Undeva La San Diego PDF

MARY ANNE WILSON
Undeva la
San Diego
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
ION NICULESCU
ALCRIS
Prolog
San Diego – California de Sud, 18 Decembrie.

„Doamnelor [i domnilor, bun` seara [i bine a]i venit la
\ntâlnirea noastr` zilnic` a emisiunii Drept la inim`…
Instantaneu, mii de telespectatori auzir` mesajul reconfortant
transmis de James Chapman, celebrul jurnalist al Canalului Trei.
La San Diego toat` lumea \i cuno[tea chipul, tìat parc` din
bazalt, cu musta]a u[or grizonant` [i ochi str`lucind de bun`tate
[i voie bun`.
„Dac` trece]i printr-un moment dificil, dac` problema cu care
v` confrunta]i vi se pare de nerezolvat, suna]i la telefonul al c`rui
num`r va ap`rea imediat pe ecran. Voi face tot ce-mi st` \n putere
ca s` v` ajut. {i voi o [ti]i“.
James Chapman r`mase t`cut un scurt moment, apoi
continu`:
„|n seara aceasta vom vorbi despre doamna Walter Sanderson.
Este una din pove[tile care se-ntâmpl` \n fiecare zi. Doamna
Sanderson a primit \ntr-o zi o scrisoare de la Asigur`rile Sociale.
Aceasta o anun]a c` n-o s` mai primeasc` aloca]ia periodic`, dat`
6 MARY ANNE WILSON
\n numele so]ului ei. Motivul: decesul domnului Sanderson. Dar

domnul Sanderson este este la fel de viu ca dumneavoastr` [i ca
mine! |nc` o dat` este vorba despre o eroare grosolan` care
putea avea consecin]e dramatice dac`…
Murray Landers, patronul barului-restaurant Flaunder's, unul
dintre cele mai animate din portul San Diego, \ntoarse privirea de
la micul sù aparat TV.
Era oare posibil ca un post de televiziune s` se intereseze [i de
altceva decât de vie]ile mai marilor zilei? Era oare de-ajuns s`-i
telefonezi lui James Chapman, ca s` scapi de necazuri?
De câtva timp, via]a i se p`rea \ngrozitor de nedreapt`. La
cincizeci [i trei de ani trecuse prin multe [i \ndurase destule. Dar
niciodat` nu se sim]ea atât de singur [i f`r` nici un rost ca acum.
Hannah disp`ruse de cinci zile. Faptul nu p`rea s` preocupe
nici poli]ia, nici pe locuitorii cartierului…
|n orice caz, n-ar fi avut nimic de pierdut dac`…
Travers` buc`t`ria [i lu` receptorul telefonului. Cu mâna
tremurând`, form` num`rul care defila pe ecran.
Avea disperat` nevoie de ajutor.
Capitolul 1
James Chapman se sprijini de peretele care m`rginea vitrina

cafenelei Flaunder's sperând s` g`seasc` pu]in` c`ldur`. Cauz`
pierdut`: era s`pt`mâna Cr`ciunului [i un frig de cr`pau pietrele.
Unii dintre trec`tori, v`zându-l se \nduio[au [i-i aruncau un
„Cr`ciun fericit“, f`r` s`-l priveasc` \n ochi. Pentru a suta oar`
se-ntreb` dac` nu viseaz`. Dar nu, nu visa. Totul era adev`rat [i
palpabil.
A[a cum adev`rat era [i bancnota de un dolar pe care i-o
\ntindea un marinar… Str`duindu-se s` adopte un surâs de
circumstan]`, James \i mul]umi c`lduros:
– Cerul s`-]i \napoieze \nsutit, fiul meu…
Omul \n uniform` alb` \[i urm` drumul, fluierând vesel.
F`cuse o „fapt` bun`“ \n ziua aceea.
James strecur` bancnota mototolit` \n buzunarul stâng al
vechiului sù impermeabil, nu f`r` s`-[i reprime un surâs.
Cine ar fi putut s`-l recunoasc` \ntr-o asemenea \nf`]i[are
groteasc`?
8 MARY ANNE WILSON
Cu o [apc` tras` pe ochi, o barb` neras` de trei zile, cu un

surâs inert pe buze [i un chi[toc \n col]ul gurii, cu un hanorac
ponosit acoperit cu un impermeabil f`r` form`, p`rea un
vagabond f`r` c`p`tâi.
De altfel, nu avusese o alt` solu]ie. Murray Sanderson nu-[i
putea permite luxul de a apela la serviciile unui detectiv
particular, pentru a o g`si pe Hannah. {i atunci, singura solu]ie
fusese s` se amestece el \nsu[i cu lumea pe care aceasta o
frecventa.
O u[oar` b`taie pe um`r \l f`cu s` tresar`. Se-ntoarse [i se trezi
fa]`-n fa]` cu un b`rbat de talie mijlocie, cu ten oache[, care f`cea
mari eforturi s`-[i p`streze cât de cât echilibrul. O furie rece i se
putea citi \n ochii injecta]i.
– Tu e[ti cel care pune \ntreb`ri? se interes` el cu voce
r`gu[it`.
Duhnea a alcool [i James se d`du un pas \napoi \nainte s`
\ntrebe:
– |ntreb`ri?
– Da, despre Hannah…
Ziaristul \[i st`pâni un zâmbet de satisfac]ie. De data asta,
pe[tele mu[case din momeal`. Continu`:
– E un ban de câ[tigat… {tiu c` a disp`rut [i…
– Nu-mi pas` de bani! De ce o cau]i pe Hannah? Ea nu [tie
nimic.
Individul scoase un pachet de ]ig`ri [i sc`p`r` un chibrit. La
lumina fl`c`rii ochii i se \ngustar`, pân` devenir` ca dou` fante
\nguste. Pe urm` arunc` pe jos cutia de chibrituri privindu-l pe
James prin norul de fum.
– Las-o \n pace, repeta el. E o femeie b`trân`. Nu [tie nimic!
Aruncându-i o ultim` privire lui James, se \ntoarse pe c`lcâie [i
se pierdu \n mul]ime, cl`tinându-se. Era beat mort.
UNDEVA LA SAN DIEGO 9
James porni \n urm`rirea lui, dar aten]ia \i fu atras` de ceva

care str`lucea pe asfaltul umed. Cutia de chibrituri! Se aplec` [i o
lu`, apoi o examin` atent. Cartonul argintat reflecta luminile
irizate ale emblemei barului-restaurant. Pe spate erau tip`rite, cu
litere gotice, cuvintele „FL. Elegance“. Cum ajunsese un be]iv \n
posesia unui asemenea obiect? Strecur` cutia \n buzunar. Cine
[tie? Poate c` era un indiciu…
Pierdut \n gânduri, \ncetase s` se mai intereseze de du-te-vino-ul
mul]imii. Ridic` privirea [i fu orbit de un blitz. Fusese
fotografiat… Se p`rea c` nu-i mai r`mânea mult timp [ansa de a
trece neobservat!
***
Cu câteva minute \nainte, Sabrina se ad`postise sub o

strea[in`, strângând sub pelerin` aparatul foto cu teleobiectiv.
Tremura, p`truns` de frig, felicitându-se c` se \mbr`case cu blugi
[i pulover gros. Unde era oare iarna c`ldu]` cu care erau obi[nui]i
locuitorii Californiei?
Cu mâinile \nfundate \n buzunare, \l examin` din nou pe
b`rbatul care r`mânea nemi[cat \n fa]a barului-restaurant. Ceva o
intriga. |n contrast cu vagabonzii din cartier, acesta p`rea
preocupat [i atent la ceva se ce-ntâmpla \n jurul lui. Totu[i, atunci
când prostituatele \ncercau s`-l aga]e, le ignora pur [i simplu. F`r`
discu]ie, b`rbatul avea un comportament ciudat!
Duse \ncet aparatul de fotografiat la ochi [i regl` obiectivul.
Chipul m`rit al b`rbatului i se p`ru [i mai interesant decât \nainte.
Câteva [uvi]e c`runte \i ie[eau de sub [apc`. O barb` deas` \i
alb`strea fa]a. Dar privirea lui atent` \i re]inu aten]ia…
Clic. Fotografia promitea s` fie interesant`. Luminile jucau pe
pome]ii proeminen]i ai vagabondului. Un halo de lumini galbene
10 MARY ANNE WILSON
[i albastre d`deau scenei un aspect aproape suprarealist. Nu,

categoric, b`rbatul nu se \ncadra \n decor: gesturile \i era
energice, ochiul prea cercet`tor.
Clic. Un alt vagabond se apropie de el. Era beat. Or s` se-ncaiere?
Totul era posibil \n acest cartier. Dar nu, cel`lalt individ o lu` din
loc. Primul b`rbat p`ru c` vrea s`-l urm`reasc`.
|n loc de aceasta, \l v`zu cum se apleac` s` ia ceva de pe jos…
Clic. De data aceasta, privirea b`rbatului se \ndrept` spre ea.
Asta schimba situa]ia. Nu vroia s` aib` un contact direct cu
subiec]ii reportajelor sale. De altfel, prefera de obicei s`
fotografieze lucruri lipsite de via]` propriu-zis, cum era fa]ada
teatrului pe care o pozase, câteva str`zi mai \nainte. Sabrina se
sim]i deodat` nelini[tit` [i acoperi obiectivul aparatului de
fotografiat. Când \[i ridic` privirea constat` c` b`rbatul
disp`ruse. Se uit` un moment la vitrina aburit` a cafenelei
Flaunder's. Ghirlande str`lucitoare \ncadrau u[a [i o rumoare
vesel` se auzea din interior ori de câte ori un client intra sau
ie[ea. |n acea sear`, peste tot domnea o atmosfer` de
s`rb`toare. Cu toate acestea, podoabele de ocazie nu f`ceau
cartierul s` par` mai bogat. Milioanele de dolari cheltuite
pentru renovarea cartierului North Bey, nu ajunseser`
pân` aici.
„Uit` de Cr`ciun [i de vacan]a asta blestemat`“ mârâi Sabrina
\n sinea ei, uitându-se la cadrul luminos al ceasului de la mân`.
Acele indicau ora zece [i treizeci. Trebuia s` se-ntoarc`. De[i acas`
n-o a[tepta nimeni. Iar noaptea era lung` [i plin` de co[maruri…
Aranjându-[i o [uvi]` de p`r, tân`ra \[i ridic` gluga [i porni
hot`rât` spre Harbor Drive, unde \[i parcase microbuzul. O dat`
ajuns`, introduse cheia \n broasc` [i deschise portiera. Deodat` o
mân` de fier o prinse de um`r.
– Urc`. Avem ceva de l`murit, \i [opti o voce grav` la ureche.

Tân`ra sim]i cum \i \nghea]` sângele \n vine. Cu un gest scurt,
necunoscutul o \mpinse \nùntru [i o for]` s` se a[eze \n spatele
vehiculului.
Nu putea face nimic. Slab luminat, parcajul era pustiu.
– Ce dori]i? \ntreb` ea cu voce stins`.
– Nu-]i face probleme. Nu-]i fac nici un rù.
|n \ntuneric, tân`ra nu putea distinge tr`s`turile agresorului.
Dar silueta i se p`ru oarecum cunoscut`.
– De ce m-ai fotografiat? \ntreb` b`rbatul, a[ezându-se \n fa]a ei.
Sabrina tres`ri. B`rbatul era chiar vagabondul pe care-l
fotografiase mai \nainte… Ascultându-[i instinctul, min]i.
– Nu v-am fotografiat.
– Ce tot spui? Te-am v`zut.
Sabrina ezit` un moment, apoi m`rturisi:
– Fotografiam, pur [i simplu. Pentru un reportaj.
– Faci reportaje de noapte?
– Chiar a[a.
– {i pentru cine lucrezi?
– Pentru nimeni. Sunt pe cont propriu.
|[i repro[` imediat impruden]a. {i se gr`bi s` adauge:
– A[tept un prieten care trebuie s` apar` dintr-un moment \n
altul. Face ni[te fotografii, \n apropierea portului…
– Bine\n]eles. Dintr-un moment \n altul…
De ce oare nu reu[ea s` mint` mai conving`tor? O trecu un fior
prin tot corpul.
– Tot ce vreau s` [tiu este dac` e[ti de la poli]ie ori din pres`,
relu` b`rbatul \ncet.
– E[ti destul de curios pentru un vagabond! }i-am spus c` sunt
fotograf pe cont propriu. Convinge-te [i singur, adùg` ea ar`tând
spre aparatura foto care se g`sea \n microbuz.
12 MARY ANNE WILSON
– Nu te enerva. Spune-mi doar dac` m-ai fotografiat. E o

problem` de via]` [i de moarte.
– |]i repet c` nu.
De data aceasta, r`spunsese f`r` ezitare. Dar b`rbatul p`rea
sceptic.
– |]i mai spun c` nu-]i doresc rùl, \i spuse el, insistent. Vreau
doar s` [tiu cine e[ti.
– Foarte bine. |]i ar`t licen]a de profesionist, dac` m` la[i
s`-mi iau geanta.
El aprob` [i ea se duse s` cotrobìasc` \n geanta pe care o
l`sase pe scaunul [oferului. Din ce motive se temea b`rbatul s` fie
fotografiat? |ncerca s` se gândeasc` repede pe când scotocea \n
geant`. Da, g`sise ce-i trebuia. Cu un revolver ]inut strâns \n
mân`, se ridic` [i-l \ndrept` spre el.
– Acum o s` ie[i din ma[in` ori o s`-]i trag un glonte \ntre
ochi!
Surprins, b`rbatul ridic` bra]ele.
– Deci domni[oara lucreaz` \n poli]ie?! spuse el zeflemitor.
– Nu, domni[oara este fotograf..
– A[a. Un fotograf care se plimb` cu un revolver…
– Ie[i imediat! spuse Sabrina, f`r` s`-l lase s` sfâr[easc`.
B`rbatul \ntoarse capul spre geam [i-[i \n`bu[i un strig`t.
Instinctiv, tân`ra se uit` [i ea. Imediat, b`rbatul \i prinse
\ncheietura mâinii \n care ]inea arma.
– Nu-i decât o juc`rie! spuse el examinând revolverul.
Apoi izbucni \n râs.
– {i tu e[ti o [mecher`. Chestia asta e bun` doar de stropit
copiii. Bravo, ai mult sânge-rece…
Sabrina \i remarc` o privire mirat`. Tipul g`sea situa]ia mai
mult decât comic`. F`r` \ndoial`, era mult mai pu]in periculos
decât \[i \nchipuise…
– Acum spune-mi adev`rul, relu` el surâzând. Cine e[ti?

Tân`ra scoase un suspin de u[urare.
– Ascult`, n-are rost s` mai juc`m jocul `sta de copii. De data
asta o s`-]i dau legitima]ia, dac` insi[ti atât.
– Foarte bun` ini]iativ`, drag` domni[oar`.
F`r` s` ia \n seam` sarcasmul, scoase din geant` o legitima]ie
de plastic cu o fotografie Photomaton.
– Uite domnule detectiv vagabond. Acum [tii totul despre mine!
B`rbatul lu` documentul [i-l citi rapid. Nume: Sabrina
MacFarland; profesiunea: fotograf; semne particulare: nici unul.
Ba mai degrab` da: doi ochi ageri ca de pisic`, un sânge-rece
excep]ional…
Legitima]ia nu-i spunea nimic nou. De altfel, originalul i se
p`rea mult mai interesant.
|i zise, cu un surâs piezi[:
– Ei bine, domni[oar` Sabrina MacFarland, am fi putut evita
multe necazuri dac` mi-ai fi ar`tat legitima]ia imediat!
Ea nu l`s` s`-i scape prilejul unei replici:
– Atunci, trebuie s` spun c` ai un mod destul de original de a]i
exprima unele rug`min]i.
– }i-am spus c` e vorba de o chestiune de via]` [i de moarte.
|n acel moment o ma[in` trecu pe lâng` microbuz. |n lumina
farurilor, Sabrina \ntâlni privirea \nc`rcat` de mali]ie a
necunoscutului. Cu siguran]`, tipul ascundea ceva…
– Ei, atunci scuza]i-m` dac` v-am deranjat \ntr-un fel, zise
acesta ridicându-se.
Deschise portiera culisant` a microbuzului [i cobor\ din
vehicul. |nainte s` dispar`, se aplec` [i \[i strecur` capul \nùntru.
– Mai ales, uit` ce s-a \ntâmplat. Dumneata nu m-ai v`zut [i nici
nu m` cuno[ti, \i zise pe un ton ce nu admitea replic`.
Portiera se \nchise cu un declic sec.
14 MARY ANNE WILSON
Imediat, Sabrina s`ri \n picioare. |[i lu` de pe podea con]inutul

r`v`[it al gen]ii, apoi l`s` sp`tarul scaunului pentru [ofer [i se
a[ez` la volan.
Dup` trei \ncerc`ri ratate, reu[i s` fac` motorul s` porneasc`.
Când ie[i din parcaj, inima \nc` i se zb`tea \n piept de emo]ie.
James intr` pe prima ulicioar` care-i ie[i \n cale. Sc`pase ieftin!
Dac` era recunoscut, pierdea orice [ans` de a o mai g`si pe
Hannah. Dar tân`ra fotograf` nu putuse s`-l recunoasc`… La
gândul acesta, râse \nfundat. Nici propria mam` nu l-ar fi
recunoscut!
Se uit` la legitima]ia de plastic pe care o ]inea \nc` \n mân`,
\nainte s-o strecoare \n buzunar. Brusc mâna i se crisp`. Unde era
cutia de chibrituri? Se scotoci mai bine prin buzunar. {i \n cel`lalt.
Trebui s` admit` eviden]a: pierduse singurul indiciu – [i acela mic
– care l-ar fi putut duce la Hannah… Doar dac` nu-i c`zuse \n
microbuzul acela Wolkswagen! |n cazul `sta, trebuia s-o g`seasc`
pe Sabrina MacFarland…
Un num`r de telefon, era scris pe spatele legitima]iei. Dar nu
[i adresa.
Capitolul 2
„{i acum, o veste de ultim` or`. Poli]ia din San Diego, care
efectueaz` o anchet` asupra mor]ii detectivului Andrew Dawson,
asasinat acum o s`pt`mân` \n apropiere de portul North Beach, a
g`sit un suspect. Este vorba de un anume Wayne Douglas
Concklin, barman \ntr-o cafenea situat` nu departe de locul
asasinatului. M`rturia lui ar putea face ancheta s` \nainteze. Aici se
sfâr[esc [tirile pe scurt. Urm`torul buletin la amiaz`, apoi la ora
[ase. |n seara aceasta, nu uita]i emisiunea lui James Chapman,
Drept la inim`.
Radioul \nc` mai bâzâia când cineva exclam`:
– Ce faci aici?
Sco]ând un geam`t, James se r`suci pe canapea. Hot`rât lucru,
nu era posibil s` aib` pu]in` lini[te \n diminea]a aceea.
|ntredeschise un ochi. |l durea tot corpul iar lumina zilei i se p`rea
agresiv`, ca [i vocea care-l trezise.
– Ce vrei…. Brian, mormì el ridicându-se \ncet.
Figura, proasp`t ras` a lui Brian Lake, \l privea cu o expresie de
dezaprobare.
16 MARY ANNE WILSON
– Nimic, m` \ntrebam doar dac` nu e[ti cumva \n com`

alcoolic`…
– Foarte amuzant! \i r`spunse James, trecându-[i mâna prin
p`rul r`v`[it. Ce or` e?
– {apte [i jum`tate.
– Trebuie c` nu am un aer tocmai proasp`t.
– E ultimul lucru care s-ar putea spune! Ce cau]i la birou atât
de devreme? {i \mbr`cat \n halul `sta? Vii de la un bal mascat?
James zâmbi scurt. F`r` umorul sù dulce-acri[or, Brian ar fi
fost un tip detestabil…
|mbr`cat cu ni[te pantaloni cu dung` impecabil`, cu o vest`
bej, pantofii lustrui]i cu grij`, Brian corespundea perfect
cerin]elor impuse de direc]ia de la Canalul Trei.
– O s`-]i explic, Brian, dar las`-m` s`-mi revin.
James se ridic` greu de pe canapea. Nu dormise decât patru
ore [i se sim]ea sfâr[it.
– Te credeam \n vacan]`? \l \ntreb` Brian.
– Da. |n sfâr[it, nu tocmai… Doamne, hainele astea \mpu]ite!
– Ce \nseamn` deghizarea asta \n vagabond?
– Nu [tiai c` am o via]` dubl`?
{i cum Brian nu p`rea s`-i aprecieze umorul, continu`:
– A sunat telefonul tocmai când \mi \ncheiam emisiunea. La
telefon era patronul unui bar-restaurant din apropierea portului
North Beach. {tii, cartierul care e pe cale de a fi reconstruit…
– {tiu. {i mai departe?
– M-am dus acolo. O b`trân` care lucra pentru tipul `sta a disp`rut.
O cheam` Hannah Vickers. Poate ai auzit vorbindu-se de asta?
Brian scutur` din cap.
– Nu. De ce?
– Fiindc` a fost un star \n cinematograful mut. {i de altfel
mi-ai face un mare serviciu dac` ai face ni[te investiga]ii \n
leg`tur` cu subiectul `sta.
– Imediat ce voi avea un moment liber. |mi \nchipui c` vrei s`

faci o emisiune cu subiectul `sta?
James evit` r`spunsul.
– Deci, m-a sunat Murray Landers ca s-o g`sesc pe Hannah
Vickers.
– De ce n-a sunat la poli]ie?
– A sunat. Dar Hannah Vickers este acum o cer[etoare [i
poli]iei nu-i prea pas`. Cal Browsky, detectivul care s-a ocupat de
caz mi-a spus c` dosarul a fost clasat.
Brian cl`tin` din cap \n t`cere.
– {i vrei s` faci o emisiune cu subiectul `sta? \ntreb` el din
nou.
– Da, \i r`spunse James, preocupat.
Dintr-un motiv pe care nu [i-l putea explica prea bine, soarta
b`trânei Hannah Vickers \l afecta profund. Mai f`cuse reportaje
senza]ionale, „bombe“ de interes pasager. Dar de ce se f`cuse
totu[i ziarist, dac` nu era de nici un folos celorlal]i? Acum avea
ocazia, dispari]ia lui Hannah \i d`dea prilejul.
Pân` la urm`, Carson Devies, directorul de programe de la
Canalul Trei, \i d`duse mân` liber` pentru emisiunea „Drept la
inim`“, iar via]a lui Hannah merita s` mobilizeze toate mijloacele
canalului pentru a-i veni \n ajutor…
– Trebuie s-o g`sesc, Brian, murmur` ca pentru el \nsu[i.
|[i scoase c`ma[a [i o arunc` pe mochet`.
– De aceea m-am \mbr`cat \n vagabond. Dac` s-ar [ti \n cartier
c` sunt ziarist, n-a[ inspira \ncredere nim`nui.
– {tii unde e?
– Nu. Dar parc` am dat de o urm`.
– {i crezi c` `sta ar fi un subiect de emisiune pe care s`-l
accepte Carson?
Privirea lui James deveni str`lucitoare.
18 MARY ANNE WILSON
– Are tot interesul! El este cel care m-a chemat s` refac

imaginea Canalului Trei. Parc` \l aud: Canalul Trei, televiziunea
care are suflet, televiziunea care se intereseaz` de via]a telespec-
tatorilor… {i de altfel, nici tu nu e[ti strìn de aceast` politic`.
– Nu m` ocup de rela]iile cu publicul [i nici de publicitate, \i
replic` Brian, cam sec.
Cei doi se \nfruntar` o clip` din priviri. De mult` vreme [tiau
c` n-au aceia[i viziune asupra meseriei.
Evitând s` \nceap` o disput`, James schimb` subiectul:
– Dar tu ce cau]i aici, atât de devreme? \ntreb` el.
– Muncesc, \i r`spunse Brian. Produc`torul de la „Priviri
asupra vie]ii“, are nevoie de informa]ii despre uciderea
detectivului care a avut ideea s` se deghizeze \n mo[ Cr`ciun. M-a
sunat \n mijlocul nop]ii ca s` fac cercet`ri pentru viitoarea lui
emisiune. Dar tu?
– {i eu fac acela[i lucru, \i r`spunse James, vag.
|ncercase s` g`seasc` adresa Sabrinei MacFarland \n cartea de
telefon a ora[ului. |n disperare de cauz`, se decisese s-o sune, dar
se r`zgândise \n ultimul moment.
– M` duc s` fac un du[, spuse el dintr-o dat`. Crezi c` o s`
g`sesc o lam` de b`rbierit \n baia lui Carson?
– N-am nici cea mai mic` idee. Eu nu-mi permit s` fac du[
acolo!
– Ei bine, eu \mi permit! De altfel, el [i cu mine \mp`r]im [i alte
lucruri, adùg` James \ndreptându-se spre u[`.
Se \ntoarse din prag [i adùg`:
– Pân` la urm`, Brian, tu care ai memoria figurilor, n-ai
\ntâlnit-o pe o oarecare Sabrina MacFarland? E fotograf`.
– MacFarland?
Brian lu` un aer preocupat [i trecu \n revist` toate numele pe
care le avea adunate \n memoria sa de calculator.
– Nu cunosc nici o persoan` cu numele `sta, r`spunse el \n sfâr[it.

– P`cat, mi-ar fi fost de ajutor.
|n acel moment, James \[i reaminti cum \i d`duse fata cartea de
vizit`. Nu purta verighet`.
– Cred c` nu e m`ritat`.
– {i-i cau]i adresa?
– Da.
– {i când vrei s` ai rezultatul?
James se uit` la el zâmbind. Reu[ise s`-l intereseze pe Brian.
Acestuia \i pl`cea s` fie considerat cel mai eficace ziarist de la
Canalul Trei.
– Imediat ce ies din baia lui Carson, \i r`spunse cu dezinvoltur`.
***
Sabrina se \ntoarse gemând, \n pat. Era din nou prad` aceluia[i

co[mar.
Dean \ncerca s-o re]in`, iar ea nu putea s` fug`. De ce se
\ntâmpla asta? |ncercase totul, Dumnezeule, cu adev`rat \ncercase
totul! Dar nu se schimbase nimic. Acum, o r`ceal` glacial` o
cuprindea, \n timp ce z`pada \i acoperea cu \ncetul picioarele…
– |]i interzic s` pleci! url` Dean. Trebuie s` r`mâi cu mine! R`mâi!
Nu era decât un vis, nimic altceva decât un vis. Dar nu reu[ea
s` se desprind`. For]ele o p`r`seau, sim]ea cum membrele \i devin
tot mai grele…
Trebuia s` reziste, s` fac` fa]` situa]iei. Dar cum? O disperare
perfid` o cuprindea pe nesim]ite, \i \nghe]a inima, sufletul…
– „Treze[te-te“! \[i strig`, \n somn. „Treze[te-te pân` nu e prea
târziu“!
Brusc, avu senza]ia c` se izbe[te de un zid. Se f`cu \ntuneric.
Apoi nimic.
20 MARY ANNE WILSON
Ochii i se deschiser` dintr-o dat`. Era treaz`. |n sfâr[it! Respir`

adânc, sim]ind u[urat` cum se treze[te la via]`. De ce aceste
co[maruri, care o h`r]uiesc tot timpul? Vroia s` uite trecutul, dar
acesta \i revenea cu putere \n somn. Era \ngrozitor.
|ncet, \ncet Sabrina \[i reg`si calmul. Realiz` c` visele i se
schimbaser` dup` acel apel telefonic. Adormise f`r` probleme,
dar spre miezul nop]ii sunase acel telefon. Când ridicase
receptorul, nu era nimeni la cel`lalt cap`t al firului. Apoi se
cufundase \ntr-un somn agitat. F`r` \ndoial`, amintirea strìnului
\i revenea \n vis, h`r]uind-o… Totu[i, nu ar`ta amenin]`tor. Ba
chiar sim]ise c` ar fi vrut s-o apere.
Primele lic`riri ale zorilor p`trunser` \n dormitor printre
jaluzele. Ridicându-se tân`ra se uit` la pere]ii acoperi]i de
fotografii. Instantanee din San Diego. Ce leg`tur` aveau cu via]a
real`? Totul i se p`rea dintr-o alt` lume… |mbr`cat` numai
\ntr-un tricou larg se duse spre buc`t`rie unde, \ntr-o debara, \[i
amenajase o camer` obscur`. Bù un pahar mare cu lapte [i dup`
dou` ore scoase din baia de developat fotografiile. Erau imaginile
surprinse seara trecut`. Se uit` la ele [i apoi le puse la uscat.
Pe buze \i ap`ru un surâs de satisfac]ie, atunci când le examin`
mai atent. Ob]inuse exact efectul pe care-l dorise: jocul de umbre
[i lumin` \ntre impozanta fa]ad` a teatrului, farurile ma[inilor
reflectate pe asfaltul ud [i siluetele u[or neclare ale trec`torilor…
sem`nând pu]in a fantome. To]i, mai pu]in unul.
Cu sprâncenele \ncruntate, Sabrina se uit` la numeroasele
imagini pe care le luase cu b`rbatul care o urm`rise pân` la
microbuz. Avea o privire scrut`toare, ca [i cum se chinuia s`
g`seasc` ceva… O privire care p`rea sincer` [i \n care str`lucea o
urm` de bun` dispozi]ie … Intrigat`, tân`ra alese fotografiile pe
care dorea s` le m`reasc`. Poate c` a[a va descoperi cheia
misterului…
***
La volanul Fordului sù negru, James intr` pe strada \ngust` ce

[erpuia pe sub bolta de verdea]` a eucalip]ilor [i sicomorilor
b`trâni. Era zece diminea]a [i un soare palid arunca raze timide
asupra golfului San Diego. De o parte [i de alta a drumului erau
numai parcuri [i gr`dini, case particulare [i pavilioane \ntre]inute
cu grij`. Un cartier select, care respira calm.
|nainte s` plece de la birou, g`sise un bilet mâzg`lit \n grab` de
Brian pe un petic de hârtie: „Nici urm` de Hannah, \n perioada
filmului mut. Ai adresa Sabrinei MacFarland“.
Nu-i r`mânea decât s` g`seasc` microbuzul Wolkswagen. Cu
pu]in` [ans`, acesta putea fi parcat la vedere [i atunci ar fi putut
s` arunce o privire \nùntru [i s` dispar`. Acest ultim gând \l
indispuse pu]in. Nu i-ar fi displ`cut s-o re\ntâlneasc` pe fotografa
aceea dr`gu]` cu fl`c`ri \n ochi… Dar nu era timp de idile
romantice. Deodat`, se trezi \ntr-o fund`tur`. Se afla \n fa]a unei
case cu dou` etaje, cu pere]ii v`rui]i. Situat` pe o colin`, avea o
priveli[te magnific` spre golf. Poarta din fier forjat era deschis`.
Aceasta era adresa.
James d`du \n mar[arier pentru a parca \n josul str`zii. Apoi urc`
repede cei câ]iva metri care-l desp`r]eau de casa Sabrinei
MacFarland, se uit` \n jur s` se asigure c` nu e nimeni prin preajm`
[i se furi[` \n gr`din`. Microbuzul Wolkswagen era parcat \n fa]a
garajului. Se apropie de ma[in`, rugându-se cerului s` nu fie \nchis`.
|n câteva secunde, putea s` recupereze cutia de chibrituri…
Puse mâna pe mânerul portierei [i r`sufl` u[urat. Ma[ina nu
era \nchis`. Portiera alunec` f`r` s` fac` zgomot..
***
22 MARY ANNE WILSON
Cu mâna crispat` pe receptor, Sabrina se for]a s`-[i p`streze o

voce hot`rât`.
– Nu, nu vin s` v` v`d \n vacan]`. Am mult de lucru. V` rog s`
m` ierta]i, repet` pentru a treia oar`.
– Dar, draga mea, toat` lumea vine! {i \n plus, trebuie c` ai
suficient timp la dispozi]ie, ca liber profesionist`! Ce fel de
vacan]` po]i face \n California? Nu e nici m`car un strop de
z`pad`…
Aceste ultime cuvinte reu[ir` s-o irite pe Sabrina.
– Mam`, \]i repet c` nu sunt \n vacan]`! Iar despre z`pad`, [tii
ce cred!
– Sabrina, feti]a mea, ascult`-m`. Vrem mult s` te vedem! Po]i
pleca dup` dou`-trei zile.
Cuprins` de o sl`biciune nea[teptat`, tân`ra se rezem` cu
fruntea de perete [i inspir` profund. Mama ei nu renun]a
niciodat` u[or…
– Mam`, nu mai insista. Trebuie s` \nchid acum. Am ni[te filme
de developat. Te sun disear`.
Dup` ce \nchise, Sabrina st`tu cu ochii \nchi[i câteva secunde.
Nu, nu se va \ntoarce acas`. Ar fi fost cel mai bun mijloc de a r`suci
cu]itul \n ran`. Dar ce motiv s`-i dea mamei sale care s` explice
asta? Se va mai gândi pân` disear`. Nu vroia cu nici un pre] s`
provoace un scandal \n familie…
Deodat`, un mic zgomot \i \ntrerupse [irul gândurilor. Se duse
repede \n buc`t`rie [i ridic` u[or storul de la fereastr`. Un ho]
deschidea u[a de la microbuz!
Sabrina gândi repede. Era imposibil s` sune la poli]ie. {i nici la
ziarele de senza]ie, de altfel… S-ar fi gr`bit s`-i r`scoleasc` via]a
privat`… Nu putea s` le ofere [ansa de a-i publica numele cu
litere mari. Dar nici nu putea l`sa ho]ul s`-i fure microbuzul de
sub nas!
Cu gesturi febrile, \[i lu` geanta [i scoase de acolo micul sù

revolver. Bine c` m`car atât putea s` fac`! Travers` repede
buc`t`ria, deschise u[a de la teras` [i ie[i. Apoi se strecur` ca o
umbr` \n gr`din`.
James vroia s-o g`seasc` pe Hannah cu orice pre]. Pentru el,
devenise aproape o obsesie. Nu-[i d`dea prea bine seama cum o
s`-l ajute cutia de chibrituri, dar experien]a \l \nv`]ase c` nici un
detaliu nu trebuie neglijat… |n orice caz, cutioara aceea de carton
era singurul lucru care-l putea, deocamdat`, face s` \nainteze. A[a
c` n-avea nici o ezitare!
Deodat`, auzi un zgomot lâng` el.
– Nu mi[ca, \i ordon` o voce din spate.
James l`s` mânerul portierei [i se \ntoarse cu calm.
– Ce vrei s` faci? S` furi ma[ina? Ai nimerit gre[it! \i spuse
tân`ra din fa]a lui.
Dar James continu` s-o priveasc` \n t`cere. |n \ntunericul din
noaptea precedent`, nu prea v`zuse cât era de frumoas`. Acum, o
g`sea str`lucitoare. P`rul brun \i c`dea \n falduri pe umeri, ochii
verzi \i str`luceau \n soare [i toat` atitudinea ei exprima un
amestec de gra]ie [i sfidare.
– |mi pare rù, dar… nu vreau s` fur ma[ina, spuse James
surâzând dezarmant.
– Adev`rat? {i crede]i c` o s` m` mul]umesc doar cu afirma]ia
asta? Ce cùta]i aici?
Tân`ra puse revolverul \n pieptul lui James. Se p`rea c` nu-l
recunoscuse. Dar cât timp va mai dura pân` s-o fac`?
Capitolul 3
Sabrina \l privi \ntâi drept \n ochi [i apoi \l m`sur` din cap pân` \n
picioare: canadian` de tweed, blugi cura]i [i tricou albastru cu ro[u…
Nu… tipul nu ar`ta a ho]. Firele argintii din p`r \i d`deau chiar
un aer lini[titor.
Imediat, \n]elese cu cine are de-a face. Era individul care-i
intrase \n microbuz, seara trecut`.
– Tot dumneata? exclam` ea ne\ncrez`toare.
James \i r`spunse cu un surâs.
– Ei bine, da! Nu ]i-a trebuit mult s` m` recuno[ti.
– Ce vrei, de fapt? {i cum m-ai g`sit? \ntreb` tân`ra l`sând jos
revolverul de juc`rie.
– E o poveste mai lung`… {i las` naibii juc`ria aia! \i spuse el
ar`tând spre revolver.
Sabrina ridic` din umeri.
– Ascult`, ajunge. O s` chem imediat poli]ia.
– Nu, n-o s-o faci.
– I-auzi, [i de ce m` rog?
El \i adres` un surâs ironic.
– Crezi c` o s` stau aici cuminte cât o s` telefonezi la

