Sunteți pe pagina 1din 156

MARY ANNE WILSON

Undeva la
San Diego
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ION NICULESCU

ALCRIS
Prolog

San Diego – California de Sud, 18 Decembrie.


„Doamnelor [i domnilor, bun` seara [i bine a]i venit la
\ntâlnirea noastr` zilnic` a emisiunii Drept la inim`…
Instantaneu, mii de telespectatori auzir` mesajul reconfortant
transmis de James Chapman, celebrul jurnalist al Canalului Trei.
La San Diego toat` lumea \i cuno[tea chipul, t`iat parc` din
bazalt, cu musta]a u[or grizonant` [i ochi str`lucind de bun`tate
[i voie bun`.
„Dac` trece]i printr-un moment dificil, dac` problema cu care
v` confrunta]i vi se pare de nerezolvat, suna]i la telefonul al c`rui
num`r va ap`rea imediat pe ecran. Voi face tot ce-mi st` \n putere
ca s` v` ajut. {i voi o [ti]i“.
James Chapman r`mase t`cut un scurt moment, apoi
continu`:
„|n seara aceasta vom vorbi despre doamna Walter Sanderson.
Este una din pove[tile care se-ntâmpl` \n fiecare zi. Doamna
Sanderson a primit \ntr-o zi o scrisoare de la Asigur`rile Sociale.
Aceasta o anun]a c` n-o s` mai primeasc` aloca]ia periodic`, dat`
6 MARY ANNE WILSON

\n numele so]ului ei. Motivul: decesul domnului Sanderson. Dar


domnul Sanderson este este la fel de viu ca dumneavoastr` [i ca
mine! |nc` o dat` este vorba despre o eroare grosolan` care
putea avea consecin]e dramatice dac`…
Murray Landers, patronul barului-restaurant Flaunder's, unul
dintre cele mai animate din portul San Diego, \ntoarse privirea de
la micul s`u aparat TV.
Era oare posibil ca un post de televiziune s` se intereseze [i de
altceva decât de vie]ile mai marilor zilei? Era oare de-ajuns s`-i
telefonezi lui James Chapman, ca s` scapi de necazuri?
De câtva timp, via]a i se p`rea \ngrozitor de nedreapt`. La
cincizeci [i trei de ani trecuse prin multe [i \ndurase destule. Dar
niciodat` nu se sim]ea atât de singur [i f`r` nici un rost ca acum.
Hannah disp`ruse de cinci zile. Faptul nu p`rea s` preocupe
nici poli]ia, nici pe locuitorii cartierului…
|n orice caz, n-ar fi avut nimic de pierdut dac`…
Travers` buc`t`ria [i lu` receptorul telefonului. Cu mâna
tremurând`, form` num`rul care defila pe ecran.
Avea disperat` nevoie de ajutor.
Capitolul 1

James Chapman se sprijini de peretele care m`rginea vitrina


cafenelei Flaunder's sperând s` g`seasc` pu]in` c`ldur`. Cauz`
pierdut`: era s`pt`mâna Cr`ciunului [i un frig de cr`pau pietrele.
Unii dintre trec`tori, v`zându-l se \nduio[au [i-i aruncau un
„Cr`ciun fericit“, f`r` s`-l priveasc` \n ochi. Pentru a suta oar`
se-ntreb` dac` nu viseaz`. Dar nu, nu visa. Totul era adev`rat [i
palpabil.
A[a cum adev`rat era [i bancnota de un dolar pe care i-o
\ntindea un marinar… Str`duindu-se s` adopte un surâs de
circumstan]`, James \i mul]umi c`lduros:
– Cerul s`-]i \napoieze \nsutit, fiul meu…
Omul \n uniform` alb` \[i urm` drumul, fluierând vesel.
F`cuse o „fapt` bun`“ \n ziua aceea.
James strecur` bancnota mototolit` \n buzunarul stâng al
vechiului s`u impermeabil, nu f`r` s`-[i reprime un surâs.
Cine ar fi putut s`-l recunoasc` \ntr-o asemenea \nf`]i[are
groteasc`?
8 MARY ANNE WILSON

Cu o [apc` tras` pe ochi, o barb` neras` de trei zile, cu un


surâs inert pe buze [i un chi[toc \n col]ul gurii, cu un hanorac
ponosit acoperit cu un impermeabil f`r` form`, p`rea un
vagabond f`r` c`p`tâi.
De altfel, nu avusese o alt` solu]ie. Murray Sanderson nu-[i
putea permite luxul de a apela la serviciile unui detectiv
particular, pentru a o g`si pe Hannah. {i atunci, singura solu]ie
fusese s` se amestece el \nsu[i cu lumea pe care aceasta o
frecventa.
O u[oar` b`taie pe um`r \l f`cu s` tresar`. Se-ntoarse [i se trezi
fa]`-n fa]` cu un b`rbat de talie mijlocie, cu ten oache[, care f`cea
mari eforturi s`-[i p`streze cât de cât echilibrul. O furie rece i se
putea citi \n ochii injecta]i.
– Tu e[ti cel care pune \ntreb`ri? se interes` el cu voce
r`gu[it`.
Duhnea a alcool [i James se d`du un pas \napoi \nainte s`
\ntrebe:
– |ntreb`ri?
– Da, despre Hannah…
Ziaristul \[i st`pâni un zâmbet de satisfac]ie. De data asta,
pe[tele mu[case din momeal`. Continu`:
– E un ban de câ[tigat… {tiu c` a disp`rut [i…
– Nu-mi pas` de bani! De ce o cau]i pe Hannah? Ea nu [tie
nimic.
Individul scoase un pachet de ]ig`ri [i sc`p`r` un chibrit. La
lumina fl`c`rii ochii i se \ngustar`, pân` devenir` ca dou` fante
\nguste. Pe urm` arunc` pe jos cutia de chibrituri privindu-l pe
James prin norul de fum.
– Las-o \n pace, repeta el. E o femeie b`trân`. Nu [tie nimic!
Aruncându-i o ultim` privire lui James, se \ntoarse pe c`lcâie [i
se pierdu \n mul]ime, cl`tinându-se. Era beat mort.
UNDEVA LA SAN DIEGO 9

James porni \n urm`rirea lui, dar aten]ia \i fu atras` de ceva


care str`lucea pe asfaltul umed. Cutia de chibrituri! Se aplec` [i o
lu`, apoi o examin` atent. Cartonul argintat reflecta luminile
irizate ale emblemei barului-restaurant. Pe spate erau tip`rite, cu
litere gotice, cuvintele „FL. Elegance“. Cum ajunsese un be]iv \n
posesia unui asemenea obiect? Strecur` cutia \n buzunar. Cine
[tie? Poate c` era un indiciu…
Pierdut \n gânduri, \ncetase s` se mai intereseze de du-te-vino-ul
mul]imii. Ridic` privirea [i fu orbit de un blitz. Fusese
fotografiat… Se p`rea c` nu-i mai r`mânea mult timp [ansa de a
trece neobservat!

***

Cu câteva minute \nainte, Sabrina se ad`postise sub o


strea[in`, strângând sub pelerin` aparatul foto cu teleobiectiv.
Tremura, p`truns` de frig, felicitându-se c` se \mbr`case cu blugi
[i pulover gros. Unde era oare iarna c`ldu]` cu care erau obi[nui]i
locuitorii Californiei?
Cu mâinile \nfundate \n buzunare, \l examin` din nou pe
b`rbatul care r`mânea nemi[cat \n fa]a barului-restaurant. Ceva o
intriga. |n contrast cu vagabonzii din cartier, acesta p`rea
preocupat [i atent la ceva se ce-ntâmpla \n jurul lui. Totu[i, atunci
când prostituatele \ncercau s`-l aga]e, le ignora pur [i simplu. F`r`
discu]ie, b`rbatul avea un comportament ciudat!
Duse \ncet aparatul de fotografiat la ochi [i regl` obiectivul.
Chipul m`rit al b`rbatului i se p`ru [i mai interesant decât \nainte.
Câteva [uvi]e c`runte \i ie[eau de sub [apc`. O barb` deas` \i
alb`strea fa]a. Dar privirea lui atent` \i re]inu aten]ia…
Clic. Fotografia promitea s` fie interesant`. Luminile jucau pe
pome]ii proeminen]i ai vagabondului. Un halo de lumini galbene
10 MARY ANNE WILSON

[i albastre d`deau scenei un aspect aproape suprarealist. Nu,


categoric, b`rbatul nu se \ncadra \n decor: gesturile \i era
energice, ochiul prea cercet`tor.
Clic. Un alt vagabond se apropie de el. Era beat. Or s` se-ncaiere?
Totul era posibil \n acest cartier. Dar nu, cel`lalt individ o lu` din
loc. Primul b`rbat p`ru c` vrea s`-l urm`reasc`.
|n loc de aceasta, \l v`zu cum se apleac` s` ia ceva de pe jos…
Clic. De data aceasta, privirea b`rbatului se \ndrept` spre ea.
Asta schimba situa]ia. Nu vroia s` aib` un contact direct cu
subiec]ii reportajelor sale. De altfel, prefera de obicei s`
fotografieze lucruri lipsite de via]` propriu-zis, cum era fa]ada
teatrului pe care o pozase, câteva str`zi mai \nainte. Sabrina se
sim]i deodat` nelini[tit` [i acoperi obiectivul aparatului de
fotografiat. Când \[i ridic` privirea constat` c` b`rbatul
disp`ruse. Se uit` un moment la vitrina aburit` a cafenelei
Flaunder's. Ghirlande str`lucitoare \ncadrau u[a [i o rumoare
vesel` se auzea din interior ori de câte ori un client intra sau
ie[ea. |n acea sear`, peste tot domnea o atmosfer` de
s`rb`toare. Cu toate acestea, podoabele de ocazie nu f`ceau
cartierul s` par` mai bogat. Milioanele de dolari cheltuite
pentru renovarea cartierului North Bey, nu ajunseser`
pân` aici.
„Uit` de Cr`ciun [i de vacan]a asta blestemat`“ mârâi Sabrina
\n sinea ei, uitându-se la cadrul luminos al ceasului de la mân`.
Acele indicau ora zece [i treizeci. Trebuia s` se-ntoarc`. De[i acas`
n-o a[tepta nimeni. Iar noaptea era lung` [i plin` de co[maruri…
Aranjându-[i o [uvi]` de p`r, tân`ra \[i ridic` gluga [i porni
hot`rât` spre Harbor Drive, unde \[i parcase microbuzul. O dat`
ajuns`, introduse cheia \n broasc` [i deschise portiera. Deodat` o
mân` de fier o prinse de um`r.
UNDEVA LA SAN DIEGO 11

– Urc`. Avem ceva de l`murit, \i [opti o voce grav` la ureche.


Tân`ra sim]i cum \i \nghea]` sângele \n vine. Cu un gest scurt,
necunoscutul o \mpinse \n`untru [i o for]` s` se a[eze \n spatele
vehiculului.
Nu putea face nimic. Slab luminat, parcajul era pustiu.
– Ce dori]i? \ntreb` ea cu voce stins`.
– Nu-]i face probleme. Nu-]i fac nici un r`u.
|n \ntuneric, tân`ra nu putea distinge tr`s`turile agresorului.
Dar silueta i se p`ru oarecum cunoscut`.
– De ce m-ai fotografiat? \ntreb` b`rbatul, a[ezându-se \n fa]a ei.
Sabrina tres`ri. B`rbatul era chiar vagabondul pe care-l
fotografiase mai \nainte… Ascultându-[i instinctul, min]i.
– Nu v-am fotografiat.
– Ce tot spui? Te-am v`zut.
Sabrina ezit` un moment, apoi m`rturisi:
– Fotografiam, pur [i simplu. Pentru un reportaj.
– Faci reportaje de noapte?
– Chiar a[a.
– {i pentru cine lucrezi?
– Pentru nimeni. Sunt pe cont propriu.
|[i repro[` imediat impruden]a. {i se gr`bi s` adauge:
– A[tept un prieten care trebuie s` apar` dintr-un moment \n
altul. Face ni[te fotografii, \n apropierea portului…
– Bine\n]eles. Dintr-un moment \n altul…
De ce oare nu reu[ea s` mint` mai conving`tor? O trecu un fior
prin tot corpul.
– Tot ce vreau s` [tiu este dac` e[ti de la poli]ie ori din pres`,
relu` b`rbatul \ncet.
– E[ti destul de curios pentru un vagabond! }i-am spus c` sunt
fotograf pe cont propriu. Convinge-te [i singur, ad`ug` ea ar`tând
spre aparatura foto care se g`sea \n microbuz.
12 MARY ANNE WILSON

– Nu te enerva. Spune-mi doar dac` m-ai fotografiat. E o


problem` de via]` [i de moarte.
– |]i repet c` nu.
De data aceasta, r`spunsese f`r` ezitare. Dar b`rbatul p`rea
sceptic.
– |]i mai spun c` nu-]i doresc r`ul, \i spuse el, insistent. Vreau
doar s` [tiu cine e[ti.
– Foarte bine. |]i ar`t licen]a de profesionist, dac` m` la[i
s`-mi iau geanta.
El aprob` [i ea se duse s` cotrob`iasc` \n geanta pe care o
l`sase pe scaunul [oferului. Din ce motive se temea b`rbatul s` fie
fotografiat? |ncerca s` se gândeasc` repede pe când scotocea \n
geant`. Da, g`sise ce-i trebuia. Cu un revolver ]inut strâns \n
mân`, se ridic` [i-l \ndrept` spre el.
– Acum o s` ie[i din ma[in` ori o s`-]i trag un glonte \ntre
ochi!
Surprins, b`rbatul ridic` bra]ele.
– Deci domni[oara lucreaz` \n poli]ie?! spuse el zeflemitor.
– Nu, domni[oara este fotograf..
– A[a. Un fotograf care se plimb` cu un revolver…
– Ie[i imediat! spuse Sabrina, f`r` s`-l lase s` sfâr[easc`.
B`rbatul \ntoarse capul spre geam [i-[i \n`bu[i un strig`t.
Instinctiv, tân`ra se uit` [i ea. Imediat, b`rbatul \i prinse
\ncheietura mâinii \n care ]inea arma.
– Nu-i decât o juc`rie! spuse el examinând revolverul.
Apoi izbucni \n râs.
– {i tu e[ti o [mecher`. Chestia asta e bun` doar de stropit
copiii. Bravo, ai mult sânge-rece…
Sabrina \i remarc` o privire mirat`. Tipul g`sea situa]ia mai
mult decât comic`. F`r` \ndoial`, era mult mai pu]in periculos
decât \[i \nchipuise…
UNDEVA LA SAN DIEGO 13

– Acum spune-mi adev`rul, relu` el surâzând. Cine e[ti?


Tân`ra scoase un suspin de u[urare.
– Ascult`, n-are rost s` mai juc`m jocul `sta de copii. De data
asta o s`-]i dau legitima]ia, dac` insi[ti atât.
– Foarte bun` ini]iativ`, drag` domni[oar`.
F`r` s` ia \n seam` sarcasmul, scoase din geant` o legitima]ie
de plastic cu o fotografie Photomaton.
– Uite domnule detectiv vagabond. Acum [tii totul despre mine!
B`rbatul lu` documentul [i-l citi rapid. Nume: Sabrina
MacFarland; profesiunea: fotograf; semne particulare: nici unul.
Ba mai degrab` da: doi ochi ageri ca de pisic`, un sânge-rece
excep]ional…
Legitima]ia nu-i spunea nimic nou. De altfel, originalul i se
p`rea mult mai interesant.
|i zise, cu un surâs piezi[:
– Ei bine, domni[oar` Sabrina MacFarland, am fi putut evita
multe necazuri dac` mi-ai fi ar`tat legitima]ia imediat!
Ea nu l`s` s`-i scape prilejul unei replici:
– Atunci, trebuie s` spun c` ai un mod destul de original de a]i
exprima unele rug`min]i.
– }i-am spus c` e vorba de o chestiune de via]` [i de moarte.
|n acel moment o ma[in` trecu pe lâng` microbuz. |n lumina
farurilor, Sabrina \ntâlni privirea \nc`rcat` de mali]ie a
necunoscutului. Cu siguran]`, tipul ascundea ceva…
– Ei, atunci scuza]i-m` dac` v-am deranjat \ntr-un fel, zise
acesta ridicându-se.
Deschise portiera culisant` a microbuzului [i cobor\ din
vehicul. |nainte s` dispar`, se aplec` [i \[i strecur` capul \n`untru.
– Mai ales, uit` ce s-a \ntâmplat. Dumneata nu m-ai v`zut [i nici
nu m` cuno[ti, \i zise pe un ton ce nu admitea replic`.
Portiera se \nchise cu un declic sec.
14 MARY ANNE WILSON

Imediat, Sabrina s`ri \n picioare. |[i lu` de pe podea con]inutul


r`v`[it al gen]ii, apoi l`s` sp`tarul scaunului pentru [ofer [i se
a[ez` la volan.
Dup` trei \ncerc`ri ratate, reu[i s` fac` motorul s` porneasc`.
Când ie[i din parcaj, inima \nc` i se zb`tea \n piept de emo]ie.
James intr` pe prima ulicioar` care-i ie[i \n cale. Sc`pase ieftin!
Dac` era recunoscut, pierdea orice [ans` de a o mai g`si pe
Hannah. Dar tân`ra fotograf` nu putuse s`-l recunoasc`… La
gândul acesta, râse \nfundat. Nici propria mam` nu l-ar fi
recunoscut!
Se uit` la legitima]ia de plastic pe care o ]inea \nc` \n mân`,
\nainte s-o strecoare \n buzunar. Brusc mâna i se crisp`. Unde era
cutia de chibrituri? Se scotoci mai bine prin buzunar. {i \n cel`lalt.
Trebui s` admit` eviden]a: pierduse singurul indiciu – [i acela mic
– care l-ar fi putut duce la Hannah… Doar dac` nu-i c`zuse \n
microbuzul acela Wolkswagen! |n cazul `sta, trebuia s-o g`seasc`
pe Sabrina MacFarland…
Un num`r de telefon, era scris pe spatele legitima]iei. Dar nu
[i adresa.
Capitolul 2

„{i acum, o veste de ultim` or`. Poli]ia din San Diego, care
efectueaz` o anchet` asupra mor]ii detectivului Andrew Dawson,
asasinat acum o s`pt`mân` \n apropiere de portul North Beach, a
g`sit un suspect. Este vorba de un anume Wayne Douglas
Concklin, barman \ntr-o cafenea situat` nu departe de locul
asasinatului. M`rturia lui ar putea face ancheta s` \nainteze. Aici se
sfâr[esc [tirile pe scurt. Urm`torul buletin la amiaz`, apoi la ora
[ase. |n seara aceasta, nu uita]i emisiunea lui James Chapman,
Drept la inim`.
Radioul \nc` mai bâzâia când cineva exclam`:
– Ce faci aici?
Sco]ând un geam`t, James se r`suci pe canapea. Hot`rât lucru,
nu era posibil s` aib` pu]in` lini[te \n diminea]a aceea.
|ntredeschise un ochi. |l durea tot corpul iar lumina zilei i se p`rea
agresiv`, ca [i vocea care-l trezise.
– Ce vrei…. Brian, morm`i el ridicându-se \ncet.
Figura, proasp`t ras` a lui Brian Lake, \l privea cu o expresie de
dezaprobare.
16 MARY ANNE WILSON

– Nimic, m` \ntrebam doar dac` nu e[ti cumva \n com`


alcoolic`…
– Foarte amuzant! \i r`spunse James, trecându-[i mâna prin
p`rul r`v`[it. Ce or` e?
– {apte [i jum`tate.
– Trebuie c` nu am un aer tocmai proasp`t.
– E ultimul lucru care s-ar putea spune! Ce cau]i la birou atât
de devreme? {i \mbr`cat \n halul `sta? Vii de la un bal mascat?
James zâmbi scurt. F`r` umorul s`u dulce-acri[or, Brian ar fi
fost un tip detestabil…
|mbr`cat cu ni[te pantaloni cu dung` impecabil`, cu o vest`
bej, pantofii lustrui]i cu grij`, Brian corespundea perfect
cerin]elor impuse de direc]ia de la Canalul Trei.
– O s`-]i explic, Brian, dar las`-m` s`-mi revin.
James se ridic` greu de pe canapea. Nu dormise decât patru
ore [i se sim]ea sfâr[it.
– Te credeam \n vacan]`? \l \ntreb` Brian.
– Da. |n sfâr[it, nu tocmai… Doamne, hainele astea \mpu]ite!
– Ce \nseamn` deghizarea asta \n vagabond?
– Nu [tiai c` am o via]` dubl`?
{i cum Brian nu p`rea s`-i aprecieze umorul, continu`:
– A sunat telefonul tocmai când \mi \ncheiam emisiunea. La
telefon era patronul unui bar-restaurant din apropierea portului
North Beach. {tii, cartierul care e pe cale de a fi reconstruit…
– {tiu. {i mai departe?
– M-am dus acolo. O b`trân` care lucra pentru tipul `sta a disp`rut.
O cheam` Hannah Vickers. Poate ai auzit vorbindu-se de asta?
Brian scutur` din cap.
– Nu. De ce?
– Fiindc` a fost un star \n cinematograful mut. {i de altfel
mi-ai face un mare serviciu dac` ai face ni[te investiga]ii \n
leg`tur` cu subiectul `sta.
UNDEVA LA SAN DIEGO 17

– Imediat ce voi avea un moment liber. |mi \nchipui c` vrei s`


faci o emisiune cu subiectul `sta?
James evit` r`spunsul.
– Deci, m-a sunat Murray Landers ca s-o g`sesc pe Hannah
Vickers.
– De ce n-a sunat la poli]ie?
– A sunat. Dar Hannah Vickers este acum o cer[etoare [i
poli]iei nu-i prea pas`. Cal Browsky, detectivul care s-a ocupat de
caz mi-a spus c` dosarul a fost clasat.
Brian cl`tin` din cap \n t`cere.
– {i vrei s` faci o emisiune cu subiectul `sta? \ntreb` el din
nou.
– Da, \i r`spunse James, preocupat.
Dintr-un motiv pe care nu [i-l putea explica prea bine, soarta
b`trânei Hannah Vickers \l afecta profund. Mai f`cuse reportaje
senza]ionale, „bombe“ de interes pasager. Dar de ce se f`cuse
totu[i ziarist, dac` nu era de nici un folos celorlal]i? Acum avea
ocazia, dispari]ia lui Hannah \i d`dea prilejul.
Pân` la urm`, Carson Devies, directorul de programe de la
Canalul Trei, \i d`duse mân` liber` pentru emisiunea „Drept la
inim`“, iar via]a lui Hannah merita s` mobilizeze toate mijloacele
canalului pentru a-i veni \n ajutor…
– Trebuie s-o g`sesc, Brian, murmur` ca pentru el \nsu[i.
|[i scoase c`ma[a [i o arunc` pe mochet`.
– De aceea m-am \mbr`cat \n vagabond. Dac` s-ar [ti \n cartier
c` sunt ziarist, n-a[ inspira \ncredere nim`nui.
– {tii unde e?
– Nu. Dar parc` am dat de o urm`.
– {i crezi c` `sta ar fi un subiect de emisiune pe care s`-l
accepte Carson?
Privirea lui James deveni str`lucitoare.
18 MARY ANNE WILSON

– Are tot interesul! El este cel care m-a chemat s` refac


imaginea Canalului Trei. Parc` \l aud: Canalul Trei, televiziunea
care are suflet, televiziunea care se intereseaz` de via]a telespec-
tatorilor… {i de altfel, nici tu nu e[ti str`in de aceast` politic`.
– Nu m` ocup de rela]iile cu publicul [i nici de publicitate, \i
replic` Brian, cam sec.
Cei doi se \nfruntar` o clip` din priviri. De mult` vreme [tiau
c` n-au aceia[i viziune asupra meseriei.
Evitând s` \nceap` o disput`, James schimb` subiectul:
– Dar tu ce cau]i aici, atât de devreme? \ntreb` el.
– Muncesc, \i r`spunse Brian. Produc`torul de la „Priviri
asupra vie]ii“, are nevoie de informa]ii despre uciderea
detectivului care a avut ideea s` se deghizeze \n mo[ Cr`ciun. M-a
sunat \n mijlocul nop]ii ca s` fac cercet`ri pentru viitoarea lui
emisiune. Dar tu?
– {i eu fac acela[i lucru, \i r`spunse James, vag.
|ncercase s` g`seasc` adresa Sabrinei MacFarland \n cartea de
telefon a ora[ului. |n disperare de cauz`, se decisese s-o sune, dar
se r`zgândise \n ultimul moment.
– M` duc s` fac un du[, spuse el dintr-o dat`. Crezi c` o s`
g`sesc o lam` de b`rbierit \n baia lui Carson?
– N-am nici cea mai mic` idee. Eu nu-mi permit s` fac du[
acolo!
– Ei bine, eu \mi permit! De altfel, el [i cu mine \mp`r]im [i alte
lucruri, ad`ug` James \ndreptându-se spre u[`.
Se \ntoarse din prag [i ad`ug`:
– Pân` la urm`, Brian, tu care ai memoria figurilor, n-ai
\ntâlnit-o pe o oarecare Sabrina MacFarland? E fotograf`.
– MacFarland?
Brian lu` un aer preocupat [i trecu \n revist` toate numele pe
care le avea adunate \n memoria sa de calculator.
UNDEVA LA SAN DIEGO 19

– Nu cunosc nici o persoan` cu numele `sta, r`spunse el \n sfâr[it.


– P`cat, mi-ar fi fost de ajutor.
|n acel moment, James \[i reaminti cum \i d`duse fata cartea de
vizit`. Nu purta verighet`.
– Cred c` nu e m`ritat`.
– {i-i cau]i adresa?
– Da.
– {i când vrei s` ai rezultatul?
James se uit` la el zâmbind. Reu[ise s`-l intereseze pe Brian.
Acestuia \i pl`cea s` fie considerat cel mai eficace ziarist de la
Canalul Trei.
– Imediat ce ies din baia lui Carson, \i r`spunse cu dezinvoltur`.

