Cursul 11,12

AFECŢIUNI ALE MUCOASEI ORALE

LA COPIL ŞI ADOLESCENT

Clasificarea patologiei mucoasei orale:

1. afecțiuni de dezvoltare ale mucoasei orale (rare)
2. afecţiuni dobândite ale mucoasei orale (frecvente):
a) boli infecţioase:
A. virale,
B. bacteriene
C. micotice
b) boli neinfecţioase:
A. aftele recidivante,
B. limbă geografică,
C. leziunile traumatice,
D. granulomul piogen.

Afecţiunile dobândite ale mucoasei orale sunt întâlnite mai frecvent la copil şi adolescent.
a) boli infecţioase:
A. INFECŢIILE VIRALE
Bolile virale sunt determinate de:
1. Virusurile herpetice
a) v. herpes simplex tipul I care determină, de regulă, infectare de la talie
spre extremitatea cefalică şi produce: gingivostomatita herpetică primară,
- herpesul secundar (recurent) cu localizare labială sau orală, panariţiul
herpetic, ocazional, herpesul genital
b) v. herpes simplex tipul II care determină, de regulă, infecţie de la talie în
jos şi produce: herpesul genital și ocazional, herpesul oral
c) v. varicelo-zosterian care produce: varicela (primoinfecţie) și zona zoster
(infecţie recurentă)
d) v. Epstein-Barr care produce: mononucleoza infecţioasă și leucoplazia
păroasă
e) citomegalovirusuri care produc: boli ale glandelor salivare

1
2. Picornavirusuri
a. v. Coxsackie care produc: boala mână-picior-gură și herpangina
b. rinovirusurile care produc: guturai
3. Paramixovirusuri
a. v. rujeolei care produce rujeola
b. v. urlian care produce oreionul
c. v. parainfluenza care produce infecţii respiratorii

1. Infecţiile cu virusuri herpetice

a) Infecţiile cu virus herpes simplex tipul I
Transmitere:
- contactul direct al persoanei infectate cu persoana sănătoasă
- în perioada neonatală (prima lună după naştere), nou-născutul poate face boala
prin infectare în timpul naşterii, dacă mama are o infecţie vaginală cu v. herpes
simplex tipul II.
Primoinfecţia
- manifestă cu semne clinice zgomotoase (rar) fie subclinică (majoritatea
indivizilor)
- incubaţie de 6-14 zile
- frecvenţa primoinfecţiei herpetice creşte de la vârsta de 6 luni şi atinge maximum
la vârsta de 2-4 ani.
- se manifestă prin apariţia unei erupţii specifice (vezicule care apoi se ulcerează)
pe ţesuturile orale şi periorale
- stare generală puternic afectată.
Infecția secundară (recurența)
- virusul se deplasează pe traseul nervului trigemen şi se cantonează la nivelul
ganglionului Gasser, unde rămâne în stare latentă
- anumite condiţii determină reactivarea virusului când particulele virale părăsesc
ganglionul Gasser şi se deplasează pe traseul nervului trigemen până la tegument
sau mucoasa orală unde provoacă o recurență a infecției (erupţie veziculoasă strict
localizată, limitată ca întindere, care ulterior se ulcerează)
- lipsesc simptomele generale, spre deosebire de primoinfecţie, care se însoţeşte de
simptomatologie generală zgomotoasă. Absenţa semnelor generale în infecţia