comisariat? {i mai ce?
Era evident c` \[i b`tea joc de ea. Sabrina se uit` pe furi[
\mprejur. Casa \n care st`tea era complet izolat`. Din motivul `sta
o \nchiriase, cu [ase luni \n urm`…
– Ascult`, relu` el sigur pe sine, nu vreau s` suni la poli]ie [i
nu m` po]i l`sa singur aici…
F`cu o pauz` [i urm`:
– Pot s`-]i sugerez un fel de compromis?
– Bine! r`spunse ea imediat.
– Las`-m` s` caut ce am pierdut asear` \n microbuz. Apoi o s`
plec [i n-o s` mai auzi vorbindu-se de mine.
Uluit` de atâta \ndr`zneal`, Sabrina se mul]umi doar s` dea din
cap. |n ciuda celor \ntâmplate, avea \ncredere \n el…
James \i f`cu un semn complice din ochi [i se strecur` \n
microbuz. |l v`zu cum se a[az` \n genunchi [i cerceteaz` cu
aten]ie podeaua.
– Nu-i nimic, zise el dup` câteva momente, ie[ind din ma[in`.
I se deslu[ea decep]ia \n glas.
– Ce cau]i?
– O cutie de chibrituri. Argintie, cu un F \n caractere gotice.
– Ai venit pân` aici doar pentru o cutie de chibrituri?
El confirm` din cap.
– Cine e[ti?
Surprins, James ezit` \nainte de a r`spunde:
– Credeam c` m-ai recunoscut!
– Bine\n]eles c` te-am recunoscut… E[ti cel care m-a descusut
cu atâta gentile]e asear`! Dar mi-a sc`pat un am`nunt: cum te
nume[ti.
– M` numesc James Chapman.
– Poftim!
26 MARY ANNE WILSON
– James Chapman.
Repetându-[i numele, \i ar`t` cu un aer resemnat ce era
imprimat pe tricoul sù: o inim` ro[ie sub care era scris „Canalul
Trei, televiziunea care are o inim`“.
Sabrina sim]i c`-i \nghea]` inima.
– E[ti ziarist? se bâlbâi ea.
– Da, n-ai auzit de televiziunea care are inim`? o \ntreb` el
ironic.
Dar Sabrina nu mai era \n stare s`-i r`spund` cu aceea[i
dezinvoltur`.
– Ziarist? repet` ea \nspìmântat`.
|n acel moment, James \n]elese c` ceva nu este \n regul`.
– Sunt moderatorul emisiunii „Drept la inim`“, \i explic` el.
Cel mai adesea preg`tesc un subiect care se difuzeaz` la [tirile de
sear`. Dac` subiectul este interesant, \i consacru o emisiune
special`.
Sabrina \[i imagin` c` auzise destul. Acum c` o descoperise,
n-o s`-i mai lase nici o clip` de r`gaz…
– |ntinde-o, \i ordon` ea iritat`.
– Nu \nainte s` g`sesc cutia aia de chibrituri. E important.
– Cutia de chibrituri? Atunci nu era vorba de o capcan`?
– De ce?
– Pentru emisiune. E… o emisiune foarte important` pentru
mine.
– Ce emisiune? Despre ce e vorba?
– |mi pare rù, dar este prea mult de explicat, \i r`spunse el
privind-o \n ochi.
Deci, era adev`rat? El nu [tia cine e? P`rea c` [ansa se \ntorcea
\n favoarea ei… Nu-i venea s` cread`.
– N-am v`zut nici o cutie de chibrituri.
– Unde e co[ul de gunoi?
– |n cas`, bine\n]eles.
– O s` ]i se par` ciudat, dar a[ vrea s` arunc o privire.
Sabrina ezit` o clip` auzind soneria telefonului.
– M` \ntorc imediat, spuse ea plecând spre teras`.
James se uit` intrigat dup` ea. De ce se speriase atât de tare
când auzise c` este ziarist? |n general, oamenii manifestau
curiozitate [i simpatie pentru aceast` meserie… Nu [i ea. Asta
trebuie c` ascundea ceva. Deodat`, o b`nuial` \i trecu prin minte.
{i dac` totu[i sun` la poli]ie? Nu putea s`-[i permit` riscul `sta.
F`r` s` mai stea pe gânduri, se-ndrept` spre u[a cu geamuri
care d`dea spre teras`. |n momentul urm`tor, se g`sea \ntr-o
buc`t`rie cu mozaic alb [i negru \n care mirosea a cafea. Arunc` o
privire mirat` \n jur. |n afar` de cafetier`, \nc` \n priz`, nu mai
erau decât ni[te cutii de carton, stivuite una peste alta. Din camera
al`turat`, se auzi vocea tinerei.
– Nu acum, te rog…
|mpins de curiozitate, James \naint` pân` \n pragul u[ii.
Sprijinit` de bar, tân`ra st`tea cu spatele la el.
– Dar… de ce nu m` la[i lini[tit`? \i spunea interlocutorului.
}i-am mai spus c` r`spunsul este nu!
Tân`ra \nchise telefonul cu un gest scurt. Apoi umerii i se
zguduir` [i James o auzi cum \[i \n`bu[` un hohot de plâns.
Emo]ionat de atâta nefericire, ziaristul se apropie [i puse o
mân` pe um`rul Sabrinei. Când ea se \ntoarse, prin ochi \i trecu
un lic`r de ne\ncredere. Dar tensiunea era prea mare. Suspin` [i
se strânse lâng` el, scuturat` de hohote de plâns.
Dup` câteva momente p`ru s`-[i vin` \n fire [i se dep`rt`
brusc.
– Ce cau]i aici? \ntreb` ea cu voce \n`bu[it`.
– Vreau s` arunc o privire \n co[ul de gunoi… Nu-]i aminte[ti?
r`spunse el jenat.
28 MARY ANNE WILSON
– Nu te mi[ca. }i-l aduc eu, \l aten]ion` ea sec, \nainte s` ias`

din buc`t`rie.
Se-ntoarse [i-i puse co[ul \n fa]`, zicându-i rece:
– Hai, scotoce[te!
– Mul]umesc, murmur` el, evitând s-o priveasc`.
|n timp ce el examina gunoiul, Sabrina \ncerc` s`-[i recapete
calmul. Se sim]ea a[a din cauza telefonului primit de la mama ei,
ori din cauza acestui strìn ciudat? |n orice caz, se sim]ea mai
nelini[tit` [i mai dezorientat` ca oricând.
James se ridic`, având pe chip o expresie de decep]ie.
– Nimic, exclam` el cu vocea u[or r`gu[it`. Ar putea fi \n alt`
parte?
– Mi se-ntâmpl` s` mai adun \n saco[` lucruri pe care vreau s`
le arunc mai târziu.
– Po]i s` te ui]i acum? Te rog…
O rugase cu atâta blânde]e c` nu avu puterea s`-i reziste. |i f`cu
semn s-o urmeze. Intrar` \ntr-o camer` spa]ioas` \n mijlocul c`reia
se g`sea un [emineu superb. |n afar` de dou` fotolii de piele
neagr` [i o mas` joas`, \n camer` nu se mai g`sea nimic. Doar
ni[te fotografii \n alb-negru pe pere]i.
Tân`ra \[i goli geanta pe \ndelete:
– Uit`-te singur, \i zise ea \ncet. Nu e nimic.
James se uit` \n trecere la lucrurile \mpr`[tiate pe jos: o
pereche de ochelari de soare, un creion dermatograf tocit, un ruj
de buze, un portofel. Nici urm` de cutia de chibrituri.
– |]i mul]umesc totu[i, spuse el.
Se uit` \nc` o dat` la fotografiile de pe pere]i.
– Tu ai f`cut fotografiile astea?
Ea \l aprob` t`cut`. James se apropie s` le vad` mai bine. Una
era f`cut` \ntr-un parc, la c`derea serii, cu un balansoar [i un cer
plumburiu. Nu-[i putu reprima un frison.
– Ce ai vrut s` ar`]i? \ntreb` el, \ntorcându-se spre ea.

Sabrina \ndrept` spre el o privire mirat`.
– De ce \ntrebi?
– Fotografiile sunt foarte frumoase, dar nu \n]eleg…
– |ncerc s` surprind impresii de o clip`: frumuse]ea unui gest,
a unui volum, profunzimea unui spa]iu…
P`rea c` recit` o poezie pe din afar`.
– {i unde e via]a \n toate astea? o \ntreb` James, privind-o
drept \n ochi.
– Poftim?
– Domni[oar` MacFarland, nu exist` nici un fel de via]` \n
fotografiile astea, \i r`spunse el aruncând o privire circular` prin
camer`. A[a cum nu e via]` nici aici, nici o mobil`, nici cel mai mic
semn de bucurie. {i totu[i, Cr`ciunul e aproape!
Obrajii fetei se \nro[ir` u[or.
– N-am avut timp s` mobilez casa, r`spunse ea, plecând
privirea.
– Când te-ai mutat?
– Acum [ase luni. Am fost foarte ocupat`, adùg` ea ca s`
\ncheie discu]ia.
Dar James era hot`rât s` nu cedeze u[or.
– Ce ai preg`tit pentru Cr`ciun?
– Nimic.
Pentru câteva clipe, se l`s` o t`cere grea.
– E trist, spuse el \ncet.
– De ce?
„Pentru c` e[ti singur`. {i fiindc` suferi“ ar fi vrut el s`-i
r`spund`. Dar consider` c` nu avea dreptul. La urma urmei, n-o
cuno[tea deloc.
– Pentru c` e o ocazie s` te bucuri, r`spunse James pe un ton
vesel.
30 MARY ANNE WILSON
Dar nu mai urm`, v`zând privirea \ntunecat` a tinerei. De ce

sim]ea nevoia s-o fac` mai vesel`? Ar fi vrut s-o ia \n bra]e, s-o fac`
s` râd`, s`-i redea dragostea de via]`…
– De fapt, \]i datorez o explica]ie. Adineauri m-ai crezut un
nebun furios.
Fata scutur` din cap.
– Nu-i nevoie. Am avut \ncredere. Dar n-ai g`sit cutia [i acum
po]i s` pleci.
|n loc de asta, James se a[ez` \ntr-un fotoliu.
N-o s` scapi atât de u[or“ \[i zise \n sinea lui.
– Este adev`rat c` nu-i prea interesant… spuse el dezinvolt.
Dup` privirea ei curioas`, \n]elese c` [i-a atins scopul. Urm`:
– Bine… Iat` povestea. Un patron de bar m-a sunat \ntr-o zi la
televiziune. E cel de la Flaunder's.
– Cunosc locul, i-o tìe ea gânditoare.
Pentru el lucra o femeie, relu` James. Hannah Vickers. Trebuie
c` are vreo optzeci de ani, e mic` de statur` [i are p`rul alb.
– Ce i s-a \ntâmplat? \ntreb` Sabrina cu interes.
Ceva o fascina la acest b`rbat. Poate vocea, dar mai ales ce i se
citea \n ochi: o bun`tate imens` [i mult` dragoste…
– A disp`rut. Dar n-avea un domiciliu stabil. Nimeni nu [tia de
unde vine. |ntr-o diminea]`, a ap`rut la Murray Landers, patronul
barului-restaurant, ca s` caute de lucru. A angajat-o. Era o tip`
serioas`, care nu d`dea \napoi de la treab`. |n momentele libere,
le povestea clien]ilor \ntâmpl`ri de la Hollywood. Spunea c`
jucase \n filme mute [i c` fusese uitat` dup` aceea.
James se \ntrerupse câteva secunde. Tân`ra p`rea c`-i soarbe
cuvintele. Mul]umit c` reu[ise s`-i capteze aten]ia, urm`:
– Ultima oar` când a v`zut-o Murray, purta un palton ro[u, luat
nu se [tie de unde. Pentru ea, era culoarea Cr`ciunului. A doua zi
n-a mai ap`rut. De atunci, a trecut o s`pt`mân`.
– {i ce vrea patronul?
– Vrea s-o g`sesc.
– {i de ce nu a sunat la poli]ie?
– A sunat. Dar s-au ar`tat gr`bi]i s` claseze afacerea. Pentru ei,
Hannah nu este decât un vagabond \n plus.
Sabrina ridic` privirea [i se a[ez` lâng` el.
– Dac` o g`se[ti pe Hannah…
Se corect` imediat, v`zându-l c` \ncrunt` din sprâncene.
– Când o s-o g`se[ti pe Hannah, ce ai de gând s` faci?
– Nu m-am gândit, \nc`. Dar important e s-o g`sesc, nu-i a[a?
– Desigur, \i r`spunse ea, surprins` de determinarea cu care
vorbea el.
Era oare posibil ca un ziarist s` fie atât de interesat de soarta
unei b`trâne, de care, dup` toate aparen]ele, nu-i p`sa nim`nui,
nici m`car poli]iei? Desigur, James p`rea generos, dar ar fi vrut s`
[tie pân` unde mergea cu generozitatea…
– S-ar p`rea c` acea cutie era singura urm` de care d`duse[i.
– Exact.
– Dar \n buzunarul paltonului tù te-ai uitat?
– Desigur. De altfel numai unul este bun. Cel`lalt era gùrit.
– Gùrit? Te-ai uitat \n c`ptu[eal`?
Chipul lui James se lumin`.
– Drace… nu m-am gândit!
– Ei bine, ar trebui s-o faci.
Deodat`, James remarc` privirea plin` de via]` a tinerei. O
f`cea [i mai frumoas`. {i mai tân`r`. Ce vârst` putea s` aib`?
Brusc, Sabrina se ridic`.
– Am uitat s` sting lumina \n camera obscur`. M` \ntorc
imediat.
– Ai laborator acas`?
Ea aprob` cu un semn din cap.
32 MARY ANNE WILSON
– Mi-ar pl`cea s` arunc o privire.

|n fa]a expresiei ei pu]in ironice, adùg`:
– Doar \n interes profesional, desigur!
O urm` pe Sabrina \n c`m`ru]`. Negativele erau ag`]ate pe
pere]i [i pe o sfoar` la uscat.
– Ai tot ce-]i trebuie, observ` el.
– E un lucru obi[nuit, \n meseria mea.
James se preg`tea s`-i r`spund`, când se recunoscu pe mai
multe cli[ee. |naint` [i lu` unul la \ntâmplare.
– Credeam c` nu m-ai fotografiat, a[a cum mi-ai spus, o ironiz` el.
– Am min]it, m`rturisi ea, ro[ind. Dar e [i gre[eala ta! Mi s-a
f`cut fric` atunci când ai intrat \n ma[in`.
– Iart`-m`. Trebuia s` [tiu cu cine am de-a face. Orice
publicitate ar fi avut efecte dezastruoase asupra anchetei.
La auzul acestor cuvinte, chipul Sabrinei se destinse.
– Atunci suntem chit! exclam` ea cu un surâs.
U[or tulburat de farmecul ei James ar`t` spre cli[eele
\mpr`[tiate pe mas`.
– De ce mi-ai f`cut atâtea fotografii?
– E[ti interesant. Lumina \]i las` jocuri de umbre pe fa]`.
Erai… frumos.
James o privi cu aten]ie.
– E o treab` bun`, \n orice caz. Plin` de sensibilitate.
Nu mai spuse nimic. Totu[i, din fotografii se degaja un aer de
infinit` triste]e, un sentiment de de[ert`ciune [i singur`tate.
Ea p`ru surprins`.
– De… sensibilitate?
– Absolut.
– Fotografiam la \ntâmplare, s` [tii, r`spunse ea ro[ind.
Apoi se \ntoarse [i \ncepu s` aranjeze fotografiile. |n timp ce ea
st`tea cu capul plecat, James \i z`ri ceafa, care i se p`ru c` o face
atât de fragil` [i vulnerabil`, c` se sim]i tulburat.
– Câ]i ani ai? o \ntreb` f`r` s` gândeasc`.

Ea se-ntoarse, surprins`.
– De ce m` \ntrebi?
– Fiindc` \n fotografiile tale se poate citi o maturitate
surprinz`toare.
– Vârsta n-are de-a face cu asta, murmur` ea v`zându-[i mai
departe de treab`.
– Ai f`r` \ndoial` dreptate.
Ea ridic` ochii [i-l privi drept \n fa]`.
– Am dou`zeci [i [ase de ani.
Uimirea lui James se citi \n lic`rirea mali]ioas` din ochii ei.
Sim]i nevoia s-o provoace din nou.
– E[ti probabil prea vârstinic` pentru a mai crede \n Mo[
Cr`ciun? o \ntreb` privindu-i reac]ia.
Sabrina avu un surâs r`nit.
– Ce are Mo[ Cr`ciun atât de special? Crezi c` dup` câteva zile
de a[a-zis` solidaritate uman`, lumea se va schimba? {i atunci de
ce s` tri[ezi?
Dintr-o dat`, glasul i se frânse \ntr-un hohot scurt, pe care [i-l
reprim` \nainte de a se \ntoarce cu fa]a de la el. James o observ`
emo]ionat sim]ind c` \l cuprinde \ncetul cu \ncetul un val de
repro[uri. |[i aminti de cuvintele lui Carson: „James, tu \i iube[ti
prea mult pe oameni. {i nu e[ti fericit decât dac` po]i s`-i aju]i.
Vino la Canalul Trei. Acolo e locul generozit`]ii tale, acolo n-o s`
deranjezi pe nimeni, acolo o s` fii \n largul tù…“
James se sili s` alunge aceste amintiri [i se uit` la tân`ra care
continua s` se fr`mânte. Imediat \[i d`du seama c` se impunea o
certitudine: vroia s-o ajute pe fata aceasta la fel de mult cum dorea
s-o g`seasc` pe Hannah. Da, dar cum putea s` \mpace cele dou`
dorin]e?
Capitolul 4
– Vreau s`-]i fac o propunere, declar` brusc ziaristul.

Tân`ra femeie \i sus]inu cu greu privirea. {i ro[i u[or.
– Poftim-?
– O propunere pentru o slujb`, preciz` el.
– Domnule Chapman, nu sunt \n cùtarea nici unei slujbe.
– Spune-mi James, te rog.
Se apropie de ea.
– De fapt, am nevoie de ajutorul tù.
– Nu [tiu unde se afl` cutia de chibrituri. Uit`-te \n c`ptu[eala
de la PALTON, dar…
– O s` verific, dar nu e vorba de asta. M-ai \ntrebat ce o s` fac
dac` am s-o g`sesc pe Hannah. Am g`sit r`spunsul. O s` preg`tesc
o emisiune special`, care se va difuza \n ianuarie… Dup` s`rb`tori,
\i uit`m prea repede pe am`râ]ii de lâng` noi. Aceasta ar fi o ocazie
de a aduce aminte de ei. O s` vorbesc cu directorul de programe,
chiar azi. Cu fotografiile tale, a[ vrea s` ilustrez reportajul.
Propunerea \i fu \ntâmpinat` cu o t`cere. Sabrina se gândi c`
avea [i a[a prea multe probleme ale ei. A[a c` problemele altora…
– Nu doresc s` lucrez pentru televiziune, r`spunse ea \n cele

din urm`. De altfel, nici n-a[ fi \n stare.
– Ba da! Sabrina, ai s` reu[e[ti s` ajungi la sufletul oamenilor.
|n televiziune, o s` faci miracole!
S` ajung` la sufletul oamenilor? Dar `sta era lucrul pe care-l
dorea cel mai pu]in!
– Nu cred c`…
– N-o s`-]i ia prea mult timp, mai ales c` n-ai nimic special de
f`cut de Cr`ciun. M` po]i \nso]i ca s` faci fotografii. Dup` aceea,
s` le alegi pe cele mai bune va fi o joac` de copii…
Sabrina ar fi vrut s`-i spun` c` se cam gr`be[te. De ce era atât
de sigur c` o s-o g`seasc` pe Hannah? Pe de alt` parte, i se oferea
ocazia s` aib` o scuz` pentru a sc`pa de obliga]iile unei vacan]e \n
familie.
Vocea lui James \i curm` [irul gândurilor.
– Cu cât ai vrea s` fii pl`tit`?
– Oh… nu e nevoie s` fiu pl`tit`! O s-o fac din solidaritate
pentru o cauz` bun`, \i spuse ea, \nro[indu-se la fa]`.
Se sim]ea cumva vinovat` s` fac` pe generoasa, cât` vreme
propunerea lui James o scotea de fapt din \ncurc`tur`. |n ceea ce
prive[te banii, \i erau suficien]i cei pe care-i primea ca rent`…
– Totu[i, trebuie s` ]i se dea m`car o sum` simbolic`, relu`
James.
– S-a f`cut. O s`-mi da]i cât pute]i, [tiind c` nu vreau nimic,
zise Sabrina râzând.
– Deci am \ncheiat târgul, r`spunse el vesel.
„Ce ciudat` e via]a!“ se gândi Sabrina. B`rbatul `sta care o
amenin]ase la \nceput, devenea acum salvatorul ei…
– Acum, nu ne mai r`mâne decât s` mergem la studio. Trebuie
s` te prezint lui Carson, spuse James, bine dispus.
36 MARY ANNE WILSON
– Acum?
– Cu cât mai repede, cu atât mai bine. |n plus, trebuie s` m`
uit [i \n c`ptu[eala paltonului `la blestemat!
Pe când \i spunea toate astea, James se gândea cum o s`-i
prezinte proiectul lui Carson. Era foarte meritoriu c` vroia s` fac`
o emisiune special`, dar \n acel moment Canalul Trei avea mari
probleme financiare. Ce argumente ar fi putut s`-i conving`?
Totodat`, Carson \i d`dea \ntotdeauna ce dorea, nu-i punea be]e
\n roate.
– Trebuie s` mergem chiar acum? \ntreb` tân`ra, cu o urm` de
team` \n glas.
James sim]i c` este pe punctul de a se r`zgândi.
– Da, n-avem nici un minut de pierdut.
– Foarte bine, m` duc s` m` schimb. A[teapt`-m` aici.
Surprins de schimbare, James o urm`ri cu privirea. Deci, pân`
la urm`, acceptase. Ce Cr`ciun ciudat urmau s` trìasc`…
Privirea i se opri pe gr`mada de fotografii pe care tân`ra o
l`sase pe m`su]`. Lu` vreo câteva [i \ncepu s` le examineze rapid.
|ntr-una din ele \l recunoscu pe individul care-l abordase \n fa]a
restaurantului [i \ncrunt` din sprâncene. Apoi surâse v`zând cum
ar`ta el \nsu[i, \n poz`. |l prinsese bine! Ar`ta exact ca un
vagabond! Dar ce g`sise fata la el, de f`cuse atâtea instantanee?
– Gata, am terminat! o auzi deodat` pe Sabrina.
Se \mbr`case cu pantaloni [i o vest` verde cu mâneci largi
care-i accentua culoarea ochilor. St`tea \n fa]a lui, surâzând timid.
– E[ti foarte frumoas`, spuse James.
Tân`ra \[i \ntoarse privirea.
– A[ vrea, relu` el repede, s` iau [i fotografiile astea, dac` se
poate.
– Desigur.
James puse satisf`cut fotografiile \n buzunar. Urmau s`-i
serveasc` la ducerea anchetei [i apoi pentru… \nc` nu [tia pentru ce!
***
„La ora [ase, vom avea ultimele ve[ti despre ancheta asupra
mor]ii detectivului Andrew Dawson. Apoi \l vom asculta pe
George Leone, intervievat pentru „Drept la inim`“. Domnul
George Leone are o poveste interesant`…
|n timp ce James oprea radioul ma[inii, Sabrina sim]i deodat`
c` regret` faptul c` acceptase cu atâta u[urin]` propunerea pe
care acesta i-o f`cuse. Nici o scuz` nu era suficient` pentru mama
ei. Dar acum acceptase, [i presim]ea c` asta o va costa scump.
Se \ntoarse spre \nso]itorul ei.
– De ce te str`duie[ti atât s` g`se[ti o biat` b`trân`? Crezi c`
povestea ei o s` intereseze publicul?
– E o \ntrebare bun`. Sincer vorbind, cred c` nu, dac` nu sunt
f`cute cunoscute ni[te am`nunte. |n primul rând, mizez pe faptul
c` Hannah a fost o stea a cinematografului mut. Dac` asta e
adev`rat, desigur… |n orice caz un singur lucru conteaz` pentru
mine.: s` ajut cât mai mul]i dezmo[teni]i ai soartei [i Hannah face
parte dintre ei. |n]elegi, nu m` pot mul]umi doar cu a evoca soarta
acestor oameni, f`r` s` \ncerc s` fac ceva pentru ei. E ceva mai
puternic decât mine…
Leg`nat` de vocea lui, Sabrina \l asculta \n t`cere. Brusc, \[i
d`du seama de ce emisiunea „Drept la inim`“ avea atât de mult
succes. James era desigur un b`rbat seduc`tor. {i toat` for]a lui de
seduc]ie i se transmitea mai ales prin voce. O voce cald`,
profund`, sincer`. O voce care n-avea nici o urm` de afectare, ca
cele a atâtor al]i ziari[ti de televiziune…
|i arunc` repede o privire. B`rbia voluntar` [i linia ferm` a
buzelor d`deau o impresie net` de for]` [i calm. „Ce personaj
ciudat“! \[i spuse ea \ntorcând privirea.
38 MARY ANNE WILSON
– Aproape am ajuns, o anun]` James.

Dar tân`ra, pierdut` \n gânduri, nu-i r`spunse.
– Sabrina, visezi? relu` James surâzând. Mai bine ai admira
cl`direa Canalului Trei.
Un ansamblu de cl`diri din o]el [i sticl` se \n`l]a la cap`tul
str`zii. Pe fa]ad` era pictat` o inim` imens`, \n albastru [i ro[u.
James \ncetini [i opri \n dreptul unui grilaj dublu, care se deschise
ca prin farmec \n fa]a Fordului.
– Te-ai mai plimbat vreodat` pe culoarele unei televiziuni? o
\ntreb` el, parcând ma[ina.
– Niciodat`. E prima oar`, r`spunse ea t`r`g`nat.
O amintire urât` \i reveni \n memorie. |ntr-o zi, sunase un
ziarist care \ncercase s-o mituiasc` pentru a ob]ine un interviu cu
Dean. Dup` ce \nchisese, debran[ase telefonul, hot`rât` s` plece
cât mai departe posibil.
– Pari dezam`git`, \i spuse James coborând din ma[in`.
– Dezam`git`? Nu, dar…
– Vino s` vezi ca lumea televiziunii nu-i decât o iluzie. Totul
este artificial.
Sabrina ar fi vrut s`-i spun` c` nici nu se a[tepta la altceva, dar
se opri. James \i dovedise totu[i c` e altfel decât majoritatea
confra]ilor sì…
Ziaristul \nchise Fordul [i se-ndrept` spre holul de la
intrare.
– Noi suntem produc`torii majorit`]ii a emisiunilor noastre, \i
zise el fetei, oferindu-i bra]ul. Canalul Trei are trei platouri la
dispozi]ie: dou` pentru [tiri, emisiunile speciale [i jocuri [i unul
care este \n exclusivitate pentru emisiunea de diminea]` „Privire
asupra ora[ului“. Concuren]a este acerb` \ntre programe. Normal:
toat` lumea dore[te s` intre \n „prime time“.
– |mi pari cam cinic.

– Nu, doar realist. O calitate care se \ntâlne[te din ce \n ce mai
rar \n meseria asta…
– Lucrezi independent? Sau…
James o privi cu o u[oar` ironie.
– Nu. |mi produc emisiunile singur [i am un contract ferm. M`
rog, atât de ferm cât se poate, \n meseria asta… Dar Carson m`
cunoa[te prea bine ca s` m` lase balt`. Deocamdat` are nevoie de
mine.
Deodat`, Sabrina se opri din mers.
– Mi-am l`sat aparatul de fotografiat \n ma[in`!
– N-are importan]`, n-o s` ai nevoie de el acum.
Cu aceste cuvinte, James \i surâse [i \mpinse u[a de la intrare.
Holul vast era decorat cu ghirlande luminoase multicolore, iar
difuzoarele mascate \n perete difuzau cântece de Cr`ciun. Un
paznic se ridic` gr`bit, z`rindu-l pe James.
– Bun` ziua, domnule Chapman. Nu v` a[teptam!
– Cr`ciun fericit, Marvin. Cum merge?
– Merge. Domni[oara n-are nevoie de un permis de intrare?
– Nu. Nu st`m mult. Nu-]i face probleme, Marvin. Nu p`ze[ti
cine [tie ce secrete de stat!
– A[a e, domnule Chapman. Cr`ciun fericit la amândoi!
– Mul]umesc, Marvin. Studiourile sunt pe aici, adùg` James
ar`tându-i tinerei un culoar la stânga lor.
Nici nu-[i ispr`vi bine fraza c` doi tineri n`v`lir` \n hol cu
bra]ele ocupate de gen]i negre [i suporturi pentru microfoane.
– Pune]i totul la punct, le ordon` o voce din spatele lor. |l
trimit [i pe Denyl imediat ce dau de el.
– Ca s` zic a[a, ai avut o vacan]` cam scurt`, James, spuse unul
dintre cei doi, \nainte s` ias` pe u[`.
40 MARY ANNE WILSON
– Ne vedem mai târziu, adùg` tovar`[ul sù. Trebuie s`

mergem \n centru, pentru un reportaj.
Apoi lini[tea se instal` \n hol. Dar nu pentru mult timp.
– James?
Sabrina se-ntoarse [i z`ri o femeie cu ochii violen]i, ce
exprimau o mirare ne\ndoielnic`.
– James? Credeam c` e[ti \n vacan]`! spuse aceasta apropiindu-se.
– Am f`cut o \ntrerupere, r`spunse James. Ce se-ntâmpl` aici?
– Se pare c` poli]ia l-a descoperit pe suspectul num`rul unu!
{tii, cel acuzat de uciderea detectivului. Am trimis o echip`.
Se opri o clip` [i ar`t` spre birouri cu un gest gr`bit.
– Carson este furios c` nu-l g`se[te pe Denyl. }ip` c` o s` se
duc` el \nsu[i la fa]a locului. N-a[ vrea s` fiu \n pielea lui Denyl,
adùg` ea cu glas sc`zut.
– Nu putea s`-l trimit` pe John ori pe Stacy? \ntreb` James.
– E un subiect senza]ional. {i tu [tii cum e el: când vrea ceva,
trebuie s` aib` imediat. Acum \l vrea pe Denyl.
Se \ntoarse spre Sabrina [i spuse:
– Cred c` nu ne cunoa[tem.
– Sabrina MacFarland, se gr`bi James s-o prezinte [i se-ntoarse
spre tân`r`, ca s`-i explice.
– Jill Segar lucreaz` pentru „Vânz`torul de Vise“, o emisiune
de turism, de c`l`torii…
Cum tân`ra scutur` din cap, a necunoa[tere, James continu`,
amuzat:
– Sabrina nu se uit` la televizor. |nchipuie-]i c` nici m`car nu
[tia cine sunt!
– Am citit c` zece la sut` din popula]ie n-are televizor, spuse
Jill, surâzând.
La auzul acestor cuvinte, Sabrina sim]i c` ro[e[te u[or.
Con[tient de \ncurc`tura \n care se afla, James schimb` subiectul:
– Jill, dup` p`rerea ta, \n ce dispozi]ie e Carson?

– Devastatoare, r`spunse aceasta f`r` ezitare. Pe o scar` de unu
la zece, probabil c` nu trece de unu. Ar fi mai bine s` ia pu]in aer,
zise Jill \ncre]ind din nas.
– Asta-i petrecerea mea! Trebuie s`-i vorbesc de un nou
proiect.
– Ei bine, curaj! Acum trebuie s` merg s`-mi fac treaba. {i tu,
nu-i a[a?
– Da, e o pâine de mâncat, \i r`spunse ziaristul surâzând.
Sabrina, vii cu mine?
Dup` câteva momente, James se opri \n fa]a unei u[i pe care
numele lui era scris cu litere albastre, str`lucitoare. O deschise
[i-i f`cu loc Sabrinei s` intre.
Tân`ra se uit` t`cut` la \nc`perea strâmt`, cu pere]i albi [i
ferestrele cu storurile ridicate, cu un birou metalic plin de dosare
[i hârtii.
James se duse la cuier [i \[i examin` cu aten]ie vechiul palton.
– Nu-i adev`rat, murmur` el surprins.
– Ai dat peste ceva? \l \ntreb` Sabrina, apropiindu-se.
– Da. {i cel mai sigur mijloc de a [ti este…
F`r` s`-[i sfâr[easc` vorbele, James trase de c`ptu[eal`,
sfâ[iind-o cu un gest energic.
Un obiect mic, argintat se rostogoli pe podea.
– Cutia de chibrituri! exclam` Sabrina.
James se uit` la tân`r` cu ochi str`lucitori. O t`cere complice
se instal` pentru câteva momente \n \nc`pere. Iar apoi, f`r` un
cuvânt, o strânse la piept.
Capitolul 5
Un val de c`ldur` ame]itoare o cuprinse pe tân`ra femeie. Ar fi

trebuit f`r`-ndoial`, s` reziste [i s` se opun`, dar se sim]ea f`r`
puterea de a face ceva. Prin aceast` \mbr`]i[are, James \i d`dea
vitalitatea, energia de care avea atâta nevoie. Când el se desprinse,
se sim]i aproape decep]ionat`. |l v`zu cum \ntorcea pe toate
p`r]ile cutia de chibrituri.
– Pot s` m` uit? \l \ntreb`, \ncercând s`-[i st`pâneasc` tremurul
vocii.
Lu` cutia [i se uit` cu aten]ie la „F“-ul imprimat pe carton.
Trecuse atâta timp de când un b`rbat n-o mai ]inuse \n bra]e…
– Litera asta ne-ar putea da un indiciu, spuse ea gânditoare. Ar
putea s` aib` o leg`tur` cu Hannah?
– Nu. Numele ei e Vickers. {i nu cred s` existe cineva \n
anturajul ei care s` aib` un obiect atât de elegant. Probabil e luat`
din alt` parte.
– Inscrip]ia arat` c` e un obiect de lux.
– Ce vrei s` spui?
– {tii, cu ocazia marilor evenimente, cum ar fi o nunt`, ori o

conferin]` de pres`, se pot face obiecte personalizate, c`r]i de
vizit`, invita]ii, cutii de chibrituri…
O b`taie u[oar` \n u[` la \ntrerupse convorbirea. Imediat Brian
\[i f`cu apari]ia.
– James, \mi pare bine s` te v`d. Am primit informa]iile…
Se opri z`rind-o pe Sabrina [i se uit` \ntreb`tor la James. Acesta
f`cu prezent`rile.
– Sabrina, el e Brian Lake. Lucreaz` la documentare. Brian,
]i-o prezint pe Sabrina MacFarland. O s` m` ajute pentru o
emisiune special`.
Apoi se-ntoarse spre tân`r` [i adùg`:
– Scuz`-m` un moment. N-o s` dureze mult.
U[a se-nchise dup` cei doi [i Sabrina \nchise ochii. Singur`, \n
sfâr[it… Era evident c` b`rbatul o tulbura mai mult decât era
dispus` s` admit`. Dar era bine c` nu trebuia s`-l vad` decât câteva
zile…
Ridic` din umeri [i puse mâna pe cartea de telefon.
***
Brian se opri din mers, pe culoar.

