PARTEA a III-a

ECONOMIA DE ENERGIE ÎN ILUMINATUL ELECTRIC

1. Dimensionarea instalaţiilor de iluminat

1.1. Noţiuni generale
Dintre simţurile cu care omul percepe realitatea înconjurătoare, vederea prezintă o importanţă
deosebită. Ochiul, organul vederii, joacă rolul camerei de luat vederi. Pentru ca ochiul să recepteze
imagini este necesară prezenţa luminii.
Obiectele înconjurătoare devin vizibile datorită radiaţiei electromagnetice emise sau
reflectate de către acestea, radiaţii care sunt interceptate de ochi. Din spectrul radiaţiilor
electromagnetice, radiaţiile luminoase au un spectru îngust (380...760 nm), cu sensibilitate maximă
pentru lungimea de undă  = 555 nm, corespunzătoare culorilor galben-verde.
Iluminatul artificial a fost dictat de necesitatea continuării activităţii omului atunci când
lumina naturală nu este suficientă, iluminatul electric fiind un domeniu de utilizare a energiei
electrice. El trebuie să asigure parametrii cantitativi (nivel de iluminare, distribuţia uniformă a
fluxului luminos) şi calitativi (distingerea corpurilor, redarea culorilor, evitarea umbrelor). Pentru
aceasta sursele electrice de lumină trebuie să genereze radiaţii luminoase complexe.

1.2. Mărimi şi unităţi fotometrice

Receptoarele reacţionează diferit la acţiunea energiei radiante primite, rezultând procese
termice, electrice, chimice, biologice etc. În funcţie de originea radiaţiilor luminoase distingem surse
primare (luminoase) care emit radiaţii luminoase prin transformarea unei alte forme de energie, şi
surse secundare (luminate) care pot fi obiecte sau suprafeţe care primesc radiaţii, pe care le reflectă
parţial sau total. Radiaţiile luminoase sunt caracterizate de mai multe mărimi fizice.
a)Fluxul energetic (e ) reprezintă puterea emisă, transportată sau primită sub formă de
radiaţie în unitatea de timp:

 e= (dWe / dt) [W] , (1)

unde We este energia radiantă emisă sau primită.
b)Fluxul luminos (l) reprezintă puterea de radiaţie a unui izvor de lumină evaluată după
senzaţia luminoasă pe care o produce. Lumenul (lm) este fluxul luminos uniform repartizat, emis
într-un unghi solid de un steradian de către un izvor punctiform care are intensitatea luminoasă de o
candelă după axa unghiului solid.
c) Intensitatea luminoasă (I ) pe o anumită direcţie  reprezintă raportul dintre fluxul
luminos elementar d emis într-un unghi solid elementar d şi mărimea unghiului:
d 
I  [cd], I med  [cd] (2)
d 
Candela (cd), mărime fundamentală în SI , este unitatea de măsură pentru intensitatea
luminoasă.
Deoarece intensitatea luminoasă nu este distribuită în mod uniform în spaţiu, valoarea ei se
determină experimental şi este redată pentru diferite valori ale unghiului de înălţime () şi unghiului
de azimut . Valorile ei nu se pot reda sub formă de ecuaţii matematice, ci numai prin suprafeţe
fotometrice (locul geometric al vectorilor I  similari). Pentru corpurile care prezintă simetrii,
distribuţia parţială a intensităţii luminoase este redată prin curbe fotometrice I. Curbele fotometrice
sunt trasate pentru surse şi corpuri de iluminat, pentru un flux luminos convenţional de 1000 lm.

54
 d)Iluminarea (E) caracterizează suprafeţele iluminate (dS) de fluxul luminos d şi se
determină cu relaţia:
E = (d/dS) [lx] (3)
Luxul (lx) reprezintă iluminarea unei suprafeţe de 1m2 produsă de un flux luminos de 1 lm.
Valoarea medie Emed=/S se determină pentru supafeţe finite. Iluminarea dă informaţii despre
aspectul cantitativ al luminii receptate, având valori: vara la soare E > 100 000 lx, noaptea cu lună E
<0,25 lx, în săli E >200 lx, pe străzi E >5 lx etc. Mărimea ei nu depinde de proprietăţile suprafeţei
iluminate.
e)Emitanţa luminoasă (M) caracterizează suprafeţele dS care emit fluxul luminos d:
d 
M  [lx], M med  (4)
dS S
f) Luminanţa (strălucirea) (L) unei suprafeţe (luminoase sau luminate) în raport cu poziţia
observatorului se defineşte cu relaţia:
dI 
L [cd/mm2] sau [nit] (5)
dS  cos 
g) Eficacitatea luminoasă () caracterizează sursele electrice de lumină şi se defineşte ca
raportul între fluxul luminos emis, l şi puterea absorbită, P:
l
 [lm / W] (6)
P
Valorile eficacităţii luminoase diferă în funcţie de tipul sursei de iluminat, având valori mai
reduse pentru cele incandescente (5.....15 lm/W) şi mai mari pentru cele cu descărcări în gaze şi în
vapori metalici (100.. .150 lm/W pentru lămpi cu valori de sodiu).
h) Temperatura de culoare (T) este temperatura în K la care trebuie încălzit corpul negru
pentru a se obţine culoarea radiaţiei identice cu culoarea radiaţiei sursei considerate. O dată cu
creşterea temperaturii de culoare se trece de la nuanţe calde (bogate în roşu) la nuanţe reci (bogate în
albastru).
i) Redistribuirea fluxului luminos în contact cu diferite materiale (proprietăţi fotometrice).
Fluxul luminos emis de sursele de lumină (fluxul incident  i ) în contact cu suprafeţele pe care cade
este parţial reflectat ( r ), parţial absorbit ( a ) şi parţial transmis ( l ). Pe baza legii conservării
energiei, se scrie legea fluxului luminos:
i   r   a  l (7)
împărţind cu  i rezultă:
 r a l
     
   (8)
unde:  - coeficientul de reflexie,  - coeficientul de absorbţie,  - coeficientul de transmisie.
Corpurile pot fi ideal (perfect) reflectante ( =1), perfect absorbante ( =1, corpul negru) sau
perfect transparente ( =1). Valorile coeficienţilor (factorilor fotometrici ai corpurilor se dau în
literatura de specialitate în funcţie de natura suprafeţei şi de culoarea acesteia).

1.3. Surse electrice de lumină

Sursa de lumină (lampa electrică) asigură conversia energiei electrice în energie luminoasă.
După modul în care este produsă radiaţia luminoasă, sursele electrice de lumină se clasifică:
a)Surse bazate pe fenomenul de radiaţie termică sau lămpi cu incandescenţă: clasice
(convenţionale), cu reflector, cu halogeni, cu lumină mixtă. Sunt utilizate pentru iluminat interior şi
exterior (clădiri, străzi, stadioane) şi pentru autovehicule.
b)Surse bazate pe fenomenul de luminiscenţă, cu descărcări în gaze (inerte) sau amestecuri
(gaze+vapori).

55
 În tabelul 1 se dau cele mai reprezentative surse electrice pentru iluminatul intensiv al
clădirilor.

Tabelul 1 Surse electrice pentru iluminatul intensiv al clădirilor

CFLs Lămpi cu incandescenţă Tuburi flourescente
P [W] l [lm] P [W] l [lm] P [W] l [lm]
5 250 25 220 - -
7 400 40 480 - -
9 600 50 610 - -
13 900 60 890 - -
18 1250 75 1220 18 1150
26-28 1800 100 1750 36 2850
32 2400 - - 58 5400

1.4. Corpuri de iluminat

Corpul de iluminat este un aparat care realizează (asigură) redistribuirea, filtrarea,
schimbarea compoziţiei spectrale a fluxului emis de sursă (lămpi) în scopul protejării ochiului,
conectarea la reţea (amorsare, stabilizare), protecţia la mediul de lucru (incendiu, explozie), fixarea
la construcţie.
Ca şi sursele, corpurile de iluminat au caracteristici fotometrice: curbe fotometrice,
randament, unghi de protecţie, valoarea luminanţei în câmpul vizual.

1.5. Proiectarea instalaţiilor electrice de iluminat

Proiectarea (calculul) instalaţiilor electrice de iluminat presupune abordarea următoarelor
aspecte: alegerea sistemului de iluminat, determinarea puterii instalate, a tipului, numărului şi
modului de amplasare a surselor şi corpurilor de iluminat, astfel încât să se asigure condiţii de
vizibilitate şi confort vizual printr-un iluminat uniform şi economic. Se va avea în vedere utilizarea
luminii naturale.

1.5.1. Clasificarea instalaţiilor de iluminat

Instalaţiile de iluminat se clasifică în funcţie de: amplasare (interior, exterior), natura
surselor de lumină, direcţia luminii emise (dirijat, difuz), amplasarea corpurilor de iluminat în
raport cu suprafaţa iluminată (general, local, combinat), destinaţie ( normal, de siguranţă, de
pază).
1.5.2. Condiţiile de calitate ale iluminatului
Calitatea instalaţiei de iluminat este caracterizată de: nivelul de iluminare, calitatea
iluminatului, compoziţia spectrală a luminii, direcţia luminii şi umbrele, luminanţa şi
contrastele de luminanţă. Satisfacerea acestor condiţii depinde de importanţa instalaţiei şi de
activitatea ce se desfăşoară în spaţiul de iluminat.
Luminanţa este mărimea fotometrică recepţionată direct de ochi şi determină intensitatea
senzaţiei luminoase. De aceea calitatea instalaţiei electrice de iluminat depinde de nivelul şi repartiţia
luminanţei în câmpul vizual. Datorită dificultăţilor de calcul al luminanţelor în diferite puncte ale
suprafeţelor de iluminat, prescripţiile actuale cuprind numai recomandări calitative privind nivelurile
şi repartiţia luminanţelor.
a) Nivelul de iluminare al suprafeţelor sau obiectelor trebuie să fie suficient, pentru a
corespunde activităţilor ce se desfăşoară în spaţiul iluminat. Valorile minime admisibile ale
iluminării medii se dau pentru planul util, în funcţie de destinaţia încăperii, specificul activităţii care
se desfăşoară, precizie şi prelucrare, pericolul de accidente.

56
 b) Uniformitatea iluminatului se asigură prin amplasarea corespunzătoare a corpurilor de
iluminat, ca înălţime şi distanţă între ele.
c) Compoziţia spectrală a luminii influenţează contrastul dintre detaliu şi fond şi redarea
culorilor, determinând efectul fiziologic şi psihologic al iluminatului.
Culoarea (tempratura) surselor se va alege în funcţie de particularităţile locurilor
(suprafeţelor) iluminate, de exemplu culoarea galbenă în zone cu praf sau ceaţă, iar culoarea albă la
iluminarea suprafeţelor de lucru.
La iluminatul exterior redarea culorilor este mai puţin importantă, interesând distingerea
conturului corpurilor. La dimensionarea iluminatului se vor analiza şi aspectele economice.
d) Direcţia luminilor şi umbrelor depinde în general de sistemul de iluminat. Lumina
dirijată asigură perceperea detaliilor, dar rezultă umbre. Iluminarea difuză prin aşezarea uniformă şi
simetrică a corpurilor de iluminat permite reducerea umbrelor şi a contrastelor de luminantă.
e) Luminanţa (strălucirea) şi contrastele de luminanţă sunt factori calitativi importanţi ai
iluminatului care influentează direct ochiul. Dacă luminanţa depăşeşte anumite valori poate apare
fenomenul de orbire, reducându-se aptitudinea de distingere a obiectelor. Pentru a nu apare orbirea,
corpurile de iluminat vor fi prevăzute cu elemente de protecţie, iar înăţimea de suspendare se va
corela cu unghiul de protecţie, luminanţa şi puterea sursei.