2
 secundară se datoreşte dezvoltării, după primul contact cu virusul herpetic, a
mecanismelor de apărare tisulare şi umorale.
Gingivostomatita primară herpetică
- gingivostomatita primară herpetică apare de regulă, la copilul sub vârsta de 5 ani
- incubaţie de 6-7 zile, max. 2 săptămâni
- boala debutează brusc cu semne locale, generale și loco-regionale, fără semne
prodromale
- durata bolii între 1 săptămână şi 10-20 zile.
Semne locale:
- apar vezicule pe tegumente, pe roşul buzelor sau oriunde pe mucoasa orală (nu
există o zonă de predilecţie!)
- veziculele sunt mici, cu conţinut lichidian gălbui sau alb. Ele sunt înconjurate de
un halou roşu, caracteristic, dar mucoasa din jur are aspect normal. Veziculele se
sparg după cîteva zile, lăsînd ulceraţii acoperite de o membrană gri-albicioasă
- ulceraţiile au diametrul de 1-3 mm, dar pot conflua, căpătând un contur neregulat.
- ulceraţiile sunt dureroase → alimentaţia pacientului se face cu dificultate, iar
ingerarea de alimente sau lichide cu conţinut acid sporeşte durerile
- se poate asocia tumefacţie gingivală, eritem
Semne generale
- febră, dureri articulare, cefalee, stare generală alterată
Semne loco-regionale: adenopatie cervicală / geniană.
- perioada de evoluţie a bolii este influenţată de virulenţă şi de starea generală a
pacientului
- vindecarea se face fără a lasa cicatrici, deoarece leziunile sunt localizate numai
intraepitelial.
Infecţia recurentă (secundară)
Factori ce pot produce reactivarea virusului și recurența sunt: expunerea prelungită la
soare / la frig, traumatisme, de stress, de imunosupresie, unele manevre
stomatologice de rutină, iritaţia produsă de materialul din care este confecţionată
diga, injecţia pentru obţinerea unei anestezii locale, pot determina recurenţa.
Frecvenţa puseelor de reactivare a virusului şi apariţia recurenţelor este mai mare la
indivizii tineri şi scade odată cu înaintarea în vârstă.

3
Semnele generale în infecţia secundară lipsesc.
Semnele prodromale care preced infecția secundară sunt
- senzaţie de furnicătură, de arsură sau durere, se întâlnesc pe locul unde se vor
dezvolta leziunile, cu câteva ore înainte de apariţia acestora.
Clinic:
- vezicule multiple, fragile, cu viaţă scurtă, deoarece, la scurt timp, se ulcerează.
- ulceraţiile rotund-ovalare confluează şi dau naştere unor ulceraţii cu dimensiuni
mai mari, cu contur neregulat
- vindecarea se produce fără a lăsa cicatrici.
- infecţia secundară se localizează mereu în același loc:
o în majoritatea cazurilor, pe tegumentele periorale sau perinazale, la
nivelul zonelor de trecere dintre tegument şi mucoasă, mai frecvent la
zona de trecere dintre tegument şi roşul buzei
o în cazuri mai rare, circa 5%, veziculele pot să apară şi la nivelul cavităţii
bucale, zone de predilecţie fiind palatul dur şi gingia fixă.
- la pacienţii imunocompromişi se întâlnesc ulceraţii cronice, trenante, de multe ori
cu aspect dendritic, localizate frecvent pe limbă. La aceşti pacienţi şi, în general,
la pacienţii cu stare generală compromisă leziunile se vindecă mai greu.

Panariţiul herpetic
- o primoinfecţie sau infecţie secundară, periunghială
- leziuni: roşeaţă, tumefacţie, vezicule sau pustule dureroase ce se rup în final şi se
transformă în ulceraţii. Se însoţesc de adenopatie axilară sau epitrohleară.
- evoluţia leziunilor durează 4-6 săpt
- se poate modifica şi starea generală
- pot apărea recidive în acelaşi loc.
Diagnosticul diferential al gingivostomatitei herpetice primare se face cu alte
afecţiuni în care, în cadrul tabloului clinic, pot exista unele manifestări asemănătoare:
1) Faringita streptococică
- ulceraţiile nu sunt precedate de vezicule
- leziunile nu interesează buzele şi ţesuturile periorale
2) Eritemul polimorf

