CUPRINS

ARGUMENT
CAPITOLUL I – Introducere
CAPITOLUL II
Clasificare botanicã
Aloe Barbadensis Miller sau Vera
Aspect fizic, organic şi specific
Plantaţiile de Aloe
Recoltarea Plantei
Spãlarea frunzei de Aloe
Extracţia şi prelucrarea frunzei în vederea procesului de îndepartarea aloinei
Procesul de stabilizare
Transportul şi protecţia materiei prime
Prelucrarea materiei prime şi a produselor derivate
Generalitãţi ale plantei de Aloe Vera
Planta de terapie
Aloe Vera – o întreaga farmacie într-o singura plantã
CAPITOLUL III –
Compoziţie chimicã
Marea lume a compuşilor de zahãr
Marea lume a produselor antrachinonice
Marea lume a constituenţilor nutritivi
CAPITOLUL IV – Acţiuni farmacologice
CAPITOLUL V – Preparate cu Aloe Vera
CAPITOLUL VI – Utilizarea practicã a plantei de Aloe Vera
Concluzii
Bibliografie

1
GENERALITATI

Aloe vera are reputaţia de a fi o plantă cu rezultate excelente, utilizată în ameliorarea şi prevenirea multor
afecţiuni. Aloe aparţine clasei Asphodelaceae, are o tulpină subţire, iar culoarea frunzelor sale este în
general gri sau verde deschis; frunzele de aloe vera reprezintă cea mai utilă parte a plantei. Printre
principalele întrebuinţări ale aloei vera se regăsesc: tratarea vânătăilor, muşcăturilor de insect
şiameliorarea arsurilor. Planta este utilizată de către specialişti de mai bine de 5000 de ani. Gelul sau
capsulele de aloe se recomandă a fi administrate înainte de culcare. Cu toate acestea pot fi utilizate şi la
primele ore ale dimineţii sau în timpul mesei, de către persoanele care nu suferă de arsuri gastrice. Pentru
tratarea afecţiunilor cutanate, se recomandă aplicarea unei fâşii subţiri din frunza plantei direct pe
suprafaţa de piele afectată. Preparatele pe bază de aloe vera pot fi folosite şi contra mătreţii.

UTILIZARI ALE PLANTEI

Aloe vera este o plantă medicinală cu diverse aplicaţii în domeniul medicinei, mai ales în tratarea bolilor
de piele, tăieturi, vânătai şi ulceraţii ale bolnavilor de diabet.
Planta este folosită în următoarele scopuri:
• e analgezic eficient
• cu rol de a distruge mucegaiurile, antiseptic
bacteriile, ciupercile şi virusurile
• ameliorarea petelor şi rănilor de la nivelul pielii
• tratarea acneei
• stoparea căderea părului
• efect afrodisiac
• îmbunătăţirea tranzitului, având efect purgativ
• vindecarea icterului
• calmarea tusei
De asemenea, utilizarea plantei include multiple benefi cii cosmetice, pielea devenind mai strălucitoarea
şi sănătoasă. Aloe vera este o plantă supusă, chiar şi în momentul de faţă, multor cercetări în vederea
determinării efectelor plantei asupra bolilor acute şi grave, precum cancerul, SIDA şi tuberculoză. Ar
înseamna un mare câştig pentru medicină dacă această plantă ar putea contribui cu succes la tratarea
acestor boli. În prezent, planta este folosită cu cel mai mare succes în ameliorarea problemelor pielii.

2
BENEFICIILE COSMETICE

Sucurile şi gelurile de aloe vera sunt folosite cu succes în compoziţia produselor cosmetice şi sunt
distribuite în magazine pentru consum. Cunoaşterea ariei largi de utilizare a plantei şi a beneficiilor
reprezintă un avantaj pentru orice persoană. Aloe vera este o plantă unică a cărei formula poate contribui
la întârzierea semnelor specifi ce îmbătrânirii. Planta ajută atât în păstrarea sănătoasă şi proaspată a pielii
dar şi în vindecarea sau ameliorarea unor boli, cum ar fi psoriazis, zona zoster, tăieturi, arsuri, etc. Gelul
şi sucurile de aloe vera au efect antiinfl amator, calmant, de tonifi ere, hidratare şi protecţie a pielii.
Datorită calităţilor ei, aloe vera este inclusă în componenţa multora dintre produsele de îngrijire a pielii.
Aloe vera poate fi folosită în domeniul frumuseţii pentru:
• creme faciale
• gel de păr
Aloe vera: beneficii şi întrebuinţări :
• gel contra arsurilor solare
• vindecarea şi ameliorarea rănilor şi zgârieturilor
minore
• tratamentul acneei şi al comedoamelor
• îndepărtarea vergeturilor din timpul sarcinii
• regenerarea de noi celule ale pielii
• sănătatea scalpului şi a părului
• prevenirea şi estomparea ridurilor
• îndepărtarea mătreţii
• loţiuni calmante după bărbierit
• deodorante

