RECOMANDARI

NUTRITIONALE PENTRU
PERSOANELE CU DIABET
ZAHARAT
Adina Sanpetreanu
Centrul de diabet Cluj-Napoca
Lector OAMMR Cluj
 MODUL 1
• Nutritie
• Notiuni introductive
• Notiuni de baza in nutritie
• Notiuni de digestie
• Evaluare nutritionala
 Introducere

• În jurul anilor 2500 î.Hr., o piatră gravată Babiloniană îi

avertiza pe cei care aveau dureri interne să evite consumul
de ceapă timp de 3 zile.
• Primul experiment nutrițional înregistrat se găsește
în Biblie în Cartea lui Daniel. Daniel și prietenii săi au fost
capturați de către regele babilonian. Selectați ca servitori în
curte, li s-a oferit din mâncarea și vinul excepțional al
regelui. Dar ei au protestat, preferând legume (supă deasă
de legume) și apă în concordanță cu restricțiile a
• alimentare evreiești.
 Introducere

• Majordomul regelui a căzut de acord cu proba fără

tragere de inimă. Daniel și prietenii săi au primit
dieta cu legume timp de 10 zile, după care au fost
comparați cu oamenii regelui. Fiindcă păreau mai
sănătoși, li s-a permis continuarea dietei.

•
 Introducere
• În jurul anilor 475 î.Hr., Anaxagora a stabilit că mâncarea
se absoarbe în corpul uman și, prin urmare, conține
"homeomeri" (componente generative), sugerând existența
nutrienților.

• În jurul anilor 400 î.Hr, Hipocrate, fiind îngrijorat din

cauza obezității, care se pare că a fost o afecțiune comună
în Europa de Sud, spunea: "Fie ca hrana să-ți fie
medicament, și medicamentul hrană".
 Introducere
• Sarea, piperul, și multe alte condimente au fost prescrise
sub forma unor preparate diverse (e.g. amestecate cu oțet)
pentru tratarea diverselor afecțiuni. În secolul al II-lea
î.Hr., Cato cel Bătrân credea că varza (sau urina
consumatorilor de varză) poate trata bolile digestive,
ulcere, negi, precum și intoxicații. Aulus Celsus, un medic-
enciclopedist roman, credea în alimente "puternice" și
"slabe" (pâinea de exemplu era puternică, la fel ca
animalele bătrâne și legumele mature).
 Introducere
• În jurul anilor 1770, Antoine Lavoisier a descoperit
detaliile metabolismului, demonstrând
că oxidarea alimentelor este sursa căldurii corporale. El a
descoperit principiul conservării masei. Ideile lui au
transformat teoria flogisticului asupra arderii într-o teorie
învechită.
• La începutul secolului al XX-lea, Carl von Voit și Max
Rubner au măsurat independent cheltuielile energetice la
diferite specii de animale, aplicând principii de fizică în
nutriție.
 Introducere
• În 1912, Casimir Funk a inventat termenul vitamină, un
factor vital în dietă, din cuvintele "vital" și "amină", fiindcă
aceste substanțe necunoscute prevenind scorbutul, beri-
beri, și pelagra, erau considerate a fi derivate din amoniac.
Vitaminele au fost studiate în prima jumătate a secolului
XX
• În 1913, Elmer McCollum a descoperit primele
vitamine, vitamina A (liposolubilă), și vitamina B (în
1915; acum cunoscut ca un complex de mai multe vitamine
hidrosolubile) și a numit vitamina C (necunoscută în acea
perioadă) substanța care previne scorbutul.
 Introducere
• Progresul chimiei incepe in secolul al XIX-lea, acest lucru
ducand si la dezvoltarea chimiei alimentelor. Astfel apar
noi clasificari ale alimentelor, se determina compozitia lor
si continutul lor in proteine, glucide, lipide, minerale, apa.
• Incepand cu secolul al XX-lea, se studiaza mai mult
elementele minerale (sodiu, clor, potasiu, sulf, magneziu,
fosfor, calciu) si microelementele din alimente (fier,
mangan, zinc, cupru, iod, fluor, brom, siliciu etc.). Se
considera ca substantele minerale se iau din hrana naturala
si ca un regim cu un consum redus de lactate, legume si
fructe duce la o insuficienta mineralizare.