4
- ulceraţiile orale sunt mai mari decât cele din herpes, nu sunt precedate de
vezicule, interesează mai puţin probabil gingia. Leziunea elementară în eritemul
polimorf este bula, care suferă eroziune în scurt timp şi se acoperă cu membrane
gri-albe.
- buzele prezintă fisuri şi cruste hematice caracteristice
3) Gingivita acută ulcero-necrotică (infecţia Vincent) este o infecţie bacteriană
produsă de Spirochete şi de Prevotella intermedia. Ea se întâlneşte rar la
preşcolari, fiind mai frecventă la adolescenţi.
Declanşarea bolii este favorizată de: infecţii virale (inclusiv HIV), malnutriţie,
stări emoţionale, perioade scurte de somn, unele boli generale.
- leziunile se localizeaza la nivelul papilelor interdentare si marginii gingivale la
nivelul cărora se produce necroza tisulara si ulceratii (neprecedate de vezicule!)
- febra, dureri acute gingivale, halena
- cedeaza in 48 de ore dupa imbunatatirea igienei orale si clatiri cu apa oxigenata
diluata sau alti agenti oxidanti
Diagnosticul diferential al herpesului secundar cu localizare intraorala se
face cu:
- stomatita aftoasa
- ulceraţiile postraumatice
- arsurile chimice
- alergia de contact.
Diagnosticul diferential al herpesului secundar labial se face cu pustulele
întâlnite în impetigo, infecție cutanată cu bacterii piogene. Este o piodermita
superficială, contagiosă. Apar vezicule sau bule pe o bază eritematoasă care se rup și
lasă suprafețele denudate. Prin uscarea exudatului se formează cruste melicerice.
Veziculele se extind periferic și se vindecă central (erupție cu aspect cincinat).
Zonele de elecție sunt fața (perinazal, perioral) și membrele. Se produce vindecare
spontană în 2-3 săptămâni.
Tratamentul gingivostomatitei herpetice
In faza acută se urmăreşte:

5
  calmarea simptomatologiei acute, pentru a permite alimentarea pacientului,
prin:
- aplicaţii locale de anestezice uşoare înaintea orelor de masă - dyclonină
hidroclorică 0,5%; lidocaină - care reduc temporar durerea şi permit
alimentarea cu alimente moi. Se dă copilului o linguriţă de anestezic, pe care o
ţine în gură timp de 2-3 minute şi apoi scuipă.
- la copiii foarte mici, care nu ştiu să scuipe, leziunile se acoperă cu un amestec
format, în părţi egale, din benadril (elixir de diphenilhydramine), care este un
anestezic uşor şi caolin-pectat.
 prevenirea infecţiei secundare prin aplicaţii locale de tetraciclină după fiecare
masă. Pentru aceasta se folosesc aplicatoare umezite pudrate cu pulbere luată direct din
capsula de antibiotic. Manevra se repetă doar câteva zile, pentru a nu produce coloraţii
intrinseci la dinţii în formare.
In ulceraţia herpetică severă se mai recomandă utilizarea unei soluţii care conţine
10 ml de tetraciclină hidroclorică (250 mg tetraciclină). Soluţia se ţine în gură 2-3 minute,
apoi se scuipă. Manevra se repetă de 3 ori pe zi, timp de 3 zile, după care se face pauza 3
zile pentru a se evita apariţia candidozei orale. Tratamentul se poate repeta dacă este
nevoie.
 În toată perioada bolii, copilul trebuie hidratat şi vitaminizat. În locul sucurilor
naturale acide sau acre care, prin conţinut, exacerbează durerile, se recomandă
administrarea de vitamine.
 La copiii mai agitaţi se administrează antihistaminice în doza minimă eficientă
pentru a produce o stare de confort şi de toropeală.
 Repaus la pat în camere curate, aerisite, izolate faţa de ceilalţi copii din familie.
 Medicaţie antivirală administrată pe cale generală, asociată cu analgezice:
Acyclovir (Zovirax), fie capsule : 1000 mg/zi în 5 prize, timp de 10 zile, fie sub formă de
suspensie orală: 15ml/kg corp de 5 ori/zi. La copilul mic, pentru ca eficienţa
tratamentului să crească, se recomandă ca administrarea suspensiei de Acyclovir să
înceapă în primele 3 zile de la debutul bolii.
În herpesul recurent cu localizare orală se face tratament specific antiviral, pe
cale generală cu Acyclovir (administrare imediat după semnele prodromale - 1000 mg/zi,