1.5.3. Date de proiectare

Datele iniţiale de proiectare se referă la încăperea (incinta) pentru care se face proiectarea
iluminatului şi la activităţile care se desfăşoară în acestea. Aceste date sunt:
-denumirea şi destinaţia încăperii;
-dimensiunile încăperii, în m;
-caracteristicile mediului din încăpere şi încadrarea acestuia d.p.d.v. al pericolului de
incendiu şi explozie, al gradului de protecţie a echipamentelor, tehnologiei de execuţie a instalaţiei,
al coeficientului de depreciere, al calităţii fotometrice a corpurilor de iluminat (kd = 1,1.. .1,8);
-modul de amplasare a utilajelor, locurilor de muncă, planurilor de lucru, felul lucrărilor
ce se execută şi precizia de prelucrare, în funcţie de care se alege Em (iluminarea medie minimă) din
tabelul 2 ;
-existenţa unor mecanisme şi piese în mişcare de rotaţie, pentru a se lua măsuri de limitare
a efectului stroboscopic;
-structura şi natura zugrăvelilor pereţilor şi tavanului pentru a stabili coeficientul de
reflexie (tabelul 3);
-structura de rezistenţă a construcţiei (stâlpi, grinzi, nervuri) şi traseele (amplasarea)
instalaţiilor de ventilaţie, încălzire, apă, canalizare, pentru a stabili corect amplasarea corpurilor de
iluminat şi a instalaţiei electrice aferente;
-categoria receptoarelor şi numărul personalului de deservire pentru a stabili felul
instalaţiilor iluminatului de siguranţă;
-poziţia şi dimensiunile căilor de acces, existenţa unor utilaje mari, a podurilor rulante,
care influenţează dimensionarea iluminatului.

Tabelul 2 Nivelurile normate de iluminare pentru clădiri civile şi industriale în spaţii interioare
Denumirea si destinaţia încăperii Nivelul de Suprafata de
iluminare (lx) referinta
1 2 3
Clădiri de locuit
Camere de zi 50 În plan
Dormitoare (iluminat general) 30 orizon-tal la
Baie (iluminat general) 50 0.8 - 1 m de

57
Cămară 50 pardoseală
Scări 10
Spaţii de învăţământ, cercetare, proiectare, administrativ, medicină
Săli de curs, seminarii, săli de lectură, laboratoare, 300
Săli de desen si săli de proiectare, cercetare 300
Săli de festivităţi, gimnastică 100
Sali de operaţii, nasteri, saloane 300
Birouri, cabinete 150 - 200
Holuri, coridoare 30 - 50
Săli de asteptare 75
Săli de mese (cantine) 150
Arhive, depozite, muzee 100
Săli de sport (competiţii) 300 - 500
Bucătării, spălătorii 150
Clădiri comerciale
Spaţii pentru vânzare 150 - 200
Vitrinele magazinelor 200 - 300
Pieţe agroalimentare 50 - 75
Restaurante 50 - 75
Casele de marcat 150
Săli prestări servicii 150
Încăperi anexe, magazii 20 - 30
Încăperi auxiliare
Centrale termice si de ventilaţie, iar 30
- la aparate 150
Centrale telefonice 150
Boxe, pivniţe, subsoluri 10
Scări, coridoare 30 - 50
Clădiri industriale
Lucrări de precizie deosebită (<0.1 mm) 750 - 1000
Lucrări de mare precizie (0.1  0.3 mm) 500 - 1000
Lucrări de precizie medie (0.5 0.8 mm) 200
Lucrări de precizie mică ( > 0.8 mm) 100 - 300
Supraveghere generală 50 - 75
Spaţii de circulaţie 30
Camere de comandă 150 - 300
Săli de pompe, compresoare, utilaje 150
Standuri de probe 200
Depozite de produse 30

Tabelul 3. Definirea subcategoriilor de lucrări vizuale

Subcategoria Contrastul dintre detaliul Reflectarea fondului 
lucrări vizuale reprezentativ şi fond C
1 2 3
contrast mic fond intunecat
A
C < 0,2  < 0,2
(detaliul se distinge slab pe
fond)

58
 contrast mic fond luminos
C < 0,2  > 0,4
(detaliul se distinge slab pe fond mediu
fond) 0,2 <   0,4
contrast mediu fond íntunecat
B
0,2 < C < 0,5  < 0,2
(detaliul se distinge sensibil pe
fond)

0,2< C≤0,5
(detaliul se distinge sensibil pe
fond )
contrast mediu fond luminos
0,2 < C  0,5  > 0,4
(detaliul se distinge sensibil fond mediu
C
pe fond) 0,2 <   0,4
contrast mare fond intunecat
C > 0.5  > 0,2
(detaliul se distinge foarte bine
pe fond )
contrast mare fond luminos
C > 0.5  > 0,4
D (detaliul se distinge foarte bine fond mediu
pe fond) 0,2 <   0,4

1.5.4. Alegerea sistemului de iluminat şi a surelor de lumină

Alegerea corectă a sistemului de iluminat influenţează eficienţa şi economicitatea instalaţiei.
Iluminatul general se adoptă atunci când: densitatea locurilor de muncă este mare,
personalul trebuie să supravegheze o suprafaţă mare, spaţiile în care locurile de muncă nu au o
poziţie fixă, spaţiile în care toate lucrările se încadrează în acelaşi grad de dificultate vizuală, când
Em  150 lx. În halele monobloc se va utiliza sistemul de iluminat general pe zone bine delimitate.
Iluminatul local se utilizează atunci când se cer niveluri de iluminare mari pentru locurile
de muncă izolate cu lucrările care se încadrează în categorii vizuale diferite, iar activitatea are un
caracter individual. Utilizând sursele de puteri mici se pot realiza iluminări locale ridicate, în funcţie
de culoarea necesară şi cu cheltuieli de întreţinere reduse şi economisind energie. Iluminatul general
poate fi în acest caz raionat şi redus ca valoare.
Iluminatul combinat.
Alegerea surselor electrice de lumină se face având în vedere unele recomandări, astfel:
- surse incandescente: pentru lucru continuu ( >8 h/zi, E<100 lx), lucrul intermitent cu
aprinderi (comutări) frecvente, la temperaturi scăzute (<-18C) sau ridicate(>+4C), în secţii cu piese
în rotaţie, în spaţii de odihnă şi recreere, pentru iluminatul de siguranţă în clădiri;
- surse cu descărcări: pentru spaţii ce necesită comutări rare ale surselor, în hale
industriale (iluminat general), pentru iluminatul exterior şi ori de câte ori se iau măsuri de
îmbunătăţire.
Alegerea corpurilor de iluminat va avea în vedere corespondenţa cu sursele, asigurarea
gradului de protecţie normală şi antiexplozivă cerut de mediul din încăpere şi asigurarea condiţiilor
de confort vizual.
În prima fază se face doar o alegere de principiu. Puterea şi numărul surselor
(lămpilor) şi al corpurilor de iluminat se stabilesc după verificarea iluminatului.

59
 1.5.5. Caluculul instalaţiilor de iluminat
În funcţie de felul iluminatului (interior, exterior), forma şi detinaţia încăperii, proprietăţile
suprafeţei, specificul activităţii care se desfăşoară se poate utiliza în calculul de proiectare şi de
verificare o anumită metodă.

a.Metoda factorului de utilizare

Această metodă permite determinarea iluminării medii orizontale (EH ) în planul util al
încăperii, luând în considerare fluxul luminos util reflectat de pereţi şi tavan. Este o metodă simplă,
rapidă şi eficientă în calculele de dimensionare şi predimensionare a sistemelor de iluminat. Se are în
vedere că din fluxul total,  il , emis de sursă (lampă) numai o parte este util ,  u , restul fiind
absorbit de pereţi, tavan, pardoseală sau este transmis. Factorul de utilizare se defineşte cu relaţia:

u u (9)
 il
şi depinde de: randamentul corpurilor de iluminat, distribuţia fluxului luminos (direct, indirect, mixt
etc.), factorii de reflexie ai pereţilor,  p şi tavanului  t , forma încăperii, caracterizată prin indicele
încăperii:
Ll
i (10)
h  (L  l)
în care L, l, sunt lungimea respectiv lăţimea încăperii, iar h este distanţa dintre corpul de iluminat şi
planul util. Indicele încăperii este definit ca raport între aria planului util şi jumatate din aria laterală
a pereţilor care contribuie la iluminarea planului util, prin lumina reflectată. Valorile factorului de
utilizare se dau în literatura de specialitate sau în cataloagele firmelor constructoare.
Utilizarea acestei metode presupune parcurgerea următoarelor etape:
1. În funcţie de datele de proiectare se aleg: felul iluminatului, tipul sursei, tipul corpului de
iluminat astfel încât să se asigure condiţiile de calitate ale instalaţiei de iluminat. Se stabilesc
înălţimea de suspendare şi celelalte dimensiuni geometrice ale incintei;
2. Se calculează indicele încăperii cu relaţia (10);
3. Se stabilesc coeficienţii de reflexie  p şi  t în funcţie de natura materialului, gradul de
finisare şi culoarea pereţilor şi tavanului;
4. Se alege factorul de utilizare în funcţie de tipul corpului de iluminat, indicele încăperii,  p
şi  t . Pentru valori intermediare ale indicelui încăperii se face interpolare liniară;
5. Se alege valoarea iluminării medii minime (normale) în incintă;
6. Se stabileşte valoarea coeficientului de depreciere k d= 1,3.. .1,8 ;
7. Se calculează fluxul total necesar pentru iluminarea corectă în planul util al încăperii
(incitei), cu relaţia:
E  A  kd
 il  med
u (11)
8. Cunoscând tipul sursei de iluminat se alege puterea unitară a acesteia şi, în funcţie de
tipul sursei (incandescent, fluorescent) şi temperatura de culoare, se determină fluxul unei lămpi
(surse)  l. Se determină numărul de lămpi cu relaţia:

N l  il (12)
l
9. În funcţie de tipul corpului de iluminat se stabileşte numărul de lămpi pe corp N lc şi se
determină numărul de corpuri de iluminat:

60
 Nl
Nc  (13)
N lc
10. Se stabileşte modul de amplasare al corpurilor de iluminat astfel încât să se asigure un
iluminat de calitate (uniform, fără umbre, pentru limitarea efectului de orbire, şi a efectului
stroboscopic).
Dispunerea corpurilor de iluminat la distanţe mici între ele asigură o bună uniformitate, dar
duce la creşterea exagerată a costului instalaţiei.
Amplasarea în plan a corpurilor de iluminat punctiforme sau liniare (permite calculul
distanţelor dintre ele.
Se vor avea în vedere structura de rezistenţă (grinzi, stâlpi) şi existenţa instalaţiilor de
transport şi ridicat (poduri rulante) pentru stabilirea modului de pozare al conductoarelor pentru
alimentarea cu energie electrică.
După ce s-au amplasat corpurile de iluminat se poate face verificarea cantitativă (nivel
de iluminare) şi calitativă (uniformitate) a iluminatului proiectat, prin ridicarea
(determinarea) curbelor izolux.

b. Metoda punct cu punct (pas cu pas)

Pentru verificarea uniformităţii iluminatului este necesar să se cunoască distribuţia
componentei directe a iluminatului care este produsă de aceea parte a fluxului luminos care ajunge
direct (nemijlocit) la suprafaţa iluminată. Metoda punct cu punct se foloseşte de asemenea pentru
calculul (proiectarea) instalaţiilor de iluminat local şi din incintele la care o dimensiune este mult mai
mare decât celelalte două (coridoare, tunele, galerii), şoşele, autostrăzi şi orice instalaţii de iluminat
exterior la care componenta reflectată este neglijabilă. Această metodă presupune cunoaşterea
curbelor fotometrice ale corpurilor de iluminat, care se dau pentru surse punctiforme, liniare sau
panouri luminoase. Ea permite calculul iluminării într-un punct al suprafeţei utile în plan orizontal
(EPH ), vertical (EPV ), sau oarecare ( EPD). Iluminările din punctul P se pot detrmina cu relaţiile:
I   cos  3
E PH  pentru plan orizontal (14)
h2
I  cos  2  sin  d
E PV   2
 E PH  pentru plan vertical (15)
h h
I  ,   cos  3 d
E PD  2
 (cos    sin  ) pentru plan oarecare (16)
h h
Succesiunea calculelor pentru aflarea iluminării într-un punct este următoarea:
1. Se determină = arctg(a/h);
2. Din curba fotometrică se extrage (detrmină) intensitatea luminoasă I1000 iar apoi se
calculează:
N 
I   I 1000  1 1 (21)
1000
3. Se calculează valoarea iluminării cu relaţia corespunzătoare.
Valoarea iluminării calculate se va compara cu valorile recomandate de normative.

