentul profesional şi acţiunile jurnaliştilor.

Guvernul a lansat o pagină-web pentru promovarea iniţiativelor şi serviciilor de e-

guvernare în Republica Moldova. De asemenea, Guvernul a decis crearea unităţilor de
informare şi comunicare cu mass-media în cadrul a 24 de autorităţi ale administraţiei

2
Legea presei, nr.243-XIII din 26.10.1994,.
Legii privind accesul la informaţie nr. 982 – XIV din 11.05.2000,
Codul audioviziualului, nr.260 din 27.07.2006

15
publice centrale. Aceste două acţiuni ale Guvernului sunt menite să sporească
transparenţa actului de guvernare şi vor facilita accesul mass-media la aceste instituţii.

În prezent, în ţară funcţionează circa 17 agenţii de presă, 50 staţii de radio, 63 canale de

televiziune şi aproximativ 140 de operatori TV prin cablu, 260 de ziare şi reviste.
Activitatea acestor mijloace de comunicare în masă, completat adiţional de apariţia în
2010 a unor noi instituţii media competitive, treptat au eliminat existenţa vacuumului
informaţional pe piaţa mediatică şi evidenţiat pluralismul în sectorul dat.

J. Non-discriminarea
Principiile nediscriminării, universalităţii şi egalităţii în drepturi, prevăzute inclusiv de
Constituţie, sunt esenţiale şi stau la baza întregului sistem de protecţie a drepturilor
omului din RM. Cadrul legislativ conţine prevederi care interzic discriminarea pe criteriul
de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, origine socială, opinie, sex, apartenenţă
politică, avere sau orice alt criteriu care are ca scop restrângerea sau înlăturarea
recunoaşterii, exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.

În vederea consolidării normelor existente şi creării unui mecanism real şi viabil de

implementare a acestor prevederi, a fost elaborat proiectul Legii privind prevenirea şi
combaterea discriminării. Proiectul conţine printre altele o listă indicativă a criteriilor
discriminatorii, instituirea Consiliului pentru prevenirea şi combaterea discriminării.
Totodată, după adoptarea cadrului normativ relevant în materia anti-discriminării,
urmează a se ratifica Protocolul nr.12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi a se face declaraţia la art. 14 al Convenţiei internaţionale
privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială.

Situaţia minorităţilor în Republica Moldova

Republica Moldova este un stat poli-etnic (minorităţile naţionale reprezintă 35,5% din
populaţie), motiv pentru care se depun eforturi continui în vederea asigurării respectării
identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a fiecărei persoane aparţinând unei
minorităţi naţionale, dar şi, deopotrivă, se creează condiţii corespunzătoare care să le
permită să-şi exprime, sa păstreze şi să dezvolte această identitate.

Legislaţia naţională în vigoare asigură dreptul de a alege limba de educare şi instruire la

toate nivelurile de învăţământ. Dreptul cetăţenilor la instruire în limba maternă se asigură
prin crearea numărului necesar de instituţii de învăţământ, clase, grupe, precum şi a
condiţiilor de funcţionare a acestora. Reţeaua instituţiilor de învăţământ preuniversitar
din republică include 1.489 de instituţii (şcoli, gimnazii, licee) dintre care 280 de instituţii
cu predare în limba rusă, iar 82 mixte.

În Moldova s-au format 3 modele de studiere a limbilor minorităţilor naţionale în

sistemul învăţământului preuniversitar:
1. şcoli şi licee cu studiere în limba rusă;

16
 2. şcoli cu studiere în limba rusă, în care ca obiect de studiu se învaţă limbile
ucraineană, găgăuză, bulgară, poloneză, ebraică, germană;
3. instituţii de învăţământ experimentale, în care limbile minorităţilor naţionale sunt
utilizate în calitate de limbă de instruire: limba ucraineană – în două şcoli, limba bulgară
–o şcoală.

Având în vedere realizarea integrării lingvistice mai eficiente a reprezentanţilor

minorităţilor naţionale, Asociaţia Naţională a Trainerilor Europeni din Moldova
(ANTEM) în comun cu Biroul Relaţii Interetnice, cu suportul Înaltului Comisar pentru
minorităţi naţionale al OSCE implementează proiectul de lungă durată „Instruirea
lingvistică a minorităţilor naţionale din Republica Moldova”. Scopul acestui proiect este
integrarea socio-lingvistică şi profesională a reprezentanţilor minorităţilor şi este orientat
spre funcţionarii publici, poliţişti, medici şi jurişti.

