CAPITOLUL 1

ROLUL ŞI COMPONENŢA ECHIPAMENTELOL ELECTRICE ŞI

ELECTRONICE ALE AUTOVEHICULELOR

1.1. Generalităţi
Echipamentul electric al autovehiculelor cuprinde totalitatea aparatelor şi maşi-
nilor electrice având ca scop alimentarea cu energie electrică, la o tensiune de lucru
aproape constantă a receptoarelor şi consumatorilor automobilului, atât în timpul ru-
lării cât şi în timpul staţionării acestuia.
Funcţiile echipamentului electric:
▪ pornirea şi funcţionarea motorului propulsor;
▪ mărirea siguranţei în circulaţie şi a gradului de confort în timpul conducerii,
prin recondiţionarea şi încălzirea sau răcirea aerului;
▪ urmărirea funcţionării sau semnalizarea unor defecţiuni (avarii), la diferite ins-
talaţii;
▪ semnalizarea optică şi acustică exterioară, iluminarea optimă a drumului pe
timp de noapte;
▪ realizarea altor cerinţe care facilitează conducerea automobilului în orice regim
de lucru şi în orice condiţii climatice.
Echipamentul pentru motor - respectiv sistemele de alimentare, de pornire şi de
aprindere - are o importanţă deosebită întrucât condiţionează în acelaşi timp funcţio-
narea automobilului în ansamblu.
Alimentarea consumatorilor electrici ai unui autovehicul necesită prezenţa unor
surse electrice care trebuie să asigure energia electrică în orice regim al vehiculului (la
turaţie mică, la turaţie mare şi motor oprit).
Se utilizează ca surse electrice:
- maşina electrică rotativă (alternatorul), atunci când motorul propulsor este în
funcţiune şi are regim de generator;
- sursa chimică reversibilă, în situaţia în care motorul termic este oprit şi utilizată
pentru a se alimenta demarorul, luminile de staţionare etc. Sursa chimică se poate re-
încărca de la alternator, caz în care se numeşte acumulator.
- pila de combustie, care este un dispozitiv de conversie electrochimică, ce pro-
duce electricitate în prezenţa combustibilului aflat la anod şi a unui oxidant situat la
catod, substanţe care reacţionează în prezenţa unui electrolit;
- panouri solare alcătuite din elemente fotovoltaice;
- supercondensator, realizat pe bază de pulbere de titanat de bariu căptuşită cu
oxid de aluminiu şi sticlă şi care are o capacitate energetică de câţiva zeci de kWh;
- panouri solare.
Energia electrică cedată de generator şi acumulată trebuie adaptată la cerinţele
consumatorilor de pe autovehicul, necesitând elemente de reglare şi interfeţe de adap-
tare.
Elementele de reglare menţin parametrii electrici, în special tensiunea, la valori
nominale, iar interfeţele de adaptare, cum ar fi redresorul instalat după alternator (ma-
şină de curent alternativ), furnizează tensiunea continuă nominală pentru consumatori.
Se poate utiliza şi alimentarea în curent alternativ (la motociclete), deoarece ge-
neratorul de curent alternativ este inclus în sistemul de aprindere de tip magnetou, iar