2. Măsuri pentru conservarea energiei electrice la instalatiile de iluminat

În unele cazuri (birouri, şcoli, spitale, etc.) ponderea consumului de energie electrică in
consumul total de energie electrică poate atinge 50 % motiv pentru care realizarea economiilor de
energie electrică are o mare importanţă.
Consumul de energie electrică pentru sistemul de iluminat poate fi exprimat prin formula:

61
 n
Eil   Pi * ni * t
i 1 (22)
unde:
PI- puterea electrică cerută de becurile din tipul ,,i"
nI- numărul de becuri din tipul ,,i"
t- timpul de funcţionare
Avînd in vedere relaţia de mai sus putem clasifica măsurile de economisire a energiei in trei
categorii:
1. măsuri care vizează direct scăderea PUTERII ELECTRICE consumate de lămpi;
2. măsuri care vizează scăderea NUMARULUI de lămpi montate.
3. măsuri care vizează scăderea TIMPULUI DE UTILIZARE a sistemului de iluminat;

2 1. Măsuri ce vizează scăderea PUTERII ELECTRICE consumate de lămpi

Ultimele cercetări în domeniul eficienţei enrgetice în sistemele de iluminat fac posibilă
obţinerea iluminării optime cu un consum energetic scăzut. De obicei oamenii folosesc soluţiile mai
vechi din obişnuinţă sau datorită impresiei greşite de a avea o calitate mai bună a luminii.
Din acest motiv în cele mai multe clădiri întâlnim becuri incadescente, lămpile fluorescente
fiind utilizate mai mult în sediile intreprinderilor, şcoli etc. Prin inlocurirea becurilor incandescente
cu alte tipuri de lămpi mai eficiente din punct de vedere energetic putem obţine economii importante
de energie electrică, cu un timp foarte mic de recuperare a investiţiei.

Clasificarea lămpilor de iluminat:

Becurile incandescente : sunt cele mai ineficiente dintre lămpile disponibile. Sunt cele mai
ieftine şi sunt foarte răspândite în locuinţe şi unele birouri.
Atât becurile cât şi monturile au un preţ mic de instalare dar au un cost foarte mare de
exploatare. Acesta include: costul iniţial, cheltuielile de funcţionare, întreţinerea şi costul de
înlocuire. Ele oferă o eficienţă luminoasă scăzută de aproximativ 7 ... 10 lm/W şi o durată de viaţă
relativ scurtă care este în medie de 800 de ore.

Lămpile fluorescente.
Sunt alcătuite de obicei din două părţi:
balastul,
lampa propriu-zisă.
Balastul are rolul de a porni lampa prin asigurarea unui curent potrivit.
Lămpile noi sunt prevăzute cu balast electronic astfel încât ele nu mai au probleme de pornire
şi redau foarte bine culorile.
Eficienţa luminoasă variază între: 30 şi 55 lm/W având în general o durată de funcţionare de
6000 ore. Deosebit de avantajoase sunt lămpile compacte de 22 ... 32 W care pot fi montate direct în
montura lămpilor incandescente, acestea putînd înlocui cu succes lămpile incandescente de 25 ... 100
W.

Lămpile cu vapori de mercur.

Au fost proiectate iniţial pentru înlocuirea celor cu incandescenţă. Sunt mai eficiente decât
cele cu incandescenţă dar produc o lumină de calitate slabă cu o mai proastă redare a culorilor.

Lămpile cu vapori de sodiu.

62
 Sunt lămpile cele mai eficiente. Lămpile cu vapori de sodiu au o redare mai slabă a culorilor
şi din acest motiv se folosesc la iluminatul exterior.
a) Poate cea mai utilizată măsură de conservare a energiei electrice in cazul sistemelui de
iluminat este schimbarea becurilor incandescente cu lămpi fluorescente de putere mai mică. La
schimbarea becurilor incandescente cu lămpile fluorescente este necesară şi schimbarea monturilor,
de acest lucru trebuie să se ţină seama atunci când se stabileşte costul total al investiţiei şi perioada
de amortizare.
Vom prezenta în continuare o metodă simplă de calcul a economiei de energie realizate prin
această schimbare.
Costul total al schimbării becurilor:
Clampă * Nl=Cs, (23)
unde:
Clampă= costul unei lămpi,
Nl= numărul total al lămpilor schimbate,
Cs= costul total al schimbării lămpilor fără schimbarea monturilor.
Dacă schimbăm şi monturile avem:
Tinst*Te=Cm (24)
unde:
Tinst= timpul de instalare al unei lămpi,
Te= tariful electricianului,
Cm= costul de montarea pentru o lampă.
Cm*Pm=C (25)
unde:
Pm= preţul unei monturi,
C= preţul pentru montarea unei monturi.
C*Nm=D (26)
unde:
Nm= numărul monturilor,
D = costul montării monturilor.
D+Cs=T (27)
unde:
T= costul total.
Economia realizată:
Wb-Wl=Wes, (28)
unde:
Wb= numărul de W al becurilor,
Wl= numărul de W al lămpilor,
Wes= puterea consumată .
Wes*Nore/zi*Nzile=Es, (29)
unde:
Nore/zi= numărul de ore de funcţionare zilnică,
Nzile= numărul zilelor lucrătoare dintr-un an,
Es= total energie economisită.
Wt*Ce=Sbe, (30)
unde:
Ce=preţul energiei electrice,
Sbe= suma de bani economisită la schimbarea unei lămpi,
Sbe*Nl=Sbet, (31)
unde;
Sbet= suma de bani economisită în total.
Sbet*Dfunc=Smbet, (32)
Dfunc= durata de funcţionare a lămpilor,
Smbet= suma maximă de bani ce poate fi economisită prin schimbarea lămpilor.

63
 Principalul inconvenient al utilizării lămpilor fluorescente îl constitue scăderea factorului de
putere.
b) În ultimii ani producătorii au început să lanseze pe piaţă balasturi, deci o măsură de îmbunătăţire a
factorului de putere şi implicit de conservare a energiei ar fi înlocuirea balasturilor existente cu balasturi
mai performante.

Calcularea costurilor pentru înlocuirea balasturilor.

Pbn-Pbv=Cbs, (33)
unde:
Pbn= preţul balastului nou,
Pbv= preţul balastului vechi,
Cbs= costul schimbării unui balast.
Cbs*Nb=Ct, (34)
unde:
Nb= numărul balasturilor care vor fi schimbate,
Ct= costul total pentru schimbarea balasturilor,
Dacă se ţine seama şi de costul de montaj:
Tîb*Te=Cmib, (35)
unde:
Tîb= timpul pentru înlocuirea unui balast,
Te= tariful electricianului,
Cmib= costul de monataj
Cmib*Nb=Ctm, (36)
unde:
Nb= numărul balasturilor,
Ctm= costul total de montaj.
Economiile:
NWlv-NWln=NW, (37)
unde:
NWlv= numărul de W al lămpilor vechi,
NWln=numărul de W al lămpilor noi,
NW= numărul de W economisiţi.

NW*Nore*Nzile/an=Es, (38)
unde:
Nore=numărul de ore,
Nzile/an numărul de zile lucrătoare pe an,
Es=energia electrică economisită.

Es*Ce=Slei (39)
unde:
Ce=preţul energiei electrice,
Slei=suma de bani economisită.

Slei*Nb=Stlei, (39)
unde:
Nb=numărul balasturilor înlocuite,
Stlei=suma totală debani eonomisită.

c) Schimbarea becurilor incandescente cu lămpi cu eficienţă mare.

Această schimbare prezintă avantajul neinlocuirii monturilor deoarece acest tip de lămpi sunt
proiectate pentru a folosi vechile monturi ale lămpilor incandescente. Principalul inconvenient este

64
preţul foarte ridicat însă dacă luăm în considerare şi durata de funcţionare foarte mare putem spune
că în general investiţia este justificată.
Calculul energiei economisite şi al sumei de bani economisite este identic cu cel de mai sus
cu precizarea că în acest caz nu se mai calculează costul necesar pentru schimbarea monturilor.
În ultimii ani s-au proiectat noi tipuri de monturi care reflectă mai multă lumină, astfel se
poate reduce energia electrică consumată prin înlocuirea monturilor existente. Măsura se aplică la
corpurile de iuluminat cu mai multe lămpi.
Este recomandabil ca înlocuirea să se facă după o prealabilă analiză a pieţei urmată de
întocmirea unei baze de date cu diverse tipuri de monturi in funcţie de preţul acestora şi de calităţile
de reflectare a luminii.
Astfel se pot compara diversele tipuri de monturi pentru a se alege montura cea mai
potrivită pentru cazul respectiv.
Există o mare diferenţă între alegerea economică care ar însemna în cazul nostru cea mai
ieftină montură şi cea mai potrivită alegere adică montura care ne-ar permite deconectarea numărului
maxim de lămpi cu menţinerea aceluiaşi nivel de iluminare.
Pentru alegerea monturii este suficientă utilizarea termenului de recuperare rezultat prin
împărţirea costului înlocuirii monturilor la economia financiară rezultată prin înlocuirea monturilor.
d) Un calcul asemănător se poate face şi pentru înlocuirea lămpilor fluorescente mai vechi
cu altele noi. Această măsură de conservare a energiei este extrem de indicată atunci cînd utilizatorul
plăteşte penalităţi pentru un factor de putere scăzut deoarece aceste lămpi fluorescente funcţionează
cu un factor de putere foarte mare (aproape 1).
e) Tot pentru reducerea puterii electrice consumate se pot lua măsuri care să vizeze utilizarea
cît mai eficientă a luminii naturale:
- prin aranjarea optimă a spaţiului interior;
- prin utilizarea sistemelor de control a intensităţii luminoase. Aceste sisteme de control
reglează intensitatea luminoasă in funcţie intensitatea luminii naturale. Preţul acestor sisteme
variază in fucţie de complexitatea sistemului de reglaj; astfel există sisteme mai ieftine care
regleaza intensitatea luminoasă in funcţie de timp in trepte prestabilite şi sisteme mai scumpe cu
reglarea contiuă a intensităţii luminoase.

2.2. Măsuri care vizează scăderea NUMARULUI de corpuri de iluminat

În acest caz problema cea mai des întâlnită este suprailuminarea. Aceasta poate avea mai
multe cauze:
sistemul de iluminat a fost greşit proiectat. Sistemele de iluminat pot fi
proiectate greşit fie datorită unei greşeli a proiectantului (de exemplu s-a luat in
calcul o arie mai mare decât cea existentă, sau s-a făcut o împărţire greşită a
corpurilor de iluminat), fie in cazul clădirilor mai vechi, unde proiectarea sistemului
de iluminat s-a făcut după un standard vechi care prevedea nivele de iluminare mai
mari şi care astăzi nu mai este în vigoare.
camera a avut iniţial o altă destinaţie (de exemplu detsinaţia iniţială a
camerei ar fi putut fi o sală de proiectare însă în prezent ea este utilizată ca magazie).
În aceste cazuri este necesară refacerea calculului pentru sistemul de iluminat urmărind fie
reducerea numărului de corpuri de iluminat fie reducerea puterii instalate a acestora.
Măsura de economisire a energiei electrice propuse in continuare se poate aplica in cazul
incăperilor foarte mari in care sistemul de iluminat este deservit de un singur intrerupător. În acest
caz se poate da exemplul unei întregi hale penru care sistemul de iluminat este controlat de un singur
intrerupător.
Practic in acest caz există două posibilităţi de economisire a energiei:
- trecerea la un iluminat local sau mixt. În acest caz se urmăreşte menţinerea nivelului
de iluminare pentru un consum mai mic de energie electrică.

65
 - impărţirea sistemului de iluminat în mai multe circuite. Această măsură poate aduce o
economie considerabilă de energie la sălile foarte mari deoarece nu mai este necesară iluminarea
întregii săli atunci cînd nu este nevoie.
Calcularea costului de instalare şi a economiei de energie este mai dificilă în acest caz. La
calcularea costului de instalare trebuie să se ţină seama de manopera şi materialele foarte scumpe
deoarece este necesară spargerea unor ziduri şi instalarea unor cabluri de alimentare. Economia de
energie electrică este de asemenea greu de calculat deoarece este greu de prevăzut cum vor fi folosite
aceste noi circuite.
Pentru calcularea economiei de energie se recomandă calcularea economiei de energie
electrice pentru fiecare întrerupător în parte iar energia totală economisită va fi suma acestor
economii.
La fel de complicată este şi analiza suspendării corpurilor de iluminat la o înălţime mai mică.
Dacă aici este mai uşor de calculat economia de energie, apare aceeaşi problemă a costurilor de
instalare.
Prin suspendarea lămpilor la o înălţime mai mică se obţine un nivel mai mare de iluminare,
iar pentru a se ajunge la nivelul iniţial de iluminare se pot face două lucruri:
fie se deconectează unele lămpi, dacă acest lucru este posibil avînd în vedere că fluxul
luminos trebuie să fie uniform de-a lungul încăperii,
fie se vor schimba lămpile existente cu altele de putere mai mică şi de acest lucru trebuie să
se ţină cont atunci cînd se vor calcula costurile de instalare.
O metodă simplă de calcul a noii iluminări ar fi folosirea formulei:
E2 d2
 12
E1 d2 , (40)
unde:
E1 , E2 = reprezintă iluminările iniţială şi finală,
d12 , d 22 =reprezintă prima respectiv a doua distanţă de la corpul de iluminat pînă la tavan.

