Evidenţa recepţionării şi eliberării medicamentelor şi altor produse şi confec-

ţii de uz medical sosite ca donaţii în instituţiile medico-sanitare se efectuează con-

form instrucţiunii respective a Ministerului finanţelor.
Păstrarea medicamentelor şi altor produse farmaceutice sosite ca donaţii se
efectuează în conformitate cu prevederile reglementărilor MS.

12.3. Depozitul farmaceutic.

Conform regulamentului aprobat de Ministerul Sănătăţii, depozitul farmaceu-
tic este o întreprindere ce aparţine sistemului de sănătate.
El se fondează şi se lichidează în conformitate cu legislaţia Republicii Mol-
dova şi cerinţelor stabilite de actele normative ale Ministerului Sănătăţii.
Depozitul farmaceutic poate fi de stat sau privat şi poate activa sub orice for-
mă organizatorico-juridică prevăzută de legislaţie. În funcţie de forma organizato-
rico-juridică a depozitului farmaceutic el poate fi persoană fizică sau persoană
juridică cu toate consecinţele ce rezultă din aceste două forme de statut juridic.
Structura organizatorică a depozitului farmaceutic se determină în dependenţă
de funcţiile şi volumul de lucru realizat.
Depozitul farmaceutic, ca şi alte întreprinderi, are dreptul de a constitui filiale
şi reprezentanţe în conformitate cu legislaţia în vigoare. Filialele depozitului far-
maceutic trebuie să corespundă cerinţelor stabilite faţă de depozit.
Sarcina principală a depozitului farmaceutic este aprovizionarea farmaciilor
şi instituţiilor medico-sanitare cu medicamente, produse parafarmaceutice, reac-
tivi chimici şi alte produse farmaceutice, precum şi cu mobilier şi utilaj farmaceu-
tic şi medical. Genurile de activitate ale depozitului se specifica în licenţă.
Realizând sarcina principală depozitul farmaceutic exercită următoarele funcţii:
 încheie contracte cu furnizorii de medicamente şi alte produse farmaceutice
din ţară şi de peste hotare în vederea creării unui sortiment satisfăcător, ţinând
seama de dinamica evoluţiei procesului terapeutic precum şi de Lista medica-
mentelor esenţiale aprobată de Ministerul Sănătăţii;
 efectuează recepţionarea cantitativă, calitativă şi valorică a produselor farma-
ceutice, depozitarea şi păstrarea lor adecvată în conformitate cu regulile de
păstrare, reglementate de Ministerul Sănătăţii;
 încheie contracte de furnizare şi livrare a medicamentelor şi altor produse far-
maceutice către beneficiari;
 asigură controlul asupra termenului valabilităţii medicamentelor şi altor pro-
duse farmaceutice la toate etapele: de recepţie, depozitare, păstrare şi livrare a
lor către beneficiari;
 asigură respectarea strictă a sistemului de formare a preţurilor pentru produse-
le farmaceutice;
317
 realizează activitatea de informare şi publicitate referitoare la sortimentul me-
dicamentelor de care dispune în conformitate cu prevederile actelor normative
ce reglementează această activitate;
 ţine evidenţa şi gestiunea cantitativă şi economico-financiară în conformitate
cu volumul de lucru şi prevederile regulamentelor corespunzătoare;
În depozitul farmaceutic este interzisă desfăşurarea altor activităţi în afara ce-
lor prevăzute de regulamentul de funcţionare a depozitului farmaceutic şi indicate
în licenţa eliberată de Camera de Licenţiere.
Depozitul farmaceutic își desfășoară activitatea în conformitate cu Regulile
de bună practică de distribuție (GDP) (compartimentul 7.5.).
Structura organizatorică a depozitului. Pentru organizarea păstrării şi elibe-
rării separate a unor grupe de medicamente şi confecţii medicale conform preve-
derilor stabilite, în cadrul depozitului farmaceutic se organizează secţii de depozi-
tare corespunzătoare. În funcţie de volumul de lucru ce se îndeplineşte, la depozi-
tul farmaceutic poate fi organizat un număr diferit de secţii, în care se efectuează
păstrarea, pregătirea comenzilor, ambalarea şi eliberarea medicamentelor. Structu-
ra depozitului farmaceutic, poate să includă următoarele secţii de depozitare şi
livrare: medicamente solide; lichide; toxice şi stupefiante; forme medicamentoase
industriale, confecţii de sanitarie, igienă, materiale de pansament; secţia de recep-
ţie, secţia de expediţie, etc. Depozitele cu un volum nu prea mare de lucru î-şi pot
desfăşura activitatea fără organizarea secţiilor separate, cu condiţia asigurării
obligatorie a cerinţelor faţă de păstrare.
În afară de secţiile de depozitare a valorilor materiale și cele operaționale
menționate mai sus, la depozite pot fi, după caz, organizate secţii auxiliare: de
preambalare şi împachetare, spălătorie, secţie de transport şi altele. Conduc secţii-
le de depozitare a medicamentelor farmacişti – şefi de secţie, care deţin responsa-
bilitate materială pentru valorile încredinţate. Secţiile auxiliare pot fi conduse de
persoane fără studii farmaceutice. În afară de aceasta, în secţii lucrează farmacişti
sau laboranţi-farmacişti, ambalatori, infirmiere, expeditori, hamali, muncitori,
care realizează diverse lucrări în dependenţă de obligaţiile funcţionale.
Depozitele farmaceutice cu un volum mare de lucru pot avea în organigrama
lor contabilitate, secţii de marketing, personal şi alte subdiviziuni separate.
Spaţiul depozitului farmaceutic. Spaţiul depozitului farmaceutic trebuie să co-
respundă normelor şi regulilor de construcţie. El trebuie să fie corespunzător din
punct de vedere al dimensiunii încăperilor, iar compartimentarea lui să asigure desfă-
şurarea raţionala a procesului de încărcare – transportare – descărcare a produselor
farmaceutice. Numărul minim de încăperi trebuie să asigure crearea condiţiilor nece-
sare de păstrare a medicamentelor ce vor fi achiziţionate, depozitate şi livrate. Supra-
feţele minime recomandabile de Ministerul Sănătăţii sunt prezentate în tab. 12.2.
318
 Tabelul 12.2.
Componența și suprafeţele minime pentru încăperile de păstrare
a depozitelor farmaceutice (m2)
Suprafața
Nr. Denumirea încăperilor de păstrare
m2
1. Medicamente ce nu cer condiţii speciale de păstrare 50
2. Medicamente termolabile 10*
3. Medicamente stupefiante, psihotrope, precursori și toxice 10*
4. Produse farmaceutice fotosensibile 10*
5. Plante medicinale 10*
6. Produse parafarmaceutice 10*
7. Ambalaj de transport pluricirculant, materiale auxiliare 10
TOTAL 110
În afara încăperilor de păstrare depozitul va dispune în mod obligatoriu de biroul
farmacistului-diriginte, oficiu pentru personal, bloc sanitar și după caz alte încăperi.
*Încăperile marcate se organizează în cazul în care depozitul farmaceutic dispune de
produsele respective.