TRATAMENT

Planta este binecunoscută de secole pentru proprietăţile sale medicinale şi de vindecare, tratamentul cu
aloe vera fi ind folosit la nivel global. Cura cu aloe vera este efi cientă datorită enzimelor,
glicoproteinelor, factorului de creştere, vitaminelor, aminoacizilor, proteinelor şi mineralelor din
compoziţia plantei. De asemenea, efi cienţa plantei în vindecarea infecţiilor este asigurată prin prezenţa
mucopolizaharidelor pe care le conţine.
Compoziţia chimică a plantei justifi că rezultatele pozitive în vindecarea arsurilor şi a rănilor. Unele
dintre acestea ajută la stabilizarea sistemului imunitar şi lupta împotriva celulelor tumorale. Planta aloe

3
vera conţine aproximativ 200 de substanţe diferite benefi ce pentru organismul nostru. Sucul amar, de
culoare galbenă, care provine din frunzele de aloe vera poate fi folosit ca laxativ. Pentru obţinerea sucului
cel mai des folosită este specia Aloe ferox. Aloe vera este un tonic care oferă o stare generală de bine şi
longevitate.
Curele cu aloe vera sunt propice pentru:
– Vindecarea rănilor
Cele mai multe dintre gelurile cu aloe vera conţin oxid de polietilenă, foarte efi cient în vindecarea rănilor
şi recuperarea rapidă în cazul femeilor însărcinate care suportă intervenţii chirurgicaleginecologice;
– Psoriazisul
Crema hidrofi lă de aloe vera este foarte efi cientă
în tratarea acestei afecţiuni a pielii;
– Leziunile tegumentare
Diverse probleme ale pielii sau leziuni sunt vindecate
cu ajutorul plantei. De asemenea, s-a dovedit
efi cienţa plantei în tratarea cancerului de sân.
– Herpesul genital
Infecţiile genitale sunt în mod efi cient vindecate
de aloe vera;
– Hiperlipidemia
Tratamentul ajută la controlul hiperlipidemiei;
– Diabetul zaharat
Planta poate contribui la menţinerea în limite normale a bolii.
Au fost menţionate destul de puţine avantaje ale tratamentului cu aloe vera. Discutaţi cu medical dvs. şi
testaţi benefi ciile plantei, în funcţie de afecţiunea de care suferiţi.
Efectele secundare ale plantei sunt minore. Este însă recomandabilă cunoaşterea potenţialelor reacţii
adverse ale utilizării: În cazul administrării de medicamente pentru uz intern, urina se poate colora în
roşu, pot apărea dureri abdominale şi crampe. Aceste simptome sunt specifice în cazul utilizării generale a
produselor care conţin antrachinone. În anumite situaţii s-au semnalat reacţii alergice uşoare, mâncărimi
şi erupţii cutanate. Uneori, sucul de aloe vera poate conţine la nivelul latexului din componenţa sa,
cantităţi de substanţe laxative, din cauza prelucrării necorespunzatoare. Latexul are efecte laxative şi
excesul acestuia provoacă dezechilibre electrolitice. În plus, latexul din aloe vera poate provocă diaree şi
crampe intestinale severe. Utilizarea latexului din compoziţia plantei, nu este recomandată persoanelor cu
sindrom de colon iritabil, boli gastro-intestinale, colită, obstrucţie intestinală, diverticuloză, apendicită,
hemoroizi, dureri de stomac sau ulcer.

4
Se va evita administrarea internă a plantei sub orice formă, la copii. Asocierea plantei cu corticosteroizi
duce la scăderea nivelului de potasiu. Administrarea orală de steroizi, digoxin, diuretice şi a altor
medicamente pentru tratarea aritmiei ar trebui să fi e evitată în timpul administrării de aloe vera.Uneori
consumul de aloe vera scade nivelul electroliţilor din organism.