2.3. Măsuri care vizează scăderea TIMPULUI DE UTILIZARE a sistemului de iluminat

În clădirile in care există un orar strict (şcoli, clădiri administrative, birouri, etc.) se pot lua
măsuri pentru scăderea timpului de utilizare a sistemului de iluminat, prin introducerea unor sisteme
care să permită acest lucru.
Aceste sisteme se impart in trei categorii:
- sisteme care limitează timpul de funcţionare a sistemului de iluminat in care elementul
de control este un timer;
- sisteme care limitează utilizarea sistemului de iluminat in funcţie de intensitatea
luminii naturale. În această categorie intră sistemele cu celule fotovoltaice (care convertesc radiaţia
solară in electricitate). Cînd curentul generat de celula fotovoltaică atinge valoarea prestabilită
sistemul de control opreşte sistemul de iluminat.
- sisteme care permit funcţionarea sistemului de iluminat doar in cazul prezenţei
ocupanţilor in incăpere. Aici sistemul de control se bazează pe semnalele primite de la senzorii de
mişcare sau de la senzorii cu infraroşii.
Ultimele două sisteme au preţ mai ridicat Însă asigură economii mai importante de energie
electrică.
Sistemele controlate de un timer au avantajul unui preţ mai scăzut Însă prezintă dezavantajul
necesităţii unei reglări periodice, economiile de energie electrică depinzînd direct de seriozitatea
persoanei care programează timerul.
Indiferent de sistemul de control adoptat, după o riguroasă prospectare a pieţei trebuie
calculate costurile de instalare şi economiile realizate.

66
 Pe lîngă măsurile prezentate anterior se pot recomanda ocupanţilor clădirii şi măsuri cu
caracter administrativ ce pot aduce importante economii de energie electrică. Una din aceste
măsuri ar fi spălarea regulată a geamurilor avînd în vedere că factorul de transmisie a fluxului
luminos scade de la 0,5 pentru un geam curat la 0,3 pentru un geam murdar. Măsura se impune
în special în halele industriale unde murdărirea geamurilor se produce foarte repede şi curăţarea lor
este neglijată.
Acelaşi lucru se poate spune şi despre văruirea regulată a pereţilor (un perete murdar poate
reduce intensitatea luminoasă de de 1,4 ori), curăţarea regulată a corpurilor de iluminat.

2.4. Influenţa taxelor asupra măsurilor de conservare a energiei electrice

În cazul consumului de energie electrică, in general se plătesc penalităţi la depăşirea limitelor
prestabilite pentru:
- factorul de putere;
- consumul maxim de putere activă ;
- pentru neaplatizarea curbei de sarcină.
Factorul de putere.
În România s-a stabilit o valoare a factorului de putere neutral (pentru care nu se percep
penalităţi) de 0,92, valoare pană la care nu se facturează energia reactivă. Sub această valoare energia
reactivă se facturează cu un tarif egal cu aproximativ 10% din costul energii active. La un factor de
putere mai mic de 0,65 se aplică un tarif de trei ori mai mare faţă de tariful precedent.
Sarcinile inductive cum ar fi lămpile fluorescente sau motoarele produc o scădere a factorului
de putere.
Taxele pentru consum maxim.
Aceste taxe se utilizează in ţarile Unuinii Europene şi implică plata unor penalităţi la
depăşirea limitelor fixate pentru tipul respectiv de consumator. Penalităţile se aplică atît pentru
puterea activă cît şi pentru cea reactivă, insă măsura se aplică doar consumatorilor industriali.
Aplatizarea curbei de sarcină
Aplatizarea curbei de sarcină se realizează prin reducerea consumului de putere în vârf de
sarcină (cînd consumul de energie electrică este maxim). În decursul unei zile există două intervale
in care consumul de energie electrică este mai ridicat (vîrful de seară respectiv de dimineaţă) şi
intervale in care consumul de energie este mai scăzut (goluri).

P[MW]

Timpul [h]
0 6 12 18 24

67
 Fig.1 Variaţia curbei de sarcină în decursul unei zile

Pentru aplatizarea curbei de sarcină nu se prevăd taxe propiu-zise in schimb se aplică o

tarifare diferită a energiei astfel incît consumatorii să fie interesaţi să consume mai multă energie in
timpul golurilor de sarcină şi mai puţină energie in timpul vîrfurilor. De exemplu prin aplicarea
tarifului binom diferenţiat energia consumată în timpul vârfului de sarcină este mult mai scumpă
decît in restul intervalelor de timp.
Economii importante financiare se pot obţine prin evitarea funcţionării in timpul vîrfurilor de
sarcină a echipamentelor cu un consum ridicat de energie electrică (de exemplu in cazul
consumatorilor casnici a maşinilor de spălat).
În cazul clădirilor administrative şi a birourilor alegerea unui program de lucru intre orele 9-
17 ar aduce economii financiare importante atît prin consumarea energiei electrice in afara vîrfurilor
de sarcină cît şi printr-o mai bună utilizare a luminii naturale.
Concluzii
În unele cazuri (birouri, şcoli, spitale, etc.) ponderea consumului de energie electrică in
consumul total poate atinge 50 % . În aceste clădiri prin implementarea măsurilor prezentate in acest
capitol se pot obţine economii importante de energie electrică, a căror importanţă nu este de loc de
neglijat ţinînd cont de trendul preţului energiei electrice.

3. Managementul energiei şi costurilor sistemelor de iluminat interior

3.1. Componentele energetice şi de cost ale iluminatului

Instalaţiile de iluminat trebuie astfel proiectate încât să asigure o ambianţă cât mai
confortabilă cu consumuri energetice minime. Cu toate că iluminatul este destinat să promoveze
peformanţa vizuală, confortul vizual, plăcerea sau o combinaţie a acestora, trebuie avute în vedere
eficienţa energetică şi costul cu care se împlinesc aceste cerinţe.
Este important să nu fie compromise aspectele vizuale ale instalaţiilor de iluminat prin simpla
reducere a consumului de energie, luând în considerare faptul că, în mai multe locuri, costul energiei
consumate în iluminat, deşi substanţial, reprezintă doar o mică parte din costul total asociat activităţii
desfăşurate. În spaţii industriale, sistemul de iluminat consumă 1015 % din energia electrică şi
costurile de energie (fără considerarea consumului tehnologic). În clădiri de birouri, consumă
aproape 60% din energie şi circa 1% din costurile totale (ce include şi echipamente, salarii, călătorii,
conferinţe).
Costul anual total al sistemului de iluminat este compus din costul de capital (investiţie,
instalare) şi costurile de funcţionare (electricitate, lămpi, întreţinere), asa cum se prezinta in figura 2.
Componentele acestor costuri scot în evidenţă ponderea însemnată pe care o are durata de
funcţionare a instalaţiei de iluminat. Energia consumată de instalaţiile de iluminat depinde de puterea
instalată şi de durata consumului. Numărul orelor de utilizare este determinat de:
- prezenţa utilizatorilor în încăpere;
- lumina naturală disponibilă;
- sistemul de control aplicat.

68
 Fig. 2 Componentele costului sistemului de iluminat

Este important să se cunoască consumul de energie al unei instalaţii existente sau proiectate,
când se analizează costul măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice a instalaţiei. Aceste
măsuri necesită fonduri băneşti pentru a fi introduse, dar, ulterior, vor conduce la reducerea
consumului de energie. Este posibil ca la o instalaţie cu o putere instalată mare, combinată cu un
sistem de control favorabil să se obţină un număr mic de ore de utilizare, ceea ce duce la un consum
de energie mai redus decât într-o instalaţie cu o putere mai mică dar cu un sistem de control
neadecvat, care face ca timpul de utilizare al ei să fie mare.
Cele mai scăzute valori ale puterii instalate specifice realizate de sisteme moderne de
iluminat sunt de circa 10 W/m2100 lux, la niveluri de iluminare medie pe planul de lucru de
350550 lux, cu un consum de energie de 2930 kWh/m2 pe an.

3.2. Controlul iluminatului

Pentru anumite perioade de timp şi locuri de funcţionare, controlul iluminării asigurate de

instalaţia de iluminat electric poate să fie eficient sub aspectul economiei de energie. Iluminarea
necesară depinde de lumina naturală disponibilă, de ocuparea spaţiului de muncă, de sarcina ce
trebuie îndeplinită (cerinţele pentru activitatea productivă pot să difere substanţial de cele necesare
lucrărilor de curăţenie; cerinţele la un anumit loc de muncă pot să fie diferite în timp, în funcţie de
specificul sarcinii de îndeplinit la un moment dat) şi de preferinţele individuale ale utilizatorului.
Controlul constă în mod obişnuit din întreruperea sau diminuarea alimentării lămpilor sau a
corpurilor de iluminat, individual sau în grupuri. Controlul poate fi realizat manual, automat sau
într-o combinaţie a acestora, având însă în vedere că este necesar ca un control manual să poată
înlocui în orice moment pe cel automat. Controlul manual poate fi realizat cu întreruptoare
(comutatoare) fixe sau portabile cu comandă la distanţă; controlul automat poate fi programabil în
funcţie de timp, de lumina naturală disponibilă sau de prezenţa ocupanţilor încăperii şi poate fi parte
componentă a unui sistem de automatizare a clădirii.
Tehnici de control
Nivelul de iluminare într-o încăpere poate fi controlat:
-prin comutare - control în trepte;
-prin reglare - control continuu;
-printr-o combinaţie a celor două (comutare şi reglare).
Controlul iluminatului prin comutare. Fluxul luminos al unei instalaţii de iluminat poate fi
adus la nivelul dorit în trepte. Instalaţia poate funcţiona cu un număr redus de corpuri de iluminat,
pentru asigurarea unor niveluri de iluminare generale scăzute (de exemplu, în perioada de curăţenie),
poate fi întreruptă complet în unele porţiuni (de exemplu, corpurile de iluminat din vecinătatea

69
ferestrelor) sau anumite corpuri de iluminat pot fi lăsate în funcţiune pentru a se asigura iluminatul
localizat; desigur că uniformitatea iluminării va fi afectată în mod negativ. Realizarea sistemului este
posibilă cu o mică extindere a reţelei de alimentare a corpurilor de iluminat.
Controlul iluminatului prin reglare. Nivelul de iluminare este variabil în mod continuu.
Dispozitivele actuale sunt din categoria variatoarelor de curent alternativ cu comandă de fază (tip
chopper, cu tiristor) sau cu frecvenţă variabilă (regulatoare de lumină electronice de înaltă frecvenţă -
HF). Variatoarele chopper au circuite de control al fazei prin care se modifică perioada de conducţie
în fiecare jumătate de ciclu al curentului lămpii. Lămpile fluorescente pot fi controlate în gama de
curenţi (0,51,0)In, ceea ce este echivalent cu o diminuare a fluxului luminos emis de până la 50%
din fluxul nominal al lămpii. Limita inferioară de curent este determinată de încălzirea minimă a
electrozilor lămpii care să asigure temperatura de emisie electronică a acestora. Astfel de circuite
sunt simple, ieftine şi nu au un consum propriu de putere. Variatoarele HF sunt din categoria
balasturilor electronice. Fluxul luminos poate fi diminuat până la 1%, 3% sau 10%, funcţie de tipul
balastului.