Amenajarea, exploatarea şi înzestrarea încăperilor de păstrare a depozitului

farmaceutic trebuie să asigure calitatea corespunzătoare a medicamentelor şi altor
produse farmaceutice.
În conformitate cu cerinţele securităţii antiincendiare, încăperile de păstrare
trebuie să fie amplasate la etajul I. Înălţimea încăperilor trebuie să fie nu mai mică
de 3,0 m. Depozitele farmaceutice se înzestrează cu dispozitive de încălzire cen-
trală. Este interzisă încălzirea încăperilor cu ajutorul aparatelor electrice de încăl-
zire sau cu ajutorul aparatelor de gaz. Depozitele se înzestrează cu lavoare. În în-
căperile de depozitare podeaua trebuie să fie confecţionată din material dur, iar
pereţii şi podul se vopsesc cu vopsea de emulsie. În refrigerente pereţii trebuie să
fie acoperiţi cu teracotă. Pentru menţinerea aerului curat, încăperile de depozitare,
în conformitate cu documentaţia tehnică de normare, trebuie înzestrate cu mijloa-
ce mecanice de ventilare cu caracteristicile: aflux – 3, reflux – 4. În încăperile de
depozitare trebuie să fie menţinută temperatura aerului +16° C şi umiditatea –
60%, periodicitatea controlului cărora trebuie să fie nu mai rară decât o dată în 48
ore. Pentru a urmări parametrii indicaţi, încăperile de depozitare trebuie să fie
înzestrate cu termometre şi higrometre, care se fixează pe pereţi cât mai departe
de instalaţiile de încălzire, la înălţimea 1,5-1,7 m de la podea şi la o depărtare nu
mai puţin de 3 m de la uşă.
Încăperile de păstrare ale depozitului farmaceutic trebuie să fie înzestrate cu
un număr necesar de stelaje, dulapuri, suporturi etc.
319
 Stelajele se fixează astfel, ca să se afle la distanţa 0,6-0,7 m de la pereţi, 0,5
m de la pod şi nu mai puţin de 0,25 m de la podea, stelajele faţă de ferestre trebuie
să fie aşezate în aşa fel, ca trecerile să fie bine iluminate, iar distanţa dintre stelaje
să fie nu mai mică de 0,75 m, ceia ce asigură accesul liber la medicamente.
Încăperile pentru păstrarea produsului vegetal medicamentos, remediilor dez-
infectante, acizilor şi lichidelor odorante trebuie să fie înzestrate cu canale de ven-
tilare proprii.
În încăperile destinate păstrării remediilor medicamentoase termolabile tre-
buie să fie instalate frigorifere; în depozitele cu un volum mic de lucru – se folo-
sesc frigidere.
Depozitul farmaceutic trebuie să fie situat pe străzi accesibile, în clădiri adec-
vate cu intrare din artera de circulaţie.
Este interzisă amplasarea depozitelor farmaceutice în apartamente din blocuri
de locuinţe, în incinta instituţiilor medicale, în alte blocuri şi încăperi neadecvate.
În depozitul farmaceutic se va respecta în permanentă ordine şi curăţenie per-
fectă în conformitate cu regimul sanitar aprobat de Ministerul Sănătăţii.
În încăperile depozitului farmaceutic în care se păstrează mărfurile depozitate
nu are acces decât personalul angajat.
Dotarea depozitului farmaceutic. În scopul realizării funcţiilor atribuite de-
pozitului farmaceutic, el trebuie să fie dotat cu:
 mobilier, inventar, utilaj, aparataj, mijloace de transport şi de mecanizare a
muncii, ustensile şi alte obiecte necesare în procesul de transportare şi păstrare
a medicamentelor şi produselor parafarmaceutice;
 mijloace circulante: medicamente, produse parafarmaceutice, ambalaj şi alte active;
 documente informative despre medicamentele de care dispune;
 Farmacopeea de Stat, acte legislative şi normative ce reglementează activitatea
farmaceutică, literatură informativă în domeniul farmaciei, formulare şi regis-
tre de evidenţă farmaceutică;
 utilajul necesar pentru asigurarea măsurilor antiincendiare.
