Nutriția în controlul ponderal

Reglările aporturilor alimentare (recapitulare)

Homeostazia ponderală
Nutriția
După diverse surse nutriția este:
• o dietă sănătoasă și echilibrată care oferă energia și nutrienții de care
organismal are nevoie spre a-și păstra starea de sănătate [Medical
Dictionary (MedlinePlus)];
• procesul de a căuta / a lua alimente și de a le folosi pentru creștere,
metabolism și reparare; etapele nutriționale sunt ingestia, digestia,
absorbția, transportul, asimilarea și excreția [Davis CP. Definition of
nutrition];
• procesul biochimic și fiziologic prin care un organism folosește
alimentele pentru a-și susține viața; include ingestia, absorbția,
asimilarea, biosinteza, catabolismul și excreția [Encyclopedia Britannica].
Știința nutriției

• este știința care studiază procesul fiziologic al nutriției (în primul rând
nutriția umană), interpretând nutrienții și alte substanțe din alimente în
raport cu întreținerea, creșterea, reproducerea, sănătatea și bolile unui
organism. [Lagua RT, Claudio VS. Nutrition and Diet Therapy Reference Dictionary.. New
York: Chapman & Hall, 1995]

• știința nutrițională este un domeniu de studiu multidisciplinar

preocupat de rolul nutriției în sănătate și boli de-a lungul vieții umane.
[Satija A, Yu E, Willett WC, Hu FB. Understanding Nutritional Epidemiology and Its Role in
Policy. Adv. Nutr. 2015;6: 5–18]
Comportamentul alimentar
• În contextul medicinei comportamentale, cercetarea comportamentului alimentar se
concentrează pe etiologia, prevenirea și tratamentul obezității și tulburărilor
alimentare, precum și promovarea unor modele de alimentație sănătoasă care ajută la
gestionarea și prevenirea afecțiunilor medicale, cum ar fi diabetul zaharat,
hipertensiunea arterială și anumite tipuri de cancer.
• Comportamentul alimentar este complex; oamenii iau în fiecare zi sute de decizii
alimentare care sunt influențate de o varietate de factori personali, sociali, culturali,
de mediu și economici.
• Ceea ce mănâncă oamenii și cât mănâncă are o influență considerabilă asupra
sănătății lor
• Mâncarea este esenţială şi pentru dezvoltarea umană prin relaţii în comunitate

Aportul alimentar este un comportament

Definiția comportamentului alimentar
• toate comportamentele unui individ vis-à-vis de consumul de mâncare

• funcția fiziologică principală = furnizarea de substraturi energetice și

compuși biochimici necesari pentru toate celulele corpului

• este fin reglementat în cadrul mai larg al furnizarii necesarului

energetic (și al păstrării unui nivel de masă grasă), dar și al asigurării
necesarului hedonic si simbolic. Volumul si calitatea prizei alimentare
depinde de relația dintre procesele metabolice / starea nutrițională și
procesele hedonice. [Berthoud H-R, Münzberg H, Morrison CD. Blaming the Brain for Obesity:
Integration of Hedonic and Homeostatic Mechanisms. Gastroenterology 2017;152:1728–1738]
 Comportamentul alimentar
• “este un termen larg care cuprinde alegerea alimentelor și motivele acestei alegeri,
practicile de hrănire, modelul alimentar dar și problemele legate de alimentație, cum
ar fi obezitatea, tulburările alimentare / de hrănire”. [LaCaille L. (2013) Eating Behavior. In: Gellman M.D.,
Turner J.R. (eds) Encyclopedia of Behavioral Medicine. Springer, New York, NY. https://doi.org/10.1007/978-1-4419-1005-9_1613].

• include fiziologia și psihologia acțiunilor individuale legate de consumurile

alimentare care duc la controlul achiziționării de substraturi energetice [National Heart, Lung,
and Blood Institute. The Practical Guide Identification, Evaluation, and Treatment of Overweight and Obesity in Adults. Appendix I. Guide to
Behavior Change; NIH Publication Number 00-4084 October 2000].

• funcție sa fiziologică este de a asigura furnizarea de calorii și de compuși biochimici

necesari celulelor organismului. Mâncatul este și un comportament recompensator,
care aduce satisfacții și este astfel legat intrinsec de starea de spirit și emoții [Vögele, C.,
and Gibson, L. (2010). “Mood, emotions and eating disorders,” in Oxford Handbook of Eating Disorders. Series: Oxford Library of Psychology,
ed. W. S. Agras (New York: Oxford University Press), 180–205].
 Sistemul homeostatic și sistemul hedonic
Echilibrul energetic, este reglementat de foame și sațietate printr-un sistem
neuroendocrin situat în hipotalamus, bazat pe o rețea de circuite care include:
• Sistemul homeostatic : semnale moleculare de origine periferică și central,
• Sistemul non-homeostatic (hedonic) : alți factori de natură senzorială,
mecanică și cognitivă. Acest sistem este este asociat cu activarea sistemului de
recompensă neuronală ca răspuns la orice aliment foarte plăcut, adică orice
aliment care, independent de valoarea sa nutritivă, produce o senzație de bine,
plăcere, satisfacție. Consumul hedonic include simțurile, care detectează
arome, mirosuri, texturi și sunete și joacă un rol decisiv în determinarea unei
persoane să aleagă un aliment sau altul.
• Sistemele homeostatice, hedonice si cognitive pot fi afectate de factorii
contextuali de mediu, economici și sociali
Controlul comportamentului alimentar
Include:
• Procese biologice care reflectă impulsul pentru hrană (dorința de a mânca) și
procesele inhibitorii care provin din ingerarea alimentelor și din depozitele de
țesut adipos.
• Procese de mediu care constrâng calendarul și distribuția episoadelor alimentare
și influențează energia consumată prin gustul și conținutul de nutrienți ai
alimentelor.
• Modulații autoimpuse (realizate și încercate) ale tiparului de comportament care
rezultă din interacțiunea dintre procesele biologice și cele de mediu.
• Încercarea de autocontrol a comportamentului alimentar este adesea
nesigură, deoarece tinde să se opună tendințelor biologice și presiunilor de
mediu.
Blundell JE, Stubbs RJ. Diet composition and the control of food intake in humans. In: Bray GA, Bouchard C, James WPT, eds.
Handbook of Obesity. New York, NY: Marcel Dekker; 1998, pp. 243–272
Comportamentul alimentar

Homeostazia energetică = balanţă imperfect echilibrată, care

favorizează câştigul în greutate

• protecţia împotriva deficitului de masă grasă > protecţia

împotriva excesului ponderal
• necesităţile de supravieţuire şi reproducere în medii cu
acces limitat la hrană → presiune de selecţie mai
puternică decât expunerea la medii bogate în resurse
• abundenţa hranei solicită civilizaţia umană de un număr
limitat de generaţii
 Organizare temporală

• Ritmicitatea aportului alimentar (prizelor alimentare): variație circadiană

- Aport alimentar în perioada activă și post în perioada de odihnă
- Aportul discontinuu de alimente versus utilizarea continuă a
substraturilor energetice ⇒ orientarea diferită a fluxurilor energetice în timpul
acestor 2 faze
• Aportul episodic de alimente
- Interval între 2 aporturi (prize alimentare) = unul dintre factori reglatori
ai nivelului de energie
- Influențe socio-culturale asupra numărului, distribuției sau chiar a
compoziția aportului alimentar (prizelor alimentare)
Cele trei faze ale aporturilor (prizelor) alimentare

• Faza pre-ingestivă: senzație de foame

- Foamea = senzație conștientă a unei necesități interne care are ca rezultat,
prin motivație sporită, căutarea hranei și inițierea aportului de alimente
• Faza prandială: Aport alimentar + săturare
- Săturarea/satisfacție = proces progresiv care pune capăt unui episod de aport
alimentar
- Semnalele de reglementare ⇒ terminarea mesei și inhibarea aportului de
mâncare pentru o anumită perioadă de timp
• Faza post-masă/post-prandială: stare de sațietate de durată variabilă
- Sațietate = stare de inhibare a senzației de foame (satisfacerea nevoilor și
menținerea sentimentului de bine)
 Săturarea și sațietatea
• Saturarea - solicită încetarea mâncării/mesei
• Sațietatea - plinătatea care persistă după mâncare
• Ambele sunt importante în controlul intrărilor energetice
- Săturare - cantitatea consumată la o masă
- Sațietate - perioada de timp până la următoarea masă/ocazie
• Săturarea și sațietatea fac parte dintr-un sistem bine reglementat care
controlează greutatea corporală
• Dar
- Nu este conceput pentru mediul actual
- Semnalele interne de săturare și sațietate pot fi copleșite de semnalele
externe de mâncare
- Nu există o nevoie internă de activitate fizică
 metabolic

digestiv

Satiety cascade from Blundell modified by Mela (Mela, 2006)