În scopul creării unor condiţii necesare pentru dezvoltarea social-culturală a romilor

Guvernul Republicii Moldova a implementat Planul de acţiuni pentru susţinerea
romilor din Republica Moldova pe anii 2007-2010, care precede Planul de acţiuni
pentru anii 2011-2015, ceea ce confirmă acţiunile întreprinse în asigurarea şi
implementarea integrării romilor în viaţa social-culturală activă a ţării.

Noul Plan de Acţiuni a fost elaborat în baza Cadrului UE privind romii, Strategiei
OSCE/ODIHR şi Raportului de implementare a strategiei în statele parte OSCE (2008),
recomandărilor CoE şi ONU26. Documentul include priorităţile privind instituţionalizarea
mediatorilor comunitari, educaţia, munca, sănătatea, securitatea socială, cultură,
administraţia publică-ordine publică şi dezvoltare comunitară, locuinţe.

Soluţionarea problemelor cu care se confruntă populaţia romă în domeniul educaţiei a

fost abordată prin prisma asigurării accesului la studii superioare. În perioada 2004 –
2009, prin prevederi speciale în regulamentele de organizare şi desfăşurare a admiterii,
copiii romi au fost incluşi în categoria de candidaţi care se bucură de facilităţi. În
corespundere cu Regulamentul de organizare şi desfăşurare a admiterii în instituţiile de
învăţământ superior, ei au fost introduşi în cota de 15 la sută din numărul total de locuri,
la fiecare specialitate/domeniu de formare profesională şi formă de învăţământ, prevăzute
în planul de înmatriculare cu finanţare bugetară pentru un şir de categorii, inclusiv pentru
copiii romi. Înscrierea la această cotă se efectuează la solicitarea candidaţilor.

Instituţia publică naţională a audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” – postul cu

acoperire naţională realizează emisiunile TV şi radio în limba de stat şi în limbile etniilor
conlocuitoare. Scopul emisiunilor constă în reflectarea multilaterală a vieţii cetăţenilor de
diferite etnii, susţinerea păstrării identităţii diferitor etnii, reflectarea acţiunilor culturale,
promovarea toleranţei, etc.
În republică activează posturi locale TV şi radio, care difuzează şi emisiuni în limbile
minorităţilor naţionale.27 Obstacole legislative pentru editarea şi difuzarea ziarelor şi
revistelor în limbile minorităţilor naţionale nu există. Acestea, de regulă, sunt editate de
organizaţiile obşteşti, inclusiv: în limbile ucraineană, rusă, găgăuză, bulgară, evreiască,
poloneză.

17
Accesul minorităţilor naţionale la informaţia oficială este asigurat – legile, hotărârile
Parlamentului, decretele Preşedintelui, hotărârile şi dispoziţiile Guvernului, actele Curţii
Constituţionale şi Curţii de Conturi şi altele se publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova în limba de stat şi limba rusă.

Protecţia persoanelor cu dizabilităţi

În 2010, Republica Moldova a ratificat Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu
dizabilităţi. În acest context şi în vederea implementării inclusiv a Cartei Sociale
Europene revizuite, incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi reprezintă una din
priorităţile autorităţilor publice centrale şi locale, societăţii civile., A fost respectiv
elaborată şi aprobată Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-
2013), care defineşte reformarea politicii statului în domeniu şi cuprinde liniile directoare
de activităţi în domeniul armonizării sistemului de protecţie socială a persoanelor cu
dizabilităţi cu standardele UE şi prevederile Convenţiei.

Guvernul a aprobat o serie de concepte privind serviciile sociale, inclusiv „Locuinţă

protejată” şi „Casă comunitară”. Aceste servicii asigură plasarea într-o locuinţă a
adulţilor cu dizabilităţi mintale uşoare cu capacitate deplină de exerciţiu, care nu dispun
de locuinţă sau necesită îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi care, cu suport periodic, pot
duce o viaţă independentă în comunitate sau asigurarea persoanelor cu dizabilităţi
mintale, care necesită asigurarea continuă a condiţiilor minime de existenţă, protecţie,
îngrijire şi asistenţă, pentru a se dezvolta şi include în comunitate.