/
 Introducere

• Nutriția este știința care interpretează interacțiunile dintre

nutrienți si alte substanțe din hrană (de
exemplu, fitonutrienți, antocianine, taninuri, etc.) în raport
cu mentenanța, dezvoltarea, reproducerea, sănătatea și
starea de boală a unui organism. Include ingestia
alimentelor, absorbția, digestia, biosinteza, catabolismul și
excreția.
 Notiuni de baza in nutritie
• Din punct de vedere biologic nutritia defineste procesele
fiziologice prin care organismul ca intreg si componentele
sale ( celule , organe , sisteme , tesuturi ) metabolizeaza si
asimileaza hrana pebtru crestere mentinere , repararea
uzurilor si dezvoltare

• Metabolismul reprezinta schimbul permanent de susbtante

si energie dintre organism si mediu si reprezinta functia
fundamentala a vietii.
 Notiuni de baza in nutritie
Procesele prin care se realizeaza nutritia sunt:
-ingestia
-digestia
-absorbtia
-transportul
-asimilarea
-excretia
 Notiuni de baza in nutritie
• In sens general si la modul practic , termenul de
nutritie e similar cu cel de alimentatie

• Subnutritia defineste starea patologica cronica

datorata reducerii ratiei alimentare , tulburarilor de
absorbtie intestinala sau cresterii cheltuielilor
energetice ale organismului .
 Notiuni de baza in nutritie
Subnutritia se manifesta prin :
-reducerea greutatii
-epuizare celuleor adipoase
Semne si simptome secundare avitaminozelor
si deficitului de minerale
 Notiuni de baza in nutritie
• Malnutritia desemneaza o alimentatie dezechilibrtaa
calitativ si cantitativ , atat prin exces sau deficit caloric ,
cat si prin dezechilibre la nivel de micronutrienti .

• Dpdv antropometric malnutritia poate fi prezenta la orice

grad al indicelui de masa corporala

• Dpdv clinic si bioclinic se manifesta in functie de deficitul

de minerale si vitamine
 Notiuni de baza in nutritie
Nutrientul este considerat a fi substanta chimica sau
biologic activa de care organismul are nevoie
pentru suprevietuire si crestere.
Nutrientii sunt reprezentati :
-glucide , lipide , proteine , vitamine , minerale , apa
si oxigen
Toate realizand nutritia organismului
 Notiuni de baza in nutritie
• Alimentul este defint ca orice substanta sau
produs , proces , procesat , partial procesat
sau neprocesat care poate fi ingerat de om .
• In aceasta categorie intra si bauturile , guma
de mestecat si orice substanta inclusiv apa
care este incorporata in in aliment in timpul
prepararii sau tratarii.
 Notiuni de baza in nutritie

• Termenul de nutritie defineste si stiinta care

studiaza procesul prin care organismele vii preiau ,
metabolizeaza si utilizeaza hrana pentru
mentinerea vietii , crestere , functionare a
organismelor si tesuturilor , reproducere si
producere de energie , precum si rolul si necesarul
nutrientilor in organism pentru mentinerea
sanatatii.
 Notiuni de baza in nutritie

• Nutritia este o stiinta complexa ce reuneste

discipline de cerecetare fundamentala (biologie
moleculara , biochimie , fizica , microbiloigie ,
imunologie , fiziologie ) cu discipline medicale(
fiziopatologie , psihologie , farmacologie ) , stiinte
psiho-sociale ( psihologie , antropologie ,
sociologie ) , stiinte economice , politice ,
agricultura .
 Notiuni de baza in nutritie

• Nutritia clinica – componenta practica prin care

rezultatele cercetarii si evidentele sunt aplicate la
nivelul individual in conditiile existentei unei
patologii induse de alimentatie sau a unui risc
crescut pentru aceasta .
 Notiuni de fiziologie a nutritiei

• Pentru ca nutrientii sa poata fi absorbiti in organism ,

alimentele sunt descompuse prin mecanisme fizice si
chimice in tractul gastrointestinal , fenomen numit digestie

• Digestia, reprezintă prima etapă a transformărilor.