British Nutrition Foundation
Aportul energetic

British Nutrition Foundation

Schema generală de control

• Hipotalamus și trunchiul cerebral (în special)

• Rețea complexă, receptori și circuite neuronale, număr mare de
neurotransmițători
• Aferențe = informații despre starea energetică a organismului
• Răspuns = adaptarea aporturilor la nevoi
- o parte din informațiile integrate la nivelul trunchiului cerebral sunt
retransmise de sistemul nervos autonom și intervin în reglementarea directă a
motricității digestive
- o altă parte a informațiilor se adresează hipotalamusului care acționează
asupra aportului alimentar și a MB, prin modularea activității SNA și
secrețiilor hormonilor hipofizari
Cele doua nivele de reglare

1.Reglarea aportului alimentar

• legat direct de aportul alimentar

• dezvoltat în timpul consumului, digestiei și metabolizării alimentelor
• acționează după:
- volumul și durata aportului alimentar
- asupra săturării
- pe durata perioadei de sațietate

2. Reglarea rezervelor de energie

Cele doua nivele de reglare

1. Reglarea aportului alimentar

2. Reglarea rezervelor de energie

• în principal de natură hormonală
• intensitatea lor este legată de adipozitate
• acțiune întârziată comparativ cu aportul alimentar
• modulează impactul semnalelor pe termen scurt asupra regiunilor creierului
și
• exercită efecte directe asupra căilor hipotalamice, de control al echilibrului
energetic
Reglarea prizei alimentare
De la începutul mesei, SNC primește semnale periferice, interacționând
între ele și la care se face referire prin termenul „Cascada sațietății”
• semnalele senzoriale
• factori metabolici (glucoză, acizi grași și ATP)
• semnalele digestive (inclusiv hormoni și peptide entero-gastrice
sațietogene)
Reglarea prizei alimentare

Satiety cascade from Blundell modified by Mela (Mela, 2006)

Semnalele senzoriale

• În timpul fazei de ingestie, aportul alimentar este modulat de percepția

aspectului, gustului, mirosului și texturii alimentelor

• Se mărește ingestia dacă mâncarea este plăcută, și se oprește dacă

senzația este neplăcută
 Semnale digestive
• Integrare la nivel local, prin sistemul nervos digestiv intrinsec: reglarea
directă a abilităților motorii ale tubului digestiv
• Integrarea de către SNC: efect sațietogen
• = Informații interoceptive privind cantitatea și compoziția substanțelor
nutritive ingerate
- informații senzoriale: transmise de n.vag către trunchiul cerebral (efect
satietogen tranzitor)
- distensie gastrică prin mecano-receptori
- lipide + carbohidrați prin chemoreceptori
- hormoni și peptide entero-gastrice: produși de celule neuroendocrine ale
tractului digestiv, pancreasului și ficatului, induse de presența mâncării în
duoden
Hormoni si peptide entero-gastrice

Rol sațietogen
• Colecistochinina (CCK): secretată ca răspuns la sosirea lipidelor și
proteinelor ​in lumenul intestinal
• Insulina: secretată ca răspuns la sosirea glucozei în circulatia portă
• Peptida YY 3-36: Secretată în perioada post-pandrială de celulele
intestinului subțire și ale colonului, proporțional cu conținutul de
energie al mesei.
• Glucagon like peptide 1 (GLP-1)
Regulatori ai rezervelor energetice

Factori hormonali care reduc aportul alimentar

• Insulina: semnal care reflectă interacțiunea dintre procesele
metabolice imediate și nivelul adipozitatii
• Leptina

Factori hormonali care cresc consumul de alimente

• Ghrelina
Leptina
• In adipocite/ expresia genei ob (1994)
• Concentrația plasmatică proporțională cu grăsimea corporală
• Sensibilă la consumul de alimente
- Scade în timpul postului
- Creștere târzie după masă (4 până la 5 ore)
• Țintă = nucleu hipotalamic arcuat
• Crește consumul de energie și exercită un efect inhibitor pe termen
lung al consumului de alimente prin încetinirea activității neuronilor
orexigeni și prin stimularea neuronilor anorexigeni ai nucleului arcuat
Ghrelina
• Produsă în stomac și duoden
• Responsabilă pentru senzația de foame și inițierea aportului alimentar
• Concentrația sa plasmatică crește chiar înainte de mese, apoi scade
repede. Administrarea parenterală a unei singure doze de ghrelină la
sobolanii supuși supraalimentării crește consumul de alimente și
acumularea de grăsime
• Nivelul este redus la subiecții obezi și crește după pierdere în greutate
• Acțiune antagonică cu leptina în hipotalamus: stimulează neuronii
orexigenici ai nucleului arcuat și scade acțiunea anorectică a leptinei
Cascada sațietății
 Centrii de reglare a homeostaziei energetice
• Populații neuronale care exprimă neurotransmițători specifici acționând
asupra aportului alimentar și a cheltuielilor de energie:
- efect stimulant al aportului alimentar (efect orexigen)
- efect inhibitor asupra consumului de alimente (efect anorexigen)
• Reglarea prin semnale periferice specifice statusului nutrițional de natură:
- hormonală și peptidică (leptină, insulină, ghrelină etc.)
- metabolice (glicemie, nivelul acizilor grași liberi circulanți etc.)
• Interacțiune (antagonism sau sinergie)
• Adaptare mai precisă într-o situație de deficit energetic decât într-o situație de
exces de energie
 Structuri
Hipotalamus = centrul integrator al semnalelor centrale și periferice
• Nucleul arcuat
• Nucleul paraventricular
• Zona hipotalamică laterală

Structuri extrahipotalamice
• Nucleul tractului solitar, locul convergenței informațiilor de origine vagală
• Sistemul limbic
• Nucleul parabrahial
• Talamus
• Lobul temporal

• Hipotalamusul integrează multiple semnale periferice în vederea adaptării consumului de alimente și

a cheltuielilor de energie
• Hipotalamusul primește și semnale senzoriale, emoționale și cognitive din alte zone ale creierului
 Centrii hipotalamici ai homeostaziei

Nucleul paraventricular

Ventriculul 3
Nucleul arcuat

Secțiune longitudinală

Ventricolul 3
Nucleul paraventricular
Aria hipotalamica laterală

Nucleul arcuat
Secțiune
frontală
Sistemele orexigene
• Neuroni localizați în partea ventro-medială a nucleului arcuat
• Sinteza a 2 neuropeptide orexigenice care stimulează alimentarea și
reduce cheltuielile de energie
- Neuropeptida Y: administrare cronică de NPY central nu numai că
provoacă supraalimentare, dar induce de asemenea efecte metabolice
care favorizează acumularea de grăsime și contribuie la dezvoltarea
obezității animalelor
- AgRP (Agouti related peptide): își exercită efectul orexigen prin
prevenirea legării α-MSH (α-Melanocyte-Stimulating Hormone)
de receptorul său
 Sistemele anorexigene
• Neuroni localizați în partea cea mai laterală a nucleului arcuat
• Grup de neuroni pro-opiomelanocortină (POMC)
POMC = precursorul a 2 neuropeptide anorectice, inhibă aportul de alimente
și crește catabolismul
Cocaine and Amphetamine-Regulated Transcript (CART)
• Hormon stimulant al alfa-melanocit (α-MSH)
- Inhibă consumul de alimente și stimulează consumul de energie
- Acțiune sațietogenă printr-un subtip de receptori melanocortinici: MC4-R
- La om, mutațiile genei MC4-R sunt principalele cauze ale obezității
ereditare
Reglarea centrală a homeostaziei energetice
Hypotalamusul – structura cerebrală centrală care reglează
aportul alimentar

Nucleul arcuat

Neuronii median care exprimă Neuronii laterali care exprimă peptide

peptide orexigenice (neuropeptida anorexigene (pro-opio-melanocortin
Y (NPY), agouti-related peptides (POMC), cocaine and amphetamine-
(AgRP)) regulated transcript (CART)

semnale periferice (leptină, ghrelină, glucoză, insulină și principalii

neurotransmițători) prin modificarea sintezei neuropeptidelor anorexigenice
/ orexigenice în cele din urmă duc la reglarea aportului alimentar.