Deşi este un aspect pentru care se oferă deosebită atenţie, procesul de incluziune socială a
copiilor cu dizabilităţi este unul dificil din cauza accesului fizic limitat la grădiniţe, şcoli,
instituţii de învăţământ superior şi alte instituţii publice, fapt ce împiedică exercitarea
dreptului acestor persoane la instruire şi participare la viaţa social-culturală a societăţii,
care ulterior are un impact negativ asupra posibilităţilor de încadrare în câmpul muncii şi
viaţa socială.

Dreptul confesiunilor religioase

La momentul actual, cadrul normativ în domeniul dreptului la libertatea religiei este
satisfăcător. Procedura înregistrării cultelor religioase şi părţilor lor componente se
derulează în condiţiile prevederilor Legii nr.125 din 11 mai 2007.

În martie 2011, Ministerul Justiţiei a înregistrat primul cultul religios Liga Islamică din
Republica Moldova. Drept consecinţă, cultul musulman a fost inclus în Registrul
Naţional al cultelor religioase şi a părţilor lor componente drept religie ce poate fi oficial
practicată în ţară.

Luând în considerare că la 12 mai 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

pronunţat hotărârea Maşaev c. Moldovei (cererea nr. 6303/05), a fost modificat Codul cu
privire la contravenţiile administrative28 în ce priveşte limitarea dreptului la libertatea de
conştiinţă şi religie a celor care participă la ritualurile religioase ale cultelor
neînregistrate. Pentru a nu admite adoptarea unei norme contrare hotărârii Maşaev c
Moldovei, la adoptarea noului Cod contravenţional29, în art. 54 se stipulează că se

18
sancţionează „Împiedicarea libertăţii de a aparţine sau nu unei anumite religii, de a avea
sau nu anumite convingeri, de a-şi schimba religia sau convingerile, de a profesa religia
ori convingerile în mod individual sau în comun, în public sau în particular, prin
învăţătură, practici religioase, de cult şi prin îndeplinirea riturilor”.

K. Protecţia drepturilor omului în regiunea transnistreană

Respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană reprezintă o prioritate pentru
autorităţile moldoveneşti. Ministerele şi instituţiile de profil urmăresc evoluţiile privind
respectarea drepturilor omului în raioanele de Est şi acordă, în limita atribuţiilor şi
posibilităţilor sale, asistenţă persoanelor care au avut de suferit în urma acţiunilor
regimului de la Tiraspol. Existenţa regimului secesionist instaurat la începutul anilor 90 ai
secolului trecut prin mijloace anticonstituţionale în regiunea transnistreană a Republicii
Moldova creează obstacole şi dificultăţi serioase în ce priveşte asigurarea respectării
drepturilor omului pe întreg teritoriul ţării, inclusiv a prevederilor convenţiilor
internaţionale în materie la care Republica Moldova este parte.

Printre încălcările cele mai grave ale drepturilor omului în regiunea transnistreană
figurează crearea obstacolelor privind libera circulaţie a persoanelor şi mărfurilor între
regiunea transnistreană şi restul Republicii Moldova, intimidarea mijloacelor de
informare în masă independente, îngrădirea dreptului la asociere, discriminarea
vorbitorilor de limbă română. Au fost semnalate cazuri de tratament inuman a
persoanelor şi aplicarea torturii în instituţiile de detenţie, limitarea accesului în regiune
pentru organizaţiile internaţionale.

Pe parcursul anului 2010 s-au intensificat intimidările din partea structurilor de forţă ale
Tiraspolului asupra reprezentanţilor mass-media şi societăţii civile. Autorităţile
moldoveneşti au sesizat forurile internaţionale cu privire la arestarea pe motive
neîntemeiate şi condamnarea ilegală la termene lungi de detenţie de către administraţia de
la Tiraspol a cetăţenilor Ernest Vardanean şi Ilie Kazak, solicitând sprijinirea eforturilor
în vederea eliberării acestora din detenţie ilegală. Urmare a eforturilor conjugate, la 5 mai
2011, Ernest Vardanean a fost eliberat.