1
pentru încărcarea bateriei se utilizează un redresor, în cazul în care există baterie.
Sistemele de alimentare numai în curent alternativ se folosesc foarte rar doar pe
unele tractoare, motorete, etc., deoarece neavând baterie, nu asigură alimentarea cu
energie electrică decât în timpul funcţionării motorului.
Există şi sisteme de alimentare mixte, funcţionând parţial în curent continuu şi
parţial în curent alternativ. La unele autobuze o parte a instalaţiei electrice este ali-
mentată în curent continuu de la bateria de acumulatoare, iar altă parte a instalaţiei
electrice în curent alternativ legată la înfăşurările de curent alternativ (neredresat) ale
statorului alternatorului, ceea ce permite utilizarea iluminatului fluorescent pe autove-
hiculul respectiv. De asemenea, există sisteme la care instalaţia electrică ale autoca-
mioanelor este alimentată în curent continuu cu, de exemplu 24 V, iar remorca sau se-
miremorca este alimentată la 12 V printr-un divizor de tensiune.
1.2. Condiţiile tehnice generale impuse echipamentului electric auto
Echipamentul electric auto trebuie să facă faţă unor solicitări deosebite, care
depind pe de o parte de influenţa mediului (climatul regiunii) şi a modului de exploa-
tare, iar pe de altă parte de funcţionarea aparatelor în ansamblul instalaţiei electrice.
1.2.1. Condiţii determinate de influenţa mediului
şi a modului de exploatare
În funcţie de mediul respectiv, de climatul regiunii şi modul de exploatare, apa-
ratele, receptoarele şi accesoriile electrice auto trebuie să corespundă la diferite condi-
ţii în ceea ce priveşte funcţionarea la variaţii de temperatură, la influenţa radiaţiilor
solare, la umezeală, la praf, la solicitări mecanice. Aceşti factori acţionează atât în
timpul funcţionării cât şi şi în repaus.
Temperatura ambiantă pentru funcţionarea echipamentului electric se conside-
ră +20+5°C (uneori +25 ± 5°C). La locul de montare al aparatelor pe automobil,
temperatura este diferită în funcţie de radiaţiile motorului, radiaţiile solare şi condiţiile
de ventilaţie. Astfel, pentru spaţiul motorului se admite o temperatură maximă de
+80...95°C, pentru spaţiul pasagerilor – maximum +65°C, iar pentru spaţiul exterior –
maximum +45°C. În ceea ce priveşte temperaturile scăzute se prescrie în general ca
produsele să funcţioneze sigur până la –20°C şi să funcţioneze limitat până la –40°C,
cu excepţia pornirilor (care de obicei la automobile se asigură la –18°C, iar la tractoa-
re –5°C).
Umiditatea relativă în timpul exploatării echipamentului electric al automobi-
lelor este cuprinsă între 10% şi 80%. Încercările echipamentului electric se fac de obi-
cei la umiditate de 95+3%, după care se verifică rezistenţa de izolaţie şi dacă este ca-
zul capacitatea de funcţionare. Pentru aparatele destinate regiunilor cu climat tropical
umed, respectiv tropical uscat, se asigură funcţionarea şi se prevăd încercări la acţiu-
nea căldurii umede, ceaţă salină, mucegai, microorganisme şi radiaţii solare.
Protecţia împotriva pătrunderii corpurilor străine. În funcţie de locul de am-
plasare pe automobil şi de categoria de drum, echipamentul electric este mai mult sau
mai puţin expus la pătrunderea corpurilor străine, în special a prafului, noroiului şi
apei. În ceea ce priveşte modul de protecţie se utilizează diferite execuţii. Astfel, exe-
cuţia deschisă se întâlneşte la unele piese sau subansamble simple, ca de exemplu re-
gletele şi casetele cu borne de legătură cât şi bornele unor aparate. Dintre produsele cu