Istoric

Virtutiile terapeutice ale plantei Aloe Vera sunt cunoscute din timpurile cele mai îndepartate, de peste
cinci milenii. De-a lungul secolelor, Aloe a fost mereu considerată un miracol al naturii cu virtuti
terapeutice, o plantă aparent magică, în stare să amelioreze toate bolile omenesti. Abia în ultimele decenii
s-a desfăsurat o cercetare serioasă si amănuntită ce a permis scoaterea în evidentă a caracteristicilor sale
uimitoare.

Aloe în Mesopotamia

Poporul asirian utiliza sucul de Aloe Vera pentru a îndepărta simptomele indigestiei datorate mâncărurilor
alterate. La sfârsitul secolului al XVIII, arheologii au descoperit un text cuneiform, pe câteva plăcute de
argilă datate în jurul anilor 2000 î.Cr., în care spune despre Aloe că are "frunzele ce seamănă cu tecile de
cutite". Această informatie ne arată că asirienii cunosteau bine planta si anumite proprietăti ale sale.

Aloe în cultura egipteană

Vechii egipteni numeau Aloe Vera „planta nemuririi” sau „elixirul vietii lungi”, punând-o la intrarea în
piramide pentru a indica drumul faraonilor defuncti câtre pământul eternitatii. O foloseau îndeosebi
pentru regimurile de întretinere a frumusetii si pentru îmbălsămarea mortilor. Chiar si astăzi, în Egipt
această plantă este considerată drept emblema a fericirii si protectiei. Pusă în interiorul unei case, se
consideră că ea protejează familia absorbind energiile negative aduse de unii vizitatori.

Aloe la vechii greci si în Roma antică

O legendă populară ne spune că Alexandru cel Mare, la sfatul lui Aristotel, s-a îndreptat spre cucerirea
insulei din Socotra, cu scopul de a intra în posesia cantitatilor de aloe prezente acolo. Aceasta insulă

5
unică, situată în largul coastei orientale a Somaliei si la sud de peninsula Arabică, era de fapt o zona
fertilă pentru cresterea acestei plante, utilizată ca balsam calmant si cicatrizant în cazul rănilor grave si
extinse suferite de soldatii lui Alexandru în timpul lungilor expeditii militare. În primul secol d.Cr. atât
Dioscoride, medic grec aflat în serviciul Imperiului Roman, cît si Pliniu cel Bătrân, autorul tratatului
Historia Naturalis, descriau utilizările terapeutice ale sucului de Aloe în vindecarea rănilor, a tulburărilor
de la nivelul stomacului, a durerilor de cap, a calvitiei, a iritatiilor de la nivelul pielii etc.

Aloe în cultura orientală

Printre cele 100 de specii de Aloe prezente în lume, unele dintre ele se bucură de trunchiuri de dimensiuni
considerabile. Tocmai aceste specii se utilizează în medicina si cultura tibetană la realizarea remediilor
terapeutice si a tămâiei pentru meditatie, datorită efectului calmant, armonios si adormitor. Chiar si
medicina Ayurvedică se foloseste de crusta de Aloe Vera în crearea unor remedii importante. În cartea sa
"Milionul", venetianul Marco Polo descrie în mod clar si concis istoria si legenda creată în jurul plantei de
Aloe, despre utilizarea sa si despre răspândirea ei din insula Socotra în întregul Orient, prin înfloritoarele
căi comerciale ale vechiului Imperiu chinez.

Aloe în cultura maiasă si în Lumea Nouă

În cultura maiasă planta de Aloe Vera era considerată un remediu miraculos împotriva durerilor de cap.
Sucul se prepara în infuzie si se consuma apoi diluat în apă, în timp ce femeile maiase îsi frecau sânii cu
frunzele de Aloe pentru a produce întărcarea precoce a copiilor, datorită gustului amar generat de
compusul aloină. În timpul călatoriei sale spre Lumea Nouă, Cristofor Columb nota în jurnalul său
următoarea frază: "todo esta bien, hay Aloe a bordo" (totul e bine, există Aloe la bord).
Proprietatile terapeutice ale plantei de Aloe erau luate în considerare si de indienii din America, care
găseau în centrul frunzelor de Aloe Barbadensis Miller, elixirul vietii îndelungate. Datorită operei de
raspândire a iezuitilor, la sf. sec. XVI, această plantă miraculoasă a fost importată si în insulele Caraibe,
în special în cele ce au devenit mai apoi insulele Barbados.
Aceeasi operă de răspândire a fost exercitată de olandezi în sec. XVII, în timpul cuceririi continentului
african, dând astfel nastere înfloritoarei piete erboristice, punct principal comercial al Companiei
Olandeze din India Orientală, mare importator de ierburi si mirodenii din întreaga lume.