Conducerea depozitului farmaceutic. Depozitul farmaceutic este condus de
farmacist-diriginte. Farmacistul-diriginte şi farmacistul-diriginte-adjunct (după
caz) sunt numiţi în funcţie precum şi eliberaţi de fondatorul depozitului farmaceu-
tic în conformitate cu legislaţia muncii.
Farmacistul-diriginte, farmacistul-diriginte-adjunct, precum şi ceilalţi specia-
lişti încadraţi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu regulamentele aprobate
de conducătorul întreprinderii, elaborate în baza regulamentelor-model, recoman-
date de Ministerul Sănătăţii.
Încadrarea cu farmacişti şi personal auxiliar se face ţinându-se cont de volu-
mul de lucru al depozitului farmaceutic, programul de funcţionare precum şi ca-
pacitatea valorică a fiecărui cadru în parte.
320
 Pe lângă aspectele strict profesionale, farmacistul-diriginte sau farmacistul-
diriginte-adjunct răspund şi de reprezentarea depozitului farmaceutic faţă de orice
control autorizat.
Recepţionarea produselor farmaceutice. Una din subdiviziunile principale
ale depozitului farmaceutic este secţia (sau serviciul) de recepţie funcţia de bază a
cărei este efectuarea controlului operativ la momentul recepţionării produselor
farmaceutice.
Personalul secţiei de recepţie poartă responsabilitate de recepţionarea produc-
ţiei farmaceutice şi transmiterea ei în secţiile de depozitare; pentru evidenţa pro-
duselor recepţionate precum şi pentru păstrarea lor.
Organizarea eficace a lucrărilor de depozitare depinde în mare măsură de alegerea
corectă a mijloacelor de mecanizare a muncii, utilizarea şi amenajarea raţională a încă-
perilor depozitului. Depozitul îndeplineşte un volum mare de operaţii de transport. De
aceia e raţional de a avea la depozit următoarele tipuri de automobile – autoîncărcătoa-
re: cu macara, cu autoîncărcător cu bord, cu caroserie detaşabilă, stivuitoare etc.
Pentru transportarea greutăţilor şi îndeplinirea eficientă a lucrărilor de încăr-
care-descărcare se prevede folosirea următoarelor tipuri de containere: plate –
mici, tip – ladă, pentru greutăţi mici, vălătuc (sau combitainere) etc.
Recepţionarea produselor se efectuează conform regulii de recepţie după can-
titate, calitate şi preţ. Pentru recepţia şi transmiterea producţiei sosite în secţiile
corespunzătoare la depozitul farmaceutic se formează o comisie de recepţie cu un
număr nu mai mic de 3 persoane. Preşedintele comisiei de recepţie este şeful sec-
ţiei de recepţie, iar la depozitele cu un volum mic de lucru – nemijlocit – farma-
cistul-diriginte al depozitului farmaceutic.
În componenţa comisiei, intră şefii de secţii, controlori de calitate, în caz de
necesitate – reprezentanţi ai organizaţiilor obşteşti şi alte persoane, ce au atitudine şi
acces la recepţia producţiei farmaceutice. În unele cazuri, în componenţa comisiei se
includ reprezentanţi ai camerei de comerţ sau ai altor organizaţii necointeresate.
Toate bunurile materiale ce se recepţionează la depozit, se supun unui control
minuţios. Persoanele, ce înfăptuiesc recepţia producţiei, trebuie să cunoască bine,
regulile de recepţie a producţiei conform calităţii, cantităţii şi preţului, condiţiile de
furnizare de bază şi speciale a producţiei medicale, proprietăţile fizice ale produselor
medicamentoase, formele de livrare precum şi condiţiile contractului de furnizare.
Nu va fi acceptată recepţia medicamentelor din al căror termen de valabilitate
a rămas mai puţin de o treime dar nu mai puţin de 6 luni din termenul prevăzut de
producător.
Medicamentele toxice, stupefiantele şi psihotropele ce se recepţionează la de-