2
execuţie protejată fac parte dinamurile şi alternatoarele, la care însă scuturile sunt gă-
urite pentru realizarea unei răciri mai bune prin ventilaţie. La produsele la care nu se
permite pătrunderea corpurilor străine, pentru a nu influenţa funcţionarea unor ele-
mente cu rulmenţi, contacte, perii etc. se utilizează execuţia închisă, dacă produsele
lucrează în locuri acoperite, de exemplu sub capotă, şi execuţia etanşă (rulmenţi cap-
sulaţi, inele colectoare de tipul frontal etc.), dacă produsele sunt expuse direct agenţi-
lor externi. Tipurile de protecţie sunt standardizate.
Din punct de vedere al solicitărilor mecanice, echipamentele montate pe motor
sunt mai solicitate decât cele montate pe caroserie. Verificarea comportării la vibraţii
a produselor se face la frecvenţă fixă sau la frecvenţă variabilă, apropiată de frecvenţa
de rezonanţă de pe automobil. Încercările la şocuri se fac în general cu frecvenţe mici
şi amplitudini mari.
1.2.2. Condiţii determinate de funcţionarea fiecărui element
în ansamblul instalaţiei electrice
Condiţiile generale impuse echipamentului electric pot fi împărţite în mai multe
grupe şi anume:
- condiţii legate de unificarea (standardizarea) elementelor componente, ca de
exemplu: modul de conectare la „masă” şi tensiunea nominală, sensul de rotaţie, regi-
mul nominal de lucru;
- condiţii care urmăresc asigurarea funcţionării timp îndelungat a echipamentului
electric, ţinându-se seama de unele caracteristici ale materialelor şi pieselor utilizate
cum sunt: rigiditatea dielectrică, tensiunea de străpungere, gradul de scânteiere la co-
lector, supratemperatura, comportarea la viteza de rotaţie mărită şi antiparazitarea
echipamentului electric;
- condiţii care urmăresc creşterea securităţii şi siguranţei circulaţiei.
1.2.2.1. Condiţii legate de unificarea elementelor componente
1. Modul de conectare la masă şi tensiunea nominală
Schema de conectare a sistemului electric format din surse şi consumatori este
de tip paralel cu conectarea unui pol (bornă) la carcasa metalică a vehiculului, figura
1.1. Se utilizează aproape în exclusivitate conectarea la masă a polului negativ, din
motive de unificare cu legarea la masă a aparatelor electronice (regulatoare, tahome-
tre, relee de semnalizare schimbare de direcţie, echipamente audio/video, echipamente
de emisie/recepţie etc.), la care nu se admite inversarea polarităţii. În trecut se utiliza
uneori legarea la masă a polului pozitiv, soluţie care prezintă unele avantaje, în special
în ceea ce priveşte producerea scânteilor la bujii printr-o ionizare mai bună a spaţiului

Ac + G ~ RS1 RS2 RSn

–

Figura 1.1. Schema de conectare paralel

Ac – acumulator; G – generator;
RS1,RS2,...,RSn – consumatori.

3
între electrozii acestora.
Parametrii electrici ai sistemului de alimentare
Parametrii electrici ai unui sistem de alimentare sunt tensiunea electrică şi in-
tensitatea curentului electric.
Se consideră cazul conectării în paralel a surselor şi consumatorilor, la care
borna „+” este considerată „borna caldă” a sistemului. Valoarea tensiunii de alimenta-
re se apreciază în raport cu valoarea ei nominală UN, care este o mărime de referinţă
în funcţie de care elementele de curent continuu conectate direct trebuie sa aibă ace-
eaşi tensiune nominală.
Alegerea tensiunii UN se face pe baza unor criterii, cu condiţia ca UN să varieze
în limite nesemnificative:
1) Limitarea curenţilor care parcurg cablurile electrice. Puterea electrică care se
disipă sau puterea activă este în curent continuu:
(1.1) Pnec = U  I,
sau:

U2
(1.2) Pnec  R  I 2  .
R
Valoarea puterii Pnec este cea necesară consumatorului.
Valori mari ale intensităţii curentului electric necesită cabluri cu secţiuni mari,
care sunt scumpe şi mai greu de manipulat; în consecinţă, pentru o aceeaşi valoare a
puterii P scăderea curentului I se realizează prin creşterea tensiunii U.
2) Protecţia la electrocutare. Normele de protecţie impun ca valoarea tensiunii să
fie sub 50V, deoarece autovehiculele sunt exploatate de persoane neinstruite.
3) Simplificarea construcţiei bateriei. Întrucât elementele bateriei au valori nomi-
nale de 2V acestea se grupează după un multiplu de 2: 6V, 12V, 24V, 36V, 48V etc.
Observaţii:
a) Pentru autovehicule grele (locomotive diesel-electrice, autobasculante de 100 t
etc), tensiunile nominale pot fi mai mari, deoarece aceste vehicule sunt exploatate de
personal instruit.
b) Bateriile pot conţine unităţi de 6V sau de 12V, ce se pot înseria.
c) Pot exista mai multe reţele de alimentare (de exemplu, la autocamioanele RO-
MAN sunt de 12V şi 24V), la care consumatorii trebuie să aibă aceeaşi tensiune no-
minală.
d) În cazul în care elementele şi reţeaua nu au aceeaşi tensiune de alimentare se
utilizează interfeţe de adaptare (sisteme ridicătoare sau coborâtoare de tensiune).
Alegerea tensiunii nominale a reţelei de alimentare se efectueză pe baza iden-
tificării consumatorilor care sunt conectaţi simultan şi în cazurile cele mai defavorabi-
le (acţionarea demarorului la pornire).
În mod obişnuit, dacă puterea necesară totală este mai mică de 3...4 kW, se
alege UN = 12 V. Dacă se depăşeste această valoare, se alege UN = 24 V. Pentru puteri
mai mari de 7…8 kW, tensiunea nominală va fi UN = 36 V etc.
Tendinţa actuală este ca tensiunea nominală pentru autoturisme să ajungă către
36V din cauza prezenţei unor sisteme moderne de acţionari electrice (injecţia benzi-

4
nei, distribuţie variabilă controlată electric, servofrâne electrice, air–bag etc).
2. Sensul de rotaţie
Sensul de rotaţie al pieselor mobile ale echipamentului electric (privite dinspre
partea antrenării) este recomandat să corespundă sensului de rotaţie orar. Pentru ruptor
–distribuitor sensul de rotaţie se stabileşte privind dinspre capac.
3. Regimul nominal de lucru
Regimul de lucru al aparatelor se stabileşte în funcţie de destinaţia acestora.
Astfel din categoria aparatelor, cu regim de lungă durată fac parte: aparatele ce alcătu-
iesc sistemele de alimentare şi de aprindere, majoritatea lămpilor, motoarele electrice
pentru ştergătorul de parbriz şi pentru încălzire şi altele. Dintre aparatele cu regim in-
termitent fac parte claxoanele, releele de semnalizare, întreruptoarele de stop etc., iar
pentru produsele de scurtă durată se amintesc demaroarele, bricheta electrică, spălăto-
rul electric de parbriz etc.
1.2.2.2. Condiţii privind creşterea duratei de funcţionare
a echipamentului electric
• Izolaţia părţilor conductoare ale maşinilor şi aparatelor electrice trebuie să-şi
păstreze proprietăţile dielectrice, în timpul funcţionării pe automobil, sub acţiunea
factorilor externi: umiditate, temperatură, etc. De aceea se impun condiţii privind re-
zistenţa de izolaţie şi rigiditatea dielectrică, care sunt severe în special pentru echipa-
mentele sistemului de aprindere.
• În ceea ce priveşte gradul de scânteiere la colector la maşinile electrice pentru
automobile, acesta se stabileşte în funcţie de regimurile de funcţionare ale acestora.
Astfel, pentru maşinile cu regim de lungă durată se admit scântei slabe sub o mare
parte din suprafaţa de contact a periilor, pentru maşinile cu regim intermitent se admit
scântei pentru toate marginile periilor, iar pentru maşinile cu regim de scurtă durată se
admit scântei puternice sub toate marginile periilor.
• La stabilirea supratemperaturilor admise se ţine seama de caracteristicile ma-
terialelor izolante (clasa de izolaţie), cât şi de condiţiile de funcţionare ale echipamen -
tului electric (regim de lucru, ventilaţie, temperatura ambiantă).
• Părţile rotative ale echipamentului electric se verifică de obicei la supraturaţie
pentru o viteză de rotaţie cu 20% mai mare faţă de viteza maximă utilizată în timpul
exploatării.
• Din punct de vedere al gradului de antiparazitare, echipamentul electric se
clasifică în trei grupe în funcţie de categoria automobilului şi anume: automobile fără
aparate de radiorecepţie la bord, automobile cu aparate de radiorecepţie şi automobile
speciale. Pentru asigurarea antiparazitării este necesar să se ia măsuri speciale asupra
sistemului de aprindere, asupra sistemului cu perii şi lamele sau inele colectoare cât şi
asupra releelor cu contacte vibratoare.
În general, se consideră că cea mai mare parte a echipamentului electric trebuie
să asigure funcţionarea fără defecţiuni grave pe întreaga durata de viaţă a automobilu-
lui sau cel puţin până la prima reparaţie capitală, cu condiţia respectării prescripţiilor
de întreţinere şi exploatare.
În continuare se prezintă câteva aspecte privind durata de funcţionare pentru
principalele elemente componente din cadrul echipamentului electric al automobilului.
În cadrul sistemului de alimentare, elementul cel mai sensibil este bateria de