6
Aloe Vera în epoca actuală

Primul studiu stiintific dedicat descoperirii principiilor active responsabile de efectele extraordinare ale
plantei de Aloe Vera a fost redactat de cercetatorii englezi Smith si Stenhouse, în anul 1851. Acestia au
identificat si au dat numele primei componente cunoscute, aloina. Aceasta cercetare rudimentară
constituie, totusi, parte integrantă a informatiilor pe care farmacopeea mondială ne-a transmis-o cu privire
la utilizarea acestei substante în obtinerea efectelor sale laxative.
Extractele de aloină si aloemodina sunt citate de British Pharmaceutical Codex în 1907, cu indicatii de
utilizare luând în considerare actiunea lor purgativă. Doar după anul 1930 planta de Aloe devine subiect
de studii aprofundate, dezvoltate mai ales în Statele Unite ale Americii si Rusia.
Începând cu anul 1935, doi medici de la Maryland, Collins si Collins au publicat câteva studii despre
utilizarea plantei de Aloe Vera în tratamentul radiodermatitelor. De fapt, cu un an înainte, s-au confruntat
cu cazul unei femei afectate de dermatita clinică post - radioterapie. Se stie ca tehnica medicală, în acei
ani facea de abia primii pasi, si că dozele radioizotopice administrate în cazul vindecarii bolilor de cancer
nu erau deloc echilibrate, în acest fel apărând o seamă de efecte colaterale, anume arsuri extinse la nivelul
sistemului epitelial. Cei doi medici stiau că gelul obtinut din frunzele de Aloe se utiliza în vindecarea
rănilor grave provocate de expunerea permanentă la soare. Cu mare surprindere, au observat că după
numai 24 ore puternicele mâncărimi ale pacientei erau în mod decisiv atenuate, dupa câteva săptămâni
pielea fruntii era în stadiu avansat de refacere, iar după cinci luni de la începerea tratamentului, pacienta a
fost eliberată din spital complet vindecată, caz în mod absolut incomparabil cu cel al altor pacienti ce
sufereau de acelasi diagnostic. De la aceste rezultate promitatoare a apărut marele interes din partea
întregii comunitati medico dermatologice americane si au urmat numeroase cercetari si teste clinice atât la
om cat si la animale.
Primele analize adevărate, orientate spre cunoasterea continutului fotochimic al plantei de aloe, au fost
conduse in 1940 de profesorul Tom Rowe de la Universitatea din Virginia, care prin diferite studii
realizate pe sobolanii din laborator, supusi mai întâi radiatiilor si apoi gelului de Aloe, întelesese că
agentul medicamentos trebuia să se gasească concentrat în partea dură a frunzei de Aloe.
În 1959, a fost rândul Ministerului Sănătatii American, faimosul FDA, care documenta si atesta în mod
definitiv capacitatea regeneratoare a tesuturilor cutanate oferită de preparatele pe baza de Aloe Vera.
Studii paralele au fost efectuate si în URSS, în 1957, acestia ajungând la concluzii similare celor de peste
ocean, utilizând două specii diferite, Aloe Arborescens si Aloe Striatula. Ei au descoperit în plus utilitatea
gelului în patologiile ginecologice si paradentare ajungând la concluzia că acesta reducea cu 50% timpul
de vindecare a leziunilor cutanate datorate degeraturilor, arsurilor sau eritemelor solare. Alte studii ale