***

Sabrina se \ntoarse gemând, \n pat. Era din nou prad` aceluia[i


co[mar.
Dean \ncerca s-o re]in`, iar ea nu putea s` fug`. De ce se
\ntâmpla asta? |ncercase totul, Dumnezeule, cu adev`rat \ncercase
totul! Dar nu se schimbase nimic. Acum, o r`ceal` glacial` o
cuprindea, \n timp ce z`pada \i acoperea cu \ncetul picioarele…
– |]i interzic s` pleci! url` Dean. Trebuie s` r`mâi cu mine! R`mâi!
Nu era decât un vis, nimic altceva decât un vis. Dar nu reu[ea
s` se desprind`. For]ele o p`r`seau, sim]ea cum membrele \i devin
tot mai grele…
Trebuia s` reziste, s` fac` fa]` situa]iei. Dar cum? O disperare
perfid` o cuprindea pe nesim]ite, \i \nghe]a inima, sufletul…
– „Treze[te-te“! \[i strig`, \n somn. „Treze[te-te pân` nu e prea
târziu“!
Brusc, avu senza]ia c` se izbe[te de un zid. Se f`cu \ntuneric.
Apoi nimic.
20 MARY ANNE WILSON

Ochii i se deschiser` dintr-o dat`. Era treaz`. |n sfâr[it! Respir`


adânc, sim]ind u[urat` cum se treze[te la via]`. De ce aceste
co[maruri, care o h`r]uiesc tot timpul? Vroia s` uite trecutul, dar
acesta \i revenea cu putere \n somn. Era \ngrozitor.
|ncet, \ncet Sabrina \[i reg`si calmul. Realiz` c` visele i se
schimbaser` dup` acel apel telefonic. Adormise f`r` probleme,
dar spre miezul nop]ii sunase acel telefon. Când ridicase
receptorul, nu era nimeni la cel`lalt cap`t al firului. Apoi se
cufundase \ntr-un somn agitat. F`r` \ndoial`, amintirea str`inului
\i revenea \n vis, h`r]uind-o… Totu[i, nu ar`ta amenin]`tor. Ba
chiar sim]ise c` ar fi vrut s-o apere.
Primele lic`riri ale zorilor p`trunser` \n dormitor printre
jaluzele. Ridicându-se tân`ra se uit` la pere]ii acoperi]i de
fotografii. Instantanee din San Diego. Ce leg`tur` aveau cu via]a
real`? Totul i se p`rea dintr-o alt` lume… |mbr`cat` numai
\ntr-un tricou larg se duse spre buc`t`rie unde, \ntr-o debara, \[i
amenajase o camer` obscur`. B`u un pahar mare cu lapte [i dup`
dou` ore scoase din baia de developat fotografiile. Erau imaginile
surprinse seara trecut`. Se uit` la ele [i apoi le puse la uscat.
Pe buze \i ap`ru un surâs de satisfac]ie, atunci când le examin`
mai atent. Ob]inuse exact efectul pe care-l dorise: jocul de umbre
[i lumin` \ntre impozanta fa]ad` a teatrului, farurile ma[inilor
reflectate pe asfaltul ud [i siluetele u[or neclare ale trec`torilor…
sem`nând pu]in a fantome. To]i, mai pu]in unul.
Cu sprâncenele \ncruntate, Sabrina se uit` la numeroasele
imagini pe care le luase cu b`rbatul care o urm`rise pân` la
microbuz. Avea o privire scrut`toare, ca [i cum se chinuia s`
g`seasc` ceva… O privire care p`rea sincer` [i \n care str`lucea o
urm` de bun` dispozi]ie … Intrigat`, tân`ra alese fotografiile pe
care dorea s` le m`reasc`. Poate c` a[a va descoperi cheia
misterului…
UNDEVA LA SAN DIEGO 21

***

La volanul Fordului s`u negru, James intr` pe strada \ngust` ce


[erpuia pe sub bolta de verdea]` a eucalip]ilor [i sicomorilor
b`trâni. Era zece diminea]a [i un soare palid arunca raze timide
asupra golfului San Diego. De o parte [i de alta a drumului erau
numai parcuri [i gr`dini, case particulare [i pavilioane \ntre]inute
cu grij`. Un cartier select, care respira calm.
|nainte s` plece de la birou, g`sise un bilet mâzg`lit \n grab` de
Brian pe un petic de hârtie: „Nici urm` de Hannah, \n perioada
filmului mut. Ai adresa Sabrinei MacFarland“.
Nu-i r`mânea decât s` g`seasc` microbuzul Wolkswagen. Cu
pu]in` [ans`, acesta putea fi parcat la vedere [i atunci ar fi putut
s` arunce o privire \n`untru [i s` dispar`. Acest ultim gând \l
indispuse pu]in. Nu i-ar fi displ`cut s-o re\ntâlneasc` pe fotografa
aceea dr`gu]` cu fl`c`ri \n ochi… Dar nu era timp de idile
romantice. Deodat`, se trezi \ntr-o fund`tur`. Se afla \n fa]a unei
case cu dou` etaje, cu pere]ii v`rui]i. Situat` pe o colin`, avea o
priveli[te magnific` spre golf. Poarta din fier forjat era deschis`.
Aceasta era adresa.
James d`du \n mar[arier pentru a parca \n josul str`zii. Apoi urc`
repede cei câ]iva metri care-l desp`r]eau de casa Sabrinei
MacFarland, se uit` \n jur s` se asigure c` nu e nimeni prin preajm`
[i se furi[` \n gr`din`. Microbuzul Wolkswagen era parcat \n fa]a
garajului. Se apropie de ma[in`, rugându-se cerului s` nu fie \nchis`.
|n câteva secunde, putea s` recupereze cutia de chibrituri…
Puse mâna pe mânerul portierei [i r`sufl` u[urat. Ma[ina nu
era \nchis`. Portiera alunec` f`r` s` fac` zgomot..

***
22 MARY ANNE WILSON

Cu mâna crispat` pe receptor, Sabrina se for]a s`-[i p`streze o


voce hot`rât`.
– Nu, nu vin s` v` v`d \n vacan]`. Am mult de lucru. V` rog s`
m` ierta]i, repet` pentru a treia oar`.
– Dar, draga mea, toat` lumea vine! {i \n plus, trebuie c` ai
suficient timp la dispozi]ie, ca liber profesionist`! Ce fel de
vacan]` po]i face \n California? Nu e nici m`car un strop de
z`pad`…
Aceste ultime cuvinte reu[ir` s-o irite pe Sabrina.
– Mam`, \]i repet c` nu sunt \n vacan]`! Iar despre z`pad`, [tii
ce cred!
– Sabrina, feti]a mea, ascult`-m`. Vrem mult s` te vedem! Po]i
pleca dup` dou`-trei zile.
Cuprins` de o sl`biciune nea[teptat`, tân`ra se rezem` cu
fruntea de perete [i inspir` profund. Mama ei nu renun]a
niciodat` u[or…
– Mam`, nu mai insista. Trebuie s` \nchid acum. Am ni[te filme
de developat. Te sun disear`.
Dup` ce \nchise, Sabrina st`tu cu ochii \nchi[i câteva secunde.
Nu, nu se va \ntoarce acas`. Ar fi fost cel mai bun mijloc de a r`suci
cu]itul \n ran`. Dar ce motiv s`-i dea mamei sale care s` explice
asta? Se va mai gândi pân` disear`. Nu vroia cu nici un pre] s`
provoace un scandal \n familie…
Deodat`, un mic zgomot \i \ntrerupse [irul gândurilor. Se duse
repede \n buc`t`rie [i ridic` u[or storul de la fereastr`. Un ho]
deschidea u[a de la microbuz!
Sabrina gândi repede. Era imposibil s` sune la poli]ie. {i nici la
ziarele de senza]ie, de altfel… S-ar fi gr`bit s`-i r`scoleasc` via]a
privat`… Nu putea s` le ofere [ansa de a-i publica numele cu
litere mari. Dar nici nu putea l`sa ho]ul s`-i fure microbuzul de
sub nas!
UNDEVA LA SAN DIEGO 23

Cu gesturi febrile, \[i lu` geanta [i scoase de acolo micul s`u


revolver. Bine c` m`car atât putea s` fac`! Travers` repede
buc`t`ria, deschise u[a de la teras` [i ie[i. Apoi se strecur` ca o
umbr` \n gr`din`.
James vroia s-o g`seasc` pe Hannah cu orice pre]. Pentru el,
devenise aproape o obsesie. Nu-[i d`dea prea bine seama cum o
s`-l ajute cutia de chibrituri, dar experien]a \l \nv`]ase c` nici un
detaliu nu trebuie neglijat… |n orice caz, cutioara aceea de carton
era singurul lucru care-l putea, deocamdat`, face s` \nainteze. A[a
c` n-avea nici o ezitare!
Deodat`, auzi un zgomot lâng` el.
– Nu mi[ca, \i ordon` o voce din spate.
James l`s` mânerul portierei [i se \ntoarse cu calm.
– Ce vrei s` faci? S` furi ma[ina? Ai nimerit gre[it! \i spuse
tân`ra din fa]a lui.
Dar James continu` s-o priveasc` \n t`cere. |n \ntunericul din
noaptea precedent`, nu prea v`zuse cât era de frumoas`. Acum, o
g`sea str`lucitoare. P`rul brun \i c`dea \n falduri pe umeri, ochii
verzi \i str`luceau \n soare [i toat` atitudinea ei exprima un
amestec de gra]ie [i sfidare.
– |mi pare r`u, dar… nu vreau s` fur ma[ina, spuse James
surâzând dezarmant.
– Adev`rat? {i crede]i c` o s` m` mul]umesc doar cu afirma]ia
asta? Ce c`uta]i aici?
Tân`ra puse revolverul \n pieptul lui James. Se p`rea c` nu-l
recunoscuse. Dar cât timp va mai dura pân` s-o fac`?
Capitolul 3

Sabrina \l privi \ntâi drept \n ochi [i apoi \l m`sur` din cap pân` \n
picioare: canadian` de tweed, blugi cura]i [i tricou albastru cu ro[u…
Nu… tipul nu ar`ta a ho]. Firele argintii din p`r \i d`deau chiar
un aer lini[titor.
Imediat, \n]elese cu cine are de-a face. Era individul care-i
intrase \n microbuz, seara trecut`.
– Tot dumneata? exclam` ea ne\ncrez`toare.
James \i r`spunse cu un surâs.
– Ei bine, da! Nu ]i-a trebuit mult s` m` recuno[ti.
– Ce vrei, de fapt? {i cum m-ai g`sit? \ntreb` tân`ra l`sând jos
revolverul de juc`rie.
– E o poveste mai lung`… {i las` naibii juc`ria aia! \i spuse el
ar`tând spre revolver.
Sabrina ridic` din umeri.
– Ascult`, ajunge. O s` chem imediat poli]ia.
– Nu, n-o s-o faci.
– I-auzi, [i de ce m` rog?
El \i adres` un surâs ironic.
UNDEVA LA SAN DIEGO 25

– Crezi c` o s` stau aici cuminte cât o s` telefonezi la


comisariat? {i mai ce?
Era evident c` \[i b`tea joc de ea. Sabrina se uit` pe furi[
\mprejur. Casa \n care st`tea era complet izolat`. Din motivul `sta
o \nchiriase, cu [ase luni \n urm`…
– Ascult`, relu` el sigur pe sine, nu vreau s` suni la poli]ie [i
nu m` po]i l`sa singur aici…
F`cu o pauz` [i urm`:
– Pot s`-]i sugerez un fel de compromis?
– Bine! r`spunse ea imediat.
– Las`-m` s` caut ce am pierdut asear` \n microbuz. Apoi o s`
plec [i n-o s` mai auzi vorbindu-se de mine.
Uluit` de atâta \ndr`zneal`, Sabrina se mul]umi doar s` dea din
cap. |n ciuda celor \ntâmplate, avea \ncredere \n el…
James \i f`cu un semn complice din ochi [i se strecur` \n
microbuz. |l v`zu cum se a[az` \n genunchi [i cerceteaz` cu
aten]ie podeaua.
– Nu-i nimic, zise el dup` câteva momente, ie[ind din ma[in`.
I se deslu[ea decep]ia \n glas.
– Ce cau]i?
– O cutie de chibrituri. Argintie, cu un F \n caractere gotice.
– Ai venit pân` aici doar pentru o cutie de chibrituri?
El confirm` din cap.
– Cine e[ti?
Surprins, James ezit` \nainte de a r`spunde:
– Credeam c` m-ai recunoscut!
– Bine\n]eles c` te-am recunoscut… E[ti cel care m-a descusut
cu atâta gentile]e asear`! Dar mi-a sc`pat un am`nunt: cum te
nume[ti.
– M` numesc James Chapman.
– Poftim!
26 MARY ANNE WILSON

– James Chapman.
Repetându-[i numele, \i ar`t` cu un aer resemnat ce era
imprimat pe tricoul s`u: o inim` ro[ie sub care era scris „Canalul
Trei, televiziunea care are o inim`“.
Sabrina sim]i c`-i \nghea]` inima.
– E[ti ziarist? se bâlbâi ea.
– Da, n-ai auzit de televiziunea care are inim`? o \ntreb` el
ironic.
Dar Sabrina nu mai era \n stare s`-i r`spund` cu aceea[i
dezinvoltur`.
– Ziarist? repet` ea \nsp`imântat`.
|n acel moment, James \n]elese c` ceva nu este \n regul`.
– Sunt moderatorul emisiunii „Drept la inim`“, \i explic` el.
Cel mai adesea preg`tesc un subiect care se difuzeaz` la [tirile de
sear`. Dac` subiectul este interesant, \i consacru o emisiune
special`.
Sabrina \[i imagin` c` auzise destul. Acum c` o descoperise,
n-o s`-i mai lase nici o clip` de r`gaz…
– |ntinde-o, \i ordon` ea iritat`.
– Nu \nainte s` g`sesc cutia aia de chibrituri. E important.
– Cutia de chibrituri? Atunci nu era vorba de o capcan`?
– De ce?
– Pentru emisiune. E… o emisiune foarte important` pentru
mine.
– Ce emisiune? Despre ce e vorba?
– |mi pare r`u, dar este prea mult de explicat, \i r`spunse el
privind-o \n ochi.
Deci, era adev`rat? El nu [tia cine e? P`rea c` [ansa se \ntorcea
\n favoarea ei… Nu-i venea s` cread`.
– N-am v`zut nici o cutie de chibrituri.
– Unde e co[ul de gunoi?
UNDEVA LA SAN DIEGO 27

– |n cas`, bine\n]eles.
– O s` ]i se par` ciudat, dar a[ vrea s` arunc o privire.
Sabrina ezit` o clip` auzind soneria telefonului.
– M` \ntorc imediat, spuse ea plecând spre teras`.
James se uit` intrigat dup` ea. De ce se speriase atât de tare
când auzise c` este ziarist? |n general, oamenii manifestau
curiozitate [i simpatie pentru aceast` meserie… Nu [i ea. Asta
trebuie c` ascundea ceva. Deodat`, o b`nuial` \i trecu prin minte.
{i dac` totu[i sun` la poli]ie? Nu putea s`-[i permit` riscul `sta.
F`r` s` mai stea pe gânduri, se-ndrept` spre u[a cu geamuri
care d`dea spre teras`. |n momentul urm`tor, se g`sea \ntr-o
buc`t`rie cu mozaic alb [i negru \n care mirosea a cafea. Arunc` o
privire mirat` \n jur. |n afar` de cafetier`, \nc` \n priz`, nu mai
erau decât ni[te cutii de carton, stivuite una peste alta. Din camera
al`turat`, se auzi vocea tinerei.
– Nu acum, te rog…
|mpins de curiozitate, James \naint` pân` \n pragul u[ii.
Sprijinit` de bar, tân`ra st`tea cu spatele la el.
– Dar… de ce nu m` la[i lini[tit`? \i spunea interlocutorului.
}i-am mai spus c` r`spunsul este nu!
Tân`ra \nchise telefonul cu un gest scurt. Apoi umerii i se
zguduir` [i James o auzi cum \[i \n`bu[` un hohot de plâns.
Emo]ionat de atâta nefericire, ziaristul se apropie [i puse o
mân` pe um`rul Sabrinei. Când ea se \ntoarse, prin ochi \i trecu
un lic`r de ne\ncredere. Dar tensiunea era prea mare. Suspin` [i
se strânse lâng` el, scuturat` de hohote de plâns.
Dup` câteva momente p`ru s`-[i vin` \n fire [i se dep`rt`
brusc.
– Ce cau]i aici? \ntreb` ea cu voce \n`bu[it`.
– Vreau s` arunc o privire \n co[ul de gunoi… Nu-]i aminte[ti?
r`spunse el jenat.
28 MARY ANNE WILSON

– Nu te mi[ca. }i-l aduc eu, \l aten]ion` ea sec, \nainte s` ias`


din buc`t`rie.
Se-ntoarse [i-i puse co[ul \n fa]`, zicându-i rece:
– Hai, scotoce[te!
– Mul]umesc, murmur` el, evitând s-o priveasc`.
|n timp ce el examina gunoiul, Sabrina \ncerc` s`-[i recapete
calmul. Se sim]ea a[a din cauza telefonului primit de la mama ei,
ori din cauza acestui str`in ciudat? |n orice caz, se sim]ea mai
nelini[tit` [i mai dezorientat` ca oricând.
James se ridic`, având pe chip o expresie de decep]ie.
– Nimic, exclam` el cu vocea u[or r`gu[it`. Ar putea fi \n alt`
parte?
– Mi se-ntâmpl` s` mai adun \n saco[` lucruri pe care vreau s`
le arunc mai târziu.
– Po]i s` te ui]i acum? Te rog…
O rugase cu atâta blânde]e c` nu avu puterea s`-i reziste. |i f`cu
semn s-o urmeze. Intrar` \ntr-o camer` spa]ioas` \n mijlocul c`reia
se g`sea un [emineu superb. |n afar` de dou` fotolii de piele
neagr` [i o mas` joas`, \n camer` nu se mai g`sea nimic. Doar
ni[te fotografii \n alb-negru pe pere]i.
Tân`ra \[i goli geanta pe \ndelete:
– Uit`-te singur, \i zise ea \ncet. Nu e nimic.
James se uit` \n trecere la lucrurile \mpr`[tiate pe jos: o
pereche de ochelari de soare, un creion dermatograf tocit, un ruj
de buze, un portofel. Nici urm` de cutia de chibrituri.
– |]i mul]umesc totu[i, spuse el.
Se uit` \nc` o dat` la fotografiile de pe pere]i.
– Tu ai f`cut fotografiile astea?
Ea \l aprob` t`cut`. James se apropie s` le vad` mai bine. Una
era f`cut` \ntr-un parc, la c`derea serii, cu un balansoar [i un cer
plumburiu. Nu-[i putu reprima un frison.
UNDEVA LA SAN DIEGO 29

– Ce ai vrut s` ar`]i? \ntreb` el, \ntorcându-se spre ea.


Sabrina \ndrept` spre el o privire mirat`.
– De ce \ntrebi?
– Fotografiile sunt foarte frumoase, dar nu \n]eleg…
– |ncerc s` surprind impresii de o clip`: frumuse]ea unui gest,
a unui volum, profunzimea unui spa]iu…
P`rea c` recit` o poezie pe din afar`.
– {i unde e via]a \n toate astea? o \ntreb` James, privind-o
drept \n ochi.
– Poftim?
– Domni[oar` MacFarland, nu exist` nici un fel de via]` \n
fotografiile astea, \i r`spunse el aruncând o privire circular` prin
camer`. A[a cum nu e via]` nici aici, nici o mobil`, nici cel mai mic
semn de bucurie. {i totu[i, Cr`ciunul e aproape!
Obrajii fetei se \nro[ir` u[or.
– N-am avut timp s` mobilez casa, r`spunse ea, plecând
privirea.
– Când te-ai mutat?
– Acum [ase luni. Am fost foarte ocupat`, ad`ug` ea ca s`
\ncheie discu]ia.
Dar James era hot`rât s` nu cedeze u[or.
– Ce ai preg`tit pentru Cr`ciun?
– Nimic.
Pentru câteva clipe, se l`s` o t`cere grea.
– E trist, spuse el \ncet.
– De ce?
„Pentru c` e[ti singur`. {i fiindc` suferi“ ar fi vrut el s`-i
r`spund`. Dar consider` c` nu avea dreptul. La urma urmei, n-o
cuno[tea deloc.
– Pentru c` e o ocazie s` te bucuri, r`spunse James pe un ton
vesel.
30 MARY ANNE WILSON

Dar nu mai urm`, v`zând privirea \ntunecat` a tinerei. De ce


sim]ea nevoia s-o fac` mai vesel`? Ar fi vrut s-o ia \n bra]e, s-o fac`
s` râd`, s`-i redea dragostea de via]`…
– De fapt, \]i datorez o explica]ie. Adineauri m-ai crezut un
nebun furios.
Fata scutur` din cap.
– Nu-i nevoie. Am avut \ncredere. Dar n-ai g`sit cutia [i acum
po]i s` pleci.
|n loc de asta, James se a[ez` \ntr-un fotoliu.
N-o s` scapi atât de u[or“ \[i zise \n sinea lui.
– Este adev`rat c` nu-i prea interesant… spuse el dezinvolt.
Dup` privirea ei curioas`, \n]elese c` [i-a atins scopul. Urm`:
– Bine… Iat` povestea. Un patron de bar m-a sunat \ntr-o zi la
televiziune. E cel de la Flaunder's.
– Cunosc locul, i-o t`ie ea gânditoare.
Pentru el lucra o femeie, relu` James. Hannah Vickers. Trebuie
c` are vreo optzeci de ani, e mic` de statur` [i are p`rul alb.
– Ce i s-a \ntâmplat? \ntreb` Sabrina cu interes.
Ceva o fascina la acest b`rbat. Poate vocea, dar mai ales ce i se
citea \n ochi: o bun`tate imens` [i mult` dragoste…
– A disp`rut. Dar n-avea un domiciliu stabil. Nimeni nu [tia de
unde vine. |ntr-o diminea]`, a ap`rut la Murray Landers, patronul
barului-restaurant, ca s` caute de lucru. A angajat-o. Era o tip`
serioas`, care nu d`dea \napoi de la treab`. |n momentele libere,
le povestea clien]ilor \ntâmpl`ri de la Hollywood. Spunea c`
jucase \n filme mute [i c` fusese uitat` dup` aceea.
James se \ntrerupse câteva secunde. Tân`ra p`rea c`-i soarbe
cuvintele. Mul]umit c` reu[ise s`-i capteze aten]ia, urm`:
– Ultima oar` când a v`zut-o Murray, purta un palton ro[u, luat
nu se [tie de unde. Pentru ea, era culoarea Cr`ciunului. A doua zi
n-a mai ap`rut. De atunci, a trecut o s`pt`mân`.
UNDEVA LA SAN DIEGO 31

– {i ce vrea patronul?
– Vrea s-o g`sesc.
– {i de ce nu a sunat la poli]ie?
– A sunat. Dar s-au ar`tat gr`bi]i s` claseze afacerea. Pentru ei,
Hannah nu este decât un vagabond \n plus.
Sabrina ridic` privirea [i se a[ez` lâng` el.
– Dac` o g`se[ti pe Hannah…
Se corect` imediat, v`zându-l c` \ncrunt` din sprâncene.
– Când o s-o g`se[ti pe Hannah, ce ai de gând s` faci?
– Nu m-am gândit, \nc`. Dar important e s-o g`sesc, nu-i a[a?
– Desigur, \i r`spunse ea, surprins` de determinarea cu care
vorbea el.
Era oare posibil ca un ziarist s` fie atât de interesat de soarta
unei b`trâne, de care, dup` toate aparen]ele, nu-i p`sa nim`nui,
nici m`car poli]iei? Desigur, James p`rea generos, dar ar fi vrut s`
[tie pân` unde mergea cu generozitatea…
– S-ar p`rea c` acea cutie era singura urm` de care d`duse[i.
– Exact.
– Dar \n buzunarul paltonului t`u te-ai uitat?
– Desigur. De altfel numai unul este bun. Cel`lalt era g`urit.
– G`urit? Te-ai uitat \n c`ptu[eal`?
Chipul lui James se lumin`.
– Drace… nu m-am gândit!
– Ei bine, ar trebui s-o faci.
Deodat`, James remarc` privirea plin` de via]` a tinerei. O
f`cea [i mai frumoas`. {i mai tân`r`. Ce vârst` putea s` aib`?
Brusc, Sabrina se ridic`.
– Am uitat s` sting lumina \n camera obscur`. M` \ntorc
imediat.
– Ai laborator acas`?
Ea aprob` cu un semn din cap.
32 MARY ANNE WILSON

– Mi-ar pl`cea s` arunc o privire.


|n fa]a expresiei ei pu]in ironice, ad`ug`:
– Doar \n interes profesional, desigur!
O urm` pe Sabrina \n c`m`ru]`. Negativele erau ag`]ate pe
pere]i [i pe o sfoar` la uscat.
– Ai tot ce-]i trebuie, observ` el.
– E un lucru obi[nuit, \n meseria mea.
James se preg`tea s`-i r`spund`, când se recunoscu pe mai
multe cli[ee. |naint` [i lu` unul la \ntâmplare.
– Credeam c` nu m-ai fotografiat, a[a cum mi-ai spus, o ironiz` el.
– Am min]it, m`rturisi ea, ro[ind. Dar e [i gre[eala ta! Mi s-a
f`cut fric` atunci când ai intrat \n ma[in`.
– Iart`-m`. Trebuia s` [tiu cu cine am de-a face. Orice
publicitate ar fi avut efecte dezastruoase asupra anchetei.
La auzul acestor cuvinte, chipul Sabrinei se destinse.
– Atunci suntem chit! exclam` ea cu un surâs.
U[or tulburat de farmecul ei James ar`t` spre cli[eele
\mpr`[tiate pe mas`.
– De ce mi-ai f`cut atâtea fotografii?
– E[ti interesant. Lumina \]i las` jocuri de umbre pe fa]`.
Erai… frumos.
James o privi cu aten]ie.
– E o treab` bun`, \n orice caz. Plin` de sensibilitate.
Nu mai spuse nimic. Totu[i, din fotografii se degaja un aer de
infinit` triste]e, un sentiment de de[ert`ciune [i singur`tate.
Ea p`ru surprins`.
– De… sensibilitate?
– Absolut.
– Fotografiam la \ntâmplare, s` [tii, r`spunse ea ro[ind.
Apoi se \ntoarse [i \ncepu s` aranjeze fotografiile. |n timp ce ea
st`tea cu capul plecat, James \i z`ri ceafa, care i se p`ru c` o face
atât de fragil` [i vulnerabil`, c` se sim]i tulburat.
UNDEVA LA SAN DIEGO 33

– Câ]i ani ai? o \ntreb` f`r` s` gândeasc`.


Ea se-ntoarse, surprins`.
– De ce m` \ntrebi?
– Fiindc` \n fotografiile tale se poate citi o maturitate
surprinz`toare.
– Vârsta n-are de-a face cu asta, murmur` ea v`zându-[i mai
departe de treab`.
– Ai f`r` \ndoial` dreptate.
Ea ridic` ochii [i-l privi drept \n fa]`.
– Am dou`zeci [i [ase de ani.
Uimirea lui James se citi \n lic`rirea mali]ioas` din ochii ei.
Sim]i nevoia s-o provoace din nou.
– E[ti probabil prea vârstinic` pentru a mai crede \n Mo[
Cr`ciun? o \ntreb` privindu-i reac]ia.
Sabrina avu un surâs r`nit.
– Ce are Mo[ Cr`ciun atât de special? Crezi c` dup` câteva zile
de a[a-zis` solidaritate uman`, lumea se va schimba? {i atunci de
ce s` tri[ezi?
Dintr-o dat`, glasul i se frânse \ntr-un hohot scurt, pe care [i-l
reprim` \nainte de a se \ntoarce cu fa]a de la el. James o observ`
emo]ionat sim]ind c` \l cuprinde \ncetul cu \ncetul un val de
repro[uri. |[i aminti de cuvintele lui Carson: „James, tu \i iube[ti
prea mult pe oameni. {i nu e[ti fericit decât dac` po]i s`-i aju]i.
Vino la Canalul Trei. Acolo e locul generozit`]ii tale, acolo n-o s`
deranjezi pe nimeni, acolo o s` fii \n largul t`u…“
James se sili s` alunge aceste amintiri [i se uit` la tân`ra care
continua s` se fr`mânte. Imediat \[i d`du seama c` se impunea o
certitudine: vroia s-o ajute pe fata aceasta la fel de mult cum dorea
s-o g`seasc` pe Hannah. Da, dar cum putea s` \mpace cele dou`
dorin]e?
Capitolul 4

– Vreau s`-]i fac o propunere, declar` brusc ziaristul.