– Acum c` ai g`sit-o, nu mai ai nevoie de informa]iile mele, zise
\ncet c`tre James.
– Glume[ti, cred.
Brian se lipi cu spatele de perete [i recit` pe un ton monoton:
– Sabrina Afton MacFarland Gregory. Fotograf de art`.
Ilustreaz` c`r]ile alea enorme care se cump`r` doar pentru a le
]ine \n bibliotec`, dar nu se citesc niciodat`. A primit un premiu,
acum doi ani, pentru o c`r]oaie despre ora[ele americane. |n
culori. Superb`.
44 MARY ANNE WILSON
– Ce altceva ai mai g`sit? \ntreb` James, cam iritat de stilul

telegrafic al lui Brian.
– A[adar, nu [tii? \l \ntreb` acesta, mimând surprinderea. Era
vizibil satisf`cut.
– S` [tiu, ce?
– Era c`s`torit` cu Dean Gregory, un politician care era \n
plin` ascensiune, urmând s` intre \n Senat. Dar a murit subit.
Acum un an.
– Gregory… numele lui \mi este familiar. Care a fost cauza
mor]ii?
– Un atac cardiac. Acas`, \n Connecticut
La auzul acestor vorbe, pulsul lui James se acceler`.
– Sabrina era cu el?
– Nu, l-a g`sit mort. Evenimentul a ]inut titlurile mari \n ziare,
dar nu din cauza lui Dean Gregory. Ai auzit de Henry MacFarland?
– Industria[ul care a f`cut avere din plastic?
– El e! Iar Sabrina e fiica lui mai mic`. Acum \n]elegi de ce a
atras aten]ia presei: alian]a dintre ban [i putere, moartea
nea[teptat`… Dup` aceea, ea a stat cu p`rin]ii, o vreme. Apoi a
disp`rut. Dar acum [tim unde e, \ncheie Brian.
– Când a murit Dean Gregory?
– Acum un an, chiar \nainte de Cr`ciun.
James sim]i c`-l ia ame]eala.
– Mul]umesc, Brian. S` nu mai spui povestea asta nim`nui. Nu
vreau s` aib` necazuri.
– Po]i s` contezi pe mine. Bine, imediat ce termin cu
investiga]iile despre moartea detectivului, m` ocup [i de tine.
– Ne-am \n]eles.
James \l privi cum se \ndep`rteaz` [i scoase un suspin adânc,
\nainte s` se-ntoarc` \n birou.
Sabrina se uit` surprins` la u[a care se deschisese brusc.
– Ai [i terminat? \ntreb` ea, intrigat`.

– Da, cu Brian totul merge repede.
– James pot s` te-ntreb ceva?
– Desigur.
– Brian ]i-a dat adresa mea?
James ezit` o clip`:
– Da.
– E foarte eficace, nu-i a[a?
Ziaristul adopt` o t`cere prudent` \n timp ce tân`ra continu`,
b`nuitoare:
– Ce ]i-a mai spus despre mine?
James ar fi vrut s` poat` s` evite r`spunsul la aceast`
\ntrebare. Alese \n cele din urm` un compromis \ntre adev`r [i
minciun`.
– Asta-i cam tot ce mi-a spus despre tine, spuse el \ntinzându-i
o hârtie bo]it` pe care Brian scrisese adresa.
Sabrina d`du din cap [i-[i re]inu un surâs mali]ios.
– |ntr-adev`r, nimic nu poate fi ascuns de voi, ziari[tii!
– Crezi… Dar de fapt, ce cùtai \n cartea de telefon? Num`rul
unei tipografii din San Diego. O s`-i sun!
Devenise dintr-o dat` atât de hot`rât` \ncât James se surprinse
c` o admir`. „Cu cât` pasiune trebuie c` [i-a iubit so]ul“ se gândi.
Gândul acesta \i provoc` o strângere de inim` nea[teptat`.
– James! M` ascul]i?
– Desigur! Ai f`cut o treab` foarte bun`.
Cu zâmbetul pe buze, tân`ra lu` telefonul [i form` num`rul
tipografiei. Dup` câteva secunde, f`cu o mutr` decep]ionat`.
– Au \nchis pentru vacan]`, spuse \ntorcându-se spre el. O
s`-i sun \n ianuarie.
Dup` ce puse receptorul \n furc`, telefonul \ncepu imediat s`
sune.
46 MARY ANNE WILSON
– |ncepe, zise James ridicând receptorul. James Chapman la

telefon.
– Bun` ziua, Murray Landers. Trebuie s`-]i vorbesc. Po]i s`
treci azi pe la mine?
James \[i consult` ceasul.
– Nici o problem`. Cam peste o or`, e bine?
– Splendid! Intri prin spate, ca ultima oar`… Ai g`sit ceva? mai
adùg` el, plin de speran]`.
– Nimic foarte concret, dar am o idee…
Interlocutorul sù t`cu o secund`.
– E foarte bine, fiindc` am o alt` problem`. Te a[tept, domnule
Chapman, adùg` acesta [i apoi \nchise telefonul.
– Ei bine, cred c` lucrurile se complic`, \i explic` James tinerei.
Era Murray Landers. Trebuie s`-l v`d imediat. O s` profit`m [i o s`
lu`m ni[te instantanee.
|n ochii Sabrinei ap`ru o lic`rire pozna[`.
– {i vrei s` mergi a[a \mbr`cat? \ntreb` ea, ar`tând spre inima
ro[ie-albastr` de pe tricou.
James o privi [i apoi surâse.
– Nu, desigur. N-o s` strig \n gura mare c` sunt ziarist! O s`
trebuiasc` s` trec pe acas`, s` m` schimb. Vii cu mine?
***
Era pu]in dup` ora amiezii [i James se strecura cu Fordul sù

printre celelalte ma[ini de pe strada mare care ducea \n portul San
Diego. Contrastul cu centrul ora[ului era izbitor. Imobilele nu
aveau mai mult de trei, patru etaje [i aveau fa]adele din c`r`mid`
ro[ie, acoperite de graffitti.
– Sabrina, [tiai c` un poli]ist a fost asasinat \n locul `sta?
– Da, am auzit vorbindu-se.
– Echipa noastr` s-a dus s` filmeze arestarea presupusului asasin.

– Ce lovitur`! exclam` tân`ra, nu f`r` ironie.
– Adev`rat. O s` creasc` audien]a pentru Canalul Trei.
– Audien]a face legea, nu-i a[a?
– Da, [i trebuie f`cut orice s-o men]ii cât mai ridicat`.
Sabrina tocmai se preg`tea s`-i spun` c` [i ea fusese victima
acestei lupte pentru audien]`, dar privirea \i fu atras` de fa]ada
teatrului Fenwick, pe care o fotografiase cu o sear` \nainte. Ni[te
lucr`tori lustruiau mânerele u[ii de la intrare \n timp ce al]ii
ridicau un afi[ \n balconul edificiului.
– Ia te uit`! S-ar p`rea c` teatrul o s` se deschid` \n curând.
– E vorba de 2l decembrie. Cu ocazia asta, primarul ora[ului va
inaugura restaurarea acestei p`r]i a ora[ului. Un buget de
dou`sprezece milioane de dolari. |]i dai seama!
Tân`ra r`mase t`cut` \n timp ce p`trundeau tot mai adânc \n
cartierul muncitoresc. Se uita la ulicioarele sufocate de gunoaie [i
de vagabonzii a[eza]i pe brânci. Aici, mizeria p`rea la ea acas` [i
nimeni n-ar fi putut s-o izgoneasc`.
James vir` pe o str`du]` [i opri \n fa]` la Flaunder's.
– E mai bine s` intr`m prin spate. Aici cu cât e[ti mai discret cu
atât e mai bine.
Tìe contactul [i ie[i din ma[in`. R`ceala aerului \i strânse
gâtul. A[tept` pân` Sabrina i se al`tur` [i apoi cioc`ni de dou` ori
\n u[`, care se deschise imediat.
– Bun` ziua, domnule Chapman, bolborosi un b`rbat cu
chipul slab [i cu privirea ascuns` de ni[te lentile groase.
– Am convenit s`-mi spui James, nu-i a[a?
Murray Landers \i strânse mâna viguros, dar ochii \ntuneca]i \i
tr`dau o oboseal` de mult timp adunat`.
– Murray, relu` James, ]i-o prezint pe Sabrina. O s` m` ajute
f`când câteva fotografii.
48 MARY ANNE WILSON
B`rbatul \[i [terse mâna de [or]ul p`tat [i apoi i-o \ntinse tinerei.
– |ncântat s` v` cunosc, domni[oar`, Cr`ciun fericit!
– {i dumneavoastr`, \i r`spunse ea cu c`ldur`. Sunte]i
proprietarul restaurantului?
– Proprietarul [i omul bun la toate, r`spunse el invitându-i s`
intre.
Intrar` \ntr-o buc`t`rie luminat` cu neon. Sabrina se uit`
\mprejur. V`zu dou` vrafuri de vase, un aragaz, o mas` de lucru
pe care se aflau un televizor [i o vitrin` frigorific`. Cur`]enia era [i
ea pe m`sura s`r`ciei mobilierului.
– Sta]i jos, spuse Murray, indicându-le scaunele din jurul unei
mese din \nc`pere. Carlo! Pe unde mai e[ti?
Un b`rbat \ndesat \mpinse u[a batant` a buc`t`riei.
– Da, [efule!
– Ai tu grij` de restaurant [i ia comenzile. Acum e sfâr[itul zilei,
adùg` el spre James [i Sabrina
– No, [efule! consim]i Carlo, \nainte s` dispar`.
– Ce s-a \ntâmplat, Murray? se interes` James, a[ezându-se.
– Oh, nu-i prea vesel. Dar mai \ntâi las`-m` s` v` preg`tesc
ceva. Sunt sigur c` muri]i de foame!
James [i Sabrina schimbar` o privire complice.
– V` pot propune o sup` de legume ori sandvi[uri. Sau
amândou`.
– A[ mânca o sup`, r`spunse Sabrina.
– {i eu, confirm` James.
Câteva minute mai târziu, a[eza]i \n fa]a unei farfurii de sup` [i
a unei gr`mezi generoase de pl`cint` cu mere, James [i Sabrina \l
ascultau cu aten]ie pe Murray.
– Cartierul devine de nelocuit. Un poli]ist a fost ucis. Hannah
a disp`rut, iar acum i-a venit rândul lui William.
– Cine-i William? \ntreb` Sabrina.

– Un tip b`trân, care lucra la buc`t`rie, \mpreun` cu Hannah.
Ieri sear` n-a mai venit. {i nici azi.
James \ncrunt` din sprâncene.
– A disp`rut?
Murray aprob` cu o mi[care a capului.
– Era pe aici când am fost ultima oar`?
– Nu, cred c` nu.
– Dar oamenii str`zii au obiceiul s` vin` [i s` plece f`r` s`
anun]e… observ` Sabrina.
Murray scutur` din cap.
– Nu [i Hannah [i nici b`trânul William. Vroiau s` aib` un loc,
unde s` se simt` acas`. Ca s` nu mai spun c` se-n]elegeau de
minune… Dup` p`rerea mea William s-a implicat prea tare \n
dispari]ia lui Hannah. A [i re\nceput s` bea. Din motivul `sta nu
prea mi-am f`cut multe griji, ieri sear`. Dar azi ar fi trebuit s`
apar`. {tia c` preg`tim masa de revelion. Trebuiesc preg`ti]i peste
dou`zeci de curcani pân` pe 25 decembrie!
– Dou`zeci de curcani?! repet` James, \mpingând farfuria goal`.
– ~sta-i obiceiul pe aici. Iar William era fericit c` ne poate ajuta.
Nu m-ar fi l`sat balt` f`r` motiv, sunt sigur.
„Mai ales c` ai atâta \ncredere \n el“ se gândi Sabrina,
emo]ionat` de povestea lui Murray.
– Nu crezi c` William e \n cùtarea lui Hannah? \ntreb` James.
– Poate. S-ar sup`ra \ns` dac` a[ anun]a poli]ia. Ca mai to]i
oamenii de pe aici, \i e fric` de poli]ie. Nici nu m` gândesc s` le
anun] dispari]ia lui William. N-ar servi la nimic. |n orice caz,
pentru Hannah n-au mi[cat nici un deget.
– Au f`cut totu[i un raport, observ` James.
– Da, ceva s` le lini[teasc` con[tiin]a… Am fost la pensiunea
unde locuia Hannah. M` gândeam c` poate o s`-l g`sesc [i pe
William acolo. Mi-au spus c` fusese pe acolo, s`pt`mâna trecut`…
Apoi, nici urm`…
50 MARY ANNE WILSON
– {i poli]ia n-a f`cut nimic?

– Nici m`car n-a trecut pe acolo! Patronul pensiunii m-a f`cut
nebun când l-am \ntrebat dac` nu i-a cùtat [i poli]ia. |n orice caz,
mi-a spus c` ultima oar` când a v`zut-o pe Hannah, era \n l3
decembrie. Purta ve[nica ei p`l`rie [i mantoul pe care l-a g`sit
cândva.
Murray se uit` la tân`r` [i \ncerc` un zâmbet.
– Dac` a[ avea m`car o fotografie, s` v-o ar`t! exclam` el. De
altfel, dumneavoastr` sunte]i fotograf`… Hannah e micu]`, cu
p`rul alb [i poart` o p`l`rie ciudat`, neagr`, cam prea mare pentru
ea [i un mantou ro[u, care-i ajunge pân` la c`lcâie.
|[i l`s` capul \n jos cu triste]e [i James \[i puse mâna peste a lui.
– O s-o g`sim, o s` vezi. Am f`cut investiga]ii \n lumea
cinematografului mut. Pân` la urm` o s` g`sesc ceva.
Murray f`cu un gest evaziv.
– Poate c` nu spunea baliverne. Dar n-are importan]`. Mi-e
team` doar s` nu i se fi \ntâmplat ceva.
Vorbea [i \[i frângea mâinile, nervos.
– Avea obiceiul s` ne spun` tot felul de pove[ti, a[ezat` acolo,
lâng` u[a buc`t`riei. Pove[ti de la Hollywood. Ne-a spus c` o dat`
a s`rit de pe o falez` drept \n spinarea unui cal… Avea
\ntotdeauna s` ne spun` ni[te pove[ti de necrezut.
Ridic` din umeri.
– Poate c` nu erau decât pove[ti…
|n acel moment, Carlo intr` \n buc`t`rie, gr`bit [i agitat.
– Patroane, ar fi bine s` vii. E un tip \n salon care pune tot felul
de \ntreb`ri despre Hannah!
Capitolul 6
Murray se ridic` gr`bit.

– Vin imediat, spuse el. Veni]i cu mine, le spuse apoi celor doi,
dar sta]i deoparte.
Sala restaurantului Flaunder's era o \nc`pere lung` \n fundul
c`reia se g`sea un bar vopsit \n ro[u. Mesele, acoperite cu fe]e de
mese \n carouri, erau ocupate de clien]i. James [i Sabrina se
a[ezar` la una din ele, aflat` lâng` u[a buc`t`riei, \n timp ce Carlo
\i ar`ta lui Murray un b`rbat a[ezat la bar. Imediat, patronul
restaurantului se \ndrept` spre acesta.
– Dumneata \ntrebi de Hannah?
B`rbatul se d`du jos de pe scaun [i se-ntoarse spre el. Avea
cam cincizeci de ani [i avea un chip palid [i prelung.
– Da, eu, \i r`spunse el, cu glas t`r`g`nat.
Murray \i \ntinse mâna [i b`rbatul se prezent`:
– Roy Lester.
Cei doi \[i strânser` mâna [i Roy Lester \[i aprinse o ]igar`
\nainte s` continue:
52 MARY ANNE WILSON
– Caut o b`trân` care a lucrat aici, dar angajatul tù mi-a spus
c` nu mai este la dumneata.
– E adev`rat. Ce dore[ti de la ea?
– Am auzit c` a fost actri]` de cinema [i a[ vrea s`-i vorbesc. Nu
[ti]i unde a[ putea s-o g`sesc?
– Nu.
– Poate c` a[ putea s`-i fac o vizit`?
– Are o camer` la pensiunea Dreson, la doi pa[i de aici. Dar nu
e acolo. Am verificat.
Roy Lester trase un fum din ]igar` [i cl`tin` din cap.
– |n orice caz, nu m` cost` nimic s` \ncerc. Nu \ntâlne[ti \n
fiecare zi o stea de cinema, nu-i a[a?
Roy arunc` câteva monede pe tejghea.
– Banii pentru cafea. O s` mai trec poate zilele astea pe aici ca
s` mai aflu nout`]i.
– Când dori]i, domnule! \i r`spunse Murray.
Se uit` dup` b`rbat cum iese din restaurant [i apoi se \ndrept`
spre James [i Sabrina. I se citea decep]ia \n ochi.
– A]i auzit? \i \ntreb` el.
Cei doi d`dur` din cap.
– Dar unde ar putea fi? se \ntreb` b`trânul. |ntâi a disp`rut
Hannah, apoi William. V` m`rturisesc c` nu mai pricep nimic.
Chipul lui exprima atât de mult` nefericire, \ncât Sabrina sim]i
o strângere de inim`. Se ridic` brusc.
– M` duc s` fac ni[te fotografii, \i anun]` ea pe cei doi.
– Fotografii? Am uitat complet, zise James, sco]ând din
buzunar cele dou` cli[ee, pe care i le d`duse Sabrina.
– |l recuno[ti pe b`rbatul `sta? \l \ntreb` el pe Murray.
– William. E William, se bâlbâi acesta din urm`. Apoi se uit` la
cli[eu a doua oar`.
– Iar aici e[ti tu! E[ti tu, nu-i a[a?

– Da, sunt eu, deghizat \n vagabond. Tipul din fotografie m-a
abordat direct. E[ti sigur c` e William? \ntreb` James, privindu-l cu
aten]ie.
– Sunt sigur, f`r`-ndoial`.
– Mi-a spus s-o las \n pace pe Hannah. |i era team` c` o s`-i fac
rù.
– Nu \n]eleg, murmur` Murray, sco]ându-[i ochelarii [i
[tergându-i nervos pe mânec`. O fi crezut c` e[ti de la poli]ie. |i e
tare fric`… Vreau s` spun c` a avut necazuri cu poli]ia de
cartier…
James scoase cutia de chibrituri din buzunar.
– Murray, ai mai v`zut a[a ceva?
– Nu. De ce e a[a important?
– Nu [tiu. |n orice caz, e o pist`, \n lips` de altceva… Acum,
c` a disp`rut [i William, nu am ajuns prea departe.
Starea de rù a Sabrinei se accentua. |ncerca un sentiment de
simpatie sincer` pentru Murray, dar n-avea cum s`-l ajute.
– V` las pu]in singuri, m` duc s` trag câteva cadre.
– Vin [i eu imediat, \i zâmbi James.
Dup` ce ajunse \n strad`, tân`ra trase adânc aer \n piept. Frigul
de afar` \i f`cea bine. Scoase aparatul foto din geanta de um`r [i
tocmai se preg`tea s` se-ndep`rteze, când se auzi strigat`.
– Sabrina!
Se-ntoarse [i-l v`zu pe James.
– Hai s` facem câ]iva pa[i.
– Da, cu pl`cere!
James \i oferi bra]ul.
– Poate c-ar fi mai bine s` mergem s` vedem unde st`tea
Hannah?
54 MARY ANNE WILSON
– E o idee bun`.
F`cur` câ]iva pa[i [i deodat`, James \[i \n`bu[i o \njur`tur`.
– Nici nu-]i vine s` crezi c` poli]ia n-a f`cut m`car efortul de a
o cùta!
Tân`ra cl`tin` din cap, nedumerit`.
– Eu m` \ntreb \n schimb unde locuie[te William. |]i aminte[ti
ce i-a spus lui Murray?
– Nu prea. A spus c` e un loc sigur. Murray zice c` s-ar putea
s` fie o pivni]`.
Pe Sabrina o trecur` fiorii.
– N-am s` pot \n]elege niciodat` cum se poate ca ni[te fiin]e
umane s` fie p`r`site de semenii lor, doar fiindc` au r`mas
singure, ori fiindc` au c`zut \n patima bùturii…
Se \ntrerupse… Ei \i fusese atât de u[or s`-l p`r`seasc` pe
Dean…
– Toat` lumea merit` s` fie iubit`, toat` lumea…, zise ea
gânditoare.
– E adev`rat, \i r`spunse James, cu vocea pu]in r`gu[it`.
Sabrina sim]i deodat` nevoia s` [tie mai multe despre el.
– Spune-mi, James, ai pe cineva?
Ziaristul se opri din mers. R`maser` \n mijlocul drumului,
privindu-se intens. Pietonii se \mpiedicau de ei, f`r` s` le pese.
– Am o familie, \i r`spunse el \n cele din urm`, cu pu]in`
nostalgie.
– Ai so]ie [i copii? \l mai \ntreb` ea.
– Nu. Din motivul `sta am plecat din Chicago f`r` s` ezit.
|[i vâr\ mâinile \n buzunarele canadienei.
– Altfel spus, am fost c`s`torit, relu` el, [i n-am avut copii.
Regret. Dar acum, toate astea apar]in trecutului.
Sabrina nu putea s`-[i desprind` privirea de pe chipul lui. Ar fi
vrut s`-[i \ntip`reasc` chipul acela \n memorie pân` \n cel mai mic
detaliu: conturul buzelor sub musta]`, ridurile fine de la col]urile

ochilor, reflexul razelor de soare pe p`rul argintiu, r`v`[it de
vânt…
– Dar tu, Sabrina, ai pe cineva? o \ntreb` James.
Auzind \ntrebarea, tân`ra se sim]i prins` \n propria capcan`…
– Vrei o poveste de circumstan]` ori ceva telegrafic? \ntreb` ea
fals dezinvolt`.
– Nu te poate obliga nimeni s`-mi r`spunzi.
|ncercând s` se adune, tân`ra \[i impuse s` g`seasc` acele
cuvinte potrivite care s-o ajute s` spun` lucrurilor pe nume.
– Sunt v`duv` de un an de zile. Familia a avut dintotdeauna
grij` de mine. Am [i o profesie. Dar asta deja o [tii.
|n ciuda a[tept`rilor sale, potopul de \ntreb`ri de care se
temea, nu se produse.
– E[ti \ngrozitor de tân`r` pentru a fi v`duv`, \i spuse el
simplu.
„|ntotdeauna suntem \ngrozitor de tineri“, ar fi vrut ea s`-i
r`spund`, dar se mul]umi doar s`-i surâd`.
– Nu exist` vârst` potrivit` pentru suferin]`, observ` ea. Ai
crescut \n Texas? Se gr`bi apoi s` schimbe subiectul.
Fa]a lui James se lumin`.
– Cum ai ghicit?
Ea \i surâse mali]ios.
– Dup` accentul tù t`r`g`nat…
– |mi placi mult, Sabrina!
Surprins` de declara]ie, tân`ra femeie \[i \ntoarse privirea. Se
gândi \ntr-o str`fulgerare la Dean, la dragostea pe care i-o d`ruise.
Dar el nu se mul]umise niciodat` cu atât.
Reprimându-[i valul de triste]e care amenin]a s-o cople[easc`,
spuse dintr-o dat`:
56 MARY ANNE WILSON
– |ncepe s` fie frig.

James se-ntoarse spre ea, declamând teatral:
– Ah, iubita Californie de alt`dat`! Cu palmierii tì, cu soarele
tù arz`tor [i vara care nu se mai sfâr[ea…
Sabrina nu se l`s` p`c`lit`. Ghici u[or ce se ascundea dincolo
de acest joc. |n]elese totodat` c` era atras` din ce \n ce mai tare de
el, c`, poate, al`turi de el fericirea era posibil`…
– Dar tu, de unde vii? o \ntreb` deodat` ziaristul, când ajunser`
la cap`tul str`zii.
– Din Est. De acolo unde e foarte frig iarna. Asta o [tii [i tu,
fiindc` vii din Chicago, mai adùg` ea, aruncându-i o privire
furi[`.
– Nu mi-a pl`cut niciodat` frigul, \i r`spunse el f`r` s-o
priveasc`. A[ p`r`si regiunea asta f`r` cel mai mic regret.
O luar` pe alt drum, la dreapta. Aten]ia le fu atras` imediat de
o \ngr`m`deal` din apropierea unui bar-restaurant. Un poli]ist
tocmai discuta cu un tip prea bine \mbr`cat, ca s` fie din cartier.
– E Felinarul albastru, murmur` James când trecur` prin fa]a
barului. Murray mi-a spus c` William venea [i el uneori pe aici. Ce
caut` poli]ia aici?
– Poate c` ancheteaz` \n leg`tur` cu asasinatul detectivului…
– E posibil, [opti James, ca s` nu fie auzi]i de poli]istul, care-i
remarcase.
Când ajunser` \n dreptul unei cl`diri cu trei etaje, el se opri.
– Dup` descrierea lui Murray, aici locuia Hannah, spuse James,
ar`tând cu degetul spre cas`.
Apoi se \ndrept` spre intrarea boltit` [i b`tu de dou` ori \n u[`.
Dup` câteva momente, perdele se mi[car` \n spatele geamurilor
de la fereastr`. Apoi se deschise o u[`.
– Ce vre]i? \i \ntreb` un b`rbat congestionat la fa]`, sco]ând
capul pe fereastr`.
– Cùt`m o femeie pe nume Hannah Vickers.

– Un moment, vin imediat.
Pu]in dup` aceea, u[a se deschise [i ap`ru cel care p`rea
patronul pensiunii.
– Vre]i s-o vede]i pe biata b`trân`? \ntreb` el privindu-i
b`nuitor.
– Trebuie s`-i vorbesc.
– |mi pare rù, dar nu-i aici.
– Poate [ti]i unde poate fi g`sit`? insist` James.
B`rbatul scutur` din cap.
– N-am nici cea mai mic` idee.
|ncerc` s` \nchid` u[a, dar James \[i vâr\ piciorul \n
deschiz`tura u[ii.
– Cât? \l \ntreb` pe b`rbat, privindu-l insistent.
– De ce? Ce vrei s` [tii?
– Sunt rud` cu ea. Sunt nepotul ei… [i vreau s`-i las un bilet
\n camer`.
Individul, era clar, nu credea nici un cuvânt [i nici nu \ncerca
m`car s` ascund` asta. Dar dorin]a de câ[tig \i ]inea loc de
convingeri.
– Cât e[ti dispus s` dai?
– Zece dolari.
B`rbatul \[i sc`rpin` obrazul neras.
– Hmm… E[ti cel mai grozav nepot din lume. Intra]i.
Sabrina intr` dup` James \n vestibulul prost luminat, care
mirosea a mucegai. |n dreapta, o scar` acoperit` cu o mochet`
tocit`, ducea la etaj.
B`rbatul se scotoci prin buzunare [i scoase o cheie.
– E la ultimul etaj, \n fundul culoarului, camera trei. S` nu
fura]i nimic, adùg` el, privindu-i amenin]`tor.
58 MARY ANNE WILSON
F`r` s` se osteneasc` s`-i r`spund`, James lu` cheia [i-i f`cu

semn Sabrinei s`-l urmeze. |n urma lui, pe scar`, tân`ra se uit` la
vopseaua scorojit`. Locul era mizerabil.
Ajun[i la ultimul etaj, merser` pe culoar pân` la u[a camerei
num`rul trei. Cheia se r`suci cu un scâr]âit.
Descoperir`: o c`m`ru]` rectangular`, cu obloanele \nchise.
Mobilierul se rezuma la un pat de dou` persoane, o comod` care
]inea loc de mas` de toalet` [i un fotoliu tapisat cu catifea. Un
parfum mai plutea \nc` \n aer.
– Vino, spuse James.
Sabrina ezit` o clip`, apoi intr` [i \nchise u[a dup` ea.
– Ce cùt`m? \ntreb` ea \ncet.
– De ce vorbe[ti \n [oapt`?
– Am impresia c` a[ fi o hoa]`… tu nu?
El se uit` \mprejur.
– Un pic. Dar n-avem \ncotro.
– Nu crezi c` ar fi mai bine s` plec`m?
– Nu, nu \nainte s` g`sim ceva care s` ne l`mureasc` \n
leg`tur` cu Hannah. Poate c` a l`sat cadouri de Cr`ciun, vreo
scrisoare… Murray zicea c`-i pl`ceau s`rb`torile.
Sabrina se apropie de comod` [i se uit` la obiectele care se
aflau pe ea. Remarc` imediat o iesle \n miniatur` a[ezat` pe un
col]. Era singurul semn al Cr`ciunului din \nc`pere. Al`turi se afla
o fotografie \ng`lbenit`, \ntr-o ram` aurit`…
Sabrina lu` fotografia [i o examin` cu aten]ie. C`lare pe un
c`lu] negru, o feti]` cu obraji buc`la]i râdea \n hohote. |n planul
doi, se distingea un decor de western. Un b`rbat usc`]iv [i
\mbr`cat \n cow-boy o saluta cu p`l`ria, model Stetson. Sus, \n
stânga erau scrise câteva cuvinte. Cerneala se decolorase dar
Sabrina reu[i s` deslu[easc`: „Micu]ei mele Hannah, Februarie
1915“.
– James, uit`-te aici! murmur` tân`ra, \ntinzându-i fotografia.

El se uit` o clip` [i ridic` privirea.
– Deci, nu sunt pove[ti… Hannah a jucat cu adev`rat \n filme.
– Prietenul tù Brian a spus acela[i lucru?
James puse fotografia pe comod` [i ridic` din umeri.
– Poate c` purta alt nume. Dac` Hannah era m`ritat`, Vickers ar
putea fi numele so]ului. Fotografia asta e f`cut` acum [aptezeci de ani.
Se uit` la Sabrina [i zâmbi.
– Totul se schimb` atât de repede \n via]`. Cum s` [tii ce a
f`cut dup` aceea…
– Dar trebuie c` a cunoscut pe cineva care s` se-ntrebe ce i
se-ntâmpl` sau unde este, r`spunse Sabrina, uitându-se la mica
iesle. Cred c` p`streaz` obiectul `sta de mult` vreme, adùg` ea.
Ieslea asta n-a fost f`cut` de curând.
James lu` ieslea cu delicate]e [i o puse \n cù[ul palmei.
– E f`cut` de mân`… Dumnezeule, trebuie s` existe un mijloc
de a o g`si pe Hannah. Ieslea asta e u[oar` ca aerul, dar exist`. A[a
[i Hannah…
– Ai vreo idee?
– Vreau s` r`mân pe aici, disear`. Poate s` apar` b`trânul
William.
Sabrina se ab]inu s`-i spun` s` fie prudent. La urma urmei, [tia
[i singur ce trebuie s` fac`.
– De ce nu dai un anun] la TV? \l \ntreb`, totu[i.
– M-am gândit, dar Murray nu vrea ca istoria s` devin` prea
zgomotoas`.
Se uit` cu aten]ie la Sabrina.
– Vrei [i tu s-o g`sim, la fel de tare ca [i mine, nu-i a[a?
– Da, murmur` Sabrina, plecând ochii. Nu m` pot \mpiedica.
{i totu[i, mi se pare o nebunie!
James \i surâse cu tandre]e.
60 MARY ANNE WILSON
– {i când te gânde[ti c` ieri, la ora asta, nici nu te

cuno[team… Iar acum cùt`m \mpreun` o b`trân` vagabond`, de
care nu-i pas` nim`nui… |]i mul]umesc, Sabrina.
Tân`ra \[i mu[c` buzele.
– Te rog. N-ai pentru ce. Am avut [i alte motive s` accept
munca asta…
|[i scoase aparatul foto.
– Lumina nu-i prea grozav`, totu[i a[ trage ni[te cadre.
|n timp ce ea regla aparatul, James examin` camera cu aten]ie.
– Se pare c` a plecat f`r` s`-[i ia lucrurile. Asta dovede[te c`
vroia s` se-ntoarc`, zise el \ncet.
Absorbit` cu treaba ei, Sabrina nu-i r`spunse. Lu` câteva
instantanee [i apoi se apropie de James, care o a[tepta la u[`.
– Putem s` ne oprim câteva momente la studio, \nainte s` te
duc acas`? o \ntreb` el.
– Da, cu condi]ia s` fiu acas` la orele [ase, \i r`spunse tân`ra.
James se uit` la ceas.
– E trei [i jum`tate. Avem timp suficient.
– Foarte bine. Atunci, s` mergem.
Aruncar` o ultim` privire prin \nc`pere [i ie[ir`. James \nchise
u[a cu cheia. Apoi coborâr` scara \n t`cere. Proprietarul \i a[tepta
jos, cu o halb` de bere \n mân`.
– A]i stat s` v` scrie]i memoriile? spuse el, adresându-i-se lui James.
Acesta \l l`s` f`r` r`spuns.
– Cred c` a]i mai fost pe aici, relu` b`rbatul, privindu-l cu
aten]ie.
– Nu, zise James, e prima oar`.
O lu` pe Sabrina de bra] [i se preg`tea s` ias`, când patronul \l
b`tu u[or pe um`r.
– |n orice caz, am impresia c` te-am mai v`zut pe undeva,
mormì acesta din urm`. Hai, la revedere! mai adùg` [i \nchise u[a.
Capitolul 7
James se preg`tea s` deschid` u[a ma[inii, când Murray ie[i din

restaurant.
– A]i g`sit ceva interesant? \ntreb` el apropiindu-se.
– Nu, chiar nimic, \i r`spunse James.
O invit` pe Sabrina s` intre \n ma[in`.
– {i acum, ce face]i?
– Disear` o s` dau o rait` pe la Felinarul albastru, fiindc` e una
din bombele pe care le frecventa William. Nu se [tie niciodat`.
– {i eu? Eu ce s` fac? \ntreb` el disperat.
– Stai aici. E mai bine s` fii aici, dac` Hannah \ncearc` s` ia
leg`tura cu tine. Po]i s` suni [i la poli]ie s` vezi dac` n-au nout`]i.
|ntreab` de Calvin Browski [i spune-i c` suni din partea mea. O s`
te ajute.
– Am \n]eles [i te rog, ]ine-m` la curent.
|n timp ce James o pornea spre studiourile de la Canalul Trei,
Sabrina se gândea ce s`-i spun` mamei sale.
– Nu m` a[teptam s` fie o asemenea aglomera]ie, zise
James.
62 MARY ANNE WILSON
Pe cele patru benzi ale bulevardului, ma[inile rulau efectiv bar`

la bar`. James frân` brusc, ca s` evite un motociclist care sta]iona
imprudent [i ma[ina r`mase pe loc.
– Asta mai lipsea, s` r`mânem bloca]i \n ambuteiaj, spuse el,
\n`bu[indu-[i o \njur`tur`.
Se uit` spre Sabrina.
– Spune-mi, ce cùtai asear` \n cartierul `sta?
Ea ridic` u[or din umeri.
– A fost o \ntâmplare. Trecusem pe aici s`pt`mâna trecut` [i
remarcasem fa]ada teatrului Fenwick. Mi-a pl`cut felul \n care este
decorat [i doream s` trag câteva cadre de noapte. Dup` aceea am
privit f`r` o ]int` precis`… [i m-am trezit pe strada asta. Am fost
fascinat` de anima]ia care domnea peste tot, de firmele de neon,
de mul]imea de culori…
James r`mase t`cut câteva clipe, apoi se hot`r\ brusc.
– Sabrina, mi-ai spus c` ai fost c`s`torit`. So]ul tù era [i el
artist? Fotograf, de exemplu…?
|nainte s`-i r`spund`, tân`ra trase adânc aer \n piept.
– Nu, era avocat. {i nu [tiu exact dac` ar fi fost \n stare s` fac`
o poz` cu un aparat automat de fotografiat.
– Ca [i mine, de altfel!
– So]ia ta lucra \n televiziune? \l \ntreb` [i Sabrina.
– Alisa era, este [i va fi \ntotdeauna o student` etern`. {i-a luat
o saco[` de diplome care nu-i servesc la nimic [i din câte [tiu \nc`
mai urmeaz` tot felul de cursuri!
– |mi place s` cred c` glume[ti.
– Nici un pic… Sunt doar realist, cum ]i-am mai spus.
– {i nu lucreaz` nicìeri?
– Nu. Din \ntâmplare, [i-a g`sit un b`rbat care-i satisface toate
capriciile.
– |n]eleg… murmur` tân`ra femeie.