7
rusilor scoteau în evidentă faptul că planta de Aloe contine numeroase substante medicamentoase, printre
care acidul salicilic si acidul cinamic, respectiv antidolorific si antihelmintic sau vermifug.
Descoperirea care consacră în mod definitiv aceasta plantă în sfera medicală vine din partea farmacistului
texan, Bill Coats, la sfârsitul anilor ´50. Coats a reusit să stabilizeze pulpa făcând posibilă comercializarea
sa în întreaga lume, fără probleme de oxidare sau de fermentare nedorite, care puteau să compromită
validitatea preparatului, fie el sub forma de suc alimentar sau cremă dermatologică de uz topic. În
ultimele decenii s-au realizat cercetări considerabile asupra realelor si nenumaratelor proprietati ale
acestei plante, care poate fi clasificată, pe buna dreptate, regina plantelor terapeutice existente pe Pamant.

introducere

Aloe Barbadensis Miller, supranumita Aloe Vera, este o planta subtropicala din familia liliaceelor (ca si
usturoiul, ceapa, crinul, laleaua, etc.). Ea este una din cele peste 250 de specii de aloe, binecunoscuta în
multe tari pentru efectul sau terapeutic extraordinar, fiind considerata de aceea ca un veritabil medicament
natural. Denumirea de "aloe" provine de la cuvântul arab "aloeh" care înseamna în limba araba "seva
cristalina si amara", iar planta a fost utilizata înca din antichitate, fiind renumita pentru virtutile sale
curative.
Numele de Aloe Barbadensis Miller l-a primit dupa botanistul Miller care a descris pentru prima data
planta aloe din insulele Barbados. Alti botanisti i-au dat numele de Aloe Vera Linné, Aloe Vera Lemarck.
În comert Aloe Barbadensis Miller este cunoscuta sub numele de Aloe Vera, "vera" fiind cuvântul latin
care înseamna "adevarata", denumire ce se datoreaza efectului terapeutic foarte puternic. Desi nu este
singura specie de aloe cu efecte curative, conform cu ultimele cercetari medicale în domeniu, Aloe Vera
este specia cu cele mai puternice rezultate medicale.

Aloe - un secret stravechi

Vechii egipteni o numeau "planta nemuririi" si o puneau printre darurile funerare înmormântate împreuna
cu faraonii, pentru a asigura, chiar si dupa moarte, sanatate spiritului faraonului. Cu sute de ani în urma
africanii agatau planta în manunchiuri deasupra usii pentru a alunga spiritele malefice. Medici celebri ai
antichitatii si personalitati istorice remarcabile au fost fascinate de puterea curativa a acestei plante.
Prima atestare "documentara" a plantei miracol aloe vera o gasim încrustata în piatra pe o placuta
descoperita într-un mormânt egiptean de acum 3500 de ani.

8
Primul tratat medical antic care mentioneaza planta de aloe vera si efectele ei vindecatoare se numeste
"Papyrus Ebers" si se estimeaza ca a fost redactat în jurul datei 1553-1550 î.d.H.

Aloe - O istorie care se repeta... din negura timpului

De la descoperirea plantei aloe în urma cu mii de ani, aloe vera a fost folosita cu succes în scopuri
terapeutice. Efectele aloe vera erau cunoscute de marile civilizatii antice, de la persani si egipteni în Est,
greci si romani în Europa, pâna la popoarele de pe continentul african si subcontinentul indian. Planta era
raspândita în Asia si zona Pacificului, regasindu-se si în folclorul japonez, filipinez si hawaiian.
Va oferim în continuare câteva date importante din îndelungata istorie a plantei Aloe Vera.
- 333 î.d.H. În antichitate planta a fost considerata atât de importanta, încât Aristotel l-a sfatuit pe
Alexandru cel Mare sa ocupe insula Socotra, renumita pentru plantatiile mari de aloe de acolo, aloe fiind
folosita la tratarea ranilor soldatilor.
Însusi Alexandru cel Mare a fost ranit de o sageata si vindecat de catre un preot care a folosit gel stors din
frunzele plantei de aloe.
- 1000 - 1300 d.H. Planta uscata devine un medicament de raspândire larga în toata Europa.
- 1300 - 1500. Planta prelucrata uscata intra în medicina engleza pe post de laxativ si ca un tratament al
bolilor si ranilor exterioare. Planta uscata se importa din Africa, mai ales de pe insula Socotra.
Printre multe minunatii mentionate de Marco Polo în urma calatoriilor sale în Orient se afla si descrierea
numeroaselor aplicatii terapeutice ale plantei de Aloe Vera.
- 1500 - 1600. Conchistadorii spanioli au descoperit ca la baza multor remedii medicale aztece se afla
Aloe Vera, cunoscuta ca un agent curativ de mare efect. Cultivata apoi în vecinatatea bisericilor catolice,
a fost folosita intens de misionari si populatie ca un medicament universal, mai ales în regiunea insulelor
Caraibe, America de Sud si Centrala.
- 1600 - 1700. Fermierii spanioli si olandezi au întemeiat primele plantatii comerciale pe insulele
Barbados si Curaçao. O solutie obtinuta prin fierberea frunzelor de aloe se exporta în principal în Europa.
- 1700 - 1900. Carl Von Linné în 1720 foloseste pentru prima data denumirea de Aloe Vera Linné pentru
descrierea plantei. Apar sute de articole si referinte medicale în toata lumea, descriind varietatea
aplicatiilor aloei în diferite tratamente.
- În 1820 Aloe Vera a fost amintita oficial ca laxativ si protector al pielii în lucrarea United States
Pharmacopoeia (U.S.P.). - 1900. Datorita efectelor terapeutice, planta se cultiva pe scara larga în regiunile
calde. Frunza proaspata sau deshidratata se vinde pentru tratarea ranilor si afectiunilor pielii, incluzând
ulcerul, arsurile, dermatita si altele. În 1912 colonelul H.W.Johnston fondeaza prima plantatie comerciala
americana de aloe în Florida.