5
acumulatoare. Durata de funcţionare prescrisă este de obicei de 250...350 cic1uri de
încărcare şi descărcare normale, după care capacitatea poate să scadă la 50...70%.
În ceea ce priveşte generatorul şi regulatorul de tensiune, o mărire apreciată a
duratei de funcţionare, spre exemplu de la 150000 km la 350000 km s-a obţinut prin
trecerea de la dinamuri şi relee regulatoare cu contacte la alternatoare cu regulatoare
electronice.
Durata de funcţionare a demaroarelor depinde de frecvenţa pornirilor. În gene-
ral se consideră că un demaror trebuie să realizeze minimum 5000 de porniri.
În cadrul sistemului de aprindere, elementele cu durata cea mai mică sunt bujii-
le, pentru care unele firme constructoare prescriu 10000...30000 km. Ruptor–distribu-
itoarele prevăzute cu contacte din aliaje de wolfram, necesită o curăţire şi reglare peri-
odică aproximativ la 5000…10000 km. Prin utilizarea sistemelor de aprindere electro-
nice durata de funcţionare a contactelor (platinelor) a ajuns la 100000…150000 km.
Durata de funcţionare a bobinelor de inducţie este cuprinsă între 75000 şi 250000 km.
Becurile utilizate în cadrul sistemului de iluminat au o durată de funcţionare
care depinde în special de tensiunea de alimentare şi de vibraţiile de pe automobil.
Pentru becurile obişnuite ale farurilor se consideră o durată medie de funcţionare de
200…500 ore. Durata de funcţionare este mai mare la becurile far şi la lămpile cu ha-
logen.
Aparatele de bord trebuie să asigure în general buna funcţionare de-a lungul
întregii exploatări a automobilelor, cu excepţia echipamentelor cu contacte, care în ge-
neral se defecteaza mai repede. Pentru eliminarea acestor deficienţe, se utilizează so-
luţii constructive noi, ca de exemplu înlocuirea traductoarelor bimetalice cu contacte
cu traductoare cu termistor.
Problema măririi duratei de viaţă a produselor electrotehnice în general şi a
echipamentului electric pentru automobile în special este extrem de complexă avându-
se în vedere diversitatea mare a cauzelor care concură la producerea defecţiunilor.
1.2.2.3. Condiţii care urmăresc creşterea securităţii
şi siguranţei circulaţiei
Pentru creşterea securităţii şi siguranţei circulaţiei, s-au elaborat prescripţii (re-
guli) care reprezintă condiţiile minime în care trebuie să se încadreze construcţia ele-
mentelor sau parametrii automobilelor.
Astfel, de exemplu, farurile şi filamentele fazei scurte (de întâlnire) trebuie să
fie construite cu lumini asimetrice, astfel încât acestea să asigure iluminarea optimă
inclusiv partea dreaptă a drumului pe timp de noapte, fără a produce însă orbirea celor
care vin din sens opus. De asemenea, pentru evitarea orbirii şoferului de către lumina
farurilor automobilelor din spate, oglinda retrovizoare din habitaclu trebuie să aibă po-
sibilitatea să fie înclinată în două poziţii, pentru circulaţia pe timp de noapte sau zi. De
asemenea, s-au stabilit puterea şi intensitatea becurilor corpurilor de iluminare, semna-
lizare şi avertizare pentru faruri, lămpi semnalizare frânare, schimbare direcţie, lămpi
poziţie, mers înapoi etc., culorile geamurilor dispersoare şi în general, caracteristicile
constructive şi funcţionale ale echipamentului electric care concură la securitatea şi
siguranţa circulaţiei rutiere.

