Vitaminele

Elaborat: VÎNTU ANA

 VITAMINELE

• VITAMINELE sunt considerate substanțe cu acțiune

specifică, sintetizate în plante. Ele au rolul de a regla și
stimula procesele metabolice. Lipsa totală a vitaminelor
sau insuficiența lor provoacă tulburări grave,putînd duce la
boli denumite avitaminoze (scorbut, pelagră,xeroftalmie).
• Termenul de vitamine nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi
mineralele, acizii grași esențiali sau aminoacizii esențiali.
• Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată
de biochimistul polonez Casimir Funk în 1912. Vita, în limba latină,
înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine; la momentul
respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se știe
că nu este așa.
 •Istorie 
• Importanța mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătății a fost
recunoscută cu mult înainte să se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici știau
că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte,
acum știindu-se că este cauzată de o deficiență de vitamina A.
• În 1747, chirurgul scoțian James Lind a descoperit că citricele și preparatele
din ele previn scorbutul, o boală letală, în care colagenul nu se formează corect
și caracterizată prin vindecări lente, sângerări ale gingiilor și dureri acute.
• În 1753, Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totuși, descoperirea sa nu
era unanim acceptată. În expedițiile Marinei Regale din secolul XIX, de
exemplu, se credea că scorbutul era prevenit de o igienă bună la bordul navei,
exerciții fizice regulate și menținerea moralului ridicat al echipajului, în locul
unei diete bazată pe mâncare proaspătă, așa că aceste expediții au continuat să
fie compromise de scorbut. În acea perioadă, când Robert Falcon Scott a făcut
cele două expediții în Antarctica la începutul secolului XX, teoria medicală
general acceptată era că scorbutul era cauzat de mâncarea la conservă
contaminată.
• În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrănit șoareci cu un
amestec artificial de toți constituenții laptelui cunoscuți la
momentul respectiv, adică proteine,  grăsimi, 
carbohidrați și săruri. Aceștia au murit, în timp ce șoarecii
hrăniți cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o
concluzie precum că "un aliment natural ca laptele trebuie deci
să conțină, pe lângă ingredientele principale cunoscute, mici
cantități de substanțe necunoscute esențiale vieții" 
• Concluzia trasă de el a fost respinsă de ceilalți cercetători, care
nu au putut să reproducă rezultatele experimentelor sale. O
diferență a fost faptul că el a folosit zahăr normal (zaharoză), pe
când ceilalți cercetători au folosit zahăr din lapte (lactoză) care
mai conținea încă cantități mici de vitamina B.
• In 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat
în locul celui decorticat se prevenea boala beriberi. În anul următor, Frederick
Hopkins a afirmat că alimentele conțin "factori accesori"—pe lângă proteine,
carbohidrați, grăsimi etc.—care sunt necesari corpului uman. Când Casimir
Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrienți a cărui bioactivitate
fusese identificată de Fletcher, a propus ca acesta să fie numit "Vitamină".
Numele a devenit repede sinonim cu "factorii accesori" ai lui Hopkins, iar
până când s-a demonstrat că nu toate vitaminele sunt amine, cuvântul era deja
popular.
• În 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final să cadă, pentru a se
dezaccentua legătura cu "aminele", după descoperirea faptului că vitamina
C nu avea componentă aminică. În limba română, forma a rămas
neschimbată, spre deosebire de limba engleză.
• La începutul anilor 1900, oamenii de știință au fost capabili să izoleze și să