S Barja-Fernandez et al. Drug Design, Development and Therapy 2014:8 2391–2400

Reglarea centrală a homeostaziei energetice

POMC este rapid clivat în α-MSH și β-endorphine

Receptorii melanocortinei MC3 și MC4 din opioidele endogene, autoinhibă

hipotalamus și din restul creierului, induc calea POMC,
sațietatea și inhibă aportul de alimente,
precum și creșterea cheltuielilor de energie
de repaus
Funcționarea sistemelor orexigene și anorexigene

Când un sistem este activat, celălalt este oprit

• Ex: după un post prelungit neuronii NPY / AgRP sunt hiperactivi, în timp
ce neuronii α-MSH sunt inhibați ⇒ stimularea poftei de mâncare și
recuperarea rezervelor energice
Interacțiunea unidirecțională a sistemelor neuronale din nucleul
arcuat
• α-MSH sunt inhibați prin aferențe de la neuroni care exprimă NPY
• AgRP blochează efectul supresor al poftei de mâncare al α-MSH
(antagonist al receptorului MC4-R)
 Integrarea hipotalamică a semnalelor periferice

Acțiune directă prin receptori specifici

Leptină
• Inhibă aportul de alimente și stimulează metabolismul prin:
- activarea sistemului anorexigen al neuronilor melanocortinici (POMC / α-
MSH) și
- inhibarea sistemului orexigen (neuroni NPY / AGRP)
Grelină
• Stimulează consumul de alimente prin:
- activarea sistemului orexigen (neuroni NPY / AGRP) și
- inhibarea indirectă a sistemului anorexigen (neuroni POMC)
Influențe hormonale în foame și sațietate

Thom, G., Dombrowski, S.U., Brosnahan, N. et al. Eur J Clin Nutr 2020;74, 622–632
Biomarkeri pentru săturare și sațietate

de Graaf C, Blom W, Smeets P, Stafleu A, Hendriks H.

Biomarkers of satiation and satiety. Am J Clin Nutr 2004;79:946–961
Scoruri de comportamente alimentare.

The Three-Factor Eating Questionnaire

was used to measure the three domains
of eating behaviors

Benbaibeche H, Bounihi A, Koceir EA. Leptin level as a biomarker of uncontrolled eating

in obesity and overweight . Irish Journal of Medical Science 2021; 190:155–161
Controlul aporturilor alimentare
Reprinted from Nelson Textbook of Pediatrics, 19th Edition, Fig 44-2, p. 182,

Kojima M. The discovery of ghrelin--a personal memory. Regul Pept. 2008;145(1-3):2-6.

Zhang Y, Proenca R, Maffel M, Barone M, Leopold L, and Friedman JM. Positional cloning of the mouse
obese gene and its human homologue. Nature, 1994, 372: 425-432
 Sistemul de recompensă
• 1954 psihologul James Olds (Universitatea McGull) a descoperit circuitele neurologice
care produc plăcere punând bazele conceptului de sistem de recompensã.
• Sistemul de recompensã este format din structuri cerebrale localizate în special la nivelul
sistemului limbic, conectate printr-o retea neuronalã complexã.
• Rolul sistemului de recompensã este de a promova activitãți esențiale supraviețuirii
speciei umane, cum ar fi activitatea sexualã sau alimentația.
• Activitãtile care stimuleazã aceastã retea neuronalã sunt asociate cu sentimente de bine,
satisfactie, plãcere, calm, confort, sentimente care au fost denumite recompense
determinând o întãrire pozitivã a acestor activitãti.

Olds J, Milner P. Journal of Comparative and Physiological Psychology, 1954;47(6):419–427.

 Structura centrală a SR
• Structura centralã a SR este situatã la nivelul sistemului limbic ce are rol în
monitorizarea homeostaziei, mediazã memoria, învãtarea, expresia si
experienta emoţionalã, comportamentul sexual, alimentar, motivational
• Gena receptorului D2 (dopamină) codificã producerea receptorilor D2 pe care
se fixeazã dopamina. Purtatorii alelei 1 au cu 1/3 mai putini receptori ceea ce
constituie “factor de risc comportamental” (ADHD, agresivitate , adictie).
• Factorii de mediu au un rol important, în special evenimentele
psihotraumatizante din copilãrie, educatia deficitarã, copii instituţionalizati sau
cu pãrinti decedati
• Atât suprastimularea sistemului de recompensã prin utilizarea diferitelor
substante sau activitãti “eliberatoare de dopaminã” cât si o stimulare scãzutã a
acestui sistem determinã modificãri pe termen lung (neuroplasticitate) ce se pot
manifesta printr-un spectru larg de manifestãri psihopatologice.
• Stimularea scãzutã a sistemului de recompensã a fost asociatã cu aparitia
tulburãrilor compulsiv- impulsive cum ar fi alcoolismul sau ADHD .
• Cei cu o stimulare scãzutã a sistemului de recompensã sunt mai expusi abuzului
de substante tocmai pentru a compensa stimularea scãzutã a acestui sistem.
Mecanisme neurologice cu rol în reglarea comportamentului
alimentar și a greutății
Striatum Nucleul
Accumbens

Substanta Neagra Cortex prefrontal

Aria Tegmentala Ventrala (ATV)
Hipotalamus
Amigdala
SISTEM DE REGLARE A ECHILIBRULUI
ENERGETIC1,2 SISTEM DE RECOMPENSA1

• Reprezentat primar de nuclei hipotalamici • Cai dopaminergice de la ATV sau substanta

interconectati
• Detectează si integrează informatii despre statusul
energetic
– Glucoza, leptina, insulina
• Hipotalamusul lateral proiectează informatii către
ATV si primeste input de la nucleul accumbens
neagra catre regiuni:
– Striatum (miscare, recompensa)
– Nucleul accumbens (recompensa, adictie)
– Cortex prefrontal (decizii, functii executive )
– Amigdala (memorie, emotii)
– Eliberarea de dopamină determina pofta de a mânca
(craving), motivarea crescută de a consuma alimente

ATV=aria tegmentala ventrala

–Figure reprinted from al.1
43 Billes SK, et Copyright 2014, with permission from Elsevier.
1. Billes SK, et al. Pharmacol Res. 2014;84:1-11. 2. Yu JH et al. Diabetes Metab J. 2012;36(6):391-398.
Comportamentul alimentar

Necesar energetic Necesar hedonic Necesar simbolic

PRIZA ALIMENTARĂ

Homeostazia energetică Homeostazia ambientală

(internă) (externă)
-echilibrul energetic -relaţia cu alimentul
-echilibrul ponderal -relaţia cu anturajul
-relaţia cu societatea

Jacotot B, LeParco JC. Nutrition et alimentation. Paris: Masson, 2000

Alimentul ca recompensa

• Creierul atribuie recompensa, și caută, experiențele care o percepe ca fiind pozitive, și

descurajează comportamentele pe care le consideră ca fiind amenințătoare.

• Alimentul este unul dintre cele mai importante elemente ale supraviețuirii, creierul este
extrem de sensibil la proprietatile de recompensare ale alimentelor.
• Creierul se foloseste de miros, gust, atingere, indiciilor sociale, precum și numeroase
semnale din tractul digestiv pentru a atribui o valoare recompensa pentru produsele
alimentare. Calitățile produselor alimentare, care dau în mod inerent satisfacții:
• Gras
• Zahăr
• Sare
• Glutamat
• Lipsa senzatiei de amar
• Anumite texturi (moi sau lichide, alimente crocante)
• Anumite arome (esteri găsiti în multe fructe)
• Densitate calorica (produse alimentare "grele“ )
Produsele alimentare ca recompense sau pedeapsă
• Pot submina obiceiurile alimentare sănătoase la copii,
• duc la mâncatul în exces de alimente care sunt bogate în
zahăr, grăsimi și calorii goale.
• interferează cu capacitatea naturală a copiilor de a
reglementa ce si cât mănânca.
• încurajează să se mănânce atunci când nu ți-e foame
pentru a obține recompensa.
Aspecte fiziologice și psihologice ale alimentației

• Monitorizarea constantă și autoreglarea alimentației este necesară, în scopul de a

mânca sănătos, pentru a furniza organismului nutrienții corespunzători, atât
calitativi, cât și cantitativi. În același timp, a mânca sănătos înseamnă de
asemenea, a fi în măsură să se bucure de aspectele recompensatorii ale
produselor alimentare, fără a cădea pradă pierderii controlului asupra
alimentației.
• Unele persoane prezintă o supra-reglare a comportamentului alimentar care
rezultă în subpondere și malnutriție (anorexia). De cealaltă parte a extremei,
eșecurile de auto-reglare pot duce la suprapondere și obezitate.
• Anumite comportamente alimentare pot fi ”mapate” intr-un proces continuu care
variază de la normal la dezordini alimentare.