Controlul iluminatului prin comutare şi reglare. În spaţiile în care sunt necesare nivele de
iluminare ridicate, este posibilă reducerea costului sistemului de control al iluminatului prin
utilizarea combinată a comutării cu o reglare parţială. La valori ridicate ale iluminării se aplică
reglajul prin comutarea lămpilor, iar la valori scăzute - prin reglarea continuă a unor corpuri de
iluminat echipate cu dispozitivele de reglaj adecvate.
Sisteme de control
Sistemele de control al iluminatului sunt grupate în trei categorii de bază:
-Control manual
-Control automat (non-inteligent)
-Control computerizat (inteligent)
Controlul manual. Un sistem manual de control al iluminatului utilizează întreruptoare,
variatoare sau o combinaţie a acestora şi este proiectat astfel încât să permită utilizatorilor să regleze
nivelul de iluminare local, în concordanţă cu nevoile lor individuale. În spaţii iluminate de mici
dimensiuni (de exemplu, birouri individuale) sunt folosite dispozitive de control montate în perete, în
timp ce în spaţii largi, cu locuri de muncă îndividualizate (de exemplu, birouri mari cu multe puncte
de lucru), sunt mai convenabile dispozitivele de comandă de la distanţă (cu comandă în infraroşu).
Unul din marile dezavantaje ale metodelor manuale este determinat de comportamentul persoanelor
ce utilizeză instalaţia de iluminat: ele vor aprinde lumina atunci când apreciază că iluminatul natural
este insuficient, dar cu siguranţă vor uita să o stingă când iluminatul natural devine corespunzător.
Astfel, o considerabilă cantitate de energie electrică este risipită atât în timpul desfăşurării activităţii
zilnice, cât şi după încheierea programului de lucru.
Controlul automat. Sisteme de control automat folosind relee de timp (ceasuri de comandă),
fotocelule sau detectoare de prezenţă pot fi folosite pentru conectarea (deconectare) sau reglarea
grupurilor de corpuri de iluminat selectate. Conectarea (deconectarea) automată este cea mai simplă
metodă din punct de vedere tehnic, dar trebuie făcută în trepte, pentru evitarea unor variaţii mari ale
iluminării care produc inconfort.
Releele de timp programabile (ceasuri de comandă) permit un control bazat pe timp al
echipamentului de iluminat. Este posibilă conectarea/deconectarea întregii instalaţii la timpi
predeterminaţi, pentru a elimina pierderile provocate de lăsarea aprinsă a iluminatului când nu se află
persoane în interior (programul de lucru s-a încheiat) sau dacă lumina naturală este suficientă. Acest
sistem poate fi folosit pentru a asigura nivele reduse de iluminare dimineaţa înainte de sosirea
majorităţii persoanelor la lucru sau seara, în perioada de efectuare a curăţeniei sau din motive de
securitate. Pentru realizarea sistemului se folosesc relee de tensiune controlate de un ceas de
comandă programabil.
Controlul luminii naturale utilizează o fotocelulă asociată cu un sistem de diminuare. Nivelul

70
de iluminare constant pe planul de lucru este obţinut prin scăderea cantităţii de lumină artificială pe
măsură ce lumina naturală devine disponibilă (dimineaţa), respectiv prin creşterea acesteia pe măsură
ce lumina naturală se reduce (seara).
Senzorii de prezenţă sunt activaţi de prezenţa sau absenţa persoanelor în câmpul vizual.
Detectorii reacţionează la mişcarea sau sunetul ce sunt asociate prezenţei unor persoane în încăpere
şi acţionează iluminatul conectând/deconectând lămpile. Se utilizează două tipuri de bază de
detecţie: în infraroşu şi acustic (ultrasunete). Controlul iluminatului corelat cu prezenţa poate să ducă
la economii considerabile de energie. Un timp predeterminat de întârziere a deconectării lămpilor (de
câteva minute) este necesar pentru evitarea acţionărilor excesive care favorizează scurtarea duratei de
viaţă a lămpilor. Este de notat că durata de viaţă a lămpilor fluorescente moderne nu mai este
influenţată în mod decisiv de frecvenţa conectărilor/deconectărilor acestora, astfel că nu se pune
problema respingerii unui sistem de control al unei instalaţii de iluminat fluorescent pe acest criteriu,
al frecvenţei conectărilor.
Controlul computerizat. Un sistem de control al iluminatului computerizat poate să
coordoneze un mare număr de subsisteme, astfel încât să determine o flexibilitate şi o eficienţă
deosebite ale instalaţiei de iluminat. Controlul iluminatului poate fi parte integrantă a unui sistem
complex de gestionare a instalaţiilor clădirii - de încălzire-ventilare-climatizare.

3.3. Sisteme de control al iluminatului electric - SCIE

a) SCIE convenţional
Întreruptoare convenţionale. Majoritatea studiilor efectuate asupra modalităţii clasice de
conectare a iluminatului în instalaţiile tradiţionale au evidenţiat că iluminatul electric al unei încăperi
este aprins sau stins în întregimea sa, în puţine cazuri aplicându-se o sectorizare a funcţionării
acestuia. Comanda iluminatului este corelată aproape în totalitate cu perioada de activitate - este
aprins la început şi stins la sfârşitul acesteia. Oamenii obişnuiesc să aprindă lumina când intră într-o
încăpere dar rareori o sting înainte de plecare.

71
 Fig. 3. Probabilitatea de conectare a iluminatului

Probabilitatea de-a lungul unui an cu care un ocupant va aprinde lumina la intrarea

într-o încăpere depinde de ora din zi, orientarea ferestrelor şi factorul de lumină naturală pe suprafaţa
de lucru. La calculul factorului de lumină naturală se utilizează factori de corecţie datorită orientării
ferestrelor: nord - 0,77; est - 1,04; sud - 1,2; vest - 1,00.
b) SCIE corelet cu timpul
Controlul de timp al iluminatului se recomandă pentru situaţiile în care managerul energetic
este abilitat să programeze, întreţină şi reprogrameze sistemul de comandă în cazul în care se
modifică cerinţele de iluminat pentru zonele controlate şi în raport cu variaţia duratei zilei în cursul
unui an, care conduce la modificarea perioadei de timp în care este necesar iluminatul artificial.
Sistemele de iluminat prevăzute cu control de timp sunt echipate şi cu o anumită modalitate de
semnalizare a situaţiei ce urmează. Astfel, în intervalul de timp de aşteptare programat (cinci-zece
minute), utilizatorii sunt în măsură să-şi încheie activitatea şi să părăsească încăperea înainte de
stingere parţială sau totală a iluminatului în încăperea respectivă.

72
 Fig. 4. Controlul prin comutare secvenţială (în funcţie de timp )

Controlul prin comutare secvenţială permite conectarea/deconectare instalaţiei de

iluminat - lămpi dintr-un corp sau corpuri dintr-o încăpere. Acesta poate fi realizat manual
(întreruptoare de perete) sau prin relee de comandă în cadrul unui sistem de control de timp. În
birouri individuale se asigură sisteme flexibile prin care utilizatorul poate modifica ambianţa
luminoasă în funcţie de disponibilitatea luminii naturale sau a activităţii vizuale necesare. Pe baza
comenzii secvenţiale într-o instalaţie de iluminat se poate realiza un control al nivelului de iluminare
corelat cu activitatea desfăşurată în anumite perioade de timp ale zilei. De exemplu, pe durata
efectuării lucrărilor de întreţinere a curăţeniei în încăperi se asigură un nivel de iluminare redus, cu
scăderea corespunzătoare a consumului de energie electrică.
În sisteme de iluminat echipate cu corpuri de ilumint cu trei sau patru lămpi prevăzute cu
balasturi individuale, ale căror circuite de alimentare permit alimentarea individuală a lămpilor din
corpuri, este posibilă realizare unui control ce asigură trei niveluri de iluminare - 100%, 66%, 33%
(cifre valabile pentru trei lămpi pe corp). Această soluţie poate fi adoptată la proiectarea unor
instalaţii noi, ea fiind nerentabilă în cazul reabilitării unor instalaţii existente.
Controlul se poate efectua la nivelul tabloului electric, prin intermediul unor relee de joasă
tensiune care asigură controlul automat al circuitelor de lumină. Releele sunt, la rândul lor, conectate
la o unitate centrală de comandă. Microprocesorul acesteia poate controla orice număr de circuite de
lumină necesar şi poate fi programat pe diferite canale în funcţie de timp, în mod arbitrar, în cursul
unei zile, în raport cu cerinţele managerului energetic sau cele exprimate de utilizatori.

73
 Fig. 5. Controlul în funcţie de timp

c) SCIE corelat cu iluminatul natural

Coordonarea luminii naturale cu lumina artificială. Două situaţii sunt de luat în considerare:
(a) instalaţia de iluminat electric este destinată să fie folosită doar în perioadele de noapte; (b)
iluminatul electric suplimentează iluminatul natural în perioadele de zi, pentru asigurarea unor nivele
de iluminare ridicate cerute de activităţile desfăşurate.
(a) Coordonarea instalaţiilor este restrânsă la momentele de tranziţie de la un sistem de
iluminat la celălat. Se vor avea în vedere: - incidenţa luminii şi distribuţia luminanţei; - aspecte
cromatice (redarea culorii, adaptarea cromatică şi ambianţa luminoasă).
Probleme specifice pot să apară în situaţiile în care sarcina vizuală implică unul din aspectele
menţionate - de exemplu analiza culorii (într-un atelier de confecţii), compararea umbrelor produse
sub o anumită cromatică sau analiza texturii unui material. În aceste situaţii se pune problema unui
sistem de iluminat dimensionat în mod special şi prevăzut ca un iluminat electric local. În cazurile
obişnuite ale iluminatului pentru birouri şi ateliere de producţie, aspectele de tranziţie între cele două
sisteme de ilumint nu pun probleme deosebite, dacă au fost respectate normele uzuale de
dimensionare pentru ambele sisteme - natural şi electric. Folosirea perdelelor sau jaluzelelor pe timp
de noapte poate să îmbunătăţească distribuţia luminanţelor prin absenţa suprafeţelor negre ale
ferestrelor şi eliminarea posibilelor reflectări ale imaginilor surselor de lumină.
(b) În încăperile prevăzute cu iluminat artificial de completare a iluminatului natural,
economii de energie substanţiale pot fi obţinute prin controlul întreruperii sau diminuăriii instalaţiei
de ilumint electric în concordanţă cu cantitatea de lumină naturală disponibilă. Aceasta se realizează
cu un simplu întreruptor cu fotocelulă sau cu dispozitive de control electronice complexe, prin care

74
cantitatea de lumină electrică este variată automat pentru a completa componenta luminii naturale la
un moment dat. Lămpile trebuie să fie comandate în rânduri paralele cu ferestrele. Iluminatul electric
trebuie redus numai dacă iluminarea totală pe spaţiul de lucru depăşeşte nivelul normat de iluminare
cu un anumit factor, de exemplu, de 1,5 ori . Variaţia gradată (în trepte sau continuă) a nivelului de
iluminare este de preferat unui reglaj abrupt, de tipul tot/nimic (deschis/închis). La utilizarea
senzorilor de lumină (fotocelule) pentru aplicaţii interioare ce comandă dispozitivele de conectare,
trebuie avută în vedere o "bandă moartă", adică nivelul de iluminare deasupra căruia se
deconectează lămpile trebuie să fie superior nivelului de iluminare sub care se conectează lămpile.
Această prevedere conduce la evitarea instabilităţii unor conectări/deconectări repetate în apropierea
nivelului de iluminare prescris.

Fig. 6. Controlul în funcţie de iluminarea artificială şi naturală

Fotocelula montată pe tavan detectează nivelul de iluminare în spaţiul interior, asigurat atât
de lumina naturală cât şi de cea artificială (electrică) şi transmite semnalul către controler. Aceasta
reglează iluminatul electric în conformitate cu algoritmul programat. Amplasarea senzorului de
lumină, algoritmul de control şi interacţiunea lor determină performanţa sistemului de control. În
controlul luminii naturale se acţionează în primul rând asupra corpurilor de iluminat amplasate în
apropierea ferestrelor, unde nivelul de iluminare naturală este mai mare.
În marile complexe de clădiri este de preferat să se instaleze sisteme automate de control al
consumului de energie care urmăresc toate instalaţiile aferente- de aer condiţionat, de încălzire, de
iluminat, pentru a se obţine o eficienţă maximă prin corelarea în ansamblu a funcţionării acestora.
Este de dorit ca ocupanţii unei încăperi, deci utilizatorii nemijlociţi ai sistemului de iluminat,
să aibă posibilitatea de a interveni asupra funcţionării sistemului automat de control al iluminatului,

75
pentru a adapta iluminatul necesităţilor de moment. De aceea trebuie prevăzută modalitatea de
înlăturare a funcţionării automate a sistemului şi de efectuare a unei comenzi manuale.
Cele mai avansate soluţii de integrare a iluminatului electric cu iluminatul natural, cu un
disconfort minim al utilizatorilor din încăpere şi cu un beneficiu energetic şi de costuri maxim se
bazează pe sisteme de control computerizat sofisticate.
Procentul orelor de lucru în cursul unui an (într-un program de muncă normal) în care
corpurile de iluminat vor fi stinse este determinat de valorile iluminării la care ele au fost conectate
("nivelul de iluminare reglat" - de conectare) de către un dispozitiv automat - fotocelulă; se
presupune că cele două operaţii distincte, de aprindere şi, respectiv, de stingere, au loc la aceleaşi
valori ale iluminării pe planul de lucru.