Fărâmiţate mecanic prin masticaţie şi îmbibate cu salivă
(bolul bucal) sunt propulsate prin esofag în stomac şi
intestinul subţire, unde se continuă digestia începută în
cavitatea bucală.
Notiuni de digestie
 Notiuni de digestie
• Digestia începe chiar în cavitatea bucală. Ea interesează
aici numai glucidele.
• Fermentul denumit ptialină sau amilază salivară,
degradează amidonul în componenţi mai simpli (dextrina şi
maltoza).
• La nivelul intestinului are loc absorbţia principiilor
nutritive, resturile digerate trec în intestinul gros (colon)
unde se definitivează digestia şi absorbţia. în final, prin
rect (anus) se elimină intermitent alimentele nedigerate (
defecatia ).
 Notiuni de digestie
• In stomac bolul alimentar este frământat şi îmbibat cu suc
gastric prin mişcările peristaltice ale acestuia. Sucul gastric
conţine doi fermenţi importanţi: pepsina şi labfermentul.
Pepsina transformă proteinele în compuşi mai simpli,
denumite albumoze şi peptone. Pepsina devine activă
numai sub influenţa acidului clorhidric, secretat la nivelul
mucoasei gastrice, care transformă pepsi-nogenul inactiv în
pepsina activă. Labfermentul (presura) acţionează asupra
cazeinei (proteină din lapte) pe care o coagulează, operaţie
indispensabilă pentru digestia cazeinei de către pepsina.
 Notiuni de digestie
• Tot la nivelul stomacului continuă digestia amidonului sub
acţiunea ptialinei salivare. Prin pilor, alimentele astfel
degradate trec în duoden, unde se desăvârşeşte digestia sub
influenţa celor trei sucuri digestive prezente aici: intestinal,
pancreatic şi biliar. Glucidele sunt degradate sub acţiunea
amilazei pancreatice, în compuşi mai simpli numiţi
dizaharide (maltoză, lactoză). Aceştia sunt descompuşi de
către unele enzime din sucul intestinal (maltaza, lactaza,
etc) în monozaharide (glucoza şi fructoză) formă sub care
pot fi absorbiţi prin mucoasa intestinală.
 Notiuni de digestie
• Proteinele sunt degradate în intestin sub acţiunea tripsinei,
până la stadiul de polipep-tide şi chiar aminoacizi. Tripsina
este transformată din forma inactivă denumită tripsi-nogen,
în forma activă de către o enzimă intestinală, enterokinaza.
La nivelul intestinului se produce şi descompunere
lipidelor. în prealabil lipidele sunt emulsionate de către
sărurile biliare secretate de ficat şi depozitate în bilă.
Emulsionarea constă în transformarea lipidelor în
• particule foarte fine cu suprafaţă mare, care permit
enzimelor denumite lipaze, să le descompună în glicerina
(glicerol) şi acizi graşi.
 Notiuni de digestie
• Astfel: laptele, carnea, brânza, ouăle, pâinea, legumele,
fructele şi grăsimile sunt transformate în compuşi simpli,
monozaharide (glucoza şi fructoză) pentru glucide,
aminoacizi pentru proteine şi acizi graşi şi glicerol pentru
grăsimi.
• După absorbţia la nivelul peretelui intestinal factorii
nutritivi menţionaţi sunt transportaţi pe calea circulaţiei
sanghine şi limfatice, în laboratorul central - ficatul. De
aici după nevoie, sunt dirijaţi în diferite sectoare ale
organismului, fie pentru producerea de energie, fie pentru
repararea ţesuturilor, fie depozitate ca substanţe de rezervă.
 Notiuni de digestie
Pentru a fi încorporate în ţesuturi şi celule şi pentru
eliminarea resturilor neutilizabile rezultate din ardere, are
loc procesul cunoscut sub numele de metabolism.
Acesta cuprinde două componente:
unul de sinteză (refacerea ţesuturilor din substanţe simple)
numit anabolism şi
altul de descompunere, de degradare energetică numit
catabolism.
Evaluarea nutritionala
 Obictivele evaluarii nutritionale la nivel
individual sunt urmatoarele
• Identifiacarea riscului- de patologie
nutritionala si a proceselor patologice
• Identificarea persoanelor la care interventia
nutritionala este benefica in cadrul
managementului clinic al diverselor maladii
• Identificarea modalitatii de interventie
nutritionala
 Obictivele evaluarii nutritionale la nivel
individual sunt urmatoarele
• Evaluarea statusului nutritional este prima
etapa absolut obligatorie in toate situatiile in
care este vizata interventia nutritionala , atat
pentru mentinerea starii de sanatate cat si
pentru obtinerea ei
 Metode de evaluare nutritionala
• Evaluare antroprometrica
• Evaluarea compozitiei corpului
• Evaluare biochimica
• Evaluarea aporului alimentar
 Evaluarea antropometrica
Parametrii inclusi in evaluarea antropometrica sunt:
-Greutatea corporala si inaltimea
-Calcularea si interpretarea indicelui de masa
corporala (IMC)
-Circumferinta abdominala( talia ) si circumferinta
soldului
- Raportul talie-sold
-Pliul cutatnat
 Indicele de masa corporala
• Indicele de masă corporală (IMC)
(în engleză Body mass index, sau BMI) este un
indicator statistic a masei unei persoane raportată
la înălțimea persoanei respective.