6
 timp de 5 zile), iar pe cale locală cu cremă Acyclovir (Zovirax) 5% - aplicaţii de 5 ori/zi,
timp de 4 zile la copiii în vârstă de ³ 12 ani.
c) Infecţia cu virusul varicelo-zosterian
Virusul varicelo-zoster (v.VZ) face parte din familia virusurilor herpetice. Infecţia
primară produce varicela. După primoinfecţie, virusul migrează în ganglionii senzitivi şi
rămâne în stare latentă. Reactivarea v.VZ produce herpesul zoster, afecţiune întâlnită mai
frecvent la persoanele adulte în vârstă şi la indivizii cu imunitate compromisă. Prin
reactivarea virusului, apar vezicule care se ulcerează ulterior, localizate pe tegumente sau
pe mucoase.
Varicela, infectarea primară cu v VZ, este o afecţiune întâlnită mai frecvent în
copilărie şi are o evoluţie benignă, autolimitantă. Poate avea, însă, evoluţie severă, uneori
fatală, dacă apare la imunodeprimaţi, la gravide şi la nou-născuţi. Tendinţa, observată pe
plan mondial, dar şi în România, de deplasare a morbidităţii prin varicelă de la copilul
mic spre adolescent şi adultul tânăr, a dus la creşterea procentului de forme severe şi
complicate de boală.
Varicela este o boală ciclică care parcurge mai multe etape. Infectarea se face prin
inspirarea picăturilor contaminate cu virus şi, mai puţin obişnuit, prin contact direct.
După o perioadă de incubaţie, total asimptomatică, care durează 10-14 zile, se
trece în perioada preeruptivă, care durează două-trei zile şi în care pacientul prezintă
subfebrilitate, discret catar respirator şi adenopatii laterocervicale. Urmează, apoi,
perioada eruptivă, cu apariţia exantemului tegumentar.
Erupţia tegumentară este generalizată, interesând întreaga suprafaţă cutaneo-
mucoasă, inclusiv pielea păroasă a capului, semn patognomonic pentru varicelă.
Leziunile constau din vezicule pruriginoase, care, iniţial, trec printr-un stadiu scurt de
macule, apoi, în câteva ore, se transformă în papule, care, la rândul lor, în mai puţin de 24
de ore, devin vezicule cu conţinut clar. După 48 de ore, veziculele trec în stadiul de false
pustule aseptice. După 2-4 zile, aceste pustule se transformă în cruste care dispar în 2-3
săptămîni. Erupţia apare în pusee succesive, astfel încât, la un moment dat, pot fi
surprinse leziuni în toate stadiile de evoluţie. Vindecarea se produce fără a lăsa cicatrice,
cu excepţia leziunilor suprainfectate bacterian, suprainfectare favorizată de leziunile de
grataj datorită erupţiei intens pruriginoase.

7
 Pe mucoasa orală, cu localizare de predilecţie pe palat sau pe mucoasa labială,
jugală şi pe limbă apar ulceraţii multiple, superficiale, de formă rotundă sau ovalară,
înconjurate de haloul roşu, caracteristic. Ulceraţiile sunt dureroase şi sunt precedate de
vezicule care durează foarte puţin.
Tabloul clinic descris se întâlneşte în forma comună de varicelă. În formele
severe, afectările cutanate sunt extensive şi se asociază cu afectări multiviscerale.
Diagnosticul diferenţial se face cu alte primoinfecţii date de virusurile herpetice,
care interesează şi cavitatea bucală (infecţia cu v. herpes simplex, tipul 1, boala mână-
picior-gură).
Tratament – la pacienţii care nu au alte probleme medicale, este suficient
tratamentul de susţinere. La pacienţii imunodeprimaţi, la gravide, la nou-născuţi şi în
fomele severe sau complicate de boală este obligatoriu tratamentul antiviral. În ţările
dezvoltate, tratamentul antiviral se recomandă şi la persoane imunocompetente, cum ar fi
adolescenţii şi adulţii, datorită riscului acestora de a face forme severe şi complicate de
boală. Până în 2003, acyclovirul era singurul antiviral avizat în SUA şi Europa pentru
tratamentul varicelei.
La pacienţii imunodeprimaţi, acyclovirul trebuie administrat cât mai precoce,
preferabil pe cale intravenoasă, pentru a preveni diseminarea viscerală. În cazurile
rezistente la acyclovir, rezistenţă întâlnită aproape exclusiv la imunodeprimaţi,
acyclovirul se înlocuieşte cu foscarnet. În general, la pacienţii imunocompromişi se
contraindică administrarea de corticosteroizi.
d. Infecţia cu virusul Epstein-Barr
Mononucleoza infecţioasă (febra glandulară pozitivă Paul-Bunnel), afecţiune mai
frecventă la adolescent şi la adultul tânăr, este produsă de virusul Epstein-Barr.
După o perioadă de incubaţie foarte lungă (30-50 de zile), pacientul prezintă
febră, disfagie, adenopatie.
Ca semne orale, apar ulceraţii, exudat amgdalian, edem faringian. În cazuri rare,
edemul faringian poate duce la obstruarea căilor aeriene. La circa 25–50 % dintre
bolnavi, la unirea palatului dur cu cel moale, se întâlnesc congestie difuză şi peteşii sau
macule roşii rare, izolate. După unii autori, existenţa peteşiilor la unirea palatului dur cu
cel moale reprezintă un semn aproape patognomonic pentru mononucleoza infecţioasă