Haslam, D. (2011). The history of obesity. Clin. Obes. 1, 189–197

 Zonele creierului uman activate ca răspuns la alimentele
plăcute sau la indicii asociate alimentelor
“Hedonic hotspots” sunt prezentate în nucleul
accumbens, ventral pallidum și nucleul
parabrahial al trunchiului cerebral unde
opioidele sau alte semnale determină
amplificarea reacțiilor de „plăcere” la dulce

Smith KS, Tindell AJ, Aldridge JW, Berridge KC. Ventral pallidum
roles in reward and motivation. Behav Brain Res 2009;196:155

Reprinted from Kenny PJ, Reward Mechanisms in Obesity: in

Neuron, 2011;69(4):664-679, New Insights and Future Directions
Semnalele hedonice și de stimulare pentru controlul
greutății corporale

Ilustrație schematică a interacțiunilor dintre controlul homeostatic / metabolic și hedonic al

aportului alimentar la persoane cu greutatea normală și la persoanele cu obezitate
Emil Egecioglu et al. Rev Endocr Metab Disord (2011) 12:141–151
 Neuronii AGRP / NPY si POMC / CART în integrarea
homeostaticul clasic - cu recompense și mecanisme cognitive

Neuronii hipotalamici basomediali ca integratori principali ai informațiilor nutriționale interne și externe pentru a realiza alostaza. Neuronii
foamei AGRP / NPY transformă semnalele foamei atât din mediul intern, cât și din feedbackul hedonic într-un comportament ingestiv de consum
apetitiv susținut și completat prin programarea unei rețele neuronale din aval care crește valoarea stimulentului sau a recompensei anumitor
alimente. În timp ce neuronii AGRP / NPY ar putea fi considerați a fi pedala de gaz, neuronii POMC / CART reprezintă pedala de frână, acționând
prin căi paralele în aval

Berthoud H-R, Münzberg H, Morrison CD. Blaming the Brain for ObesityGastroenterology 2017;152:1728–1738
Aspecte fiziologice și psihologice ale alimentației

• Atunci când oamenii au un deficit de energie, interacțiuni complexe între procesele

fiziologice semnalizează creierului că produsele alimentare ar trebui să fie
consumate, adică un individ simte foame.
• Atunci când suficientă hrană a fost consumată, aceste procese semnalizează că
consumul ar trebui încheiat, adică, un individ se simte sătul sau îndestulat.
• Numeroși factori determină sau ghidează un comportament alimentar într-o
manieră automată și implicită. De exemplu, alimentația poate fi inițiată sau
prelungită de prezența altor factori, adică, este influențată de factori sociali.
Alegerile alimentare și consumul sunt, de asemenea, puternic influențate de
factorii de mediu, de exemplu, publicitatea, ambalarea, mărimea porțiilor, iluminat,
și multe altele.

Vögele, C., and Gibson, L. “Mood, emotions and eating disorders,” in Oxford Handbook of Eating Disorders. Series:
Oxford Library of Psychology, ed. W. S. Agras (New York: Oxford University Press),2010; 180–205]
Benelam, B. Satiation, satiety and their effects on eating behaviour. Nutr. Bull. 2009;34:126–173.
Acțiunea semnalelor periferice asupra SNC în paralel cu
cascada de sațietate

Harrold JA, Doyey TM, Blundell JE, Halford JCG. CNS regulation of appetite. Neuropharmacology. 2012;63(1):3-17.
Mecanisme implicate în efectele densității energetice
asupra greutății corporale

Mecanismele care stau la baza efectelor DE asupra săturării, sațietății, aportului de energie și greutății
corporale. Keller KL. Impacts of energy density and portion size
on satiation and satiety. in Blundell E (edit) Satiation, satiety
and the control of food intake. Woodhead Publ Lmt 2013
Factori care prevalează asupra nivelurilor normale de
saturare

Dimensiunea medie a mesei ca energie alimentară, carbohidrați, grăsimi, proteine și alcool

pentru mesele consumate acasă sau în restaurante
J.M. de Castro. Satiation, satiety and daily inteke pattern.in Blundell E (edit) Satiation, satiety
and the control of food intake. Woodhead Publ Lmt 2013
Neuroimagini functionale ale apetitutui

A typical fMRI study images the short-lived (so-called event-related) brain response to discrete cues, such as images, odors, or food tastes. In this example food
pictures and scenery pictures (bottom left) are briefly displayed in succession to subjects in the MRI scanner. The cerebral blood-flow response to viewing each picture
is measured using fMRI, and the relative difference between the two is assessed using a t-test. The resulting images are thresholded statistical maps that identify the
brain regions showing significantly greater response (cerebral blood flow) to the food compared to non-food cues (bottom right, showing two anatomical sections of
the brain). This response is a measure of the value or incentive salience of the food pictures at the time of scanning and, importantly, predicts behavior as evidenced
by correlations with subjective hunger and future weight gain. This neural response to cues therefore reflects the incentive state of the individual at the time of scan,
which is under multiple influences, occurring over different time-scales from immediate to lifelong (top left). Note therefore that this measurement is sensitive to
immediate and rapid responses to visual stimuli as modulated by more slow-changing levels of hunger. Areas illustrated in this particular example include the OFC (1),
amygdala (2), visual areas (3), insula (4), and lateral prefrontal cortex (5).
Dagher A. Functional brain imaging of appetite. Trend in endocrinology 2012;23(5):250-260
 Foamea vs apetit
• Apetitul:
a. acoperă întregul domeniu al consumului de alimente, de selecție, motivație și preferință
b. se referă în mod specific la aspectele calitative ale alimentației, aspecte senzoriale sau de
reacție la stimulare din mediul înconjurător, care pot fi confruntate cu viziunea homeostatică
bazată pe consumul de alimente ca răspuns la stimuli fiziologici, deficit de energie etc.
• Foamea:
a. construct sau variabilă care conotează impulsul de a mânca. Nu în mod direct măsurabilă, dar
poate fi dedusă din condiții obiective .
b. senzație conștientă reflectând o dorință mentală de a mânca. Pot fi urmărite până la
modificările senzațiilor fizice în părți ale corpului – stomac, membre sau cap. În forma sa
puternică poate include senzații de ușoară amețeală, slăbiciune sau gol în stomac.
Blundell JE. Annu Rev Nutr 1996;16:285–319

“ a-i plăcea” si “a vrea” produc pattern-uri specifice de activitate în creierul uman!

Berridge KC. Neurosci Biobehav Rev 1996;20:1–25
Componente ale foamei:
a-i plăcea vs. a vrea
- “a-i plăcea” este o măsură a plăcerii pe care o experimentăm când mâncăm,
e.g. palatabilitate
- “a vrea” este o măsură a motivației relative de a achiziționa și de a ingera un
aliment .
- “A-i plăcea”: mecanismele includ circuite hedonice care conectează hotspot-uri
de ordinul a milimetri cubi din structuri limbice cum ar fi nucleul accumbens și
nucleul pallidum ventral (unde semnale opioide/endocannabinoide/orexinergice
pot amplifica plăcerea simțiță).
- “A vrea”: mecanismele includ rețele opioide mai largi în nucleul accumbens,
striat, și amigdală, care se extind dincolo de hotspot-urile hedonice , precum și
sisteme dopaminergice mezolimbice, și semnale corticolimbice ale glutamatului
ce interacționează cu aceste sisteme.

Berridge KC. Food reward: brain substrates of wanting and liking.

Neurosci Biobehav Rev 1996;20:1–25.
Substratul cerebral pentru a-i plăcea vs a vrea

Berridge KC. Neurosci Biobehav Rev 1996;20:1–25

 In 1990 JB established the Human Appetite
Research Unit (HARU) at the University of Leeds
and the history of its development has been
recorded.
A fundamental concept is that ‘ Appetite is a
biologically driven behaviour expressed in a socio-
cultural environment’.

John Blundell
Professor of PsychoBiology, Institute of
Psychological Sciences,
Faculty of Medicine and Health, University of
Leeds,Leeds, UK.