9
Clasificare btanica
Din punct de vedere botanic planta Aloe , a fost mereu clasificata in familia Liliaceelor pentru ca este
Legata de bulb originar , asa cum sunr crinii, ceapa, usturoiul sau aspasragusii. Aceasta clasificare a fost
cnsiderata corecta pana cand un cercetator londonez pe numele lui Tom Reynolds, a redat o noua
clasificare tinand cont de specificul si particularitatea caracteristicilor plantei Aloe, introduce intr-o noua
familie botanica, cea a Aloaceelor.
Familia aloaceelor cuprinde circa 350 de variatii de plante pe intreaga planeta. In anul 1955 au fost
catalogate 132 de specii numai in Africa de Sud.
Acestea se extend de la cele in miniature precum Aloe aristola si Aloe brevifoglia ( cu frunze mici) , la
cele de dimensiuni mici precum Aloe striata (dungata), care se poate define una din cele mai frumoase
plante existente pe Pamant. Printre plantele de Aloe de dimensiuni mari, de uz cosmetic curativ, se pot
aminti Aloe arborescens Miller, Aloe ferox, Aloe barbadensis Miller var, Aloe Vera, Aloe chinensis, Aloe
saponaria si Aloe succotrina.
O distinctive botanica generala ne parine de la obseratia facuta asupra trunchiului si a frunzelor. Putem
distinge 3 grupede Aloe : acauleas (lipsite de trunchi), subcauleas (trunchi vizibil dar redus) si cauleas
(trunchi extins si ramificat).
Din primul grup fac parte plantele ce nu poseda trunchi, sau poseda unul foarte scurt, moale si des,
acoperit cu frunze expuse in mod circular precum trandafirul, care cresc din partea externa a tijei de baza.
Acestui grup apartin : Aloe barbadensis Miller, Aloe saponaria si Aloe aristata.
Din cel de-al doilea grup fac parte Aloe succotrina si Aloe chinensis. Partea lemnoasa e scurta dar izibila
si poate ajunge la o inaltime de pana la catea zeci de metri.
Celui de-al treilea grup in care trunchiul lemnos se ramifica, construit din arbusti care ating inaltimea de
catea metri, apartin speciile de Aloe ferox, Aloe arborescens si renumita Aloe aguillaria agallocha.
Planta Aloe provenita din isulele Barbados, denumita de Miller, Aloe barbadensis sau Aloe Vera dupa
Linne sau Aloe vugaris dupa Lamarck , repezinta o singura specie botanica.
Cuvantul Vera a creat o mare confuzie intrucat Miller o denumea ca pe specie diferita de cea a lui
Linneo. Astazi se tinde sper o taxonomie vegetala putin clara , distingand cele 2 varietati denumite Vera,
specie barbadensis Miller, in timp cw sufixul calitate Vera vine atribuit specie de Alor descries de Linne.
Acest lucru apare subliniat in scrierile botanistului Burman.