Tân`ra femeie \i sus]inu cu greu privirea. {i ro[i u[or.
– Poftim-?
– O propunere pentru o slujb`, preciz` el.
– Domnule Chapman, nu sunt \n c`utarea nici unei slujbe.
– Spune-mi James, te rog.
Se apropie de ea.
– De fapt, am nevoie de ajutorul t`u.
– Nu [tiu unde se afl` cutia de chibrituri. Uit`-te \n c`ptu[eala
de la PALTON, dar…
– O s` verific, dar nu e vorba de asta. M-ai \ntrebat ce o s` fac
dac` am s-o g`sesc pe Hannah. Am g`sit r`spunsul. O s` preg`tesc
o emisiune special`, care se va difuza \n ianuarie… Dup` s`rb`tori,
\i uit`m prea repede pe am`râ]ii de lâng` noi. Aceasta ar fi o ocazie
de a aduce aminte de ei. O s` vorbesc cu directorul de programe,
chiar azi. Cu fotografiile tale, a[ vrea s` ilustrez reportajul.
Propunerea \i fu \ntâmpinat` cu o t`cere. Sabrina se gândi c`
avea [i a[a prea multe probleme ale ei. A[a c` problemele altora…
UNDEVA LA SAN DIEGO 35

– Nu doresc s` lucrez pentru televiziune, r`spunse ea \n cele


din urm`. De altfel, nici n-a[ fi \n stare.
– Ba da! Sabrina, ai s` reu[e[ti s` ajungi la sufletul oamenilor.
|n televiziune, o s` faci miracole!
S` ajung` la sufletul oamenilor? Dar `sta era lucrul pe care-l
dorea cel mai pu]in!
– Nu cred c`…
– N-o s`-]i ia prea mult timp, mai ales c` n-ai nimic special de
f`cut de Cr`ciun. M` po]i \nso]i ca s` faci fotografii. Dup` aceea,
s` le alegi pe cele mai bune va fi o joac` de copii…
Sabrina ar fi vrut s`-i spun` c` se cam gr`be[te. De ce era atât
de sigur c` o s-o g`seasc` pe Hannah? Pe de alt` parte, i se oferea
ocazia s` aib` o scuz` pentru a sc`pa de obliga]iile unei vacan]e \n
familie.
Vocea lui James \i curm` [irul gândurilor.
– Cu cât ai vrea s` fii pl`tit`?
– Oh… nu e nevoie s` fiu pl`tit`! O s-o fac din solidaritate
pentru o cauz` bun`, \i spuse ea, \nro[indu-se la fa]`.
Se sim]ea cumva vinovat` s` fac` pe generoasa, cât` vreme
propunerea lui James o scotea de fapt din \ncurc`tur`. |n ceea ce
prive[te banii, \i erau suficien]i cei pe care-i primea ca rent`…
– Totu[i, trebuie s` ]i se dea m`car o sum` simbolic`, relu`
James.
– S-a f`cut. O s`-mi da]i cât pute]i, [tiind c` nu vreau nimic,
zise Sabrina râzând.
– Deci am \ncheiat târgul, r`spunse el vesel.
„Ce ciudat` e via]a!“ se gândi Sabrina. B`rbatul `sta care o
amenin]ase la \nceput, devenea acum salvatorul ei…
– Acum, nu ne mai r`mâne decât s` mergem la studio. Trebuie
s` te prezint lui Carson, spuse James, bine dispus.
36 MARY ANNE WILSON

– Acum?
– Cu cât mai repede, cu atât mai bine. |n plus, trebuie s` m`
uit [i \n c`ptu[eala paltonului `la blestemat!
Pe când \i spunea toate astea, James se gândea cum o s`-i
prezinte proiectul lui Carson. Era foarte meritoriu c` vroia s` fac`
o emisiune special`, dar \n acel moment Canalul Trei avea mari
probleme financiare. Ce argumente ar fi putut s`-i conving`?
Totodat`, Carson \i d`dea \ntotdeauna ce dorea, nu-i punea be]e
\n roate.
– Trebuie s` mergem chiar acum? \ntreb` tân`ra, cu o urm` de
team` \n glas.
James sim]i c` este pe punctul de a se r`zgândi.
– Da, n-avem nici un minut de pierdut.
– Foarte bine, m` duc s` m` schimb. A[teapt`-m` aici.
Surprins de schimbare, James o urm`ri cu privirea. Deci, pân`
la urm`, acceptase. Ce Cr`ciun ciudat urmau s` tr`iasc`…
Privirea i se opri pe gr`mada de fotografii pe care tân`ra o
l`sase pe m`su]`. Lu` vreo câteva [i \ncepu s` le examineze rapid.
|ntr-una din ele \l recunoscu pe individul care-l abordase \n fa]a
restaurantului [i \ncrunt` din sprâncene. Apoi surâse v`zând cum
ar`ta el \nsu[i, \n poz`. |l prinsese bine! Ar`ta exact ca un
vagabond! Dar ce g`sise fata la el, de f`cuse atâtea instantanee?
– Gata, am terminat! o auzi deodat` pe Sabrina.
Se \mbr`case cu pantaloni [i o vest` verde cu mâneci largi
care-i accentua culoarea ochilor. St`tea \n fa]a lui, surâzând timid.
– E[ti foarte frumoas`, spuse James.
Tân`ra \[i \ntoarse privirea.
– A[ vrea, relu` el repede, s` iau [i fotografiile astea, dac` se
poate.
– Desigur.
James puse satisf`cut fotografiile \n buzunar. Urmau s`-i
serveasc` la ducerea anchetei [i apoi pentru… \nc` nu [tia pentru ce!
UNDEVA LA SAN DIEGO 37

***

„La ora [ase, vom avea ultimele ve[ti despre ancheta asupra
mor]ii detectivului Andrew Dawson. Apoi \l vom asculta pe
George Leone, intervievat pentru „Drept la inim`“. Domnul
George Leone are o poveste interesant`…
|n timp ce James oprea radioul ma[inii, Sabrina sim]i deodat`
c` regret` faptul c` acceptase cu atâta u[urin]` propunerea pe
care acesta i-o f`cuse. Nici o scuz` nu era suficient` pentru mama
ei. Dar acum acceptase, [i presim]ea c` asta o va costa scump.
Se \ntoarse spre \nso]itorul ei.
– De ce te str`duie[ti atât s` g`se[ti o biat` b`trân`? Crezi c`
povestea ei o s` intereseze publicul?
– E o \ntrebare bun`. Sincer vorbind, cred c` nu, dac` nu sunt
f`cute cunoscute ni[te am`nunte. |n primul rând, mizez pe faptul
c` Hannah a fost o stea a cinematografului mut. Dac` asta e
adev`rat, desigur… |n orice caz un singur lucru conteaz` pentru
mine.: s` ajut cât mai mul]i dezmo[teni]i ai soartei [i Hannah face
parte dintre ei. |n]elegi, nu m` pot mul]umi doar cu a evoca soarta
acestor oameni, f`r` s` \ncerc s` fac ceva pentru ei. E ceva mai
puternic decât mine…
Leg`nat` de vocea lui, Sabrina \l asculta \n t`cere. Brusc, \[i
d`du seama de ce emisiunea „Drept la inim`“ avea atât de mult
succes. James era desigur un b`rbat seduc`tor. {i toat` for]a lui de
seduc]ie i se transmitea mai ales prin voce. O voce cald`,
profund`, sincer`. O voce care n-avea nici o urm` de afectare, ca
cele a atâtor al]i ziari[ti de televiziune…
|i arunc` repede o privire. B`rbia voluntar` [i linia ferm` a
buzelor d`deau o impresie net` de for]` [i calm. „Ce personaj
ciudat“! \[i spuse ea \ntorcând privirea.
38 MARY ANNE WILSON

– Aproape am ajuns, o anun]` James.


Dar tân`ra, pierdut` \n gânduri, nu-i r`spunse.
– Sabrina, visezi? relu` James surâzând. Mai bine ai admira
cl`direa Canalului Trei.
Un ansamblu de cl`diri din o]el [i sticl` se \n`l]a la cap`tul
str`zii. Pe fa]ad` era pictat` o inim` imens`, \n albastru [i ro[u.
James \ncetini [i opri \n dreptul unui grilaj dublu, care se deschise
ca prin farmec \n fa]a Fordului.
– Te-ai mai plimbat vreodat` pe culoarele unei televiziuni? o
\ntreb` el, parcând ma[ina.
– Niciodat`. E prima oar`, r`spunse ea t`r`g`nat.
O amintire urât` \i reveni \n memorie. |ntr-o zi, sunase un
ziarist care \ncercase s-o mituiasc` pentru a ob]ine un interviu cu
Dean. Dup` ce \nchisese, debran[ase telefonul, hot`rât` s` plece
cât mai departe posibil.
– Pari dezam`git`, \i spuse James coborând din ma[in`.
– Dezam`git`? Nu, dar…
– Vino s` vezi ca lumea televiziunii nu-i decât o iluzie. Totul
este artificial.
Sabrina ar fi vrut s`-i spun` c` nici nu se a[tepta la altceva, dar
se opri. James \i dovedise totu[i c` e altfel decât majoritatea
confra]ilor s`i…
Ziaristul \nchise Fordul [i se-ndrept` spre holul de la
intrare.
– Noi suntem produc`torii majorit`]ii a emisiunilor noastre, \i
zise el fetei, oferindu-i bra]ul. Canalul Trei are trei platouri la
dispozi]ie: dou` pentru [tiri, emisiunile speciale [i jocuri [i unul
care este \n exclusivitate pentru emisiunea de diminea]` „Privire
asupra ora[ului“. Concuren]a este acerb` \ntre programe. Normal:
toat` lumea dore[te s` intre \n „prime time“.
UNDEVA LA SAN DIEGO 39

– |mi pari cam cinic.


– Nu, doar realist. O calitate care se \ntâlne[te din ce \n ce mai
rar \n meseria asta…
– Lucrezi independent? Sau…
James o privi cu o u[oar` ironie.
– Nu. |mi produc emisiunile singur [i am un contract ferm. M`
rog, atât de ferm cât se poate, \n meseria asta… Dar Carson m`
cunoa[te prea bine ca s` m` lase balt`. Deocamdat` are nevoie de
mine.
Deodat`, Sabrina se opri din mers.
– Mi-am l`sat aparatul de fotografiat \n ma[in`!
– N-are importan]`, n-o s` ai nevoie de el acum.
Cu aceste cuvinte, James \i surâse [i \mpinse u[a de la intrare.
Holul vast era decorat cu ghirlande luminoase multicolore, iar
difuzoarele mascate \n perete difuzau cântece de Cr`ciun. Un
paznic se ridic` gr`bit, z`rindu-l pe James.
– Bun` ziua, domnule Chapman. Nu v` a[teptam!
– Cr`ciun fericit, Marvin. Cum merge?
– Merge. Domni[oara n-are nevoie de un permis de intrare?
– Nu. Nu st`m mult. Nu-]i face probleme, Marvin. Nu p`ze[ti
cine [tie ce secrete de stat!
– A[a e, domnule Chapman. Cr`ciun fericit la amândoi!
– Mul]umesc, Marvin. Studiourile sunt pe aici, ad`ug` James
ar`tându-i tinerei un culoar la stânga lor.
Nici nu-[i ispr`vi bine fraza c` doi tineri n`v`lir` \n hol cu
bra]ele ocupate de gen]i negre [i suporturi pentru microfoane.
– Pune]i totul la punct, le ordon` o voce din spatele lor. |l
trimit [i pe Denyl imediat ce dau de el.
– Ca s` zic a[a, ai avut o vacan]` cam scurt`, James, spuse unul
dintre cei doi, \nainte s` ias` pe u[`.
40 MARY ANNE WILSON

– Ne vedem mai târziu, ad`ug` tovar`[ul s`u. Trebuie s`


mergem \n centru, pentru un reportaj.
Apoi lini[tea se instal` \n hol. Dar nu pentru mult timp.
– James?
Sabrina se-ntoarse [i z`ri o femeie cu ochii violen]i, ce
exprimau o mirare ne\ndoielnic`.
– James? Credeam c` e[ti \n vacan]`! spuse aceasta apropiindu-se.
– Am f`cut o \ntrerupere, r`spunse James. Ce se-ntâmpl` aici?
– Se pare c` poli]ia l-a descoperit pe suspectul num`rul unu!
{tii, cel acuzat de uciderea detectivului. Am trimis o echip`.
Se opri o clip` [i ar`t` spre birouri cu un gest gr`bit.
– Carson este furios c` nu-l g`se[te pe Denyl. }ip` c` o s` se
duc` el \nsu[i la fa]a locului. N-a[ vrea s` fiu \n pielea lui Denyl,
ad`ug` ea cu glas sc`zut.
– Nu putea s`-l trimit` pe John ori pe Stacy? \ntreb` James.
– E un subiect senza]ional. {i tu [tii cum e el: când vrea ceva,
trebuie s` aib` imediat. Acum \l vrea pe Denyl.
Se \ntoarse spre Sabrina [i spuse:
– Cred c` nu ne cunoa[tem.
– Sabrina MacFarland, se gr`bi James s-o prezinte [i se-ntoarse
spre tân`r`, ca s`-i explice.
– Jill Segar lucreaz` pentru „Vânz`torul de Vise“, o emisiune
de turism, de c`l`torii…
Cum tân`ra scutur` din cap, a necunoa[tere, James continu`,
amuzat:
– Sabrina nu se uit` la televizor. |nchipuie-]i c` nici m`car nu
[tia cine sunt!
– Am citit c` zece la sut` din popula]ie n-are televizor, spuse
Jill, surâzând.
La auzul acestor cuvinte, Sabrina sim]i c` ro[e[te u[or.
Con[tient de \ncurc`tura \n care se afla, James schimb` subiectul:
UNDEVA LA SAN DIEGO 41

– Jill, dup` p`rerea ta, \n ce dispozi]ie e Carson?


– Devastatoare, r`spunse aceasta f`r` ezitare. Pe o scar` de unu
la zece, probabil c` nu trece de unu. Ar fi mai bine s` ia pu]in aer,
zise Jill \ncre]ind din nas.
– Asta-i petrecerea mea! Trebuie s`-i vorbesc de un nou
proiect.
– Ei bine, curaj! Acum trebuie s` merg s`-mi fac treaba. {i tu,
nu-i a[a?
– Da, e o pâine de mâncat, \i r`spunse ziaristul surâzând.
Sabrina, vii cu mine?
Dup` câteva momente, James se opri \n fa]a unei u[i pe care
numele lui era scris cu litere albastre, str`lucitoare. O deschise
[i-i f`cu loc Sabrinei s` intre.
Tân`ra se uit` t`cut` la \nc`perea strâmt`, cu pere]i albi [i
ferestrele cu storurile ridicate, cu un birou metalic plin de dosare
[i hârtii.
James se duse la cuier [i \[i examin` cu aten]ie vechiul palton.
– Nu-i adev`rat, murmur` el surprins.
– Ai dat peste ceva? \l \ntreb` Sabrina, apropiindu-se.
– Da. {i cel mai sigur mijloc de a [ti este…
F`r` s`-[i sfâr[easc` vorbele, James trase de c`ptu[eal`,
sfâ[iind-o cu un gest energic.
Un obiect mic, argintat se rostogoli pe podea.
– Cutia de chibrituri! exclam` Sabrina.
James se uit` la tân`r` cu ochi str`lucitori. O t`cere complice
se instal` pentru câteva momente \n \nc`pere. Iar apoi, f`r` un
cuvânt, o strânse la piept.
Capitolul 5

Un val de c`ldur` ame]itoare o cuprinse pe tân`ra femeie. Ar fi


trebuit f`r`-ndoial`, s` reziste [i s` se opun`, dar se sim]ea f`r`
puterea de a face ceva. Prin aceast` \mbr`]i[are, James \i d`dea
vitalitatea, energia de care avea atâta nevoie. Când el se desprinse,
se sim]i aproape decep]ionat`. |l v`zu cum \ntorcea pe toate
p`r]ile cutia de chibrituri.
– Pot s` m` uit? \l \ntreb`, \ncercând s`-[i st`pâneasc` tremurul
vocii.
Lu` cutia [i se uit` cu aten]ie la „F“-ul imprimat pe carton.
Trecuse atâta timp de când un b`rbat n-o mai ]inuse \n bra]e…
– Litera asta ne-ar putea da un indiciu, spuse ea gânditoare. Ar
putea s` aib` o leg`tur` cu Hannah?
– Nu. Numele ei e Vickers. {i nu cred s` existe cineva \n
anturajul ei care s` aib` un obiect atât de elegant. Probabil e luat`
din alt` parte.
– Inscrip]ia arat` c` e un obiect de lux.
– Ce vrei s` spui?
UNDEVA LA SAN DIEGO 43

– {tii, cu ocazia marilor evenimente, cum ar fi o nunt`, ori o


conferin]` de pres`, se pot face obiecte personalizate, c`r]i de
vizit`, invita]ii, cutii de chibrituri…
O b`taie u[oar` \n u[` la \ntrerupse convorbirea. Imediat Brian
\[i f`cu apari]ia.
– James, \mi pare bine s` te v`d. Am primit informa]iile…
Se opri z`rind-o pe Sabrina [i se uit` \ntreb`tor la James. Acesta
f`cu prezent`rile.
– Sabrina, el e Brian Lake. Lucreaz` la documentare. Brian,
]i-o prezint pe Sabrina MacFarland. O s` m` ajute pentru o
emisiune special`.
Apoi se-ntoarse spre tân`r` [i ad`ug`:
– Scuz`-m` un moment. N-o s` dureze mult.
U[a se-nchise dup` cei doi [i Sabrina \nchise ochii. Singur`, \n
sfâr[it… Era evident c` b`rbatul o tulbura mai mult decât era
dispus` s` admit`. Dar era bine c` nu trebuia s`-l vad` decât câteva
zile…
Ridic` din umeri [i puse mâna pe cartea de telefon.

***

Brian se opri din mers, pe culoar.


– Acum c` ai g`sit-o, nu mai ai nevoie de informa]iile mele, zise
\ncet c`tre James.
– Glume[ti, cred.
Brian se lipi cu spatele de perete [i recit` pe un ton monoton:
– Sabrina Afton MacFarland Gregory. Fotograf de art`.
Ilustreaz` c`r]ile alea enorme care se cump`r` doar pentru a le
]ine \n bibliotec`, dar nu se citesc niciodat`. A primit un premiu,
acum doi ani, pentru o c`r]oaie despre ora[ele americane. |n
culori. Superb`.
44 MARY ANNE WILSON

– Ce altceva ai mai g`sit? \ntreb` James, cam iritat de stilul


telegrafic al lui Brian.
– A[adar, nu [tii? \l \ntreb` acesta, mimând surprinderea. Era
vizibil satisf`cut.
– S` [tiu, ce?
– Era c`s`torit` cu Dean Gregory, un politician care era \n
plin` ascensiune, urmând s` intre \n Senat. Dar a murit subit.
Acum un an.
– Gregory… numele lui \mi este familiar. Care a fost cauza
mor]ii?
– Un atac cardiac. Acas`, \n Connecticut
La auzul acestor vorbe, pulsul lui James se acceler`.
– Sabrina era cu el?
– Nu, l-a g`sit mort. Evenimentul a ]inut titlurile mari \n ziare,
dar nu din cauza lui Dean Gregory. Ai auzit de Henry MacFarland?
– Industria[ul care a f`cut avere din plastic?
– El e! Iar Sabrina e fiica lui mai mic`. Acum \n]elegi de ce a
atras aten]ia presei: alian]a dintre ban [i putere, moartea
nea[teptat`… Dup` aceea, ea a stat cu p`rin]ii, o vreme. Apoi a
disp`rut. Dar acum [tim unde e, \ncheie Brian.
– Când a murit Dean Gregory?
– Acum un an, chiar \nainte de Cr`ciun.
James sim]i c`-l ia ame]eala.
– Mul]umesc, Brian. S` nu mai spui povestea asta nim`nui. Nu
vreau s` aib` necazuri.
– Po]i s` contezi pe mine. Bine, imediat ce termin cu
investiga]iile despre moartea detectivului, m` ocup [i de tine.
– Ne-am \n]eles.
James \l privi cum se \ndep`rteaz` [i scoase un suspin adânc,
\nainte s` se-ntoarc` \n birou.
Sabrina se uit` surprins` la u[a care se deschisese brusc.
UNDEVA LA SAN DIEGO 45

– Ai [i terminat? \ntreb` ea, intrigat`.


– Da, cu Brian totul merge repede.
– James pot s` te-ntreb ceva?
– Desigur.
– Brian ]i-a dat adresa mea?
James ezit` o clip`:
– Da.
– E foarte eficace, nu-i a[a?
Ziaristul adopt` o t`cere prudent` \n timp ce tân`ra continu`,
b`nuitoare:
– Ce ]i-a mai spus despre mine?
James ar fi vrut s` poat` s` evite r`spunsul la aceast`
\ntrebare. Alese \n cele din urm` un compromis \ntre adev`r [i
minciun`.
– Asta-i cam tot ce mi-a spus despre tine, spuse el \ntinzându-i
o hârtie bo]it` pe care Brian scrisese adresa.
Sabrina d`du din cap [i-[i re]inu un surâs mali]ios.
– |ntr-adev`r, nimic nu poate fi ascuns de voi, ziari[tii!
– Crezi… Dar de fapt, ce c`utai \n cartea de telefon? Num`rul
unei tipografii din San Diego. O s`-i sun!
Devenise dintr-o dat` atât de hot`rât` \ncât James se surprinse
c` o admir`. „Cu cât` pasiune trebuie c` [i-a iubit so]ul“ se gândi.
Gândul acesta \i provoc` o strângere de inim` nea[teptat`.
– James! M` ascul]i?
– Desigur! Ai f`cut o treab` foarte bun`.
Cu zâmbetul pe buze, tân`ra lu` telefonul [i form` num`rul
tipografiei. Dup` câteva secunde, f`cu o mutr` decep]ionat`.
– Au \nchis pentru vacan]`, spuse \ntorcându-se spre el. O
s`-i sun \n ianuarie.
Dup` ce puse receptorul \n furc`, telefonul \ncepu imediat s`
sune.
46 MARY ANNE WILSON

– |ncepe, zise James ridicând receptorul. James Chapman la


telefon.
– Bun` ziua, Murray Landers. Trebuie s`-]i vorbesc. Po]i s`
treci azi pe la mine?
James \[i consult` ceasul.
– Nici o problem`. Cam peste o or`, e bine?
– Splendid! Intri prin spate, ca ultima oar`… Ai g`sit ceva? mai
ad`ug` el, plin de speran]`.
– Nimic foarte concret, dar am o idee…
Interlocutorul s`u t`cu o secund`.
– E foarte bine, fiindc` am o alt` problem`. Te a[tept, domnule
Chapman, ad`ug` acesta [i apoi \nchise telefonul.
– Ei bine, cred c` lucrurile se complic`, \i explic` James tinerei.
Era Murray Landers. Trebuie s`-l v`d imediat. O s` profit`m [i o s`
lu`m ni[te instantanee.
|n ochii Sabrinei ap`ru o lic`rire pozna[`.
– {i vrei s` mergi a[a \mbr`cat? \ntreb` ea, ar`tând spre inima
ro[ie-albastr` de pe tricou.
James o privi [i apoi surâse.
– Nu, desigur. N-o s` strig \n gura mare c` sunt ziarist! O s`
trebuiasc` s` trec pe acas`, s` m` schimb. Vii cu mine?

***

Era pu]in dup` ora amiezii [i James se strecura cu Fordul s`u


printre celelalte ma[ini de pe strada mare care ducea \n portul San
Diego. Contrastul cu centrul ora[ului era izbitor. Imobilele nu
aveau mai mult de trei, patru etaje [i aveau fa]adele din c`r`mid`
ro[ie, acoperite de graffitti.
– Sabrina, [tiai c` un poli]ist a fost asasinat \n locul `sta?
– Da, am auzit vorbindu-se.
UNDEVA LA SAN DIEGO 47

– Echipa noastr` s-a dus s` filmeze arestarea presupusului asasin.


– Ce lovitur`! exclam` tân`ra, nu f`r` ironie.
– Adev`rat. O s` creasc` audien]a pentru Canalul Trei.
– Audien]a face legea, nu-i a[a?
– Da, [i trebuie f`cut orice s-o men]ii cât mai ridicat`.
Sabrina tocmai se preg`tea s`-i spun` c` [i ea fusese victima
acestei lupte pentru audien]`, dar privirea \i fu atras` de fa]ada
teatrului Fenwick, pe care o fotografiase cu o sear` \nainte. Ni[te
lucr`tori lustruiau mânerele u[ii de la intrare \n timp ce al]ii
ridicau un afi[ \n balconul edificiului.
– Ia te uit`! S-ar p`rea c` teatrul o s` se deschid` \n curând.
– E vorba de 2l decembrie. Cu ocazia asta, primarul ora[ului va
inaugura restaurarea acestei p`r]i a ora[ului. Un buget de
dou`sprezece milioane de dolari. |]i dai seama!
Tân`ra r`mase t`cut` \n timp ce p`trundeau tot mai adânc \n
cartierul muncitoresc. Se uita la ulicioarele sufocate de gunoaie [i
de vagabonzii a[eza]i pe brânci. Aici, mizeria p`rea la ea acas` [i
nimeni n-ar fi putut s-o izgoneasc`.
James vir` pe o str`du]` [i opri \n fa]` la Flaunder's.
– E mai bine s` intr`m prin spate. Aici cu cât e[ti mai discret cu
atât e mai bine.
T`ie contactul [i ie[i din ma[in`. R`ceala aerului \i strânse
gâtul. A[tept` pân` Sabrina i se al`tur` [i apoi cioc`ni de dou` ori
\n u[`, care se deschise imediat.
– Bun` ziua, domnule Chapman, bolborosi un b`rbat cu
chipul slab [i cu privirea ascuns` de ni[te lentile groase.
– Am convenit s`-mi spui James, nu-i a[a?
Murray Landers \i strânse mâna viguros, dar ochii \ntuneca]i \i
tr`dau o oboseal` de mult timp adunat`.
– Murray, relu` James, ]i-o prezint pe Sabrina. O s` m` ajute
f`când câteva fotografii.
48 MARY ANNE WILSON

B`rbatul \[i [terse mâna de [or]ul p`tat [i apoi i-o \ntinse tinerei.
– |ncântat s` v` cunosc, domni[oar`, Cr`ciun fericit!
– {i dumneavoastr`, \i r`spunse ea cu c`ldur`. Sunte]i
proprietarul restaurantului?
– Proprietarul [i omul bun la toate, r`spunse el invitându-i s`
intre.
Intrar` \ntr-o buc`t`rie luminat` cu neon. Sabrina se uit`
\mprejur. V`zu dou` vrafuri de vase, un aragaz, o mas` de lucru
pe care se aflau un televizor [i o vitrin` frigorific`. Cur`]enia era [i
ea pe m`sura s`r`ciei mobilierului.
– Sta]i jos, spuse Murray, indicându-le scaunele din jurul unei
mese din \nc`pere. Carlo! Pe unde mai e[ti?
Un b`rbat \ndesat \mpinse u[a batant` a buc`t`riei.
– Da, [efule!
– Ai tu grij` de restaurant [i ia comenzile. Acum e sfâr[itul zilei,
ad`ug` el spre James [i Sabrina
– No, [efule! consim]i Carlo, \nainte s` dispar`.
– Ce s-a \ntâmplat, Murray? se interes` James, a[ezându-se.
– Oh, nu-i prea vesel. Dar mai \ntâi las`-m` s` v` preg`tesc
ceva. Sunt sigur c` muri]i de foame!
James [i Sabrina schimbar` o privire complice.
– V` pot propune o sup` de legume ori sandvi[uri. Sau
amândou`.
– A[ mânca o sup`, r`spunse Sabrina.
– {i eu, confirm` James.
Câteva minute mai târziu, a[eza]i \n fa]a unei farfurii de sup` [i
a unei gr`mezi generoase de pl`cint` cu mere, James [i Sabrina \l
ascultau cu aten]ie pe Murray.
– Cartierul devine de nelocuit. Un poli]ist a fost ucis. Hannah
a disp`rut, iar acum i-a venit rândul lui William.
UNDEVA LA SAN DIEGO 49

– Cine-i William? \ntreb` Sabrina.


– Un tip b`trân, care lucra la buc`t`rie, \mpreun` cu Hannah.
Ieri sear` n-a mai venit. {i nici azi.
James \ncrunt` din sprâncene.
– A disp`rut?
Murray aprob` cu o mi[care a capului.
– Era pe aici când am fost ultima oar`?
– Nu, cred c` nu.
– Dar oamenii str`zii au obiceiul s` vin` [i s` plece f`r` s`
anun]e… observ` Sabrina.
Murray scutur` din cap.
– Nu [i Hannah [i nici b`trânul William. Vroiau s` aib` un loc,
unde s` se simt` acas`. Ca s` nu mai spun c` se-n]elegeau de
minune… Dup` p`rerea mea William s-a implicat prea tare \n
dispari]ia lui Hannah. A [i re\nceput s` bea. Din motivul `sta nu
prea mi-am f`cut multe griji, ieri sear`. Dar azi ar fi trebuit s`
apar`. {tia c` preg`tim masa de revelion. Trebuiesc preg`ti]i peste
dou`zeci de curcani pân` pe 25 decembrie!
– Dou`zeci de curcani?! repet` James, \mpingând farfuria goal`.
– ~sta-i obiceiul pe aici. Iar William era fericit c` ne poate ajuta.
Nu m-ar fi l`sat balt` f`r` motiv, sunt sigur.
„Mai ales c` ai atâta \ncredere \n el“ se gândi Sabrina,
emo]ionat` de povestea lui Murray.
– Nu crezi c` William e \n c`utarea lui Hannah? \ntreb` James.
– Poate. S-ar sup`ra \ns` dac` a[ anun]a poli]ia. Ca mai to]i
oamenii de pe aici, \i e fric` de poli]ie. Nici nu m` gândesc s` le
anun] dispari]ia lui William. N-ar servi la nimic. |n orice caz,
pentru Hannah n-au mi[cat nici un deget.
– Au f`cut totu[i un raport, observ` James.
– Da, ceva s` le lini[teasc` con[tiin]a… Am fost la pensiunea
unde locuia Hannah. M` gândeam c` poate o s`-l g`sesc [i pe
William acolo. Mi-au spus c` fusese pe acolo, s`pt`mâna trecut`…
Apoi, nici urm`…
50 MARY ANNE WILSON

– {i poli]ia n-a f`cut nimic?