T`cerea se a[ternu din nou \ntre ei. James arunc` o privire
gr`bit` spre \nso]itoarea lui. Aceasta radia un fel de fragilitate
care-l emo]iona profund. Totu[i, o cuno[tea pu]in. {i cu cât trecea
timpul, sim]ea c` se ata[az` mai mult de ea.
Ajunser` la studiori pe la cinci [i jum`tate. Dup` ce trecur`
dincolo de u[a de la intrare, Sabrina remarc` imediat o agita]ie [i
o forfot` deosebite.
– Tocmai preg`tesc jurnalul de la ora optsprezece, \i explic`
James. {i \n plus, [edin]a de redac]ie probabil c` s-a terminat.
|ntr-o asemenea situa]ie, atmosfera e un pic tensionat`, mai ales
dac` unul dintre produc`tori a adus vorba despre eterna
problem` a bugetului!
– Tu nu pari prea preocupat, observ` Sabrina.
– Mai mult sau mai pu]in… \i r`spunse James, \mpingând u[a
de sticl` ce d`dea acces spre un [ir de birouri.
Din partea cealalt` ap`ru un b`rbat de talie mijlocie. James nu-l
observ` [i-l \mbrânci zdrav`n f`r` s` vrea.
– La dracu, Chapman… Nu po]i s` te ui]i pe unde mergi?
Blond [i uscat, necunoscutul \l fulger` pe ziarist cu privirea.
– Ah, \mi pare rù Carson… Nu te-am v`zut! Sper c` nu ]i-am
f`cut nici un rù.
– Hm… Nu s-a \ntâmplat nimic. Ce cau]i pe aici?
– Carson, ]i-o prezint pe Sabrina MacFarland, fotograf,
lucreaz` cu mine. Sabrina, ]i-l prezint pe Carson Davies, directorul
de programe.
Ni]el \ncordat`, tân`ra \l salut` pe director, gândindu-se c`
\ntâlnirea ar fi putut s` aib` loc \n circumstan]e mai fericite…
Sim]i cum o apas` privirea de o]el albastru a lui Carson
Davies.
64 MARY ANNE WILSON
– Chapman, relu` acesta. Spune-mi ce cau]i pe aici? Te

credeam \n vacan]`! {i s` nu-mi spui c` te-ai \ntors din simpatie
pentru mine… Hei, cum sta]i cu montajul? \ntreb` un b`rbat care
trecu cu ni[te bobine de film \n bra]e.
– S-a terminat. |ncerc acum filmul \n aparatul din studio, \i
r`spunse cel \ntrebat f`r` s` se opreasc` din mers.
Carson \l urm`ri cu privirea [i-i surâse lui James.
– Iart`-m`, tocmai am ie[it dintr-o [edin]` de redac]ie cam
agitat`.
– N-am nici cea mai mic` \ndoial`, \i r`spunse James.
– Trebuie s` l`muresc ni[te lucruri cu Jill. De data asta, vroia
s` fac` „Vân`torul de vise“ \n America de Sud! Nici mai mult nici
mai pu]in! Emisiunea asta cost` cât bijuteriile coroanei… James,
cred c` n-ai venit doar ca s` m` vezi! Vrei s`-mi ceri ceva?
– Nici vorb`, Carson. M-am \ntors doar fiindc` \mi era dor
de voi.
– Serios? {i de ce te n`puste[ti peste mine pe culoare?
Mirat`, Sabrina urm`rea schimbul de replici amicale dintre cei
doi b`rba]i. Era evident c` lui James nu-i era fric` de directorul
sù.
– Gata cu gluma, spuse ziaristul \ncruci[ându-[i bra]ele. Am
\ntr-adev`r ceva important s`-]i cer. Acord`-mi zece minute.
– Zece minute? N-ai putea s`-mi explici totul \n zece cuvinte?
James scutur` din cap [i apoi se uit` atent la Carson.
– Vreau s` dovedesc c` televiziunea Canal Trei are inim` cu
adev`rat! }i-am spus totul \n unsprezece cuvinte…
– V`d c` [tii s` numeri!
– Iar tu e[ti prost dispus.
Carson schi]` un surâs.
– Foarte bine James, du-te \n birou imediat. O s`-mi explici
totul \n am`nunt. |ncântat s` te \ntâlnesc, Sabrina, adùg` el
\ntorcându-se spre tân`ra femeie, [i \mi pare rù de aceast` mic`

alterca]ie. James nu se uit` niciodat` pe unde merge! Pe curând.
Spunând aceasta, se-ntoarse [i disp`ru rapid \ntr-un birou.
– Carson Davies, st`pânul corabiei, imediat dup`
Dumnezeu… observ` James, suspinând.
– Nu pare a fi [i st`pânul tù!
Ziaristul se strâmb` pu]in.
– Sabrina, e imposibil s`-]i ascund` omul ceva…
Se \ntrerupse, uitându-se la aparatul de fotografiat.
– Ce-ar fi s` dai la developat filmul aici? |n felul `sta, vom avea
fotografiile imediat.
Sabrina nu ezit` prea mult. |i pl`ceau prea mult orele pe care
le petrecea \n camera obscur`. S`-[i developeze singur` filmele, i
se p`rea un fel de alchimie palpitant`…
– |mi pare rù James, prefer s-o fac singur`. O s` le ai mâine
diminea]`.
– N-am decât s`-]i respect dorin]a.
Parcurser` culoarul \n t`cere.
– Ce se-ntâmpl` aici? zise James descoperind u[a de la biroul
sù larg deschis`.
|nùntru, Brian Lake era a[ezat confortabil \n fotoliu [i
strângea telefonul la ureche cu um`rul.
– Da, apreciez \n mod deosebit gestul dumneavoastr`. Când
dori]i. Pe curând.
Dup` ce \nchise, le explic`:
– M-am a[ezat aici pentru c` e singurul loc lini][tit din \ntreaga
cl`dire. Chiar [i la documentare au \nnebunit cu to]ii!
– Ai cumva nout`]i? \ntreb` James.
– Nu. |n continuare, nici urm` de Hannah Vickers la
Hollywood. Trebuie c` avea alt nume.
66 MARY ANNE WILSON
– Desigur, fiindc` noi am descoperit o fotografie veche care

dovede[te c` a jucat \n filme.
Cu aceste cuvinte, ziaristul scoase din buzunar cutia de
chibrituri [i i-o \ntinse lui Brian.
– Cutia asta este de la o tipografie specializat` \n obiecte
personalizate. E \nchis` \n timpul vacan]ei de Cr`ciun. Po]i s`-l
g`se[ti pe patron?
– Poate s` ia mult timp, dar o s` \ncerc.
– P`streaz-o. {tiu c` ai s` faci tot ce este omene[te posibil.
– La revedere, zise Brian \ndreptându-se spre u[`.
Dup` plecarea lui, James se uit` la fat`.
– Cred c` scumpul domn Carson ne a[teapt`. S` mergem.
Sabrina \l urm` pân` ajunser` la u[a pe care era scris numele
directorului de programe. James b`tu scurt de dou` ori [i intrar`
imediat.
Carson era a[ezat la birou [i le f`cu un semn din cap.
– |ncepusem s`-mi pierd r`bdarea! V` rog, lua]i loc.
Sabrina fu pl`cut surprins` de confortul care domnea \n
\nc`pere. Lu` loc \ntr-un fotoliu de piele din fa]a biroului lui
Carson [i se uit` la acesta zâmbind politicos. Judecând dup`
aparen]e, acesta nu se afla \n cea mai bun` dispozi]ie.
James se a[ez` [i el [i a[tept` ca directorul s` spun` ceva.
– Sunt numai urechi, James. Trebuie s` fie ceva al naibii de
important dac` insi[ti atât.
– Exact, \i r`spunse ziaristul.
Apoi \ncepu s`-i povesteasc` lui Carson, care d`dea din când \n
când din cap.
– Ca s` concluzionez, Carson, a[ vrea s` fac o emisiune
special`.
Cuvintele acestea c`zur` ca un tì[ de ghilotin`. Sabrina v`zu
cum chipul lui Carson se crispeaz` imperceptibil.
– Dac` am \n]eles bine, zise rar directorul, vre]i s` face]i o

emisiune special` despre o vagabond` care, pentru moment, nu e
de g`sit.
– Am s-o g`sesc, chiar dac` pentru asta va trebui s` angajez un
detectiv particular.
Carson \ncrunt` din sprâncene.
– Dar dac` e moart`?
James se ridic` brusc, strângând din f`lci.
– Carson, [tii c` dac` am spus c` fac o emisiune special`, po]i
conta pe mine.
– Mai pu]in \n cazul \n care totul se termin` ca ultima oar`?
remarc` directorul, cu un aer sumbru.
James r`mase o clip` t`cut. |n camer` domnea o tensiune
insuportabil`.
– E ultimul tù cuvânt? \ntreb` ziaristul \n cele din urm`.
Carson r`mase impasibil.
– James, [tii de ce te \ntreb toate astea. Dar este hot`rât, \]i
aprob proiectul. O s` \ncerc s`-]i g`sesc o fereastr` \n program
spre mijlocul lui ianuarie. Apoi ar`t` din cap spre Sabrina.
– Aranjeaz` cumva s` primeasc` un onorariu, dac` vrei.
– Am [i aranjat, r`spunse James, destins dintr-o dat`.
Sabrina urm`rise cu aten]ie toat` discu]ia. Dar acum nu avea
decât o singur` dorin]`: s` ias` cât mai repede cu putin]` din
\nc`pere. Se ridic`.
– Dac` mai sunt [i alte probleme de pus la punct, v` pot l`sa
singuri [i iau un taxi, \i spuse lui James.
– Nu, am terminat. Dar numai dac` domnul director nu are [i
alte \ntreb`ri.
Cei doi b`rba]i se uitar` o clip` unul la cel`lalt, apoi Carson
d`du din cap.
68 MARY ANNE WILSON
– Nu mai am alte \ntreb`ri, James.

Ziaristul \l salut` [i se-ndrept` spre u[`. Ajun[i pe culoar, \[i
puse mâna pe um`rul Sabrinei.
– Sabrina, te rog \nc` o dat` s` m` a[tep]i. Vreau s` m` schimb
\nainte s` m` \ntorc \n port. Mi-am l`sat zdren]ele alea \n birou.
Ca s` nu m` mai duc \napoi acas`.
– Sigur, te a[tept.
James intr` \n biroul lui Carson, f`r` s` mai bat` la u[`.
– Pot s`-]i folosesc baia, cinci minute?
Carson era a[ezat la birou [i p`rea gânditor.
– De când ai \nceput s`-mi ceri permisiunea?
– De când am hot`rât s` devin un tip respectabil.
Carson ridic` din umeri.
– Du-te, dar s`-]i folose[ti aparatul personal de ras.
***
James conducea \n t`cere. Caloriferul ma[inii [i torsul regulat

al motorului \ncepur` s-o toropeasc` pe tân`ra femeie. Lipindu-[i
fa]a de geamul portierei, \ntreb` brusc:
– James, ce te-a f`cut s` produci „Drept la inim`“?
– De fapt, e o idee a lui Carson. Avea nevoie de un reporter
care s` mearg` pe teren [i s` vad` ce doresc telespectatorii.
– {i ce doresc?
– Doresc emisiuni care s`-i priveasc` personal. Ideea emisiunii
„Drept la inim`“ e s` pun` televiziunea \n serviciul lor, s`-i ajute,
dac` este posibil.
– Este o ambi]ie nobil`…
– Nu fi cinic`.
– Nu sunt cinic`. G`sesc c` aceast` idee este generoas`. Tot
atât de generoas` ca [i tine, spuse ea cu voce [optit`.
|nchise ochii [i-[i l`s` gândul s` hoin`reasc` aiurea. N-avea

chef de vorb` [i se sim]i fericit` c` James \n]elesese asta.
Deodat`, ni[te imagini \i revenir` \n memorie: z`pada, ma[ina
ei care nu vroia s` porneasc`. Vroia s` fug`, s` scape de Dean…
Sim]i o mân` \n gât, cuvintele i se \nghesuir` pe buze.
– Ce spui, Sabrina? \ntreb` James.
– Poftim?
– Am crezut c` ai spus ceva.
– Nu, spuse ea, str`duindu-se s`-[i recapete calmul.
– De pu]ine ori mi s-a \ntâmplat s` fie z`pad` de Cr`ciun,
continu` James f`r` s` remarce tulburarea interlocutoarei sale.
Dean \i spunea ne\ncetat c` nu se simte bine, c` e surmenat.
Dup` trei ani, reu[ise \n cele din urm` s` \n]eleag` ce-l f`cea s`
se-nchid` \n birou! Ie[ea de acolo \ntotdeauna cu o privire goal`,
cu mâinile tremurânde [i \ntr-o stare de euforie pe care n-o avea
\n mod obi[nuit.
– }i-ar pl`cea s` schiezi?
Vocea lui James se amesteca \ntr-un fel straniu cu amintirile. O
auzea \n`bu[it, aproape ireal`.
– Uneori mi se \ntâmpla.
Dar, spunând cuvintele astea, tân`ra femeie \l auzea pe Dean
repetându-i: „O s` schiem de Cr`ciun. Am nevoie de aer curat. Nu
sunt atât de prins… O s` schiem… Vreau ca totul s` se termine.“
– Sabrina? |]i place s` schiezi?
– Nu [tiu s` schiez, spuse ea cu greu.
Dou` zile de r`gaz [i speran]e firave. Apoi, Dean rec`zuse. De
aceast` dat`, decep]ia fusese prea mare, e[ecul imposibil de
suportat. Plecase.
Totu[i, Dean fusese singurul b`rbat din via]a ei. Se
cunoscuser` la \nceputul adolescen]ei, la acea vârst` dulce [i
tulbur`toare, când fiecare este gata s` dea totul celuilalt. Se
70 MARY ANNE WILSON
\ndr`gostiser` cu pasiune. Abia dup` mul]i ani descoperise drama

\n care se afla Dean. Se luptase cu \nver[unare, folosindu-se de
toate vicleniile dragostei ca s`-l ajute s` ias` din infernul \n care se
g`sea.
Lupta aceasta o l`sase epuizat`, f`r` dorin]` de via]`.
Dean \i era mai strìn ca nicicând. Trìa \ntr-un univers \n care
drogurile luaser` locul oric`rui sentiment omenesc.
Disperat`, se suise \n ma[in` [i condusese timp de trei ore, f`r`
s` [tie unde merge. Apoi se-ntorsese acas`: ningea monoton.
Z`pada acoperea totul cu un linzoliu alb.
Nu o c`lùzea dragostea. Nu. Dar nu putea renun]a. Urcase
sc`rile cu greu… U[a de la dormitor era larg deschis`… Se
apropiase…
|[i \nfipse unghiile \n palme. Nu mai vroia s`-[i aminteasc`. Dar
imaginile acelea \i reveneau f`r` \ncetare. Nu reu[i s` scoat` nici
un sunet.
Dean \ntins pe pat… nemi[cat… oglinda pe covor… pe
oglind`, un praf alb.
Un strig`t \i sfâ[ie pieptul.
Capitolul 8
– Sabrina?
|ntr-o frac]iune de secund`, tân`ra femeie \[i d`du seama c`
de fapt nu reu[ise s` scoat` nici un sunet.
– Da, James, murmur`, ce s-a \ntâmplat?
– Am ajuns la tine acas`.
Ea \[i descle[t` degetele [i respir` adânc. Apoi \[i \ndrept`
privirea c`tre James. Cu impermeabilul acela ponosit [i cu [apca
pe cap, i se p`rea un strìn.
– N-am sim]it cum a trecut timpul… Cuno[teai drumul, nu-i
a[a? \i spuse, redresându-se \n scaun.
– Dar tu, dormeai?
– Nu, picoteam [i m` gândeam.
James intr` pe aleea la cap`tul c`reia se afla casa ei. Opri \n fa]a
cur]ii [i opri motorul.
– Nu te conduc pân` la u[`. Dup` cum sunt \mbr`cat, cred c`
e mai bine s` nu m` ar`t!
Sabrina \[i lu` geanta [i ezit` un moment, \nainte s` ias`. Ideea
de a intra \ntr-o cas` goal` o umplu de o team` nel`murit`.
72 MARY ANNE WILSON
– Bine, \]i mul]umesc c` m-ai condus… spuse ea ezitant`.

|n \ntuneric nu i se putea distinge expresia fe]ei. Relu` cu
efort:
– M` voi gândi la tine \n seara asta. Sper ca totul s` mearg`
bine.
Ar fi vrut ca acel moment s` se prelungeasc` la nesfâr[it. |i era
atât de bine lâng` el…
– O s` te sun mâine diminea]` ca s` ne \ntâlnim pe undeva,
spuse el, mângâind-o pe mân`.
Tulburat`, \l l`s` s` termine [i apoi deschise portiera.
– Pe mâine, James.
Dup` ce Fordul disp`ru dup` col]ul str`zii, se-ndrept` \ncet
spre u[a de la intrare. Pe când introducea cheia \n broasc`, auzi
soneria telefonului. Era maic`-sa, f`r` \ndoial`! Se repezi \n salon,
cùt` pe pipìte \ntrerup`torul, se \mpiedic` de ceva [i \n cele din
urm` ridic` receptorul, la a [asea sonerie.
– Alo? \ntreb`, gâfâind.
– |n sfâr[it! |ncerc de câteva ore s` te g`sesc, \i r`spunse mama
ei, la cel`lalt cap`t al firului.
– Mam`, doar ]i-am promis c` am s` te sun seara asta.
– {tiu, dar este ora zece seara [i vreau s` m` culc.
– Iart`-m`, spuse Sabrina. Am uitat de decalajul orar, \mi pare
rù.
– |n sfâr[it, am dou` lucruri importante s`-]i spun. Te-a cùtat
un b`rbat dup`-amiaza asta. Mi-a explicat c` este vorba de o poli]`
de asigurare. Dar nu cred povestea asta.
Sabrina se sprijini de zid, sim]indu-[i picioarele nesigure.
– Crezi c` era un reporter?
– Da, am vrut s`-]i spun c` n-ar trebui s` vii acum pe aici.
N-ar fi prudent.
– Lini[te[te-te, mam`. N-aveam de gând s` vin. Am ceva

de lucru \n vacan]a asta de Cr`ciun, spuse Sabrina cu
u[urare.
– {i \n ce const` lucrul acela de care te ocupi?
– Este un fel de studiu sociologic, \ntr-un cartier s`rac din San
Diego.
{tia \ns` c` mama ei o s` fie satisf`cut` de r`spuns.
– Bine, draga mea, te s`rut [i ]ine-m` la curent.
– {i eu te s`rut mam` [i spune „Cr`ciun fericit“ la toat` lumea,
din partea mea.
Dup` ce \nchise, tân`ra femeie \[i l`s` privirea s` hoin`reasc`
prin \nc`pere. Acum era obi[nuit` cu t`cerea. De când murise
Dean, trebuise s` \nve]e s` \nfrunte singur`tatea. Dar \n seara
aceea se sim]ea totu[i deosebit de singur`. |[i l`s` aparatul de
fotografiat [i se-nchise \n laborator. Dup` mai pu]in de un sfert de
or`, atârna pe sfoar` probele, la uscat. Printre cele treizeci [i [ase
de cadre g`si trei care i se p`rur` suficient de interesante ca s` le
m`reasc`. Un cli[eu \nf`]i[a fa]ada barului Flaunder's [i celelalte
dou` erau luate \n camera la Hannah.
Tân`ra femeie aranj` cu meticulozitate materialul, stinse
lumina [i ie[i \n salon. Pentru prima oar`, dup` mult timp, se
sim]ea ap`sat` de t`cere. Se uit` la televizorul portativ pe care-l
]inea \ntr-un col] al camerei. Nu ezit` nici o secund`. Ap`s` pe
buton. Pe al treilea. F`r` succes. Ecranul era zebrat \n dungi albe
[i negre. |nciudat`, r`suci antena \n toate p`r]ile [i atunci auzi
telefonul. Cine putea s` sune la ora asta? Ezit` o clip`, apoi se
gr`bi s` ridice receptorul.
– Sabrina?
James. Se l`s` s` cad` pe pat [i \n]elese deodat` cât efort
trebuise s` fac` pentru a nu se gândi la el \n ultimele ore.
74 MARY ANNE WILSON
– Da, James, ai dat peste ceva interesant \n seara asta?

– Nu. Cum au ie[it pozele din camera lui Hannah?
– Nu prea rù. O s` le vezi mâine… Vrei s` ne \ntâlnim la
Murray?
– Nu. Trec s` te iau pe la prânz, e mai simplu.
Cu ochii \nchi[i, Sabrina \ncerca s` se impregneze de vocea lui
cald` [i profund`.
– E[ti tot \n ora[? \ntreb` ea.
– Nu, sunt la o prieten`. N-o s` \ntârzii prea mult. Pe mâine,
Sabrina.
– Pe mâine, \i r`spunse, sim]ind un pumnal \n inim`.
Imediat ce \nchise, se blestem` \n gând. De ce nu se gândise
mai \nainte? Era evident c` un b`rbat atât de atr`g`tor ca James,
trebuia s` aib` o prieten`…
Cu moartea \n suflet se vâr\ \n a[ternut [i r`mase cu ochii larg
deschi[i. Chipul lui James nu-i ie[ea din minte. Erau oare primele
simptome ale dragostei? |nchise ochii [i savur` din plin deliciile
acestei noi senza]ii.
|n seara aceea, adormi f`r` team`. {tia c` n-o s` mai aib`
co[maruri.
***
Lui Hannah nu-i pl`cuse niciodat` s` stea \n \ntuneric. Avea o

team` copil`reasc` pe care trecerea timpului nu reu[ise s` i-o
alunge. Dar nu trebuia s` fac` nici o mi[care, s` n-o aduc` el.
William o asigurase c` o s` fie departe, dar nu-l crezuse decât pe
jum`tate. B`rbatul nu va abandona partida a[a de u[or. Nu el. {i
nu dup` ceea ce f`cuse.
|nchise ochii [i se-nf`[ur` mai strâns \n p`tura pe care o purta
deasupra mantoului. Continu` s` joace un joc de memorie
„Aminte[te-]i, aminte[te-]i“ era formula magic`. Se scufund` din

nou \n trecut, \n timpul când totul mergea atât de bine. Era cu
mult` vreme \n urm` când mama \i spunea pove[ti ca s` nu-i mai
fie fric` de \ntuneric.
Un zgomot u[or o f`cu s` tresar`. Se a[ez` pe pat [i trase cu
urechea. Sus, oamenii veneau [i plecau. Poate c` „cel`lalt“ era
printre ei. Cel care-i vroia rùl.
Dac` era nevoie, mai putea rezista o vreme. |i mai r`m`seser`
provizii: dou` tablete de ciocolat`, alunele pe care i le adusese
William [i ni[te sticle cu ap`. Pentru sp`lat \i era suficient`
chiuveta. Acum \n]elese de ce nu vorbise nim`nui de locul `sta.
Dar când o s` se \ntoarc`? |i era atât de fric` [i se sim]ea atât
de singur`… „Aminte[te-]i, aminte[te-]i“ \i spunea o voce din
trecut…
Filmul cu Bill. Era atât de atent. Ea era atacat` de indieni [i el
o salva, c`lare pe un cal mare. Mai auzea [i acum tropìtul
copitelor… O salva… Ca [i William.
– William, unde e[ti? [opti Hannah, \n \ntuneric.
***
James se pr`bu[i pe canapeaua de piele [i-[i goli paharul de

coniac. De când \i telefonase Sabrinei cu dou` ore mai \nainte, nu
\ncetase s` se gândeasc` la ea.
– James?
|[i ridic` privirea spre Brian.
– Mai vrei un pahar? \l \ntreb` acesta.
James se uit` la ceas. Ar fi trebuit s` mai prelungeasc` aceast`
[edere la Kathy, prietena lui Brian, dar sim]ea nevoia s` fie
singura.
76 MARY ANNE WILSON
– Mul]umesc, Brian, dar nu vreau s` mai r`mân, spuse el [i se

ridic`. V` mul]umesc la amândoi.
– A fost dr`gu] din partea ta c` ai trecut s` m` vezi, \i
r`spunsese Kathy, o tân`r` femeie brunet` foarte frumoas`.
James o s`rut` pe Kathy [i se-ndrept` spre u[`.
– {tii, am aflat ni[te lucruri care te-ar putea interesa despre
prietena ta, spuse Brian \nso]indu-l.
– Despre Sabrina?
– Da. I-am dat telefon unui prieten de la o televiziune local`,
nu departe de locul unde locuiesc p`rin]ii ei.
– {i ce ]i-a spus?
– Dean Gregory a murit pe când se aflau \n vacan]` \n casa
de la ]ar` a p`rin]ilor Sabrinei. Când au sosit ajutoarele, era
prea târziu. |ntâmplarea a f`cut vâlv`. Dar când prietenul meu
s-a dus s-o viziteze pe mama ei, aceasta practic a negat c` ar avea
o fiic`.
– Asta fiindc`, f`r`-ndoial`, vrea s-o protejeze, r`spunse James.
Uneori ziari[tii fac mai mult rù decât bine!
Brian \i arunc` o privire mirat`.
– |]i mul]umesc c` te ocupi de toate astea. Pe mâine, mai
adùg` James deschizând u[a.
– Odihne[te-te, spuse Brian, cred c` ai nevoie.
***
Sabrina se trezi cu sentimentul c` abia se culcase. Soarele

n`v`lea impetuos \n camer`. Se uit` la de[tept`tor [i constat` cu
stupoare c` era ora zece. |[i \n`bu[i un c`scat [i se ridic` pentru a
face un du[. Ajuns` sub jet, se frec]ion` cu energie, apoi \[i puse
un pulover violet [i un pantalon negru. Cobor\ apoi \n buc`t`rie
s`-[i fac` o cea[c` de cafea.
|n acel moment, se auzi soneria de la intrare. |[i consult`

ma[inal ceasul de la mân`. Ar`ta ora unsprezece. James trebuia s`
apar` \nspre prânz. Un sentiment de nelini[te o marc` deodat`,
amintindu-[i de avertismentele mamei sale.
– Cine e? \ntreb`, de dup` u[`.
– James.
U[urat`, r`suci cheia [i deschise u[a. James st`tea \n prag,
\mbr`cat cu blugii lui dintotdeauna [i ]inând mâinile \n
buzunarele de la giac`.
– Bun`, Sabrina, spuse el surâzând.
– Ai venit mai devreme! remarc` ea, pu]in \ncurcat`.
– {tiu, dar am terminat ce aveam de f`cut mai devreme decât
era prev`zut [i cum vremea st` s` se strice, mi-am zis c` am putea
s` recunoa[tem locurile \ncepând chiar de acum.
– A[teapt`-m` un minut, James. Vreau s`-mi caut lucrurile,
spuse Sabrina, \ndreptându-se spre scar`.
Urc` câteva trepte apoi se-ntoarse. El r`m`sese \n mijlocul
camerei, cu ochii fixa]i asupra ei.
– Dac` vrei s` vezi fotografiile, sunt \n laborator. {tii unde e,
nu-i a[a? \i spuse ea evitându-i privirea.
Dup` cinci minute, tân`ra femeie reveni \n laborator [i
constat` oarecum surprins` c` James alesese cele trei fotografii
care-i pl`cuser` [i ei.
– Sunt ni[te fotografii excelente, murmur` el, f`r` s`
se-ntoarc`.
Lu` cli[eul care ar`ta camera lui Hannah [i-l privi \n lumin`,
dând capul pe spate.
– Da, chiar este o fotografie foarte bun`. Prinde foarte bine
atmosfera, spuse \ntorcându-se spre ea.
78 MARY ANNE WILSON
Ochii lui alba[tri \ntâlnir` privirea Sabrinei. Timp de o

secund`, ea sim]i o emo]ie atât de puternic` \ncât trebui s` fac` un
efort supraomenesc s` nu se observe.
– A[a crezi? spuse \n cele din urm`.
– Absolut. Nimeni n-ar putea r`mâne insensibil la ceea ce ai
surprins pe pelicul`. Ai \ntr-adev`r talent, Sabrina.
Auzind cuvintele acestea, tân`ra femeie ro[i u[or. Deci era din
nou \n stare s`-[i arate sensibilitatea? Un pic ame]it`, se-ntoarse [i
\ncepu s`-[i \ncarce aparatul. Mai lu` \nc` dou` cutii cu film [i le
puse \n po[et`. Când \[i ridic` privirea, realiz` c` James o prive[te
cu aten]ie.
– Ceva nu e \n regul`? \l \ntreb`, schi]ând un surâs.
– Nu, dimpotriv`. Tocmai \mi spuneam c` sunt cam stupid,
imaginându-mi c` acea cutie de chibrituri ar putea s` m` conduc`
la Hannah. Dar sunt bucuros c` m-a ajutat s` te \ntâlnesc pe tine.
Puse fotografiile \ntr-un plic [i se-ndrept` spre salon.
– Este \ntr-adev`r o coinciden]` curioas`, recunoscu Sabrina,
\nchizând u[a laboratorului dup` ei.
Ajun[i \n ma[in`, James deschise radioul [i pornir` spre port.
Pe timpul drumului, se ar`t` deosebit de bine dispus [i-i ar`t`
punctele de atrac]ie ale ora[ului. |n timpul celor [ase luni
petrecute la San Diego, Sabrina nu reu[ise cu adev`rat s` afle
unde erau situate Muzeul Marinei, Facultatea de Litere [i Gr`dina
zoologic`… Remarc` deodat` c` norii \ncepuser` s` \ntunece
cerul, dar asta nu-i strica buna dispozi]ie.
Când ajunser` la Flaunder's, Murray \i a[tepta \n buc`t`rie. Un
miros de friptur` de curcan plutea peste tot, iar doi necunoscu]i
se \nvârteau \n jurul mesei de lucru.
– Vi-i prezint pe Charles [i Tony, spuse Murray, m` ajut` zilele
acestea.
Cei doi salutar` cu un semn din cap [i continu` s` lucreze.
– Preg`tim cam o duzin` de curcani.

– Ave]i nout`]i? se interes` Murray, invitându-i pe amândoi s`
ia loc.
– Nu, r`spunse ziaristul. Ieri sear` am stat aproape patru ore
\n strad`. Era s` fiu arestat [i am strâns patru dolari. Asta-i tot!
Sabrina \l privi uluit`.
– Era s` fii arestat?
– Da, cred c` au zis c` perturb ordinea public`! r`spunse
James, surâzând \n col]ul buzelor. A trebuit s` [terg putina \n
vitez`.
– Dar nout`]i \n leg`tur` cu William? \ntreb` Murray.
– Nimic.
– Dar tu, ai sunat la comisariat?
– Da [i am cerut s` vorbesc cu detectivul Browsky dar nu era
acolo. |n afar` de el, nimeni nu [tia nimic despre Hannah.
Murray \[i scoase ochelarii [i-i [terse.
– Nu-mi fac prea multe speran]e, dar…
Se opri, auzind sirena strident` a pompierilor. U[a buc`t`riei
se deschise brusc [i Carlo se-ndrept` spre ei.
– S-a g`sit un corp sub schele, la col]ul str`zii, zise el rotindu-[i
ochii \n cap.
Murray se ridic` [i \[i puse ochelarii.
– Oh, Doamne… Cine este?
– N-au spus nimic. Crezi c` ar putea fi Hannah, [efule?
Murray nu r`spunse [i ie[i gr`bit din camer`. U[ile batante se
trântir` \n urma lui. Parc` \n]ele[i, Sabrina [i James se repezir` pe
urmele lui.
– Carlo, stai aici! zise James, \nainte s` ias`.
Ajun[i \n strad`, z`rir` imediat o aglomera]ie, nu departe de ei.
James o prinse protector pe Sabrina de bra].
80 MARY ANNE WILSON
– Sper s` nu fie Hannah, murmur` el, iu]ind pasul.

Sabrina \i arunc` o privire nelini[tit` [i sim]i o strângere de
inim` când z`ri [i o ambulan]` lâng` ma[ina pompierilor. Imediat
ap`rur` [i poli]i[tii, care \ncepur` s` elibereze locul.
Un num`r de curio[i r`m`seser` totu[i \n jurul schelei. Nu
departe de ei, ni[te brancardieri c`rau o targ`. Sabrina remarc` un
b`rbat care st`tea mai departe. |i d`du un cot u[or lui James.
– Uit`-te, nu-i Roy Lester? \l \ntreb`.
James \i urm`ri privirea [i-i confirm` din cap, dar aten]ia \i era
atras` de altceva.
– Hai s` vedem ce fac infirmierii, spuse el tr`gând-o spre
adunarea de oameni.
Murray era aplecat asupra brancardei, cu capul \n mâini. Se
apropiar` [i Sabrina scoase un ]ip`t \n`bu[it, z`rind fa]a tumefiat`
a b`rbatului \ntins pe targ`. Nu-l v`zuse decât \n fotografie, dar \l
recunoscuse imediat. Era William.
Capitolul 9
Sabrina sim]i cum o cuprinde panica. Imagini fragmentate \i

reveneau \n memorie. O noapte de iarn` – pompieri…
brancarde… Dean, \n ma[ina salv`rii. Dean acoperit cu un cear[af
alb.
Sângele \i zvâcnea \n tâmple [i trebui s` fac` apel la toat`
energia ca s`-[i p`streze sângele rece. F`r` s`-[i dea seama, \l
prinsese pe James de mân` [i-l strângea din toate puterile.
Murray se ridic` [i veni spre ei, palid la fa]`.
– E grav r`nit. M` duc cu el la spital…
Se \ntrerupse o secund` [i se uit` la James.
– Vrei s`-i spui lui Carlo s`-mi ]in` locul pân` m` \ntorc?
– Desigur, \i r`spunse acesta.
Dup` ce-i mul]umi, Murray se gr`bi spre ambulan]`. Se urc` \n
spate, al`turi de infirmier`, portierele se trântir` [i ma[ina porni
imediat, \n urlete de sirene.
James se uit` la tân`ra femeie.
82 MARY ANNE WILSON
– Sabrina, te sim]i bine?

– Da… am avut un [oc, e adev`rat, dar acum mi-a trecut.
Cu degetele \nc` \mpletite de ale lui, \ncepu s` râd` u[or. Avea
impresia c` exact \n acel moment doar simpla prezen]` a lui James
o ajuta s` nu se scufunde iar \n co[marul amintirilor sale.
– De ce râzi? o \ntreb` James.
Ea reu[i cu greu s`-i sus]in` privirea.
– Oh, cred c` pur [i simplu era s` le[in! Din fericire, e[ti lâng`
mine, mai adùg` ea râzând.
El \[i ridic` privirea.
– Sabrina, [tii c` po]i conta pe mine.
– {tiu…
– Iar acum o s` \ncerc s` aflu mai multe de la poli]ie. Dar
pentru asta… ar trebui s`-mi dai drumul la mân`.
Ea izbucni \n râs.
– Desigur, m-am ag`]at de tine f`r` s`-mi dau seama.
– Pe curând… \i spuse el \ncet.
Sabrina se uit` dup` el [i-[i ridic` gulerul la vest`. Un vânt
\nghe]at \ncepuse s` sufle.
James se-ndrept` spre poli]istul care r`m`sese lâng` schele.
Mul]imea se \mpr`[tiase dup` plecarea ambulan]ei.
– Ierta]i-m`, pute]i s`-mi spune]i ce s-a \ntâmplat? \ntreb`
politicos ziaristul.
– Ei, \nc` unul din golanii pe care-i \ntâlne[ti peste tot! A c`zut
de pe schel`! Sunt sigur c` era beat mort.
– {i a urcat atât de sus? se uit` James ne\ncrez`tor la
construc]ia metalic`.
– Da. A avut noroc c` unul din [efii [antierului a venit pe aici
\n diminea]a asta. Bietul b`trân a alunecat de la ultimul etaj, dac`
nu cumva s-o fi aruncat. Cu `[tia nu se [tie niciodat` mai adùg`
poli]istul \ncruntat.
Deodat`, f`cu ochii mari, uitându-se mai atent la James.