Model of Eating Behaviour
Blundell JE et al. Appetite control: methodological
aspects of the evaluation of foods Obes Rev. 2010;
11(3): 251–270.
“Behaviour is vital for nutrition since it is the only route through which
nutrients can enter the body to exert their physiological and biochemical
actions. The variability in individual needs, choices and patterns of behaviour
reflects the essence of being human. In contrast, the environment and the
market place – driven by the demand to stimulate economic growth – deal with
people on the basis of ‘one size fits all’. This uniformity, together with
abundance (in rich countries) of food and eating opportunities, works against
the ability of people to make rational food choices based on individual
requirements.” Nutrition Bulletin, 2017;42
Procesele și recompensele hedonice sunt factori importanți pentru
deciziile noastre și sunt suficient de puternici pentru a ignora nevoile
homeostatice:

→→ trebuie să înțelegem exact ce factori conștienți și inconștienți

influențează alegerile noastre și ne subminează cele mai bune intenții

suntem departe de a fi agenți raționali

 Influiențe homeostatice si non-homeostatice in reglarea
aporturilor alimentare

Aportul alimentar este determinat de interacțiunea dintre controale homeostatice și nonhomeostatice complexe

Alonso-Alonso M, et al. Food reward system: current perspectives and future research needs, Nutrition Reviews, 2015;73(5):296–307
Foamea și sațietatea: mecanisme și ținte

Amin T., Mercer JG. Hunger and Satiety Mechanisms and Their Potential Exploitation in the Regulation of Food
Intake. Curr Obes Rep. 2016; 5:106–112
Alegerile alimentare

Popkin BM. Nutrition Transition and the Global Diabetes Epidemic. Curr Diab Rep. 2015 Sep;15(9):64.
Conceptul programării nutriționale
- Viața timpurie este o perioadă critică a plasticității dezvoltării
‘thrifty phenotype hypothesis’
Barker DJ, Osmond C. Infant mortality, childhood nutrition, and ischaemic heart disease in
England and Wales. Lancet. 1986 ;1(8489):1077-1081.
- În primul rând, a condus la creșterea țesuturilor cheie, cum ar fi
creierul în detrimentul altora, cum ar fi mușchiul scheletic și
pancreasul endocrin.
- În al doilea rând, fătul și-a programat metabolismul să fie
economisitor
Aceste modificări permanente, deși benefice în condițiile postnatale
de continuă subnutriție, devin dăunătoare în condiții de nutriție
adecvată sau supra-alimentară postnatal, ducând la dezvoltarea
bolilor mai târziu în viață
Duque-Guimaraes DE, Ozanne SE. Nutritional programming of insulin resistance: causes and
consequences. TEM 2013;889:1-11.
Cauzele și consecințele IR în programarea nutrițională

Duque-Guimaraes DE, Ozanne SE. Nutritional programming of insulin resistance: causes and consequences.
TEM 2013;889:1-11.
Relația dintre greutatea la naștere, mortalitatea
infantilă și bolile cronice ale adulților

Dover GJ. The Barker hypothesis: how pediatrians will diagnose and prevent common adult-onset
diseases. Transactions of the American Clinical and Climatological Association · 2009;120:199
 Determinantii comportamentului alimentar
• Determinantii biologici si genetici

• Determinantii mediului inconjurator si socioeconomici

• Determinantii socio-culturali

• Determinantii psihosociali si emotionali

 Determinanții biologici și genetici

• Ființa umană este omnivoră (mâncatori “generali”, “oportuniști” )

• Nu există pre-adaptări la veganism, doar preocupări ecologice, etice și de
sănătate. [Zucoloto FS Evolution of the human feeding behavior Psychology & Neuroscience, 2011, 4, 1, 131 – 141]
• Bagaj genetic care determină capacitățile senzoriale si limitele de
sensibilitate la stimulii gustativi (aprecierea gustului, aromelor, texturii,
aspectului si temperaturii alimentelor). [Rozin P, Kennel K. Acquired preferences for piquant foods
by chimpanzees. Appetite. 2007; 4:69– 77]

• Nevoile nutriționale variază după nivelul de activitate și după ciclul vieții

• Comportamentul alimentar oscilează între atracția alimentelor noi
(neofilia alimentară) si frica de acestea (neofobia alimentară)
Determinantii mediului înconjurator și socio-economici

• Omul s-a adaptat sezoanelor producției agricole, la noi moduri de

viață și de consum, imigratiei, creșterii schimburile internationale de
persoane și mărfuri (“ mondializare a gusturilor”) .[ Kempson KM, Palmer-Keenan D,
Sadani PS, Ridlen S, Scotto Rosato N. Food management practices used by people with limited resources to maintain food
sufficiency as reported by nutrition educators. J Am Diet Assoc. 2002; 102:1795–1799.]

• Abundență alimentară paradoxală față de nevoile lor energetice

diminuate datorita ameliorarii modului lor de viață [Lumeng JC, Hillman KH. Eating
in larger groups increases food consumption. Arch Dis Child. 2007; 92:384–387]

• Publicitatea
• Sustenabilitatea .[ A/RES/70/1/2015: Transforming our world: the 2030 Agenda for Sustainable
Development]
Determinantii psihologici și emoționali

• Consecințele negative ale sensibilității la emoții și stres

• Importanța recompenselor senzoriale
• Efectul de halou datorită categorisirii binare a alimentelor (bun / rău)
• Imaginea ideală a corpului (variază în funcție de sex, clasă socială, educație,
IMC-ul rudelor)
• Influența mare a parametrilor sociali ca regulile de alimentare sau practicile
grupurilor sociale.
• Problema imaginii "mamei bune" pentru familiile sărace
• Socializarea prin accesul la articole publicate
[Guiné RPF, Ferrão AC, Correia P, Cardoso AP, Ferreira M, Duarte J. Influence of emotional determinants on the food choices
of the Portuguese. EUREKA: Social and Humanities, 2019; 5:31-44].
 Determinantii socio-culturali

• În toate civilizatiile a mânca este un act profund social si “colorat” cultural.

Fiecare grup social are propriile sale reguli “ de comensalitate” bazate pe
cultură, morală si religie. [ Haghighjan Roudsan A, Vedadhir A, Amiri P, Kalantari N, Omidyar N, Eini-Zinab H, Hani-Sadati
SM. Psycho-Socio-Cultural Determinants of Food Choice Iran J Psychitry2017;12(4):241-250 ]

• Ființa umană caută în mod natural convivialitatea [ Higgs S, Thomas J. Social influences on eating
Current Opinion in Behavioral Sciences 2016, 9:1–96 ]

• Actul de a mânca cuprinde o semnificație/ dimensiune simbolică

• Alimentația devine un limbaj în interiorul unui grup social, fiecare element este
identificabil
• obiceiurile alimentare sunt ” o provizie convenabilă și la îndemană pentru a
acoperi cea mai mare plajă de alegeri, preferințe , patternuri alimentare și
bucătării culturale specifice”. [ Eldridge J, Murcutt A. Adolescents’ Dietary Habits and Attitudes: Unpacking the
Problem of (Parental) Influence’ Health 2000; 4(1):25-49 ]
 Relația greutate corporală – statut social

Schema ipotetică a buclei de feedback pozitiv care leagă statutul social al unui organism de greutatea sa corporală. Ciclul
interior albastru prezintă elemente posibile și legături cauzale în populațiile umane. Ciclul exterior (portocaliu) ilustrează
modelul animal
Kim et al. Environmental Health 2015;14:64
CARACTERISTICI CONTEXTUALE
1. Nivel individual
Determinanti genetici si biologici
Determinanti psihosociali si
emotionali
2. Nivel socio-economic si de mediu
determinanti demografici si de
mediu
disponibilitatea resurselor
alimentare
progresul industriei agro-
alimentare
imigrare, sch.internationale
publicitate
3. Nivel socio-cultural
fc.sociali ai alimentatiei
dimensiunea simbolica
cultura, morala, religie
discurs medical
4. Nivel istoric
imagine corporala
diete “la moda”
legea etichetării alimentare
siguranta alimentara
 ECUAŢIA ISTORICĂ

Dovezi Recomandări de
ştiinţifice politică sanitară
 ECUAŢIA CRITICĂ

Dovezi Caracteristici Recomandări de

ştiinţifice contextuale politică sanitară
CARACTERISTICI CONTEXTUALE

1. Nivel individual
- Determinanti genetici si
biologici
- Determinanti
psihosociali si emotionali
CARACTERISTICI CONTEXTUALE

1. Nivel individual
2. Nivel socio-economic
si de mediu
-determinanti demografici si de
mediu
-disponibilitatea resurselor
alimentare
-progresul industriei agro-
alimentare
-imigrare, sch.internationale
-publicitate
CARACTERISTICI CONTEXTUALE

1. Nivel individual

2. Nivel socio-
economic si de mediu

3. Nivel socio-cultural
-fc.sociali ai alimentatiei
-dimensiunea simbolica
-cultura, morala, religie
-discurs medical
CARACTERISTICI CONTEXTUALE
1. Nivel individual
2. Nivel socio-economic
si de mediu

3. Nivel socio-
cultural

4. Nivel istoric
-imagine corporala
-diete “la moda”
-legea etichetării alimentare
-siguranta alimentara
 ECUAŢIA CRITICĂ

• Nivel individual
• Nivel socio-
economic şi de Ghiduri
mediu alimentare
• Nivel cultural
Medicina
bazată pe dovezi • Nivel istoric

Dovezi Caracteristici Recomandări de

ştiinţifice contextuale politică sanitară

ECUAŢIA ISTORICĂ
 ECUAŢIA CRITICĂ

Dovezi
ştiinţifice

Caracteristici Recomandări de
contextuale politică sanitară
Determinantii comportamentului alimentar