• A fost inventată între anii 1830 și 1850 ce

către belgianul Adolphe Quetelet în timpul
dezvoltării "fizicii sociale".
• .
 Indicele de masa corporala

• IMC - este un indicator oficial de calculare

a greutatii corporale ideale, pentru o
inaltime data. In primul rand, indicele de
masa corporala ajuta la stabilirea grupei de
greutate in care se incadreaza o persoana -
gradul de obezitate.
 Indicele de masa corporala
• De asemenea, indicele de masa corporala poate fi
folosit pentru calcularea numarului de kilograme
pe care o persoana trebuie sa le piarda sau sa le
castige, pentru a ajunge la greutatea ideala, pentru
inaltimea sa.
Indicele de masa corporala este o metoda care
poate fi folosita atat de barbati cat si de femei, cu
varsta cuprinsa intre 18 si 65 ani. corporala, a
masei musculare sau osoase.
 Indicele de masa corporala
• . Indicele de masa corporala nu este o
metoda de calcul a greutatii potrivita pentru
copii, femei insarcinate, persoane cu masa
musculara mare (sportivi) si varstnici si nu
este menita stabilirii procentului de grasime
corporala, a masei musculare sau osoase.
IMC( kg /m ²) CATEGORIE

<18.5kg /m ² Subpondere/denutritie

18,5-24,9kg /m ² Normal

25,0-29,29kg /m ² Supragreutate/suprapondere

30,0-34,9kg /m ² Oezitate gradul I

35-39,9kg /m ² Obezitate gradul II

Peste 40 kg /m ² Obezitate gradul III ( extrema)

 Indicele de masa corporala

• Indicele de masa corporala este un indicator cu

recunoastere stiintifica, stabilit in urma rezultatelor unor
studii populationale de mare anvergura, care au avut ca
scop relevarea unei legaturi intre raportul inaltime-greutate
pe de-o parte si starea de sanatate, pe de alta parte.
 Indicele de masa corporala