identifice un număr de vitamine. Inițial, lipide din ulei de pește au fost
folosite pentru vindecarea rahitismului la șobolani, iar nutrientul liposolubil a
fost numit "antirahitic A". Între timp, numele a fost schimbat, el
devenind vitamina D, care este subiectul dezbaterilor pe tema faptului că
aceasta nu este într-adevăr o vitamină, fiind un derivat steroid.
Clasificarea  vitaminelor:
Exista 13 vitamine care se clasifică 2 grupe mari:
1)VITAMINE LIPOSOLUBILE(cele solubile în grăsimi)
2)VITAMINE HIDROSOLUBILE(cele solubile în apă)
VITAMINA B1(TIAMINA) 
• FUNCŢII.
1. Vitamina B1, numită şi tiamină,  este o vitamină hidrosolubilă
care sub formă de pirofosfat are rol de coenzimă în reacţiile de
decarboxilare, esenţiale pentru metabolismul proteic şi glucidic4..
In ser circulă în parte legată de albumină; până la 85% din
cantitatea de tiamină este preluată de eritrocite; excesul se
elimină prin urină4.
• 2. Este indispensabilă pentru activitatea cerebrală și
mielinizarea nervilor periferici. Un alt tip de conexiune
între vitamina B1 și sistemul nervos implică rolul său în
producția de acetilcolină.. Acetilcolina nu poate fi produsă
fără un aport adecvat de vitamina B1.
Vitamina B1 diminuează durerea resimțită (adjuvant în
tratarea zonei zoster)
• SURSE NATURALE. Carne,pasăre,peşte,legume
uscate,fulgi de ovăz,orez integral,lapte,pîine
integrală,drojdie de bere.
• DOZE RECOMANDATE 1,5-1,8 mg
• PRECAUŢII Toxicitatea aproape nulă(în doze mari,are
efect diuretic).
• STRUCTURA CHIMICĂ
• - Formula chimică:C12H17N4OS
• - este sensibilă la acțiunea căldurii, în mediu umed, la
lumină și pH neutru și alcalin. Este degradabilă la fierbere
sau coacere.
 Determinarea in laborator
• Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) minimum 8 ore; se va evita
consumul de alimente ce conţin vitamina B1 cu 48 ore înaintea
recoltării pentru pacienţii peste 6 luni şi cu 24 ore înaintea recoltării
pentru cei <6 luni2.
• Specimen recoltat – sânge venos2.
• Recipient de recoltare – vacutainer ce conţine EDTA ca
anticoagulant2.
• Prelucrare necesară după recoltare – proba nu se centrifughează, se
protejează de lumină şi se congelează imediat 2.
• Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic,
expus la lumină sau decongelat2.
• Stabilitate probă – sângele este stabil 1 lună la -20°C2.
• Metodă – cromatografie de lichide sub înaltă presiune (HPLC)2.
• Valori de referinţă – 28 – 85 μg/l (>18 ani) .
• Deficitul vitaminei B1:
Carența vitaminei B1 apare în special
în cazul consumului excesiv de
dulciuri, de orez decorticat, de alcool,
și în caz de surmenaj și de boli
infecțioase. Această carență
determină:
1.afecțiuni cardiace,
9.gastrită,
2.afecțiuni cerebrale, 10. insuficiență hepatică,
3.anorexie, 11. lipsă de coordonare motorie,
4.anxietate, 12.nevralgii,
5.astenie, 13.polineuropatii,
6.confuzie mintală, 14.scăderea imunității,
7.depresie, 15.scăderea tonusului muscular,
8.diminuarea memoriei, 16.tulburări ale vederii,
17. tulburări psihice severe.
• Excesul de vitamina B1:
Excesul de vitamina B1 se elimină rapid prin urină.
Această vitamină nu se stochează în organism. Singurele
cazuri cunoscute de supradoză de tiamină sunt cele prin
injectarea de tiamină. Injectarea tiaminei poate duce la
reacții anafilactice.
Administrarea unei doze de 100 de ori mai mare decât cea
recomandată poate duce la: afectarea sistemului respirator,
insomnii, slăbiciune generală, accelerarea pulsului, dureri
de cap, iritabilitate. În cazuri extreme, o supradoză de
vitamina B1 poate fi fatală. De asemenea, vitamină B1 în
exces poate duce la pierderea din organism a celorlalte
vitamine din complexul B.
• VITAMINA B2(RIBOFLAVINA) 