8
dar asemenea leziuni pot fi întâlnite şi în alte boli virale, cum ar fi în cazul infectării cu
virusul HIV sau în cazul rubeolei, dar şi în trombocitopatii.
Administrarea de ampicilină sau de amoxicilină determină apariţia unei erupţii
tegumentare, adesea morbiliformă, care nu reprezintă o reacţie alergică la penicilină. De
altfel, o erupţie maculo-papuloasă poate să apară la unii pacienţi, chiar dacă nu li se
administrează penicilină sintetică.
2. Infecţiile cu Picornavirusuri
Virusurile Coxackie, care fac parte din familia Picornavirusurilor, produc, între
altele, boala mână-picior-gură şi herpangina.
a) Boala mână-picior-gură
Boala mână-picior-gură, cunoscută şi sub denumirea de stomatită veziculoasă cu
exantem (Scully şi Welbury), apare cu caracter epidemic sau endemic şi interesează, în
special, copiii sub vârsta de 5 ani. După o perioadă scurtă de incubaţie, cu o durată de
până la o săptămână, pacientul prezintă simptomatologie blândă spre moderată, care
constă în febră redusă, stare generală uşor alterată, adenopatie.
Adesea, semnul principal al îmbolnăvirii este reprezentat de durerea produsă de
leziunile orale.
Leziunile orale constau în vezicule multiple, care pot să apară oriunde pe mucoasa
orală, dar a căror localizare de predilecţie este la nivelul palatului, pe limbă şi pe mucoasa
jugală. Veziculele se sparg repede, transformându-se în ulceraţii foarte mici, superficiale,
dureroase, acoperite de un înveliş galben de fibrină şi care sunt înconjurate de un halou
eritematos.
Concomitent sau la scurt timp după apariţia leziunilor orale, apar şi leziuni pe
tegumente, dispuse în zonele mai proximale ale feselor, pe mâini şi pe picioare. La
nivelul mâinilor şi picioarelor, leziunile se localizează în special pe partea lor dorsală şi
laterală.(Scully şi Welbury). Iniţial, leziunile apar sub formă de maculo-papule multiple,
care evoluează la stadiul de vezicule, care sunt înconjurate de un halou eritematos.
Veziculele se pot ulcera şi se acoperă cu cruste. Vindecarea se produce spontan, în circa o
săptămână.
Diagnosticul diferenţial se face cu gingivostomatita primară herpetică, eventual
cu varicela. Boala mână-picior-gură se deosebeşte de aceste afecţiuni prin