• Fiziologici
• Senzoriali
• Psihologici
• Sociali
• De mediu
• Legat de calitatea alimentului
• Legat de accesibilitate
• Economic
• Legat de evaluarea riscului
Determinantii comportamentului alimentar
• Reglementarea fiziologică precisă,
natural
• Fiziologici • Compensarea asimetrică între mese
• Senzoriali • Reglarea bazata pe volum și cantitatea
energiei
• Psihologici • Modificarea semnalării nutrienților cu
vârsta și dietele extreme
• Sociali
• Reglementări mai puțin eficiente privind
• De mediu lichidele
• Legat de calitatea alimentului • Importanța recompenselor senzoriale
(palatabilitate)
• Legat de accesibilitate • Posibilelor mecanisme de dependență
pentru zahar
• Economic
• Rolul expunerii timpurii la diferite gusturi
• Legat de evaluarea riscului in dezvoltarea neofobiei și al varietății
dietei
Determinantii comportamentului alimentar

• Efectul negativ al perturbării în

timpul mese (zgomot, lumina
• Fiziologici ...)
• Senzoriali • Efectele nutrienților (ca
• Psihologici proteine) asupra sațietății,
fibrele și densitatea energetică,
• Sociali arome…..
• De mediu • Accesibilitatea la alimente cu
densitate energetică mare sau
• Legat de calitatea alimentului mică
• Legat de accesibilitate - acasă
• Economic - la școală
• Legat de evaluarea riscului - distanța de școală a fast-food-
urilor
Determinantii comportamentului alimentar
• Consecințele negative ale
sensibilității la emoții și stres
• Fiziologici • Efectul de halou datorită
categorisirii binare a
• Senzoriali alimentelor (bun / rău)
• Psihologici • Imaginea ideală a corpului
variază în funcție de sex, clasă
• Sociali socială, educație, IMC-ul
rudelor
• De mediu
• Influența mare a parametrilor
• Legat de calitatea alimentului sociali ca regulile de alimentare
• Legat de accesibilitate sau practicile grupurilor sociale.
• Problema imaginii "mamei
• Economic bune" pentru familiile sărace
• Legat de evaluarea riscului • Socializarea prin accesul la
articole publicate
Determinantii comportamentului alimentar
• Comportamentul este mai bine
explicat prin "costul total"
• Fiziologici • Taxele modifică alegerile, cu
efect de prag
• Senzoriali
• Taxele sporesc discrepanțele
• Psihologici funcție de venituri
• Sociali • Posibile efecte negative
• De mediu indirecte prin calitate/preț
• Cumpărarea tichetelor modifică
• Legat de calitatea alimentului comportamentul
• Legat de accesibilitate • Reacția la crizele alimentare
• Economic este destul de rațională și
previzibilă
• Legat de evaluarea riscului • Beneficiile adesea maschează
riscurile (ω-3 și Hg în ton)
 Homeostazie

• din limba greacă, hómoios = aceeași și stásis = stare

• homeostazia reprezintă proprietatea unui sistem de a menține un echilibru
static al condițiilor inițiale,
Claude Bernard
1813 - 1878 • în biologie homeostazia este proprietatea unui organism de a menține, în
limite foarte apropiate, constantele mediului său intern
• Walter B. Cannon în anul 1932 în cartea The Wisdom of the Body,
• homeostaziei este esențială pentru toate organismele vii care necesită un
mediu intern stabil.
Homeostazia și mecanismele de reglare a greutății
Semnale periferice de săturare

Acomodarea gastrică păstrează o percepție normală de întindere până când mecanoreceptorii percep distensia
gastrică, iar nervul vag transmite semnalul către nucleul tractului solitar. Colecistochinina ajunge și în sistemul
nervos central prin circulație.
Cifuentes L, Acosta A. Homeostatic regulation of food intake.
Clinics and Research in Hepatology and Gastroenterology 2022;46:101794
Semnale periferice pentru sațietate

Nervul vag reglează golirea gastrică (GE) prin circuitele vagale inhibitoare și excitatoare. CCK și GLP-1
modulează GE, de asemenea, prin procesul cunoscut sub numele de “frână” ileală. Leptina, PYY și GLP-1
reglează activarea centrală prin reglarea endocrină și stimularea prin nervul vag.

Cifuentes L, Acosta A. Homeostatic regulation of food intake.

Clinics and Research in Hepatology and Gastroenterology 2022;46:101794
Reglarea centrală a aporturilor alimentare.

Semnalele de săturare și de sațietate de la periferie stimulează neuronii pro-opiomelanocortin și transcriptul legat de cocaină și amfetamine
(POMC/CART) din nucleul arcuat al hipotalamusului. Acești neuroni eliberează aMSH, care activează receptorul 4 de melanocortină (MC4R) în
nucleul paraventricular (PVN). PVN transmite semnalul către trunchiul cerebral, cortex și ganglioni bazali pentru a opri aportul de alimente.
Săturarea și sațietatea inhibă, de asemenea, neuronii Agouti-related peptide (AgRP) din nucleul arcuat al hipotalamusului. Activarea neuronilor
AgRP are ca rezultat eliberarea de GABA și neuropeptidă Y (NPY). Eliberarea de GABA și NPY inhibă MC4R, ducând la inițierea mesei.

Cifuentes L, Acosta A. Homeostatic regulation of food intake.

Clinics and Research in Hepatology and Gastroenterology 2022;46:101794
Interacțiunea sistemelor homeostatice și hedonice în reglarea
consumului de alimente.

Hwalla N, Jaafar Z. Dietary Management of Obesity: A Review of the Evidence

Schema simplificată care arată modul în care mediul obezogen poate afecta procesarea
neuronală la nivelul hipotalamusului și al circuitelor de recompensă corticolimbice pentru a
promova ingerarea excesivă a alimentelor gustoase, bogate în energie.

ANS, autonomic nervous system;

CART, cocaine-amphetamine-regulated transcript;
GABA, γ-aminobutyric acid;
HPA, hypothalamic-pituitary-adrenal;
POMC, proopiomelanocortin.

Berthoud H-R, Seeley RJ, Roberts SB. Physiology of Energy Intake in the Weight-Reduced State. Obesity 2021; 29: S25-S30
Modelul feedback-ului negativ pentru reglarea greutății corporale
În acest model, semnalele periferice de la
depozitele de energie (țesut adipos, mușchi și
ficat), precum și semnalele hormonale și
gastrointestinale acționează asupra controlorilor
centrali din creier, indicând starea mediului
extern și intern în legătură cu alimentele,
metabolismul. rata și comportamentele de
activitate. La rândul lor, controlorii centrali
integrează aceste semnale și transduc aceste
mesaje în semnale eferente care guvernează
căutarea comportamentală pentru achiziția
alimentelor, precum și modulează depunerea
ulterioară a acestuia în compartimentele de
stocare a energiei, cum ar fi țesutul adipos,
ficatul și mușchii. Semnalele aferente,
semnalele eferente și controlorii centrali pot fi
toate influențate de structura genetică a unui
organism, de unde variabilitatea inter-
individuală a modificării greutății ca răspuns la
un echilibru energetic perturbat. Ravussin E. Cellular sensors of feast and famine. J Clin Invest. 2002;109(12):1537-1540
Integrarea controalelor homeostatice și hedonice clasice ale
aportului alimentar și echilibrului energetic
Rolul potențial al hipotalamusului bazomedial și al
sistemului dopaminergic mezolimbic în integrarea
controalelor homeostatice și hedonice clasice ale
aportului alimentar și echilibrului energetic. Neuronii
AGRP și POMC sunt cheie în detectarea stării
nutriționale (săgeți și casete albastre) și orchestrarea
răspunsurilor anabolice și catabolice adaptive prin
acțiuni comportamentale, autonome și endocrine
(săgeți violete). În special, deficiența de nutrienți
determină activitatea neuronilor AGRP și, la rândul
său, sistemul de recompensă cu dopamină
mezolimbică pentru a produce o „dorință” susținută
de hrană. Factorii de mediu au acces atât la neuronii
AGRP, cât și la sistemul dopaminergic mezolimbic
prin canale senzoriale și recompensă condiționată și
așteptări energetice (casete și săgeți roșii). Emitem
ipoteza că presiunea mediului sporită de
disponibilitatea ușoară, palatabilitatea, așteptarea de
recompensă condiționată și alți factori stimulează și
mai mult calea AGRP-dopamină, astfel încât este
activă chiar și în absența unui deficit metabolic.