10
ALOE BARBADENSIS MILLER SAU VERA

Este planta perena care creste avand forma unui tufin si a carui baza incercuita de rozeta de frunze groase
si spinoase cu evolutie spiraliforma. Aceasta este caracteristica ce o distinge in mod clar de toate celelalte
specii existente pe glob.
Originara in Africa, Aloe barbadensis a fost adusa in America in urma expeditiilor facute de Columb si
espucci. Clima calda si umeda din America Centrala faorizeaza mult raspandirea sa, aceasta specie
gasindu-se in arhipelagurile caraibelor, de unde isi trage si denumirea de barbadensis, proenind de fapt
din insulele Barbados. Dupa 1950 apar plantatii si in Florida, Arizona, Texas, fiind extinsa pana in Mexic
si America de Sud.
Aloe Vera poseda frunze carnoase si suculente de culoare erde deschis, cu contururi delicate , uneori
spinoase in timpul perioadelor reci. Cu trecerea timpului. Culoarea verde stralucitoare tinde sa deina
verde gri.
Planta ajunge la maturitate dupa 4 ani si poate avea frunze de la o lungime medie cuprinsa intre 60-90 sm
si o latime de baza intre 8-12 cm, fiecare dintre ele cantarind intre 1-2 kg. Ciclul sau vital complet este de
12 ani si reprezinta un numar de frunze care pornesc de la 12-30 unitati. Cand acestea sunt taiate de 2 sau
3 ori pe an asistam la o cicatrizare a ranilor suferite aproape instantanee, de fapt, planta secreta un fel de
lichid protector care impiedica iesirea limfei.
Aloe Vera se propaga in mod usor prin talee, prin germeni care iese de la baza plantei. Plantele tinere din
aceasta specie iubesc penumbra , pe cand cele adulte adora expunerea la soare.
Frunzele sunt bogate in gel fata de cuticula externa si predomina asupra tuturor substantelor,
mucopolizaharidul, acemananul, carbohidratul complex, introdusi in principiile de imunomodulare,
cicatrizate si reactii antiinflamatorii.
Aloina continuta in planta, un antrachinon cu actiitati nenumarate , cu efect laxative, drenant si
purificator, asuma in aloe barbadensis caracteristicile specific ala barbaloinei. Planta este usor de
reunoscut prin nuanta sa de ocru si prin consistenta sa carnoasa. Datorita actiunilor sale terapeutice Aloe
Vera ramane cea mai cunoscuta si cea mai utilizata aloe din lume.

ASPECT FIZIC, ORGANIC SI SPECIFIC

Frunza de Aloe reprezinta ca o captuseala triunghiulara ale carei membrane externe sunt verzi si coriacee.
In interiorul acesteia se afla gelul de aloe, care se prezinta sub forma unei mase compacte gelatinoase cu
aspect translucid si perlos.

11
Dupa extragerea sucului din interiorul frunzei are loc eliberarea pulpei interne prin operatiunea de
decorticare.
Crusta contine cativa component active printer care cei mai importanti sunt antachimonii, care ofera
corpului o dezintoxicare considerabila.
Antrachinonii din plata de aloe sunt constituiti in primul rand din baraloina, care se distinge printr-un gust
amar si un miros neplacut de acru. Aceste doua trasaturi nefavorabile au diminuat in timp tendinta
fabricantilor de a utiliza spre prelucrare chiar si parti reduse din crusta. In ceea ce le priesc pe celelalte trei
varietati botanice prezentate, ne limitam in a va spune ca dificultatea de decorticare cat si gustul lor amar,
au adus la pastrarea in timp a utilizarii acestora spre prelucrare.
Gelul obtinut contine o insemnata cantitate de mucopolizaharide, care pastrate corespunzator pot aduce
organismului uman un timul imunitar demn de luat in considerare.
In pulpa si crusta gasim component hranitoare distribuite in mod egal .