Situaţia şcolilor moldoveneşti cu predare în grafie latină continuă să fie o problemă

nesoluţionată. Personalul şcolilor este supus presiunilor administrative permanente din
partea administraţiei transnistrene. De asemenea, se promovează o politică
discriminatorie şi faţă de şcolile moldoveneşti cu predare în baza grafie chirilică care
activează în condiţii dificile, fiind slab dotate cu echipamente, manuale şi materiale
didactice moderne. Administraţia transnistreană refuză să discute cu Chişinăul pe
marginea problemelor legate de situaţia şcolilor.

Populaţia din satele situate în regiunea transnistreană, dar aflate sub jurisdicţia
Chişinăului, este supusă presiunilor enorme din partea structurilor de forţă ale regimului
secesionist. Asupra populaţiei sunt aplicate metode de şantaj, ameninţare cu privarea de
drepturile civile şi politice, de concediere din serviciu, de dreptul de a beneficia de
pensie, indemnizaţii etc., obligându-i să renunţe la cetăţenia Republicii Moldova şi să
dobândească “cetăţenia” transnistreană.

19
Guvernul a elaborat şi a pus în aplicare o serie de mecanisme legale, prin care
cetăţenilor din raioanele de est ale ţării le sunt asigurate drepturile constituţionale,
inclusiv dreptul la proprietate, la asigurare socială şi medicală, accesul liber la justiţie,
dreptul la învăţătură.

În localităţile de pe malul drept al Nistrului au fost deschise oficii teritoriale de stare

civilă şi de documentare a populaţiei din regiunea transnistreană, în cadrul cărora se pot
printre altele obţine acte de stare civilă ale Republicii Moldova sau re-perfecta actele de
studii. Pentru asigurarea accesului liber la justiţie au fost numiţi procurori şi judecători
speciali, notari, care vor acorda asistenţă juridică.

Autorităţile Republicii Moldova întreprind, în măsura posibilităţilor, acţiuni privind

extinderea în regiunea transnistreană a politicilor naţionale în domeniul social şi cultural-
umanitar, inclusiv prin promovarea proiectelor de întărire a încrederii şi sprijinire a
populaţiei şi societăţii civile din regiune.

IV. PRIORITĂŢI ŞI INIŢIATIVE NAŢIONALE

 continuarea realizării obiectivelor incluse în Programul de guvernare „Integrarea
Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” (2011-2014);
 implementarea Planului Naţional de Acţiuni în domeniul drepturilor omului 2011-
2014;
 ameliorarea situaţiei drepturilor omului în regiunea transnistreană;
 implementarea Programului Naţional privind Romii;
 re-evalurea şi ameliorarea componentei de educaţie şi formare în domeniul
drepturilor omului;
 implementarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010-
2013);
 implementarea strategiei de egalitate gender;
 prevenirea şi combaterea torturii în instituţiile de detenţie, inclusiv construcţia
caselor de arest;
 adoptarea şi implementarea cadrului normativ în domeniul anti-discriminării;
 recunoaşterea competenţei Comitetului ONU pentru eliminarea tuturor formelor
de discriminare rasială (art.14 al Convenţiei pentru eliminarea tuturor formelor de
discriminare rasială) cu privire la plângerile individuale din partea cetăţenilor
RM;
 continuarea procedurilor de ratificare a Convenţiei Consiliului Europei privind
protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzului sexual;
 prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane.

20
1
Comisia respectivă este prezidată de către Viceprim-ministru, Ministru al afacerilor externe şi integrării europene
2
În conformitate cu prevederile Declaraţiei Comune RM-UE aprobate în cadrul reuniunii Consiliului de Cooperare RM-UE
din 21 decembrie 2009, Grupul de lucru al Consiliului în domeniu drepturilor omului (COHOM) a aprobat la 12 ianuarie
2010 Decizia de lansare a Dialogului privind Drepturile Omului cu Republica Moldova.
3
În vigoare din 27.08.1994
4