6
 1.3. Structura generală a echipamentului electric
În figura 1.2 sunt prezentate elementele constitutive ale echipamentului electric
al unui automobil.

Figura 1.2. Structura generală a echipamentului electric al unui automobil

7
 Sistemul de alimentare
Furnizează energia electrică necesară alimentării tuturor consumatorilor insta-
laţi pe automobil. Conţine:
▪ generatorul electric (dinam sau alternator cu redresor) - antrenat de motorul
propulsor. Pe durata funcţionării acestuia, generatorul alimentează consumatorii şi în-
carcă bateria de acumulatoare;
▪ regulatorul de tensiune (electric sau electronic) având rolul de a stabiliza tensi-
unea debitată instalaţiei şi bateriei de către generator (care este antrenat de motor la
turaţii variabile în limite relativ largi);
▪ bateria de acumulatoare - care alimentează instalaţia electrică pe durata opririi
motorului propulsor;
▪ elementele de distribuţie şi interconectare (conductoare, papuci şi fişe plate, si-
guranţe fuzibile, întreruptoare şi comutatoare etc.).
Instalaţia de pornire
Realizează pornirea (,,demararea”) motorului (cu aprindere prin scânteie -
MAS sau cu aprindere prin compresie - MAC). Conţine un electromotor special (de-
maror) prevăzut cu un dispozitiv electromecanic de cuplare a pinionului demarorului
în coroana dinţată a volantului motorului cu ardere internă.
Instalaţia de aprindere
Realizează - la momente precise şi succesiv, în fiecare cilindru - scânteile nece-
sare aprinderii amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere internă de tip
MAS. În varianta pur electrică - cea mai frecventă - conţine:
- bobina de inducţie;
- ruptor–distribuitor;
- conductoare de înaltă şi joasă tensiune;
- bujiile;
- comutatorul cheii de contact (inclus în mai multe circuite sau sisteme).
Există şi o multitudine de variante statice, electronice (,,aprinderi electronice”)
având performanţe net superioare sistemelor electrice.
Instalatia de ,,carburaţie electronică’’
Această instalaţie permite dozarea precisă şi reglarea optimă a amestecului aer–
carburant în funcţie, simultan, de mai mulţi parametri ca:
- turaţia realizată;
- debitul de aer admis (sau depresiunea din galeria de admisie);
- temperatura motorului şi a aerului ambiant;
- poziţia clapetei de acceleraţie;
- conţinutul în oxigen al gazelor de eşapament.
Evident că o astfel de instalaţie poate realiza – pe lângă optimizarea funcţionării
motorului – şi o economie importantă de carburant.
Aparatele de măsurat şi control
Realizează (cu traductoare adecvate) măsurarea şi afişarea parametrilor funcţi-
onali ai motorului şi automobilului. În cazul cel mai general aceste aparate pot fi:
- voltmetrul, pentru indicarea tensiunii bateriei şi generatorului;
- termometrul, indicând temperatura apei din sistemul de răcire a motorului;
- manometrul, indicând presiunea uleiului din circuitul de lubrifiere a motorului;
- litrometrul, pentru indicarea nivelului de carburant din rezervor;