9
simptomatologia blândă, prin caracterul distribuţiei cutanate, prin apariţia epidemică.
(Regezi).
Tratament – durata scurtă a bolii, caracterul ei autolimitant, lipsa unei terapii
antivirale specifice pledează doar pentru un tratament simptomatic. Discomfortul oral
poate fi redus prin utilizarea apelor de gură nespecifice. (Regezi).
Herpangina
Herpangina este o afecţiune acută virală dată de alte tipuri de v. Coxackie decât
cele care produc boala mână-picior-gură. Herpangina apare de obicei endemic, vara,
toamna şi este mai frecventă la copil decât la adult. Este o afecţiune care se vindecă
spontan în 7-10 zile, chiar în mai puţin de o săptămână, după unii autori. (Mathewson).
Simptomatologia este blândă spre moderată şi constă în stare generală uşor
alterată, febră, disfagie, cefalee......
Manifestările orale sunt localizate în zona faringo-amigdaliană. Pacientul prezintă
faringită eritematoasă difuză şi erupţie veziculoasă pe palatul moale, pe pilierii
amigdalieni şi pe amigdale. Prin spargere, veziculele se transformă în ulceraţii rotunde,
superficiale, dureroase.
În unele situaţii, boala se manifestă doar ca o infecţie subclinică, fără leziuni
faringiene.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
- alte primoinfecţii virale care interesează şi cavitatea bucală (gingivostomatita herpetică,
boala mână-picior-gură, varicela) de care se deosebeşte prin localizarea caracteristică şi
durata scurtă de evoluţie;
- faringita streptococică de care se deosebeşte prin caracterul difuz al faringitei, prezenţa
veziculelor, simptomatologia blândă şi apariţia sezonieră;
- stomatita aftoasă în care simptomatologia generală este diferită.
Tratamentul, în general, nu este necesar datorită simptomatologiei blânde, a
duratei scurte de evoluţie, cu complicaţii reduse, precum şi a caracterului autolimitant al
bolii. Când situaţia clinică o impune, se recomandă clătiri cu o soluţie formată din părţi
egale de antihistaminice şi caolin-pectat.
3. Infecţiile cu Paramixovirusuri
a) v.Rujeola

10
 Rujeola este o febră eruptivă determinată de virusul rujeolei. Epidemiile de
rujeolă apar iarna şi primavara.
Perioada de incubaţie este de 7-14 zile. Simptomatologia constă în: catar precoce,
strănut, rinoree, tuse, fotofobie, febră, stare de indispoziţie.
Erupţia tegumentară este precedată de apariţia pe mucoasa jugală, în dreptul
molarilor temporari sau al premolarilor, a unor pete albe, proeminente, de dimensiunea
unei gămălii de ac, dispuse pe un fond eritematos, realizând un aspect de “sare grunjoasă”
aruncată pe mucoasă. Această erupţie pe mucoasa orală (enantem) este cunoscută sub
denumirea de semn Köplik.
Din a 4-a zi apare erupţia tegumentară maculo-papuloasă, de culoare roşie,
confluentă neregulat. Erupţia începe în jurul urechilor, pe faţă şi pe gât şi se extinde în jos
pe corp. După o perioadă de 1-2 zile, leziunile se decolorează şi starea generală a
pacientului se îmbunătăţeşte.
Între complicaţiile rujeolei se citează bronhopneumonia şi otita medie.
Tratamentul constă în izolarea pacientului la domiciliu timp de două săptămâni
şi repaus la pat, regim alimentar corespunzător şi ingestie de lichide, tratament
simptomatic cu administrare de analgezice.
Pentru prevenirea rujeolei se face vaccin.
Rujeola trebuie deosebită de rubeolă. Spre deosebire de rujeolă, care este produsă
de un paramixovirus, rubeola, cunoscută sub denumirea de “german measles” (“pojarul
german”) este determinată de un virus din familia togavirusuri. Simptomatologia şi
evoluţia rubeolei sunt mult mai uşoare decât cele întâlnite în rujeolă. Erupţia
tegumentară, care are nuanţe mai deschise, durează mai puţin (aproximativ 36 de ore), iar
semnul Koplik lipseşte. În schimb, rubeola contactată de femeia gravidă poate determina
malformaţii ale fătului, gravitatea acestora fiind în funcţie de vârsta sarcinii la momentul
contactării bolii.
b) Parotidita epidemică (oreionul)
Oreionul este produs de virusul urlian. Se întâlneşte mai frecvent la copiii sub
vârsta de 14 ani. Epidemiile de oreion izbucnesc iarna şi primavara.
Perioada de incubaţie este de 14-18 zile.