Gama drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului este reglementată, în principal, de următoarele acte normative:
Codul civil din 06.06.2002, în vigoare din 12.06.2003, Codul penal din 18.04.2002, în vigoare din 12.06.2003, Codul de
procedură civilă din 30. 05.2003, în vigoare din 12.06.2003, Codul de Procedură penală din 14.03.2003, în vigoare din
12.06.2003, Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 06.07.1995, Legea cu privire la funcţia publică şi
statutul funcţionarului public, nr. 158-XVI din 04.07.2008, Legea privind Codul de Conduită a funcţionarului public, nr. 25-
XVI din 22.02.2008, Legea nr.1349 din 17.10.97, cu privire la avocaţii parlamentari, Legea cu privire la drepturile
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor, nr. 382-XV din 19.06.2001, Legea
nr.5 din 09.09.2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, Legea nr.45-XVI cu privire la
prevenirea şi combaterea violenţei în familie, adoptată la 01.03.2007, în vigoare la 18.09.2008, Legea nr.105-XVI din
16.05.2008, cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal, Legea nr. 241 din 20.10.2005, privind
prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, Legea nr. 1585-XIII din 27.02.1998, cu privire la asigurarea obligatorie
de asistenţă medicală, Legea nr. 23 din 16.02.2007 cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA, Legea ocrotirii sănătăţii
nr.411-XIII din 28 martie 1995, Legea nr. 102 -XV privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate
în căutarea unui loc de muncă, Legea nr. 133-XVI din 13.06.2008, cu privire la ajutorul social, Legea învăţământului nr. 547
din 21.07.1995, Legea nr.270 privind azilul în Republica Moldova din 18.12.2008, Legea nr.180-XVI cu privire la migraţia
de muncă din 10.07.2008, Legea nr. 125 din 11.05.2007 privind cultele religioase şi părţile lor componente, Legea nr.338
din 15.12.1994 privind drepturile copilului.
5

Articolul 54, alineat 2 din Constituţie stipulează că „Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri
decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în
interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în
scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane,
împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.”

6
Republica Moldova este parte la: Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale; Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; Protocolul Opţional la Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice; Al doilea Protocol facultativ la Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice privind
abolirea pedepsei cu moartea; Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială;
Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei; Protocolul Opţional la Convenţia asupra
eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei; Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului;
Convenţia privind lupta împotriva discriminării in domeniul învăţământului; Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse
sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante; Protocolul Opţional la Convenţia ONU împotriva torturii şi altor
pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, Convenţia cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi,
Convenţia asupra drepturilor politice ale femeii, Convenţia nr.105 privind abolirea muncii forţate.
7
13 mai 2010
8
CONVENŢIILE COE la care RM este parte
9
Instituit prin art. 25, pct. 3 al Legii „Privind drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi statutul juridic al
organizaţiilor lor”, nr. 382-XV din 19 iulie 2001.
10
CNP activează în baza Hotărârii de Guvern Nr. 11 din 19.01.2010.
11
Consiliul naţional pentru protecţia drepturilor copilului (instituit prin Hotărârea Guvernului nr.1001 din 30 septembrie
2005) a devenit o platformă de discuţie a problemelor copilului între structurile guvernamentale şi societatea civilă,
consolidând parteneriatele profesionale şi intersectoriale.
12
Comitetul Naţional pentru Combaterea traficului de fiinţe umane a fost instituit în 2001. Conform Hotărârii Guvernului nr. 795 din 3
decembrie 2009 a fost instituită noua componenţă a Comitetului naţional, unde preşedintele comitetului devine viceprim-ministrul RRM,
Ministrul afacerilor externe şi integrării europene, iar co-preşedinţi sunt reprezentaţi din Ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi
Ministrul Afacerilor Interne.. În subordinea Comitetului naţional se află Comisiile teritoriale pentru combaterea traficului de fiinţe umane
care activează în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.234 din 2008.
13
Noiembrie 2009
14
CpDOM a fost creat în baza Legii cu privire la avocaţii parlamentari, nr.1349-XIII din 17 octombrie 1997, în calitate de
mecanism ne-judiciar de apărare a drepturilor omului în Republica Moldova
15
Adoptat prin Hotărârea Parlamentului RM nr.415-XV din 24 octombrie 2003
16
Legea nr. 168 din 09.07.2010 privind modificarea şi completarea Codului muncii al Republicii Moldova

17
A fost inclus în planul de învăţământ la programul de masterat „Finanţe Publice şi Fiscalitate”, domeniul de formare
„Finanţe”, în semestrul III, anul II de studii disciplina facultativă „Bugetarea sensibilă la gen” (150 ore); 2. Elaborat şi
aprobat curriculumul cursului menţionat. In plus, au fost editate Manualul „Bugetarea sensibilă la gen” şi Ghidul
formatorului privind instruirea în domeniul „Bugetării sensibile la gen”.