• Statisticile arata ca persoanele al caror indice de masa

corporala este cuprins in intervalul 18,50 - 25 au o stare de
sanatate mai buna. Depasirea acestui interval, atat cu plus
cat si cu minus, reprezinta un risc pentru starea de sanatate.
Valorile indicelui de masa corporala de peste 25 coincid cu
o crestere proportionala a problemelor de sanatate - cu cat
greutatea este mai mare, cu atat creste riscul aparitiei
problemelor de sanatate.
 Indicele de masa corporala

Dar si deficitul ponderal excesiv reprezinta un risc

de aparitie a unor probleme de sanatate.Deci, cu
cat indicele de masa corporala se "indeparteaza"
de intervalul 18,50 - 25, cu atat creste riscul
aparitiei problemelor de sanatate.
 Circumferinta abdominala (CA)

• circumferinta abdominala (CA) este un indicator utilizat

frecvent pentru evaluarea masei de grasime abdominala
(grasime suncutanata si intra-abdominala).

• CA se masoara cu centimetrul la jumatatea distantei dintre

rebordul costal si creasta iliaca si reflecta dispozitia
abdominalaa tesutului adipos.
Circumferinta abdominala (CA)

TIPUL OBEZITATII TALIA ( cm )

Barbati Femei

ABDOMINALA ≥ 94 ≥94
GLUTEO-FEMURALA <84 <84
 Circumferinta fesiera (CF)
• CF se exprima in centimetri si se masoara la
nivelul soldurilor in zona cea mai
proeminenta paralel cu solul.

Tipul obezitatii Raport talie-sold

Barbati Femei

Abdominala ≥1 ≥0.8
Gluteo-femurala <1 <0.8
 Indicele de masa corporala
Raportul talie-sold– reprezinta raportul dintre circumferinta
abdominala (CA)si cea de la nivelul feselor(CF).
Valoarea medie normala este de 0,85. Este util in
diferentierea tipurilor de obezitate – ginoida/ androida.
1. Tipul ginoid – mai frecvent la femei, caracterizat prin
“forma de para”, ce apare datorita depunerilor adipoase in
jurul coapselor si feselor. Se presupune ca depozitele
adipoase din aceste regiuni ar reprezenta o rezerva
energetica necesara in situatii cu nevoi crescute precum
sarcina si alaptarea.
 Indicele de masa corporala
2.Tipul android – in “forma de mar” apare mai
frecvent la barbati (dar frecvent este intalnit si la
femei, in combinatie cu cel ginoid) si consta in
repartitia adipozitatii predominant la nivelul
abdomenului. Acest tip de distributie a tesutului
adipos se asociaza cu risc semnificativ crescut de
hipertensiune arteriala, boala cardiovasculara si
diabet zaharat de tip 2.
 Pliul cutanat

• Este un parametru utilizat mai ales in

pediatrie , la adulti practic fiind abandonat
• Pliul cutanat masora tesutul adipos cu un
lipocalibrator ( plicometru , compas
Harpenden , adipometru ), care trebuie sa
exercite o presiune de 10 g/mm3
 Pliul cutanat

Se pot masura :
-pliul cutanat tricipital
-pliul cutanat bicipital
-pliul cutanat subcapsular
pliul cutanat suprailiac
• -
 Evaluarea compozitiei corpului

Determinarea compozitiei corporale este utila pentru

aprecierea corecta a starii de nutritie si elaborarea unor
indicatii terapeutice adecvate. Incepand de la varsta adulta,
procentul de tesut muscular scade si procentul de tesut
adipos creste.
Chiar indivizii care au o greutate normala (dupa IMC) si o
mentin asa, cu timpul vor pierde din tesutul muscular si vor
adauga tesut adipos, in special datorita stilului de viata
sedentar si exceselor alimentare.
 Evaluarea compozitiei corpului

• Analiza compozitiei corporale permite monitorizarea

efectelor exercitiilor fizice si/sau dietei asupra masei active
si tesutului adipos. Persoanele care scad in greutate printr-
un regim alimentar restrictiv pierd la fel de multa, sau chiar
mai multa, masa activa decat grasime. Alteori, desi se
asociaza dieta si exercitiul fizic, greutatea corporala nu se
modifica imediat, insa se constata modificari ale
compozitiei corporale - in sensul scaderii tesutului adipos
si cresterii masei active.
 Bioimpedanta electrica