– Nici m`car n-a trecut pe acolo! Patronul pensiunii m-a f`cut
nebun când l-am \ntrebat dac` nu i-a c`utat [i poli]ia. |n orice caz,
mi-a spus c` ultima oar` când a v`zut-o pe Hannah, era \n l3
decembrie. Purta ve[nica ei p`l`rie [i mantoul pe care l-a g`sit
cândva.
Murray se uit` la tân`r` [i \ncerc` un zâmbet.
– Dac` a[ avea m`car o fotografie, s` v-o ar`t! exclam` el. De
altfel, dumneavoastr` sunte]i fotograf`… Hannah e micu]`, cu
p`rul alb [i poart` o p`l`rie ciudat`, neagr`, cam prea mare pentru
ea [i un mantou ro[u, care-i ajunge pân` la c`lcâie.
|[i l`s` capul \n jos cu triste]e [i James \[i puse mâna peste a lui.
– O s-o g`sim, o s` vezi. Am f`cut investiga]ii \n lumea
cinematografului mut. Pân` la urm` o s` g`sesc ceva.
Murray f`cu un gest evaziv.
– Poate c` nu spunea baliverne. Dar n-are importan]`. Mi-e
team` doar s` nu i se fi \ntâmplat ceva.
Vorbea [i \[i frângea mâinile, nervos.
– Avea obiceiul s` ne spun` tot felul de pove[ti, a[ezat` acolo,
lâng` u[a buc`t`riei. Pove[ti de la Hollywood. Ne-a spus c` o dat`
a s`rit de pe o falez` drept \n spinarea unui cal… Avea
\ntotdeauna s` ne spun` ni[te pove[ti de necrezut.
Ridic` din umeri.
– Poate c` nu erau decât pove[ti…
|n acel moment, Carlo intr` \n buc`t`rie, gr`bit [i agitat.
– Patroane, ar fi bine s` vii. E un tip \n salon care pune tot felul
de \ntreb`ri despre Hannah!
Capitolul 6

Murray se ridic` gr`bit.


– Vin imediat, spuse el. Veni]i cu mine, le spuse apoi celor doi,
dar sta]i deoparte.
Sala restaurantului Flaunder's era o \nc`pere lung` \n fundul
c`reia se g`sea un bar vopsit \n ro[u. Mesele, acoperite cu fe]e de
mese \n carouri, erau ocupate de clien]i. James [i Sabrina se
a[ezar` la una din ele, aflat` lâng` u[a buc`t`riei, \n timp ce Carlo
\i ar`ta lui Murray un b`rbat a[ezat la bar. Imediat, patronul
restaurantului se \ndrept` spre acesta.
– Dumneata \ntrebi de Hannah?
B`rbatul se d`du jos de pe scaun [i se-ntoarse spre el. Avea
cam cincizeci de ani [i avea un chip palid [i prelung.
– Da, eu, \i r`spunse el, cu glas t`r`g`nat.
Murray \i \ntinse mâna [i b`rbatul se prezent`:
– Roy Lester.
Cei doi \[i strânser` mâna [i Roy Lester \[i aprinse o ]igar`
\nainte s` continue:
52 MARY ANNE WILSON

– Caut o b`trân` care a lucrat aici, dar angajatul t`u mi-a spus
c` nu mai este la dumneata.
– E adev`rat. Ce dore[ti de la ea?
– Am auzit c` a fost actri]` de cinema [i a[ vrea s`-i vorbesc. Nu
[ti]i unde a[ putea s-o g`sesc?
– Nu.
– Poate c` a[ putea s`-i fac o vizit`?
– Are o camer` la pensiunea Dreson, la doi pa[i de aici. Dar nu
e acolo. Am verificat.
Roy Lester trase un fum din ]igar` [i cl`tin` din cap.
– |n orice caz, nu m` cost` nimic s` \ncerc. Nu \ntâlne[ti \n
fiecare zi o stea de cinema, nu-i a[a?
Roy arunc` câteva monede pe tejghea.
– Banii pentru cafea. O s` mai trec poate zilele astea pe aici ca
s` mai aflu nout`]i.
– Când dori]i, domnule! \i r`spunse Murray.
Se uit` dup` b`rbat cum iese din restaurant [i apoi se \ndrept`
spre James [i Sabrina. I se citea decep]ia \n ochi.
– A]i auzit? \i \ntreb` el.
Cei doi d`dur` din cap.
– Dar unde ar putea fi? se \ntreb` b`trânul. |ntâi a disp`rut
Hannah, apoi William. V` m`rturisesc c` nu mai pricep nimic.
Chipul lui exprima atât de mult` nefericire, \ncât Sabrina sim]i
o strângere de inim`. Se ridic` brusc.
– M` duc s` fac ni[te fotografii, \i anun]` ea pe cei doi.
– Fotografii? Am uitat complet, zise James, sco]ând din
buzunar cele dou` cli[ee, pe care i le d`duse Sabrina.
– |l recuno[ti pe b`rbatul `sta? \l \ntreb` el pe Murray.
– William. E William, se bâlbâi acesta din urm`. Apoi se uit` la
cli[eu a doua oar`.
UNDEVA LA SAN DIEGO 53

– Iar aici e[ti tu! E[ti tu, nu-i a[a?


– Da, sunt eu, deghizat \n vagabond. Tipul din fotografie m-a
abordat direct. E[ti sigur c` e William? \ntreb` James, privindu-l cu
aten]ie.
– Sunt sigur, f`r`-ndoial`.
– Mi-a spus s-o las \n pace pe Hannah. |i era team` c` o s`-i fac
r`u.
– Nu \n]eleg, murmur` Murray, sco]ându-[i ochelarii [i
[tergându-i nervos pe mânec`. O fi crezut c` e[ti de la poli]ie. |i e
tare fric`… Vreau s` spun c` a avut necazuri cu poli]ia de
cartier…
James scoase cutia de chibrituri din buzunar.
– Murray, ai mai v`zut a[a ceva?
– Nu. De ce e a[a important?
– Nu [tiu. |n orice caz, e o pist`, \n lips` de altceva… Acum,
c` a disp`rut [i William, nu am ajuns prea departe.
Starea de r`u a Sabrinei se accentua. |ncerca un sentiment de
simpatie sincer` pentru Murray, dar n-avea cum s`-l ajute.
– V` las pu]in singuri, m` duc s` trag câteva cadre.
– Vin [i eu imediat, \i zâmbi James.
Dup` ce ajunse \n strad`, tân`ra trase adânc aer \n piept. Frigul
de afar` \i f`cea bine. Scoase aparatul foto din geanta de um`r [i
tocmai se preg`tea s` se-ndep`rteze, când se auzi strigat`.
– Sabrina!
Se-ntoarse [i-l v`zu pe James.
– Hai s` facem câ]iva pa[i.
– Da, cu pl`cere!
James \i oferi bra]ul.
– Poate c-ar fi mai bine s` mergem s` vedem unde st`tea
Hannah?
54 MARY ANNE WILSON

– E o idee bun`.
F`cur` câ]iva pa[i [i deodat`, James \[i \n`bu[i o \njur`tur`.
– Nici nu-]i vine s` crezi c` poli]ia n-a f`cut m`car efortul de a
o c`uta!
Tân`ra cl`tin` din cap, nedumerit`.
– Eu m` \ntreb \n schimb unde locuie[te William. |]i aminte[ti
ce i-a spus lui Murray?
– Nu prea. A spus c` e un loc sigur. Murray zice c` s-ar putea
s` fie o pivni]`.
Pe Sabrina o trecur` fiorii.
– N-am s` pot \n]elege niciodat` cum se poate ca ni[te fiin]e
umane s` fie p`r`site de semenii lor, doar fiindc` au r`mas
singure, ori fiindc` au c`zut \n patima b`uturii…
Se \ntrerupse… Ei \i fusese atât de u[or s`-l p`r`seasc` pe
Dean…
– Toat` lumea merit` s` fie iubit`, toat` lumea…, zise ea
gânditoare.
– E adev`rat, \i r`spunse James, cu vocea pu]in r`gu[it`.
Sabrina sim]i deodat` nevoia s` [tie mai multe despre el.
– Spune-mi, James, ai pe cineva?
Ziaristul se opri din mers. R`maser` \n mijlocul drumului,
privindu-se intens. Pietonii se \mpiedicau de ei, f`r` s` le pese.
– Am o familie, \i r`spunse el \n cele din urm`, cu pu]in`
nostalgie.
– Ai so]ie [i copii? \l mai \ntreb` ea.
– Nu. Din motivul `sta am plecat din Chicago f`r` s` ezit.
|[i vâr\ mâinile \n buzunarele canadienei.
– Altfel spus, am fost c`s`torit, relu` el, [i n-am avut copii.
Regret. Dar acum, toate astea apar]in trecutului.
Sabrina nu putea s`-[i desprind` privirea de pe chipul lui. Ar fi
vrut s`-[i \ntip`reasc` chipul acela \n memorie pân` \n cel mai mic
UNDEVA LA SAN DIEGO 55

detaliu: conturul buzelor sub musta]`, ridurile fine de la col]urile


ochilor, reflexul razelor de soare pe p`rul argintiu, r`v`[it de
vânt…
– Dar tu, Sabrina, ai pe cineva? o \ntreb` James.
Auzind \ntrebarea, tân`ra se sim]i prins` \n propria capcan`…
– Vrei o poveste de circumstan]` ori ceva telegrafic? \ntreb` ea
fals dezinvolt`.
– Nu te poate obliga nimeni s`-mi r`spunzi.
|ncercând s` se adune, tân`ra \[i impuse s` g`seasc` acele
cuvinte potrivite care s-o ajute s` spun` lucrurilor pe nume.
– Sunt v`duv` de un an de zile. Familia a avut dintotdeauna
grij` de mine. Am [i o profesie. Dar asta deja o [tii.
|n ciuda a[tept`rilor sale, potopul de \ntreb`ri de care se
temea, nu se produse.
– E[ti \ngrozitor de tân`r` pentru a fi v`duv`, \i spuse el
simplu.
„|ntotdeauna suntem \ngrozitor de tineri“, ar fi vrut ea s`-i
r`spund`, dar se mul]umi doar s`-i surâd`.
– Nu exist` vârst` potrivit` pentru suferin]`, observ` ea. Ai
crescut \n Texas? Se gr`bi apoi s` schimbe subiectul.
Fa]a lui James se lumin`.
– Cum ai ghicit?
Ea \i surâse mali]ios.
– Dup` accentul t`u t`r`g`nat…
– |mi placi mult, Sabrina!
Surprins` de declara]ie, tân`ra femeie \[i \ntoarse privirea. Se
gândi \ntr-o str`fulgerare la Dean, la dragostea pe care i-o d`ruise.
Dar el nu se mul]umise niciodat` cu atât.
Reprimându-[i valul de triste]e care amenin]a s-o cople[easc`,
spuse dintr-o dat`:
56 MARY ANNE WILSON

– |ncepe s` fie frig.


James se-ntoarse spre ea, declamând teatral:
– Ah, iubita Californie de alt`dat`! Cu palmierii t`i, cu soarele
t`u arz`tor [i vara care nu se mai sfâr[ea…
Sabrina nu se l`s` p`c`lit`. Ghici u[or ce se ascundea dincolo
de acest joc. |n]elese totodat` c` era atras` din ce \n ce mai tare de
el, c`, poate, al`turi de el fericirea era posibil`…
– Dar tu, de unde vii? o \ntreb` deodat` ziaristul, când ajunser`
la cap`tul str`zii.
– Din Est. De acolo unde e foarte frig iarna. Asta o [tii [i tu,
fiindc` vii din Chicago, mai ad`ug` ea, aruncându-i o privire
furi[`.
– Nu mi-a pl`cut niciodat` frigul, \i r`spunse el f`r` s-o
priveasc`. A[ p`r`si regiunea asta f`r` cel mai mic regret.
O luar` pe alt drum, la dreapta. Aten]ia le fu atras` imediat de
o \ngr`m`deal` din apropierea unui bar-restaurant. Un poli]ist
tocmai discuta cu un tip prea bine \mbr`cat, ca s` fie din cartier.
– E Felinarul albastru, murmur` James când trecur` prin fa]a
barului. Murray mi-a spus c` William venea [i el uneori pe aici. Ce
caut` poli]ia aici?
– Poate c` ancheteaz` \n leg`tur` cu asasinatul detectivului…
– E posibil, [opti James, ca s` nu fie auzi]i de poli]istul, care-i
remarcase.
Când ajunser` \n dreptul unei cl`diri cu trei etaje, el se opri.
– Dup` descrierea lui Murray, aici locuia Hannah, spuse James,
ar`tând cu degetul spre cas`.
Apoi se \ndrept` spre intrarea boltit` [i b`tu de dou` ori \n u[`.
Dup` câteva momente, perdele se mi[car` \n spatele geamurilor
de la fereastr`. Apoi se deschise o u[`.
– Ce vre]i? \i \ntreb` un b`rbat congestionat la fa]`, sco]ând
capul pe fereastr`.
UNDEVA LA SAN DIEGO 57

– C`ut`m o femeie pe nume Hannah Vickers.


– Un moment, vin imediat.
Pu]in dup` aceea, u[a se deschise [i ap`ru cel care p`rea
patronul pensiunii.
– Vre]i s-o vede]i pe biata b`trân`? \ntreb` el privindu-i
b`nuitor.
– Trebuie s`-i vorbesc.
– |mi pare r`u, dar nu-i aici.
– Poate [ti]i unde poate fi g`sit`? insist` James.
B`rbatul scutur` din cap.
– N-am nici cea mai mic` idee.
|ncerc` s` \nchid` u[a, dar James \[i vâr\ piciorul \n
deschiz`tura u[ii.
– Cât? \l \ntreb` pe b`rbat, privindu-l insistent.
– De ce? Ce vrei s` [tii?
– Sunt rud` cu ea. Sunt nepotul ei… [i vreau s`-i las un bilet
\n camer`.
Individul, era clar, nu credea nici un cuvânt [i nici nu \ncerca
m`car s` ascund` asta. Dar dorin]a de câ[tig \i ]inea loc de
convingeri.
– Cât e[ti dispus s` dai?
– Zece dolari.
B`rbatul \[i sc`rpin` obrazul neras.
– Hmm… E[ti cel mai grozav nepot din lume. Intra]i.
Sabrina intr` dup` James \n vestibulul prost luminat, care
mirosea a mucegai. |n dreapta, o scar` acoperit` cu o mochet`
tocit`, ducea la etaj.
B`rbatul se scotoci prin buzunare [i scoase o cheie.
– E la ultimul etaj, \n fundul culoarului, camera trei. S` nu
fura]i nimic, ad`ug` el, privindu-i amenin]`tor.
58 MARY ANNE WILSON

F`r` s` se osteneasc` s`-i r`spund`, James lu` cheia [i-i f`cu


semn Sabrinei s`-l urmeze. |n urma lui, pe scar`, tân`ra se uit` la
vopseaua scorojit`. Locul era mizerabil.
Ajun[i la ultimul etaj, merser` pe culoar pân` la u[a camerei
num`rul trei. Cheia se r`suci cu un scâr]âit.
Descoperir`: o c`m`ru]` rectangular`, cu obloanele \nchise.
Mobilierul se rezuma la un pat de dou` persoane, o comod` care
]inea loc de mas` de toalet` [i un fotoliu tapisat cu catifea. Un
parfum mai plutea \nc` \n aer.
– Vino, spuse James.
Sabrina ezit` o clip`, apoi intr` [i \nchise u[a dup` ea.
– Ce c`ut`m? \ntreb` ea \ncet.
– De ce vorbe[ti \n [oapt`?
– Am impresia c` a[ fi o hoa]`… tu nu?
El se uit` \mprejur.
– Un pic. Dar n-avem \ncotro.
– Nu crezi c` ar fi mai bine s` plec`m?
– Nu, nu \nainte s` g`sim ceva care s` ne l`mureasc` \n
leg`tur` cu Hannah. Poate c` a l`sat cadouri de Cr`ciun, vreo
scrisoare… Murray zicea c`-i pl`ceau s`rb`torile.
Sabrina se apropie de comod` [i se uit` la obiectele care se
aflau pe ea. Remarc` imediat o iesle \n miniatur` a[ezat` pe un
col]. Era singurul semn al Cr`ciunului din \nc`pere. Al`turi se afla
o fotografie \ng`lbenit`, \ntr-o ram` aurit`…
Sabrina lu` fotografia [i o examin` cu aten]ie. C`lare pe un
c`lu] negru, o feti]` cu obraji buc`la]i râdea \n hohote. |n planul
doi, se distingea un decor de western. Un b`rbat usc`]iv [i
\mbr`cat \n cow-boy o saluta cu p`l`ria, model Stetson. Sus, \n
stânga erau scrise câteva cuvinte. Cerneala se decolorase dar
Sabrina reu[i s` deslu[easc`: „Micu]ei mele Hannah, Februarie
1915“.
UNDEVA LA SAN DIEGO 59

– James, uit`-te aici! murmur` tân`ra, \ntinzându-i fotografia.


El se uit` o clip` [i ridic` privirea.
– Deci, nu sunt pove[ti… Hannah a jucat cu adev`rat \n filme.
– Prietenul t`u Brian a spus acela[i lucru?
James puse fotografia pe comod` [i ridic` din umeri.
– Poate c` purta alt nume. Dac` Hannah era m`ritat`, Vickers ar
putea fi numele so]ului. Fotografia asta e f`cut` acum [aptezeci de ani.
Se uit` la Sabrina [i zâmbi.
– Totul se schimb` atât de repede \n via]`. Cum s` [tii ce a
f`cut dup` aceea…
– Dar trebuie c` a cunoscut pe cineva care s` se-ntrebe ce i
se-ntâmpl` sau unde este, r`spunse Sabrina, uitându-se la mica
iesle. Cred c` p`streaz` obiectul `sta de mult` vreme, ad`ug` ea.
Ieslea asta n-a fost f`cut` de curând.
James lu` ieslea cu delicate]e [i o puse \n c`u[ul palmei.
– E f`cut` de mân`… Dumnezeule, trebuie s` existe un mijloc
de a o g`si pe Hannah. Ieslea asta e u[oar` ca aerul, dar exist`. A[a
[i Hannah…
– Ai vreo idee?
– Vreau s` r`mân pe aici, disear`. Poate s` apar` b`trânul
William.
Sabrina se ab]inu s`-i spun` s` fie prudent. La urma urmei, [tia
[i singur ce trebuie s` fac`.
– De ce nu dai un anun] la TV? \l \ntreb`, totu[i.
– M-am gândit, dar Murray nu vrea ca istoria s` devin` prea
zgomotoas`.
Se uit` cu aten]ie la Sabrina.
– Vrei [i tu s-o g`sim, la fel de tare ca [i mine, nu-i a[a?
– Da, murmur` Sabrina, plecând ochii. Nu m` pot \mpiedica.
{i totu[i, mi se pare o nebunie!
James \i surâse cu tandre]e.
60 MARY ANNE WILSON

– {i când te gânde[ti c` ieri, la ora asta, nici nu te


cuno[team… Iar acum c`ut`m \mpreun` o b`trân` vagabond`, de
care nu-i pas` nim`nui… |]i mul]umesc, Sabrina.
Tân`ra \[i mu[c` buzele.
– Te rog. N-ai pentru ce. Am avut [i alte motive s` accept
munca asta…
|[i scoase aparatul foto.
– Lumina nu-i prea grozav`, totu[i a[ trage ni[te cadre.
|n timp ce ea regla aparatul, James examin` camera cu aten]ie.
– Se pare c` a plecat f`r` s`-[i ia lucrurile. Asta dovede[te c`
vroia s` se-ntoarc`, zise el \ncet.
Absorbit` cu treaba ei, Sabrina nu-i r`spunse. Lu` câteva
instantanee [i apoi se apropie de James, care o a[tepta la u[`.
– Putem s` ne oprim câteva momente la studio, \nainte s` te
duc acas`? o \ntreb` el.
– Da, cu condi]ia s` fiu acas` la orele [ase, \i r`spunse tân`ra.
James se uit` la ceas.
– E trei [i jum`tate. Avem timp suficient.
– Foarte bine. Atunci, s` mergem.
Aruncar` o ultim` privire prin \nc`pere [i ie[ir`. James \nchise
u[a cu cheia. Apoi coborâr` scara \n t`cere. Proprietarul \i a[tepta
jos, cu o halb` de bere \n mân`.
– A]i stat s` v` scrie]i memoriile? spuse el, adresându-i-se lui James.
Acesta \l l`s` f`r` r`spuns.
– Cred c` a]i mai fost pe aici, relu` b`rbatul, privindu-l cu
aten]ie.
– Nu, zise James, e prima oar`.
O lu` pe Sabrina de bra] [i se preg`tea s` ias`, când patronul \l
b`tu u[or pe um`r.
– |n orice caz, am impresia c` te-am mai v`zut pe undeva,
morm`i acesta din urm`. Hai, la revedere! mai ad`ug` [i \nchise u[a.
Capitolul 7

James se preg`tea s` deschid` u[a ma[inii, când Murray ie[i din


restaurant.
– A]i g`sit ceva interesant? \ntreb` el apropiindu-se.
– Nu, chiar nimic, \i r`spunse James.
O invit` pe Sabrina s` intre \n ma[in`.
– {i acum, ce face]i?
– Disear` o s` dau o rait` pe la Felinarul albastru, fiindc` e una
din bombele pe care le frecventa William. Nu se [tie niciodat`.
– {i eu? Eu ce s` fac? \ntreb` el disperat.
– Stai aici. E mai bine s` fii aici, dac` Hannah \ncearc` s` ia
leg`tura cu tine. Po]i s` suni [i la poli]ie s` vezi dac` n-au nout`]i.
|ntreab` de Calvin Browski [i spune-i c` suni din partea mea. O s`
te ajute.
– Am \n]eles [i te rog, ]ine-m` la curent.
|n timp ce James o pornea spre studiourile de la Canalul Trei,
Sabrina se gândea ce s`-i spun` mamei sale.
– Nu m` a[teptam s` fie o asemenea aglomera]ie, zise
James.
62 MARY ANNE WILSON

Pe cele patru benzi ale bulevardului, ma[inile rulau efectiv bar`


la bar`. James frân` brusc, ca s` evite un motociclist care sta]iona
imprudent [i ma[ina r`mase pe loc.
– Asta mai lipsea, s` r`mânem bloca]i \n ambuteiaj, spuse el,
\n`bu[indu-[i o \njur`tur`.
Se uit` spre Sabrina.
– Spune-mi, ce c`utai asear` \n cartierul `sta?
Ea ridic` u[or din umeri.
– A fost o \ntâmplare. Trecusem pe aici s`pt`mâna trecut` [i
remarcasem fa]ada teatrului Fenwick. Mi-a pl`cut felul \n care este
decorat [i doream s` trag câteva cadre de noapte. Dup` aceea am
privit f`r` o ]int` precis`… [i m-am trezit pe strada asta. Am fost
fascinat` de anima]ia care domnea peste tot, de firmele de neon,
de mul]imea de culori…
James r`mase t`cut câteva clipe, apoi se hot`r\ brusc.
– Sabrina, mi-ai spus c` ai fost c`s`torit`. So]ul t`u era [i el
artist? Fotograf, de exemplu…?
|nainte s`-i r`spund`, tân`ra trase adânc aer \n piept.
– Nu, era avocat. {i nu [tiu exact dac` ar fi fost \n stare s` fac`
o poz` cu un aparat automat de fotografiat.
– Ca [i mine, de altfel!
– So]ia ta lucra \n televiziune? \l \ntreb` [i Sabrina.
– Alisa era, este [i va fi \ntotdeauna o student` etern`. {i-a luat
o saco[` de diplome care nu-i servesc la nimic [i din câte [tiu \nc`
mai urmeaz` tot felul de cursuri!
– |mi place s` cred c` glume[ti.
– Nici un pic… Sunt doar realist, cum ]i-am mai spus.
– {i nu lucreaz` nic`ieri?
– Nu. Din \ntâmplare, [i-a g`sit un b`rbat care-i satisface toate
capriciile.
UNDEVA LA SAN DIEGO 63

– |n]eleg… murmur` tân`ra femeie.


T`cerea se a[ternu din nou \ntre ei. James arunc` o privire
gr`bit` spre \nso]itoarea lui. Aceasta radia un fel de fragilitate
care-l emo]iona profund. Totu[i, o cuno[tea pu]in. {i cu cât trecea
timpul, sim]ea c` se ata[az` mai mult de ea.
Ajunser` la studiori pe la cinci [i jum`tate. Dup` ce trecur`
dincolo de u[a de la intrare, Sabrina remarc` imediat o agita]ie [i
o forfot` deosebite.
– Tocmai preg`tesc jurnalul de la ora optsprezece, \i explic`
James. {i \n plus, [edin]a de redac]ie probabil c` s-a terminat.
|ntr-o asemenea situa]ie, atmosfera e un pic tensionat`, mai ales
dac` unul dintre produc`tori a adus vorba despre eterna
problem` a bugetului!
– Tu nu pari prea preocupat, observ` Sabrina.
– Mai mult sau mai pu]in… \i r`spunse James, \mpingând u[a
de sticl` ce d`dea acces spre un [ir de birouri.
Din partea cealalt` ap`ru un b`rbat de talie mijlocie. James nu-l
observ` [i-l \mbrânci zdrav`n f`r` s` vrea.
– La dracu, Chapman… Nu po]i s` te ui]i pe unde mergi?
Blond [i uscat, necunoscutul \l fulger` pe ziarist cu privirea.
– Ah, \mi pare r`u Carson… Nu te-am v`zut! Sper c` nu ]i-am
f`cut nici un r`u.
– Hm… Nu s-a \ntâmplat nimic. Ce cau]i pe aici?
– Carson, ]i-o prezint pe Sabrina MacFarland, fotograf,
lucreaz` cu mine. Sabrina, ]i-l prezint pe Carson Davies, directorul
de programe.
Ni]el \ncordat`, tân`ra \l salut` pe director, gândindu-se c`
\ntâlnirea ar fi putut s` aib` loc \n circumstan]e mai fericite…
Sim]i cum o apas` privirea de o]el albastru a lui Carson
Davies.
64 MARY ANNE WILSON

– Chapman, relu` acesta. Spune-mi ce cau]i pe aici? Te


credeam \n vacan]`! {i s` nu-mi spui c` te-ai \ntors din simpatie
pentru mine… Hei, cum sta]i cu montajul? \ntreb` un b`rbat care
trecu cu ni[te bobine de film \n bra]e.
– S-a terminat. |ncerc acum filmul \n aparatul din studio, \i
r`spunse cel \ntrebat f`r` s` se opreasc` din mers.
Carson \l urm`ri cu privirea [i-i surâse lui James.
– Iart`-m`, tocmai am ie[it dintr-o [edin]` de redac]ie cam
agitat`.
– N-am nici cea mai mic` \ndoial`, \i r`spunse James.
– Trebuie s` l`muresc ni[te lucruri cu Jill. De data asta, vroia
s` fac` „Vân`torul de vise“ \n America de Sud! Nici mai mult nici
mai pu]in! Emisiunea asta cost` cât bijuteriile coroanei… James,
cred c` n-ai venit doar ca s` m` vezi! Vrei s`-mi ceri ceva?
– Nici vorb`, Carson. M-am \ntors doar fiindc` \mi era dor
de voi.
– Serios? {i de ce te n`puste[ti peste mine pe culoare?
Mirat`, Sabrina urm`rea schimbul de replici amicale dintre cei
doi b`rba]i. Era evident c` lui James nu-i era fric` de directorul
s`u.
– Gata cu gluma, spuse ziaristul \ncruci[ându-[i bra]ele. Am
\ntr-adev`r ceva important s`-]i cer. Acord`-mi zece minute.
– Zece minute? N-ai putea s`-mi explici totul \n zece cuvinte?
James scutur` din cap [i apoi se uit` atent la Carson.
– Vreau s` dovedesc c` televiziunea Canal Trei are inim` cu
adev`rat! }i-am spus totul \n unsprezece cuvinte…
– V`d c` [tii s` numeri!
– Iar tu e[ti prost dispus.
Carson schi]` un surâs.
– Foarte bine James, du-te \n birou imediat. O s`-mi explici
totul \n am`nunt. |ncântat s` te \ntâlnesc, Sabrina, ad`ug` el
UNDEVA LA SAN DIEGO 65

\ntorcându-se spre tân`ra femeie, [i \mi pare r`u de aceast` mic`


alterca]ie. James nu se uit` niciodat` pe unde merge! Pe curând.
Spunând aceasta, se-ntoarse [i disp`ru rapid \ntr-un birou.
– Carson Davies, st`pânul corabiei, imediat dup`
Dumnezeu… observ` James, suspinând.
– Nu pare a fi [i st`pânul t`u!
Ziaristul se strâmb` pu]in.
– Sabrina, e imposibil s`-]i ascund` omul ceva…
Se \ntrerupse, uitându-se la aparatul de fotografiat.
– Ce-ar fi s` dai la developat filmul aici? |n felul `sta, vom avea
fotografiile imediat.
Sabrina nu ezit` prea mult. |i pl`ceau prea mult orele pe care
le petrecea \n camera obscur`. S`-[i developeze singur` filmele, i
se p`rea un fel de alchimie palpitant`…
– |mi pare r`u James, prefer s-o fac singur`. O s` le ai mâine
diminea]`.
– N-am decât s`-]i respect dorin]a.
Parcurser` culoarul \n t`cere.
– Ce se-ntâmpl` aici? zise James descoperind u[a de la biroul
s`u larg deschis`.
|n`untru, Brian Lake era a[ezat confortabil \n fotoliu [i
strângea telefonul la ureche cu um`rul.
– Da, apreciez \n mod deosebit gestul dumneavoastr`. Când
dori]i. Pe curând.
Dup` ce \nchise, le explic`:
– M-am a[ezat aici pentru c` e singurul loc lini][tit din \ntreaga
cl`dire. Chiar [i la documentare au \nnebunit cu to]ii!
– Ai cumva nout`]i? \ntreb` James.
– Nu. |n continuare, nici urm` de Hannah Vickers la
Hollywood. Trebuie c` avea alt nume.
66 MARY ANNE WILSON

