CARACTERISTICA

FACTORILOR DE SOLIFICARE

Borosan Eugen
2018
 FACTORII DE SOLIFICARE

SOLUL a fost definit ca fiind stratul afanat de la suprafata scoartei terestre (litosfera), care
a acumulat in timp elementele insusirii sale specifice FERTILITATEA.
Aceasta afanare a scoartei terestre s-a produs prin actiunea (in timp si simultana) a unui
complex de factori naturali numiti si factori deformare a solului, de solificare, sau factori
pedogenetici.
Deci, la inceput, scoarta terestra era masiva, alcatuita numai din minerale si roci care nu ofera
conditii pentru cresterea si dezvoltarea plantelor.
In decursul timpului, prin actiunea agentilor atmosferei, hidrosferei si, ulterior, a biosferei se
produc o serie de fenomene de dezagregare (maruntire) si alterare (schimbarea compozitiei chimice).
Ca urmare roca masiva, dura, compacta, devine afanata, creandu-se conditii minime pentru
cresterea si dezvoltarea plantelor, ceea ce inseamna inceputul procesului de solificare.

1. CLIMA CA FACTOR DE SOLIFICARE

Prin climat atmosferic se intelege starea medie a atmosferei unui teritoriu sau altul (Glob
Pamantesc, tari, regiuni etc), caracterizate prin parametri medii ai elementelor meteorologice
(temperatura, curentii atmoserici, precipitatiile, umiditatea aerului etc).
Pentru intelegerea naturii procesului din sol, cea mai mare importanta o au indicatorii
climatici caracterizati prin conditiile de temperatura si umiditate, deoarece de ei sunt strans legati
de regimul de apa si termic al solurilor, precum si procesele biologice. In primul rand, ar trebui sa
se ia in considerare indicatorii agroclimatici pe perioada de vegetatie, cand in sol se petrec cele
mai active procese; insa, deoarece procesele de solificare nu se intrerup pe deplin dupa perioada
de vegetatie, cand in sol se petrec cele mai active procese, o importanta determinanta o au si
indicatorii medii anuali (globali) climatici si din intervalele dintre perioadele de vegetatie (toamna,
iarna).
Pe langa climatul global, care determina principalele particularitati ale repartizarii solurilor
la suprafata Pamantului, in procesele de pedoge-neza un rol deosebit il joaca climatul local, denumit
'microclimat' incluzand stratul de aer de langa sol pana la inaltimea de 2 m, care este determinat, in
principal, de formele de relief, de expozitia versantilor si caracterul invelisului vegetal.
Rolul multilateral al climei ca factor de solificare consta in urmatoarele:
- climatul este factorul indispensabil dezvoltarii proceselor biologice si biochimice;
- climatul atmosferic exercita o influenta foarte mare asupra regimului aerohidric, termic si
oxidoreducator al solului;
- de conditiile climatice sunt strans legate procesele de transformare a combinatiilor minerale
in sol (directia si viteza de alterare a rocilor, acumularea produsilor de pedogeneza etc.) ca si
a resturilor organice din sol;
- nu in ultima instanta, climatul exercita o mare influenta asupra proceselor de eroziune a
solurilor prin vant si apa.

ROLUL ORGANISMELOR

Unul din cei mai puternici factori care exercita influenta asupra directiei procesului de
pedogeneza sunt organismele vii.
Dupa VERNADSKI „ la suprafata Pamantului nu sunt forte chimice cu o actiune mai
constanta, permanenta si mai puternica prin consecintele finale precum organismele vii, luate in
ansamblu'.
 Climatul local, solul, plantele, animalele si microorganismele care locuiesc in sol, conditiile
de relief, rocile parentale, apa de suprafata si freatica ale fiecarui landsaft etc. formeaza un sistem
complex ecologic de interdependenta.

Resturile vegetale, sub actiunea organismelor vii ce populeaza solul, sunt supuse proceselor
de transformare si/sau de mineralizare pana la unele combinatii simple - dioxid de carbon, apa, gaze
si saruri simple, sau se transforma in noi combinatii complexe (humusul din sol).

Rolul vegetatiei ierboase si lemnoase, de padure, stepa sau faneata, in procesele de

pedogeneza este diferit. Procesul de solificare la un regim hidric percolativ sub paduri, este orientat
frecvent spre formare de podzo-luri. Solurile care se formeaza se caracterizeaza printr-o mare
aciditate, nesaturatie in baze, slaba humificare (formare de humus brut), continut scazut in
elemente nutritive, indeosebi azot, activitate biologica redusa si nivel scazut al fertilitatii. De
asemenea, circuitul biologic al elementelor chimice sub paduri de conifere se deosebeste de
circuitul in padurile de foioase sau amestec de conifere-foioase.