pozitele farmaceutice se transmit imediat în secţia medicamentelor toxice. Contro-
321
lul cantităţii şi verificarea documentară se efectuează personal de farmacistul –
diriginte al depozitului farmaceutic. Despachetarea producţiei în secţia de recepţie
se efectuează în prezenţa şefilor sau lucrătorilor acelor secţii în care se vor trans-
mite mărfurile, iar în caz de necesitate cu participarea reprezentanţilor organizaţii-
lor necointeresate, care trebuie să posede certificatul corespunzător, ce permite să
participe la recepţia produselor farmaceutice.
În cazuri când în timpul recepţiei producţiei au fost evidenţiate abateri canti-
tative faţă de numărul de ambalaje separate, indicat în documentele de însoţire,
comisia de recepţie nu trebuie să deschidă ambalajul.
În caz de lipsuri, recepţia producţiei se opreşte şi se întocmeşte un act, semnat
de persoanele ce efectuează recepţia acestei producţii. În acelaşi timp preşedintele
comisiei e obligat să invite ca participant la recepţia ce urmează a producţiei un
reprezentant al furnizorului.
Dacă în timpul recepţiei producţiei cu participarea reprezentantului furnizoru-
lui, va fi confirmat neajunsul faţă de datele indicate în documentele de însoţire,
sau spărturi, alterări şi rebut etc., atunci rezultatele recepţiei după cantitate se vor
documenta printr-un act. Actul trebuie să fie perfectat în aceiaşi zi. În el se indică
particularităţile neajunsului sau neconformităţilor.
Actul se semnează de toate persoanele ce au participat la primirea producţiei.
El se aprobă de conducătorul întreprinderii sau o altă persoană abilitată de el.
Eliberarea medicamentelor de la depozitul farmaceutic. Cea mai importantă
sarcină a depozitului farmaceutic este asigurarea unui proces continuu de aprovi-
zionare a farmaciilor şi instituţiilor medico-sanitare cu medicamente şi alte produ-
se farmaceutice şi parafarmaceutice. Procesul de aprovizionare include în sine mai
multe elemente: întocmirea comenzii (cererii), prezentarea la depozit, întocmirea
documentelor de însoţire, pregătirea comenzii pentru expediere, expedierea şi eli-
berarea propriu-zisă a medicamentelor către solicitant.
Relaţiile depozitului farmaceutic cu farmaciile şi unităţile sanitare trebuie să
fie legalizate prin contract de furnizare, conţinutul cărui corespunde cerinţelor
indicate în tab. 12.1.
Suplimentar depozitul va mai ţine cont de faptul că nu este în drept să livreze
medicamente întreprinzătorilor ce nu deţin licenţă pentru activitate farmaceutică
sau în cazurile când valabilitatea licenţei a expirat. În deosebi ultima normă se
referă la cazurile de livrare a medicamentelor din grupul toxicelor, stupefiantelor,
psihotropelor şi precursorilor.
De regulă, întreprinderile farmaceutice şi instituţiile medico-sanitare încheie
cu depozitele contracte de furnizare pentru termenul de un an, iar eliberarea medi-
camentelor se efectuează în conformitate cu cererile prezentate sau transmise.
322
 Comanda (cererea) pentru medicamente poate fi întocmită şi prezentată la de-
pozit în scris, oral sau transmisă prin mijloacele de comunicare: fax, telefon, mo-
dem-direct în sistemul computerizat al depozitului.
Principalul document de însoţire a produselor de la depozitul farmaceutic spre
cumpărător este Bonul de expediere şi transport, forma căruia este prezentată mai jos
(tab. 12.3.).
Livrarea propriu zisă se efectuează sau nemijlocit la depozit în cazul în care
cumpărătorul îşi transportă medicamentele procurate cu transportul propriu, sau la
locul de destinaţie (în adresa Cumpărătorului) – atunci când depozitul expediază
produsele cu transportul său.