8
 - nivelmetre, pentru indicarea nivelului, în rezervoarele respective, al diferitelor
lichide (apa de răcire, lichid de frână, lubrifiant, lichid de spălare a parbrizului etc.);
- benzinometrul (,,debitmetrul” sau ,,econometrul”), pentru indicarea consumu-
lui instantaneu de carburant;
- vitezometrul, indicând viteza instantanee a automobilului;
- contorul de kilometri rulaţi (parţial şi/sau total);
- tahometrul (,,turometrul”), pentru indicarea turaţiei instantanee a arborelui mo-
tor;
- dwellmetrul, pentru indicarea valorii instantanee a unghiului Dwell.
Instalaţia de semnalizare internă a avariilor
Conţine avertizoare (sau indicatoare) optice şi/sau acustice (mai rar), funcţio-
nând prin aprinderea sau stingerea unui bec, respectiv declanşarea unui semnal acus-
tic, atunci când parametrul de măsurat (o mărime electrică - tensiune/curent - sau ne-
electrică (cu traductor adecvat - presiune, temperatură, nivel, etc.) atinge o anumită,
valoare - maximă sau minimă - prezentând un pericol iminent pentru instalaţia sau sis-
temul respectiv al autovehiculului. Din această instalaţie fac parte - nelimitativ averti-
zoarele pentru indicarea:
- tensiunii corecte a bateriei de acumulatoare;
- funcţionării generatorului electric (deci, încărcării bateriei de acumulatoare);
- arderii unor siguranţe fuzibile;
- poziţiei ,,TRAS” a frânei de mână;
- poziţiei ,,TRAS” a butonului de şoc;
- creşterii temperaturii lichidului de răcire;
- scăderii nivelului lichidului de frână;
- scăderii presiunii uleiului;
- (ne)funcţionării unor becuri din lămpi (în special de STOP) şi faruri;
- apariţiei condiţiilor de acvaplaning sau de polei;
- menţinerii alimentării unor consumatori după oprirea motorului.
Instalaţia de iluminare şi semnalizare exterioară optică şi acustică
Are rolul de a asigura (pe timpul nopţii sau în condiţii de vizibilitate redusă)
iluminarea drumului şi a vehiculului (în interior), precum şi semnalizarea schimbării
direcţiei de mers şi/sau a frânării - eventual claxonarea. Conţine:
- faruri cu becuri cu incandescenţă sau halogen (cu două faze);
- faruri cu becuri cu halogen;
- girofar (în cazul unor automobile cu destinaţie specială);
- lămpi de poziţie;
- releu de timp şi lămpi de semnalizare a schimbării direcţiei de mers şi/sau ava-
riei;
- lampa de stop;
- lampa de iluminare a numărului de înmatriculare;
- lampa în habitaclu;
- lămpi şi uneori avertizare acustică la mersul înapoi;
- claxon şi/sau sirena.
Instalaţii şi aparate electrice şi electronice auxiliare
Au rolul de a facilita conducerea automobilului şi de a spori siguranţa în circu-
laţie şi/sau confortul persoanelor din habitaclu. Astfel sunt de exemplu:

