VITAMINA PP

Cuprinde acidul nicotic si amida acidului nicotic cu proprietati aproape identice precum si serie de
derivati ai acidului nicotic.
Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidic cu 5 atomi de carbon si un atom de azot. Acidul
nicotic si amida nicotica sunt substante cristaline, incolore, solubile in apa, alcol, termostabile.
Organismul nostru poate produce niacimida din triptfan , un aminoacid aflat in alimentele de origine
animala, dar acesta poate asigura doar o parte din necesarul de care avem nevoie. Organismul nostru
poate transforma de asemenea niacina in niacinamida.
Vitamina B3 se comporta ca o enzima in multe dintre functiile biochimice , cu precadere in cele care
necesita mentinerea sanatatii pielii si functiile specifice tractului gastrointestinal si ale sistemului nervos.
Aceasta substanta nutritia este de asemenea implicata si in alte procese importante , precum
metabolismul lipidelor.
Vitamina B3 participa in metabolismul proteic, lipidic, glucidic, mineral, normalizand functia
suprarenalelor. Ea atenueaza riscul aparitiei unor tulburari cardiovasculare, diminuand colesterolul
daunator (LDL), crescand nivelul celui benefic (HDL) si scazand nivelul trigliceridelor din sange. De
asemenea modereaza tensiunea arteriala, amelioreaza circulatia sangelui – participa la metabolizarea
proteinelor, glucidelor si lipidelor, protejeaza impotriva arterosclerozei, migrenei, ametelilor, previne
aparitia diareei. Este indispensabila functionarii normale a aparatului digestiv precum si a sistemului
nervos, mentinerii integritatii tegumentelor si a mucoaselor precum si sintezei normale a unor hormoni (
testosteron, strogeni, insulina). Amelioreaza durerile ulceroase si combate halena ( mirosul neplacut al
gurii) .
Vitamina B3 este stabila la lumina , la caldura si rezistenta la oxidare, doza zilnica recomandata fiind de
20 mg .
Carenta vitaminei B3, descrisa sub termenul de pelagra, rezulta fie din aporturi alimentare insuficiente,
fie prin interactiuni medicamentoase. Deficienta in acid nicotic duce la bolile pelagra la om si limba
neagra la caine .
La inceputul secolului 20, pelagra era endemica printre copii din sudul Statelor Unite. In 1915-1920 , ca
urmare a unor studii de nutritie inteprinse in azilele de orfani de catre Joseph Goldberger s-a stabilit ca
aceasta boala era o boala de carenta alimentara. Goldberger a aratat ca boala nu era infectioasa, ca ea
era asociata unei alimentatii cu amidon degradat si putea fi prevenita prin suplimentarea hranei cu
carne, oua, si lapte. Totusi factorul alimentar responsabil nu putea fi recunoscut, pana in 1037 ca fiind
acidul nicotic. Aceasta s-a realizat princercetari complet independente, incepute in 1904 cand
biochimistii englezi A. Harden si W. J. Young au descoperit ca pentru fermentatia alcoolica de catre
extractele de drojdie este nevoie de un cofactor termostabil, dializabil. Acest cofactor numit initial
coenzima sau coenzima I, a fost izolat de H. von Euler , in Suedia in 1933.
In 1934 , Warburg si W. Christian au izolat o alta coenzima foarte asemanatoare cu conzima I , pe care
au numit-o cnzima II. Putin dupa aceea ei au gasit ca ambele coenzime au drept niaciamida, amida
acidului nicotinic. Aceasta descoperire i-a condus pe biochimistii americani C. A. Elvehjem si D. W.
Wolley la identificarea in 1937 a acidului nicotinic drept factorul nutritional care previne limba neagra la
caini si pelagra la om.