18
….
19
Intrată în vigoare din 18 septembrie 2008
20
Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.129 din 22.02.2010. Actualmente, pe teritoriul republicii funcţionează mai multe
centre care oferă servicii adresate victimelor violenţei în familie, printre care se numără:
- Refugiul „Casa Mărioarei”, mun. Chişinău, oferă servicii de asistenţă şi reabilitare pentru femeile victime ale
violenţei în familie;
- Centrul de Asistenţă Psiho-socială a Copilului şi Familiei "Amicul" (Chişinău) oferă servicii de consiliere
acordate copiilor victime al violenţei în familie;
- Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei (Bălţi), centru de zi ce acordă consiliere şi suport în
soluţionarea problemelor victimelor violenţei în familie (finanţat din bugetul de stat);
- Centrul Consultativ municipal pentru Familii şi Copii (Bălţi);
- Centrul de informare şi consiliere pentru victimele violenţei (Cahul), centru de zi ce acordă consiliere şi suport
în soluţionarea problemelor victimelor (finanţat din bugetul de stat);
- Centrul Maternal „Ariadna” (Drochia) - acordă servicii de plasament de urgenţă;
- Centrul Maternal „Încredere” (Cahul) oferă plasament temporar cuplului mamă-copil şi acordă servicii de
consiliere victimelor violenţei în familie;
- Centrul Maternal „Pro Familia” (Căuşeni) oferă plasament temporar cuplului mamă-copil şi acordă servicii de
consiliere victimelor violenţei în familie.
- Centrul Maternal “Pro Femina” (Hînceşti) oferă plasament temporar şi servicii de consiliere (psihologice,
sociale, juridice) pentru cuplul mamă-copil victime ale violenţei în familie;
- Centrul familial de criză “SOTIS” (Bălţi) prevede consiliere pentru victimele violenţei în familie /traficului de
fiinţe umane (psihologică, socială, juridică, medicală);
- Centrul de plasament temporar pentru copii în situaţie de risc “Drumul spre Casă” (Bălţi) oferă servicii de
reabilitare cuplurilor mamă-copil victimelor violenţei în familie/ traficului de fiinţe umane;
- ONG La Strada
- Serviciul de mediere pentru copiii abuzaţi sexual de cetăţenii străini;
- Telefonul de încredere pentru femei ce suferă de violenţă în familie - 0800 88 008;
- Centrul de drept (Căuşeni) dezvoltă reţeaua de servicii juridice pentru victimele violenţei în familie, în 4 raioane:
Anenii-Noi, Rezina, Şoldăneşti, Vulcăneşti;

21
Statistica cauzelor penale de trafic de fiinţe umane (art.165 Cod penal ) şi trafic de copii
(art.206 Cod penal) pe anii 2007-2010

Sursa: Raportul Anual 2010 al Guvernului Republicii Moldova privind prevenirea şi combaterea TFU

art.165 CP Trafic de fiinţe umane / art.206 CP Trafic de copii2007200820092010Numărul de cauze pe care a fost
pornită urmărirea penală288 (245/43)246 (215/31)206 (185/21)161 (140/21)Numărul de cauze transmise în
judecată176 (150/26)108 (96/12)113 (102/11)55 (45/10)Numărul de persoane condamnate59 (52/7)68 (63/5)70 (66/4)53
(48/5)Numărul de persoane achitate3555Numărul de persoane condamnate la închisoare51584333
22
Hotărârea Parlamentului nr. 257-XVI din 05.12.2008 privind aprobarea Strategiei Sistemului naţional de referire pentru
protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane şi a Planului de acţiuni privind
implementarea Strategiei Sistemului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi potenţialelor victime ale
traficului de fiinţe umane pe anii 2009-2011;
● Regulamentul Comitetului Naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr.472 din 2008.
● Planul naţional pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane pe anii 2010-2011, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.835 din 13.09.2010. Adoptarea şi implementarea acestui Plan, în spiritul continuităţii faţă
de cele precedente (Planul naţional de acţiuni pentru combaterea traficului de fiinţe umane aprobat prin HG
nr.1219 din 09.11.2001 şi Planul naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane 2008-2009, aprobat
prin HG nr.472 din 26.03.2008 etc.),
● Planul specific adiţional la Planul naţional de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane pe anii 2010-
2011, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1170 din 21.12.2010