PLANTATIILE DE ALOE

Aloe Vera este cultivate in mai multe zone ale Terrei , in special in cele cu clima calda si secetoasa.
Exista plantatii in Africa, Australia, America Centrala, Mexic, Japonia chiar si Europa Meridionala mai
precis Spania.
Spania in calitate de membru al Comunitatii Europene este obligata sa urmeze procedurile de control ale
calitatii productive intr-un mod mai viguros si in conformitate cu normele C.E.E.
Productia din aceasta tara este declarata biologica si este garantata de un certificate de stat.
Culturile de Aloe Vera dim Spania, Grecia si Israel constituie cele mai bune zone de cultivare si
aproizionare existente in lume.
Producatorii dunt obligati sa declare pe eticheta produsului , tara de provenienta a plantei si efectiva
calitate a plantatiilor, acest lucru reprezentand o garantie pentru client.
Cu cat sunt mai aproape plantatiile de unde se fac achizitiile pentru prelucrare si utilizare , cu atat dispune
de garantia unui produs mai proaspat si mai eficace, nedeteriorandu-se luni de zile in containere navale,
stamd la temperaturi necorespunzatoare, care fac imposibila mentinerea calitatii produsului.
Acest lucru va permite consumatorului sa se bucure de renumitele calitati ale plantei Aloe Vera.

RECOLTAREA PLANTEI

Un aspect important pentru fabricanti este grija cu care acestia recolteaza planta Aloe.

12
Recoltarea frunzelor de Aloe se realizeaza manual frunza cu frunza. O taietura precisa la bza frunzei
permite ca pretiosul gel din interior, sa nu vina in contact cu aerul, care ii produce oxidare inainte de
procesul de stabilizare.
O taietura mai putin precisa sau o recoltare in graba dau nastere unei oxidari rapide a frunzei cu rezultate
nefaste pentru calitatea productive.

Spalarea frunzelor de aloe

Frunzele de Aloe Vera proaspat recoltate permit o spalare profunda a suprafetei externe pentru eliminarea
oricarei bacterii existente, folosind solutii de curatare pe baza de saruri specific.

EXTRACTIA SI PRELUCRAREA FRUNZEI IN VEDEREA PROCESULUI DE INDEPARTARE A

ALOINEI

Frunza de Aloe este compusa , asa cum am mai spus , dintr-un gel intern numit parenchim si dintr-o
cuticula verde, care constituie ambalajul extern. In mod normal prelucrarea frunzei se constituie dintr-o
strivire foarte subtila a frunzei interne. Se obtine o pulpa densa si de culoare verde, de un gust foarte amar
avand o activitate laxative excesiva din cauza prezentei substantelor antrachinonice precum aloina si
acidul aloetic, localizati in partea externa a frunzei.
Acest tip de process, foarte raspandit, care garanteaza rapiditate si economie de timp, nu se mentine totusi
intre caracteristicile gelului intern.
In acest sens cele mai serioase fabric, utilizeaza decorticarea manuala, frunza cu frunza. Decorticarea
manuala este o faza extreme de laborioasa si costisitoare, dar necesara pentru obtinerea unui produs
superior din punct de vedere calitativ.
Acest procedeu este indeispensabil pentru a evita procesele de filtrare industrial care ii inlatura produsului
mare parte din principia sai active continuti de aceasta planta. Se indeparteaza ambalajul extern al frunzei
lasand liber pretiosul filet de gel intern, care urmeaza a fi tocat pentru a da nastere unei pulpe bogate, mult
mai fluida.

PRCESUL DE STABILIZARE

Pulpa obtinuta prin procesul de extractive mai sus descries, este excesiv de densa si mai putin stabilita in
timp.Procesul pe care il urmeaza toti producatorii este Acela de a introduce in aceasta masa putin

13
gelatinoasa o enzima , denumita celuloza care se ocupa de topirea fibrelor, transformand-o in sucul pe
care toti il cunoastem.
Alti producatori se folosesc de utilizarea caldurii, care rupe fibrele mucopolizaharidelor permitand
fluidificarea pulpei. De cele mai multe ori caldura atinge temperature de circa 70 grade Celsius, tipice
procesului de pasteurizare.
Este util sa va amintim faptul ca aceste procedee compromit mai mult sau mai putin calitatile gelului
astfel obtinut.
Un process mechanic lung si costisitor permite astazi fluidificare rationala respectandu-se importantele
component de baza ale produsului.
Se garanteaza astfel, produsului final posibilitatea de mentinere integra a propriilor caracteristici pentru
un timp sufficient de lung necesar intrarii in sirul productive si de vanzare.

TRANSPORTUL SI PROTECTIA MATERIEI PRIME

14