– Dar… nu sunte]i de la televiziune? Nu sunte]i cel care face
emisiunea despre pove[ti adev`rate? \l \ntreb` el brusc.
L`sând umerii, ziaristul scutur` din cap.
– Nici pomeneal`. Sem`n`m poate, dar el e mai tân`r ca mine!
spuse el [i se-ndep`rt`.
Se uit` dup` Sabrina [i o z`ri un pic mai departe sprijinit` de
un zid. St`tea cu capul plecat [i p`rea \nc` sub impresia [ocului
prin care trecuse. F`r` \ndoial`, vederea b`trânului pe targ` \i
r`scolise amintiri dureroase… „Dumnezeule, via]a nu prea ne
face cadouri“ se gândi James, apropiindu-se de ea.
Sabrina ridic` fruntea [i-l \ntreb` cu o lucire de speran]` \n
privire:
– Ei?
– Poli]istul mi-a spus c` William a c`zut de pe schel`. A fost
g`sit de unul din [efii de [antier [i…
|n acel moment o ma[in` se ivi de dup` col] \n vitez` [i frân`
brusc lâng` ei. {oferul l`s` geamul jos [i se aplec` \nspre ei. Era
proprietarul de la pensiunea Derson.
– Bun`! {tiam eu c` o s` dau peste voi! zise el cu un surâs
u[or.
– Ne cùtai? \l \ntreb` James, apropiindu-se de ma[in`.
– Nu. Am auzit c` a avut loc un accident [i am venit s` v`d…
Apropo, u[a de la camera m`tu[ii voastre a fost spart`.
– Când s-a \ntâmplat? \l \ntreb` James, devenind atent.
B`rbatul ridic` din umeri.
– |n diminea]a asta, cred. Am auzit ni[te zgomote pe la [ase [i
am urcat. U[a de la camer` era larg deschis`. Dar nu mai era
nimeni acolo. Trebuie c` au fugit pe fereastr`. Oricum, au r`scolit
totul!
84 MARY ANNE WILSON
– {i poli]ia ce zice?
– Poli]ia? Nici n-am chemat-o. N-ar fi f`cut altceva decât mai
mult` dezordine… adùg` el blazat.
– Putem s` trecem pe acolo, peste cincisprezece minute?
B`rbatul ridic` din umeri, indiferent.
– Dac` vre]i…
Apoi ridic` geamul [i demar`. James se uit` dup` ma[in`, uluit.
– Oare ce cùtau \n camera lui Hannah? murmur` el pentru
sine. Nu era nimic de furat…
Sabrina nu spuse nimic. Nici ea nu \n]elegea.
– De ce vrei s` ne \ntoarcem acolo? \l \ntreb` \n cele din urm`.
– O s` [tiu când ajungem acolo. Dar mai \ntâi hai s`-l sun`m
pe Carlo.
Se \ntoarser` [i se \ndreptar` \n t`cere spre restaurant. Vântul
\ncetase, l`sând locul unui frig p`trunz`tor. James \[i ridic`
fermoarul la bluz` [i tân`ra sim]i \n acel moment nevoia s` se
strâng` lâng` el, ca s`-i simt` c`ldura binef`c`toare a trupului lipit
de al ei… Brusc, James se \ntoarse spre ea.
– A[ fi vrut s` vorbesc mai mult cu poli]istul, spuse el, dar m-a
recunoscut.
– Dar ce i-ai spus? \ntreb` Sabrina.
– I-am spus c` James Chapman este mult mai tân`r decât mine,
dar c` sem`n`m foarte mult.
– {i te-a crezut?
– Nu [tiu. Oricum, n-am mai stat s`-mi pun` [i alte \ntreb`ri.
Sabrina regret` c` nu-i v`zuse niciodat` emisiunea. Trebuia
neap`rat s`-[i pun` televizorul la punct!
– La ce te gânde[ti, Sabrina?
Timp de o secund` privirile lor se-ntâlnir`.
– |mi spuneam c` nu te-am v`zut niciodat` la televizor, \i

r`spunse spontan.
– N-ai pierdut mare lucru!
– Ba nu, sunt sigur` c` e[ti telegenic. {i „Drept la inim`“
trebuie c` este o emisiune pasionant`. E[ti n`scut pentru meseria
de ziarist.
|n loc de r`spuns, el o cuprinse pe dup` umeri. Sabrina nu se
feri, \[i schimb` doar \ntr-o parte aparatul de fotografiat.
– A[teapt` s` vezi cu ochii tì! \i zise James, râzând. Eu \ns` pot
s` spun c` tu ai talent. }i-am v`zut fotografiile.
– |mi place ce fac, recunoscu Sabrina. Asta e f`r`-ndoial`
important.
– Cum ai ajuns s` faci fotografii?
– A fost cumva din cauza mamei mele. |ntr-o zi pe când eram
\n vacan]`, mi-a cump`rat un aparat de fotografiat. Aveam [apte
ori opt ani… Cred c` vroia s`-mi g`sesc o ocupa]ie! zise tân`ra
râzând u[or.
– Ai avut o copil`rie fericit`? o \ntreb`, ]inând-o strâns lâng` el.
– Acum \mi dau seama c` da. |n vremea aceea, totul era
simplu. N-aveam griji, nici greut`]i materiale… Copil`ria a fost
pentru mine o perioad` privilegiat` a vie]ii.
– Este adev`rat. Dar nu suntem con[tien]i de acest privilegiu
atunci când suntem tineri. Doar retrospectiv…
– Dar tu? |mi \nchipui c` erai teroarea [colii! spuse Sabrina,
aruncându-i o privire mali]ioas`.
– Cum ai ghicit! Eram chiar mai mult decât teroarea [colii,
eram o adev`rat` n`past`! spuse el imitând vorbirea t`r`g`nat` a
celor din Texas.
86 MARY ANNE WILSON
– |mi \nchipui! {i doreai de pe atunci s` devii jurnalist?

– Nu. Am \nlocuit pe cineva la televiziunea local` [i am
descoperit c` lucrul `sta \mi place. Am dorit s` fac reportaje, s`
cunosc oameni, s` descop`r arizonturi noi. A[a a \nceput totul!
Ajunser` lâng` Flaunder's [i Sabrina \ntreb` deodat`:
– James, tu n-ai putea s` dispari f`r` s`-i pese cuiva, nu-i a[a?
El o privi surprins.
– A[a e. Dar tu?
Tân`ra r`mase descump`nit` o clip`. Disp`ruse o dat` ce-i
drept, dar nu avusese de ales.
– Nu [tiu. Chiar m-am \ntrebat câteodat`, murmur` ea.
James nu spuse nimic [i b`tu scurt la u[`. Carlo le deschise imediat.
– Intra]i le spuse când \i z`ri. Era Hannah?
– Nu, William, spuse James a[ezându-se la mas`.
Carlo f`cu ochii mari, nùcit.
– William? Oh, nu… scoase el un geam`t. E mort?
– Nu, dar via]a-i atârn` de un fir de p`r. L-au dus la spital [i
Murray e cu el acum. Te-a rugat s`-i ]ii locul pân` se-ntoarce.
Carlo aprob` din cap [i d`du un pumn \n mas`, sc`pând o
\njur`tur`.
– Ce se-ntâmpl` cu cartierul `sta? {i poli]ia care nu face nimic,
dar nimic! {i cu Hannah ce s-a \ntâmplat? Poate c` \n clipa asta e
moart` de mult…
James se ridic` [i-i puse o mân` pe um`r.
– Lini[te[te-te Carlo, n-o s` v` l`s`m singuri. Acum trebuie s`
ne ducem la pensiunea Derson [i dup` aceea la spital. Vrei s`-i
transmi]i ceva lui Murray?
Carlo scutur` din cap.
– Nu, spuse simplu. O s` stau aici pân` se-ntoarce.
***
Sabrina \[i \n`bu[i un strig`t de indignare când intrar` \n

camera lui Hannah. Dup` ce \nchise u[a cu grij`, James \naint`
pân` \n mijlocul camerei.
– Ei bine, au f`cut o treab` de profesioni[ti! spuse el uitându-se
\n jur.
P`rea c` un uragan se ab`tuse asupra lucrurilor din \nc`pere.
Toate obiectele personale ale lui Hannah erau aruncate pe jos,
sertarele erau r`sturnate, iar fotoliul de catifea, spintecat [i
r`sturnat.
Sabrina sim]i cum \i vin lacrimi \n ochi. Era mult prea
nedrept! |ngenunche lâng` comod` [i \ncepu s` caute cu
disperare mica iesle care probabil era ascuns` printre rufe [i
hârtii. |n cele din urm` dibui m`g`ru[ul [i \mpreun` cu James [i
celelalte figurine.
– Dar ce cùtau? murmur` Sabrina. Cred c` [tiau c` Hannah
n-avea de nici unele.
James se ridic` f`r` s` r`spund` [i lu` o cutie mic` de lemn,
care se g`sea lâng` pat. Pe capac era gravat un H.
– Cred c` \n cutia asta se g`sea ieslea, spuse el \ngenunchind
din nou lâng` ea.
Puse cu aten]ie figurinele de sfin]i [i animale \nùntru cutiei [i
apoi \nchise capacul.
Sabrina strânse din din]i.
– |]i m`rturisesc c` nu \n]eleg nimic, spuse ea cùtând cu
privirea fotografia lui Hannah.
O z`ri pe comod` [i o lu` imediat.
88 MARY ANNE WILSON
– De ce \]i doresc rùl? murmur` ea privind chipul surâz`tor al

feti]ei. James, ce facem mai departe?
– Nu [tiu, m`rturisi el descump`nit. Poate c` o s` m` adresez
unui detectiv particular.
Sabrina se ridic` [i puse fotografia lâng` cutia de lemn.
– Mi-ai spus c` te gânde[ti s` spui toat` povestea la televiziune.
F`-o acum! \i spuse ea, privindu-l \n ochi.
– O s-o fac. Dar mi-e fric` s` nu stric lucrurile mai rù. {tii c`
ziari[tii nu sunt prea iubi]i \n cartierul `sta.
– Cu atât mai rù pentru tipii din cartier, James. Trebuie s-o
g`sim pe Hannah cu orice pre]. {i nu-i decât o singur` cale:
lansarea unui anun] la televiziune. Exist` cu siguran]` cineva care
a v`zut-o fie pe strad`, fie \n autobuz ori \n vreun magazin… {i \n
cazul `sta, ne va anun]a. Dar pentru asta trebuie s` dai anun]ul la
televizor.
Vorbea cu atâta determinare \ncât James se uit` la ea mirat.
– Ai dreptate pe de-a-ntregul, Sabrina. Nu mai putem a[tepta.
– E urgent. Este poate \n pericol de moarte…
Se opri, cuprins` de o ame]eal` u[oar`. Ce i se-ntâmpla?
Dispari]ia lui Hannah o afecta mai mult decât \[i imaginase.
B`trâna devenise deodat` leg`tura care o ]inea ata[at` de b`rbatul
acesta, pe care-l cuno[tea totu[i prea pu]in…
– Nu suport s` v`d o femeie atât de b`trân` r`mas` f`r`
ap`rare, adùg` ea cu voce schimbat`.
Emo]ionat, James se apropie de ea [i o mângâie u[or pe obraz.
– De ce plângi, Sabrina? murmur` el.
Ea \[i ridic` ochii spre el. Nici m`car nu-[i d`dea seama c`
plângea.
– Mi-e fric` pentru Hannah, spuse cu voce tremur`toare.

– Las` c` o s` se termine bine, o s` vezi, \i spuse James \ncet.
R`mase un moment s-o priveasc` \n ochi. Sabrina sim]i atunci
c` acea clip` la care spera [i de care se temea \n acela[i timp,
sosise. |ncet, cu mi[c`ri blânde el o cuprinse \n bra]e [i o strânse
lâng` el. Tân`ra femeie nu opuse nici cea mai mic` rezisten]`.
Abandonat` la pieptul lui, savura momentul acela care-i alunga
toate suferin]ele, toate spaimele…
|[i ridic` privirea spre el [i a[tept` s` fie s`rutat`. |l sim]i ca pe
o uimire mare, de o puritate unic`. James nu se mai s`tura de
buzele ei catifelate [i totu[i le p`r`si pentru a-i s`ruta obrajii [i
apoi se-ntoarse iar. Tân`ra femeie se sim]i cuprins` de o fericire
atât de mare \ncât o trecur` fiorii. Crezând c` dep`[ise limita,
James se-ndep`rt` de ea, aproape jenat.
– Sper s` nu-mi iei \n nume de rù, \i spuse surâzând
dezarmant.
Sabrina r`mase mut`. Cum ar fi putut s`-i descrie oare
sentimentul de \mplinire de care era cuprins`?
– Nu, cred c` am dorit asta la fel de mult, spuse \n cele din
urm`. }i s-a zbârlit musta]a! adùg` apoi cu o lucire mali]ioas` \n
privire.
– |mi pare rù, \i r`spunse el surâzând. Dac` musta]a mea te
deranjeaz`, o pot rade.
– S` nu cumva s` faci asta! N-or s` te mai recunoasc`
spectatorii.
El surâse din nou [i apoi relu`, serios:
– Ai dreptate, Sabrina. O s` dau un anun] pe post. Dar
\nainte…
Cùta ceva.
90 MARY ANNE WILSON
– … O s`-i cer unui desenator de la Canulul Trei s`-i fac` un

portret lui Hannah, dup` fotografie.
Un plan de ac]iune se \nfiripa \ncet, \ncet \n mintea lui. Dar
acesta i se p`rea c` n-ar putea s` reu[easc` f`r` ajutorul
Sabrinei…
– Ai vrea s` m` aju]i? o \ntreb` el.
Tân`ra femeie respir` adânc, \nainte s`-i r`spund`. Totul
trebuia s` continue ca [i cum nu s-ar fi \ntâmplat nimic \ntre ei…
– Dac` e vorba de fotografii, r`spunsul e da, r`spunse ea cu
voce hot`rât`. Restul nu m` prive[te.
Un pic surprins, James se uit` la ea cu o privire un pic ironic`.
– |n]eleg c` nu vrei s` te implici prea mult, dar…
– Cum adic`? G`sesc chiar c` deja am [i f`cut-o \i replic` ea.
– Bine. Nu mai insist.
Decep]ia i se citea \n ochi.
– James, te rog s` \n]elegi. Nu pot face mai mult.
– Atunci s` nu mai vorbim, murmur` el luând fotografia lui
Hannah, pus` pe comod`. O puse apoi \n buzunarul interior de la
bluz`.
– O s-o ]in eu, relu` el ideea. Este singurul indiciu pe care-l
avem \n leg`tur` cu trecutul lui Hannah.
Ea nu-i r`spunse [i \ncepu s` mai trag` câteva cadre. Se duse
lâng` u[` [i ca s` aib` o mai bun` perspectiv` [i fotografie hainele
r`spândite pe pat.
– Am terminat, zise apoi, acoperind obiectivul. Crezi c` ar
trebui s` facem pu]in` ordine?
– Nu. E mai bine s` l`s`m lucrurile a[a cum sunt. {i mai
prudent. Ia doar ieslea. O s` i-o dau lui Murray. Cred c` o s` fie
cel dintâi care o s` ne contacteze.
– Ai dreptate, recunoscu tân`ra femeie, punând ieslea \n sacul

de um`r.
– Atunci, hai s` mergem. Trebuie s` ajung la studio cât mai
repede posibil.
Jos \i a[tepta proprietarul.
– Ei, ce au furat? \i \ntreb` acesta.
– Nimic. |n orice caz, v` mul]umim c` ne-a]i anun]at, spuse
James sco]ând portofelul.
Proprietarul scutur` din cap.
– N-am f`cut-o pentru bani. Nu-mi place ce se-ntâmpl` aici. Ar
trebui s`-l cùta]i pe fiul ei cel mic, mai adùg` el, \n`l]ând din
umeri.
James se uit` la el surprins.
– Nepotul ei?
Capitolul 10
– Da, nepotul ei, dar nu e deloc afectuos cu ea! {i n-o s` fie nici
cu voi de altfel, le mai spuse b`rbatul, privindu-i suspicios.
– Po]i s` mi-l descrii? \l \ntreb` James.
Tipul se gândi o clip` [i apoi zise:
– Pu]in mai scund ca tine, destul de slab, cam cincizeci de
ani… Dac`-mi amintesc bine, are o c`ma[` \n dungi [i ni[te blugi
vechi. Nu cred c` are un aer prea distins, asta e sigur!
|ntr-o str`fulgerare, ziaristul se gândi la Roy Lester.
– Când a fost ultima oar` pe aici?
– Ieri sear`, imediat dup` voi.
– {i ]i-a spus cum \l cheam`?
Proprietarul d`du din cap.
– Nu. Dar s-a folosit de acela[i pa[aport ca [i voi, spuse el,
frecându-[i ar`t`torul de degetul mare.
– {i ce vroia?
– Vroia s` lase ceva \n camera bunicii lui.
James decise s` joace totul la risc [i scoase o carte de vizit` din
buzunar.
– Ascult`, dac` tipul se \ntoarce, vrei s` m` anun]i?

Proprietarul citi iute ce era scris pe bucata de carton [i surâse
scurt.
– {tiam eu c` te-am v`zut pe undeva, domnule Chapman.
Hannah e m`tu[a dumitale?
– Nu, dar \nseamn` mult pentru mine.
James n-avea timp de confesiuni. Trebuia s` se mi[te repede.
B`rbatul cel gras se uit` la el cu admira]ie.
– |ncântat s` v` cunosc, domnule Chapman, Oscar Berkeley,
spuse el \ntinzând mâna.
James \i strânse mâna [i-i spuse:
– V` mul]umesc pentru colaborare [i v` rog s` m` suna]i.
Se d`du \ntr-o parte din fa]a u[ii ca s`-i fac` loc Sabrinei.
– Pute]i conta pe mine, le spuse Oscar Berkeley \n spatele lor.
James \i mul]umi cu un semn din cap [i se-ndrept` spre Fordul
spre care mergea [i Sabrina. Urcar` \n ma[in` [i f`r` s-o mai
priveasc`, ziaristul demar` imediat.
Vremea se schimba [i nori amenin]`tori umbreau cerul.
– Semnalmentele pe care ni le-a dat Berkeley \]i amintesc de
cineva? \ntreb` James dând drumul la \nc`lzire.
– Roy Lester, r`spunse Sabrina f`r` nici o ezitare.
Privirile li se \ntâlnir` pentru prima oar` de când se
\mbr`]i[aser`.
– Deci Lester a mai intrat \n camera lui Hannah, urm` James,
atunci de ce s-a mai \ntors ca s` r`scoleasc` peste tot?
– Pentru c` a fost un admirator! Un \mp`timit de cinema…
murmur` tân`ra.
James o lu` la stânga \n intersec]ie [i ea se uit` mirat`.
– Unde mergem?
– Vreau s` trec cinci minute pe la comisariat. Vreau s` cuno[ti
un detectiv. Dup` aceea mergem la spital.
94 MARY ANNE WILSON
Opri ma[ina \n fa]a unui imobil izbitor de nou care contrasta

evident cu celelalte locuin]e mai modeste de pe aceea[i strad`.
– Sper s` nu te plictiseasc` prea tare s` m` \nso]e[ti, spuse el,
\ntrerupând contactul.
– Cred c` n-am de ales, \i replic` tân`ra femeie.
De fapt nu-i pl`ceau poli]i[tii [i nici ziari[tii. |[i aminti pentru
câteva clipe, de interogatoriul la care fusese supus`, dup` moartea
lui Dean. Vocea spart` a inspectorului, zgomotul f`cut de ma[ina
de scris, \ntreb`rile care nu se mai sfâr[eau… |i trebui toat`
energia s` poat` s`-[i alunge amintirile.
– Vin cu tine, spuse dintr-o dat`.
James o privi \n ochi [i-i surâse.
– |]i mul]umesc, \i spuse simplu.
Detectivul Calvin Browsky nu sem`na cu nici un poli]ist pe
care Sabrina s`-l fi \ntâlnit pân` atunci. Era \mbr`cat \n blugi, cu
o c`ma[` \nflorat`, hawaian`, avea chipul bronzat, \ncadrat de o
claie de p`r blond [i p`rea un obi[nuit al plajelor californiene,
mai mult decât orice altceva. {i nu purta nici m`car pistol la
centur`.
Biroul pe care-l avea la etajul al doilea al comisariatului,
mirosea \nc` a zugr`veal`. Sabrina observ` rapid rafturile pline cu
vrafuri de dosare, stilul func]ional al mobilierului, mocheta gri.
Totul era nou.
– James, \]i mai spun o dat` c` nu [tiu nimic. {i \n plus, ar
trebui s` fiu \n vacan]`!
Ziaristul se a[ez` la biroul lui Calvin, care st`tea confortabil
\ntr-un fotoliu de piele.
– Colegii tì fermec`tori nici m`car nu ]i-au pomenit de cazul
`sta, \i spuse James, privindu-l \n ochi.
– {tii foarte bine c` poli]ia are treburi mult mai importante de
f`cut \n momentul `sta.
– Spune mai degrab` c` Hannah face parte, din categoria celor

pe care-i considera]i vagabonzi.
– Nu este [i punctul meu de vedere, \n orice caz, \i r`spunse
Calvin, doar m` cuno[ti ? Dar \n momentul `sta toat` trupa se
ocup` de cazul Dawson. {i \]i repet \nc` o dat`, c` trebuie s` fiu
\n vacan]`!
– {i eu, \i replic` James, un pic cam sec.
Calvin se uit` la Sabrina, care asculta \n t`cere, apoi \[i aprinse
o ]igar`.
– Andy Dawson mi-a fost prieten. Am lucrat mult \mpreun`. A
fost arestat un suspect, un oarecare Concklin. Dawson \l avusese
\n vedere la un moment dat. Trafic de droguri.
– Crezi c` el e vinovatul?
– S-a g`sit un cu]it asupra lui, care ar putea fi arma crimei, dar
nu exist` nici un martor. |n cartier domne[te legea t`cerii.
Oamenii se tem de poli]ie.
– Da, nu ave]i o imagine prea bun` \n opinia public`,
recunoscu [i James.
Calvin trase un fum din ]igar` [i apoi pocni din degete.
– Hai s` facem un târg, declar` el privindu-l pe James.
– Un târg? \ntreb` acesta din urm`, nedumerit.
– Da, tu te ocupi ca oamenii s`-[i fac` o p`rere mai bun`
despre noi, iar eu m` ocup personal de afacerea Vickers.
James ezit` o clip` apoi \i \ntinse mâna.
– S-a f`cut.
|n timpul drumului spre spital, Sabrina r`mase gânditoare.
– Cum o s`-[i poat` pl`ti William cheltuielile de spitalizare?
\ntreb` ea dintr-o dat`.
– O s` se ocupe probabil de asta Asigur`rile Sociale, spuse
James pe când se apropiau de o cl`dire mare din c`r`mid`
ro[ie.
96 MARY ANNE WILSON
|n acel moment r`suna sirena unei ambulan]e [i trebuir` s-o

lase s` treac` pentru ca apoi s` se strecoare \n parcajul spitalului.
Sabrina sim]i un fior v`zând cum vehiculul se-ndrepta spre
cl`direa urgen]elor. Se \ndreptau [i ei tot \ntr-acolo.
– Dac` nu, a[ putea s` pl`tesc eu pentru el, spuse ea brusc.
– Tu? repet` James, oprind motorul. N-ar trebui s`-]i
cheltuie[ti banii pentru cineva pe care nu-l cuno[ti!
– Am bani suficien]i, spuse ea simplu.
– Am crezut c` nu ai fi vrut s` te implici \n povestea asta!
– A[ vrea s`-l ajut pe William… Cum \]i \nchipui c` a[ putea
r`mâne nep`s`toare fa]` de nenorocirea acestui om?
James o privi cu aten]ie. Avea \n privire un amestec de
ne\ncredere [i admira]ie.
– {tiu c` e[ti o fiin]` sensibil`… {i foarte generoas`, [i asta m`
emo]ioneaz` foarte tare. Vii cu mine? o \ntreb` el, deschizând
portiera.
– Nu.
Surprins, James se-ntoarse spre ea.
– De ce?
– Nu vreau s` vin. Pur [i simplu. Te a[tept aici.
James \n]elese din privirea ei \ntunecat` c` nu trebuia s` mai
insiste.
– N-o s` stau prea mult, spuse el ie[ind din ma[in`.
Ea \l urm`ri cu privirea [i apoi d`du drumul la radio. Ideea de
a se g`si iar \n atmosfera morbid` din spital, \n mirosurile acelea
de dezinfectant, i se p`rea insuportabil`. Erau atât de multe
lucruri pe care nu le mai putea suporta… Oare când va re\ncepe
s` trìasc` din nou?
***
Hannah \[i astup` urechile auzind sirena unei ambulan]e care

trecea pe strad`. Detesta sirenele. Dac` ar fi avut un ceas, ar fi [tiut
cel pu]in de cât timp William nu mai venise. A[a, [tia doar c` nu
mai venise de mult` vreme. |i mai r`m`seser` câteva alune, dar
acum ar fi vrut s` ias`. Nu se mai sim]ea \n siguran]`. Când se afla
\n mijlocul oamenilor se sim]ea \n siguran]`.
|[i aranj` a[ternutul [i \[i trase p`tura pân` sub b`rbie [i se uit`
spre gura de aerisire.
***
Dup` cincisprezece minute, James se a[ez` din nou la volan.

– Am aranjat totul. L-am prevenit pe Murray c` un grafician de
la Canalul Trei o s`-l caute ast`zi sau cât se poate de curând, spuse
el \nchizând portiera.
Sabrina se ridic` \n scaun.
– Cum se simte William?
– A rezistat c`z`turii. Murray va a[tepta s` fie scos din sala de
opera]ii.
Sabrina \i \ntinse cutia \n care se afla ieslea \n miniatur`.
– Ai uitat s`-i dai asta, spuse ea.
– Adev`rat. Dar nu era momentul cel mai potrivit.
Ea confirm` cu un semn din cap [i puse cutia \n l`ca[ul pentru
m`nu[i. Se sim]i sl`bit` dintr-o dat`. Povestea i se p`rea f`r`
sfâr[it. Dar nu vroia ca James s`-[i fac` o impresie gre[it`.
– Rolul meu a luat sfâr[it, relu` ea privind \nainte. Acum
trebuie s` preg`te[ti secven]a cu Hannah. E totu[i emisiunea ta,
mai adùg`, f`r` prea mare convingere.
James se uit` rapid la ceas [i apoi porni motorul.
– A[a e. Trebuie s` trec repede pe la studiouri [i apoi te duc
acas`.
98 MARY ANNE WILSON
F`r` s`-i lase timp de r`spuns, demar` rapid [i p`r`si parcajul

spitalului. Strângea volanul [i se gândea la un mijloc de a o re]ine
pe Sabrina.
– Pot s`-]i m`rturisesc ceva? \ntreb` el brusc, accelerând, ca s`
dep`[easc` o alt` ma[in`.
– Ce anume?
– |mi placi mult, Sabrina, [i… ca s` vorbesc deschis, \]i
m`rturisesc c` a[ vrea s` fii prietena mea…
Se uit` la ea pe furi[. Cu obrazul rezemat de geamul portierei,
p`rea teribil de departe.
– Sabrina?
– Da, te-am auzit, murmur` ea f`r` s`-ntoarc` privirea.
– Crezi c` am putea porni de la zero [i s` ne cunoa[tem cu
adev`rat? o \ntreb`, punându-[i u[or mâna peste a ei.
Ea era ca de ghea]`.
– De ce dore[ti s`-mi fii prieten?
El \nghi]i \n sec [i se hot`r\ s` joace cu c`r]ile pe fa]`.
– Pentru c` vreau s` te cunosc. Dar nu te sim]i obligat`…
N-am obiceiul s`-i rog pe oameni s`-mi fie prieteni!
– Prieteni, repet` Sabrina \n [oapt`. Vrei s`-]i spun adev`rul?
\ntreb` ea \ntorcându-se spre el.
– Da.
– Eu [i so]ul meu am fost prieteni ani de zile \nainte s` ne
c`s`torim. Venea mereu pe la mine. Abia mult mai târziu am
descoperit c` suntem \ndr`gosti]i unul de cel`lalt.
Din acest unghi, totul p`rea simplu [i clar. Iar Sabrina voise s`
fie [i ea tot atât de sincer` [i deschis` pe cât fusese [i James cu ea.
– Nu vreau s` mai insist asupra acestui subiect, urm` ea, dar pe
scurt, a[ vrea s`-]i spun c` nu cred \n prietenia dintre un b`rbat [i
o femeie. Asta am decis dup` moartea lui Dean, s` fiu singur`.
Prefer s` fac singur` tot ce e de f`cut [i…
– S` supravie]uie[ti de una singur`?

– S` supravie]uiesc? Nu [tiu dac` este vorba de supravie]uire,
dar m` simt suficient de puternic` pentru a m` descurca singur`,
f`r` ajutorul nim`nui.
– Adev`rat?
– Da, e alegerea mea.
James \n]elese c` nu mai e nimic de adùgat. S` vedeau
studiourile [i asta \l f`cu s`-[i alunge cumplita decep]ie pe care o
resim]ea. Se va gândi la asta mai târziu. Acum trebuia s`-[i
mobilizeze toate resursele pentru a-l convinge pe Carson Davies.
{i meciul se anun]a a nu fi dintre cele mai u[oare!
***
O t`cere ap`s`toare pluti câteva momente \n birou, pe când

Carson se r`sucea u[or cu scaunul spre James [i Sabrina. |n cele
din urm`, James relu` conversa]ia:
– Pentru a rezuma situa]ia, am trei minute la dispozi]ie, \n
timpul jurnalului de sear`. Se va afi[a un portret al lui Hannah [i
eu voi comenta din off: „Cunoa[te]i aceast` persoan`“?
– James, [tii c` insertul nu trebuie s` dep`[easc` cincisprezece
secunde, \i replic` scurt Carson.
– {tiu. Vor fi trei inserturi de cincisprezece secunde cu
fotografia lui Hannah copil, portretul f`cut de Al dup` descrierea
lui Murray [i o fotografie a cartierului f`cut` de Sabrina. Totul pe
un fundal adecvat. Cu o mas` de montaj digital` se pot face
minuni.
Carson \l privi cam sceptic.
100 MARY ANNE WILSON
– Este cel mai potrivit moment pentru a face un apel de felul

`sta, urm` James. De Cr`ciun, oamenii sunt mai genero[i, se
gândesc la copiii lor, la fericire…
– Opre[te-te, i-o tìe Carson, ridicând o mân`. Dac` mai
continui o s` \ncep s` plâng.
James ridic` din umeri.
– Atunci? \l \ntreb` el privindu-l \n ochi.
– Atunci, ce?
– Pot s` m` folosesc de cele trei minute, din jurnalul de
sear`?
Carson \ncrunt` din sprâncene.
– Dup` toate aparen]ele, ai aranjat totul \nainte s` vorbe[ti cu
mine. |n sfâr[it… Oricum, eu nu cred c` publicul e interesat de
genul `sta de \ntâmpl`ri.
Sabrina \l v`zu pe James cum strângea din pumni.
– De ce nu? Pentru c` e o vagabond` b`trân` [i prin urmare
merit` cu prisosin]` s` se afle pe o list` a persoanelor disp`rute?
– Nu, n-am gândit nimic de felul `sta [i tu o [tii prea bine.
Se auzi o cioc`nitur` u[oar` \n u[` [i Carson se duse s`
deschid`.
– James mai este la dumneavoastr`? se auzi o voce de b`rbat.
– Aici sunt, spuse ziaristul \ndreptându-se spre u[` f`r` s`-l
priveasc` pe Carson.
– Uite portretele. Sunt trei, spuse desenatorul. Sper s` mearg`.
– Mul]umesc, Al. O s` lu`m leg`tura mai târziu.
Schimbar` o strângere de mân` [i apoi James se a[ez` iar la
birou, \n fa]a lui Carson.
– Astea sunt portretele pe care vrei s` le afi[ezi? \ntreb` acesta
din urm`.
James \ncuviin]` din cap [i Sabrina se ridic` pentru a examina

desenele. Descoperi chipul unei femei ridate, \ncadrat de un p`r
alb, piept`nat pe spate. Avea ochii plini de blânde]e, iar pe buze \i
flutura un surâs pe care tân`ra \l recunoscu imediat: expresia era
aceea[i cu cea din fotografia cu Hannah \n copil`rie.
– Da, ea este, murmur` Sabrina.
Carson se ridic` [i ocoli biroul ca s` examineze portretele.
Apoi f`cu un semn de resemnare.
– Bine, James, ai permisiunea mea pentru seara asta. Dar
\ncearc` s` subliniezi rolul Canalului Trei \n povestea asta.
– O s` port \nsemnele postului pe frunte, dac` va fi nevoie, \i
replic` James bine dispus.
– Cum vrei s` faci?
– Ar trebui s` am studioul doi la dispozi]ie ca s` difuzez
mesajul \n timpul jurnalului de la ora unsprezece.
– Nici o problem`, zise Carson. Vreau [i eu s`-]i fac o sugestie:
dac` vrei s` mai faci [i alte apeluri mâine, o s` fiu de acord.
Trebuie doar s` fiu sigur c` studioul va fi liber \n timpul
dimine]ii.
James s`ri \n picioare.
– Carson, e[ti nemaipomenit! spuse el, ducându-se s`-i strâng`
mâna. Mul]umesc.
Apoi o lu` pe Sabrina de bra] [i ie[i din \nc`pere, f`r` a mai
\ntoarce capul. Când ajunser` \n biroul ziaristului, Sabrina se duse
la fereastr` [i privi la ploaia care lovea \n geamuri.
Se f`cuse \ntuneric.
James ridic` receptorul telefonului [i descheie nasturele de la
gulerul c`ma[ii.
– Alo? Chapman la telefon. Carson mi-a aprobat s` utilizez

platoul. Când termina]i?... Perfect. Spune]i echipei s` aranjeze
totul, vin \n cincisprezece minute.
Puse receptorul \n furc` [i declar`:
– Acum, trebuie s` m` \ngrijesc de cum ar`t!
Tân`ra se \ntoarse spre el [i-l v`zu cum \mbr`ca o c`ma[` cu
sigla Canalului Trei pe buzunarul din stânga. Dup` aceea \[i puse
o cravat` cu dungi negre [i albe pe care [i-o \nnod` rapid, iar apoi
trase pe el o hain` bleumarin.
– Nu trebuie decât s` m` mai machez pu]in [i totul o s` fie \n
regul`, mormì el spre Sabrina. Vrei s` vii cu mine \n studio?
Ea \l privi o clip` apoi \ntoarse capul. Cel din fa]a ei era cu totul
alt b`rbat. Un ziarist, un profesionist perfect st`pân pe el \nsu[i.
Cu viteza fulgerului, o mul]ime de imagini i se perindar` prin
amintire. James \mbr`cat ca un boschetar, James ascultându-l pe
Murray, James care o \mbr`]i[a… Dar cine era el cu adev`rat? Dar
pân` la urm` asta nu avea nici un fel de importan]`. Pe moment,
nu-[i dorea altceva decât s` pun` capul pe um`rul lui [i s`-l simt`
cum o strânge \n bra]e.
Se uit` pe fereastra care vibra din cauza vântului. Furtuna care
\[i f`cea de cap afar` p`rea c` reflect` starea pe care i-o provoca
apropierea de James.
Capitolul 11
Sabrina trase adânc aer \n piept, \ncercând s`-[i calmeze

b`tìle inimii.
– O s` dureze mult? \ntreb`, \ntorcându-se spre James.
Acesta ridic` din umeri.
– Nu cred. Echipa m` a[teapt` [i am s` reiau subiectul discu]iei
de ieri sear`.
– Bine, atunci vin cu tine, \i spuse tân`ra f`r` s` mai ezite.
James lu` portretul [i fotografia lui Hannah [i se-ndrept`
spre u[`.
– S` mergem.
Un pic nervoas`, Sabrina urm`ri printr-un labirint de culoare
pân` ajunser` \n dreptul unei \nc`peri, tapetat` cu oglinzi, a c`rei
u[` era l`sat` deschis`. |nùntru, o tân`r` ro[cat` machia un
b`rbat a[ezat \n fa]a unei mese de machiaj, \nc`rcat` de flacoane
[i p`m`tufuri de toate felurile [i m`rimile.
– Deci n-ai plecat \n vacan]`, spuse tân`ra salutând din mân`.
– Nu scap` ei a[a u[or de mine! r`spunse James. Mai ai
mult?
– Nu, am terminat. E[ti mul]umit, Stacy?