Berthoud H-R, Morrison CD, Münzberg H. The obesity epidemic in the face of homeostatic body weight regulation:
What went wrong and how can it be fixed? Physiology & Behavior 2020;222:112959
 Potențial efect al genelor si mediului asupra greutății
Această figură ilustrează efectul potențial al
genelor și al mediului asupra adipozității, evaluat
prin indicele de masă corporală (IMC). Unele
dintre conceptele descrise în această figură au fost
propuse de Bouchard. Mediul nostru a evoluat în
ultimul secol de la un mediu „tradițional” la un nou
mediu „occidental”. În partea stângă a figurii este
prezentat mediul „tradițional” în care hrana era
destul de rară și cheltuielile energetice erau mari, în
principal legate de activitatea fizică ocupațională.
Un astfel de mediu duce la comportamente
„leptogenice” în care variabilitatea IMC va depinde
de tendința genetică la creșterea în greutate a
indivizilor. În partea dreaptă a figurii, mediul
„social” și „construit” modern, mai recent, duce la
comportamente obezogene caracterizate de o
mulțime de alimente ieftine cu densitate calorică
ridicată și puțină nevoie de activitate fizică. În mod
similar, variabilitatea IMC va depinde, de
asemenea, de tendința genetică la creșterea în
greutate a indivizilor. În comparație cu mediul
„obesogen”, distribuția IMC va avea o medie mai
mare și o abatere standard mai mare decât cea din
mediul „leptogen”.
Galgani J, Ravussin E. Energy metabolism, fuel selection and body weight regulation
Int J Obes (Lond). 2008; 32(Suppl 7): S109–S119
 Modelul lipostatic de reglare a grăsimii corporale

În acest model, țesutul adipos produce un semnal (în general presupus că include leptina) care este transmis creierului, unde este comparat cu o țintă (punctul
de referință al sistemului) (A). Discrepanțele dintre nivelul semnalului și țintă sunt traduse în efecte asupra consumului de energie și a aportului de energie
pentru a egaliza discrepanța și a menține homeostazia. Adică, dacă semnalul este prea mare (ca în B, unde grăsimea corporală este peste nivelul țintă),
cheltuielile sunt crescute și aportul a scăzut până când grăsimea scade și semnalul și ținta sunt readuse la linie. În schimb, dacă semnalul este scăzut în raport
cu ținta (ca în C,în cazul în care individul este prea slab, așa cum este determinat de punctul de referință), aportul este crescut și cheltuielile sunt reduse pentru
a conduce subiectul într-o energie pozitivă, rezultând o creștere a grăsimii și readucerea în linie a țintei și a semnalului.

Speakman JR, et al. Set points, settling points and some alternative models: theoretical options to understand how
genes and environments combine to regulate body adiposity. Disease Models & Mechanisms 2011;4:733-745
Un model de prag pentru acțiunea leptinei.

Există răspunsuri similare la scăderea leptinei dincolo de „pragurile” individualizate. Aceste praguri sunt mai mici la
indivizii care nu au avut niciodată obezitate decât la cei cu obezitate. Un individ cu greutate redusă, cu obezitate, poate
invoca astfel o opoziție metabolică și comportamentală puternică față de pierderea susținută în greutate la niveluri de
depozite de energie și leptina care nu ar invoca aceste modificări la o persoană care nu a avut niciodată obezitate.

Aronne LJ, Hall KD, Jakicic JM, Leibel RL, Lowe MR, Rosenbaum M, Klein S. Describing the Weight-Reduced State:
Physiology, Behavior, and Interventions. Obesity 2021; 29: S9-S24.
 Mecanismele moleculare propuse care stau la baza rezistenței
hipotalamice la leptina în obezitate.

ER endoplasmic reticulum,
SOCS3 signaling inhibitor suppressor of cytokine signaling-3,
PTP1B protein tyrosine phosphatase 1B,
IKKb IjB kinase complex b,
NFjB nuclear factor kappa–B
Jung CH, Kim M-S. Molecular mechanisms of central leptin resistance in obesity
Arch. Pharm. Res. (2013) 36:201–207
 Ipoteza genotipului econom
„Genotipul econom a oferit un avantaj de supraviețuire persoanelor
dintre vânătorii-culegători și din societățile agricole timpurii care au
fost supuse unor perioade de dificultăți nutriționale (foamete). Acei
indivizi care aveau predispoziția genetică de a conserva energia au
supraviețuit și mai târziu au procreat. În perioadele de abundență
(mâncare), ei au tendința de a deveni obezi și, ulterior, prezintă un
James W. Neel 1915-2000
risc mai mare de diabet.”

Neel JV, Weder AB, Julius S. Type II Diabetes, Essential Hypertension, and Obesity as "Syndromes of Impaired Genetic Homeostasis":
The "Thrifty Genotype" Hypothesis Enters the 21st Century. Perspectives in Biology and Medicine 1998;42(1):44-74
Evolutia indienilor Pima
Obezitate - Diabet zaharat

Indienii Pima
 Ipoteza fenotipului econom (conceptul programarii nutritionale)

David Barker 1938-2013

Hales CN, Barker DJ. The thrifty phenotype hypothesis. Br Med Bull. 2001;60:5-20.
Conceptul programării nutriționale
- Viața timpurie este o perioadă critică a plasticității dezvoltării
‘thrifty phenotype hypothesis’
Barker DJ, Osmond C. Infant mortality, childhood nutrition, and ischaemic heart disease in
England and Wales. Lancet. 1986 ;1(8489):1077-1081.
- În primul rând, a condus la creșterea țesuturilor cheie, cum ar fi
creierul în detrimentul altora, cum ar fi mușchiul scheletic și
pancreasul endocrin.
- În al doilea rând, fătul și-a programat metabolismul să fie
economisitor
Aceste modificări permanente, deși benefice în condițiile postnatale
de continuă subnutriție, devin dăunătoare în condiții de nutriție
adecvată sau supra-alimentară postnatal, ducând la dezvoltarea
bolilor mai târziu în viață
Duque-Guimaraes DE, Ozanne SE. Nutritional programming of insulin resistance: causes and
consequences. TEM 2013;889:1-11.
Cauzele și consecințele IR în programarea nutrițională

Duque-Guimaraes DE, Ozanne SE. Nutritional programming of insulin resistance: causes and consequences.
TEM 2013;889:1-11.
Relația dintre greutatea la naștere, mortalitatea
infantilă și bolile cronice ale adulților

Dover GJ. The Barker hypothesis: how pediatrians will diagnose and prevent common adult-onset
diseases. Transactions of the American Clinical and Climatological Association · 2009;120:199
Speakman ‘predation release’ hypothesis.

Hominizii timpurii ar fi fost supuși unei selecții stabilizatoare pentru

grăsimea corporală, obezitatea fiind selectată de riscul de pradă. În
urmă cu aproximativ două milioane de ani, “prădarea” a fost eliminată
ca factor semnificativ prin dezvoltarea comportamentului social, a
armelor și a focului. Absența acestui act (al vânării si mâncării pradei) a
dus la o schimbare a distribuției in populație a grăsimii corporale din
cauza mutațiilor aleatorii /a derivei. Deoarece această nouă ipoteză
implică o miscare/ tendință aleatorie, mai degrabă decât selecția
dirijată, explică de ce, chiar și în societatea occidentală, majoritatea
oamenilor nu sunt obezi.
 Modelul punctului dublu de intervenție.
Acest model este ilustrat aici prin modificări ale greutății
corporale în timp. Greutatea corporală variază în funcție de
direcția predominantă a presiunilor din mediu. În perioada A,
aceste presiuni favorizează în mare măsură pierderea în greutate,
iar greutatea corporală sau adipozitatea scade. În perioada B,
acești factori favorizează în mare măsură creșterea în greutate și
creșterea masei corporale. În aceste momente, greutatea este în
mare măsură dictată de factorii de mediu. Cu toate acestea, la C,
presiunea de a crește în greutate a dus la creșterea greutății până
la punctul de intervenție superior. Rezistenta la creșterea
suplimentară în greutate este dată de factori fiziologici (genetici)
(reprezentați cu săgeata neagră). Greutatea rămâne așadar în
echilibru: scăderile sunt prevenite de presiunile ascendente ale
mediului, iar creșterile sunt prevenite de factori fiziologici.
Greutatea va începe să scadă din nou (D) abia atunci când
presiunea mediului pentru creșterea greutății este inversată (sau
începe o intervenție). În orice situație în care există o presiune
constantă a mediului care favorizează creșterea în greutate,
indivizii vor crește până la punctele lor superioare de intervenție,
care variază de la indivizi și se presupune că sunt determinate
genetic. (În mod similar, pierderea în greutate devine rezistentă
la punctul inferior de intervenție de către alte mecanisme
fiziologice neilustrate aici.) Acest model combină, de asemenea,
ideile de puncte de stabilire și factori necompensați, care domină
între punctele de intervenție, și controale de feedback fiziologic
care operează atunci când sunt atinse punctele de intervenţie Speakman JR, et al. Set points, settling points and some alternative models: theoretical options to understand how
genes and environments combine to regulate body adiposity. Disease Models & Mechanisms 2011;4:733-745
O hartă tematică care evidențiază forțele biologice, de mediu și culturale care pot explica distribuția modernă a variantelor genetice
care predispun la obezitate și denutritie în populațiile umane
Qasim A, et al. On the origin of obesity: identifying the biological, environmental and cultural drivers of genetic risk among human . Obesity Reviews 2017
Cheltuiala de energie funcție de greutate
 În timpul unei perioade de creștere în greutate, cheltuiala totală de
energie (TEE) a subiecților crește până când atinge nivelul de aport
energetic

A: model schematic de compoziție a creșterii în greutate pe o perioadă de 48 de luni care ilustrează faza dinamică a creșterii în greutate la
un individ obez. Creșterea relativă a masei corporale slabe și a masei de grăsime a fost calculată din compoziția medie a creșterii în
greutate, adică 75% masa grăsime, 25% masa corporală slabă. B: model schematic de creștere a cheltuielilor totale de energie care
însoțește creșterea în greutate atunci când aportul de energie este crescut în mod cronic. În acest model, greutatea corporală atinge o nouă
stare de echilibru (A) după 48 de luni de aport excesiv de energie atunci când cheltuiala energetică atinge nivelul de aport de energie.