– Desigur, fiindc` noi am descoperit o fotografie veche care


dovede[te c` a jucat \n filme.
Cu aceste cuvinte, ziaristul scoase din buzunar cutia de
chibrituri [i i-o \ntinse lui Brian.
– Cutia asta este de la o tipografie specializat` \n obiecte
personalizate. E \nchis` \n timpul vacan]ei de Cr`ciun. Po]i s`-l
g`se[ti pe patron?
– Poate s` ia mult timp, dar o s` \ncerc.
– P`streaz-o. {tiu c` ai s` faci tot ce este omene[te posibil.
– La revedere, zise Brian \ndreptându-se spre u[`.
Dup` plecarea lui, James se uit` la fat`.
– Cred c` scumpul domn Carson ne a[teapt`. S` mergem.
Sabrina \l urm` pân` ajunser` la u[a pe care era scris numele
directorului de programe. James b`tu scurt de dou` ori [i intrar`
imediat.
Carson era a[ezat la birou [i le f`cu un semn din cap.
– |ncepusem s`-mi pierd r`bdarea! V` rog, lua]i loc.
Sabrina fu pl`cut surprins` de confortul care domnea \n
\nc`pere. Lu` loc \ntr-un fotoliu de piele din fa]a biroului lui
Carson [i se uit` la acesta zâmbind politicos. Judecând dup`
aparen]e, acesta nu se afla \n cea mai bun` dispozi]ie.
James se a[ez` [i el [i a[tept` ca directorul s` spun` ceva.
– Sunt numai urechi, James. Trebuie s` fie ceva al naibii de
important dac` insi[ti atât.
– Exact, \i r`spunse ziaristul.
Apoi \ncepu s`-i povesteasc` lui Carson, care d`dea din când \n
când din cap.
– Ca s` concluzionez, Carson, a[ vrea s` fac o emisiune
special`.
Cuvintele acestea c`zur` ca un t`i[ de ghilotin`. Sabrina v`zu
cum chipul lui Carson se crispeaz` imperceptibil.
UNDEVA LA SAN DIEGO 67

– Dac` am \n]eles bine, zise rar directorul, vre]i s` face]i o


emisiune special` despre o vagabond` care, pentru moment, nu e
de g`sit.
– Am s-o g`sesc, chiar dac` pentru asta va trebui s` angajez un
detectiv particular.
Carson \ncrunt` din sprâncene.
– Dar dac` e moart`?
James se ridic` brusc, strângând din f`lci.
– Carson, [tii c` dac` am spus c` fac o emisiune special`, po]i
conta pe mine.
– Mai pu]in \n cazul \n care totul se termin` ca ultima oar`?
remarc` directorul, cu un aer sumbru.
James r`mase o clip` t`cut. |n camer` domnea o tensiune
insuportabil`.
– E ultimul t`u cuvânt? \ntreb` ziaristul \n cele din urm`.
Carson r`mase impasibil.
– James, [tii de ce te \ntreb toate astea. Dar este hot`rât, \]i
aprob proiectul. O s` \ncerc s`-]i g`sesc o fereastr` \n program
spre mijlocul lui ianuarie. Apoi ar`t` din cap spre Sabrina.
– Aranjeaz` cumva s` primeasc` un onorariu, dac` vrei.
– Am [i aranjat, r`spunse James, destins dintr-o dat`.
Sabrina urm`rise cu aten]ie toat` discu]ia. Dar acum nu avea
decât o singur` dorin]`: s` ias` cât mai repede cu putin]` din
\nc`pere. Se ridic`.
– Dac` mai sunt [i alte probleme de pus la punct, v` pot l`sa
singuri [i iau un taxi, \i spuse lui James.
– Nu, am terminat. Dar numai dac` domnul director nu are [i
alte \ntreb`ri.
Cei doi b`rba]i se uitar` o clip` unul la cel`lalt, apoi Carson
d`du din cap.
68 MARY ANNE WILSON

– Nu mai am alte \ntreb`ri, James.


Ziaristul \l salut` [i se-ndrept` spre u[`. Ajun[i pe culoar, \[i
puse mâna pe um`rul Sabrinei.
– Sabrina, te rog \nc` o dat` s` m` a[tep]i. Vreau s` m` schimb
\nainte s` m` \ntorc \n port. Mi-am l`sat zdren]ele alea \n birou.
Ca s` nu m` mai duc \napoi acas`.
– Sigur, te a[tept.
James intr` \n biroul lui Carson, f`r` s` mai bat` la u[`.
– Pot s`-]i folosesc baia, cinci minute?
Carson era a[ezat la birou [i p`rea gânditor.
– De când ai \nceput s`-mi ceri permisiunea?
– De când am hot`rât s` devin un tip respectabil.
Carson ridic` din umeri.
– Du-te, dar s`-]i folose[ti aparatul personal de ras.

***

James conducea \n t`cere. Caloriferul ma[inii [i torsul regulat


al motorului \ncepur` s-o toropeasc` pe tân`ra femeie. Lipindu-[i
fa]a de geamul portierei, \ntreb` brusc:
– James, ce te-a f`cut s` produci „Drept la inim`“?
– De fapt, e o idee a lui Carson. Avea nevoie de un reporter
care s` mearg` pe teren [i s` vad` ce doresc telespectatorii.
– {i ce doresc?
– Doresc emisiuni care s`-i priveasc` personal. Ideea emisiunii
„Drept la inim`“ e s` pun` televiziunea \n serviciul lor, s`-i ajute,
dac` este posibil.
– Este o ambi]ie nobil`…
– Nu fi cinic`.
– Nu sunt cinic`. G`sesc c` aceast` idee este generoas`. Tot
atât de generoas` ca [i tine, spuse ea cu voce [optit`.
UNDEVA LA SAN DIEGO 69

|nchise ochii [i-[i l`s` gândul s` hoin`reasc` aiurea. N-avea


chef de vorb` [i se sim]i fericit` c` James \n]elesese asta.
Deodat`, ni[te imagini \i revenir` \n memorie: z`pada, ma[ina
ei care nu vroia s` porneasc`. Vroia s` fug`, s` scape de Dean…
Sim]i o mân` \n gât, cuvintele i se \nghesuir` pe buze.
– Ce spui, Sabrina? \ntreb` James.
– Poftim?
– Am crezut c` ai spus ceva.
– Nu, spuse ea, str`duindu-se s`-[i recapete calmul.
– De pu]ine ori mi s-a \ntâmplat s` fie z`pad` de Cr`ciun,
continu` James f`r` s` remarce tulburarea interlocutoarei sale.
Dean \i spunea ne\ncetat c` nu se simte bine, c` e surmenat.
Dup` trei ani, reu[ise \n cele din urm` s` \n]eleag` ce-l f`cea s`
se-nchid` \n birou! Ie[ea de acolo \ntotdeauna cu o privire goal`,
cu mâinile tremurânde [i \ntr-o stare de euforie pe care n-o avea
\n mod obi[nuit.
– }i-ar pl`cea s` schiezi?
Vocea lui James se amesteca \ntr-un fel straniu cu amintirile. O
auzea \n`bu[it, aproape ireal`.
– Uneori mi se \ntâmpla.
Dar, spunând cuvintele astea, tân`ra femeie \l auzea pe Dean
repetându-i: „O s` schiem de Cr`ciun. Am nevoie de aer curat. Nu
sunt atât de prins… O s` schiem… Vreau ca totul s` se termine.“
– Sabrina? |]i place s` schiezi?
– Nu [tiu s` schiez, spuse ea cu greu.
Dou` zile de r`gaz [i speran]e firave. Apoi, Dean rec`zuse. De
aceast` dat`, decep]ia fusese prea mare, e[ecul imposibil de
suportat. Plecase.
Totu[i, Dean fusese singurul b`rbat din via]a ei. Se
cunoscuser` la \nceputul adolescen]ei, la acea vârst` dulce [i
tulbur`toare, când fiecare este gata s` dea totul celuilalt. Se
70 MARY ANNE WILSON

\ndr`gostiser` cu pasiune. Abia dup` mul]i ani descoperise drama


\n care se afla Dean. Se luptase cu \nver[unare, folosindu-se de
toate vicleniile dragostei ca s`-l ajute s` ias` din infernul \n care se
g`sea.
Lupta aceasta o l`sase epuizat`, f`r` dorin]` de via]`.
Dean \i era mai str`in ca nicicând. Tr`ia \ntr-un univers \n care
drogurile luaser` locul oric`rui sentiment omenesc.
Disperat`, se suise \n ma[in` [i condusese timp de trei ore, f`r`
s` [tie unde merge. Apoi se-ntorsese acas`: ningea monoton.
Z`pada acoperea totul cu un linzoliu alb.
Nu o c`l`uzea dragostea. Nu. Dar nu putea renun]a. Urcase
sc`rile cu greu… U[a de la dormitor era larg deschis`… Se
apropiase…
|[i \nfipse unghiile \n palme. Nu mai vroia s`-[i aminteasc`. Dar
imaginile acelea \i reveneau f`r` \ncetare. Nu reu[i s` scoat` nici
un sunet.
Dean \ntins pe pat… nemi[cat… oglinda pe covor… pe
oglind`, un praf alb.
Un strig`t \i sfâ[ie pieptul.
Capitolul 8

– Sabrina?
|ntr-o frac]iune de secund`, tân`ra femeie \[i d`du seama c`
de fapt nu reu[ise s` scoat` nici un sunet.
– Da, James, murmur`, ce s-a \ntâmplat?
– Am ajuns la tine acas`.
Ea \[i descle[t` degetele [i respir` adânc. Apoi \[i \ndrept`
privirea c`tre James. Cu impermeabilul acela ponosit [i cu [apca
pe cap, i se p`rea un str`in.
– N-am sim]it cum a trecut timpul… Cuno[teai drumul, nu-i
a[a? \i spuse, redresându-se \n scaun.
– Dar tu, dormeai?
– Nu, picoteam [i m` gândeam.
James intr` pe aleea la cap`tul c`reia se afla casa ei. Opri \n fa]a
cur]ii [i opri motorul.
– Nu te conduc pân` la u[`. Dup` cum sunt \mbr`cat, cred c`
e mai bine s` nu m` ar`t!
Sabrina \[i lu` geanta [i ezit` un moment, \nainte s` ias`. Ideea
de a intra \ntr-o cas` goal` o umplu de o team` nel`murit`.
72 MARY ANNE WILSON

– Bine, \]i mul]umesc c` m-ai condus… spuse ea ezitant`.


|n \ntuneric nu i se putea distinge expresia fe]ei. Relu` cu
efort:
– M` voi gândi la tine \n seara asta. Sper ca totul s` mearg`
bine.
Ar fi vrut ca acel moment s` se prelungeasc` la nesfâr[it. |i era
atât de bine lâng` el…
– O s` te sun mâine diminea]` ca s` ne \ntâlnim pe undeva,
spuse el, mângâind-o pe mân`.
Tulburat`, \l l`s` s` termine [i apoi deschise portiera.
– Pe mâine, James.
Dup` ce Fordul disp`ru dup` col]ul str`zii, se-ndrept` \ncet
spre u[a de la intrare. Pe când introducea cheia \n broasc`, auzi
soneria telefonului. Era maic`-sa, f`r` \ndoial`! Se repezi \n salon,
c`ut` pe pip`ite \ntrerup`torul, se \mpiedic` de ceva [i \n cele din
urm` ridic` receptorul, la a [asea sonerie.
– Alo? \ntreb`, gâfâind.
– |n sfâr[it! |ncerc de câteva ore s` te g`sesc, \i r`spunse mama
ei, la cel`lalt cap`t al firului.
– Mam`, doar ]i-am promis c` am s` te sun seara asta.
– {tiu, dar este ora zece seara [i vreau s` m` culc.
– Iart`-m`, spuse Sabrina. Am uitat de decalajul orar, \mi pare
r`u.
– |n sfâr[it, am dou` lucruri importante s`-]i spun. Te-a c`utat
un b`rbat dup`-amiaza asta. Mi-a explicat c` este vorba de o poli]`
de asigurare. Dar nu cred povestea asta.
Sabrina se sprijini de zid, sim]indu-[i picioarele nesigure.
– Crezi c` era un reporter?
– Da, am vrut s`-]i spun c` n-ar trebui s` vii acum pe aici.
N-ar fi prudent.
UNDEVA LA SAN DIEGO 73

– Lini[te[te-te, mam`. N-aveam de gând s` vin. Am ceva


de lucru \n vacan]a asta de Cr`ciun, spuse Sabrina cu
u[urare.
– {i \n ce const` lucrul acela de care te ocupi?
– Este un fel de studiu sociologic, \ntr-un cartier s`rac din San
Diego.
{tia \ns` c` mama ei o s` fie satisf`cut` de r`spuns.
– Bine, draga mea, te s`rut [i ]ine-m` la curent.
– {i eu te s`rut mam` [i spune „Cr`ciun fericit“ la toat` lumea,
din partea mea.
Dup` ce \nchise, tân`ra femeie \[i l`s` privirea s` hoin`reasc`
prin \nc`pere. Acum era obi[nuit` cu t`cerea. De când murise
Dean, trebuise s` \nve]e s` \nfrunte singur`tatea. Dar \n seara
aceea se sim]ea totu[i deosebit de singur`. |[i l`s` aparatul de
fotografiat [i se-nchise \n laborator. Dup` mai pu]in de un sfert de
or`, atârna pe sfoar` probele, la uscat. Printre cele treizeci [i [ase
de cadre g`si trei care i se p`rur` suficient de interesante ca s` le
m`reasc`. Un cli[eu \nf`]i[a fa]ada barului Flaunder's [i celelalte
dou` erau luate \n camera la Hannah.
Tân`ra femeie aranj` cu meticulozitate materialul, stinse
lumina [i ie[i \n salon. Pentru prima oar`, dup` mult timp, se
sim]ea ap`sat` de t`cere. Se uit` la televizorul portativ pe care-l
]inea \ntr-un col] al camerei. Nu ezit` nici o secund`. Ap`s` pe
buton. Pe al treilea. F`r` succes. Ecranul era zebrat \n dungi albe
[i negre. |nciudat`, r`suci antena \n toate p`r]ile [i atunci auzi
telefonul. Cine putea s` sune la ora asta? Ezit` o clip`, apoi se
gr`bi s` ridice receptorul.
– Sabrina?
James. Se l`s` s` cad` pe pat [i \n]elese deodat` cât efort
trebuise s` fac` pentru a nu se gândi la el \n ultimele ore.
74 MARY ANNE WILSON

– Da, James, ai dat peste ceva interesant \n seara asta?


– Nu. Cum au ie[it pozele din camera lui Hannah?
– Nu prea r`u. O s` le vezi mâine… Vrei s` ne \ntâlnim la
Murray?
– Nu. Trec s` te iau pe la prânz, e mai simplu.
Cu ochii \nchi[i, Sabrina \ncerca s` se impregneze de vocea lui
cald` [i profund`.
– E[ti tot \n ora[? \ntreb` ea.
– Nu, sunt la o prieten`. N-o s` \ntârzii prea mult. Pe mâine,
Sabrina.
– Pe mâine, \i r`spunse, sim]ind un pumnal \n inim`.
Imediat ce \nchise, se blestem` \n gând. De ce nu se gândise
mai \nainte? Era evident c` un b`rbat atât de atr`g`tor ca James,
trebuia s` aib` o prieten`…
Cu moartea \n suflet se vâr\ \n a[ternut [i r`mase cu ochii larg
deschi[i. Chipul lui James nu-i ie[ea din minte. Erau oare primele
simptome ale dragostei? |nchise ochii [i savur` din plin deliciile
acestei noi senza]ii.
|n seara aceea, adormi f`r` team`. {tia c` n-o s` mai aib`
co[maruri.

***

Lui Hannah nu-i pl`cuse niciodat` s` stea \n \ntuneric. Avea o


team` copil`reasc` pe care trecerea timpului nu reu[ise s` i-o
alunge. Dar nu trebuia s` fac` nici o mi[care, s` n-o aduc` el.
William o asigurase c` o s` fie departe, dar nu-l crezuse decât pe
jum`tate. B`rbatul nu va abandona partida a[a de u[or. Nu el. {i
nu dup` ceea ce f`cuse.
|nchise ochii [i se-nf`[ur` mai strâns \n p`tura pe care o purta
deasupra mantoului. Continu` s` joace un joc de memorie
UNDEVA LA SAN DIEGO 75

„Aminte[te-]i, aminte[te-]i“ era formula magic`. Se scufund` din


nou \n trecut, \n timpul când totul mergea atât de bine. Era cu
mult` vreme \n urm` când mama \i spunea pove[ti ca s` nu-i mai
fie fric` de \ntuneric.
Un zgomot u[or o f`cu s` tresar`. Se a[ez` pe pat [i trase cu
urechea. Sus, oamenii veneau [i plecau. Poate c` „cel`lalt“ era
printre ei. Cel care-i vroia r`ul.
Dac` era nevoie, mai putea rezista o vreme. |i mai r`m`seser`
provizii: dou` tablete de ciocolat`, alunele pe care i le adusese
William [i ni[te sticle cu ap`. Pentru sp`lat \i era suficient`
chiuveta. Acum \n]elese de ce nu vorbise nim`nui de locul `sta.
Dar când o s` se \ntoarc`? |i era atât de fric` [i se sim]ea atât
de singur`… „Aminte[te-]i, aminte[te-]i“ \i spunea o voce din
trecut…
Filmul cu Bill. Era atât de atent. Ea era atacat` de indieni [i el
o salva, c`lare pe un cal mare. Mai auzea [i acum trop`itul
copitelor… O salva… Ca [i William.
– William, unde e[ti? [opti Hannah, \n \ntuneric.

***

James se pr`bu[i pe canapeaua de piele [i-[i goli paharul de


coniac. De când \i telefonase Sabrinei cu dou` ore mai \nainte, nu
\ncetase s` se gândeasc` la ea.
– James?
|[i ridic` privirea spre Brian.
– Mai vrei un pahar? \l \ntreb` acesta.
James se uit` la ceas. Ar fi trebuit s` mai prelungeasc` aceast`
[edere la Kathy, prietena lui Brian, dar sim]ea nevoia s` fie
singura.
76 MARY ANNE WILSON

– Mul]umesc, Brian, dar nu vreau s` mai r`mân, spuse el [i se


ridic`. V` mul]umesc la amândoi.
– A fost dr`gu] din partea ta c` ai trecut s` m` vezi, \i
r`spunsese Kathy, o tân`r` femeie brunet` foarte frumoas`.
James o s`rut` pe Kathy [i se-ndrept` spre u[`.
– {tii, am aflat ni[te lucruri care te-ar putea interesa despre
prietena ta, spuse Brian \nso]indu-l.
– Despre Sabrina?
– Da. I-am dat telefon unui prieten de la o televiziune local`,
nu departe de locul unde locuiesc p`rin]ii ei.
– {i ce ]i-a spus?
– Dean Gregory a murit pe când se aflau \n vacan]` \n casa
de la ]ar` a p`rin]ilor Sabrinei. Când au sosit ajutoarele, era
prea târziu. |ntâmplarea a f`cut vâlv`. Dar când prietenul meu
s-a dus s-o viziteze pe mama ei, aceasta practic a negat c` ar avea
o fiic`.
– Asta fiindc`, f`r`-ndoial`, vrea s-o protejeze, r`spunse James.
Uneori ziari[tii fac mai mult r`u decât bine!
Brian \i arunc` o privire mirat`.
– |]i mul]umesc c` te ocupi de toate astea. Pe mâine, mai
ad`ug` James deschizând u[a.
– Odihne[te-te, spuse Brian, cred c` ai nevoie.

***

Sabrina se trezi cu sentimentul c` abia se culcase. Soarele


n`v`lea impetuos \n camer`. Se uit` la de[tept`tor [i constat` cu
stupoare c` era ora zece. |[i \n`bu[i un c`scat [i se ridic` pentru a
face un du[. Ajuns` sub jet, se frec]ion` cu energie, apoi \[i puse
un pulover violet [i un pantalon negru. Cobor\ apoi \n buc`t`rie
s`-[i fac` o cea[c` de cafea.
UNDEVA LA SAN DIEGO 77

|n acel moment, se auzi soneria de la intrare. |[i consult`


ma[inal ceasul de la mân`. Ar`ta ora unsprezece. James trebuia s`
apar` \nspre prânz. Un sentiment de nelini[te o marc` deodat`,
amintindu-[i de avertismentele mamei sale.
– Cine e? \ntreb`, de dup` u[`.
– James.
U[urat`, r`suci cheia [i deschise u[a. James st`tea \n prag,
\mbr`cat cu blugii lui dintotdeauna [i ]inând mâinile \n
buzunarele de la giac`.
– Bun`, Sabrina, spuse el surâzând.
– Ai venit mai devreme! remarc` ea, pu]in \ncurcat`.
– {tiu, dar am terminat ce aveam de f`cut mai devreme decât
era prev`zut [i cum vremea st` s` se strice, mi-am zis c` am putea
s` recunoa[tem locurile \ncepând chiar de acum.
– A[teapt`-m` un minut, James. Vreau s`-mi caut lucrurile,
spuse Sabrina, \ndreptându-se spre scar`.
Urc` câteva trepte apoi se-ntoarse. El r`m`sese \n mijlocul
camerei, cu ochii fixa]i asupra ei.
– Dac` vrei s` vezi fotografiile, sunt \n laborator. {tii unde e,
nu-i a[a? \i spuse ea evitându-i privirea.
Dup` cinci minute, tân`ra femeie reveni \n laborator [i
constat` oarecum surprins` c` James alesese cele trei fotografii
care-i pl`cuser` [i ei.
– Sunt ni[te fotografii excelente, murmur` el, f`r` s`
se-ntoarc`.
Lu` cli[eul care ar`ta camera lui Hannah [i-l privi \n lumin`,
dând capul pe spate.
– Da, chiar este o fotografie foarte bun`. Prinde foarte bine
atmosfera, spuse \ntorcându-se spre ea.
78 MARY ANNE WILSON

Ochii lui alba[tri \ntâlnir` privirea Sabrinei. Timp de o


secund`, ea sim]i o emo]ie atât de puternic` \ncât trebui s` fac` un
efort supraomenesc s` nu se observe.
– A[a crezi? spuse \n cele din urm`.
– Absolut. Nimeni n-ar putea r`mâne insensibil la ceea ce ai
surprins pe pelicul`. Ai \ntr-adev`r talent, Sabrina.
Auzind cuvintele acestea, tân`ra femeie ro[i u[or. Deci era din
nou \n stare s`-[i arate sensibilitatea? Un pic ame]it`, se-ntoarse [i
\ncepu s`-[i \ncarce aparatul. Mai lu` \nc` dou` cutii cu film [i le
puse \n po[et`. Când \[i ridic` privirea, realiz` c` James o prive[te
cu aten]ie.
– Ceva nu e \n regul`? \l \ntreb`, schi]ând un surâs.
– Nu, dimpotriv`. Tocmai \mi spuneam c` sunt cam stupid,
imaginându-mi c` acea cutie de chibrituri ar putea s` m` conduc`
la Hannah. Dar sunt bucuros c` m-a ajutat s` te \ntâlnesc pe tine.
Puse fotografiile \ntr-un plic [i se-ndrept` spre salon.
– Este \ntr-adev`r o coinciden]` curioas`, recunoscu Sabrina,
\nchizând u[a laboratorului dup` ei.
Ajun[i \n ma[in`, James deschise radioul [i pornir` spre port.
Pe timpul drumului, se ar`t` deosebit de bine dispus [i-i ar`t`
punctele de atrac]ie ale ora[ului. |n timpul celor [ase luni
petrecute la San Diego, Sabrina nu reu[ise cu adev`rat s` afle
unde erau situate Muzeul Marinei, Facultatea de Litere [i Gr`dina
zoologic`… Remarc` deodat` c` norii \ncepuser` s` \ntunece
cerul, dar asta nu-i strica buna dispozi]ie.
Când ajunser` la Flaunder's, Murray \i a[tepta \n buc`t`rie. Un
miros de friptur` de curcan plutea peste tot, iar doi necunoscu]i
se \nvârteau \n jurul mesei de lucru.
– Vi-i prezint pe Charles [i Tony, spuse Murray, m` ajut` zilele
acestea.
Cei doi salutar` cu un semn din cap [i continu` s` lucreze.
UNDEVA LA SAN DIEGO 79

– Preg`tim cam o duzin` de curcani.


– Ave]i nout`]i? se interes` Murray, invitându-i pe amândoi s`
ia loc.
– Nu, r`spunse ziaristul. Ieri sear` am stat aproape patru ore
\n strad`. Era s` fiu arestat [i am strâns patru dolari. Asta-i tot!
Sabrina \l privi uluit`.
– Era s` fii arestat?
– Da, cred c` au zis c` perturb ordinea public`! r`spunse
James, surâzând \n col]ul buzelor. A trebuit s` [terg putina \n
vitez`.
– Dar nout`]i \n leg`tur` cu William? \ntreb` Murray.
– Nimic.
– Dar tu, ai sunat la comisariat?
– Da [i am cerut s` vorbesc cu detectivul Browsky dar nu era
acolo. |n afar` de el, nimeni nu [tia nimic despre Hannah.
Murray \[i scoase ochelarii [i-i [terse.
– Nu-mi fac prea multe speran]e, dar…
Se opri, auzind sirena strident` a pompierilor. U[a buc`t`riei
se deschise brusc [i Carlo se-ndrept` spre ei.
– S-a g`sit un corp sub schele, la col]ul str`zii, zise el rotindu-[i
ochii \n cap.
Murray se ridic` [i \[i puse ochelarii.
– Oh, Doamne… Cine este?
– N-au spus nimic. Crezi c` ar putea fi Hannah, [efule?
Murray nu r`spunse [i ie[i gr`bit din camer`. U[ile batante se
trântir` \n urma lui. Parc` \n]ele[i, Sabrina [i James se repezir` pe
urmele lui.
– Carlo, stai aici! zise James, \nainte s` ias`.
Ajun[i \n strad`, z`rir` imediat o aglomera]ie, nu departe de ei.
James o prinse protector pe Sabrina de bra].
80 MARY ANNE WILSON

– Sper s` nu fie Hannah, murmur` el, iu]ind pasul.


Sabrina \i arunc` o privire nelini[tit` [i sim]i o strângere de
inim` când z`ri [i o ambulan]` lâng` ma[ina pompierilor. Imediat
ap`rur` [i poli]i[tii, care \ncepur` s` elibereze locul.
Un num`r de curio[i r`m`seser` totu[i \n jurul schelei. Nu
departe de ei, ni[te brancardieri c`rau o targ`. Sabrina remarc` un
b`rbat care st`tea mai departe. |i d`du un cot u[or lui James.
– Uit`-te, nu-i Roy Lester? \l \ntreb`.
James \i urm`ri privirea [i-i confirm` din cap, dar aten]ia \i era
atras` de altceva.
– Hai s` vedem ce fac infirmierii, spuse el tr`gând-o spre
adunarea de oameni.
Murray era aplecat asupra brancardei, cu capul \n mâini. Se
apropiar` [i Sabrina scoase un ]ip`t \n`bu[it, z`rind fa]a tumefiat`
a b`rbatului \ntins pe targ`. Nu-l v`zuse decât \n fotografie, dar \l
recunoscuse imediat. Era William.
Capitolul 9

Sabrina sim]i cum o cuprinde panica. Imagini fragmentate \i


reveneau \n memorie. O noapte de iarn` – pompieri…
brancarde… Dean, \n ma[ina salv`rii. Dean acoperit cu un cear[af
alb.
Sângele \i zvâcnea \n tâmple [i trebui s` fac` apel la toat`
energia ca s`-[i p`streze sângele rece. F`r` s`-[i dea seama, \l
prinsese pe James de mân` [i-l strângea din toate puterile.
Murray se ridic` [i veni spre ei, palid la fa]`.
– E grav r`nit. M` duc cu el la spital…
Se \ntrerupse o secund` [i se uit` la James.
– Vrei s`-i spui lui Carlo s`-mi ]in` locul pân` m` \ntorc?
– Desigur, \i r`spunse acesta.
Dup` ce-i mul]umi, Murray se gr`bi spre ambulan]`. Se urc` \n
spate, al`turi de infirmier`, portierele se trântir` [i ma[ina porni
imediat, \n urlete de sirene.
James se uit` la tân`ra femeie.
82 MARY ANNE WILSON

– Sabrina, te sim]i bine?