– Perfect, r`spunse b`rbatul de pe scaun. Ei bine, dragul meu
\]i cedez locul, mai adùg` el [i se ridic`.
– Ei, [i acum \ntre noi doi! Spuse tân`ra [i se-ntoarse spre
James.
|n timp ce acesta se a[eza \n fa]a oglinzii [i-[i desf`cu gulerul
c`m`[ii, Sabrina \i admira linia ferm` a cefei [i profilul regulat…
Se sim]i din nou cuprins` de o tulburare ciudat`.
– Dr`gu]`, nu vrei s` \nchizi u[a, spuse Daphne \ncepând s`-l
aranjeze pe James.
– Desigur, r`spunse Sabrina intimidat`.
Apoi se apropie de cei doi [i admir` dexteritatea cu care
machiora \[i f`cea meseria.
Zece minute mai târziu, James [i Sabrina intrau \n studio. Era
o \nc`pere circular`, cu tavanul plin de reflectoare. Pere]ii erau
vopsi]i \n alb iar podeaua era acoperit` de cabluri. |nfiorat` de
r`coarea aerului, Sabrina regret` c` nu-[i luase haina. |[i \ncruci[`
bra]ele pe piept [i se apropie de platoul care ocupa jum`tate din
studio.
|n spatele unei mese semicirculare se afla un ecran alb.
Echipa de filmare se-nvârtea \n jurul a trei camere de luat
vederi. Fiecare dintre tehnicieni avea c`[ti pe urechi.
– Aprinde reflectorul central, spuse unul dintre ei. Mul]umesc,
e perfect.
– Sunte]i gata? \ntreb` James luând loc \n spatele unei mese
semicirculare.
– Da, mai facem doar o prob`, r`spunse operatorul [ef. Motor!
Spune-mi ceva, James, \l rug` el pe ziarist.
– {osetele arhiducesei… zise acesta, aranjându-[i microfonul
pe cravat`. M` auzi]i \n casc`?
– Perfect… Cadra]i pu]in u[a la dreapta! \i r`spunse b`rbatul,

\ntorcându-se spre cameraman.
James o cùta din ochi pe Sabrina [i-i f`cu un gest amical.
– Po]i s` r`mâi \n regia de studio [i s` stai jos, \i zise el,
ar`tându-i un scaun din spatele camerelor.
– Mul]umesc, r`spunse Sabrina, pu]in intimidat`.
Se a[ez` [i-l v`zu cum \[i consult` rapid filele a[ezate \n fa]a lui,
dup` care ridic` mâna dreapt`.
– |n regul`, sunt gata.
Mai multe reflectoare se aprinser` [i o lumin` ro[ie se aprinse
instantaneu deasupra u[ii de intrare a studioului, interzicând
accesul.
James trase aer \n piept [i \ncepu:
– Dragi telespectatori, bine a]i venit la emisiunea „Drept la
inim`“. |n seara asta n-am s` v` vorbesc despre cineva care a fost
ajutat de noi, ci de cineva care are nevoie de ajutorul nostru, de
ajutorul dumneavoastr`, de fapt.
Se opri câteva secunde [i relu`:
– |n câteva secunde, o s` vede]i pe ecranele dumneavoastr` o
feti]` cu surâs fermec`tor. E Hannah. Poate unii dintre
dumneavoastr` a]i v`zut-o \ntr-un film…
Tulburat`, Sabrina \nchise ochii ca s` aud` mai bine povestea
pe care o [tia deja atât de bine. Totul \ncepe ca un basm cu zâne
bune… Iar James era un povestitor fascinant.
|[i d`du deodat` seama c` lacrimile \ncepuser` s`-i curg` pe
obraji. Senza]ii pe care le crezuse amor]ite, dup` moartea lui
Dean, ie[eau acum la iveal`. Cu inima b`tând, sim]ea cum o
cuprinde o c`ldur` \n tot corpul, ascultând vocea \nv`luitoare a
ziaristului. {i o dat` cu aceast` revenire la via]` sim]i dorin]a de
a avea al`turi pe cineva. O dorin]` \n`bu[it` atât de mult`
vreme, care acum \[i reclama drepturile cu toat` puterea. O

dorin]` c`reia, mai devreme sau mai târziu, trebuia s`-i cedeze.
La gândul acesta, Sabrina se sim]i aproape \nfrico[at`.
O or` mai târziu, James se-ntoarse \n biroul sù unde-l a[tepta
Sabrina. |[i scoase imediat haina [i cravata.
– Vrei s`-mi faci un serviciu [i s` ape[i pe butonul verde de la
telefon? \i spuse el. E de la biroul curierilor. Cere s` trimit` pe
cineva.
Tân`ra se execut`, f`r` s`-l priveasc`.
– Gata, spuse punând receptorul \n furc`. Acum ce mai trebuie
f`cut?
– A[teapt` curierul [i d`-i fotografia [i portretul s` le duc` \n
studioul de montaj, ca s` poat` fi difuzate \n seara asta.
– Ar trebui s` decup`m decorul, nu-i a[a? \l \ntreb`.
James veni lâng` ea [i lu` de pe birou un cu]ita[ de tìat hârtie.
Apoi scoase cu aten]ie fotografia din ram`. Deodat`, \ncrunt` din
sprâncene.
– Uit`-te ce scrie pe spate, \i zise el \ntinzându-i fotografia.
Tân`ra citi cu voce tare:
– Charles Landis. Fotograf, Hollywood… Crezi c`-i po]i da de
urm`? \ntreb` ea cu speran]`.
– Nu [tiu.
James lu` telefonul [i form` un num`r.
– Brian? Tot eu sunt. Am g`sit numele fotografului pe spatele
fotografiei. Charles Landis. Da… de la Hollywood! Perfect. S` m`
]ii la curent.
|nchise [i se uit` la Sabrina.
– Poate c` de data asta am pornit pe drumul cel bun! exclam`
el cu ochii str`lucitori.
***
Tân`ra femeie se l`s` s` cad` \n scaunul Fordului [i se uita

posomorât` la ploaia care c`dea pe parbriz. Era extenuat`.
Torcând u[or, ma[ina ie[i din parcaj.
– O s` mearg`, spuse James, angajându-se \n trafic.
– Sper, murmur` Sabrina.
Ce altceva ar mai fi putut s` spun`? |n acel moment, nimic nu i
se p`rea mai important decât via]a lui Hannah. F`r` s`-[i dea seama,
se ata[ase de aceast` femeie pe care n-o cuno[tea aproape deloc.
– A[ vrea s`-]i spun ceva, zise James deodat`.
– Ce anume?
– Carson a avut dreptate s` fie atât de ne\ncrez`tor fa]` de
mine. Dup` p`rerea mea, crede c` traversez o perioad` de
reconsider`ri [i nu se \n[al` prea deloc.
– Ce vrei s` spui? \l \ntreb` ea mirat`.
James izbucni \n râs.
– E[ti f`r`-ndoial` prea tân`r`, ca s` \n]elegi! Dar [tii, ajuns
\ntr-un anume moment al carierei, când faci bilan]ul, totul poate
c`p`ta alte dimensiuni, sistemul de valori, pruden]a… {i trebuie
s` iei totul de la zero, cumva.
– Te \n]eleg perfect. Dar chiar crezi cu adev`rat c` nu mai are
\ncredere \n tine? \l \ntreb` Sabrina.
– N-am vrut s` spun asta. A[ vrea s` [tii c` l-am cunoscut pe
Carson \n timpul r`zboiului din Vietnam. S-au stabilit \ntre noi,
atunci [i acolo ni[te leg`turi ce nu pot fi distruse. Când a fost
chemat s` remanieze Canalul Trei, s-a gândit imediat la mine.
Totu[i, \ntre noi exist` o mare diferen]`. Carson trìe[te \n lumea
afacerilor [i gânde[te lucrurile \n termenii acestei lumi:
rentabilitate, profit…
– |n timp ce tu…
– Pe mine m` intereseaz` oamenii. Rela]iile interumane, cum
se spune \n profesie. Atunci când am decis s` locuiesc la Chicago,
sunt deja zece ani de atunci, m` gândeam c` o s` stau mult` vreme

acolo. M-am c`s`torit, mi-am luat cas` acolo, iar televiziunea
regional` mi-a propus o slujb` interesant`…
Se \ntrerupse o clip` [i scoase un oftat.
– Totul ar fi putut s` continue, dar n-am putut rezista. Cu un
an \nainte s` vin` Carson s` m` caute, am l`sat totul balt`. Mi-am
p`r`sit so]ia, munca la televiziune [i am pornit pe drumuri…
Vroiam s` fiu singur, sim]eam nevoia s` ard toate pun]ile \n urma
mea.
Sabrina \l asculta \n lini[te. Nu-i putea z`ri chipul \n penumbr`,
dar ghicea u[or c` toate aceste m`rturisiri \l costau teribil de mult.
– De ce ai plecat? \l \ntreb` \ncet.
– S-a \ntâmplat ceva care m-a obligat s` reconsider totul. E [i
foarte frig iarna la Chigaco… [i mi s-a cerut s` fac un reportaj
despre un b`trân, un muncitor pensionar de mult` vreme…
Vocea lui deveni impersonal`, iar Sabrina avu impresia c`
uitase c` este lâng` el.
– O s` ]in minte numele lui toat` via]a: Leo Jarvis Monroe. Avea
optzeci [i [ase de ani [i locuia \ntr-un apartament sordid de dou`
camere. Când am ajuns acolo, am g`sit un cadavru. Murise de frig,
de o s`pt`mân`… Am fost cuprins de un asemenea sentiment de
revolt` \ncât n-am putut s` fac reportajul. Mi-am depus legitima]ia
de ziarist [i mi-am f`cut bagajele.
|ncepu s` bat` u[or cu degetele pe volan.
– Toate astea pot p`rea de necrezut. Ziari[tii au reputa]ia c`
sunt destul de rexisten]i la astfel de lovituri, c` au pielea
t`b`cit`… Louise, so]ia mea, n-a \n]eles niciodat` ce m`
\nsufle]ea. Din punctul ei de vedere, aveam o meserie
prestigioas` [i bine pl`tit`. {i atunci, de ce s` fi cùtat altceva? Dar
nu aveam acela[i fel de a \n]elege via]a…
Ridic` din umeri [i se uit` o clip` la Sabrina.
– Poate te plictisesc cu toat` povestea asta?

– Nu, dimpotriv`, \i r`spunse Sabrina, \ntorcându-se spre el. {i
ce s-a \ntâmplat mai departe?
– Ca s` n-o mai lungesc, am acceptat oferta lui Carson, pentru
c` \mi d`dea posibilitatea s` descop`r alte sensuri ale meseriei.
Dar nu sunt sigur c` nu m` consider` prea sentimental. Dac` a
avut ni[te ezit`ri \n cazul lui Hannah, a fost pentru c` [i-a amintit
de reac]ia mea \n cazul b`trânului Monroe.
– |i era team` c` ai s` la[i iar totul balt`?
– Poate. Dar [tie de asemenea c` am \nv`]at s` fac
compromisuri [i de aceea are \ncredere \n mine. Asta nu-l
\mpiedic` \ns` s` ncerce s` m` ]in` sub control!
James intr` pe str`du]a care ducea la casa Sabrinei \n timp ce
ploaia cre[tea \n intensitate.
– Tare mi-e team` c` n-o s` pot face fotografii mult` vreme,
dac` timpul nu se amelioreaz`, spuse tân`ra amintindu-[i de
treburile ei.
James frân` \n dreptul intr`rii [i opri motorul.
– Ei bine, atunci n-avem decât s` a[tept`m s` ias` soarele!
spuse el râzând. Te conduc pân` la u[` cu umbrela.
– Nu, nu-i nevoie, James. Mul]umesc [i pe mâine.
Trânti portiera [i porni spre u[a de la intrare. Orbit` de ploaie,
\[i strânse aparatul foto la piept [i o lu` la fug`. Se \mpiedic` [i
c`zu, \n`bu[indu-[i un ]ip`t. Aparatul \i zburase pe pavaj. Când
deschise ochii, James era aplecat asupra ei.
– Sabrina, ai p`]it ceva? o \ntreb` el cu solicitudine.
Se preg`tea s`-i r`spund` când sim]i cum dou` bra]e puternice
o ridic` de la p`mânt.
– Aparatul de fotografiat… murmur`.
– O s`-l iau dup` aceea, \i r`spunse el ducând-o pân` la u[`.
O l`s` u[or \n prag [i ie[i iar \n ploaie.
Cl`tinându-se, Sabrina reu[i s` vâre cheia \n broasc`, dar

degetele \i erau atât de \nghe]ate \ncât nu reu[ea s-o deschid`.
– Las`-m` pe mine, spuse James \ntorcându-se pe peronul de
la intrare.
R`suci cheia [i \mpinse u[a. Sabrina se repezi pe culoar ca s`
aprind` lumina. Sim]i \n tot corpul c`ldura pl`cut` care domnea
\n cas`. Când se-ntoarse spre James, privirile li se-ncruci[ar`.
R`maser` unul \n fa]a celuilalt câteva secunde, ne[tiind ce s`
spun`. Sabrina rupse prima t`cerea.
– Hai \n salon, spuse [i \[i scoase haina, punând-o pe calorifer.
Se uit` tulburat` cum el se apropie de ea.
– E[ti ud` pân` la piele, murmur` el, mângâind-o pe obraz.
Unde ]ii prosoapele?
Sabrina f`cu un efort s` nu-i poat` ghici emo]ia de care era
cuprins`. Era atât de bine ca un b`rbat s` se ocupe de ea…
– S` le caut, spuse, \ndreptându-se spre scar`. A[az`-te \n
salon.
Urc` la etaj, abia st`pânindu-[i b`tìle inimii. Gânduri de tot
felul \i treceau prin minte pe când scotea dintr-un dulap ni[te
prosoape de baie. Dar n-avea chef s` se gândeasc`. N-avea nici
timpul [i nici dorin]a s-o fac`. O a[tepta James. Pe când cobora
scara sim]i un fel de be]ie, care o f`cea parc` s` pluteasc`. |l g`si
pe James la buc`t`rie, preg`tindu-se s` bran[eze cafetiera.
– Mul]umesc, \i spuse el, luând prosopul.
|[i scoase geaca [i o arunc` pe un scaun. Apoi \[i \nf`[ur`
prosopul \n jurul gâtului.
– Nu-i un moment potrivit ca s` r`ce[ti, zise el privind-o
mali]ios.
– Ah, nu! O s` m` schimb. M` \ntorc imediat, \i r`spunse
Sabrina, ie[ind din \nc`pere.
– Sabrina, ai televizor?
Fata se opri mirat` \n prag. James continu`:
– Mi-ar pl`cea s` te ui]i la jurnal ca s`-mi spui ce p`rere ai
despre ce am \nregistrat mai \nainte.
– Am un televizor portabil, dar cred c` nu mai func]ioneaz`.
– L-ai trântit?
– A[a cred. Are o imagine complet neclar`. |l aduc \n cinci
minute, adùg` ie[ind din \nc`pere.
|n camer`, Sabrina \[i scoase ve[tmintele ude [i \[i puse un
pulover de mohair [i o fust` strâmt`. Lu` televizorul [i cobor\ \n
picioarele goale.
Când o v`zu, James se ridic`, gr`bindu-se s-o ajute.
– N-am b`gat de seam` c` ai p`rul buclat, \i spuse surâz`tor.
– Când plou`, e un adev`rat blestem! exclam` Sabrina.
Se duse \n buc`t`rie [i aduse dou` c`ni de cafea. |l g`si pe
James \ngenuncheat \n fa]a televizorului, uitându-se nedumerit [i
r`sucindu-i butoanele.
– Ai reu[it s`-i faci ceva? \ntreb` tân`ra, privind c`nile pe mas`.
– Pentru moment, nu. Recep]ia nu este prea bun` \n locul `sta,
din cauza dealurilor. {i nici priza de anten` nu mi se pare
potrivit`…
Sabrina se a[ez` pe canapea [i-l privi cum \ncearc` s` repare
priza. Afar`, rafalele de ploaie continuau s` se reverse asupra
casei, dar \nùntru se sim]ea \n siguran]`. James ap`s` pe un
buton [i televizorul \ncepu s` ]iuie. |n cele din urm` ap`ru [i
imaginea. Sabrina izbucni \n râs v`zând c` au nimerit un moment
de publicitate.
– Bravo, James. Imaginea e perfect`.
– Televizorul este mic, dar suficient pentru ast` sear`, \i
r`spunse el, a[ezându-se pe canapea, al`turi de ea.
– N-ai ceva de bùt, din \ntâmplare? o \ntreb`.

– Ba da, e o sticl` de coniac \n dulapul de deasupra
frigiderului. Mi l-a trimis tata acum nu [tiu cât timp [i aproape am
uitat de el.
James se ridic` [i se duse la buc`t`rie.
– Pân` \ncepe jurnalul o s` preg`tesc o doctorie tare… Vin
imediat cu ceva recomandat [i de doctori.
Dup` ce James ie[i din camer`, Sabrina se l`s` pe spate pe
canapea [i \nchise ochii, ascultând ploaia care b`tea \n ferestre.
Deodat`, ni[te cuvinte \i revenir` \n memorie. „Doctorul.
Trebuie chemat doctorul…“ O cortin` se ridic` [i nu mai putu s`
controleze imaginile care i se rev`rsau \n amintire. Cadavrul lui
Dean, \ntins pe podea, \n fa]a ei… |i sc`p` un ]ip`t.
James sim]i c`-i \nghea]` sângele \n vine, când o auzi. Puse
sticla deoparte [i se repezi \n salon. Sabrina era ghemuit` cu
genunchii la piept [i bra]ele \n jurul genunchilor, leg`nându-se
\nainte [i \napoi.
O lu` \n bra]e [i-i mas` ceafa ca s-o lini[teasc`. Respira]ia fetei
deveni mai regulat` \n câteva secunde, dar \ncepu s` tremure. Se
uit` la el, descump`nit`.
– Las`-m`, \mi pare rù, \i spuse [i \ncepu s` plâng` \n hohote.
Nedumerit, James o strânse mai tare.
– Spune-mi ce se-ntâmpl`, Sabrina… E din cauza lui Hannah?
– Nu… am avut un co[mar. Ni[te imagini pe care nu le pot uita…
O trecur` fiorii. Relu` cu greutate:
– Iart`-m`. O s` treac`. James sim]i c` vrea s` se \ndep`rteze
[i o ]inu mai strâns lâng` el.
– Vrei s`-mi spui ceva? o \ntreb` cu voce schimbat`.
Tân`ra femeie \[i ridic` privirea spre el. Avea ochii plini de
triste]e [i pe gene \i luceau lacrimi.
Tulburat, James \i [opti:
– Sabrina… po]i avea \ncredere \n mine.

|n loc de r`spuns, \l cuprinse cu bra]ele dup` gât [i se strânse
lâng` el. |ncet, \ncet, b`tìle nebune[ti ale inimii i se calmar` [i
respira]ia \i deveni mai regulat`.
Apoi, senza]iei de bine \i urm` o senza]ie mult mai profund`,
cunoscut` [i parc` nou` totodat`. Cu gesturi mai degrab` timide,
\ncepu s` mângâie p`rul [i ceafa b`rbatului de lâng` ea. Se opri
ru[inat` [i se uit` la el.
|ncerc` o senza]ie de surprindere. |n ochii lui recuno[tea
imaginea propriei dorin]i. La fel de puternic`, la fel de irezistibil`
ca a ei. Fascinat`, \l v`zu cum se apleac` spre ea [i-i acoper` cu
s`rut`ri fruntea, ceafa, scobitura gâtului…
Nu mai rezist`. Sabrina \[i \n`bu[i un geam`t [i buzele li se
unir` \ntr-un s`rut furtunos. |n t`cerea care-i \nconjura nu se mai
auzea decât ritmul \ntrerupt al respira]iilor lor. Gesturile le
devenir` curând febrile, buzele ner`bd`toare. |ncurajat, James \[i
strecur` o mân` sub pulover [i-i mângâie sânii. Sabrina \[i l`s`
capul pe spate, cu corpul lipit de cel al b`rbatului.
Parc` nu mai cunoscuse niciodat` o asemenea irepresibil`
explozie de dorin]`. Era oare dragoste? Gândul acesta \i trecu prin
minte cu o nea[teptat` brutalitate. |l \mpinse pe James de lâng` ea.
– S-a \ntâmplat ceva? o \ntreb` acesta cu glasul schimbat.
– |mi pare rù… nu pot. Nu pot.
Cl`tin` din cap, disperat`. Cum ar fi putut s`-i spun` c`-i era
team`, team` s` nu se-ndr`gosteasc`?
James o privi cu blânde]e.
– Nu-i nimic, Sabrina. |n]eleg foarte bine.
Capitolul 12
Se \ndep`rt` de ea [i \[i aranj` c`ma[a.

– Trebuie s` plec, spuse el ridicându-se. O s` te sun mâine.
Incapabil` s` scoat` un sunet, Sabrina \nchise ochii. Nu avea
for]` nici s` mi[te. Asculta confuz` zgomotul pa[ilor lui pe
pardoseal`, u[a de la intrare trântindu-se [i apoi motorul ma[inii.
Dup` care urm` o lini[te aproape material`.
Când deschise ochii, o cuprinse un sentiment adânc de
singur`tate. Ca s` ias` din starea asta, aprinse televizorul. Jurnalul
de la ora unsprezece \ncepea peste pu]in timp. Se duse s` se a[eze
pe canapea, for]ându-se s` urm`reasc` spusele prezentatorului. |l
recunoscu pe b`rbatul pe care ea [i James \l \ntâlniser` \n cabina
de machiaj. |n gura acestuia, cuvintele „\ncetarea focului \n
Orientul Mijlociu“ ,“atentat“, „victime“ sunau banal.
Deodat`, se auzi soneria de la intrare. Surprins`, Sabrina ezit`.
Soneria se auzi pentru a doua oar`. Se duse la u[`.
– Cine este?
– James.
Imediat, trase iv`rul [i-i deschise. El r`mase \n prag, cu p`rul

r`v`[it de vânt [i cu un surâs jenat pe buze.
– Iart`-m`, vroiam doar s`-]i dau asta, spuse el sco]ând cutia \n
care se afla ieslea lui Hannah.
– Dar… de ce vrei s` mi-o dai?
– M` \ntorc la studio [i n-a[ vrea s-o r`t`cesc [i s` se
strice…
Sabrina \n]elese c` era doar un pretext pentru a o vedea.
– Foarte bine, spuse ea râzând, o s-o p`strez pân` mâine.
– Da… doar pân` mâine, repet` el.
Apoi \i \ntinse o carte de vizit`.
– |]i las num`rul meu de telefon. Nu se [tie niciodat`…
Cu aceste cuvinte, o s`rut` gr`bit pe frunte [i f`cu calea
\ntoars`. Sabrina se uit` dup` el cum se \ndep`rteaz` prin ploaie
[i se \ntoarse \n salon. Inima \i b`tea cu putere. „Nu se [tie
niciodat`…“ Puse cutia [i cartea de vizit` pe o canapea [i se
afund` \n perne.
|[i \ndrept` aten]ia spre canalul televizorului. Secven]a cu
James trebuia s` apar` dup` câteva momente.
– Ca s` \ncheiem, un cuvânt despre afacerea Dawson, urm`
prezentatorul. Wayne Concklin, care a fost interogat azi la poli]ie,
urmeaz` s` fie transferat \n arest, \n deten]ie provizorie.
Imaginea unui hol de comisariat era afi[at` pe ecran \n
timpul comentariului. Dar Sabrina nu mai asculta. |n mul]imea
de curio[i [i ziari[ti care-l \nconjura pe Wayne Concklin
recunoscu chipul cuiva… Roy Lester! Stupefac]ia \i spori [i mai
mult atunci când reu[i s` surprind` \ntre acesta [i Concklin, o
privire complice. Spera ca obiectivul camerei s` mai insiste
asupra lor, dar imaginea se \ntrerupse [i prezentatorul lu` din
nou cuvântul.
– Jurnalul de [tiri s-a terminat. |n câteva momente, dup`

publicitate, v` ve]i \ntâlni cu James Chapman pentru o edi]ie
special` a emisiunii „Drept la inim`“. V` mul]umesc pentru
aten]ie, pe mâine.
Sabrina \[i lu` privirea de pe ecran. Gândurile i se \ndreptau
insistent spre Roy Lester. Nu se putuse \n[ela: era chiar el. Ce
cùta la comisariat? Nu avu mult timp de gândire, c`ci pe ecran
ap`ru figura lui James. Cu frumoasa lui voce grav`, acesta \[i
\ncepu povestirea.
– |n seara aceasta nu vom vorbi despre o persoan` care a
primit ajutorul nostru, ci despre o persoan` care are nevoie de
ajutor…
Pe Sabrina o \ncerc` un sentiment de bucurie, imaginându-[i
c`, o dat` cu ea, mii de alte persoane privesc la televizor chipul lui
James. Prin felul sù simplu [i direct de exprimare, acesta crea o
leg`tur` de un fel special, \ntre el [i telespectatori.
– … Ast`zi, Hannah, la aproape optzeci de ani, trìe[te singur`
[i cu mijloace modeste. Dar nu acesta este lucrul cel mai grav…
Mai grav este c` a disp`rut din 13 decembrie. Ultima oar` când a
fost v`zut`, purta o manta ro[ie care o f`cea s` semene cu Mo[
Cr`ciun [i o p`l`rioar` ciudat`, de culoare neagr`. Dac` din
\ntâmplare a]i \ntâlnit-o, forma]i num`rul de pe ecran…
Montajul fusese \n mod deosebit de reu[it. Ca prin farmec,
chipul lui Hannah, \n c`rbune, se suprapunea pe fotografia ei din
copil`rie. Surâsul era acela[i.
Sabrina ascult` genericul final f`r` prea mult` aten]ie. Acum
nu le r`mânea decât s` a[tepte [i s` spere… Stinse televizorul
[i lu` cutia [i cartea de vizit` pe care i le d`duse James, de pe
canapea.
Din nou, \i veni \n minte Roy Lester. De ce nu l-ar suna pe

James, ca s`-i \mp`rt`[easc` b`nuielile ei? Ezit` o clip` [i z`ri sticla
de coniac r`mas` pe bar. Decise s`-[i toarne un pahar. Orice era
mai bun decât s` se \nvârt` ca un leu \n cu[c`…
|ntins` pe canapea, Sabrina sorbea din paharul de coniac.
C`ldura binef`c`toare a alcoolului i se r`spândi curând prin vene.
|n câteva momente, se cufund` \ntr-un somn profund.
Tres`ri auzind soneria telefonului. Orbit` de lumina zilei, se
ridic` \ntr-un cot [i \[i d`du seama c` adormise. Se uit` imediat
dup` cutia lui Hannah. Alunecase printre perne. Telefonul
continua s` sune a[a c` se ridic` gr`bit`.
– Alo? murmur` \n receptor.
– Bun`, Sabrina. Sunt James. Te-am trezit?
– Hmm… Ce or` e?
– E… aproape unsprezece.
Tân`ra se sprijini de perete [i se frec` la ochi.
– Unde e[ti? \ntreb` \n cele din urm`.
– |ntr-o cafenea, care se cheam`… a[teapt` o secund`… La
Palomar.
Auzind aceasta, Sabrina zâmbi. Localul era chiar lâng` casa ei.
– Sabrina, am nevoie de ajutor.
– De ajutorul meu?
– Da. O s` fiu direct: dup` secven]a de asear` Canalul Trei a
fost cople[it de num`rul de telefoane primite. Ne lipse[te
personalul, dar [tiu c` ai s` ne aju]i s` facem fa]` situa]iei, pentru
câteva ore.
– {i fotografiile?
– E cea]`… Nu-i o vreme potrivit` pentru a[a ceva.
Dup` tonul vocii lui James, Sabrina \n]elese c` James vorbea
serios.
– Bine, de acord, spuse ea, treci s` m` iei peste vreo zece minute.
– Mul]umesc, e[ti minunat`. Pe curând.
|nchise imediat.
***
Hannah se \ncol`ci \n patul mic [i se uit` la luminator. Ploaia

c`dea \ntruna, monoton`, iar William nu mai venea.
Sângele \i zvâcnea \n tâmple. |i era fric`. |n lumina slab` din
\nc`pere, i se p`rea c` z`re[te umbre amenin]`toare…
Se ridic` [i se lipi de peretele de c`r`mid`. Sim]i prin
\mbr`c`minte umezeala care picura pe pere]i. Nu mai avea nimic
de mâncare [i timpul se scurgea cu o \ncetineal` insuportabil`. Ce
or` putea s` fie? Odat`, avusese un ceas. Un ceas frumos cu ini]ialele
ei, \ncrustate pe br`]ar`. |ncrunt` din sprâncene, \ncercând s`-[i
aminteasc` cui d`ruise ceasul acela. Dar nu reu[i cu nici un chip.
Memoria \ncepuse s-o \n[ele, cu trecerea anilor, [i lucrul acesta o
agasa. Uitase de altfel [i multe alte lucruri. Uitase [i chipurile
atâtor cunoscu]i [i prieteni. {i m`car de-ar fi putut s` uite [i chipul
„acela“! S`rmanul Mo[ Cr`ciun… Nu crezuse c` mai este \n stare
s` fug`. Dar atunci când b`rbatul o v`zuse, o rupsese zdrav`n la
s`n`toasa. Apoi se ascunsese [i-l a[teptase pe William.
{i acum, de ce oare acesta nu se mai \ntorcea? Plecase s` afle
ce se-ntâmplase cu Mo[ Cr`ciun. Asta n-ar fi trebuit s`-i ia atât de
mult timp…
|nchise [i deschise ochii imediat. Chipul b`rbatului acela \i
revenea mereu \n amintire. Nu putea s`-l uite. Dac` William nu se
va \ntoarce \nainte de c`derea serii, va pleca s`-l caute.
***
– |nainte s` trec pe la tine, am trecut pe la Murray, spuse James

luând-o spre studiourile Canalului Trei.
– Are nout`]i despre William? \ntreb` Sabrina.
– Da, William este tot \n stare proast`, dar o s`-[i revin`. I-am
spus lui Murray c` vrei s` iei asupra ta cheltuielile de spitalizare. A
fost emo]ionat pân` la lacrimi…
James opri la stop [i continu`:
– Canalul a redifuzat apelul \n diminea]a asta. Din motivul `sta
am nevoie de ajutorul tù, neap`rat. Trebuie s` vorbe[ti cu
telespectatorii.
Stopul se schimb` pe verde [i James o lu` la stânga [i ajunse
curând \n fa]a studiourilor. |n timp ce parca ma[ina, Sabrina
\ncerc` s`-[i fac` un pic de ordine \n gânduri. |[i d`dea seama c`,
\mpotriva voin]ei ei, era din ce \n ce mai implicat` \n toat` aceast`
poveste. Iar acum era pe punctul s` fac` [i pe telefonista! Totu[i,
când ajunse \n biroul pe care i-l d`du Carson Davies se puse pe
treab` cu mult` convingere. James plecase \n studio s`-[i
preg`teasc` episodul de seara.
Cele opt linii de telefon nu se mai opreau din clipit.
Se a[ez` la birou [i \ncepu s` r`spund`, \ncercând s`-[i
p`streze calmul.
– Da, bun` ziua. Aici redac]ia emisiunii „Drept la inim`“, v`
ascult`m.
De câte ori repetase fraza asta, nici n-ar fi putut s` spun`.
Apelurile se succedau, câteodat` extravagante, alteori serioase.
– Am v`zut o doamn` cu palton ro[u, \n apropierea sta]iei de
autobuz. Dar era acum câteva s`pt`mâni…
– Hei, mai crezi \n Mo[ Cr`ciun? Umbla]i dup` cai verzi pe
pere]i!
– Dup` p`rerea mea, a fost r`pit` de extratere[trii.

Sabrina zgâriase câteva cuvinte \n blocnotes, ori de câte ori i se
p`ruse c` interlocutorul spune lucruri interesante. Cei mai mul]i
\ns` telefonau din curiozitate, n-o v`zuser` pe Hannah.
– Se d` vreo recompens`? \ntrebaser` brutal unii dintre ei [i
\nchisese imediat ce auzise r`spunsul negativ. F`r` s-o
descurajeze, acest episod \i d`du o idee. Când sun` urm`torul
telespectator, \l anun]` c` se ofer` cinci mii de dolari celui care o
g`se[te pe Hannah.
– Moart` sau vie? se trezi \ntrebat`.
– Trebuie doar s-o g`si]i, \i r`spunse, ab]inându-se cu greu s`
nu-i trânteasc` telefonul \n nas.
Era aproape ora trei, când James d`du buzna \n birou.
– Ai avut apeluri interesante? o \ntreb` el f`r` nici o
introducere.
– Nu, nu cu adev`rat. Dar m-am decis s` ofer o recompens`.
El o privi cu stupefac]ie.
– O recompens`?
– Cinci mii de dolari.
James scoase un [uierat [i d`du din cap.
– Eram sigur c` o s` faci ceva, murmur` el [i se apropie de ea.
O prinse de mân` [i-[i \mpleti degetele cu ale ei. Apoi o s`rut`
tandru, pe frunte.
– Am avut mare noroc s` te \ntâlnesc, adùg` el.
Sabrina scutur` din cap.
– Era singura solu]ie, spuse ea simplu. N-am nici un merit.
James se dep`rt` de ea [i se uit` la ceas.
– Trebuie s` m` \ntorc la studio ca s` \nregistrez anun]ul `sta.
Trebuie neap`rat s` apar` \n materialul de la ora [aisprezece.
Plec` [i o l`s` \n continuare s` r`spund` la telefon.
– Alo, aici „Drept la inim`“. Bun` ziua….

|n ora care urm`, \nregistr` mai pu]ine apeluri. Apoi centrala
fu din nou luat` cu asalt. Unii vroiau s` [tie dac` auziser` bine,
al]ii dac` Hannah exista cu adev`rat. Cei mai mul]i dintre \ncurc`
lume \ntrebau dac` James Chapman o s` candideze la alegerile
viitoare… La un moment dat, Sabrina \nchise telefonul [i izbucni
\n râs. Când James intr` \n birou avea lacrimi \n ochi.
– Ce e a[a de vesel? o \ntreb` el.
– |nchipuie-]i c` mul]i te v`d viitor deputat…
El ridic` din sprâncene.
– Pe cinstea mea, e o idee de aprofundat. {i \n afar` de asta,
care au fost reac]iile?
– Sunt foarte interesa]i de recompens`.
– Evident.
James t`cu un moment.
– Sabrina, sunt sigur c` ]i-e foame. {i mie, de altfel. E târziu,
dar mai putem merge la restaurant. Te invit.
Tân`ra femeie \l aprob` cu entuziasm. Pe când James o ajuta
s`-[i pun` mantoul, mâinile li se atinser` [i, privindu-l, sim]i un
fior de pl`cetre.
Dup` pu]in timp, erau instala]i la masa unui restaurant cu
specialit`]i de pe[te [i fructe de mare. Dar Sabrina mânc` f`r`
poft`. Se sim]ea iar deprimat` [i ploaia care c`dea f`r`-ncetare
n-o ajuta nici ea s` fie bine dispus`.
– Spune-mi, James, ce ai s` faci dac` ai s` descoperi c` Hannah
e moart`? \ntreb` când ajunser` \n ma[in`.
– Va trebui s` accept, \i r`spunse el cam sec.
Ziaristul se uit` la drumul care-[i desf`[ura panglica plumburie
sub ploaie. Circula]ia era bun` [i acceler` u[or. Deodat`, tân`ra \[i
aminti de William.
– Dumnezeule! Trebuie neap`rat s` sun la spital, s`-mi trimit`

factura.
– N-ar fi mai bine s` o faci la fa]a locului?
Sabrina \[i mu[c` buzele, ca s` nu dea un r`spuns categoric.
– Nu cred c`…|n sfâr[it, nu e necesar. Le dau num`rul de card
prin telefon. Dac` e posibil, desigur…
El ridic` din umeri.
– Asta nu e prea greu. Dar am o idee. S` trecem pe la mine ca
s` telefonezi. Spitalul nu e prea departe [i \n caz c` sunt
probleme, po]i ajunge acolo u[or.
|n ciuda unei u[oare ezit`ri, tân`ra femeie nu g`si nimic s`-i
r`spund`.
– De acord, \i spuse dup` câteva clipe de t`cere.
Apoi se concentr` asupra ce]ii u[oare care \ncepuse s` se lase.
Se \nsera [i ploaia se transformase \ntr-o burni]` fin`.
James deschise u[a apartamentului [i Sabrina descoperi cu
surprindere o \nc`pere mare care nu cuprindea mai multe mobile
decât ale sale. Cu excep]ia unui brad de Cr`ciun lâng` [emineu [i
a unei canapele, \nc`perea era goal`.
Se-ntoarse spre el cu un surâs [`galnic.
– Se pare c` [i tu te-ai mutat de curând!
El râse scurt.
– N-am apucat s` despachetez.
– De cât` vreme stai aici?
– Aproape de un an. De când am hot`rât s` plec din Chicago.
Carson mi-a g`sit apartamentul `sta. Dar n-o s` stau prea mult aici.
Nu prea \mi place cartierul.
|i ar`t` telefonul, aflat pe jos, \ntre brad [i [emineu.
– Simte-te ca acas`. Cât telefonezi, am s` preg`tesc ceva care s`
ne \nc`lzeasc`.
Sabrina nu se l`s` mult rugat`. Dup` ce \[i scoase \nc`l]`rile,

form` num`rul spitalului pe care i-l d`duse James [i ceru serviciul
de contabilitate. Discut` \ndelung cu cineva pentru a-l convinge s`
treac` nota de plat` a lui William pe numele ei. Respir` u[urat`
dup` ce \nchise telefonul.
– Au acceptat, \i spuse lui James când se \ntoarse. Dar trebuie
s` merg la spital ca s` semnez hârtiile.
James se a[ez` pe covor, al`turi de ea. Aprinsese \ntre timp [i
focul \n [emineu. {i fl`c`rile tremurau jucù[e, r`spândind o
c`ldur` binef`c`toare.
– |n sfâr[it, un lucru care s-a rezolvat, observ` el \ntinzându-i
un pahar de coniac.
Apoi se uit` prin \nc`pere.
– Apartamentul `sta are un singur avantaj: afar` e o priveli[te
superb` asupra golfului San Diego.
Pronun]ase cuvintele cu o voce r`gu[it`. Tulburat`, Sabrina
strânse paharul \n mâini [i se uit` la coniacul de culoarea
ambrei.
– E Cr`ciunul… murmur` ea. Cr`ciunul…
– {i ce e a[a de teribil \n asta? o \ntreb` el mângâind-o pe
obraz.
– Nimic, cred c` nimic… A[ vrea s` pot explica, dar…
– Nu-mi spune nimic dac` nu dore[ti. Cuvintele sunt uneori
inutile.
– James, nu-]i pot da ce \]i dore[ti.
El o privi \n ochi [i un surâs i se desen` pe buze.
– {i ce \mi doresc, dup` p`rerea ta? o \ntreb` el blând. |n ochii
tinerei femei era o str`lucire nostalgic`.
– Vrei s` m` d`ruiesc toat` ]ie, spuse ea dintr-o r`suflare.