Fig. 7. Procentul orelor de lucru anuale în care iluminatul va fi deconectat

Controlul iluminatului poate să fie manual, de tipul închis/deschis acţionat de utilizator

(sistem utilizator) sau automat, care să compenseze variaţia ilumintului natural (sistem compensator).
Sistemul compensator poate să dispună de două sau mai multe nivele de control sau, preferabil, de
modalitatea de diminuare continuă; în ambele cazuri trebuie să aibe un circuit de întârziere pentru a
evita răspunsuri nepotrivite în cazuri de înnorare momentană. Sistemul utilizator este mai puţin
costisitor şi este potrivit unor acţiuni de reabilitare a instalaţiilor de iluminat, dar poate produce
disconfort. Indiferent de tipul sistemului de control, este necesar ca acesta să fie prevăzut şi cu un
releu de timp sau alt dispozitiv care să întrerupă automat alimentarea instalaţiei de iluminat la
sfârşitul zilei de lucru. O scurtă perioadă de timp, de maximum trei ore de comandă manuală, rămâne
la dispoziţia celor care trebuie să lucreze peste program. În încăperi de dimensiuni mari, mai multe
dispozitive de control sunt necesare pentru comanda separată a rândurilor de corpuri de iluminat
pentru asigurarea unei cât mai bune uniformităţi a iluminării pe întreaga suprafaţă de lucru şi pentru
utilizarea la maximum a avantajelor oferite de lumina naturală.
Economiile de energie sunt dependente de caracterul specific al fiecărei aplicaţii şi de
ipotezele considerate în analiza situaţiei de referinţă, pentru care se măsoară sau se estimează energia
consumată în absenţa controlului. Unele studii indică o reducere a consumului de energie electrică de
până la 30-40% pentru birouri cu ferestre verticale, care poate depăşi 50% pe timpul verii.

76
 Fig. 8. Economia de energie prin controlul corelat cu lumina naturală disponibilă

d) SCIE corelat cu prezenţa utilizatorilor în încăpere

Utilizaţi iniţial în scopuri de securitate, senzorii de prezenţă se dovedesc deosebit de folositori
în instalaţiile de iluminat: ei detectează prezenţa utilizatorilor în spaţiul încăperii şi comandă
aprinderea sau stingerea iluminatului electric. Prin corelarea iluminatului cu prezenţa utilizatorilor în
încăpere sau, mai eficient, cu tipul activităţii ce se desfăşoară în încăpere care determină o anumită
modalitate de ocupare a încăperii, se pot obţine importante economii de energie electrică consumată.
Pentru evitarea unor conectări/deconectări excesive cauzate de perioade scurte de ocupare sau
părăsire a încăperii, care pot să conducă la scurtarea perioadei de viaţă a lămpilor, este prevăzut un
timp predeterminat de întârziere a comenzii sistemului de control, de ordinul minutelor. Fiecare
aplicaţie la scară largă a acestui sistem de control evidenţiază economii deosebit de importante. Un
exemplu este şi cel al companiei aerospaţiale americane TRW Inc. care a echipat mai mult de 8000
de birouri cu senzori de prezenţă, obţinând o economie în costurile energetice de peste 1,3 milioane
USD/an prin reducerea consumului de energie electrică cu peste 50%. Economiile se traduc printr-o
durată de recuperare de numai 1,1 ani. Fiecare senzor montat economiseşte companiei câte 169
USD/an.
Tehnologia senzorilor de prezenţă. Trei tipuri de semnale sunt utilizate de senzori: radiaţii
infraroşii, ultrasunete şi microunde (frecvenţă radio). Senzorii cu radiaţii infraroşii sunt de tipul pasiv
şi răspund la schimbările de temperatură de pe suprafaţa obiectului vizat sau la mişcarea acestuia.
Senzorii cu ultrasunete sau cu microunde sunt de tipul activ : ei generaeză un semnal şi apoi răspund
la schimbările apărute în acesta şi cel reflectat de suprafaţa obiectului vizat.
Senzorii în infraroşu utilizează un dispozitiv cu un element dual, astfel că dacă unul din
elemente percepe energia termică (radiaţia infraroşie cu lungimea de undă cuprinsă într-o bandă
centrată pe 9,4 m corespunzătoare emisiei corpului omenesc) înaintea celuilat, senzorul consideră
că spaţiul supravegheat este ocupat şi trece în poziţia"conectat". Zona supravegheată este împărţită
prin mijloace optice (de exemplu, faţete reflectoare) în zone sensibile şi zone insensibile. Sistemul
electronic memorizează "imaginea termică" a zonei în stare de repaos (nemişcare). La trecerea unei
persoane prin zonă condiţiile termice se modifică faţă de situaţia statică, ceea ce determină lansarea
unui semnal de comandă, la depăşirea unui nivel de modificare prestabilit. Printr-un aranjament optic
adecvat se poate obţine o supraveghere tridimensională. Senzorii în infraroşu sunt recomandaţi
pentru încăperi ce conţin surse de ultrasunete; ei nu se recomandă în încăperi în care pot să apară
variaţii bruşte ale regimului termic. Senzorul necesită o vizibilitate directă asupra obiectelor a căror
mişcare în zona supravegheată trebuie detectată. Lămpile cu incandescenţă, razele solare directe,

77
echipamentul de aer condiţionat aflate în zona de supraveghere pot produce interferenţe.
Senzorii ultrasonici nu au nevoie de licenţă de utilizare; ei sunt sensibili la sursele de zgomot
de nivel înalt (ultrasonic), cum sunt soneriile de alarmă, echipamentul de aer comprimat,
transportoarele cu benzi şi soneriile de telefon. Funcţionarea lor se bazează pe un oscilator cu cristal
de cuarţ care generează un semnal ultrasonic (2540 kHz). Semnalul este emis în spaţiu, atinge
suprafeţele înconjurătoare şi se reîntoarce la senzorii receptorului. Schimbările apărute în durata de
timp de întoarcere, respectiv în frecvenţa semnalului recepţionat, indică o mişcare în spaţiul
supravegheat. Senzorul nu necesită vizibilitate directă asupra obiectelor a căror mişcare în zona
supravegheată trebuie detectat.
Senzorii cu microunde sunt similari celor ultrasonici prin faptul că este generat un semnal şi o
mişcare în spaţiul vizat produce o deplasare a frecvenţei semnalului reflectat. Aceşti senzori sunt
insensibili la surse de interferenţă termice sau acustice, dar în anumite situaţii pot detecta semnale
prin pereţi subţiri, extinzându-se astfel în mod fals aria de supraveghere. Senzorii cu microunde au
nevoie de licenţă de utilizare. Puterea absorbită este mai mare decât pentru senzorii cu ultrasunete.
Senzorii duali reunesc într-o alcătuire unică cele două tehnologii. Sistemele care înglobează
senzori duali comandă conectarea/deconectarea lămpilor la reacţia simultană a ambilor senzori, în
infraroşu şi ultrasonic, dar menţinerea în poziţia "conectat" este asigurată doar de un singur semnal,
fie el infraroşu sau ultrasonic; acest dispozitiv previne ca iluminatul să fie conectat pe baza unui
semnal fals. Suplimentar se poate implementa şi un senzor de lumină.
Multe dispozitive sunt echipate cu accesorii funcţionale: întreruptor by-pass, reglaj al
sensibilităţii semnalului şi temporizator. Întreruptorul by-pass oferă utilizatorului opţiunea unei
comenzi de conectare/deconectare automate sau manuale. Reglajul sensibilităţii afectează
dimensiunea zonei acoperite şi intensitatea mişcării necesare pentru activarea semnalului.
Temporizatorul reglează durata de aşteptare a senzorului din momentul în care a detectat ultima
mişcare şi momentul în care se dă comanda de deconectare a lămpilor. După instalare, este necesară
o perioadă de timp pentru setarea funcţiilor de sensibilitate şi temporizare în corelaţie cu situaţia
concretă.
Avantajul principal al senzorului de prezenţă constă în faptul că menţine instalaţia de
iluminat în poziţia "deconectat". Dacă un ocupant nu este detectat în zona de supraveghere, el nu dă
semnalul de aprindere a lămpilor. Poate fi combinat cu un dispozitiv de control de lumină, astfel
încât lămpile vor fi conectate doar dacă spaţiul încăperii este ocupat şi lumina naturală disponibilă
este sub un nivel minim prestabilit.
În construcţiile noi şi în lucrările de reabilitare, un senzor de prezenţă va fi în mod normal
montat pe tavan, pentru a permite observarea întregului spaţiu şi a preveni interferenţa cu partiţile
joase, rafturi sau alte construcţii. În lucrările de reabilitare se pot utiliza unităţi echipate cu senzori
care se montează în locul întreruptoarelor de perete. Desigur, alegerea corectă a locului de montare şi
a tipului de semnal este esenţială pentru obţinerea uneui eficienţe corespunzătoare. Un alt sistem
avansat de comandă combină un senzor de prezenţă cu o comandă în trepte a iluminatului; acesta
permite şi un control manual al nivelului de iluminare.
Senzorii de prezenţă se recomandă pentru spaţiile în care se desfăşoară activităţi temporare
sau în care se manifestă tendinţa de a uita lumina aprinsă. Unele din aceste spaţii sunt: magazii, spaţii
de depozitare (mici sau fără rafturi centrale), coridoare, grupuri sanitare. Este recomandabil să se
efectueze un studiu al anumitor încăperi caracteristice pentru a determina potenţialul de economisire
a energiei.

78
 Fig. 9. Controlul cu senzori de prezenţă - schema de comandă şi economia de energie

e) SCIE de menţinere a fluxului luminos util

Sistemele de iluminat electric sunt dimensionate pentru a produce mai multă lumină decât
este necesar, pentru a se putea asigura valoarea iluminării menţinute având în vedere scăderea în
timp (datorită îmbătrânirii lămpilor şi depunerii de murdărie pe suprafeţele reflectante ale corpurilor
de iluminat şi încăperii) a fluxului luminos emis de sursele de lumină. Datorită acestei necesare
supradimensionări, sistemele de iluminat convenţionale vor produce, în general, o cantitate excesivă
de lumină în cea mai mare parte a duratei de utilizare a instalaţiei de iluminat, astfel că nivelul de
iluminare normat este îndeplinit doar spre sfârşitul perioadei de lucru din cadrul ciclului de
întreţinere a instalaţiei.
Sistemul de control de menţinere a fluxului luminos util (Lumen Maintenance) este utilizat în
instalaţiile echipate cu lămpi fluorescente tubulare.
Puterea absorbită şi, astfel, fluxul luminos emis de lămpi sunt diminuate în perioada iniţială de
funcţionare, când lămpile sunt noi şi suprafeţele reflectante curate, asigurându-se nivelul de
iluminare normat. În mod natural, fluxul luminos emis scade cu vârsta lămpilor şi cu depunerea de
murdărie. Această scădere este compensată prin creşterea graduală în timp a puterii absorbite, prin
intermediul dispozitivelor de control. Valoarea nominală a puterii este atinsă în perioada în care
trebuie să se procedeze la înlocuirea lămpilor uzate şi/sau să se cureţe corpurile de iluminat (şi
suprafeţele reflectante din încăpere). În acest mod fluxul luminos emis rămâne practic constant de-a
lungul duratei de viaţă a lămpilor. Puţinele informaţii referitoare la economiile de energie prin
menţinerea constantă a fluxului luminos util relevă o economie anuală de circa 10%.