12.4. Unele aspecte ale determinării necesarului de medicamente.

Necesarul de medicamente este supus studiului din diferite puncte de vedere
şi de mulţi cercetători, scopul final al majorităţii fiind optimizarea achiziţionărilor
şi îmbunătăţirea asistenţei populaţiei, precum şi aprovizionării unităţilor medicale
cu medicamente.
Lucrările integrale din punct de vedere a aplicării analizei sistemice în dome-
niul necesarului de medicamente se realizează în 3 direcţii:
I – pentru anumite grupe de medicamente;
II – pentru unele nozologii de boală;
III – pentru anumite zone teritoriale.
Principii. Noţiunea de principiu provine de la latinescul “principium” (teme-
lie, început) şi semnifică – cauza primară, ideea conducătoare, regulă fundamenta-
lă. În sens logic principiul este noţiunea centrală, bază a sistemului care reprezintă
generalizarea şi răspândirea vreo-unei teze asupra tuturor fenomenelor ale dome-
niului din care principiul respectiv este abstractizat.
Ţinând cont de această definiţie, vom menţiona că principiile determinării ne-
cesarului de medicamente sunt acele cerinţe, care sunt stabilite şi nu se schimbă în
funcţie de condițiile în care ele se aplică: economie de piaţă, perioadă de tranziţie,
monopol al statului etc.
Având în vedere cele expuse, sunt formulate următoarele principii ale determină-
rii necesarului de medicamente:
I. La determinarea necesarului de medicamente se va ţine cont de caracterul
complex, sistemic al procesului de consum al acestor produse, de influenţa
unui mare număr de factori, de perioada pentru care se determină necesarul.
II. Determinarea necesarului de medicamente se efectuează cu un scop bine de-
terminat.