9
 - ştergătoare de parbriz - acţionate electric;
- electropompe pentru spălarea parbrizului;
- rezistenţe electrice pentru dezgheţarea/dezaburirea geamului din spate (lunetă);
- instalaţii de condiţionare/climatizare/ventilare;
- ceas electric/electronic;
- bricheta electrică;
- frigider electric;
- instalaţie electrică/electronică de securizare (antifurt);
- instalaţii pentru comanda electrică a oglinzilor retrovizoare;
- instalaţii pentru comanda electrică a geamurilor;
- rezistenţe electrice pentru încălzirea scaunelor;
- instalaţii radio/audio (Hi-Fi): auto(radio) casetofoane, echipamente de înaltă fi-
delitate (CD, DVD) şi/sau televizoare pentru automobile, echipamente de radiocomu-
nicaţii (radiotelefoane), echipamente de navigaţie (GPS) şi/sau pentru prevenirea coli-
ziunilor (radar) şi altele.
1.4. Dispunerea şi montarea echipamentului electric pe automobil
La montarea lor pe automobile, elementele echipamentului electric sunt inter-
conectate, realizându-se astfel instalaţia electrică generală a automobilului respectiv.
Interconectarea se face de obicei în cadrul unui singur circuit general, în care toţi con-
sumatorii sunt alimentaţi de la sistemul de alimentare, respectiv de la baterie–genera-
tor.
Din motive economice, în prezent se utilizează în marea majoritate a cazurilor
scheme electrice cu un conductor, închiderea circuitului realizându-se prin masa me-
talică a automobilului. Schemele cu două conductoare se folosesc atunci când aparatul
este montat pe un material izolant sau pe un material metalic, care nu asigură un con-
tact electric bun (de exemplu duraluminiu).
La marea majoritate a autovehiculelor din lume polul pozitiv este izolat, iar po-
lul negativ este legat la masă.
1.5. Sistemul de alimentare cu energie electrică
a unui autoturism Dacia 1300
În figura 1.3 se prezintă schema electrică de principiu pentru un autoturism
Dacia 1300, în care poziţiile numerotate au următoarele semnificaţii:
- 1, 6: lămpi de poziţie şi de semnalizare faţă;
- 2, 5: faruri;
- 3, 4: c1axoane;
- 7: regulator de tensiune;
- 8: alternator;
- 9: electromotor de pornire;
- 10: ruptor–distribuitor;
- 11: caseta cu siguranţe;
- 12: conector presiune ulei;
- 13: conector temperatură apă;
- 14: bobina de inducţie ;
- 15, 16: lămpi de staţionare (poziţie);

10
 - 17: întrerupător lămpi de stop;
- 18, 19: casete cu borne de racordare (reglete);
- 20: releu de semnalizare schimbare direcţie;
- 21: electromotor ştergător de parbriz;
- 22: baterie de acumulatoare;
- 23: electromotor de climatizare;
- 24: lampa de iluminare a cutiei de bord;
- 25, 26, 27: casete cu borne;
- 28: mufe cu prize de branşare la tabloul de bord;
- 29: comutator central de lumină de semnalizare, a schimbării direcţiei şi între-
rupător claxoane;
- 30: comutator cu cheie de contact;
- 31: întrerupător lămpi staţionare;
- 32: reostat pentru iluminarea tabloului de bord;
- 33: întrerupător de încălzire a geamului din spate;
- 34: întrerupător lampa frână de mână;
- 35: întrerupător lampă de şoc;
- 36: tablou de bord;
- 37, 41 mufe cu fişe de racordare;
- 38: comutator ştergător parbriz;
- 39: brichetă electrică;
- 40: lampă iluminare brichetă;
- 42: comutator încălzire;
- 43: ramificaţie spre plafonieră;
- 44, 51: întrerupătoare plafonieră de la uşile faţă stânga, respectiv dreapta;
- 45: întrerupător lampă iluminare portbagaj;
- 46: casetă cu borne de racordare;
- 47: lampă iluminare portbagaj;
- 48: plafonieră;
- 49: rezistenţe pentru încălzirea geamului din spate;
- 50: traductor de combustibil (rezervor);
- 52, 54: lămpi poziţie, stopuri şi semnalizare spate;
- 53: lampă de iluminare a numărului de înmatriculare;
- A: cablaj din faţă;
- B: cablaj din stânga;
- C: cablaj pentru brichetă;
- D: cablaj din spate;
- E: cablaj pentru plafonieră;
- Q: cablaj pozitiv;
- P: cablaj negativ.

11
Figura 1.3. Schema electrică a autoturismului Dacia 1300

12