79
 Fig. 10. Controlul prin menţinerea fluxului luminos

f) SCIE centralizate
Sistemele de control computerizate asigură monitorizarea funcţionării iluminatului considerat
ca un sistem tehnic independent sau ca parte componentă a SMEC - Sisemul de Management
Energetic al Clădirii (BEMS - Building Energy Management System). Controlul ilumintului poate fi
asigurat într-o clădire prin sisteme locale sau sisteme centrale. Un sistem local, ce controlează
independent zone de mici dimensiuni, este dimensionat/ales în strictă concordanţă cu geometria,
forma şi arhitectura spaţiului controlat. Semnalele primite de la senzori sunt transmise direct unui
controler local. Fiecare modul lucrează independent de alte module. Sistemul central supraveghează
mai multe zone, putând include şi subsisteme locale, astfel încât să determine o flexibilitate şi o
eficienţă deosebite ale instalaţiei de iluminat. Controlul iluminatului poate fi parte integrantă a unui
sistem complex de gestionare a instalaţiilor clădirii - de încălzire, ventilare, climatizare.
Orice sistem de control al iluminatului conţine trei componente principale: (a) controlerul de
putere; (b) circuitul logic; (c) senzorii. Un sistem de comunicaţie prin reţeaua de conductoare sau
transmisie radio asigură legătura între aceste componente. Controlerul de putere furnizează
alimentarea cu energie electrică în conformitate cu decizia circuitului logic care, la rândul său,
primeşte informaţiile de la senzori.
Clădirea considerată ca un întreg şi fiecare zonă de lucru din ea poate astfel să fie iluminată
efectiv şi economic, în conformitate cu activitatea în desfăşurare şi cu momentul zilei. Fiecare sistem
integrat este prevăzut cu posibilitatea unei comenzi manuale, prin care utilizatorii pot acţiona în
conformitate cu dorinţele sau nevoile specifice unei activităţi momentane.

Fig. 11. Componentele unui sistem de control al iluminatului

80
 Un SMEC poate controla echipamentul de utilizare a energiei de diferite tipuri, ca iluminatul,
încălzirea, ventilaţia şi climatizarea. Sistemul de Management al Energiei în Iluminat (Lighting
Energy Management System - LEMS) poate fi conectat la SMEC sau poate constitui o entitate
separată. Un sistem corect proiectat poate să asigure economii de energie mai mari decât cele
asigurate prin controlul individual. Astfel de sisteme sunt aplicate pe scară din ce în ce mai largă în
construcţii noi sau reabilitate. Analiza economiilor şi costurilor pentru segmentul de iluminat al unui
sistem de management al energiei este complexă, datorită interdependenţei cu celelalte segmente
componenete.
Sistemul IFS (Integrated Function System) - Philips este un sistem de control al
iluminatului la nivel de clădire, în care semnalele de comenzi manuale, senzorii şi controlerele
corpurilor de iluminat sunt distribuite în întreaga clădire, comunicaţia între ele făcându-se prin linii
bus. Un calculator central (sau o miniunitate de control - Mini Control Unit) este programat să
conecteze iluminatul în clădire în concordanţă cu un program de timp prestabilit. Unităţile de bază
locale (Basic Local Unit - BLU) de conectare, care în mod obişnuit sunt instalate deasupra tavanului
fals, pot fi conectate la o linie bus de joasă tensiune (LCB). Receptorii în infraroşu (InfraRed
Receiver - IRR) comandaţi de transmiţătoarele în infraroşu, detectorii de mişcare şi fotocelulele pot
fi conectate direct la unităţile de bază locale. Un astfel de sistem integrat este foarte eficient în
managementul energiei în iluminat şi extrem de flexibil. Orice modificare a amplasării posturilor de
lucru este imediat şi fără dificultate rezolvată din punct de vedere luminotehnic printr-o
reprogramare corespunzătoare a unităţii centrale.

Fig. 12. Sisteme de control computerizat

3.4. Strategia de control a iluminatului electric

Este necesară o trecere în revistă a cerinţelor de iluminat şi a metodelor de control.
Investigaţia trebuie să ia în considerare modalităţile de utilizare la maximum a luminii naturale.
Iluminatul artificial trebuie armonizat cu lumina naturală disponibilă, folosind surse de lumină cu
cromatică (temperatura de culoare şi spectrul de radiaţie) adecvată. Sistemul de iluminat existent
trebuie analizat pentru identificarea unor variante alternative, mai eficiente, care ar putea fi utilizate.
Cea mai eficientă strategie de control pentru iluminatul unui spaţiu interior depinde de
disponibilitatea luminii naturale şi de modul de ocupare a încăperii. Modul de ocupare a spaţiului
poate fi grupat în patru tipuri generale:
 ocupare variabilă - ocupanţii petrec o parte din timpul lor în încăpere, iar cealaltă parte în
alt loc, exemplu: o fabrică al cărei proces de producţie nrecesită o inspecţie ocazională;

81
  ocupare permanentă - ocupanţii sunt în încăpere toată ziua de lucru, exemplu: o secţie de
prelucrări, birouri de proiectare;
 ocupare intermitentă programată - persoanele ocupă spaţiul pentru o perioadă relativ
scurtă de timp, dar bine definită, exemplu: cantina personalului, prezentări periodice în
cursul unui proces continuu;
 ocupare intermitentă - încăpere vizitată numai ocazional pe timpul zilei de muncă, pentru
o perioadă scurtă, exemplu: depozite, grupuri sanitare.
Strategiile de control prezentate în diagrama decizională din figura 13 pun în evidenţă faptul
că aplicarea lor este determinată de disponibilitatea luminii naturale.

DA Disponibilitatea NU
luminii naturale

Modul de Modul de
ocupare ocupare

Ocupare multiplă Unul sau doi Ocupare de foarte Toate tipurile de

Ocupare variabilă ocupanţi mica densitate ocupare
   Intreruptoare Ocupare variabilă Ocupare    Intreruptoare
de timp    Intreruptoare intermitentă de timp şi
  Intreruptoare localizate    Corelare de localizate
localizate   Corelare de ocupare    Corelare de
 Corelare comutare   Intreruptoare ocupare
fotoelectrică de  Intreruptoare localizate
lumină naturală de timp  Intreruptoare
Ocupare  Corelare de timp
intermitentă fotoelectrică de  Corelare
   Intreruptoare lumină naturală fotoelectrică de
de timp Ocupare lumină naturală
  Intreruptoare permanentă
localizate    Intreruptoare
 Corelare de localizate Legendă
ocupare   Corelare    Recomandată
Ocupare fotoelectrică de pentru a obţine câştiguri
permanentă lumină naturală   Se pot obţine
   Intreruptoare  Intreruptoare câştiguri, dar rata de
de timp de timp amortizare va fi foarte
  Corelare mare
fotoelectrică de  Necesită analiză,
lumină naturală depinde de examinarea
 Intreruptoare detailată a instalatiei
localizate

Fig. 13. Strategiile de control pentru iluminatul interior

82
 Siguranţa şi confortul utilizatorilor trebuie avute în vedere în permanenţă. Iluminatul are un
efecte direct asupra productivităţii. Este important să se asigure menţinerea unor condiţii
satisfăcătoare pe întreaga durată de funcţionare a acestuia.
Controlul iluminatului se face cu luarea în considerare a următoarelor cerinţe:
 lămpile pot fi stinse atunci când nu sunt necesare; întreruptoarele de lumină vor fi uşor
accesibile şi inscripţionate pentru a reaminti importanţa energetică a stingerii
iluminatului. O anumită formă de control automat de stingere este bine să fie prevăzută,
dar întreruptoarele locale prin care utilizatorii să poată acţiona manual iluminatul pot fi
utilizate ca un sprijin pentru economisire. Deconectarea în grup a lămpilor este de evitat
acolo unde este posibil ca un număr minim de corpuri de iluminat să fie uitat conectat în
mod inutil, de exemplu, în apropierea ferestrelor sau în zone folosite intermitent sau în
zone neocupate; în acest caz este utilă întreruperea individuală a corpurilor de iluminat
aflate în zone folosite intermitent sau în rânduri paralele cu ferestrele.
 o întrerupere selectivă pentru siguranţă sau în scopuri de curăţenie poate fi prevăzută ca o
alternativă a iluminatului de bază;
 se vor utiliza: senzori de prezenţă şi/sau relee de timp de întârziere pentru zone ocupate
intermitent; fotocelule acolo unde iluminatul natural este disponibil sau în iluminatul
exterior; controlul de timp pentru a întrerupe iluminatul la sfârşitul perioadelor de lucru
(de ocupare); control de veghere (pauză) pentru a se asigura o iluminare suficientă pentru
ca utilizatorii să poată aprinde lămpi individuale la întoarcerea în zonă.
Unele recomandări in acest sens sunt date în tabelul 4.

Tabelul 4. Recomandări de aplicare a controlului iluminatului

Tipul de întreruptor
Amplasarea instalaţiei

economiei de energie
Procentul estimat al
Controlul manual Controlul automat
Întrerup- Întrerup- Comandă în Releu Fotocelu- Diminuare Întrerup-
tor de tor funie infraroşu sau de timp lă pentru corelată cu tor acustic
perete pentru ultrasunete pentru întreru- lumina şi
conven- fiecare pentru între- pere naturală fotocelulă
ţional corp de fiecare corp rupere generală
iluminat de iluminat gene-
rală
Birouri
0 2 3 2 3 2 0 40-70
mari
Birouri
indivi- 0 1 3 2 3 0 R 40-70
duale
Birouri
cu
lumină 3 0 0 3 0 0 R 30-50
natu-
rală
Birouri
fără
lumină 3 0 0 0(S) 0 0 0 10-20
natu-
rală
Săli de
1 0 0 0 0 0 3 30-50
sport
Supra
feţe de
depozit 0 0 3 3 2 1 R 40-60
are
mari

83
 Spaţii
indus
triale
(cu 1 0 3 0 2 3 0(S) 40-60
lumină
natura-
lă)

Legendă: 3 Preferat
2 Bun
1 Slab
0 Nerecomandabil
0(S) Nerecomandabil pentru toate corpurile de iluminat din motive de
siguranţă.

3.5. Decalogul eficientei energetice în iluminat

(1) MASURILE DE ECONOMISIRE A ENERGIEI SA RESPECTE EXIGENTELE PRIVIND

CONFORTUL SI SIGURANTA UTILIZATORILOR;
(2) NIVELUL DE ILUMINARE SA FIE ADECVAT ACTIVITATII CE SE DESFASOARA IN
ZONA;
(3) LAMPILE UTILIZATE SA FIE CELE MAI EFICIENTE, IN LIMITELE PERMISE DE
CRACTERISTICILE ACESTORA (CULOARE, DURATA DE VIATA);
(4) RANDAMENTUL CORPURILOR DE ILUMINAT SI PROIECTAREA INSTALATIEI DE
ILUMINAT SA PERMITA UTILIZAREA OPTIMA A FLUXULUI LUMINOS EMIS DE
LAMPI;
(5) PIERDERILE DE PUTERE IN INSTALATIA ELECTRICA (CONSUMUL PROPRIU) SE
REDUC PRIN ALEGEREA ADECVATĂ ŞI DIMENSIONAREA CORECTĂ A
COMPONENTELOR;
(6) PROGRAMUL DE FUNCTIONARE A INSTALATIEI DE ILUMINAT SA FIE CORELAT CU
NECESITATILE UTILIZATORILOR;
(7) NIVELURILE DE ILUMINARE SI ZONELE ILUMINATE SA FIE ELASTICE PENTRU A
SE ADAPTA EXIGENTELOR DIFERITE IN SPATIU SI TIMP;
(8) TARIFUL DE PLATA A ENERGIEI ELECTRICE CONSUMATE SA FIE ADRECVAT
FIECARUI CAZ IN PARTE SI SA SE ANALIZEZE INTRODUCEREA DISCRIMINARII
ORARE A TARIFULUI;
(9) PUTEREA REACTIVĂ CONSUMATĂ SĂ FIE CÂT MAI REDUSĂ;
(10) ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE ILUMINAT SĂ FIE ASIGURATĂ PRIN PROIECTARE
CU MIJLOACELE NECESARE, CONFORM UNEI METODOLOGII OPTIME.