323
 Tabelul 12.3.
Modelul bonului de expediere şi transport

“APROB”
___________________________ _____________ __________________
(denumirea unităţii farmaceutice) Cod fiscal (farmacist-diriginte)

Cont : ________________ PROCES-VERBAL

Banca _______________ DE FORMARE A
PREŢURILOR CU
AMĂNUNTUL
BON DE EXPEDIERE ŞI TRANSPORT
Nr._____ data “_______” ____________________ 200 ____
Destinatar : ________________________________________
Plătitor : __________________________________________
Contractul nr. _____ din “______” _______________ 200 __
Prin ______________________________________________
Procura Nr. ____ din “ ______” _________________200 __

Comerciali-
Preţ de achiziţie
sau cu ridicata

cu amănuntul

zarea angro
Depozit (%)
Cantitatea
Analiza*

farmacie

Denumirea U
(%)
A.C.

A.C.

Preţ

Seria
produsului M Suma
Suma
Preţ

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Total pe bonul de expediere pentru plată _______________ Preţurile au fost calculate:

___________________
A eliberat A primit
________________ _________________
L.Ş. L.Ş.
* Denumirea, numărul şi data documentului ce atestă calitatea.
Notă: Unitatea farmaceutică angrosistă completează numai bonul de expediere şi transport.

III. Nu există metodă universală de determinare a necesarului de medicamente;

pentru diverse grupe de medicamente, nozologii de boală, perioada de pro-
nosticare se utilizează diverse metode adecvate procesului concret.
IV. Pentru determinarea necesarului de medicamente se utilizează baze de date
statistice ce caracterizează optimal procesul supus studiului.
324
V. Principiul VEN: V – vital, E – esenţial, N – “non esenţial” preconizează reparti-
zarea nomenclaturii de medicamente solicitate pentru procurări în trei grupe:
V-vital necesare, E-esenţiale şi N- neesenţiale. Principiul VEN trebuie să fie
aplicat în mod obligatoriu în cazurile achiziţionărilor centralizate sau decentralizate
de medicamente cu utilizarea banilor publici.
Metode. Arsenalul metodelor de determinare a necesarului de medicamente
este foarte vast şi corelează cu particularităţile grupei de medicamente pentru care
se determină necesarul, perioada de pronosticare, precum şi cu esenţa metodei
aplicate, disponibilitatea datelor iniţiale şi a factorilor, aplicarea tehnicii de calcul,
nivelul pentru care se determină necesarul (întreprinderi, teritoriu administrativ,
republică etc.), nivelul de calificare al specialiştilor şi mulţi alţi factori.
Clasificarea sistemică a metodelor utilizate în scopul determinării necesarului
de medicamente este prezentată în fig. 12.6.
Specificul grupei medicamentelor esenţiale se manifestă prin necesitatea expri-
mării consumului de medicamente în unităţi de măsură a substanţei medicamentoase.
O particularitate esenţială a grupei de medicamente compensate este că nece-
sarul pentru ele va fi neapărat corelat cu suma alocaţiilor bugetare respective.
În grupa metodelor de normare se utilizează un normativ important - DDD
(defined daily dose) – doza zilnică standard. În unele cazuri DDD se calculează
pentru 1000 locuitori după formula:

M(mg)
DDD1000 = ----------------------------------- (12.1),
DDD(mg) · 365 · L
în care: DDD1000 – numărul de doze zilnice standard ce revin în medie la 1000
locuitori;
M (mg) – cantitatea de medicament care a fost distribuită pe parcursul anului;
DDD – doza zilnică standard;
365 – numărul de zile în an;
L – numărul total de locuitori.
În cazul calculului necesarului de medicamente pentru unităţile medicale în
loc de normativul pentru 1000 locuitori se determină pentru 100 paturi-zi sau pen-
tru un pacient.
Evidenţierea metodelor de determinare a necesarului de medicamente în func-
ţie de nivelul pentru care el se determină a devenit actuală în legătură cu deplasa-
rea accentelor de importanţă în mod descendent: de la nivel internaţional la cel
statal şi spre întreprindere. Acest fapt impune necesitatea specificării metodelor de
determinare a necesarului pentru diverse nivele.

325