• • FUNCŢII: Riboflavina este o vitamină solubilă în apă și în etanol. Această
participă în reacții importante de oxidoreducere, formarea anticorpilor,
celulelor pielii, precum și a celulelor roșii ale sângelui. Stimulează creșterea
organismelor tinere și participă alături de vitamina A în procesul vederii. Se
crede că riboflavina transformă radiațiile cu lungime de undă scurtă în radiații
cu lungime de undă mare, care devin astfel perceptibile.
• SURSE NATURALE Ficat,drojdie de bere,ouă,lactate,peşte,cereale integrale.
• DOZE RECOMANDATE 1,5-1,8 mg
• PRECAUŢII Fără toxicitate.
• STRUCTURA CHIMICĂ
• • Formula chimică:C17H20N4O6
• Această vitamină este rezistentă la căldură, dar foarte sensibilă la lumină şi la
pH-ul alcalin; ea poate dispărea parţial în apa de fierbere a alimentelor
 Determinarea in laborator
• Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate); ultima masa trebuie sa fie
in urma cu 12-14 ore (se poate bea apa)2.
• Specimen recoltat – sange venos2.
• Recipient de recoltare – vacutainer ce contine EDTA ca
anticoagulant2.
• Cantitate recoltata – cat permite vacuumul1.
• Prelucrare necesara dupa recoltare – proba nu se centrifugheaza si se
congeleaza imediat2.
• Volum minim proba – 2 mL2. 
• Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic
sau decongelat2.
• Stabilitate proba – sangele este stabil 1 luna la -20°C2.
• Metoda – cromatografie de lichide sub inalta presiune (HPLC)2.
• Valori de referinta  – 180-295 μg/L2.
• Deficitul de vitamina B2:
Dieta oricarui individ contine o cantitate suficienta de vitamina
B2, astfel incat nu se cunosc efectele unui deficit sever.
Deficitul moderat de riboflavina este des intalnit, dar nu ridica
probleme medicale importante. Se poate asocia cu deficitul de
tiamina si niacina3.
• Deficitul prelungit  (ariboflavinoza) se manifesta prin
stomatita angulara, cheilita, glosita, dermatita seboreica,
anemie normocitara, cheratita; aceasta din urma constituie cea
mai problematica manifestare a deficitului deoarece pot aparea
opacifieri si ulceratii corneene. La copii deficitul poate
conduce la retard de crestere4;5.  
• Excesul de vitamina B2
Ca urmare a lipsei de efecte adverse, nu a fost încă stabilită o
doză maximă admisă. Deseori, un exces de vitamina B2 este
eliminat prin urină sau se manifestă prin reacţii alergice
minore.
• VITAMINA B3 SAU PP(NIACINA) 
• FUNCŢII Niacina (nicotinamidă, sau acid nicotinic, sau după denumirea
sistematică acid piridin-3-carboxilic),mai este numită vitamina PP, din limba
engleză pellagra preventer, „prevenitoarea de pelagră”.
Ea atenuează riscul apariţiei unor tulburări cardiovasculare, diminuând
colesterolul dăunător (LDL), crescând nivelul celui benefic (HDL) şi scăzând
nivelul trigliceridelor din sânge. De asemenea moderează tensiunea arterială,
ameliorează circulaţia sângelui - participă la metabolizarea proteinelor,
glucidelor şi lipidelor, protejează împotriva aterosclerozei, migrenei,
ameţelilor, previne apariţia diareei.
• Este indispensabilă funcţionării normale a aparatului digestiv, a sistemului
nervos, menţinerii integrităţii tegumentelor şi mucoaselor, precum şi sintezei
normale a unor hormoni (testosteron, estrogeni, insulină). Ameliorează
durerile ulceroase şi combate halena (mirosul neplăcut al gurii).
• SURSE NATURALE Germeni de grâu,drojdie de bere,pîine
integrală,ficat,carne albă,ouă,peşte,smochine,
curmale,avocado,unt de arahide,cafea prăjită, ciuperci.
• DOZE RECOMANDATE 1,5-1,8 mg
• Proprietăți fizice : este stabilă la lumină, la căldură şi rezistenţă la
oxidare.
• PRECAUŢII Nicotinamida:netoxică. Acidul
nicotinic:roşeaţă,mâncărimi,la doze moderate. La doze mari(peste
2 000 mg pe zi):risc de hepatită.
 Determinarea in laborator