• Impedanţa corporală (bioelectrică) sau bioimpedanţa

reprezintă rezistenţa organismului faţă de un flux de curent
electric slab ce străbate ţesuturile sale. Analiza impedanţei
corporale este o metodă folosită pentru verificarea
aproximativă a compoziţiei corpului prin metoda BIA
(respectiv a grăsimii corporale, a cantităţii de apă totală).
 Bioimpedanta electrica

• Metoda de scanare a compoziţiei corporale prin metoda

BIA: bioimpedanţa are o acurateţe de până la 99%
superpozabilă cu cea a metodei de scanare clasică, dar
invazivă de tip Dexa.
• Metoda BIA este considerată o metodă foarte precisă
stabilind un standard important în prezent în nutriţie - ca
instrument de investigaţiei şi este total neinvazivă (această
metodă nu iradiază, se poate repeta de câte ori este nevoie).
 Bioimpedanta electrica
• In functie de complexitatea aparatului , prin
metoda impedantei se pot evalua urmatorii
parametrii:
• -cantitatea de apa intra si extracelulara
• -cantitate de proteine, minerale
• -masa musculara
• -masa de tesut adipos si procentul de tesut adipos(
valori normale 10-20 %)
 Bioimpedanta electrica

• -Aria tesutului visceral ( o arie viscerala ≥100 cm2

este considerata ca obezitate viscerala)

• -Distributia masei slabe la nivelul trunchiului ,

membrelor superioare si inferioare
 Absorbtiobiometria cu energie dubla a razelor X
( dual energy X-ray absorbiometry DEXA)

• Un scanner DEXA este un aparat care produce doua

fascicule de raze X, fiecare cu niveluri diferite de energie.
Un fascicul are energie mai mare, în timp ce celalalt are o
energie redusa. Folosirea a doua energii diferite a razelor X
permite unui dispozitiv DXA sa inregistreze profile de
atenuare la doua energii fotonice diferite. Atenuarea se
refera la o reducere a intensitatii fasciculului de raze X la
trecerea prin corpul pacientului.
Absorbtiobiometria cu energie dubla a razelor ( dual
energy X-ray absorbiometry DEXA)

• Atenuarea este determinata in mare masura de densitatea si

de grosimea tesutului. In cazul unui fascicul de energie
redusa, atenuarea este mai mare in os decat in tesutul
moale. In cazul unui fascicul de energie mare, atenuarea
osoasa este similara cu cea a tesutului moale. Folosind
doua energii diferite se creeaza doua ecuatii, prin a caror
rezolvare se afla cele doua necunoscute: densitatea osoasa
si cea a tesutului moale din jur.
• Alte metode utilizate in scop de cercetare: tomografia
computerizata, RMN, ecografia abdominala,
hidrodensitoemtria.
 Evaluarea clinica
Clinic (examen clinic): se bazează pe semne specifice și
nespecifice asociate cu malnutriția și deficiențele mineralo-
vitaminice.
- Anamneza
- Examen clinic general, acordând atenție semnelor
exterioare, urmărindu-se:
-Tegumentele
-Fanerele (păr, unghii) ,tesut adipos subcutanat
sistem neuroendocrin, mușchi
-Dentiție, comportament
 Evaluare biochimica
Sunt necesare:
• un set de analize generale recente (hemoleucograma,
glicemie, uree, creatinina, creatinina urinara ,acid uric,
GOT, GPT, GGT, colesterol total, colesterol HDL,
trigliceride, fibrinogen, Fe, Ca, Mg,Na, K, Iod , examen
sumar de urină);
Dozarea proteinelor totale, albuminei serice , albuminei
urinare
Dozare de feritina si tranferina in cazul unei anemii
microcitare
Dozare vitamamina B12 si acid folic in caz de anemie
macrocitatra
 Evaluarea aportului alimentar