ROLUL ROCII IN PEDOGENEZA

Roca parentala sau roca-mama, prin compozitia sa, exercita o mare influenta asupra alcatuirii
granulometrice, chimice si mineralogice a solurilor, a insusirilor lor fizice si fizico-mecanice, a
regimului de aer, de caldura si hrana. Deosebit de clara este interactiunea dintre insusirile solurilor si
caracterul rocii parentale, in stadiile incipiente ale pedogenezei si in stadiile primare: solurile
reflecta in cea mai mare parte insusirile proprii ale scoartei de alterare pe care s-au format.

Compozitia si insusirile rocii de solificare influenteaza viteza proceselor de pedogeneza si

directia acestora. Astfel, pe scoarta de alterare alcatuita din roci afanate (luturi, loessuri, argile) se
formeaza soluri profunde, cu o buna dezvoltare a profilului.

ROLUL RELIEFULUI IN FORMAREA SOLULUI

Relieful constituie unul din cei mai importanti factori ai formarii solurilor, care exercita o
influenta deosebita asupra genezei acestora, a structurii invelisului de soluri, a contrastului si a
neomogenitatii sale spatiale'
Se considera ca exista o legatura stransa intre topografia invelisului de sol si conditiile
concrete de landsaft. in practica cercetarii pedologice de teren s--a stabilit urmatoarea sistematica a
tipurilor de relief: macrorelief;mezorelief, microrelief. Fiecare din tipurile enumerate de relief joaca
un rol determinant in procesul de pedogeneza.

Macrorelieful. Cuprinde cele mai reprezentative forme de relief care determina aspectul
global al unui teritoriu: munti, podisuri si campii. Originea macroreliefului este legata mai ales de
fenomenele tectonice care au avut loc in scoarta Pamantului. Macrorelief ui determina si reflecta,
in concordanta cu conditiile bioclimatice, zonalitatea invelisului de soluri, structura sa si caracterul
macrocombinarii solurilor tipice pentru zona data.

Mezorelieful. Se refera la forme de relief de dimensiuni medii: coline, dealuri, valcele, vai,
terase. Aparitia mezoreliefului este legata, in principal, de procese geologice exogene (procese de
denudatie, formarea depozitelor continentale asupra carora exercita o mare influenta ridicarile si
coborarile lente ale portiunilor uscatului). Mezorelief ui determina structura invelisului de soluri in
limitele concrete ale landsaftului si caracterul mezocombinarii solurilor.
 Microrelieful. Este dat de forme mici de relief care ocupa suprafete neinsemnate (de la
cativa decimetri patrati, pana la cateva sute de metri patrati), cu oscilatii relative a inaltimii de circa
1 m: movilite, depresiuni, crovuri. Ele apar pe suprafete plane de relief din cauza fenomenelor de
tasare, deformatiilor provocate de inghet sau din alte cauze.
Microrelieful influenteaza asupra impestritarii si complexitatii invelisului de soluri si
determina caracterul microcombinarilor, respectiv a micro-complexitatii acestora.
Relieful apare ca principalul factor de redistribuire a radiatiilor solare si precipitatiilor in
functie de expozitie, inclinarea pantei si exercita o influenta deosebita asupra regimului hidric,
termic, nutritiv, oxidoreducator si salin din sol

ROLUL APELOR FREATICE SI STAGNANTE

De regula, solificarea decurge in conditii normale de umiditate, sub actiunea precipitatiilor

ce cad intr-o zona sau alta, cantitatea acestora influentand procesele de eluviere si iluviere,
bioacumularea etc.

In anumite situatii solificarea are loc in conditii de exces de apa, care poate fi de natura
stagnanta (provenita din precipitatii) sau freatica (panza de apa aflata la anumite adancimi, uneori
la suprafata sau aproape de suprafata).

Apa provenita din precipitatii sau scurgeri de suprafata se acumuleaza la suprafata solului,
in zonele umede in conditiile unui drenaj extern slab ori datorita permeabilitatii reduse pentru apa
a materialului parental sau a unui orizont pedogenetic.

In prezenta excesului de apa solificarea capata anumite particularitati: datorita aeratiei slabe au
loc predominant procese de reducere, formandu-se compusi redusi de fier si mangan, solubili, care
au culori specifice pe care le imprima si solului.

TIMPUL CA FACTOR PEDOGENETIC

Solurile actuale sunt produsul istoriei indelungate si complexe geologice a suprafetei

Pamantului.

In ceea ce priveste varsta absoluta a solurilor actuale, este necesar sa se ia in

considerare varsta geologica in diferite puncte ale suprafetei terestre, care oscileaza in limite largi,
practic de la 0 (zero) pana la milioane de ani. Varsta nula (zero) au suprafetele uscatului care doar
sunt eliberate de apele ce le acopera: de exemplu, teritorii riverane ale unor mari sau rauri , ca
rezultat al regresiei marii, sau terenuri uscate artificial in delta unor fluvii (Delta Dunarii) sau pe
coastele marilor prin crearea polderelor.