11
 Simptomatologia constă în febră, stare generală uşor alterată, cefalee, dureri în
gât, exacerbate de sugerea unei substanţe foarte acre, de exemplu suc de lămîie, dureri în
timpul masticaţiei şi la deglutiţie.
Se produce o mărire de volum a glandei parotide, initial unilateral, dar se poate
extinde şi la cealaltă glandă. Tumefactia este situata retroauricular si in jos spre gat,
astfel ca se percepe greu mandibula la palpare. Urechea este deplasata in sus si in afara.
- senzatia de gura uscata, papila canalului Stenon poate fi congestionata (roşie) şi mărită
de volum, iar canalul Stenon poate fi blocat partial prin tumefactia glandei
- boala dureaza 5-7 zile, este autolimitanta
- complicatii: - pancreatita
- orhita, ce poate duce la sterilitate
- tratB. INFECŢIILE BACTERIENE
La copii, între afecţuinile bacteriene cu simptomatologie în cavitatea bucală, se
citează: scarlatina, sifilisul, actinomicoza, tuberculoza. În cele ce urmează se va descrie
doar scarlatina.
Scarlatina
Este produsă prin infectarea cu Streptococ beta-hemolitic care secretă o toxină
eritrogenă. Boala este predomonanată în lunile de iarnă. Are un debut brusc. Ca semne
generale se citează: cefalee, febra, voma, stare moderată de rău general. Pacientul
prezintă amigdalită, faringită severă. De asemenea, apar modificări la nivelul mucoasei
orale care poate fi congestionată. Limba suferă modificări caracteristice sub forma unui
ciclu lingual: limba la inceput este saburala, apoi se descuameaza de la varf si margini
catre baza pana in a 5-a zi, cand tot epiteliul superficial se deprinde, ramanand
proeminente papilele linguale pe un fond rosu- intens (“limba zmeurie”).
Erupţia tegumentara este de culoare stacojie stralucitoare, spre violet.
Complicatii: - reumatism articular acut
- glomerulonefrita
- endocardita
Tratament: pacientul necesită internare si administrare de antibiotice (Penicilina).

C. INFECŢIILE FUNGICE

12
 Candidoza orala
Candidoza este inclusa in categoria leziunilor albe (in grupa leziunilor alb-galbene
neepiteliale).
Factorul determinant este Candida albicans, o ciuperca saprofita. Aceasta devine
patogena cand mecanismele de aparare ale gazdei sunt perturbate.
Factori predispozanti:
1. imaturitatea imunologica a nou-nascutului
2. tulburari endocrine: diabet zaharat, hipoparatiroidism, sarcina, terapii sistemice cu steroizi
3. malignitatea avansata
4. malabsorbtia, malnutritia
5. terapia cu antibiotice pe cale generala (un antibiotic cu spectru larg sau mai multe
antibiotice cu spectru redus)
6. chimioterapia
7. SIDA
Forme clinice:
A. Candidoza acuta pseudomembranoasa (muguet, margaritarel)
Este forma obisnuita la sugar si copilul mic, precum si la persoanele cu imunitate
scazuta. La aceştia apar pete sau pseudomembrane moi, cremoase, mici, albe,
laptoase, confluente, care acopera obrajii, palatul moale, limba si mucoasa labiala.
Pseudomembranele se pot indeparta, lasand o suprafata eritematoasa, erodata, care
sangereaza usor. Simptomatologia este de obicei uşoară, durerea fiind de cele mai
multe ori absentă. Copilul poate prezenta dificultăţi de hrănire şi iritabilitate.
B. Candidoza acuta atrofica
- este legata de terapia cu antibiotice
- mucoasa este rosie, edematiata, dureroasa. Uneori la periferia acestor leziuni se
pot decela zone mici de muguet.
Tratament:
1. a) Nistatin – solutie a 100.000 UI/ml, dupa mese. Se administreaza 1ml de solutie
de 4 ori/zi, pe care copilul o tine in gura si apoi o scuipa. Tratamentul se continua
3 zile dupa disparitia petelor

13
 b) Nistatin – unguent pentru leziunile periorale- 100.000 IU/gram. Se fac aplicatii de
2-4 ori/zi. Se continua timp de o saptamana dup ace leziunile s-au vindecat.
2. Amfotericina B
3. Ketoconazol / Clotrimazol
Tratament: izolare 14 zile, repaus la pat, dieta moale, analgezice.

14