RECENZIE

Hans Urs von Balthasar, De nu veți deveni precum acest copil, Editura Galaxia Gutenberg,
Târgu-Lăpuș, 2016, 88 pagini, ISBN: 978-973-141-670-0

Editura Galaxia Gutenberg a inaugurat în anul 2016 o nouă colecție de cărți dedicată
teologului elvețian Hans Urs von Balthasar, prima carte din colecție fiind: De nu veți deveni
precum acest copil.
În această lucrare structurată pe șapte capitole, Hans Urs von Balthasar, teolog romano-
catolic, încearcă să elucideze la ce se referă Mântuitorul atunci când indică exemplul de a fi al
pruncului uman, ca ceva necesar pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu (Marcu 10, 15).
Motivul pentru care autorul se angajează într-un astfel de demers este unul evident, și anume
faptul că mântuirea presupune pentru un om o „cale întoarsă într-însul” spre a-și regăsi
„pornirea cea dintru-nceput” (p. 11). Hans Urs von Balthasar ne conduce spre această „cale
întoarsă”, spre copilărie, făcând apel la mai multe repere.
Mai întâi, autorul ne ajută să vedem că Isus Însuși este Copil în sânul Tatălui și, în
același timp, este „Copil arhetipal”. Cine îi primește cu iubire pe copii, îl primește pe însuși
Isus Cristos. Apoi, a fi copil înseamnă a păstra uimirea față de libertatea celuilalt și a rezista la
tentația ”adulților” de a deține controlul absolut într-o lume ultra-tehnologizată. A fi copil
înseamnă și să ai o atitudine de mulțumire, de recunoștință, ceea ce este „chintesența atitudinii
lui Isus față de Tatăl” (p. 58). Mai mult, a fi copil înseamnă și să recunoști „fraternitatea solidă”
care există în Biserică, adică în „spațiul pentru starea de filiație creștină” unde pot fi primite
sacramentele rânduite de Cristos. De asemenea, a fi copil, în opinia teologului înseamnă și să
ai timp, adică să nu amâni întâlnirea cu Dumnezeu pentru un ”moment liber”. Fiecare clipă
trăită este una în prezența lui Dumnezeu.
Nu în ultimul rând, Hans Urs von Balthasar aduce în lumină faptul că, la picioarele
crucii, fecioara Maria a fost instituită de către Fiul ei ca Mamă-Biserică și chiar ca Biserică
arhetipală. (p.80). În consecință, orice urmare a lui Hristos trebuie să fie trăită în Biserica
marianică.
Așa după cum era de așteptat, Hans Urs von Balthasar scrie cu multă profunzime
teologică, într-un stil cursiv, dar care presupune din partea cititorului o familiaritate cu limbajul
și conceptele teologice. În ciuda dimensiunii reduse a cărții, se poate vedea cu ușurință
maturitatea gândirii teologului elvețian. În opinia mea, cartea este de mare folos pentru că are
meritul de a angrena în jurul conceptului de „copil” mai multe teme teologice cardinale: relația
lui Cristos cu Tatăl, soteriologia și eclesioloiga, cu accent pe dimensiunea ei tainică,
sacramentală. În special, este de reținut încadrarea eclesiologică a conceptului creștin de filiație,
de naștere din nou.
Despre idei similare au scris și Papa Ioan Paul al II-lea în Scrisoare către copii (Anul
Familiei 1994), respectiv Roy B. Zack (Precious in His Sight: Childhood and Children in the
Bible), profesor la Seminarul Teologic, Dallas, SUA.