– {i nu te sim]i \n stare?
– Ba da, dar…
El o prinse de b`rbie [i \[i apropie fa]a de a ei.
– Dar ce? Te \n]eleg Sabrina [i nu \]i cer s` m` iube[ti…
– Meri]i mai mult… Nu vreau s` te fac s` suferi.
– {tiu cel mai bine ce merit, murmur` el, aplecându-se s`-i
ating` buzele.
Sabrina \ntoarse capul. Era cuprins` de sentimente
contradictorii. Apoi, brusc, \l cuprinse cu bra]ele [i \[i oferi gura
cu un suspin de abandon.
– F` dragoste cu mine James. F` dragoste cu mine, acum!...
Tulburat de rug`mintea ei, o lu` u[or \n bra]e [i o duse spre
canapea. Luminile de pe strad` luminau slab chipul tinerei femei.
O puse pe pat [i \ncepu s-o s`rute cu pasiune. Febra pasiunii \i
cuprinse pe amândoi. Cu gesturi stângace, presa]i de for]a
dorin]ei, se dezbr`car` unul pe cel`lalt.
|i sim]i mângâierile pe piele [i i se oferi pe de-antregul. Apoi
nu mai sim]i nimic, decât potolirea unei dorin]e de prea mult`
vreme reprimat`. Sabrina sim]i cum se apropie clipa extazului.
Invadat` de valul de pl`cere care urca din interiorul ei, nu-[i putu
re]ine un strig`t.
Capitolul 13
Soneria insistent` a telefonului \i f`cu s` revin` la realitate.

Sabrina \[i \n`bu[i un geam`t [i se strânse lâng` James.
– Cred c` ar fi mai bine s` r`spund, murmur` el, când
telefonul sun` a [asea oar`.
Se desprinse de ea [i \ntinse mâna dup` receptor.
– Alo?
Brusc, \ndep`rt` a[ternuturile [i se a[ez` pe marginea
patului.
– E[ti sigur? \ntreb` el coborând vocea imperceptibil.
Dumnezeule… Foarte bine… |]i mul]umesc c` m-ai sunat.
Dup` ce \nchise telefonul, tân`ra femeie v`zu c` este livid.
– Era Cal, spuse el moroc`nos. Poli]ia a descoperit corpul unei
b`trâne \mbr`cat` \ntr-un palton ro[u, lâng` golf.
Sabrina se ridic` imediat [i-l prinse de umeri.
– Atunci? \ntreb` ea, cu nervii \ncorda]i.
– E moart`, spuse James.
Cuvintele acestea o f`cur` pe Sabrina s` se simt` cuprins` de
revolt`.
– Nu e posibil! strig` ea cu disperare. Ei bine, Cr`ciun fericit la

toat` lumea.
Ar fi vrut s` se ascund` \n spatele sarcasmelor, dar lacrimile \i
inundar` frumo[ii ochi de culoarea jadului.
– Lini[te[te-te, Sabrina. Via]a este un risc continuu, nu-i a[a?
spuse James.
– Dar Hannah a murit! A murit! strig` ea cu un gest confuz.
Izbucni \n hohote de plâns. Speriat, James o lu` de mâini [i o
oblig` s` se a[eze.
– Hai, po]i s` plângi. Asta o s` te lini[teasc`, \i murmur` el
blând, mângâind-o pe obraz.
Apoi, parc` temându-se s` n-o r`neasc` mai adùg`:
– Nu e[ti tu vinovat` c` a murit… {i nici fiindc` so]ul tù a
murit.
Fa]a Sabrinei se crisp` dureros pentru o secund`, apoi
cuvintele \ncepur` s` i se \nghesuie pe buze.
– Oh, James… Am \ncercat cu adev`rat s`-l ajut, m-am dedicat
cu totul lui. Dar el n-a \n]eles… N-a mai fost nimic de f`cut. Iar
acum e mort…
O nou` criz` de plâns o f`cu s` se-ntrerup`. James o prinse
dup` umeri.
– Dragostea nu poate \mpiedica pe cineva s` moar` de o criz`
cardiac`, \i spuse el blând.
Sabrina scutur` din cap [i o lucire ironic` \i trecu prin privire.
– Dragostea? Dac` m`car ar fi fost asta. Eu, l-am iubit
nebune[te, dar el nu m-a iubit!
Se opri o clip` [i apoi relu` cu r`suflarea \ntretìat`:
– Dean era toxicoman. Tot ce conta pentru el era s` aib` doza
zilnic` asigurat`. {i-a luat via]a singur.
|[i [terse lacrimile, \nfuriat`.
– |n ziua aceea, l-am l`sat singur câteva ore. Sim]eam nevoia s`

m` limpezesc. Când m-am \ntors, l-am g`sit c`zut \n camer`. Mort
din cauza unei supradoze.
James nu spuse nimic câteva momente. |n ochii Sabrinei era
atât de mult` disperare \ncât se sim]ea neputincios.
– Sabrina, te sim]i vinovat`? Vreau s` zic … Crezi c` Dean a
murit din cauza ta?
Tân`ra femeie avu un surâs sarcastic, \n col]ul buzelor.
– De ce m-a[ sim]i vinovat`? \i r`spunse. N-a vrut s` m` asculte,
nici nu mai existam pentru el.
Lacrimile i se ivir` iar \n ochi, dar \[i mu[c` buzele ca s` nu
plâng`. |[i arunc` p`rul pe spate cu o mi[care a capului [i respir`
profund.
– S` nu mai vorbim despre asta, spuse ea cu r`ceal`. E o
perioad` din via]a mea pe care vreau s-o uit. |mi pare rù c` ]i-am
f`cut asemenea m`rturisiri. Dar este vina ta. Tu m-ai antrenat \n
povestea asta, chiar dac` eu n-am vrut s` m` implic. {i iat`
rezultatul!
Un pic confuz, James o v`zu cum \ncepe s`-[i pun` lucrurile pe
ea. Era palid` la fa]` [i o furie rece \i lucea \n ochi. Asta era mai
mult decât putea suporta. Se ridic` [i o trase spre el.
– Nu pleca, Sabrina. Nu acum! Nu pleca, \i repet` cu voce
\n`bu[it`.
Ea \ncerc` s` se desprind`, dar bra]ele lui viguroase o ]inur`
lâng` el.
– Ba da, am s` plec! strig` ea.
Era \ncordat` din tot corpul. Sim]ea c` o s` fac` o criz` de
nervi.
– Ascult`-m`, Sabrina. N-ai ce s`-]i repro[ezi. Dependen]a de
heroin` e o robie. Ia locul dragostei, prieteniei. Nimeni nu poate
lupta cu un asemenea flagel. A[a c` nu era nimic mai normal decât

s` vrei s` pleci. {i ai f`cut-o doar atunci când ai sim]it c` o s` te
distrug` [i pe tine.
Sabrina se relax` u[or.
– De unde po]i [ti toate astea? \l \ntreb` privindu-l mirat`.
– Am avut un prieten foarte bun la Chicago, care era
toxicoman. Era gata s` se sinucid`. Pân` la urm` a reu[it s` se
salveze. Dar ajutorul nu i-a venit nici din partea familiei, nici din
partea iubitei. A reu[it s` se ajute singur, \n]elege asta. A ales s`
trìasc` [i nimeni nu putea face alegerea asta \n locul lui! Al]ii
n-au avut puterea s-o fac`. Ca Dean, de exemplu…
Se \ntrerupse [i o mângâie pe p`r.
– Cu ce se ocupa? o \ntreb`, mai apoi.
– Era avocat, dar \i pl`cea politica. Se gândea s` se prezinte la
alegerile pentru Senat. Ca s` nu-[i compromit` cariera, \[i
ascundea cu grij` dependen]a de heroin`. Eu eram singura care
[tiam \n ce stare se afla cu adev`rat.
– N-a \ncercat s` fac` o cur` de dezintoxicare?
– Ba da, de dou` ori, dar n-a durat mult vreme. De fiecare dat`
a rec`zut [i \mi jura c` pân` la urm` se va opri, fiindc` m` iube[te
prea mult. Dar nu erau decât vorbe. |ntr-o zi, n-am mai rezistat.
Sabrina \[i plec` privirea [i genele-i prelungi aruncar` o umbr`
pe chipul ei.
– N-a \n]eles ce mare noroc a avut, murmur` James, strângând-o
\n bra]e. Te avea pe tine…
– Nu, nu-i mai apar]ineam! Timp de doi ani, nici nu m-a atins,
m`rturisi Sabrina.
James o privi cu intensitate. Era atât de frumoas`. |n]elese ca
\ntr-o str`fulgerare c` e \ndr`gostit de Sabrina, c` o iube[te mai
mult decât orice. |i lu` mâna cu blânde]e [i i-o strânse \n a lui.
– Sabrina, \ntr-o zi ai s` po]i iubi din nou. Uit` clipele acelea

grele [i cu timpul, r`nile ]i se vor cicatriza.
Ea d`du din cap.
– Nu, murmur` ea. Suferi prea mult atunci când se sfâr[e[te.
– {i de ce ar trebui s` se sfâr[easc`? Ai trecut printr-o
experien]` dureroas`, dar va veni vremea când o s` vezi lucrurile
altfel…
– Ce vrei s`…
El \i puse, cu un gest tandru, degetul pe buze.
– S` nu mai vorbim despre asta! R`mâi cu mine \n noaptea
asta. Nu vreau s` te las singur`.
– {i mâine ce o s` fie?
– Fiec`rei zile \i ajunge necazul sù, spuse el surâz`tor.
O s`rut` pe vârful nasului [i se dep`rt` u[or de ea, dup` care relu`:
– |nc` nu trìm mari sentimente, Sabrina. Am s` a[tept s` fii
preg`tit`. Pân` atunci, nu te gr`be[te nimeni. |n seara asta o s`
stau doar al`turi de tine. F`r` promisiuni [i angajamente din
partea nim`nui. Ai \ncredere \n mine.
Leg`nat` de vocea lui, tân`ra femeie \l asculta fermecat`. {tia
atât de bine s` discute cu ea, [i p`rea c` o \n]elege la fel de bine!
Cum ar fi putut s`-l p`r`seasc` \n seara aceea?
– Doar \n seara asta, murmur` ea, punându-i capul pe um`r.
Se \ntinser` din nou \n pat [i simplul fapt c` se sim]eau lipit
unul de cel`lalt le aprinse dorin]a. |n lumina slab` din \nc`pere,
Sabrina reu[ea cu greu s` disting` tr`s`turile b`rbatului aplecat
asupra sa. |[i alung` gândurile negre din minte [i se abandon`
mângâierilor lui. Numai ploaia ce lovea \n ferestre mai tulbura
lini[tea care-i \nv`luia.
Când se trezi, Sabrina nu-l mai g`si pe James al`turi de ea. Se
ridic` de pe pern`.
Noaptea promis` se sfâr[ea. {i \ncepea o nou` zi. Gândul

acesta o scufund` \ntr-o triste]e profund`. Dar \[i aminti c` este
Cr`ciunul [i \[i reprim` lacrimile.
– Nu credeam c` te-ai trezit, spuse James, intrând \n \nc`pere.
Era \mbr`cat \n blugi [i c`ma[` alb`, p`rând bine dispus [i
relaxat.
– E doar ora nou`, mai adùg` el surâzând.
Ridicându-se din pat, Sabrina se \ntreb` dac` erau \n stare s`-[i
spun` [i altceva decât banalit`]i. |[i puse halatul pe care i-l
\ntindea James [i \[i aranj` p`rul cu o mân` cam nesigur`. Dar
v`zându-l cu cât` tandre]e se uit` la ea, se sim]i iar plin` de
energie.
– Vrei s` te duci la Murray? \l \ntreb`.
– Da. Trebuie s`-i spun ce s-a \ntâmplat.
R`mase câteva secunde t`cut, cu fruntea \ncre]it`.
– Vin cu tine, \i spuse deodat` Sabrina.
Cum putuse s` uite de Hannah? |n acel moment, chipul lui
Roy Lester \i reveni \n memorie. {i pe el \l uitase, de asemenea.
– James, am ceva s`-]i spun. Alaltìeri s-au dat secven]e de la
arestarea lui Wayne Concklin, la televizor. Roy f`cea parte din
mul]imea de curio[i [i cred c`-l cuno[tea pe Concklin.
James o privi mirat.
– E[ti sigur` c` era el?
– Sigur`.
– Ciudat… |n momentul `la trebuia s` fie \n deten]ie provizorie.
Dar n-au putut s`-l re]in` mult timp din lipsa probelor. O s` sun
la comisariat [i la televiziune, ca s` v`d dac` mai au nout`]i.
Se \ntoarse spre ea, \nainte s` ias`.
– Nu mai ai [i altceva s`-mi spui? o \ntreb` el privind-o cu insisten]`.
Sabrina sim]i cum i se-nro[esc obrajii.
– Nu… ba da… Sunt fericit` c` mi-am petrecut noaptea cu

tine. Diminea]a vine \ntotdeauna prea devreme.
James surâse u[or.
– Preg`te[te-te, acum. Mergem s` ne \ntâlnim cu Murray.
|nchise u[a dup` el, iar tân`ra \nchise ochii pentru o clip`, ca
s`-[i reg`seasc` pu]in calmul.
Când ajunser` \n fa]a intr`rii de serviciu de la Flaunder's, o or`
mai târziu, Sabrina ezit` \nainte s` deschid` portiera ma[inii.
Arunc` o privire fugar` spre James.
– N-o s` fie u[or, murmur` acesta, strângând din din]i.
Erau primele vorbe pe care le spunea de când p`r`siser`
apartamentul.
– Vrei s` m` a[tep]i \n ma[in`? o mai \ntreb` el, evitând s-o
priveasc`.
– Nu, vin cu tine, \i spuse ea f`r` s` ezite.
Ie[i din ma[in`, urmat` imediat de James. Se \ndreptar` \n
t`cere spre restaurant, a c`rui u[` se deschise aproape \n aceea[i
clip` când b`tur` \n ea.
– Bun`, le spuse Carlo, l`sându-i s` intre. V` a[teptam. Ce
vreme \ngrozitoare, nu-i a[a?
– A[a-i iarna, \i r`spunse James.
C`ldura pl`cut` din buc`t`rie \i \nv`lui imediat. Pe masa de
lucru erau a[eza]i cu grij` cozonaci de toate m`rimile [i curcani
\nveli]i \n folie de aluminiu.
Carlo \nchise u[a [i veni spre ei.
– Ave]i vreun mesaj de la Murray?
– |n ceea ce o prive[te pe Hannah? \ntreb` James cu voce
schimbat`.
– Nu, \n leg`tur` cu William. Trebuie operat din nou. Prima
oar` a fost treab` de mântuial`, dup` cum spune Murray.
– Unde e patronul dumneavoastr`? \ntreb` Sabrina.

– La spital. Este cu adev`rat \ngrijorat. De altfel, a[a sim]im cu
to]ii.
Tân`ra femeie \ntâlni privirea lui James [i \n]elese imediat c`
n-o s`-i spun` nimic lui Carlo.
– M` duc s`-l \ntâlnesc, declar` James. Vrei s` m` \nso]e[ti? o
\ntreb` pe Sabrina.
Ea scutur` din cap, oarecum tulburat` de adresarea asta
ceremonioas`.
– Nu, a[ vrea s` m` \ntorc acas`. O s` iau un taxi. Nu v` face]i
griji pentru mine!
O \ncre]itur` suspicioas` se ivi pe fruntea lui James.
– Mi-e team` c` n-o s` v` mai g`sesc acas` când o s` v` sun.
Ea ridic` din umeri, ca s`-[i ascund` nervozitatea.
– N-o s` m` mi[c de acas`, dar…
– Atunci, n-o s` telefonez chiar imediat. Dar am s` v` ]in la
curent.
Sabrina nu r`spunse, dar accept` cu un semn din cap. U[a se
trânti \n urma lui [i r`mase singur` cu Carlo. Acesta se-ntoarse
spre ea.
– Dori]i s` v` chem un taxi?
– Da, da, v` rog, dac` vre]i…
– Dup` tot ce a]i f`cut pentru Hannah [i Murray, m`car pu]inul
acesta s`-l fac [i eu, spuse Carlo \ndreptându-se spre telefon.
Form` num`rul [i \nchise telefonul dup` câteva momente.
– Nu-i nici un taxi prin apropiere. Trebuie s` a[tept`m o
jum`tate de or`. Dori]i ceva, \n timp ce a[tepta]i?
|n acel moment sun` telefonul. Carlo se gr`bi s` r`spund`.
– Alo? Da… Oh, \mi pare rù, am uitat. Vin imediat.
Apoi se-ntoarse spre Sabrina, p`rând vizibil \ncurcat.
– Doamn`, v` rog, \mi pute]i face un serviciu? Trebuie s` m`

duc s` caut un pachet. Pute]i a[tepta pân` m` \ntorc? Dac` sun`
telefonul….
Sabrina \i surâse.
– Du-te Carlo. R`mân eu aici.
Omule]ul bâigui un mul]umesc [i disp`ru \n sala
restaurantului. Nici nu p`r`sise bine \nc`perea c` telefonul sun`
iar Sabrina ridic` imediat receptorul.
– Restaurantul Flaunder's, bun` ziua.
Auzi o respira]ie sacadat`, la cel`lalt cap`t al firului, apoi un
]ârâit.
– Cine-i la aparat? \ntreb` ea mirat`.
– A[ putea vorbi cu Murray, Murray… repet` o voce de femeie,
\n`bu[it`.
– |mi pare rù, nu este aici, \n momentul `sta. Dori]i s`-i l`sa]i
un mesaj?
Urm` un moment de t`cere. Apoi vocea se auzi din nou, mai
insistent` ca prima oar`.
– Trebuie s` vorbesc cu Murray, v` rog…
– Nu se \ntoarce decât peste câteva ore, dar \i pot transmite un
mesaj, zise Sabrina.
Motorul unei ma[ini acoperi r`spunsul interlocutoarei sale. |n
cele din urm` un murmur u[or ajunse pân` la ea.
– Spune]i-i c`… spune]i-i c` Hannah are nevoie de ajutorul
lui. Nu uita]i, Hannah.
Capitolul 14
– Hannah? Sunte]i cu adev`rat Hannah Vickers? \ntreb`

Sabrina, scuturând telefonul.
– Da… Dumneavoastr` cine sunte]i? relu` vocea de la cap`tul
firului.
Tân`ra femeie sim]i cum inima i se zbate \n piept. Era prea
frumos ca s` fie adev`rat…
– Hannah, \]i sunt prieten`. M` cheam` Sabrina [i te caut de
mult` vreme… cu Murray. Murray este foarte \ngrijorat pentru
tine…
„Nu trebuie s-o las s` \nchid`, se gândi ea imediat. S-o fac s`
vorbeasc` pân` când o s` vin` cineva“.
– Murray… Am nevoie de el, spuse Hannah… fiindc` nu mai
pot r`mâne aici din cauza b`rbatului `la. {tiu c` e aici.
– Cine e acolo? \ntreb` Sabrina uitându-se cu disperare la u[`.
– Un om rù... William trebuia s`-i vorbeasc`, dar nu mai era
acolo. V` implor, spune]i-i lui Murray c` am nevoie de ajutorul lui.
El va [ti ce trebuie s` fac`.
– Murray nu-i aici. Dar te pot ajuta eu. Unde e[ti?

– Nu m` po]i ajuta.
Vocea i se pierdu \ntr-o mormìal`.
– Hannah, te rog, pentru Dumnezeu, nu \nchide. Spune-mi
unde e[ti…
– |]i va face rù, nu, nu pot!... Este pe aici pe aproape, o [tiu.
– Unde e[ti? o \ntreb` Sabrina disperat`.
– Sunt jos… la William. Trebuie s` \nchid acum, eu…
– Hannah? Unde locuie[te William? Te rog…
– Trebuie s` plec. O s` m` vad`…
– Nu, nu…
Dar un clic puse cap`t conversa]iei. Sabrina puse \ncet
telefonul \n furc`, \nc` ne\ncrez`toare. Hannah trìa! Se sim]ea
atât de u[urat` c`-i venea s` strige de bucurie. Nu mai avea nici un
minut de pierdut! Trebuia s`-i spun` lui James! Form` num`rul de
la Canalul Trei.
– Vreau s` vorbesc cu James Chapman, e urgent.
– Nu este aici \n acest moment, \i r`spunse politicos
centralista. Vre]i s` l`sa]i un mesaj?
Tân`ra ezit` o clip`.
– Hm… Eu… Brian Lake este acolo?
– O secund`, v` dau leg`tura.
Câteva acorduri muzicale o f`cur` s` a[tepte câteva secunde.
– Alo? Brian Lake la telefon.
– Bun` ziua. Sunt Sabrina MacFarland! |i pute]i spune lui
James s` ne ntâlnim la Flaunder's? E urgent.
– Bine… Ah, Sabrina! Am g`sit num`rul de telefon pe care-l
cùta]i. Al tipului care conduce tipografia cu lucruri personalizate.
– A[teapt` o secund`.
Sabrina \[i scoase hârtie [i stiloul din geant`, apoi lu`
receptorul [i not` num`rul pe care i-l dicta Brian.
– {i mai spune-i lui James c` a[tept un apel de la Los Angeles,

\n leg`tur` cu Hannah, adùg` el. Pe curând, Sabrina, mai
adùg` el.
|nchise.
Tân`ra femeie form` imediat num`rul pe care-l scrisese \n
grab`. |i r`spunse un robot [i se hot`r\ s` lase un mesaj.
– M` numesc Sabrina MacFarland. Trebuie s` discut \n leg`tur`
cu o serie de cutii de chibrituri pe care a]i tip`rit-o de curând. E
un model argintat cu un F stilizat. M` pute]i g`si la num`rul…
|n acel moment u[a se deschise [i intr` Murray, urmat de
James. Amândoi aveau figuri sumbre. F`r` s` se gândeasc`, tân`ra
puse receptorul \n furc` [i se repezi spre cei doi, aruncându-se \n
bra]ele lui James.
– Trìe[te! strig` ea, lipindu-se de el.
– Poftim? exclam` \n cor cei doi.
Sabrina se desprinse de James [i \ncepu s` râd`.
– Da, Hannah trìe[te. Am vorbit cu ea la telefon. A sunat acum
mai pu]in de cincisprezece minute. James schimb` o privire uluit`
cu Murray.
– Dar… mi-a]i spus c` este moart`! murmur` acesta,
[tergându-[i ochelarii.
F`r` s`-i r`spund`, ziaristul se \ndrept` spre telefon.
– Alo? Cal? James la telefon. Am noroc s` te g`sesc…
Ridic` privirea [i pe buze i se desen` un surâs.
– Credeam c` e[ti \n vacan]`… In sfâr[it… Spune-mi, po]i
s`-mi dai ni[te am`nunte despre femeia care a fost g`sit`. E sigur
c`…
Se \ntrerupse o secund`, apoi lovi cu pumnul \n perete.
– E[ti cu adev`rat nemaipomenit! Da, Hannah trìe[te! A sunat
la restaurant. Foarte bine, pe mai târziu.
|nchise [i se-ntoarse spre Murray.
– O gre[eal` de identificare, spuse simplu. Hannah e bine,

\ntreag` [i nev`t`mat`? {i unde e?
– La William, r`spunse Sabrina. P`rea foarte speriat` [i a \nchis
brusc. Se auzea rù pentru c` era un zgomot acolo.
– Ce fel de zgomot?
– Nu [tiu exact. P`rea c` se aude motorul unui compresor…
– Vorbea de pe strad`? Dintr-o cabin` telefonic`?
– Da, a[a cred.
– Acum cincisprezece minute?
Tân`ra se uit` la ceas [i d`du din cap.
– Nu, timpul trece repede. Acum o jum`tate de or`.
Murray d`du din cap [i \[i puse ochelarii.
– E la William, murmur` el. Dar unde locuie[te William? Nici
m`car nu [tiu…
– |n orice caz, nu departe de aici, replic` tân`ra femeie.
Deodat`, o idee \i trecu prin minte. |l prinse pe James de bra].
– {tiu la ce m-a f`cut s` m` gândesc zgomotul `la. Hannah a
telefonat de la o cabin` din apropiere [i se afla lâng` o cl`dire pe
cale de a fi vopsit` [i restaurat`. Am auzit un zgomot asem`n`tor
atunci când am fotografiat teatrul, \nainte de inaugurare. Este
zgomotul f`cut de utilajele care se folosesc la tencuit [i la reparat
o fa]ad`… Sau poate era un pistol de vopsit!
– Dac` ar fi s` rezum`m situa]ia, Hannah a telefonat de la o
cabin` din apropiere [i se afla \n apropierea unui imobil \n
reconstruc]ie ori \n restaurare.
– Asta poate fi oriunde, observ` Murray. Trei sferturi din
cartier e \n reconstruc]ie.
– Ai un plan al cartierului? \ntreb` James.
– Da, m` duc s`-l caut, zise Murray, gr`bindu-se spre salonul
restaurantului.
|n momentul acela, din strad` r`sun` un claxon. James se duse

s` deschid` u[a [i se \ntoarse spre Sabrina.
– E taxiul tù.
Ea f`cu vreo câ]iva pa[i [i apoi se opri.
– |l po]i ruga s` a[tepte cinci minute? \ntreb` ea.
|n loc de r`spuns, el \i f`cu din ochi complice [i ie[i \n strad`.
Când se \ntoarse, Murray tocmai f`cea curat pe mas` ca s` \ntind`
harta.
– Problema e c` sunt multe ulicioare [i fund`turi pe aici,
murmur` James. Ei [i! O s` ne lu`m dup` harta asta [i o s` juc`m
totul pe o arunc`tur` de ban.
– Trebuie c` e mult` lume pe str`zi, spuse Murray. Nu uita]i c`
e 24 decembrie. Mi-ar pl`cea s` vin cu voi, dar dac` Hannah va
suna iar…
– Mul]umesc, Murray. E mai bine s` r`mâi aici.
James se uit` la Sabrina.
– Vrei s` te duci acas`? o \ntreb` el.
– Nu, vreau s` merg la studio. Poate c` o s` fie nevoie s`
r`spund la telefon.
Un surâs trecu pe buzele lui James.
– |n orice caz, n-a[ putea s` stau acas`, mai adùg` tân`ra
femeie, un pic confuz`.
Apoi \[i aminti mesajul lui Brian [i \i explic` rapid lui James
despre ce este vorba.
– Ei bine, am impresia c` progres`m, observ` acesta. Sabrina,
ai vrea s` m` a[tep]i la Canalul Trei? mai adùg` el pe un ton care
nu admitea discu]ie.
Surprins`, tân`ra femeie nu \ncerc` s` se-mpotriveasc`. Apoi se
gândi c` n-are cum s` mai dea \napoi.
– S-a f`cut.
|n timp ce se-ndrepta spre u[`, sim]i c` cei doi b`rba]i o
urm`reau cu privirea.
– Este cu adev`rat dr`gu] din partea voastr` c` m` ajuta]i,
spuse Murray! O povar` \mp`r]it` cu al]ii devine mai
u[oar`…
Sabrina se \ntoarse, \nainte s` \nchid` u[a [i privirea ei se
\ntâlni cu cea a lui James. Timp de câteva momente, restul lumii
\ncet` s` mai existe. Apoi f`cu un semn mic cu mâna [i se-ndrept`
spre taxi.
***
Era ora trei dup`-amiaz` când James se \ntoarse \n buc`t`ria

de la Flaunder's. Carlo tocmai \nfuleca ceva dintr-o farfurie.
– Murray s-a \ntors de la spital, spuse el imediat, ridicându-se.
Se pare c` opera]ia lui William a mers bine.
Cuprins de o nea[teptat` sl`biciune, James se lipi de zid.
Gândurile \i alergau \ntre Hannah [i Sabrina. |nchise ochii [i \[i
trecu o mân` peste fa]`.
– |mi \nchipui c` n-ai g`sit nimic, zise Carlo.
– Nu, peste tot e numai un [antier. Asta \nseamn` s` cau]i acul
\n carul cu fân.
Deodat`, sim]i nevoia s` aud` vocea Sabrinei. Form` num`rul
de la studio [i ceru redac]ia „Drept la inim`“.
– Bun` ziua, aici redac]ia emisiunii „Drept la inim`“ \i r`spunse
imediat vocea cristalin` a tinerei.
– Alo? Sabrina? Aici James.
– James? Unde e[ti?
– La restaurant. Am vrut doar s` [tiu dac` ai nout`]i.
– Nu. E târziu [i oamenii au [i alte treburi de f`cut. Dar tu?

– Nimic \n plus, \i r`spunse el.
„Nimic mai mult decât c` nu pot trì f`r` tine“ \[i zise James \n
sinea lui.
– A[ vrea s` plec… cât mai repede, spuse Sabrina dup` un
moment de t`cere.
James trase adânc aer \n piept.
– Sabrina, nu m` pot opri s` m` gândesc tot timpul la tine.
Un nou moment de t`cere urm` m`rturisirii acesteia.
– Iart`-m`, adùg` el imediat. Po]i s` treci pe aici \nainte s` te
duci acas`?
– A[teapt` un minut, spuse tân`ra femeie. Brian a intrat \n
birou. }i-l dau la telefon.
– Salut, James. Un prieten din Los Angeles m-a sunat acum
pu]in timp. Mi-a confirmat c` Hannah a f`cut \ntr-adev`r film la
Hollywood. Pe atunci se numea Hannah Winston. A fost m`ritat`
de trei ori [i Vickers este numele ultimului ei b`rbat. La moartea
lui era internat` \ntr-un azil, dar a plecat de acolo, acum un an [i
jum`tate.
– A plecat imediat dup` moartea so]ului?
– Aparent, da. A spus doar c` pleac` \n vacan]`. De atunci, n-a
mai v`zut-o nimeni.
– E curios, recunoscu James.
– Da. F`r`-ndoial` nu se sim]ea bine acolo… Dup` p`rerea
mea, trebuie c` a luat trenul de Santa Fe. Gara nu e la mai mult de
zece minute distan]` de cartierul portului. N-avea nici un motiv s`
se duc` \n alt` parte…
– … ca s`-l g`seasc` pe Murray, murmur` James. Urmarea este
logic`. Ai f`cut o treab` bun`, Brian. Mul]umesc. Po]i s` mi-o dai
pe Sabrina?
– Tocmai a plecat acas`.