3.6. Analiza de costuri

Instalarea unui sistem automat de control care să deconecteze iluminatul va costa o anumită
sumă dar va micşora costurile de exploatare. Pentru a putea răspunde la întrebarea dacă economia va
justifica cheltuiala iniţială, mai întâi se însumează toate costurile iniţiale şi apoi se evaluează
beneficiile care includ economiile de energie şi costurile de întreţinere mai reduse.
Costurile se includ în două categorii:
 costuri iniţiale care cuprind: costuri de echipament (lămpi şi corpuri de iluminat,
dispozitive de control şi conducte electrice); costuri de instalare ( manoperă de construcţie
şi reţele electrice); şi costuri pentru comisionari (controale de verificare şi reglare,
testarea circuitelor, măsurarea iluminărilor);

84
  costuri de exploatare care cuprind costuri de energie, curăţire, înlocuire a lămpilor şi a
componentelor defecte.
Beneficiile consta în costuri mai reduse de energie, de întreţinere şi de înlocuire a lămpilor,
micşorarea sarcinii de climatizare. Îmbunătăţirile de iluminat pot conduce şi la alte beneficii, cum ar
fi creşterea productivităţii, dar acestea sunt mai dificil de cuantificat.
Ce se înţelege prin termenul "analiza economică a iluminatului"? Desigur că suntem
interesaţi în astfel de lucruri cum ar fi costul echipamentului, costuri de instalare, costurile de energie
asociate producerii luminii, costul extragerii căldurii generate de iluminat şi alte asemenea. Dar,
esenţa analizei economice este aceea că reprezintă o unealtă pentru a ne ajuta să luăm o decizie şi să
ne formăm o opinie.
Analiza primară. Costul anual asociat fiecărui sistem de iluminat este un cost echivalent,
pentru a cărui determinare se însumează toate cheltuielile anuale - de întreţinere, energetice şi
cheltuielile echivalente - investiţiile şi toate cheltuielile singulare raportate la durata de amortizare -
de utilizare, de viaţă (de exemplu, o investiţie de 2.000 lei pentru un sistem de iluminat cu durata de
amortizare de 20 ani are un cost anual echivalent de 100 lei). În compararea mai multor variante, va
fi preferată cea cu costul anual minim.
 cheltuielilor anuale directe şi echivalente
Durata de recuperare (profitabilitatea) este definită ca raport între costul iniţial al unui sistem
de iluminat şi economiile anuale obţinute. Termenul "investiţie suplimentară" se referă la cuantumul
investiţiei prin care se compară un sistem propus cu cel existent pe care-l înlocuieşte sau prin care se
compară două variante proiectate pentru o anumită aplicaţie; metoda duratei de recuperare este
aplicată uzual pentru primul caz.
Dr=I/A=investiţia suplimentară/economia anuală
Rata rentabilităţii reprezintă inversul duratei de recuperare. Astfel, dacă un sistem de iluminat
economiseşte 2.000 lei/an şi necesită o investiţie iniţială de 10.000 lei, atunci rata simplă este de 2/10
sau 20% (sau o durată de recuperare de 5 ani).
Rr= A/I= economia anuală/investiţia suplimentară (100, %)
Deficienţa majoră a acestor trei parametrii de analiză primară constă în omisiunea lor de a
considera modificarea valorii în timp a banilor.
Costul luminii. Cea mai simplistă analiză economică constă în a compara costurile iniţiale şi
a cumpăra produsul cel mai ieftin. Dacă lămpile sunt identice în serviciul pe care-l asigură, atunci
aceasta este o analiză suficientă. Necesitatea de a lua în considerare simultan fluxul luminos emis,
durata de viaţă şi costul lămpii a fost evidenţiată încă de la începuturile iluminatului. O evaluare de
bază a valorii iluminatului a fost dezvoltată folosind ideea de cost pe unitate de lumină emisă,
denumit tradiţional "cost al luminii", în două variante, cu considerarea doar a lămpilor, respectiv şi a
corpurilor de iluminat:
 CL  CML    10 
U1    PLB  CE    
 DL   FL 

unde: U1- unitatea de cost-al-luminii pentru o lampă, în mii lei per milioane lumeni-ore; CL -
costul (preţul) lămpii, în lei; CML - costul manoperei de înlocuire a unei lămpi, în lei; DL - durata de
viaţă medie a lămpii, în mii de ore; PLB - puterea absorbită medie a lămpii (lampă+pierderi în
balast), în watt; CE - costul energiei, în lei per kWh; FL - fluxul luminos mediu al lămpii, în lumeni.

 CLC  CMLC    
 PLB  CE   F  MC DA   
10
U2   
 DL   FL  CU  M  

unde: U2 - unitatea de cost-al-luminii pentru un element de sistem lămpi/corp de iluminat, în

mii lei per milioane lumeni-ore; CLC - costul (preţul) lămpilor din corpul de iluminat , în lei; CMC -

85
costul manoperei de înlocuire a lămpilor dintr-un corp. în lei; DL - durata de viaţă medie a lămpii, în
mii de ore; PLBC - puterea absorbită medie a corpului de iluminat(lămpi+pierderi în balast), în watt;
CE - costul energiei, în lei per kWh; MC - costurile de curăţire, în lei per corp de iluminat-an; DA -
orele de funcţionare anuală, în mii ore; FL - fluxul luminos mediu al lămpii, în lumeni.
Din cauza valorii scăzute a unităţii de măsură a fluxului luminos, costul este determinat în mii
lei/(milioane lumeni-ore). Simpla formulare a costului luminii U1 pentru o lampă nu conţine
informaţii privind corpurile de iluminat în care sunt introduse lămpile şi nici nu ia în considerare
fluxul luminos util, ci doar cel emis de lampă. De aceea, costul luminii U1 pentru o lampă este folosit
doar în analizele preliminare, informative, referitoare la compararea lămpilor şi nu a ansamblului
lampă/corp de iluminat. Introducerea componentelor de costuri ce ţin cont de ansamblul lampă/corp
în calculul costului luminii U2 pentru sistemul lămpi/corp de iluminat adânceşte analiza economică
ce permite compararea unor variante de sisteme.
Această metodă nu ţine cont de valoarea în timp a banilor, ea presupune implicit că sistemele
comparate sunt capabile să asigure, ambele, exact cantitatea de lumină necesară si că orice creştere
(descreştere) a iluminării peste (sub) valoarea prescrisă este asociată unei creşteri (descreşteri)
cuantificabile a beneficiilor produse de respectivele sisteme de iluminat.
Calculul costurilor în programul de calcul CALCULUX. Programul de calcul pentru
proiectarea iluminatului CALCULUX-Philips - determină Investiţia Totală şi Costurile Totale
Anuale pentru evaluarea economică a soluţiei luminotehnice a unui proiect.
Investiţia Totală - INV - cuprinde banii cheltuiţi pentru cumpărarea corpurilor de iluminat şi
a lămpilor şi costul montării corpurilor de iluminat:
INV  N  LPR  INSTC  LAPR  NL
unde: N - numărul corpurilor de iluminat; LPR - costul unui corp de iluminat; INSTC - costul de
montare pentru un corp de iluminat; LAPR - costul lămpii; NL - numărul lămpilor pentru un corp de
iluminat.
Costurile Totale Anuale - TC - cuprind cantitatea totală de bani cheltuiţi pentru (a) costul
energiei; (b) investiţia anuală; (c) înlocuirea lămpilor; (d) lucrările de întreţinere.

(a) Costul Energiei anual

KWHPR
EN  N  LWATT   BRNH
1000
unde: LWATT - puterea totală a unui corp de iluminat (W); KWHP - preţul unui kilowatt-oră;
BRNH - orele de funcţionare anuale.

(b) Investiţia anuală

AI  AF  N  LPR  INSTC
i
unde: AF - factorul de anuitate AF  100 , i - rata de interes (%) şi A - perioada de
A
 
 1 
1  
1 i 
 
 100 
amortizare (ani). Anuitatea este rata anuală de restituit la un credit compusă din cota parte din suma
împrumutată şi de dobânda aferentă sumei rămase; anuitatea produce o serie de fluxuri băneşti egale
pentru o perioadă determinată de timp în care se restituie împrumutul.

(c) Costul lămpilor anual

86
 LC 
N  NL  LAPR 
RP
unde: NL - numărul lămpilor pentru un corp de iluminat; RP - perioada de înlocuire a
lămpilor (ani).

(d) Costul întreţinerii anual

MC  N  MCL  RP
unde: MCL - costurile de întreţinere pentru un corp de iluminat.
Astfel, Costurile Totale Anuale sunt:
TC=EN+AI+LC+MC

4. Studii de caz

1. Pe suprafaţa exterioară a unui geam transparent cu S = 1 m2,  = 0,08 şi  = 0,9 se măsoară

o iluminare E1 = 5000 lx. Să se calculeze iluminarea produsă de un perete opus, aflat la r = 5m şi
într-un punct P aflat la distanţa de r1 = 2 m sub un unghi de 30  faţă de normala la geam.
Rezolvare:
Se calculează luminanţa care emite fluxul luminos transmis cu relaţia:

 0.9
L=  E1   5000  1433 cd/ m2
 
Intensitatea luminoasă pe direcţia normală în centrul suprafeţei transparente va fi:
IN = L  S= 1433 cd.
Iluminarea produsă de un perete opus rezultă:
I 1433
E2 = N2 = 2 = 57,3 lx.
r 5
Iluminarea produsă în punctul P va fi:
I  cos 30 1433  3  2
EP = N 2 = = 309 lx.
r1 22

Observaţii: Din această aplicaţie rezultă că iluminarea naturală a unei încăperi depinde de
iluminarea exterioară (care este funcţie de ora, starea vremii, anotimp), de calitatea geamului, de
calitatea (intreţinerea) celor două suprafeţe, de dimensiunile încăperii şi poziţia locului care trebuie
iluminat.

2. Să se determine puterea necesară pentru iluminarea unei săli de curs care are dimensiunile:
l = 6 m; L = 12 m; h = 4 m. Se vor utiliza corpuri de iluminat tip FIA-01-240. Iluminarea medie
minimă va fi Em = 300 lx. Pereţii şi tavanul sunt vopsiţi în alb şi au t = 0,7;
p = 0,5.

Se calculează indicele încăperii:

lL 6  12
I= = = 1,43
h(l  L) 2,8  (6  12)
Pentru t = 0,7; p = 0,5 şi I =1,43 rezultă prin interpolare din cataloage un coeficient de
utilizare u = 0,52.
Fluxul total necesar se calculează cu relaţia:

87
 Emed  S  k d 300  6  12  1.25
t = = = 51925 lm
u 0.52
Numărul de lămpi va fi :

N1 = i = 51925/1850 = 28 lămpi
l
Puterea instalată: Pil = 28  40 =1120 W.
Puterea specifică: Pil =1120/(6  12) = 15.6 W/m2.
Numărul corpurilor de iluminat rezultă:
N
N1 = l = 28/2 =14 corpuri.
N lc
Amplasarea corpurilor de iluminat se va face, astfel încât să fie asigurat un iluminat uniform.
Două corpuri vor asigura iluminatul tablelor.

3. Modul de variatie al marililor electrice si fotometrice ale lampilor cu incandescenta in

functie de tensiune este dat de urmatoarele relatii:

0.6 2
I U   U 
a)   d)  
I n  U n   n  U n 
1
1.6
P U  T  U 3
b)   e)  
Pn  U n  Tn  U n 
3 .6 14
 U  D U 
c)   f)  
 n  U n  Dn  U n 

unde : T – temperatura filamentului

D – durata de viata.
Sa se studieze influenta tensiunii asupra acestor marimi pentru o variatie a tensiunii in
limitele externe de ±15% fata de tensiune anominala a retelei Un =220 V.
Rezultatele calculelor sunt prezentate centralizat in tabelul.

Factorul U[V]
influenta
187 198 209 220 231 242 253
t
ΔU% -15% -10% -5% 0 +5% +10% +15%
a 0.907 0.938 0.97 1 1.03 1.06 1.087
b 0.77 0.84 0.92 1 1.08 1.16 1.25
c 0.56 0.68 0.83 1 1.19 1.41 1.65
d 0.72 0.81 0.9 1 1.1 1.21 1.32
e 0.95 0.965 0.98 1 1.016 1.03 1.047
f 9.73 4.37 2.05 1 0.5 0.26 0.14

Analizind rezultatele se observa scaderea drastica a duratei de viata a surselor la cresterea

tensiunii.

88