• Specimen recoltat: sânge venos

Recipient de recoltare: vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel
separator
Prelucrare necesară după recoltare: se separă serul prin
centrifugare
Cantitate: 1 ml ser
Cauze de respingere a probei:  specimen hemolizat sau care nu
a fost păstrat -20°C
Stabilitate probă: 2 săptămâni la -20°C
Metodă: LC/MS
Interval de referință: 8,0- 52,0 μg/l
• Deficitul de vitamina B3:
Carenţa în vitamina B3, descrisă sub termenul de pelagra,
rezultă fie prin aporturi alimentare insuficiente, fie din
interacţiuni medicamentoase (unele antituberculoase şi
antiparkinsoniene). Insuficienţa de acid pantotenic
provoacă dereglări la nivelul sistemului nervos, al pielii.
• Excesul de vitamina B3:
Dozele de niacina (vitamina B3) de peste trei grame pe zi
pot cauza probleme hepatice, toleranţa anormală la
glucoză, gută şi ulcer gastric.
• VITAMINA B5(ACIDUL PANTOTENIC) 
• FUNCŢII Cunoscută şi sub denumirile de acid pantotenic,
“vitamina antistres” şi „elixirul tinereţii”, pe lângă faptul că
joacă un rol important în descompunerea grăsimilor şi a
carbohidraţilor pentru producerea de energie, grăbeşte
vindecarea rănilor şi operaţiilor chirurgicale, fiind extrem de
eficientă în cazurile de acnee, luptă împotriva artritei reumatoide
şi ameliorează simptomele acestei afecţiuni, reduce durerile
articulare şi inflamaţiile, reduce depresia şi anxietatea şi menţine
sănătatea sistemului nervos, previne îmbătrânirea prematură,
reduce pigmentarea tenului şi apariţia ridurilor, reduce oboseala
şi slăbiciunea organismului, previne apariţia mătreţii şi a
candidozei.
• SURSE NATURALE Drojdia de bere, ficat, alune,
ciuperci, ovăz, germeni de grâu, broccoli, orez brun, ardei
iuţi, avocado, conopidă.
• DOZE RECOMANDATE(ADULŢI) 7-10 mg
• PRECAUŢII Fără toxicitate cunoscută.
 Determinarea in laborator

• Specimen recoltat – sânge venos

Recipient de recoltare – Vacc.Galben-SST
Cantitate – 1 ml
• Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin
centrifugare
Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost păstrat
la 2-8°C
Stabilitate probă –1 săptămână la 2-8°C, 6 luni la -20°C
Metoda – LC-MS
Interval de referinţă – 25-80 μg/l
• Deficitul de vitamina B5:
Se manifestă rareori deoarece această vitamină se regăseşte în
multe alimente, însă atunci când nu există un aport suficient, pot
exista simptome precum stările de oboseală, insomnia, căderea
părului, greaţă, contracţii musculare, depresie, dureri de cap.
• Excesul de vitamina B3:
Duce la apariţia diareei, sensibilitate dentară şi risc crescut de
sângerare.
• VITAMINA B6(PIRIDOXINA) 
• FUNCŢII Vitamina B6, denumita si piridoxina, este o vitamina hidrosolubila
formata din 6 vitameri, dintre care piridoxal fosfatul constituie forma biologic
activa. Participa ca si coenzima in peste 100 de reactii metabolice:
transaminari, decarboxilari, faza initiala a sintezei porfirinelor, mobilizarea
glicogenului din depozite, aminoacid transsulfurari si sinteza
neurotransmitatorilor.

• Piridoxina ajută la echilibrarea nivelurilor de sodiu și potasiu din

organism, cât și la producerea globulelor roșii din sânge. Este
legată de imunitatea față de cancer și ajută la combaterea
formării homocisteinelor.
• S-a sugerat că piridoxina poate fi de folos copiilor care au
probleme de învățare și poate preveni mătreața, eczemele și
psoriazis. În plus, piridoxină contribuie la normalizarea
schimbărilor hormonale la femei și la sistemul imunitar.
• SURSE NATURALE- Carnea, laptele şi ouăle. Surse bune
de vitamina B6 sunt ficatul de vită şi porc, carnea de pui şi
peştele (somon, ton, hering, sardine), nucile şi alunele,
porumbul, seminţele de floarea soarelui, germenii de grâu,
cerealele integrale şi pâinea integrală. Dintre legume şi
fructe, cantităţi mai mari de vitamina B6 conţin dovleceii,
bananele, spanacul, păstăile verzi, cartofii, mango şi
avocado.
• DOZE RECOMANDATE(ADULŢI) 2,2-2,5 mg
• PROPRIETĂȚI Păstrarea timp îndelungat a cărnii, conservarea,
prepararea termică a acesteia, congelarea, prelucrarea termică a
fructelor şi legumelor, apa, alcoolul, estrogenii - reprezintă
factorii ce duc la distrugerea vitaminei B6.
• PRECAUŢII Risc de polinevrite,la doze mari(1 000-2 000
mg/zi)şi prelungite pe durata mai multor luni. Vitamina B6 se
elimina prin urina3
 Determinarea in laborator

• Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate); ultima masa trebuie sa fie in

urma cu 12-14 ore (se poate bea apa)2.
• Specimen recoltat – sange venos2.
• Recipient de recoltare – vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant2.
• Cantitate recoltata – cat permite vacuumul1.
• Prelucrare necesara dupa recoltare – proba nu se centrifugheaza si se
congeleaza imediat2.
• Volum minim proba – 2 mL2..
• Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic sau
decongelat2.
• Stabilitate proba – sangele este stabil 1 luna la -20°C2.
• Metoda – cromatografie de lichide sub inalta presiune (HPLC)2.
• Valori de referinta  – 8.7-27.2 μg/L2.
• Deficitul de vitamina B6:
Deficitul de piridoxina apare de obicei impreuna cu deficitul
de alte vitamine si proteine, in special la alcoolici. Semnele si
simptomele deficitului sunt reprezentate de anemie
sideroblastica, crize de epilepsie, modificari EEG; depresie,
confuzie, iritabilitate, dermatita seboreica, posibil tulburari de
coagulare1;4.
• Excesul de vitamina B6:
Niveluri crescute de piridoxal fosfat se intalnesc
in hipofosfatazie, boala caracterizata prin scaderea
nivelului seric al fosfatazei alcaline si modificari
scheletale3.
• Administrarea de vitamina B6  in doze mari este utila in
unele anomalii ereditare ale metabolismului aminoacizilor.
Homocisteinuria, asociata cu un risc crescut de afectiuni
cardiovasculare, raspunde la administrarea de acid folic,
vitamina B12 si uneori de piridoxina4.
• Doze mari de piridoxina la adult (>100mg/zi) pot produce
neuropatie senzoriala periferica si posibil leziuni cutanate 1.
• VITAMINA B7 SAU H(BIOTINA) FUNCŢII-
• 1.Spre deosebire de alte vitamine care provin din alimente,
biotina poate fi sintetizată şi de flora bacteriană de la nivelul
intestinului gros.
• 2. Vitamina H joacă un rol important în transferul CO  în2
cadrul metabolismului lipidic, glucidic şi proteic, funcţionând
ca un cofactor enzimatic.
• 3.Vitamina B7 este de asemenea implicată în reacţii
biochimice multiple, cum ar fi metabolismul niacinei,
degradarea aminoacizilor, formarea purinei (producerea
acizilor nucleici) şi interacţionează cu histone prin intermediul
biotinil-transferazei.
• 4.Are rol de protecţie a pielii şi părului (încetineşte procesul
de albire), având acţiune sinergică cu vitaminele A, B2 şi B6.
• 5. Împiedică depunerea colesterolului la nivelul endoteliului
vascular, contribuie la eliminarea substanţelor toxice şi a
metaboliţilor acumulaţi în organism, facilitând astfel funcţiile
ficatului şi ale vezicii biliare.
• 6.Biotina ameliorează capacitatea de memorare, poate fi
folosită în tratamentul alcoolismului, în hipercolesterolemie,
ateroscleroză, hipertensiune arterială, angină pectorală, diabet
zaharat, stress, ciroză hepatică, ulcer gastric, este utilizată
uneori în programele de reducere a greutăţii.
• SURSE NATURALE carne (păsări de curte), în special
organe (ficat şi rinichi), produse lactate (lapte, brânză şi unt),
gălbenuşul de ou, stridii, homar, somon, ton, macrou, heringi,
avocado, banane, căpşuni, pepene verde, grapefruit, coacăze
negre, stafide, nuci, ciuperci, mazăre verde, conopidă, drojdie
de bere, germeni de grâu, fasole, linte, tărâţe de ovăz, pâine