– Da… am avut un [oc, e adev`rat, dar acum mi-a trecut.
Cu degetele \nc` \mpletite de ale lui, \ncepu s` râd` u[or. Avea
impresia c` exact \n acel moment doar simpla prezen]` a lui James
o ajuta s` nu se scufunde iar \n co[marul amintirilor sale.
– De ce râzi? o \ntreb` James.
Ea reu[i cu greu s`-i sus]in` privirea.
– Oh, cred c` pur [i simplu era s` le[in! Din fericire, e[ti lâng`
mine, mai ad`ug` ea râzând.
El \[i ridic` privirea.
– Sabrina, [tii c` po]i conta pe mine.
– {tiu…
– Iar acum o s` \ncerc s` aflu mai multe de la poli]ie. Dar
pentru asta… ar trebui s`-mi dai drumul la mân`.
Ea izbucni \n râs.
– Desigur, m-am ag`]at de tine f`r` s`-mi dau seama.
– Pe curând… \i spuse el \ncet.
Sabrina se uit` dup` el [i-[i ridic` gulerul la vest`. Un vânt
\nghe]at \ncepuse s` sufle.
James se-ndrept` spre poli]istul care r`m`sese lâng` schele.
Mul]imea se \mpr`[tiase dup` plecarea ambulan]ei.
– Ierta]i-m`, pute]i s`-mi spune]i ce s-a \ntâmplat? \ntreb`
politicos ziaristul.
– Ei, \nc` unul din golanii pe care-i \ntâlne[ti peste tot! A c`zut
de pe schel`! Sunt sigur c` era beat mort.
– {i a urcat atât de sus? se uit` James ne\ncrez`tor la
construc]ia metalic`.
– Da. A avut noroc c` unul din [efii [antierului a venit pe aici
\n diminea]a asta. Bietul b`trân a alunecat de la ultimul etaj, dac`
nu cumva s-o fi aruncat. Cu `[tia nu se [tie niciodat` mai ad`ug`
poli]istul \ncruntat.
UNDEVA LA SAN DIEGO 83

Deodat`, f`cu ochii mari, uitându-se mai atent la James.


– Dar… nu sunte]i de la televiziune? Nu sunte]i cel care face
emisiunea despre pove[ti adev`rate? \l \ntreb` el brusc.
L`sând umerii, ziaristul scutur` din cap.
– Nici pomeneal`. Sem`n`m poate, dar el e mai tân`r ca mine!
spuse el [i se-ndep`rt`.
Se uit` dup` Sabrina [i o z`ri un pic mai departe sprijinit` de
un zid. St`tea cu capul plecat [i p`rea \nc` sub impresia [ocului
prin care trecuse. F`r` \ndoial`, vederea b`trânului pe targ` \i
r`scolise amintiri dureroase… „Dumnezeule, via]a nu prea ne
face cadouri“ se gândi James, apropiindu-se de ea.
Sabrina ridic` fruntea [i-l \ntreb` cu o lucire de speran]` \n
privire:
– Ei?
– Poli]istul mi-a spus c` William a c`zut de pe schel`. A fost
g`sit de unul din [efii de [antier [i…
|n acel moment o ma[in` se ivi de dup` col] \n vitez` [i frân`
brusc lâng` ei. {oferul l`s` geamul jos [i se aplec` \nspre ei. Era
proprietarul de la pensiunea Derson.
– Bun`! {tiam eu c` o s` dau peste voi! zise el cu un surâs
u[or.
– Ne c`utai? \l \ntreb` James, apropiindu-se de ma[in`.
– Nu. Am auzit c` a avut loc un accident [i am venit s` v`d…
Apropo, u[a de la camera m`tu[ii voastre a fost spart`.
– Când s-a \ntâmplat? \l \ntreb` James, devenind atent.
B`rbatul ridic` din umeri.
– |n diminea]a asta, cred. Am auzit ni[te zgomote pe la [ase [i
am urcat. U[a de la camer` era larg deschis`. Dar nu mai era
nimeni acolo. Trebuie c` au fugit pe fereastr`. Oricum, au r`scolit
totul!
84 MARY ANNE WILSON

– {i poli]ia ce zice?
– Poli]ia? Nici n-am chemat-o. N-ar fi f`cut altceva decât mai
mult` dezordine… ad`ug` el blazat.
– Putem s` trecem pe acolo, peste cincisprezece minute?
B`rbatul ridic` din umeri, indiferent.
– Dac` vre]i…
Apoi ridic` geamul [i demar`. James se uit` dup` ma[in`, uluit.
– Oare ce c`utau \n camera lui Hannah? murmur` el pentru
sine. Nu era nimic de furat…
Sabrina nu spuse nimic. Nici ea nu \n]elegea.
– De ce vrei s` ne \ntoarcem acolo? \l \ntreb` \n cele din urm`.
– O s` [tiu când ajungem acolo. Dar mai \ntâi hai s`-l sun`m
pe Carlo.
Se \ntoarser` [i se \ndreptar` \n t`cere spre restaurant. Vântul
\ncetase, l`sând locul unui frig p`trunz`tor. James \[i ridic`
fermoarul la bluz` [i tân`ra sim]i \n acel moment nevoia s` se
strâng` lâng` el, ca s`-i simt` c`ldura binef`c`toare a trupului lipit
de al ei… Brusc, James se \ntoarse spre ea.
– A[ fi vrut s` vorbesc mai mult cu poli]istul, spuse el, dar m-a
recunoscut.
– Dar ce i-ai spus? \ntreb` Sabrina.
– I-am spus c` James Chapman este mult mai tân`r decât mine,
dar c` sem`n`m foarte mult.
– {i te-a crezut?
– Nu [tiu. Oricum, n-am mai stat s`-mi pun` [i alte \ntreb`ri.
Sabrina regret` c` nu-i v`zuse niciodat` emisiunea. Trebuia
neap`rat s`-[i pun` televizorul la punct!
– La ce te gânde[ti, Sabrina?
Timp de o secund` privirile lor se-ntâlnir`.
UNDEVA LA SAN DIEGO 85

– |mi spuneam c` nu te-am v`zut niciodat` la televizor, \i


r`spunse spontan.
– N-ai pierdut mare lucru!
– Ba nu, sunt sigur` c` e[ti telegenic. {i „Drept la inim`“
trebuie c` este o emisiune pasionant`. E[ti n`scut pentru meseria
de ziarist.
|n loc de r`spuns, el o cuprinse pe dup` umeri. Sabrina nu se
feri, \[i schimb` doar \ntr-o parte aparatul de fotografiat.
– A[teapt` s` vezi cu ochii t`i! \i zise James, râzând. Eu \ns` pot
s` spun c` tu ai talent. }i-am v`zut fotografiile.
– |mi place ce fac, recunoscu Sabrina. Asta e f`r`-ndoial`
important.
– Cum ai ajuns s` faci fotografii?
– A fost cumva din cauza mamei mele. |ntr-o zi pe când eram
\n vacan]`, mi-a cump`rat un aparat de fotografiat. Aveam [apte
ori opt ani… Cred c` vroia s`-mi g`sesc o ocupa]ie! zise tân`ra
râzând u[or.
– Ai avut o copil`rie fericit`? o \ntreb`, ]inând-o strâns lâng` el.
– Acum \mi dau seama c` da. |n vremea aceea, totul era
simplu. N-aveam griji, nici greut`]i materiale… Copil`ria a fost
pentru mine o perioad` privilegiat` a vie]ii.
– Este adev`rat. Dar nu suntem con[tien]i de acest privilegiu
atunci când suntem tineri. Doar retrospectiv…
– Dar tu? |mi \nchipui c` erai teroarea [colii! spuse Sabrina,
aruncându-i o privire mali]ioas`.
– Cum ai ghicit! Eram chiar mai mult decât teroarea [colii,
eram o adev`rat` n`past`! spuse el imitând vorbirea t`r`g`nat` a
celor din Texas.
86 MARY ANNE WILSON

– |mi \nchipui! {i doreai de pe atunci s` devii jurnalist?


– Nu. Am \nlocuit pe cineva la televiziunea local` [i am
descoperit c` lucrul `sta \mi place. Am dorit s` fac reportaje, s`
cunosc oameni, s` descop`r arizonturi noi. A[a a \nceput totul!
Ajunser` lâng` Flaunder's [i Sabrina \ntreb` deodat`:
– James, tu n-ai putea s` dispari f`r` s`-i pese cuiva, nu-i a[a?
El o privi surprins.
– A[a e. Dar tu?
Tân`ra r`mase descump`nit` o clip`. Disp`ruse o dat` ce-i
drept, dar nu avusese de ales.
– Nu [tiu. Chiar m-am \ntrebat câteodat`, murmur` ea.
James nu spuse nimic [i b`tu scurt la u[`. Carlo le deschise imediat.
– Intra]i le spuse când \i z`ri. Era Hannah?
– Nu, William, spuse James a[ezându-se la mas`.
Carlo f`cu ochii mari, n`ucit.
– William? Oh, nu… scoase el un geam`t. E mort?
– Nu, dar via]a-i atârn` de un fir de p`r. L-au dus la spital [i
Murray e cu el acum. Te-a rugat s`-i ]ii locul pân` se-ntoarce.
Carlo aprob` din cap [i d`du un pumn \n mas`, sc`pând o
\njur`tur`.
– Ce se-ntâmpl` cu cartierul `sta? {i poli]ia care nu face nimic,
dar nimic! {i cu Hannah ce s-a \ntâmplat? Poate c` \n clipa asta e
moart` de mult…
James se ridic` [i-i puse o mân` pe um`r.
– Lini[te[te-te Carlo, n-o s` v` l`s`m singuri. Acum trebuie s`
ne ducem la pensiunea Derson [i dup` aceea la spital. Vrei s`-i
transmi]i ceva lui Murray?
Carlo scutur` din cap.
– Nu, spuse simplu. O s` stau aici pân` se-ntoarce.
UNDEVA LA SAN DIEGO 87

***

Sabrina \[i \n`bu[i un strig`t de indignare când intrar` \n


camera lui Hannah. Dup` ce \nchise u[a cu grij`, James \naint`
pân` \n mijlocul camerei.
– Ei bine, au f`cut o treab` de profesioni[ti! spuse el uitându-se
\n jur.
P`rea c` un uragan se ab`tuse asupra lucrurilor din \nc`pere.
Toate obiectele personale ale lui Hannah erau aruncate pe jos,
sertarele erau r`sturnate, iar fotoliul de catifea, spintecat [i
r`sturnat.
Sabrina sim]i cum \i vin lacrimi \n ochi. Era mult prea
nedrept! |ngenunche lâng` comod` [i \ncepu s` caute cu
disperare mica iesle care probabil era ascuns` printre rufe [i
hârtii. |n cele din urm` dibui m`g`ru[ul [i \mpreun` cu James [i
celelalte figurine.
– Dar ce c`utau? murmur` Sabrina. Cred c` [tiau c` Hannah
n-avea de nici unele.
James se ridic` f`r` s` r`spund` [i lu` o cutie mic` de lemn,
care se g`sea lâng` pat. Pe capac era gravat un H.
– Cred c` \n cutia asta se g`sea ieslea, spuse el \ngenunchind
din nou lâng` ea.
Puse cu aten]ie figurinele de sfin]i [i animale \n`untru cutiei [i
apoi \nchise capacul.
Sabrina strânse din din]i.
– |]i m`rturisesc c` nu \n]eleg nimic, spuse ea c`utând cu
privirea fotografia lui Hannah.
O z`ri pe comod` [i o lu` imediat.
88 MARY ANNE WILSON

– De ce \]i doresc r`ul? murmur` ea privind chipul surâz`tor al


feti]ei. James, ce facem mai departe?
– Nu [tiu, m`rturisi el descump`nit. Poate c` o s` m` adresez
unui detectiv particular.
Sabrina se ridic` [i puse fotografia lâng` cutia de lemn.
– Mi-ai spus c` te gânde[ti s` spui toat` povestea la televiziune.
F`-o acum! \i spuse ea, privindu-l \n ochi.
James \ncrunt` din sprâncene.
– O s-o fac. Dar mi-e fric` s` nu stric lucrurile mai r`u. {tii c`
ziari[tii nu sunt prea iubi]i \n cartierul `sta.
– Cu atât mai r`u pentru tipii din cartier, James. Trebuie s-o
g`sim pe Hannah cu orice pre]. {i nu-i decât o singur` cale:
lansarea unui anun] la televiziune. Exist` cu siguran]` cineva care
a v`zut-o fie pe strad`, fie \n autobuz ori \n vreun magazin… {i \n
cazul `sta, ne va anun]a. Dar pentru asta trebuie s` dai anun]ul la
televizor.
Vorbea cu atâta determinare \ncât James se uit` la ea mirat.
– Ai dreptate pe de-a-ntregul, Sabrina. Nu mai putem a[tepta.
– E urgent. Este poate \n pericol de moarte…
Se opri, cuprins` de o ame]eal` u[oar`. Ce i se-ntâmpla?
Dispari]ia lui Hannah o afecta mai mult decât \[i imaginase.
B`trâna devenise deodat` leg`tura care o ]inea ata[at` de b`rbatul
acesta, pe care-l cuno[tea totu[i prea pu]in…
– Nu suport s` v`d o femeie atât de b`trân` r`mas` f`r`
ap`rare, ad`ug` ea cu voce schimbat`.
Emo]ionat, James se apropie de ea [i o mângâie u[or pe obraz.
– De ce plângi, Sabrina? murmur` el.
Ea \[i ridic` ochii spre el. Nici m`car nu-[i d`dea seama c`
plângea.
UNDEVA LA SAN DIEGO 89

– Mi-e fric` pentru Hannah, spuse cu voce tremur`toare.


– Las` c` o s` se termine bine, o s` vezi, \i spuse James \ncet.
R`mase un moment s-o priveasc` \n ochi. Sabrina sim]i atunci
c` acea clip` la care spera [i de care se temea \n acela[i timp,
sosise. |ncet, cu mi[c`ri blânde el o cuprinse \n bra]e [i o strânse
lâng` el. Tân`ra femeie nu opuse nici cea mai mic` rezisten]`.
Abandonat` la pieptul lui, savura momentul acela care-i alunga
toate suferin]ele, toate spaimele…
|[i ridic` privirea spre el [i a[tept` s` fie s`rutat`. |l sim]i ca pe
o uimire mare, de o puritate unic`. James nu se mai s`tura de
buzele ei catifelate [i totu[i le p`r`si pentru a-i s`ruta obrajii [i
apoi se-ntoarse iar. Tân`ra femeie se sim]i cuprins` de o fericire
atât de mare \ncât o trecur` fiorii. Crezând c` dep`[ise limita,
James se-ndep`rt` de ea, aproape jenat.
– Sper s` nu-mi iei \n nume de r`u, \i spuse surâzând
dezarmant.
Sabrina r`mase mut`. Cum ar fi putut s`-i descrie oare
sentimentul de \mplinire de care era cuprins`?
– Nu, cred c` am dorit asta la fel de mult, spuse \n cele din
urm`. }i s-a zbârlit musta]a! ad`ug` apoi cu o lucire mali]ioas` \n
privire.
– |mi pare r`u, \i r`spunse el surâzând. Dac` musta]a mea te
deranjeaz`, o pot rade.
– S` nu cumva s` faci asta! N-or s` te mai recunoasc`
spectatorii.
El surâse din nou [i apoi relu`, serios:
– Ai dreptate, Sabrina. O s` dau un anun] pe post. Dar
\nainte…
C`uta ceva.
90 MARY ANNE WILSON

– … O s`-i cer unui desenator de la Canulul Trei s`-i fac` un


portret lui Hannah, dup` fotografie.
Un plan de ac]iune se \nfiripa \ncet, \ncet \n mintea lui. Dar
acesta i se p`rea c` n-ar putea s` reu[easc` f`r` ajutorul
Sabrinei…
– Ai vrea s` m` aju]i? o \ntreb` el.
Tân`ra femeie respir` adânc, \nainte s`-i r`spund`. Totul
trebuia s` continue ca [i cum nu s-ar fi \ntâmplat nimic \ntre ei…
– Dac` e vorba de fotografii, r`spunsul e da, r`spunse ea cu
voce hot`rât`. Restul nu m` prive[te.
Un pic surprins, James se uit` la ea cu o privire un pic ironic`.
– |n]eleg c` nu vrei s` te implici prea mult, dar…
– Cum adic`? G`sesc chiar c` deja am [i f`cut-o \i replic` ea.
– Bine. Nu mai insist.
Decep]ia i se citea \n ochi.
– James, te rog s` \n]elegi. Nu pot face mai mult.
– Atunci s` nu mai vorbim, murmur` el luând fotografia lui
Hannah, pus` pe comod`. O puse apoi \n buzunarul interior de la
bluz`.
– O s-o ]in eu, relu` el ideea. Este singurul indiciu pe care-l
avem \n leg`tur` cu trecutul lui Hannah.
Ea nu-i r`spunse [i \ncepu s` mai trag` câteva cadre. Se duse
lâng` u[` [i ca s` aib` o mai bun` perspectiv` [i fotografie hainele
r`spândite pe pat.
– Am terminat, zise apoi, acoperind obiectivul. Crezi c` ar
trebui s` facem pu]in` ordine?
– Nu. E mai bine s` l`s`m lucrurile a[a cum sunt. {i mai
prudent. Ia doar ieslea. O s` i-o dau lui Murray. Cred c` o s` fie
cel dintâi care o s` ne contacteze.
UNDEVA LA SAN DIEGO 91

– Ai dreptate, recunoscu tân`ra femeie, punând ieslea \n sacul


de um`r.
– Atunci, hai s` mergem. Trebuie s` ajung la studio cât mai
repede posibil.
Jos \i a[tepta proprietarul.
– Ei, ce au furat? \i \ntreb` acesta.
– Nimic. |n orice caz, v` mul]umim c` ne-a]i anun]at, spuse
James sco]ând portofelul.
Proprietarul scutur` din cap.
– N-am f`cut-o pentru bani. Nu-mi place ce se-ntâmpl` aici. Ar
trebui s`-l c`uta]i pe fiul ei cel mic, mai ad`ug` el, \n`l]ând din
umeri.
James se uit` la el surprins.
– Nepotul ei?
Capitolul 10

– Da, nepotul ei, dar nu e deloc afectuos cu ea! {i n-o s` fie nici
cu voi de altfel, le mai spuse b`rbatul, privindu-i suspicios.
– Po]i s` mi-l descrii? \l \ntreb` James.
Tipul se gândi o clip` [i apoi zise:
– Pu]in mai scund ca tine, destul de slab, cam cincizeci de
ani… Dac`-mi amintesc bine, are o c`ma[` \n dungi [i ni[te blugi
vechi. Nu cred c` are un aer prea distins, asta e sigur!
|ntr-o str`fulgerare, ziaristul se gândi la Roy Lester.
– Când a fost ultima oar` pe aici?
– Ieri sear`, imediat dup` voi.
– {i ]i-a spus cum \l cheam`?
Proprietarul d`du din cap.
– Nu. Dar s-a folosit de acela[i pa[aport ca [i voi, spuse el,
frecându-[i ar`t`torul de degetul mare.
– {i ce vroia?
– Vroia s` lase ceva \n camera bunicii lui.
James decise s` joace totul la risc [i scoase o carte de vizit` din
buzunar.
UNDEVA LA SAN DIEGO 93

– Ascult`, dac` tipul se \ntoarce, vrei s` m` anun]i?


Proprietarul citi iute ce era scris pe bucata de carton [i surâse
scurt.
– {tiam eu c` te-am v`zut pe undeva, domnule Chapman.
Hannah e m`tu[a dumitale?
– Nu, dar \nseamn` mult pentru mine.
James n-avea timp de confesiuni. Trebuia s` se mi[te repede.
B`rbatul cel gras se uit` la el cu admira]ie.
– |ncântat s` v` cunosc, domnule Chapman, Oscar Berkeley,
spuse el \ntinzând mâna.
James \i strânse mâna [i-i spuse:
– V` mul]umesc pentru colaborare [i v` rog s` m` suna]i.
Se d`du \ntr-o parte din fa]a u[ii ca s`-i fac` loc Sabrinei.
– Pute]i conta pe mine, le spuse Oscar Berkeley \n spatele lor.
James \i mul]umi cu un semn din cap [i se-ndrept` spre Fordul
spre care mergea [i Sabrina. Urcar` \n ma[in` [i f`r` s-o mai
priveasc`, ziaristul demar` imediat.
Vremea se schimba [i nori amenin]`tori umbreau cerul.
– Semnalmentele pe care ni le-a dat Berkeley \]i amintesc de
cineva? \ntreb` James dând drumul la \nc`lzire.
– Roy Lester, r`spunse Sabrina f`r` nici o ezitare.
Privirile li se \ntâlnir` pentru prima oar` de când se
\mbr`]i[aser`.
– Deci Lester a mai intrat \n camera lui Hannah, urm` James,
atunci de ce s-a mai \ntors ca s` r`scoleasc` peste tot?
– Pentru c` a fost un admirator! Un \mp`timit de cinema…
murmur` tân`ra.
James o lu` la stânga \n intersec]ie [i ea se uit` mirat`.
– Unde mergem?
– Vreau s` trec cinci minute pe la comisariat. Vreau s` cuno[ti
un detectiv. Dup` aceea mergem la spital.
94 MARY ANNE WILSON

Opri ma[ina \n fa]a unui imobil izbitor de nou care contrasta


evident cu celelalte locuin]e mai modeste de pe aceea[i strad`.
– Sper s` nu te plictiseasc` prea tare s` m` \nso]e[ti, spuse el,
\ntrerupând contactul.
– Cred c` n-am de ales, \i replic` tân`ra femeie.
De fapt nu-i pl`ceau poli]i[tii [i nici ziari[tii. |[i aminti pentru
câteva clipe, de interogatoriul la care fusese supus`, dup` moartea
lui Dean. Vocea spart` a inspectorului, zgomotul f`cut de ma[ina
de scris, \ntreb`rile care nu se mai sfâr[eau… |i trebui toat`
energia s` poat` s`-[i alunge amintirile.
– Vin cu tine, spuse dintr-o dat`.
James o privi \n ochi [i-i surâse.
– |]i mul]umesc, \i spuse simplu.
Detectivul Calvin Browsky nu sem`na cu nici un poli]ist pe
care Sabrina s`-l fi \ntâlnit pân` atunci. Era \mbr`cat \n blugi, cu
o c`ma[` \nflorat`, hawaian`, avea chipul bronzat, \ncadrat de o
claie de p`r blond [i p`rea un obi[nuit al plajelor californiene,
mai mult decât orice altceva. {i nu purta nici m`car pistol la
centur`.
Biroul pe care-l avea la etajul al doilea al comisariatului,
mirosea \nc` a zugr`veal`. Sabrina observ` rapid rafturile pline cu
vrafuri de dosare, stilul func]ional al mobilierului, mocheta gri.
Totul era nou.
– James, \]i mai spun o dat` c` nu [tiu nimic. {i \n plus, ar
trebui s` fiu \n vacan]`!
Ziaristul se a[ez` la biroul lui Calvin, care st`tea confortabil
\ntr-un fotoliu de piele.
– Colegii t`i fermec`tori nici m`car nu ]i-au pomenit de cazul
`sta, \i spuse James, privindu-l \n ochi.
– {tii foarte bine c` poli]ia are treburi mult mai importante de
f`cut \n momentul `sta.
UNDEVA LA SAN DIEGO 95

– Spune mai degrab` c` Hannah face parte, din categoria celor


pe care-i considera]i vagabonzi.
– Nu este [i punctul meu de vedere, \n orice caz, \i r`spunse
Calvin, doar m` cuno[ti ? Dar \n momentul `sta toat` trupa se
ocup` de cazul Dawson. {i \]i repet \nc` o dat`, c` trebuie s` fiu
\n vacan]`!
– {i eu, \i replic` James, un pic cam sec.
Calvin se uit` la Sabrina, care asculta \n t`cere, apoi \[i aprinse
o ]igar`.
– Andy Dawson mi-a fost prieten. Am lucrat mult \mpreun`. A
fost arestat un suspect, un oarecare Concklin. Dawson \l avusese
\n vedere la un moment dat. Trafic de droguri.
– Crezi c` el e vinovatul?
– S-a g`sit un cu]it asupra lui, care ar putea fi arma crimei, dar
nu exist` nici un martor. |n cartier domne[te legea t`cerii.
Oamenii se tem de poli]ie.
– Da, nu ave]i o imagine prea bun` \n opinia public`,
recunoscu [i James.
Calvin trase un fum din ]igar` [i apoi pocni din degete.
– Hai s` facem un târg, declar` el privindu-l pe James.
– Un târg? \ntreb` acesta din urm`, nedumerit.
– Da, tu te ocupi ca oamenii s`-[i fac` o p`rere mai bun`
despre noi, iar eu m` ocup personal de afacerea Vickers.
James ezit` o clip` apoi \i \ntinse mâna.
– S-a f`cut.
|n timpul drumului spre spital, Sabrina r`mase gânditoare.
– Cum o s`-[i poat` pl`ti William cheltuielile de spitalizare?
\ntreb` ea dintr-o dat`.
– O s` se ocupe probabil de asta Asigur`rile Sociale, spuse
James pe când se apropiau de o cl`dire mare din c`r`mid`
ro[ie.
96 MARY ANNE WILSON

|n acel moment r`suna sirena unei ambulan]e [i trebuir` s-o


lase s` treac` pentru ca apoi s` se strecoare \n parcajul spitalului.
Sabrina sim]i un fior v`zând cum vehiculul se-ndrepta spre
cl`direa urgen]elor. Se \ndreptau [i ei tot \ntr-acolo.
– Dac` nu, a[ putea s` pl`tesc eu pentru el, spuse ea brusc.
– Tu? repet` James, oprind motorul. N-ar trebui s`-]i
cheltuie[ti banii pentru cineva pe care nu-l cuno[ti!
– Am bani suficien]i, spuse ea simplu.
– Am crezut c` nu ai fi vrut s` te implici \n povestea asta!
– A[ vrea s`-l ajut pe William… Cum \]i \nchipui c` a[ putea
r`mâne nep`s`toare fa]` de nenorocirea acestui om?
James o privi cu aten]ie. Avea \n privire un amestec de
ne\ncredere [i admira]ie.
– {tiu c` e[ti o fiin]` sensibil`… {i foarte generoas`, [i asta m`
emo]ioneaz` foarte tare. Vii cu mine? o \ntreb` el, deschizând
portiera.
– Nu.
Surprins, James se-ntoarse spre ea.
– De ce?
– Nu vreau s` vin. Pur [i simplu. Te a[tept aici.
James \n]elese din privirea ei \ntunecat` c` nu trebuia s` mai
insiste.
– N-o s` stau prea mult, spuse el ie[ind din ma[in`.
Ea \l urm`ri cu privirea [i apoi d`du drumul la radio. Ideea de
a se g`si iar \n atmosfera morbid` din spital, \n mirosurile acelea
de dezinfectant, i se p`rea insuportabil`. Erau atât de multe
lucruri pe care nu le mai putea suporta… Oare când va re\ncepe
s` tr`iasc` din nou?

***
UNDEVA LA SAN DIEGO 97

Hannah \[i astup` urechile auzind sirena unei ambulan]e care


trecea pe strad`. Detesta sirenele. Dac` ar fi avut un ceas, ar fi [tiut
cel pu]in de cât timp William nu mai venise. A[a, [tia doar c` nu
mai venise de mult` vreme. |i mai r`m`seser` câteva alune, dar
acum ar fi vrut s` ias`. Nu se mai sim]ea \n siguran]`. Când se afla
\n mijlocul oamenilor se sim]ea \n siguran]`.
|[i aranj` a[ternutul [i \[i trase p`tura pân` sub b`rbie [i se uit`
spre gura de aerisire.

***

Dup` cincisprezece minute, James se a[ez` din nou la volan.