– Mul]umesc. Pe curând.
James \nchise telefonul [i se gândi o clip`. Avu presentimentul
c` Sabrina vrea s` fug` de el. Numai la gândul acesta se sim]i
sfâ[iat.
Cu un gest ma[inal, deschise televizorul [i se uit` distrat la
chipul unui cunoscut imitator. Gândurile i se \ntorceau f`r`
\ncetare spre Sabrina. Cum ar fi putut s-o re]in`? Era ca un animal
r`nit…
|[i mut` aten]ia spre ecran c`ci auzi genericul emisiunii de
informa]ii de la cincisprezece [i treizeci.
– Am aflat c` Wayne Concklin a fost eliberat chiar \n dup`-amiaza
aceasta la ora unu.
Figura radioas` a unui b`rbat chel ap`ru pe ecran. Lâng` el se
afla cel care probabil era avocatul lui.
– Lips` de probe. Wayne Concklin nu poate fi acuzat de
moartea detectivului Andrew Dawson. Avocatul sù se consider`
mul]umit de felul \n care a procedat poli]ia din San Diego, care a
considerat c` nu mai este necesar` re]inerea clientului sù.
James stinse televizorul [i se-ntoarse spre Carlo.
– Am intrat \ntr-o fund`tur`, murmur` el.
***
Hannah nu-[i mai g`sea locul. Când \ncercase s`-l sune pe

Murray \i r`spunse o doamn` dr`gu]`. Da, o doamn` foarte
dr`gu]`. Dar nu putea s-o ajute. Numai William putea. Dup` ce
o s` se-ntunece, o s` plece s`-l caute. |ncepu s` se-nvârt` \n
jurul camerei. Paltonul \i era sfâ[iat. Se uit` o clip` la ]es`tura
ro[ie [i la gaura de lâng` tiv. „Un palton atât de frumos, ce
p`cat“… se gândi.
Se a[ez` pe pat. Nu, n-are nici un rost s` plâng`. Totu[i, sim]ea

un nod \n gât. Inspir` adânc [i lacrimi u[oare pornir` s`-i luceasc`
pe obraji. |i era fric`. B`rbatul acela, cu siguran]` \l g`sise pe
William.
Când Roy Lester \l v`zu pe ziarist p`r`sind restaurantul, nu
ezit` nici o secund`. Cu precau]ii infinite \ncepu s`-l urm`reasc`
de la distan]`.
Deodat`, Roy avu impresia c` Chapman nu [tie \ncotro s-o
apuce. |[i continu` totu[i filajul. James Chapman era singura
persoan` care l-ar fi putut conduce la b`trân`. {i trebuia, cu orice
pre], s-o g`seasc`.
„Când \[i d`du seama c` Chapman se \ntoarce la Flaunder's“,
se opri sub o [trea[in`. Apoi se-ndrept` spre ma[ina pe care o
parcase lâng` intrarea de serviciu a restaurantului. Nu putea decât
s` a[tepte ca ziaristul s` ias` iar.
***
James se lupta cu dezam`girea imens` care-l cuprindea. F`cuse

un tur al cartierului [i nu reu[ise nimic. Descurajat, intr` \n
buc`t`ria restaurantului. Sabrina \l a[tepta, cu surâsul pe buze.
– Sunt atât de fericit c` te g`sesc aici, murmur` el.
– Ce ]i se-ntâmpl`? \ntreb` ea, examinându-l atent.
James scutur` din cap.
– Nimic… Cred c` sunt pur [i simplu obosit. Dar mintea mi-a
r`mas limpede!
Sabrina râse scurt. Se preg`tea s`-i r`spund`, dar telefonul
prinse s` sune. Se duse [i ridic` receptorul.
– Restaurantul Flaunder's, bun` seara… A, tu erai Murray? De
acord. Cum \i merge lui William? }i-a spus ceva de Hannah?
James o v`zu pe tân`r` c` cioc`ne[te ner`bd`toare \n telefon.
– Da, bine. |n orice caz, o veste bun`. Ne vedem mai târziu,

Murray, spuse ea [i \nchise.
– Ce ]i-a spus? \ntreb` James.
– Lui William \i merge mai bine. Dar Murray crede c` delireaz`.
Tot vorbe[te de Mo[ Cr`ciun [i prin]ese… e genul de poveste pe
care o spunea Hannah, nu-i a[a?
James ridic` privirea.
– Sper c` o s`-[i revin`. Bietul b`trân…
Telefonul sun` din nou.
– Alo? Da, Sabrina MacFarland la telefon. A]i primit mesajul
meu. Voiam s` [tiu doar dac` societatea dumneavoastr` este cea
care a tip`rit ni[te cutii de chibrituri argintate, cu un F stilizat…
Da, cutii de chibrituri argintii.
Tân`ra r`mase t`cut` un moment.
– Da, \n]eleg, spuse ea \n cele din urm`. V` mul]umesc c`
m-a]i sunat atât de repede.
Sabrina puse \ncet receptorul \n furc`. Când ridic` privirea,
avea un surâs triumf`tor pe chip.
– {tiu unde se afl` Hannah, spuse ea, dintr-o suflare.
Capitolul 15
James o privi umit.

– {tii unde e?
– Da. La teatrul Fenwick.
– Cum ai putut…
Cuvintele d`dur` buzna pe buzele Sabrinei.
– Chiar \nainte s` vin aici, am primit un apel la Canalul Trei.
Un b`rbat mi-a spus c` a z`rit o b`trân` \mbr`cat` \n ro[u, \n
apropierea teatrului, acum câteva s`pt`mâni. |n plus, Hannah
povestea \ntotdeauna istorii abracadabrante, iar acum William
vorbe[te de prin]ese… |n sfâr[it, firma de tipografie a imprimat
efectiv o serie de cutii de chibrituri cu F… de la Fenwick! E vorba
de o comand` pentru ceremonia de inaugurare, prev`zut` pe 31
decembrie. Cei de la tipografie spuneau c` aceste cutii sunt
depozitate \n subsolul teatrului.
James nu-[i credea urechilor. Dac` Sabrina avea dreptate,
Hannah se g`sea la doi pa[i de restaurant.
– Tot ce spui este logic, recunoscu el. Hai s` mergem s-o
cùt`m imediat.
***
Acum, c` [eful fusese anun]at, lui Roy nu-i r`mânea decât s`-l
a[tepte. Numai Chapman s` nu plece \nainte de sosirea lui…
Se sui \n ma[ina parcat` lâng` restaurant [i \[i concentr`
aten]ia asupra u[ii din spate. Imediat ce Chapman o s-o g`seasc`
pe b`trân`, afacerea o s` fie ca [i f`cut`.
Zgomotul portierei din spate \l scoase brusc din gândurile sale.
– Ei? \ntreb` b`rbatul care se a[ezase pe banchet`.
– S-a f`cut, \i r`spunse cel`lalt.
Apoi \[i aprinse o ]igar` [i ar`t` spre restaurant.
– Ce se-ntâmpl` acolo?
– Cred c` am picat la ]anc, r`spunse Roy.
U[a restaurantului se deschise.
– Azi e ziua când o s` trag lozul câ[tig`tor, murmur` cel`lalt
b`rbat, tr`gând un fum din ]igar`. N-o s` fiu lini[tit pân` ce
s`rmana b`trân` n-o s` dea ortul popii.
***
Cu mul]imea care se n`pustea \n magazin ca s`-[i fac` ultimele

cump`r`turi, cu vânz`torii ambulan]i [i ma[inile care claxonau
\ntr-una, strada p`rea un adev`rat furnicar. Soarele era spre
asfin]it [i Sabrina sim]ea cum o cuprinde un soi de exaltare
ciudat`. Hannah era la teatru, era sigur` de asta. Intui]ia o tr`da
rareori.
Un scurt moment \[i aminti s`rb`torile vesele petrecute \n
familie: masa aranjat` cu grij` [i dragoste, bradul \mpodobit lâng`
[emineu [i fo[netul hârtiei de la pachetele cu cadouri… Alung`
cu hot`râre valul de triste]e care st`tea s-o cuprind` [i gr`bi pasul.
Se f`cea frig.
|n momentul când ajunser` \n parcajul situat lâng` teatrul

Fenwick, James se opri brusc [i o privi drept \n ochi.
– Pot s` te \ntreb ceva? \ntreb` el.
Ea \l privi mirat`.
– Desigur.
– L-ai iubit cu adev`rat pe Dean?
Sabrina p`ru c` a amu]it pentru câteva clipe. Apoi ridic` u[or
din sprâncene.
– Da, \i r`spunse simplu. Dar de ce \ntrebi?
– Pentru c` nu mi te pot \nchipui m`ritat` cu cineva pe care s`
nu-l iube[ti cu pasiune.
„A[a a fost la \nceput, se gândi Sabrina, dar dup` aceea“?
– … {i fiindc` simt o mul]ime de lucruri \n leg`tur` cu tine.
Dar nu e momentul unei declara]ii.
F`r` s`-i r`spund`, tân`ra femeie \l urm`ri pân` la intrarea
principal`. Cele dou` u[i erau \nchise. Se putea z`ri prin
geam holul de la intrare [i scara maiestuoas`, tapetat` cu plu[
ro[u.
– Trebuie s` g`sim o cale de a intra, spuse James. O s`-i
telefonez lui Cal Browski s` ne deschid` u[a.
– Am v`zut din parcaj o cabin` telefonic`, spuse Sabrina.
– Parcajul nu este \nc` deschis pentru public. M-ar mira ca
telefonul s` func]ioneze.
– Atunci, hai s` vedem.
Spunând aceasta, Sabrina se-ndrept` cu pa[i hot`râ]i spre
intrarea \n parcaj. James intr` \n cabin` s`-i telefoneze lui Cal, iar
Sabrina arunc` o privire prin \mprejurimi. |n mod evident,
construc]ia cl`dirii abia se terminase, c`ci se sim]ea mirosul de
vopsea proasp`t`. James ie[i din cabin` dup` câteva secunde.
– Cal tocmai a plecat. Trebuie s` g`sim o alt` solu]ie, spuse el.

– Sunt convins` c` Hannah nu este prea departe. |n subsol,
poate?
De comun acord, ocolir` teatrul ca s` g`seasc` alt` intrare. Dar
\n afar` de intrarea rezervat` intr`rii actorilor, nu g`sir` nici o alt`
intrare. Deprimat`, Sabrina continu` s` mearg` pân` la cap`tul
str`du]ei care devenea din ce \n ce mai \ntunecat` pe m`sur` ce
\nainta. Pân` la urm` se trezi \ntr-o fund`tur` [i se preg`tea s`
se-ntoarc`.
Atunci, avu sentimentul c` este urm`rit`. Se uit` gr`bit`
\mprejur, dar nu v`zu nimic. Ridic` din umeri [i \[i alung`
temerile.
– Sabrina! Vino s` vezi! strig` James.
Se \ndrept` gr`bit` spre el [i f`cu ochii mari. |ntre u[a de
serviciu [i cea de la intrarea actorilor se afla un panou mare lipit
de perete. |ndep`rtându-l, ziaristul descoperise o alt` u[`, de
lemn vopsit.
– E o intrare secret`? \ntreb` tân`ra femeie uimit`.
James se uit` pe gaura cheii.
– Evident, nu se vede nimic, spuse \nainte s` \ncerce s` intre.
Nu era nevoie s` for]eze. Clan]a \i r`mase \n mân`. {i u[a se
deschise singur`, scâr]âind din balamale.
– Panoul o ]inea \nchis`, [opti Sabrina, ca [i când s-ar fi temut
s` nu fie auzi]i.
Starea de team` care o sim]ise u[or \nainte era pe cale s-o
st`pâneasc` din nou. Dar prefer` s`-[i ascund` temerile.
James \mpinse u[a, se \mpiedic` [i se opri lâng` muchea unui
zid din stânga lui.
– Fii atent` Sabrina, spuse el tinerei femei, care-l urma de
aproape.
Descoperir` o \nc`pere boltit`, slab luminat` de lumina zilei.

Un miros de umezeal` [i mucegai umplea atmosfera.
– Ai o brichet`? \ntreb` James.
Tân`ra cùt` prin geant`.
– Ar fi trebuit s` am una, murmur` ea. Da, avem nevoie…
James aprinse bricheta [i plimb` flac`ra de jur-\mprejur. Z`ri
imediat urme de pa[i care duceau spre un dulap mare r`sturnat
lâng` un perete. Se apropie [i \mpinse dulapul. Cu r`suflarea
tìat`, z`ri o deschiz`tur` \ngust`, dar suficient de larg` pentru ca
un om s` poat` s` se strecoare.
|i f`cu semn Sabrinei s`-l urmeze [i se aplec` pentru a putea
intra \ntr-un soi de gang \ntunecos. Deodat`, \ncremeni. Ghemuit`
\ntr-un col], o b`trân` \i privea cu spaim`, strângându-[i convulsiv
pulpanele mantoului sù ro[u.
– Cine sunte]i? bâigui ea. Sunte]i ca cel`lalt b`rbat? Spune]i-i
v` rog c` n-am v`zut nimic.
Sabrina se apropie \ncet, cu mâna \ntins`.
– Hannah? |mi recuno[ti vocea? Am vorbit azi la telefon. Eu
sunt Sabrina. Murray ne-a trimis ca s` avem grij` de tine…
Hannah f`cu ochii mari [i ar`t` spre James cu degetul.
– Din cauza ta nu vine William, nu-i a[a?
– Nu, James este un prieten de-al lui Murray, r`spunse blând
tân`ra.
– Este un om rù. |ntâi l-a r`nit pe Mo[ Cr`ciun [i acum vrea
s`-mi fac` rù. O s` m` omoare, sunt sigur`!
Cu un gest lini[titor, Sabrina lu` mâna b`trânei \n a sa. Dar
aceasta [i-o trase brusc. Deodat`, tinerei \i veni o idee.
– Hannah [tii ce am la mine?
Hannah d`du din cap [i o [uvi]` alb` \i c`zu pe frunte. Chipul
\i era livid [i teribil de am`rât.
– Am mica ta iesle. Ca [i fotografia cu Bill. Le-am aranjat

frumos ca s` ]i le pot da atunci când o s` te \ntâlnesc.
Hannah r`mase t`cut` un moment [i apoi \ntreb` plin` de
speran]`:
– Ave]i fotografia pe care mi-a dat-o Bill?
– Da. Fotografia pe care el i-a dat-o micu]ei lui Hannah.
– Dumnezeul meu, murmur` b`trâna. Bill… este atât de
dr`gu]. Oh, Bill… de ce nu m` aperi de acest oribil… acest
monstru…
Apoi de pe buze \i sc`par` cuvinte spuse atât de \ncet \ncât nici
nu se auzeau. Evident, nu mai era \ntreag` la minte.
– M` duc s`-l caut pe Murray, zise James care st`tea mai
deoparte.
– E o idee bun`, r`spunse Sabrina.
Sim]i deodat` c` o cuprinde spaima, la gândul c` o s` r`mân`
singur` cu Hannah. Se uit` \n v`gùn` cu o privire nehot`rât`.
Locul acela sumbru [i umed \i f`cea pielea ca de gìn`.
– E \n regul`, Sabrina? o \ntreb` James.
– Da, du-te! Nu-]i face probleme.
Dup` ce ie[i James, tân`ra se \ntoarse spre b`trân`.
– O s` ie[im [i o s`-l a[tept`m pe Murray la u[`, spuse ea
oferindu-i bra]ul ca s-o ajute.
Dar b`trâna se \ncord`.
– Nu! Gemu ea. Nu vreau s` ies. Mi-e fric` afar`…
– Haide, Hannah! Ai \ncredere. Nu mai e[ti \n pericol, \i replic`
Sabrina hot`rât`.
O prinse pe b`trân` de talie [i o duse cu blânde]e spre pasaj.
Deodat`, se auzir` zgomote de geamuri.
– Las`-m` s` trec, tot ce vreau e baba aia, scâr]âi o voce
masculin`.
Sabrina sim]i cum unghiile b`trânei i se \nfig \n bra].
– B`rbatul! El e. Mi-ai promis…

B`rbatul? Tân`ra nu \n]elese pe de-antregul ce vroia s` spun`,
dar instinctiv o strânse lâng` ea pe b`trân`.
– Nu te speria, \i [opti ea la ureche. James e aici {i suntem
bine ascunse.
O duse \ncet la micul ei culcu[ [i o f`cu s` se a[eze.
– Stai aici, m` duc s` v`d ce se \ntâmpl`, adùg` Sabrina \ncet.
Pe când se preg`tea s` ias` prin deschiz`tura \ngust`, ajunser`
pân` la ea frânturi de conversa]ie.
– Chapman, [tiu c` b`trâna Vickers este aici. Las`-ne s` trecem,
comanda o voce de b`rbat.
Sabrina arunc` o privire fugar` prin \nc`pere. Lâng` u[`, doi
b`rba]i \l \ncadrau pe James. |n penumbr`, nu reu[ea s` le vad`
tr`s`turile. Unul dintre ei \l trase pe James de guler.
– Ei? Unde e?
James se zb`tu cu putere.
– Las`-m` \n pace, animalule. }i-am spus c` nu e nimeni aici.
Când \l auzi pe tip râzând batjocoritor, Sabrina se sim]i
cuprins` de fiori. Se ascunse dup` panou [i deschise geanta cu
precau]ie. Nu avea decât o singur` solu]ie: revolverul! Ce bine c`
\l avea la ea. B`tìle inimii i se accelerar` când atinse patul de
plastic a revolverului.
– Dup` cum vezi, Chapman, aici nu e televiziune. Ne spui ce
[tii, sau…
Agresorul \l strânse mai tare de gât pe ziarist [i \[i l`s` fraza
neterminat`.
– Ei, Concklin fii atent cu el, mormì cel`l`lt individ.
Concklin? |ntr-o str`fulgerare, Sabrina \n]elese situa]ia.
Concklin \l omorâse pe detectiv, iar martor la crim` fusese
Hannah!
– D`-mi drumul, spuse James eliberându-se cu un gest sec.

– Roy! D`-mi…
Dar nu avu timp s`-[i termine vorba pentru c` Sabrina d`du
buzna \n \nc`pere.
– Ia te uit`, Roy Lester! Cum se mai potrive[te, spuse ea
ridicând revolverul cu toat` siguran]a de care era \n stare.
„Dumnezeule, f` s` nu observe c` e un pistol de juc`rie“ se
gândi ea cu disperare.
Surprin[i, Concklin [i Lester ridicar` mâinile. James profit` [i
se ag`]` de revolverul fetei. Privirile li se-ntâlnir`. {tiau amândoi
cât de eficace putea fi arma de care dispuneau…
– Mâinile sus! spuse James, spre cei doi.
|i \ntoarse cu fa]a la zid [i dup` aceea \i spuse Sabrinei:
– Du-te [i anun]` poli]ia.
Sabrina confirm` cu o mi[care a capului [i se-ndrept` spre u[`,
]inându-se cât mai departe posibil de cei doi b`rba]i. Dar când s`
treac` pragul, Concklin \ntinse mâinile [i o trase spre el. O prinse
de gât [i scoase un cu]it. Un surâs rù i se ivi pe buze:
– Chapman, las` arma, [uier` el, sau micu]a ta face buba…
Sim]ind lama rece pe piept, Sabrina \[i \n`bu[i un geam`t.
|n ochii lui James se aprinse o lumin` turbat`.
– Te previn, Concklin, spuse el cu o voce surd`. Dac` te atingi
de ea, \]i trimit un glon] \ntre ochi, [i ]ie [i prietenului tù.
Capitolul 16
Concklin se uit` nehot`rât la ]eava revolverului \ndreptat`

spre el [i rânji larg.
– N-ai curajul, spuse el.
Nu apuc` s`-[i sfâr[easc` fraza c` un zgomot metalic se auzi de
afar`. |n secunda urm`toare, Concklin se pr`bu[i la p`mânt cu un
horcìt. |n deschiz`tura u[ii se ivi Murray cu o bar` de fier \n
mân`. |n continuare, totul se \ntâmpl` atât de repede \ncât
Sabrina avu impresia c` viseaz`. Lester se n`pusti spre James,
s`-i smulg` pistolul. Surprins, acesta \[i pierdu echilibrul [i sc`p`
arma din mân`.
– Aha! Credea]i c` ne-a]i dat gata! spuse Lester ap`sând pe
tr`gaci.
Fa]a i se schimonosi când auzi zgomotul sec f`cut de juc`rie.
Arunc` pistolul cu furie [i tân`ra femeie \l v`zu preg`tindu-se s`
se arunce asupra ei, când o voce \i tìe elanul.
– Nu mi[c` nimeni!
Uluit`, Sabrina \l v`zu pe Cal \n pragul u[ii, cu pistolul
\ndreptat spre Lester.
– Ai picat la ]anc, \i spuse James ridicându-se. |[i scutur`

hainele [i se apropie de detectiv.
– Te-a trimis Mo[ Cr`ciun? \l \ntreb` surâzând
– Murray Landers a telefonat la comisariat acum vreo or`. Mi-a
spus c` v-a]i dus s-o cùta]i pe Hannah la teatru [i, cum era \n
drumul meu, mi-am zis c` a[ putea s` arunc o privire pe aici. Când
am ajuns pe strad`, l-am v`zut cu o bar` de fier \n mân` [i asta mi
s-a p`rut ciudat! adùg` el surâzându-i lui Murray.
– Sincronizarea a fost perfet`… de data asta! spuse James.
– Murray, se auzi o voce \n`bu[it`.
Patronul restaurantului se \ntoarse spre b`trâna care st`tea
timid` \n fundul \nc`perii.
– Hannah?
Se repezi spre ea [i o prinse \n bra]e.
– Hannah? Trìe[ti? Doamne… cât sunt de fericit! se bâlbâi
b`rbatul.
|n timp ce Sabrina [i James p`reau emo]iona]i de reg`sirea
celor doi, Cal \i puse c`tu[ele lui Lester. Apoi arunc` o privire spre
Concklin, care z`cea la p`mânt f`r` cuno[tin]`.
– O s` chem o ambulan]`, spuse \mpingându-l pe Lester spre
u[`. M` \ntorc imediat.
Hannah, fericit` c`-l rev`zuse pe Murray, p`rea c` nici nu-l
aude. Un surâs luminos \i str`lucea pe chip. Acela[i surâs din
fotografie.
– O s` te duc la William, spuse Murray. Dup` aceea, o s` te
mu]i la restaurant. Am ni[te camere deasupra. Po]i locui acolo cât
timp dore[ti, dac` nu cumva vrei s` te \ntorci la Los Angeles.
– La los Angeles? murmur` Hannah. Oh, nu… Se ag`]` de
bra]ul lui Murray.
– Am trìt prin atâtea locuri… {tiu c` o s` r`mân aici, adùg`
ea cu o voce tremurat`.
Apoi se uit` la James [i Sabrina.
– Cum a[ putea s` v` mul]umesc?

Ziaristul \i r`spunse cu un surâs.
– Hannah, a[ vrea s` poveste[ti din via]a ta… dac` nu \]i e prea
greu.
B`trâna surâse [i ea.
– E o poveste lung`. {tii, \nve]i s` accep]i durerea. Asta te ajut`
s` \n]elegi mai bine fericirea, atunci când o g`se[ti.
Dar surâsul \i \ncremeni când v`zu intrând \n \nc`pere doi
poli]i[ti urma]i de Cal. Deveni t`cut` [i se uit` cum se aplecau
asupra lui Concklin [i cum \[i notar` ceva \ntr-un carnet.
– Ce tic`los \ngrozitor, murmur` Hannah privind la Concklin.
Auzindu-i cuvintele, Cal \[i \ndrept` privirea spre ea.
– Ave]i ceva de declarat? o \ntreb` el pe b`trân`. Sunt
detectivul Cal Browsky [i dac` dori]i…
Dar Hannah nu-l l`s` s` termine.
– L-am v`zut cum l-a omorât pe Mo[ Cr`ciun. L-a \njunghiat…
Lumea a \nceput s` ]ipe… Mo[ Cr`ciun avea [i el un pistol. Apoi
b`rbatul `sta s-a aruncat asupra lui cu un cu]it. Am fugit. A fost
oribil. El a luat-o la fug` dup` mine, William… William mi-a cerut
s` m` ascund aici.
Cal ridic` privirea.
– Spune-mi, Hannah, vrei s` dai o declara]ie la comisariat?
Hannah se crisp`.
– Desigur. E de datoria mea. N-am f`cut-o mai \nainte fiindc`
mi-a fost fric` de b`rbatul `sta. William mi-a promis c` o s` discute
cu el, dar cred c` n-a putut. Poate fiindc` n-a [tiut ce s`-i spun`.
– Acum nu trebuie s`-]i mai fie fric`, \i spuse Murray.
Apoi se uit` la Cal.
– O duc s`-l vad` pe William. {i dup` aceea ne \ntoarcem la
restaurant. Oh, Dumnezeul meu… a]i fost grozavi amândoi,
adùg` el \ntorcându-se spre James [i Sabrina.
– E mai mult meritul tù, observ` James, cu voce blând`.

Hannah \ndrept` o privire admirativ` spre Murray.
– Murray, n-ai observat… Mama spunea c` un adev`rat
gentelman face orice pentru o femeie. Tu e[ti…
Murray o conduse spre u[` [i ultimele cuvinte nu se mai auzir`.
James o strânse la piept pe Sabrina, cu chipul luminat de
bucurie. Ea nu \ncerc` s` se \mpotriveasc`. Când sim]ise cu]itul la
gât, se gândise \n primul rând la el. Era oare nevoie s` \nfrunte
moartea pentru a \n]elege puterea dragostei?
Cal \i \ntrerupse [irul gândurilor.
– Chiar dac` pistolul `sta e de juc`rie, este ilegal, observ` el
surâzând glume]. James vrei s-arunci chestia asta \n primul co[ de
gunoi pe care-l \ntâlne[ti?
James aprob` din cap [i vâr\ juc`ria \n buzunarul canadienei.
– Trebuie s` d`m declara]iile \n seara asta? \ntreb` el.
Cal ridic` din sprâncene.
– |n ziua de revelion? Nici nu se pune problema, zise
detectivul preg`tindu-se s` ias`.
Se opri [i se-ntoarse spre cei doi.
– Plou` toren]ial! V` pot duce undeva?
– Da. La Flaunder's, r`spunse James.
O lu` pe Sabrina de mân` [i pornir` gr`bi]i prin ploaia \n
rafale. Se f`cea deja noapte.
***
James conducea fluierând vesel. Se aflau la câteva minute de

locuin]a Sabrinei [i ea se gândea la lini[tea pe care o va g`si \n casa
aceea imens`. Cuvintele b`trânei \nc` \i mai r`sunau \n minte:
„Trebuie s` accep]i durerea. Asta te ajut` s` \n]elegi mai bine
fericirea, atunci când o \ntâlne[ti“.
Sabrina \n]elese c` b`trâna \i d`duse o lec]ie de via]`. Trìse

aproape optzeci de ani [i mai era \nc` dispus` s` lupte cu surâsul
pe buze… |[i d`du seama c` se \nchisese \n ea \ns`[i, dup`
moartea lui Dean. Nu mai putea crede \n nimic. {i \nainte de toate
\i era fric` s` iubeasc` din nou, \i era fric` s` nu sufere…
– Sabrina? La ce te gânde[ti?
– La dragoste, murmur` ea.
El privi \nainte [i \ncetini pu]in. Vizibilitatea era din ce \n ce
mai proast`, din cauza ploii.
– La dragoste… Sper c` putem discuta din nou despre asta,
adùg` el oprindu-se \n fa]a casei Sabrinei. E[ti singurul la care m`
gândesc atunci când te v`d. Pot s` trec pe la tine, mai târziu?
Tân`ra femeie r`mase t`cut` o clip`.
– Da, a[ vrea foarte mult, murmur` ea.
– Trebuie s` m` \ntorc la studio pentru a \nregistra „Drept la
inim`“ care se va difuza \n jurnalul de la ora unsprezece. Cred c`-i
vom da recompensa lui William [i Murray. Ce zici?
– Da, e o idee excelent`, r`spunse Sabrina, f`r` ezitare. O
merit` cu prisosin]`.
– Nu pot s` vin \nainte de miezul nop]ii, dar am s` vin precis.
– Atunci, te a[tept, spuse ea deschizând portiera.
Se avânt` prin ploaie. Când ajunse sub acoperi[ul de la intrare,
cùt` cheile \n saco[` [i se trezi deodat` cu James lâng` ea, cu
p`rul ud [i ochii str`lucitori.
– Sabrina, acum pot s`-]i spun…. Te iubesc, te iubesc la
nebunie. Dar sunt dispus s` te a[tept, atât timp cât va fi nevoie.
Cuvintele acestea picurar` un elixir magic \n sufletul fetei.
|nchise ochii [i \[i sim]i gura mângâiat` de buzele lui James.
– Nu vei avea de a[teptat, murmur` ea.
B`rbatul o privi cu intensitate. Apoi f`r` s` mai zic` nimic se
\ntoarse [i alerg` spre ma[in`.
Sabrina r`suci cheia \n broasc` cu mâna tremurând`. Aprinse

\ntrerup`torul [i \nchise u[a. Apoi se sprijini de zid [i izbucni \n
hohote de plâns. |n sfâr[it, via]a \i acordase o nou` [ans`.
***
Era pu]in dup` miezul nop]ii când James se a[ez` la volanul

Fordului sù. Ploaia c`dea \n rafale [i o porni la drum rugându-se
ca nici un incident s` nu-i tulbure fericirea.
|l convinsese pe Carson s` trimit` o echip` de filmare, la prima
or` la Flaunder's. Emisiunea „Drept la inim`“ era programat` \n
ziua de inaugurare a teatrului Fenwick, 31 Decembrie, iar
Hannah, invitata de onoare a programului din San Diego, urma s`
fie vedeta evenimentului.
– Totul e bine când se sfâr[e[te cu bine, murmur` el când
parca ma[ina \n fa]a casei Sabrinei. Nu-[i mai dorea decât un
singur lucru: s-o ]in` \n bra]e pe tân`ra femeie. |[i ridic` gulerul
canadienei [i ]â[ni spre intrarea casei. Sabrina \i deschise imediat.
– Intr` repede.
James intr` \n hol [i observ` cu pl`cere c` aprinsese focul \n
[emineu. Sabrina \i urm`ri privirea [i surâse. El \[i scoase canadiana
[i o ag`]` \n cuier. Apoi ea \l invit` s` se a[eze pe canapea.
– Vrei s` bei ceva? \l \ntreb`.
James d`du din cap.
– Las`-m` doar s` m` uit la tine, murmur`.
Sabrina se \mbr`case cu o rochie violacee care i se mula pe
formele armonioase.
– Vino lâng` mine, mai adùg` el.
Un pic emo]ionat`, Sabrina \i arunc` o privire timid` \nainte s`
se a[eze al`turi de el.
– Totul a fost \n regul`? \l \ntreb`.

El \ncuviin]` din cap [i privirea i se opri asupra cutiei \n care se
afla ieslea lui Hannah. Sabrina o pusese pe televizor. I-o lu`
\nainte cu r`spunsul.
– N-ar fi trebuit s-o p`strez, nu-i a[a? \i spuse râzând u[or.
James r`mase t`cut o clip`. Se uita la cutie cu un aer absent.
– |mi \nchipui c` ieslea asta simbolizeaz` pentru Hannah toat`
fericirea de care n-a avut parte, spuse el \n cele din urm`.
– A[a cred… James, \]i mul]umesc c` ai venit.
El \[i \ntoarse privirea spre ea. O lucire de \ncredere \i travers`
privirea.
– }i-am promis c` o s` vin, \i spuse el luând-o de mân`. N-ai
avut \ncredere \n mine?
– Ba da, bine\n]eles… |n sfâr[it, vreau s`-]i spun c` tu [i
Hannah a]i avut dreptate.
– |n leg`tur` cu ce? \ntreb` James, surprins.
– Cu momentele grele din via]`. {i c` exist` bucurie [i fericire.
A[ fi putut s` uit asta, dac` nu te \ntâlneam.
James o privi cu intensitate, refuzând parc` s`-[i cread` urechilor.
– {i acum?
– Datori]` ]ie [i lui Hannah, am \n]eles c` trebuie s` \ncep un
nou capitol de via]`, altfel totul este pierdut.
– Te mai sim]i prizoniera trecutului tù?
– Am fost mult` vreme… James, e[ti primul b`rbat care mi-a
redat dorin]a de a crede \n fericire. Te iubesc, James, te iubesc.
F`r` a o mai l`sa s` sfâr[easc`, o lu` \n bra]e.
– Mi-a fost atât de team`, \i [opti ea la ureche.
– Sunt aici, lâng` tine, cu tine! \i r`spunse el. {i te iubesc.
O mângâie pe buclele-i prelungi. P`rea atât de fragil`. {i totu[i,
sim]ea c` o for]` formidabil` iradia din interiorul ei. Se gândi c` \n
sfâr[it via]a-i oferise cel mai pre]ios cadou: dragostea.
– Sabrina, te a[tept de o via]`, murmur` el. Vreau s` fii so]ia mea.

|n loc de r`spuns, se strânse la pieptul lui.
– Cr`ciunul este un moment magic, nu-i a[a? adùg` el
strângând-o mai tare.
Ea \[i ridic` ochii spre el.
– Nu credeam \n a[a ceva pân` s` te \ntâlnesc, \i spuse dintr-o
suflare.
Strâns lipi]i unul de altul, ascultau ropotul ploii pe caldarâm [i
trosnetul vesel al focului \n [emineu. Nu mai conta nimic \n afar`
de fericirea pe care o descoperiser` \mpreun`.
Sfâr[it

Undeva La San Diego PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Undeva La San Diego PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MARY ANNE WILSON

San Diego – California de Sud, 18 Decembrie.

\n numele so]ului ei. Motivul: decesul domnului Sanderson. Dar

James Chapman se sprijini de peretele care m`rginea vitrina

Cu o [apc` tras` pe ochi, o barb` neras` de trei zile, cu un

James porni \n urm`rirea lui, dar aten]ia \i fu atras` de ceva

Cu câteva minute \nainte, Sabrina se ad`postise sub o

[i albastre d`deau scenei un aspect aproape suprarealist. Nu,

– Urc`. Avem ceva de l`murit, \i [opti o voce grav` la ureche.

– Nu te enerva. Spune-mi doar dac` m-ai fotografiat. E o

– Acum spune-mi adev`rul, relu` el surâzând. Cine e[ti?

Imediat, Sabrina s`ri \n picioare. |[i lu` de pe podea con]inutul

– Nimic, m` \ntrebam doar dac` nu e[ti cumva \n com`

– Imediat ce voi avea un moment liber. |mi \nchipui c` vrei s`

– Are tot interesul! El este cel care m-a chemat s` refac

– Nu cunosc nici o persoan` cu numele `sta, r`spunse el \n sfâr[it.

Sabrina se \ntoarse gemând, \n pat. Era din nou prad` aceluia[i

Ochii i se deschiser` dintr-o dat`. Era treaz`. |n sfâr[it! Respir`

La volanul Fordului s`u negru, James intr` pe strada \ngust` ce

Cu mâna crispat` pe receptor, Sabrina se for]a s`-[i p`streze o

Cu gesturi febrile, \[i lu` geanta [i scoase de acolo micul s`u

– Crezi c` o s` stau aici cuminte cât o s` telefonezi la

– Nu te mi[ca. }i-l aduc eu, \l aten]ion` ea sec, \nainte s` ias`

– Ce ai vrut s` ar`]i? \ntreb` el, \ntorcându-se spre ea.

Dar nu mai urm`, v`zând privirea \ntunecat` a tinerei. De ce

– Mi-ar pl`cea s` arunc o privire.

– Câ]i ani ai? o \ntreb` f`r` s` gândeasc`.

– Vreau s`-]i fac o propunere, declar` brusc ziaristul.

– Nu doresc s` lucrez pentru televiziune, r`spunse ea \n cele

– Aproape am ajuns, o anun]` James.

– |mi pari cam cinic.

– Ne vedem mai târziu, ad`ug` tovar`[ul s`u. Trebuie s`

– Jill, dup` p`rerea ta, \n ce dispozi]ie e Carson?

Un val de c`ldur` ame]itoare o cuprinse pe tân`ra femeie. Ar fi

– {tii, cu ocazia marilor evenimente, cum ar fi o nunt`, ori o

Brian se opri din mers, pe culoar.

– Ce altceva ai mai g`sit? \ntreb` James, cam iritat de stilul

– Ai [i terminat? \ntreb` ea, intrigat`.

– |ncepe, zise James ridicând receptorul. James Chapman la

Era pu]in dup` ora amiezii [i James se strecura cu Fordul s`u

– Echipa noastr` s-a dus s` filmeze arestarea presupusului asasin.

– Cine-i William? \ntreb` Sabrina.

– {i poli]ia n-a f`cut nimic?

Murray se ridic` gr`bit.

– Iar aici e[ti tu! E[ti tu, nu-i a[a?

detaliu: conturul buzelor sub musta]`, ridurile fine de la col]urile

– |ncepe s` fie frig.

– C`ut`m o femeie pe nume Hannah Vickers.

F`r` s` se osteneasc` s`-i r`spund`, James lu` cheia [i-i f`cu

– James, uit`-te aici! murmur` tân`ra, \ntinzându-i fotografia.

– {i când te gânde[ti c` ieri, la ora asta, nici nu te

James se preg`tea s` deschid` u[a ma[inii, când Murray ie[i din

Pe cele patru benzi ale bulevardului, ma[inile rulau efectiv bar`

– |n]eleg… murmur` tân`ra femeie.

– Chapman, relu` acesta. Spune-mi ce cau]i pe aici? Te

\ntorcându-se spre tân`ra femeie, [i \mi pare r`u de aceast` mic`

– Desigur, fiindc` noi am descoperit o fotografie veche care

– Dac` am \n]eles bine, zise rar directorul, vre]i s` face]i o

– Nu mai am alte \ntreb`ri, James.

James conducea \n t`cere. Caloriferul ma[inii [i torsul regulat

|nchise ochii [i-[i l`s` gândul s` hoin`reasc` aiurea. N-avea

\ndr`gostiser` cu pasiune. Abia dup` mul]i ani descoperise drama

– Bine, \]i mul]umesc c` m-ai condus… spuse ea ezitant`.