din cereale integrale, fulgi de ovăz, unt de arahide. Ouăle
consumate în stare crudă împiedică absorbţia vitaminei,
datorită avidinei conţinută în albuşul de ou.
• Este o vitamină stabilă la căldură, dar sensibilă la lumină şi
oxigen.
• DOZE RECOMANDAT ar fi de 100-300 µg.
 Determinarea in laborator
• Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate)2; se va evita consumul de alcool
cu 24 ore înainte de recoltare1.
• Specimen recoltat – sânge venos1.
• Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator1.
• Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare, se
congelează imediat şi se acoperă cu o folie de aluminiu în vederea protejării
de lumină; probele recoltate în afara laboratorului vor fi transportate în
recipientul destinat probelor congelate1.
• Volum probă – 1mL ser1.
• Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic,
decongelat sau neprotejat faţă de lumină2.
• Stabilitate probă – serul separat este stabil 1 lună la -20°C1.
• Metodă: – ELISA1.
• Valori de referinţă: – >200 ng/L1.
• Deficitul de vitamina B7: Tulburările metabolismului vitaminei H survin
într-un context special: alimentaţia parenterală nesuplimentată cu biotină
sau bolile ereditare ale metabolismului acestei vitamine. Deficienţa de
biotinidază şi holocarboxilaz-sintetază sunt cele mai cunoscute forme de
tulburări ale metabolismul biotinei. Absenţa piruvat-carboxilazei biotin-
dependentă, propionil-CoA carboxilazei, metilcrotonil-CoA carboxilazei şi
acetil-CoA carboxilazei poate duce la deficienţă carboxilazică multiplă, o
afecţiune ameninţătoare de viaţă. Intervenţia terapeutică întârziată cu
biotină poate duce la tulburări mentale şi neurologice ireversibile.
• Simptomele deficitului de B7 includ: oboseală, anorexie, greaţă, anemie,
alopecie, dermatită seboreică, piele prea uscată sau prea grasă, culoare
cenuşie a mucoasei bucale şi faringiene, glosita, mialgie, hiperestezie,
conjunctivită, stări depresive, convulsii2;3
• Excesul de vitamina B7:
Biotina nu are nici un efect toxic cunoscut, chiar în doze foarte mari, de
200 mg/zi.
• VITAMINA B9(ACIDUL FOLIC) 
• FUNCŢII Acidul folic joacă un rol decisiv în dezvoltarea
sistemului nervos şi osos al fătului, îmbunătăţeşte fertilitatea
atât în cazul femeilor cât şi al bărbaţilor, reduce riscul de
infarct miocardic prin acţiunea de reducere a nivelului de
homocisteină, un aminoacid care duce la apariţia bolilor
cardiovasculare, osteoporozei şi aterosclerozei, ajută la
cicatrizarea rănilor, întăreşte firul de păr şi unghiile şi este
deosebit de important în procesul de creştere rapidă.
• SURSE NATURALE Legumele cu frunze verzi, fasole,
mazăre, linte, gălbenuş de ou, drojdie de bere, lactate şi
brânzeturi fermentate, cereale, seminţe, carne de pasăre şi
organe, fructe în coajă lemnoasă, citrice, banane.
• DOZE RECOMANDATE 400 µg
• Proprietăţi fizice:
Poate fi deteriorată şi distrusă de expunerea la temperaturi
înalte.
 Determinarea in laborator
• Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate), înaintea unor eventuale injecţii
cu vitamina B12, administrării de transfuzii sau începerii tratamentului cu
folat4.
• Specimen recoltat – sânge venos . 5

• Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel

separator5.
• Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare . 5

• Volum probă – minim 1 mL ser . 5

• Cauze de respingere a probei – ser hemolizat . 5

• Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C;

se protejează de lumină3;5.
• Metodă de determinare – imunochimică cu detecţie prin
electrochemiluminiscenţă (ECLIA)5.
• Valori de referinţă – 4.6 – 34.8 ng/mL (pentru populaţia europeană) . 5

• Factori de conversie: nmol/L x 0.44 = ng/mL; ng/mL x 2.27 = nmol/L.

• Limita de detecţie – < 0.640 ng/mL (< 1.45nmol/L) . 5
• Deficitul de acid folic:
• Un deficit semnificativ de folați se asociază în mod caracteristic
cu macrocitoză și anemie megaloblastică. Acesta se datorează în
principal unui aport alimentar insuficient și este cel mai frecvent
întâlnit la gravide și alcoolici.
• Un nivel seric de folați sub limita inferioară a intervalului de
referință a fost descris la pacienți cu tulburări neuropsihice, la
gravidele ale căror feți prezintă defecte de tub neural, precum și
la femeile cu avorturi sponatne recente3.
• Excesul de vitamina B9:
• Fără toxicitate cunoscută.Un adaos masiv de vitamină B9
poate masca o formă de anemie provocată de carenţa în
B12.Este preferabil ca dozele suplimentare de acid folic să
fie însoţite de o alimentaţie sau de suplimente bogate în
B12(în cazul femeilor însărcinate,al vegetarienilor).
• VITAMINA B12(COBALAMINA) FUNCŢII Pentru a fi
activă cobalamina trebuie redusă din starea naturală oxidată
(Co3+ sau Co2+). Cobalamina redusă (Co+) are două roluri
cunoscute la om:
• 1.transformarea metilmalonat CoA în succinil CoA (ca parte a
oxidării acizilor graşi), reacţie catalizată de metilmalonil CoA
mutaza – dependentă de cobalamină şi
• 2. metilarea homocisteinei la metionină, reacţie catalizată de
metionin sintetaza şi care necesită prezenţa de
metiltetrahidrofolat, metilcobalamina servind drept cofactor.
Deficienţa cobalaminei determină acumularea de metilmalonil
CoA, homocisteină şi metiltetrahidrofolat, cu scăderea formei
active, tetrahidrofolatul, ducând la alterarea sintezei ADN,
rezultatul final fiind oprirea în diferite stadii ale interfazei a
precursorilor hematopoietici. Consecinţa este apariţia anemiei
megaloblastice care se poate asocia cu leziuni ireversibile ale
SNC (prin deficit de metilare a proteinelor SNC).
• SURSE NATURALE Carnea de vită, de pui, de porc, în
special în ficat şi rinichi, în produsele lactate, în ouă, în
hering, macrou, ton, somon, fructe de mare (cum ar fi crabi,
scoici sau stridii).
• DOZE RECOMANDATE 3-4 µg
• STRUCTURA CHIMICĂ
• • Formula chimică:C63H88CoN14o14P
• Este stabilă la expunerea la temperaturi înalte dar se
deteriorează în urma expunerii la lumină.
 Determinarea in laborator
• Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate), înaintea unei eventuale injecţii
cu vitamina B12, efectuării testului Schilling sau administrării de
radionuclizi5.
• Specimen recoltat – sânge venos5.
• Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel
separator5.
• Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare5.
• Volum probă – minim 0.5 mL ser5.
• Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C;
se congelează numai o dată, se protejează de lumină5;6.
• Metodă – imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă
(ECLIA)5.
• Interval de referinţă – 197-771 pg/mL (pentru populaţia europeană)5.
• Factori de conversie: pmol/L x 1.36 = pg/mL (ng/L); pg/mL (ng/L) x 0.738
= pmol/L.
• Limita de detecţie – 50 pg/mL (36.9 pmol/L)5.
• Deficitul de vitamina B12:
Simptomele comune asociate cu deficienţa de vitamina B12
pot include constipaţie, pierderi de memorie, dificultăţi în
mersul pe jos sau când faci mişcare, anemie, tulburări ale stării
de spirit, amorţeală, inflamarea limbii, dezorientare,
deteriorarea tecii de mielină şi demenţă.

Excesul de vitamina B12:

Poate creşte riscul de dezvoltare a anumitor celule canceroase în
stadiu latent iar pentru persoanele diagnosticate cu cancer,
hipervitaminoză poate duce la extinderea celulelor tumorale şi
un risc crescut de crize de astm bronşic.
 Multumesc
pentru atentie!
 Bibliografie
• https://www.synevo.ro/shop/vitamina-b1/
• https://www.synevo.md/shop/vitamina-b2/
• https://www.synevo.ro/shop/vitamina-b5-acid-pantotenic/
• https://www.synevo.md/shop/vitamina-b6/
• https://www.synevo.md/shop/vitamina-h-biotina/
• https://www.synevo.md/shop/folati-serici/
• https://www.synevo.md/shop/vitamina-b12/
• https://
www.suplimente-vitabolic.ro/articole/absolut-totul-despre-vi
tamine-2018-07-31
• https://www.slideserve.com/benita/vitamine