Jéquier E, Tappy L. Regulation of Body Weight in Humans. Physiol. Rev.1999ș 79: 451–480
 Simulări cu modele matematice ale modificărilor medii în
compoziția corpului și dinamica echilibrului energetic

A B C

Simulări cu modele matematice ale modificărilor medii ale compoziției corporale și ale dinamicii echilibrului energetic la 35 de bărbați supraponderali (IMC
mediu=26 kg/m2) cu vârsta medie de 40,5 ani care participă la o intervenție de 2 ani menită să reducă aportul de energie cu 25% ( 22). (A) Datele privind greutatea
corporală (•) și grăsimea corporală (∆) împreună cu simulări de model (curbe) care arată pierderile rapide urmate de un platou la 12 luni. (B) Datele medii pentru
modificările consumului de energie (○) și aportului (▫), împreună cu barele de eroare reprezentând erori standard, au fost reprezentate grafic împreună cu simulările
modelului medii (curbe) care arată scăderi rapide și timpurii atât ale cheltuielilor de energie, cât și ale aportului, urmate de o creștere exponențială progresivă a
aportului pentru a echilibra în cele din urmă cheltuielile la 12 luni. (C) Creșterile estimate de model ale apetitului (curba întreruptă) au fost calculate presupunând că,
pentru fiecare kilogram de greutate pierdută, apetitul a crescut peste valoarea inițială cu 95 kcal/zi. În urma reducerii inițiale a aportului de energie, creșterea sa
exponențială ulterioară față de linia de bază (curba albastră solidă) a fost un răspuns așteptat al unui efort persistent și aproximativ constant de a adera la intervenția
prescrisă a dietei, cuantificată prin diferența dintre apetitul întrerupt și curbele solide de aport. .

Aronne LJ, et al.. Describing the Weight-Reduced State: Physiology, Behavior, and Interventions. Obesity 2021; 29: S9-24.
Obezitatea metabolică și hedonică în raport cu mecanismele lor
de creștere în greutate

Sistemul homeostatic de reglare a greutății, situat în

principal în hipotalamus și trunchi cerebral, asigură
reglarea greutății în jurul unui punct de referință al
greutății corporale. Abaterea greutății corporale de la
acest punct de referință determină o creștere sau o
scădere compensatorie a aportului alimentar (cumulat
pe o perioadă lungă de timp) și a cheltuielilor de
energie (atât în ​repaus, cât și fără repaus) într-o direcție
opusă pentru a restabili valoarea de referință anterioară
a greutății corporale. Obezitatea rezultă dintr-o creștere
a punctului de referință metabolic care este
caracterizată printr-o greutate corporală crescută care
este apărată metabolic la fel cum greutatea corporală
normală este apărată la punctul său de referință; numim
un punct de referință ridicat al greutății corporale
„obezitate metabolică”. Mâncarea hedonică este
guvernată de sistemul de recompense pentru a satisface
nevoia de plăcere și este non-homeostatică în ceea ce
privește echilibrul energetic. Disfuncția sistemului de
recompensă poate duce la supraalimentarea hedonică la
indivizii susceptibili în fața semnalelor metabolice care
indică un surplus de energie, ceea ce duce la creșterea
susținută în greutate peste greutatea punctului de
referință metabolic; numim această formă de obezitate
„obezitate hedonică”.
Yu Y-H, et al. Metabolic vs. hedonic obesity: a conceptual distinction and its clinical implications.
Obesity reviews 2015;16: 234–247
 Modele de reglare a greutății corporale și a grăsimii

(A) modelul clasic al punctului de referință în care
măsurile compensatorii răspund de îndată ce masa
corporală sau grăsimea corporală crește peste sau
scade sub punctul de referință al sistemului.
(B) nu are un punct de referință, ci niveluri de intervenție
superioare și inferioare. Masa corporală variază la
întâmplare/ sub influențe ale mediului, între aceste limite
de intervenție, iar mecanismele de compensare fiziologică
sunt declanșate doar când masa / grăsimea variază dincolo
de nivelurile de intervenție.
Greutatea corporală

Choi HJ. Biological mechanisms and clinical application

Bilanțul energetic al corpului și reglarea acestuia în funcție de
modelul punctului de referință (set point model).

A) Echilibrul dintre aportul de energie și cheltuiala energetică. Excesul de energie este stocat în primul rând în
țesutul adipos alb provocând excesul de greutate și obezitate; (B) Modelul de referință pentru reglarea greutății
corporale reprezintă un model în buclă închisă în care cantitatea controlată poate fi greutatea corporală, masa de
grăsime sau masa fară grăsime (stânga), care trimite un semnal către sistemul de control central (dreapta). La
rândul său, sistemul de control central stabilește greutatea corporală și compoziția corpului
Keijer J, Hoevenaars FPM, Nieuwenhuizen A, van Schothorst EM. Nutrigenomics of Body Weight Regulation:
A Rationale for Careful Dissection of Individual Contributors. Nutrients 2014; 6: 4531-4551
 Reglarea greutății corporale după modelul punctului de ajustare
(settling point model).
(A) Modelul punctului de stabilitate se bazează pe
un echilibru natural. De exemplu, un rezervor/ lac,
va afișa un volum total de apă reglabil. Datorită
afluxului suplimentar de apă, nivelul apei crește
până când scurgerea apei este egală cu aportul de
apă. Pe lângă cantitatea de ploaie, volumul lacului
este determinat de mărimea lacului și de mărimea
debitului. Modificările pot fi tamponate, de
exemplu, de zonele de preaplin. (B) Schema
panoului a tradus în reglarea greutății corporale.
Ploaia este tradusă în aport de energie. Lacul
reprezintă depozitele de energie ale corpului, iar
fluxul de ieșire reprezintă cheltuielile de energie.
Adâncimea la ieșire reprezintă punctul de stabilitate.
Zonele de preaplin reprezintă rezistență la pierderea
în greutate. Constituția individului, determinată de
factorii genetici și epigenetici, determină tendința de
a deveni supraponderal, în timp ce factorii care
contribuie la stilul de viață, cum ar fi
disponibilitatea alimentelor, densitatea energetică și
palatabilitatea, precum și activitatea fizică,
determină variabilitatea stocării energiei. Împreună, Keijer J, Hoevenaars FPM, Nieuwenhuizen A, van Schothorst EM. Nutrigenomics of Body Weight Regulation:
acestea determină valoarea punctului de stabilire. A Rationale for Careful Dissection of Individual Contributors. Nutrients 2014; 6: 4531-4551
 Modelul general al reglării aporturilor alimentare

În model, aportul (I) este controlat de două seturi de factori, etichetați ca factori necompensați (Ui; în primul rând de mediu) și compensați
(Ci; în primul rând fiziologici). O diferență cheie între aceste tipuri de factori este că factorii compensați au bucle de feedback negativ cu
aportul, afectând și fiind afectați simultan de aport, în timp ce factorii necompensați afectează aportul, dar nu sunt afectați de aport.
Moștenirea afectează sistemul prin determinarea: nivelul preferat pentru aport și factorii compensați și necompensați; nivelul de impact al
factorilor compensați (WCi) și necompensați (WUi) asupra aportului; și, de asemenea, nivelul de impact al aportului minus cheltuielile (I–E)
asupra factorilor compensați (adică WFi; factorul de ponderare). Modelul combină conceptele de feedback negativ inerente modelului
punctului de referință și factorilor necompensați inerenți modelului punctului de stabilire.

Speakman JR, et al. Set points, settling points and some alternative models: theoretical options to understand how
genes and environments combine to regulate body adiposity. Disease Models & Mechanisms 2011;4:733-745