23
Actele normative care reglementează domeniul migraţiei sunt următoarele :
- Concepţia politicii migraţionale a RM aprobată prin Hotărârea Parlamentului RM Nr.1386-XV din 11.10.2002,
destinată determinării sarcinilor şi direcţiilor prioritate ale reglementării şi dezvoltării proceselor migraţionale,
precum şi principiile şi obiectivele politicii în domeniul migraţiei.
- Legea cu privire la migraţie nr. 1518-XI din 06.12.2002, care prevede regulile de bază ale emigrării şi imigrării,
procedura de legalizare a imigranţilor, expulzarea şi extrădarea;
- A fost adoptată Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova nr. 200 din 16.07.2010, în vigoare din
24.12.2010. Noua lege prevede reglementări cu privire la condiţiile de intrare, şedere, ieşire, documentare.
- Legii cu privire la statutului refugiatului nr. 1286 din 25.07.2002, care stabileşte cadru juridic, economic, social şi
organizatoric de acordare a azilului şi determină statutul solicitanţilor de azil, refugiaţilor, precum şi autorităţile
competente în domeniul dat.
- Legea cu privire la migraţia de muncă nr. 180-XVI din 10.07.2008.
- Legea privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane nr. 241-XVI din 21.10.2005.
- Planul de Acţiuni în domeniul Migraţiei şi Azil 2010-2011
- Planul de stimulare a reîntoarcerii migranţilor 2008
- La etapa actuală se elaborează Strategia privind managementul migraţiei şi azilului.

24
I. Învăţământul preşcolar
II. Învăţământul primar
III. Învăţământul secundar:
1. Învăţământul secundar general:
a) învăţământul gimnazial;
b) învăţământul liceal; învăţământul mediu de cultură generală.
2. Învăţământul secundar profesional
IV. Învăţământul mediu de specialitate (colegiu).
V. Învăţământul superior.
VI. Învăţământul postuniversitar

25
În privinţa îmbunătăţirii condiţiilor de detenţie s-au depus eforturi sporite pentru amenajarea spaţiilor locative în
conformitate cu standardele minime de tratament ale deţinuţilor.
În acest sens au fost desfăşurate activităţi de construcţie şi reconstrucţie ale spaţiilor de detenţie asigurarea
instituţiilor penitenciare cu resursele necesare, (reabilitate sistemele de încălzire a spaţiilor locative)
.
26
Recomandările din martie 2011 a Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale
27
În Republica Moldova sunt difuzate şi emisiuni ale posturilor de radio şi TV din Rusia, Belarus, Ucraina, Bulgaria, Israel.
Prin intermediul mijloacelor de informare în masă Biroul Relaţii Interetnice, autorităţile publice, asociaţiile obşteşti reflectă
activitatea sa în domeniul promovării spiritului de toleranţă, diversităţii etnice şi lingvistice, egalităţii cetăţenilor fără
deosebire de origine naţională sau religioasă.
Obstacole legislative pentru editarea şi difuzarea ziarelor şi revistelor în limbile minorităţilor naţionale nu există. Acestea,
de regulă, sînt editate de organizaţiile obşteşti, inclusiv: în limba ucraineană «Рідне слово» („Cuvîntul Matern”); în limba
rusă – «Русское слово» („Cuvîntul rus”); în limba găgăuză – «Ana Sözü» („Limba maternă”), «Sabaa Yildizi» („Steaua de
diminieaţă”), «Вести Гагаузии» („Veştile Găgăuziei”) (acest ziar este editat în limba rusă, o parte din materiale – în limba
găgăuză); în limba bulgară – «Български глас» („Glasul bulgar”); ediţiile comunităţii evreieşti, editate în limba rusă
- «Еврейское местечко» („Orăşelul evreiesc”), «Истоки жизни» („Originile vieţii”); în limba poloneză - «SPEKTRUM
Polsko-Moldawskie» („Spectrul Moldo-Polonez”), «Jutrzenka» („Aurorа”). În afară de ediţiile menţionate, în Republica
Moldova sînt editate multe ziare şi reviste în limba rusă, se răspîndesc şi se vînd ediţii periodice din Federaţia Rusă, Ucraina
şi în alte ţări în limbile respective.
28
În vigoare până în 31 mai 2009
29
În vigoare din 31 mai 2009