– Am aranjat totul. L-am prevenit pe Murray c` un grafician de
la Canalul Trei o s`-l caute ast`zi sau cât se poate de curând, spuse
el \nchizând portiera.
Sabrina se ridic` \n scaun.
– Cum se simte William?
– A rezistat c`z`turii. Murray va a[tepta s` fie scos din sala de
opera]ii.
Sabrina \i \ntinse cutia \n care se afla ieslea \n miniatur`.
– Ai uitat s`-i dai asta, spuse ea.
– Adev`rat. Dar nu era momentul cel mai potrivit.
Ea confirm` cu un semn din cap [i puse cutia \n l`ca[ul pentru
m`nu[i. Se sim]i sl`bit` dintr-o dat`. Povestea i se p`rea f`r`
sfâr[it. Dar nu vroia ca James s`-[i fac` o impresie gre[it`.
– Rolul meu a luat sfâr[it, relu` ea privind \nainte. Acum
trebuie s` preg`te[ti secven]a cu Hannah. E totu[i emisiunea ta,
mai ad`ug`, f`r` prea mare convingere.
James se uit` rapid la ceas [i apoi porni motorul.
– A[a e. Trebuie s` trec repede pe la studiouri [i apoi te duc
acas`.
98 MARY ANNE WILSON

F`r` s`-i lase timp de r`spuns, demar` rapid [i p`r`si parcajul


spitalului. Strângea volanul [i se gândea la un mijloc de a o re]ine
pe Sabrina.
– Pot s`-]i m`rturisesc ceva? \ntreb` el brusc, accelerând, ca s`
dep`[easc` o alt` ma[in`.
– Ce anume?
– |mi placi mult, Sabrina, [i… ca s` vorbesc deschis, \]i
m`rturisesc c` a[ vrea s` fii prietena mea…
Se uit` la ea pe furi[. Cu obrazul rezemat de geamul portierei,
p`rea teribil de departe.
– Sabrina?
– Da, te-am auzit, murmur` ea f`r` s`-ntoarc` privirea.
– Crezi c` am putea porni de la zero [i s` ne cunoa[tem cu
adev`rat? o \ntreb`, punându-[i u[or mâna peste a ei.
Ea era ca de ghea]`.
– De ce dore[ti s`-mi fii prieten?
El \nghi]i \n sec [i se hot`r\ s` joace cu c`r]ile pe fa]`.
– Pentru c` vreau s` te cunosc. Dar nu te sim]i obligat`…
N-am obiceiul s`-i rog pe oameni s`-mi fie prieteni!
– Prieteni, repet` Sabrina \n [oapt`. Vrei s`-]i spun adev`rul?
\ntreb` ea \ntorcându-se spre el.
– Da.
– Eu [i so]ul meu am fost prieteni ani de zile \nainte s` ne
c`s`torim. Venea mereu pe la mine. Abia mult mai târziu am
descoperit c` suntem \ndr`gosti]i unul de cel`lalt.
Din acest unghi, totul p`rea simplu [i clar. Iar Sabrina voise s`
fie [i ea tot atât de sincer` [i deschis` pe cât fusese [i James cu ea.
– Nu vreau s` mai insist asupra acestui subiect, urm` ea, dar pe
scurt, a[ vrea s`-]i spun c` nu cred \n prietenia dintre un b`rbat [i
o femeie. Asta am decis dup` moartea lui Dean, s` fiu singur`.
Prefer s` fac singur` tot ce e de f`cut [i…
UNDEVA LA SAN DIEGO 99

– S` supravie]uie[ti de una singur`?


– S` supravie]uiesc? Nu [tiu dac` este vorba de supravie]uire,
dar m` simt suficient de puternic` pentru a m` descurca singur`,
f`r` ajutorul nim`nui.
– Adev`rat?
– Da, e alegerea mea.
James \n]elese c` nu mai e nimic de ad`ugat. S` vedeau
studiourile [i asta \l f`cu s`-[i alunge cumplita decep]ie pe care o
resim]ea. Se va gândi la asta mai târziu. Acum trebuia s`-[i
mobilizeze toate resursele pentru a-l convinge pe Carson Davies.
{i meciul se anun]a a nu fi dintre cele mai u[oare!

***

O t`cere ap`s`toare pluti câteva momente \n birou, pe când


Carson se r`sucea u[or cu scaunul spre James [i Sabrina. |n cele
din urm`, James relu` conversa]ia:
– Pentru a rezuma situa]ia, am trei minute la dispozi]ie, \n
timpul jurnalului de sear`. Se va afi[a un portret al lui Hannah [i
eu voi comenta din off: „Cunoa[te]i aceast` persoan`“?
– James, [tii c` insertul nu trebuie s` dep`[easc` cincisprezece
secunde, \i replic` scurt Carson.
– {tiu. Vor fi trei inserturi de cincisprezece secunde cu
fotografia lui Hannah copil, portretul f`cut de Al dup` descrierea
lui Murray [i o fotografie a cartierului f`cut` de Sabrina. Totul pe
un fundal adecvat. Cu o mas` de montaj digital` se pot face
minuni.
Carson \l privi cam sceptic.
100 MARY ANNE WILSON

– Este cel mai potrivit moment pentru a face un apel de felul


`sta, urm` James. De Cr`ciun, oamenii sunt mai genero[i, se
gândesc la copiii lor, la fericire…
– Opre[te-te, i-o t`ie Carson, ridicând o mân`. Dac` mai
continui o s` \ncep s` plâng.
James ridic` din umeri.
– Atunci? \l \ntreb` el privindu-l \n ochi.
– Atunci, ce?
– Pot s` m` folosesc de cele trei minute, din jurnalul de
sear`?
Carson \ncrunt` din sprâncene.
– Dup` toate aparen]ele, ai aranjat totul \nainte s` vorbe[ti cu
mine. |n sfâr[it… Oricum, eu nu cred c` publicul e interesat de
genul `sta de \ntâmpl`ri.
Sabrina \l v`zu pe James cum strângea din pumni.
– De ce nu? Pentru c` e o vagabond` b`trân` [i prin urmare
merit` cu prisosin]` s` se afle pe o list` a persoanelor disp`rute?
– Nu, n-am gândit nimic de felul `sta [i tu o [tii prea bine.
Se auzi o cioc`nitur` u[oar` \n u[` [i Carson se duse s`
deschid`.
– James mai este la dumneavoastr`? se auzi o voce de b`rbat.
– Aici sunt, spuse ziaristul \ndreptându-se spre u[` f`r` s`-l
priveasc` pe Carson.
– Uite portretele. Sunt trei, spuse desenatorul. Sper s` mearg`.
– Mul]umesc, Al. O s` lu`m leg`tura mai târziu.
Schimbar` o strângere de mân` [i apoi James se a[ez` iar la
birou, \n fa]a lui Carson.
– Astea sunt portretele pe care vrei s` le afi[ezi? \ntreb` acesta
din urm`.
UNDEVA LA SAN DIEGO 101

James \ncuviin]` din cap [i Sabrina se ridic` pentru a examina


desenele. Descoperi chipul unei femei ridate, \ncadrat de un p`r
alb, piept`nat pe spate. Avea ochii plini de blânde]e, iar pe buze \i
flutura un surâs pe care tân`ra \l recunoscu imediat: expresia era
aceea[i cu cea din fotografia cu Hannah \n copil`rie.
– Da, ea este, murmur` Sabrina.
Carson se ridic` [i ocoli biroul ca s` examineze portretele.
Apoi f`cu un semn de resemnare.
– Bine, James, ai permisiunea mea pentru seara asta. Dar
\ncearc` s` subliniezi rolul Canalului Trei \n povestea asta.
– O s` port \nsemnele postului pe frunte, dac` va fi nevoie, \i
replic` James bine dispus.
– Cum vrei s` faci?
– Ar trebui s` am studioul doi la dispozi]ie ca s` difuzez
mesajul \n timpul jurnalului de la ora unsprezece.
– Nici o problem`, zise Carson. Vreau [i eu s`-]i fac o sugestie:
dac` vrei s` mai faci [i alte apeluri mâine, o s` fiu de acord.
Trebuie doar s` fiu sigur c` studioul va fi liber \n timpul
dimine]ii.
James s`ri \n picioare.
– Carson, e[ti nemaipomenit! spuse el, ducându-se s`-i strâng`
mâna. Mul]umesc.
Apoi o lu` pe Sabrina de bra] [i ie[i din \nc`pere, f`r` a mai
\ntoarce capul. Când ajunser` \n biroul ziaristului, Sabrina se duse
la fereastr` [i privi la ploaia care lovea \n geamuri.
Se f`cuse \ntuneric.
James ridic` receptorul telefonului [i descheie nasturele de la
gulerul c`ma[ii.
102 MARY ANNE WILSON

– Alo? Chapman la telefon. Carson mi-a aprobat s` utilizez


platoul. Când termina]i?... Perfect. Spune]i echipei s` aranjeze
totul, vin \n cincisprezece minute.
Puse receptorul \n furc` [i declar`:
– Acum, trebuie s` m` \ngrijesc de cum ar`t!
Tân`ra se \ntoarse spre el [i-l v`zu cum \mbr`ca o c`ma[` cu
sigla Canalului Trei pe buzunarul din stânga. Dup` aceea \[i puse
o cravat` cu dungi negre [i albe pe care [i-o \nnod` rapid, iar apoi
trase pe el o hain` bleumarin.
– Nu trebuie decât s` m` mai machez pu]in [i totul o s` fie \n
regul`, morm`i el spre Sabrina. Vrei s` vii cu mine \n studio?
Ea \l privi o clip` apoi \ntoarse capul. Cel din fa]a ei era cu totul
alt b`rbat. Un ziarist, un profesionist perfect st`pân pe el \nsu[i.
Cu viteza fulgerului, o mul]ime de imagini i se perindar` prin
amintire. James \mbr`cat ca un boschetar, James ascultându-l pe
Murray, James care o \mbr`]i[a… Dar cine era el cu adev`rat? Dar
pân` la urm` asta nu avea nici un fel de importan]`. Pe moment,
nu-[i dorea altceva decât s` pun` capul pe um`rul lui [i s`-l simt`
cum o strânge \n bra]e.
Se uit` pe fereastra care vibra din cauza vântului. Furtuna care
\[i f`cea de cap afar` p`rea c` reflect` starea pe care i-o provoca
apropierea de James.
Capitolul 11

Sabrina trase adânc aer \n piept, \ncercând s`-[i calmeze


b`t`ile inimii.
– O s` dureze mult? \ntreb`, \ntorcându-se spre James.
Acesta ridic` din umeri.
– Nu cred. Echipa m` a[teapt` [i am s` reiau subiectul discu]iei
de ieri sear`.
– Bine, atunci vin cu tine, \i spuse tân`ra f`r` s` mai ezite.
James lu` portretul [i fotografia lui Hannah [i se-ndrept`
spre u[`.
– S` mergem.
Un pic nervoas`, Sabrina urm`ri printr-un labirint de culoare
pân` ajunser` \n dreptul unei \nc`peri, tapetat` cu oglinzi, a c`rei
u[` era l`sat` deschis`. |n`untru, o tân`r` ro[cat` machia un
b`rbat a[ezat \n fa]a unei mese de machiaj, \nc`rcat` de flacoane
[i p`m`tufuri de toate felurile [i m`rimile.
– Deci n-ai plecat \n vacan]`, spuse tân`ra salutând din mân`.
– Nu scap` ei a[a u[or de mine! r`spunse James. Mai ai
mult?
104 MARY ANNE WILSON

– Nu, am terminat. E[ti mul]umit, Stacy?


– Perfect, r`spunse b`rbatul de pe scaun. Ei bine, dragul meu
\]i cedez locul, mai ad`ug` el [i se ridic`.
– Ei, [i acum \ntre noi doi! Spuse tân`ra [i se-ntoarse spre
James.
|n timp ce acesta se a[eza \n fa]a oglinzii [i-[i desf`cu gulerul
c`m`[ii, Sabrina \i admira linia ferm` a cefei [i profilul regulat…
Se sim]i din nou cuprins` de o tulburare ciudat`.
– Dr`gu]`, nu vrei s` \nchizi u[a, spuse Daphne \ncepând s`-l
aranjeze pe James.
– Desigur, r`spunse Sabrina intimidat`.
Apoi se apropie de cei doi [i admir` dexteritatea cu care
machiora \[i f`cea meseria.
Zece minute mai târziu, James [i Sabrina intrau \n studio. Era
o \nc`pere circular`, cu tavanul plin de reflectoare. Pere]ii erau
vopsi]i \n alb iar podeaua era acoperit` de cabluri. |nfiorat` de
r`coarea aerului, Sabrina regret` c` nu-[i luase haina. |[i \ncruci[`
bra]ele pe piept [i se apropie de platoul care ocupa jum`tate din
studio.
|n spatele unei mese semicirculare se afla un ecran alb.
Echipa de filmare se-nvârtea \n jurul a trei camere de luat
vederi. Fiecare dintre tehnicieni avea c`[ti pe urechi.
– Aprinde reflectorul central, spuse unul dintre ei. Mul]umesc,
e perfect.
– Sunte]i gata? \ntreb` James luând loc \n spatele unei mese
semicirculare.
– Da, mai facem doar o prob`, r`spunse operatorul [ef. Motor!
Spune-mi ceva, James, \l rug` el pe ziarist.
– {osetele arhiducesei… zise acesta, aranjându-[i microfonul
pe cravat`. M` auzi]i \n casc`?
UNDEVA LA SAN DIEGO 105

– Perfect… Cadra]i pu]in u[a la dreapta! \i r`spunse b`rbatul,


\ntorcându-se spre cameraman.
James o c`uta din ochi pe Sabrina [i-i f`cu un gest amical.
– Po]i s` r`mâi \n regia de studio [i s` stai jos, \i zise el,
ar`tându-i un scaun din spatele camerelor.
– Mul]umesc, r`spunse Sabrina, pu]in intimidat`.
Se a[ez` [i-l v`zu cum \[i consult` rapid filele a[ezate \n fa]a lui,
dup` care ridic` mâna dreapt`.
– |n regul`, sunt gata.
Mai multe reflectoare se aprinser` [i o lumin` ro[ie se aprinse
instantaneu deasupra u[ii de intrare a studioului, interzicând
accesul.
James trase aer \n piept [i \ncepu:
– Dragi telespectatori, bine a]i venit la emisiunea „Drept la
inim`“. |n seara asta n-am s` v` vorbesc despre cineva care a fost
ajutat de noi, ci de cineva care are nevoie de ajutorul nostru, de
ajutorul dumneavoastr`, de fapt.
Se opri câteva secunde [i relu`:
– |n câteva secunde, o s` vede]i pe ecranele dumneavoastr` o
feti]` cu surâs fermec`tor. E Hannah. Poate unii dintre
dumneavoastr` a]i v`zut-o \ntr-un film…
Tulburat`, Sabrina \nchise ochii ca s` aud` mai bine povestea
pe care o [tia deja atât de bine. Totul \ncepe ca un basm cu zâne
bune… Iar James era un povestitor fascinant.
|[i d`du deodat` seama c` lacrimile \ncepuser` s`-i curg` pe
obraji. Senza]ii pe care le crezuse amor]ite, dup` moartea lui
Dean, ie[eau acum la iveal`. Cu inima b`tând, sim]ea cum o
cuprinde o c`ldur` \n tot corpul, ascultând vocea \nv`luitoare a
ziaristului. {i o dat` cu aceast` revenire la via]` sim]i dorin]a de
a avea al`turi pe cineva. O dorin]` \n`bu[it` atât de mult`
106 MARY ANNE WILSON

vreme, care acum \[i reclama drepturile cu toat` puterea. O


dorin]` c`reia, mai devreme sau mai târziu, trebuia s`-i cedeze.
La gândul acesta, Sabrina se sim]i aproape \nfrico[at`.
O or` mai târziu, James se-ntoarse \n biroul s`u unde-l a[tepta
Sabrina. |[i scoase imediat haina [i cravata.
– Vrei s`-mi faci un serviciu [i s` ape[i pe butonul verde de la
telefon? \i spuse el. E de la biroul curierilor. Cere s` trimit` pe
cineva.
Tân`ra se execut`, f`r` s`-l priveasc`.
– Gata, spuse punând receptorul \n furc`. Acum ce mai trebuie
f`cut?
– A[teapt` curierul [i d`-i fotografia [i portretul s` le duc` \n
studioul de montaj, ca s` poat` fi difuzate \n seara asta.
– Ar trebui s` decup`m decorul, nu-i a[a? \l \ntreb`.
James veni lâng` ea [i lu` de pe birou un cu]ita[ de t`iat hârtie.
Apoi scoase cu aten]ie fotografia din ram`. Deodat`, \ncrunt` din
sprâncene.
– Uit`-te ce scrie pe spate, \i zise el \ntinzându-i fotografia.
Tân`ra citi cu voce tare:
– Charles Landis. Fotograf, Hollywood… Crezi c`-i po]i da de
urm`? \ntreb` ea cu speran]`.
– Nu [tiu.
James lu` telefonul [i form` un num`r.
– Brian? Tot eu sunt. Am g`sit numele fotografului pe spatele
fotografiei. Charles Landis. Da… de la Hollywood! Perfect. S` m`
]ii la curent.
|nchise [i se uit` la Sabrina.
– Poate c` de data asta am pornit pe drumul cel bun! exclam`
el cu ochii str`lucitori.

***
UNDEVA LA SAN DIEGO 107

Tân`ra femeie se l`s` s` cad` \n scaunul Fordului [i se uita


posomorât` la ploaia care c`dea pe parbriz. Era extenuat`.
Torcând u[or, ma[ina ie[i din parcaj.
– O s` mearg`, spuse James, angajându-se \n trafic.
– Sper, murmur` Sabrina.
Ce altceva ar mai fi putut s` spun`? |n acel moment, nimic nu i
se p`rea mai important decât via]a lui Hannah. F`r` s`-[i dea seama,
se ata[ase de aceast` femeie pe care n-o cuno[tea aproape deloc.
– A[ vrea s`-]i spun ceva, zise James deodat`.
– Ce anume?
– Carson a avut dreptate s` fie atât de ne\ncrez`tor fa]` de
mine. Dup` p`rerea mea, crede c` traversez o perioad` de
reconsider`ri [i nu se \n[al` prea deloc.
– Ce vrei s` spui? \l \ntreb` ea mirat`.
James izbucni \n râs.
– E[ti f`r`-ndoial` prea tân`r`, ca s` \n]elegi! Dar [tii, ajuns
\ntr-un anume moment al carierei, când faci bilan]ul, totul poate
c`p`ta alte dimensiuni, sistemul de valori, pruden]a… {i trebuie
s` iei totul de la zero, cumva.
– Te \n]eleg perfect. Dar chiar crezi cu adev`rat c` nu mai are
\ncredere \n tine? \l \ntreb` Sabrina.
– N-am vrut s` spun asta. A[ vrea s` [tii c` l-am cunoscut pe
Carson \n timpul r`zboiului din Vietnam. S-au stabilit \ntre noi,
atunci [i acolo ni[te leg`turi ce nu pot fi distruse. Când a fost
chemat s` remanieze Canalul Trei, s-a gândit imediat la mine.
Totu[i, \ntre noi exist` o mare diferen]`. Carson tr`ie[te \n lumea
afacerilor [i gânde[te lucrurile \n termenii acestei lumi:
rentabilitate, profit…
– |n timp ce tu…
– Pe mine m` intereseaz` oamenii. Rela]iile interumane, cum
se spune \n profesie. Atunci când am decis s` locuiesc la Chicago,
108 MARY ANNE WILSON

sunt deja zece ani de atunci, m` gândeam c` o s` stau mult` vreme


acolo. M-am c`s`torit, mi-am luat cas` acolo, iar televiziunea
regional` mi-a propus o slujb` interesant`…
Se \ntrerupse o clip` [i scoase un oftat.
– Totul ar fi putut s` continue, dar n-am putut rezista. Cu un
an \nainte s` vin` Carson s` m` caute, am l`sat totul balt`. Mi-am
p`r`sit so]ia, munca la televiziune [i am pornit pe drumuri…
Vroiam s` fiu singur, sim]eam nevoia s` ard toate pun]ile \n urma
mea.
Sabrina \l asculta \n lini[te. Nu-i putea z`ri chipul \n penumbr`,
dar ghicea u[or c` toate aceste m`rturisiri \l costau teribil de mult.
– De ce ai plecat? \l \ntreb` \ncet.
– S-a \ntâmplat ceva care m-a obligat s` reconsider totul. E [i
foarte frig iarna la Chigaco… [i mi s-a cerut s` fac un reportaj
despre un b`trân, un muncitor pensionar de mult` vreme…
Vocea lui deveni impersonal`, iar Sabrina avu impresia c`
uitase c` este lâng` el.
– O s` ]in minte numele lui toat` via]a: Leo Jarvis Monroe. Avea
optzeci [i [ase de ani [i locuia \ntr-un apartament sordid de dou`
camere. Când am ajuns acolo, am g`sit un cadavru. Murise de frig,
de o s`pt`mân`… Am fost cuprins de un asemenea sentiment de
revolt` \ncât n-am putut s` fac reportajul. Mi-am depus legitima]ia
de ziarist [i mi-am f`cut bagajele.
|ncepu s` bat` u[or cu degetele pe volan.
– Toate astea pot p`rea de necrezut. Ziari[tii au reputa]ia c`
sunt destul de rexisten]i la astfel de lovituri, c` au pielea
t`b`cit`… Louise, so]ia mea, n-a \n]eles niciodat` ce m`
\nsufle]ea. Din punctul ei de vedere, aveam o meserie
prestigioas` [i bine pl`tit`. {i atunci, de ce s` fi c`utat altceva? Dar
nu aveam acela[i fel de a \n]elege via]a…
Ridic` din umeri [i se uit` o clip` la Sabrina.
UNDEVA LA SAN DIEGO 109

– Poate te plictisesc cu toat` povestea asta?


– Nu, dimpotriv`, \i r`spunse Sabrina, \ntorcându-se spre el. {i
ce s-a \ntâmplat mai departe?
– Ca s` n-o mai lungesc, am acceptat oferta lui Carson, pentru
c` \mi d`dea posibilitatea s` descop`r alte sensuri ale meseriei.
Dar nu sunt sigur c` nu m` consider` prea sentimental. Dac` a
avut ni[te ezit`ri \n cazul lui Hannah, a fost pentru c` [i-a amintit
de reac]ia mea \n cazul b`trânului Monroe.
– |i era team` c` ai s` la[i iar totul balt`?
– Poate. Dar [tie de asemenea c` am \nv`]at s` fac
compromisuri [i de aceea are \ncredere \n mine. Asta nu-l
\mpiedic` \ns` s` ncerce s` m` ]in` sub control!
James intr` pe str`du]a care ducea la casa Sabrinei \n timp ce
ploaia cre[tea \n intensitate.
– Tare mi-e team` c` n-o s` pot face fotografii mult` vreme,
dac` timpul nu se amelioreaz`, spuse tân`ra amintindu-[i de
treburile ei.
James frân` \n dreptul intr`rii [i opri motorul.
– Ei bine, atunci n-avem decât s` a[tept`m s` ias` soarele!
spuse el râzând. Te conduc pân` la u[` cu umbrela.
– Nu, nu-i nevoie, James. Mul]umesc [i pe mâine.
Trânti portiera [i porni spre u[a de la intrare. Orbit` de ploaie,
\[i strânse aparatul foto la piept [i o lu` la fug`. Se \mpiedic` [i
c`zu, \n`bu[indu-[i un ]ip`t. Aparatul \i zburase pe pavaj. Când
deschise ochii, James era aplecat asupra ei.
– Sabrina, ai p`]it ceva? o \ntreb` el cu solicitudine.
Se preg`tea s`-i r`spund` când sim]i cum dou` bra]e puternice
o ridic` de la p`mânt.
– Aparatul de fotografiat… murmur`.
– O s`-l iau dup` aceea, \i r`spunse el ducând-o pân` la u[`.
O l`s` u[or \n prag [i ie[i iar \n ploaie.
110 MARY ANNE WILSON

Cl`tinându-se, Sabrina reu[i s` vâre cheia \n broasc`, dar


degetele \i erau atât de \nghe]ate \ncât nu reu[ea s-o deschid`.
– Las`-m` pe mine, spuse James \ntorcându-se pe peronul de
la intrare.
R`suci cheia [i \mpinse u[a. Sabrina se repezi pe culoar ca s`
aprind` lumina. Sim]i \n tot corpul c`ldura pl`cut` care domnea
\n cas`. Când se-ntoarse spre James, privirile li se-ncruci[ar`.
R`maser` unul \n fa]a celuilalt câteva secunde, ne[tiind ce s`
spun`. Sabrina rupse prima t`cerea.
– Hai \n salon, spuse [i \[i scoase haina, punând-o pe calorifer.
Se uit` tulburat` cum el se apropie de ea.
– E[ti ud` pân` la piele, murmur` el, mângâind-o pe obraz.
Unde ]ii prosoapele?
Sabrina f`cu un efort s` nu-i poat` ghici emo]ia de care era
cuprins`. Era atât de bine ca un b`rbat s` se ocupe de ea…
– S` le caut, spuse, \ndreptându-se spre scar`. A[az`-te \n
salon.
Urc` la etaj, abia st`pânindu-[i b`t`ile inimii. Gânduri de tot
felul \i treceau prin minte pe când scotea dintr-un dulap ni[te
prosoape de baie. Dar n-avea chef s` se gândeasc`. N-avea nici
timpul [i nici dorin]a s-o fac`. O a[tepta James. Pe când cobora
scara sim]i un fel de be]ie, care o f`cea parc` s` pluteasc`. |l g`si
pe James la buc`t`rie, preg`tindu-se s` bran[eze cafetiera.
– Mul]umesc, \i spuse el, luând prosopul.
|[i scoase geaca [i o arunc` pe un scaun. Apoi \[i \nf`[ur`
prosopul \n jurul gâtului.
– Nu-i un moment potrivit ca s` r`ce[ti, zise el privind-o
mali]ios.
– Ah, nu! O s` m` schimb. M` \ntorc imediat, \i r`spunse
Sabrina, ie[ind din \nc`pere.
UNDEVA LA SAN DIEGO 111

– Sabrina, ai televizor?
Fata se opri mirat` \n prag. James continu`:
– Mi-ar pl`cea s` te ui]i la jurnal ca s`-mi spui ce p`rere ai
despre ce am \nregistrat mai \nainte.
– Am un televizor portabil, dar cred c` nu mai func]ioneaz`.
– L-ai trântit?
– A[a cred. Are o imagine complet neclar`. |l aduc \n cinci
minute, ad`ug` ie[ind din \nc`pere.
|n camer`, Sabrina \[i scoase ve[tmintele ude [i \[i puse un
pulover de mohair [i o fust` strâmt`. Lu` televizorul [i cobor\ \n
picioarele goale.
Când o v`zu, James se ridic`, gr`bindu-se s-o ajute.
– N-am b`gat de seam` c` ai p`rul buclat, \i spuse surâz`tor.
– Când plou`, e un adev`rat blestem! exclam` Sabrina.
Se duse \n buc`t`rie [i aduse dou` c`ni de cafea. |l g`si pe
James \ngenuncheat \n fa]a televizorului, uitându-se nedumerit [i
r`sucindu-i butoanele.
– Ai reu[it s`-i faci ceva? \ntreb` tân`ra, privind c`nile pe mas`.
– Pentru moment, nu. Recep]ia nu este prea bun` \n locul `sta,
din cauza dealurilor. {i nici priza de anten` nu mi se pare
potrivit`…
Sabrina se a[ez` pe canapea [i-l privi cum \ncearc` s` repare
priza. Afar`, rafalele de ploaie continuau s` se reverse asupra
casei, dar \n`untru se sim]ea \n siguran]`. James ap`s` pe un
buton [i televizorul \ncepu s` ]iuie. |n cele din urm` ap`ru [i
imaginea. Sabrina izbucni \n râs v`zând c` au nimerit un moment
de publicitate.
– Bravo, James. Imaginea e perfect`.
– Televizorul este mic, dar suficient pentru ast` sear`, \i
r`spunse el, a[ezându-se pe canapea, al`turi de ea.
112 MARY ANNE WILSON

– N-ai ceva de b`ut, din \ntâmplare? o \ntreb`.