Aportul alimentar reprezinta o componenta esentiala a stiului

de viata, un important factor cu implicatii majore asupra
sanatatii si longevitatii.Avand in vedere influenta
alimentatiei asupra diferitelor patologii evaluarea aportului
alimentar joaca un rol esential in efortul de a imbunatati
starea de sanatate atat la nivelindividual cat si la nivel
popultional.
 Evaluarea aportului alimentar

Structura alimentatiei unei persoane tine de

varietatea produselor existente si de o serie de
factori fizilogici , economici , culturali religiosi,
geografici.Toti acesti factori , pe langa aportul
alimentar ( calitativ si cantitativ ) , trebuie
cunoscuti penrtu a putea a oferi o consiliere
nutritionala adecvata si indivdualizata .
 Metode de evaluare a aportului
alimentar
Cele mai frecvent folosite metode de evaluare
a aportului alimentar sunt ;
-jurnalul alimentar
-interviul structurat ( chestionarul de
rememorare pe 24 de ore)
-chestionarele de frecventa alimentara
 Jurnalul alimentar

• Este important ca acest jurnal să fie precis și

reprezentativ pentru obiceiurile alimentare
normale. De aceea este necesar să nu modificați
deloc aceste obiceiuri acum și să înregistrați cu cât
mai multă acuratețe fiecare aliment pe care îl
consumați (incluzând apă, vitaminele,
condimentele etc.) Pentru a face asta, trebuie să
urmați câteva instrucțiuni simple (enumerate mai
jos).
 Jurnalul alimentar

• Scopul este acela de a înregistra și cuantifica în

mod corect aportul dvs. de hrană, nu de a-l judeca.
Dacă vă schimbați obiceiurile alimentare în vreun
fel acum, regimul zilnic nu va putea fi analizat
corect. Procedura se utilizeaza pentru o perioada
relativ scurta de timp (intre 1si 7 zile ).
 Jurnalul alimentar
• Obiectivele jurnalului alimentar:
• -depistarea dezechilibrelor in aportul alimentar si
luarea unor masuri de prevenire si corectare
acestora
• -pot fi folosite ca instrumente de de auto-
management in cadrul interventiilor de scadere in
greutate si pot avea o valoare predictiva
importanta in estimarea succesului in cadrul
acestei interventii
 Jurnalul alimentar

• Pot fi folosite pentru estimarea aderentei

unui individ la un aport alimentar
recomandat si indicat
Model de jurnal alimentar
 Interviul structurat( chestionarul
de rememorare 24 ore )
Prin aceasta metoda se obtine o inregistrare retrospectiva a a
aportului alimentar pe o perioada bine definita de timp , 24
de ore
Pentru o cat mai mare acuratete in raportarea cantitatilor , se
folosesc in poze cu portii standard pentru comparatie , fie
in exprimarea in unitati de masura neconventionale , dar la
indemana tuturor . Cum ar fi de exemplu : lingura ,
lingurita , ceasca , paharul de apa, palma, pumnul inchis ,
policele etc .
 Chestionarele de frecventa
Constau in dintr-o lista de alimente in dreptul carora in
dreptul carora cei chestionati noteaza frecventa consumului
( de mai multe ori pe zi , zilnic, saptamanal , lunar ).
Analiza poate fi :
-calitativa cand cand sunt urmarite anumite alimente
- cantitativa ,situatie in care se urmareste si aprecierea
marimea portiilor consumate , marimea portiilor fiind
apreciata pe baza standardelor .
Lista alimentelor poate cuprinde un muamr mai mic sau mai
mare de produse in functie de scopul chestioanrului .
 Chestionarele de frecventa
Cele mai cunoscute chestionare de frecventa
alimentara sunt:

The Nurses Health Study Dietary Questionare

The NCI Diet History Questionare ( destinat in mode

special pentru a aprecia si cognitia respomdentilor
)