– Ba da, e o sticl` de coniac \n dulapul de deasupra
frigiderului. Mi l-a trimis tata acum nu [tiu cât timp [i aproape am
uitat de el.
James se ridic` [i se duse la buc`t`rie.
– Pân` \ncepe jurnalul o s` preg`tesc o doctorie tare… Vin
imediat cu ceva recomandat [i de doctori.
Dup` ce James ie[i din camer`, Sabrina se l`s` pe spate pe
canapea [i \nchise ochii, ascultând ploaia care b`tea \n ferestre.
Deodat`, ni[te cuvinte \i revenir` \n memorie. „Doctorul.
Trebuie chemat doctorul…“ O cortin` se ridic` [i nu mai putu s`
controleze imaginile care i se rev`rsau \n amintire. Cadavrul lui
Dean, \ntins pe podea, \n fa]a ei… |i sc`p` un ]ip`t.
James sim]i c`-i \nghea]` sângele \n vine, când o auzi. Puse
sticla deoparte [i se repezi \n salon. Sabrina era ghemuit` cu
genunchii la piept [i bra]ele \n jurul genunchilor, leg`nându-se
\nainte [i \napoi.
O lu` \n bra]e [i-i mas` ceafa ca s-o lini[teasc`. Respira]ia fetei
deveni mai regulat` \n câteva secunde, dar \ncepu s` tremure. Se
uit` la el, descump`nit`.
– Las`-m`, \mi pare r`u, \i spuse [i \ncepu s` plâng` \n hohote.
Nedumerit, James o strânse mai tare.
– Spune-mi ce se-ntâmpl`, Sabrina… E din cauza lui Hannah?
– Nu… am avut un co[mar. Ni[te imagini pe care nu le pot uita…
O trecur` fiorii. Relu` cu greutate:
– Iart`-m`. O s` treac`. James sim]i c` vrea s` se \ndep`rteze
[i o ]inu mai strâns lâng` el.
– Vrei s`-mi spui ceva? o \ntreb` cu voce schimbat`.
Tân`ra femeie \[i ridic` privirea spre el. Avea ochii plini de
triste]e [i pe gene \i luceau lacrimi.
Tulburat, James \i [opti:
UNDEVA LA SAN DIEGO 113

– Sabrina… po]i avea \ncredere \n mine.


|n loc de r`spuns, \l cuprinse cu bra]ele dup` gât [i se strânse
lâng` el. |ncet, \ncet, b`t`ile nebune[ti ale inimii i se calmar` [i
respira]ia \i deveni mai regulat`.
Apoi, senza]iei de bine \i urm` o senza]ie mult mai profund`,
cunoscut` [i parc` nou` totodat`. Cu gesturi mai degrab` timide,
\ncepu s` mângâie p`rul [i ceafa b`rbatului de lâng` ea. Se opri
ru[inat` [i se uit` la el.
|ncerc` o senza]ie de surprindere. |n ochii lui recuno[tea
imaginea propriei dorin]i. La fel de puternic`, la fel de irezistibil`
ca a ei. Fascinat`, \l v`zu cum se apleac` spre ea [i-i acoper` cu
s`rut`ri fruntea, ceafa, scobitura gâtului…
Nu mai rezist`. Sabrina \[i \n`bu[i un geam`t [i buzele li se
unir` \ntr-un s`rut furtunos. |n t`cerea care-i \nconjura nu se mai
auzea decât ritmul \ntrerupt al respira]iilor lor. Gesturile le
devenir` curând febrile, buzele ner`bd`toare. |ncurajat, James \[i
strecur` o mân` sub pulover [i-i mângâie sânii. Sabrina \[i l`s`
capul pe spate, cu corpul lipit de cel al b`rbatului.
Parc` nu mai cunoscuse niciodat` o asemenea irepresibil`
explozie de dorin]`. Era oare dragoste? Gândul acesta \i trecu prin
minte cu o nea[teptat` brutalitate. |l \mpinse pe James de lâng` ea.
– S-a \ntâmplat ceva? o \ntreb` acesta cu glasul schimbat.
– |mi pare r`u… nu pot. Nu pot.
Cl`tin` din cap, disperat`. Cum ar fi putut s`-i spun` c`-i era
team`, team` s` nu se-ndr`gosteasc`?
James o privi cu blânde]e.
– Nu-i nimic, Sabrina. |n]eleg foarte bine.
Capitolul 12

Se \ndep`rt` de ea [i \[i aranj` c`ma[a.


– Trebuie s` plec, spuse el ridicându-se. O s` te sun mâine.
Incapabil` s` scoat` un sunet, Sabrina \nchise ochii. Nu avea
for]` nici s` mi[te. Asculta confuz` zgomotul pa[ilor lui pe
pardoseal`, u[a de la intrare trântindu-se [i apoi motorul ma[inii.
Dup` care urm` o lini[te aproape material`.
Când deschise ochii, o cuprinse un sentiment adânc de
singur`tate. Ca s` ias` din starea asta, aprinse televizorul. Jurnalul
de la ora unsprezece \ncepea peste pu]in timp. Se duse s` se a[eze
pe canapea, for]ându-se s` urm`reasc` spusele prezentatorului. |l
recunoscu pe b`rbatul pe care ea [i James \l \ntâlniser` \n cabina
de machiaj. |n gura acestuia, cuvintele „\ncetarea focului \n
Orientul Mijlociu“ ,“atentat“, „victime“ sunau banal.
Deodat`, se auzi soneria de la intrare. Surprins`, Sabrina ezit`.
Soneria se auzi pentru a doua oar`. Se duse la u[`.
– Cine este?
– James.
UNDEVA LA SAN DIEGO 115

Imediat, trase iv`rul [i-i deschise. El r`mase \n prag, cu p`rul


r`v`[it de vânt [i cu un surâs jenat pe buze.
– Iart`-m`, vroiam doar s`-]i dau asta, spuse el sco]ând cutia \n
care se afla ieslea lui Hannah.
– Dar… de ce vrei s` mi-o dai?
– M` \ntorc la studio [i n-a[ vrea s-o r`t`cesc [i s` se
strice…
Sabrina \n]elese c` era doar un pretext pentru a o vedea.
– Foarte bine, spuse ea râzând, o s-o p`strez pân` mâine.
– Da… doar pân` mâine, repet` el.
Apoi \i \ntinse o carte de vizit`.
– |]i las num`rul meu de telefon. Nu se [tie niciodat`…
Cu aceste cuvinte, o s`rut` gr`bit pe frunte [i f`cu calea
\ntoars`. Sabrina se uit` dup` el cum se \ndep`rteaz` prin ploaie
[i se \ntoarse \n salon. Inima \i b`tea cu putere. „Nu se [tie
niciodat`…“ Puse cutia [i cartea de vizit` pe o canapea [i se
afund` \n perne.
|[i \ndrept` aten]ia spre canalul televizorului. Secven]a cu
James trebuia s` apar` dup` câteva momente.
– Ca s` \ncheiem, un cuvânt despre afacerea Dawson, urm`
prezentatorul. Wayne Concklin, care a fost interogat azi la poli]ie,
urmeaz` s` fie transferat \n arest, \n deten]ie provizorie.
Imaginea unui hol de comisariat era afi[at` pe ecran \n
timpul comentariului. Dar Sabrina nu mai asculta. |n mul]imea
de curio[i [i ziari[ti care-l \nconjura pe Wayne Concklin
recunoscu chipul cuiva… Roy Lester! Stupefac]ia \i spori [i mai
mult atunci când reu[i s` surprind` \ntre acesta [i Concklin, o
privire complice. Spera ca obiectivul camerei s` mai insiste
asupra lor, dar imaginea se \ntrerupse [i prezentatorul lu` din
nou cuvântul.
116 MARY ANNE WILSON

– Jurnalul de [tiri s-a terminat. |n câteva momente, dup`


publicitate, v` ve]i \ntâlni cu James Chapman pentru o edi]ie
special` a emisiunii „Drept la inim`“. V` mul]umesc pentru
aten]ie, pe mâine.
Sabrina \[i lu` privirea de pe ecran. Gândurile i se \ndreptau
insistent spre Roy Lester. Nu se putuse \n[ela: era chiar el. Ce
c`uta la comisariat? Nu avu mult timp de gândire, c`ci pe ecran
ap`ru figura lui James. Cu frumoasa lui voce grav`, acesta \[i
\ncepu povestirea.
– |n seara aceasta nu vom vorbi despre o persoan` care a
primit ajutorul nostru, ci despre o persoan` care are nevoie de
ajutor…
Pe Sabrina o \ncerc` un sentiment de bucurie, imaginându-[i
c`, o dat` cu ea, mii de alte persoane privesc la televizor chipul lui
James. Prin felul s`u simplu [i direct de exprimare, acesta crea o
leg`tur` de un fel special, \ntre el [i telespectatori.
– … Ast`zi, Hannah, la aproape optzeci de ani, tr`ie[te singur`
[i cu mijloace modeste. Dar nu acesta este lucrul cel mai grav…
Mai grav este c` a disp`rut din 13 decembrie. Ultima oar` când a
fost v`zut`, purta o manta ro[ie care o f`cea s` semene cu Mo[
Cr`ciun [i o p`l`rioar` ciudat`, de culoare neagr`. Dac` din
\ntâmplare a]i \ntâlnit-o, forma]i num`rul de pe ecran…
Montajul fusese \n mod deosebit de reu[it. Ca prin farmec,
chipul lui Hannah, \n c`rbune, se suprapunea pe fotografia ei din
copil`rie. Surâsul era acela[i.
Sabrina ascult` genericul final f`r` prea mult` aten]ie. Acum
nu le r`mânea decât s` a[tepte [i s` spere… Stinse televizorul
[i lu` cutia [i cartea de vizit` pe care i le d`duse James, de pe
canapea.
UNDEVA LA SAN DIEGO 117

Din nou, \i veni \n minte Roy Lester. De ce nu l-ar suna pe


James, ca s`-i \mp`rt`[easc` b`nuielile ei? Ezit` o clip` [i z`ri sticla
de coniac r`mas` pe bar. Decise s`-[i toarne un pahar. Orice era
mai bun decât s` se \nvârt` ca un leu \n cu[c`…
|ntins` pe canapea, Sabrina sorbea din paharul de coniac.
C`ldura binef`c`toare a alcoolului i se r`spândi curând prin vene.
|n câteva momente, se cufund` \ntr-un somn profund.
Tres`ri auzind soneria telefonului. Orbit` de lumina zilei, se
ridic` \ntr-un cot [i \[i d`du seama c` adormise. Se uit` imediat
dup` cutia lui Hannah. Alunecase printre perne. Telefonul
continua s` sune a[a c` se ridic` gr`bit`.
– Alo? murmur` \n receptor.
– Bun`, Sabrina. Sunt James. Te-am trezit?
– Hmm… Ce or` e?
– E… aproape unsprezece.
Tân`ra se sprijini de perete [i se frec` la ochi.
– Unde e[ti? \ntreb` \n cele din urm`.
– |ntr-o cafenea, care se cheam`… a[teapt` o secund`… La
Palomar.
Auzind aceasta, Sabrina zâmbi. Localul era chiar lâng` casa ei.
– Sabrina, am nevoie de ajutor.
– De ajutorul meu?
– Da. O s` fiu direct: dup` secven]a de asear` Canalul Trei a
fost cople[it de num`rul de telefoane primite. Ne lipse[te
personalul, dar [tiu c` ai s` ne aju]i s` facem fa]` situa]iei, pentru
câteva ore.
– {i fotografiile?
– E cea]`… Nu-i o vreme potrivit` pentru a[a ceva.
Dup` tonul vocii lui James, Sabrina \n]elese c` James vorbea
serios.
118 MARY ANNE WILSON

– Bine, de acord, spuse ea, treci s` m` iei peste vreo zece minute.
– Mul]umesc, e[ti minunat`. Pe curând.
|nchise imediat.

***

Hannah se \ncol`ci \n patul mic [i se uit` la luminator. Ploaia


c`dea \ntruna, monoton`, iar William nu mai venea.
Sângele \i zvâcnea \n tâmple. |i era fric`. |n lumina slab` din
\nc`pere, i se p`rea c` z`re[te umbre amenin]`toare…
Se ridic` [i se lipi de peretele de c`r`mid`. Sim]i prin
\mbr`c`minte umezeala care picura pe pere]i. Nu mai avea nimic
de mâncare [i timpul se scurgea cu o \ncetineal` insuportabil`. Ce
or` putea s` fie? Odat`, avusese un ceas. Un ceas frumos cu ini]ialele
ei, \ncrustate pe br`]ar`. |ncrunt` din sprâncene, \ncercând s`-[i
aminteasc` cui d`ruise ceasul acela. Dar nu reu[i cu nici un chip.
Memoria \ncepuse s-o \n[ele, cu trecerea anilor, [i lucrul acesta o
agasa. Uitase de altfel [i multe alte lucruri. Uitase [i chipurile
atâtor cunoscu]i [i prieteni. {i m`car de-ar fi putut s` uite [i chipul
„acela“! S`rmanul Mo[ Cr`ciun… Nu crezuse c` mai este \n stare
s` fug`. Dar atunci când b`rbatul o v`zuse, o rupsese zdrav`n la
s`n`toasa. Apoi se ascunsese [i-l a[teptase pe William.
{i acum, de ce oare acesta nu se mai \ntorcea? Plecase s` afle
ce se-ntâmplase cu Mo[ Cr`ciun. Asta n-ar fi trebuit s`-i ia atât de
mult timp…
|nchise [i deschise ochii imediat. Chipul b`rbatului acela \i
revenea mereu \n amintire. Nu putea s`-l uite. Dac` William nu se
va \ntoarce \nainte de c`derea serii, va pleca s`-l caute.

***
UNDEVA LA SAN DIEGO 119

– |nainte s` trec pe la tine, am trecut pe la Murray, spuse James


luând-o spre studiourile Canalului Trei.
– Are nout`]i despre William? \ntreb` Sabrina.
– Da, William este tot \n stare proast`, dar o s`-[i revin`. I-am
spus lui Murray c` vrei s` iei asupra ta cheltuielile de spitalizare. A
fost emo]ionat pân` la lacrimi…
James opri la stop [i continu`:
– Canalul a redifuzat apelul \n diminea]a asta. Din motivul `sta
am nevoie de ajutorul t`u, neap`rat. Trebuie s` vorbe[ti cu
telespectatorii.
Stopul se schimb` pe verde [i James o lu` la stânga [i ajunse
curând \n fa]a studiourilor. |n timp ce parca ma[ina, Sabrina
\ncerc` s`-[i fac` un pic de ordine \n gânduri. |[i d`dea seama c`,
\mpotriva voin]ei ei, era din ce \n ce mai implicat` \n toat` aceast`
poveste. Iar acum era pe punctul s` fac` [i pe telefonista! Totu[i,
când ajunse \n biroul pe care i-l d`du Carson Davies se puse pe
treab` cu mult` convingere. James plecase \n studio s`-[i
preg`teasc` episodul de seara.
Cele opt linii de telefon nu se mai opreau din clipit.
Se a[ez` la birou [i \ncepu s` r`spund`, \ncercând s`-[i
p`streze calmul.
– Da, bun` ziua. Aici redac]ia emisiunii „Drept la inim`“, v`
ascult`m.
De câte ori repetase fraza asta, nici n-ar fi putut s` spun`.
Apelurile se succedau, câteodat` extravagante, alteori serioase.
– Am v`zut o doamn` cu palton ro[u, \n apropierea sta]iei de
autobuz. Dar era acum câteva s`pt`mâni…
– Hei, mai crezi \n Mo[ Cr`ciun? Umbla]i dup` cai verzi pe
pere]i!
120 MARY ANNE WILSON

– Dup` p`rerea mea, a fost r`pit` de extratere[trii.


Sabrina zgâriase câteva cuvinte \n blocnotes, ori de câte ori i se
p`ruse c` interlocutorul spune lucruri interesante. Cei mai mul]i
\ns` telefonau din curiozitate, n-o v`zuser` pe Hannah.
– Se d` vreo recompens`? \ntrebaser` brutal unii dintre ei [i
\nchisese imediat ce auzise r`spunsul negativ. F`r` s-o
descurajeze, acest episod \i d`du o idee. Când sun` urm`torul
telespectator, \l anun]` c` se ofer` cinci mii de dolari celui care o
g`se[te pe Hannah.
– Moart` sau vie? se trezi \ntrebat`.
– Trebuie doar s-o g`si]i, \i r`spunse, ab]inându-se cu greu s`
nu-i trânteasc` telefonul \n nas.
Era aproape ora trei, când James d`du buzna \n birou.
– Ai avut apeluri interesante? o \ntreb` el f`r` nici o
introducere.
– Nu, nu cu adev`rat. Dar m-am decis s` ofer o recompens`.
El o privi cu stupefac]ie.
– O recompens`?
– Cinci mii de dolari.
James scoase un [uierat [i d`du din cap.
– Eram sigur c` o s` faci ceva, murmur` el [i se apropie de ea.
O prinse de mân` [i-[i \mpleti degetele cu ale ei. Apoi o s`rut`
tandru, pe frunte.
– Am avut mare noroc s` te \ntâlnesc, ad`ug` el.
Sabrina scutur` din cap.
– Era singura solu]ie, spuse ea simplu. N-am nici un merit.
James se dep`rt` de ea [i se uit` la ceas.
– Trebuie s` m` \ntorc la studio ca s` \nregistrez anun]ul `sta.
Trebuie neap`rat s` apar` \n materialul de la ora [aisprezece.
Plec` [i o l`s` \n continuare s` r`spund` la telefon.
UNDEVA LA SAN DIEGO 121

– Alo, aici „Drept la inim`“. Bun` ziua….


|n ora care urm`, \nregistr` mai pu]ine apeluri. Apoi centrala
fu din nou luat` cu asalt. Unii vroiau s` [tie dac` auziser` bine,
al]ii dac` Hannah exista cu adev`rat. Cei mai mul]i dintre \ncurc`
lume \ntrebau dac` James Chapman o s` candideze la alegerile
viitoare… La un moment dat, Sabrina \nchise telefonul [i izbucni
\n râs. Când James intr` \n birou avea lacrimi \n ochi.
– Ce e a[a de vesel? o \ntreb` el.
– |nchipuie-]i c` mul]i te v`d viitor deputat…
El ridic` din sprâncene.
– Pe cinstea mea, e o idee de aprofundat. {i \n afar` de asta,
care au fost reac]iile?
Sabrina ridic` din umeri.
– Sunt foarte interesa]i de recompens`.
– Evident.
James t`cu un moment.
– Sabrina, sunt sigur c` ]i-e foame. {i mie, de altfel. E târziu,
dar mai putem merge la restaurant. Te invit.
Tân`ra femeie \l aprob` cu entuziasm. Pe când James o ajuta
s`-[i pun` mantoul, mâinile li se atinser` [i, privindu-l, sim]i un
fior de pl`cetre.
Dup` pu]in timp, erau instala]i la masa unui restaurant cu
specialit`]i de pe[te [i fructe de mare. Dar Sabrina mânc` f`r`
poft`. Se sim]ea iar deprimat` [i ploaia care c`dea f`r`-ncetare
n-o ajuta nici ea s` fie bine dispus`.
– Spune-mi, James, ce ai s` faci dac` ai s` descoperi c` Hannah
e moart`? \ntreb` când ajunser` \n ma[in`.
– Va trebui s` accept, \i r`spunse el cam sec.
Ziaristul se uit` la drumul care-[i desf`[ura panglica plumburie
sub ploaie. Circula]ia era bun` [i acceler` u[or. Deodat`, tân`ra \[i
aminti de William.
122 MARY ANNE WILSON

– Dumnezeule! Trebuie neap`rat s` sun la spital, s`-mi trimit`


factura.
– N-ar fi mai bine s` o faci la fa]a locului?
Sabrina \[i mu[c` buzele, ca s` nu dea un r`spuns categoric.
– Nu cred c`…|n sfâr[it, nu e necesar. Le dau num`rul de card
prin telefon. Dac` e posibil, desigur…
El ridic` din umeri.
– Asta nu e prea greu. Dar am o idee. S` trecem pe la mine ca
s` telefonezi. Spitalul nu e prea departe [i \n caz c` sunt
probleme, po]i ajunge acolo u[or.
|n ciuda unei u[oare ezit`ri, tân`ra femeie nu g`si nimic s`-i
r`spund`.
– De acord, \i spuse dup` câteva clipe de t`cere.
Apoi se concentr` asupra ce]ii u[oare care \ncepuse s` se lase.
Se \nsera [i ploaia se transformase \ntr-o burni]` fin`.
James deschise u[a apartamentului [i Sabrina descoperi cu
surprindere o \nc`pere mare care nu cuprindea mai multe mobile
decât ale sale. Cu excep]ia unui brad de Cr`ciun lâng` [emineu [i
a unei canapele, \nc`perea era goal`.
Se-ntoarse spre el cu un surâs [`galnic.
– Se pare c` [i tu te-ai mutat de curând!
El râse scurt.
– N-am apucat s` despachetez.
– De cât` vreme stai aici?
– Aproape de un an. De când am hot`rât s` plec din Chicago.
Carson mi-a g`sit apartamentul `sta. Dar n-o s` stau prea mult aici.
Nu prea \mi place cartierul.
|i ar`t` telefonul, aflat pe jos, \ntre brad [i [emineu.
– Simte-te ca acas`. Cât telefonezi, am s` preg`tesc ceva care s`
ne \nc`lzeasc`.
UNDEVA LA SAN DIEGO 123

Sabrina nu se l`s` mult rugat`. Dup` ce \[i scoase \nc`l]`rile,


form` num`rul spitalului pe care i-l d`duse James [i ceru serviciul
de contabilitate. Discut` \ndelung cu cineva pentru a-l convinge s`
treac` nota de plat` a lui William pe numele ei. Respir` u[urat`
dup` ce \nchise telefonul.
– Au acceptat, \i spuse lui James când se \ntoarse. Dar trebuie
s` merg la spital ca s` semnez hârtiile.
James se a[ez` pe covor, al`turi de ea. Aprinsese \ntre timp [i
focul \n [emineu. {i fl`c`rile tremurau juc`u[e, r`spândind o
c`ldur` binef`c`toare.
– |n sfâr[it, un lucru care s-a rezolvat, observ` el \ntinzându-i
un pahar de coniac.
Apoi se uit` prin \nc`pere.
– Apartamentul `sta are un singur avantaj: afar` e o priveli[te
superb` asupra golfului San Diego.
Pronun]ase cuvintele cu o voce r`gu[it`. Tulburat`, Sabrina
strânse paharul \n mâini [i se uit` la coniacul de culoarea
ambrei.
– E Cr`ciunul… murmur` ea. Cr`ciunul…
– {i ce e a[a de teribil \n asta? o \ntreb` el mângâind-o pe
obraz.
– Nimic, cred c` nimic… A[ vrea s` pot explica, dar…
– Nu-mi spune nimic dac` nu dore[ti. Cuvintele sunt uneori
inutile.
– James, nu-]i pot da ce \]i dore[ti.
El o privi \n ochi [i un surâs i se desen` pe buze.
– {i ce \mi doresc, dup` p`rerea ta? o \ntreb` el blând. |n ochii
tinerei femei era o str`lucire nostalgic`.
124 MARY ANNE WILSON

– Vrei s` m` d`ruiesc toat` ]ie, spuse ea dintr-o r`suflare.


– {i nu te sim]i \n stare?
– Ba da, dar…
El o prinse de b`rbie [i \[i apropie fa]a de a ei.
– Dar ce? Te \n]eleg Sabrina [i nu \]i cer s` m` iube[ti…
– Meri]i mai mult… Nu vreau s` te fac s` suferi.
– {tiu cel mai bine ce merit, murmur` el, aplecându-se s`-i
ating` buzele.
Sabrina \ntoarse capul. Era cuprins` de sentimente
contradictorii. Apoi, brusc, \l cuprinse cu bra]ele [i \[i oferi gura
cu un suspin de abandon.
– F` dragoste cu mine James. F` dragoste cu mine, acum!...
Tulburat de rug`mintea ei, o lu` u[or \n bra]e [i o duse spre
canapea. Luminile de pe strad` luminau slab chipul tinerei femei.
O puse pe pat [i \ncepu s-o s`rute cu pasiune. Febra pasiunii \i
cuprinse pe amândoi. Cu gesturi stângace, presa]i de for]a
dorin]ei, se dezbr`car` unul pe cel`lalt.
|i sim]i mângâierile pe piele [i i se oferi pe de-antregul. Apoi
nu mai sim]i nimic, decât potolirea unei dorin]e de prea mult`
vreme reprimat`. Sabrina sim]i cum se apropie clipa extazului.
Invadat` de valul de pl`cere care urca din interiorul ei, nu-[i putu
re]ine un strig`t.
Capitolul 13

Soneria insistent` a telefonului \i f`cu s` revin` la realitate.


Sabrina \[i \n`bu[i un geam`t [i se strânse lâng` James.
– Cred c` ar fi mai bine s` r`spund, murmur` el, când
telefonul sun` a [asea oar`.
Se desprinse de ea [i \ntinse mâna dup` receptor.
– Alo?
Brusc, \ndep`rt` a[ternuturile [i se a[ez` pe marginea
patului.
– E[ti sigur? \ntreb` el coborând vocea imperceptibil.
Dumnezeule… Foarte bine… |]i mul]umesc c` m-ai sunat.
Dup` ce \nchise telefonul, tân`ra femeie v`zu c` este livid.
– Era Cal, spuse el moroc`nos. Poli]ia a descoperit corpul unei
b`trâne \mbr`cat` \ntr-un palton ro[u, lâng` golf.
Sabrina se ridic` imediat [i-l prinse de umeri.
– Atunci? \ntreb` ea, cu nervii \ncorda]i.
– E moart`, spuse James.
Cuvintele acestea o f`cur` pe Sabrina s` se simt` cuprins` de
revolt`.
126 MARY ANNE WILSON

– Nu e posibil! strig` ea cu disperare. Ei bine, Cr`ciun fericit la


toat` lumea.
Ar fi vrut s` se ascund` \n spatele sarcasmelor, dar lacrimile \i
inundar` frumo[ii ochi de culoarea jadului.
– Lini[te[te-te, Sabrina. Via]a este un risc continuu, nu-i a[a?
spuse James.
– Dar Hannah a murit! A murit! strig` ea cu un gest confuz.
Izbucni \n hohote de plâns. Speriat, James o lu` de mâini [i o
oblig` s` se a[eze.
– Hai, po]i s` plângi. Asta o s` te lini[teasc`, \i murmur` el
blând, mângâind-o pe obraz.
Apoi, parc` temându-se s` n-o r`neasc` mai ad`ug`:
– Nu e[ti tu vinovat` c` a murit… {i nici fiindc` so]ul t`u a
murit.
Fa]a Sabrinei se crisp` dureros pentru o secund`, apoi
cuvintele \ncepur` s` i se \nghesuie pe buze.
– Oh, James… Am \ncercat cu adev`rat s`-l ajut, m-am dedicat
cu totul lui. Dar el n-a \n]eles… N-a mai fost nimic de f`cut. Iar
acum e mort…
O nou` criz` de plâns o f`cu s` se-ntrerup`. James o prinse
dup` umeri.
– Dragostea nu poate \mpiedica pe cineva s` moar` de o criz`
cardiac`, \i spuse el blând.
Sabrina scutur` din cap [i o lucire ironic` \i trecu prin privire.
– Dragostea? Dac` m`car ar fi fost asta. Eu, l-am iubit
nebune[te, dar el nu m-a iubit!
Se opri o clip` [i apoi relu` cu r`suflarea \ntret`iat`:
– Dean era toxicoman. Tot ce conta pentru el era s` aib` doza
zilnic` asigurat`. {i-a luat via]a singur.
|[i [terse lacrimile, \nfuriat`.
UNDEVA LA SAN DIEGO 127

– |n ziua aceea, l-am l`sat singur câteva ore. Sim]eam nevoia s`


m` limpezesc. Când m-am \ntors, l-am g`sit c`zut \n camer`. Mort
din cauza unei supradoze.
James nu spuse nimic câteva momente. |n ochii Sabrinei era
atât de mult` disperare \ncât se sim]ea neputincios.
– Sabrina, te sim]i vinovat`? Vreau s` zic … Crezi c` Dean a
murit din cauza ta?
Tân`ra femeie avu un surâs sarcastic, \n col]ul buzelor.
– De ce m-a[ sim]i vinovat`? \i r`spunse. N-a vrut s` m` asculte,
nici nu mai existam pentru el.
Lacrimile i se ivir` iar \n ochi, dar \[i mu[c` buzele ca s` nu
plâng`. |[i arunc` p`rul pe spate cu o mi[care a capului [i respir`
profund.
– S` nu mai vorbim despre asta, spuse ea cu r`ceal`. E o
perioad` din via]a mea pe care vreau s-o uit. |mi pare r`u c` ]i-am
f`cut asemenea m`rturisiri. Dar este vina ta. Tu m-ai antrenat \n
povestea asta, chiar dac` eu n-am vrut s` m` implic. {i iat`
rezultatul!
Un pic confuz, James o v`zu cum \ncepe s`-[i pun` lucrurile pe
ea. Era palid` la fa]` [i o furie rece \i lucea \n ochi. Asta era mai
mult decât putea suporta. Se ridic` [i o trase spre el.
– Nu pleca, Sabrina. Nu acum! Nu pleca, \i repet` cu voce
\n`bu[it`.
Ea \ncerc` s` se desprind`, dar bra]ele lui viguroase o ]inur`
lâng` el.
– Ba da, am s` plec! strig` ea.
Era \ncordat` din tot corpul. Sim]ea c` o s` fac` o criz` de
nervi.
– Ascult`-m`, Sabrina. N-ai ce s`-]i repro[ezi. Dependen]a de
heroin` e o robie. Ia locul dragostei, prieteniei. Nimeni nu poate
128 MARY ANNE WILSON

lupta cu un asemenea flagel. A[a c` nu era nimic mai normal decât


s` vrei s` pleci. {i ai f`cut-o doar atunci când ai sim]it c` o s` te
distrug` [i pe tine.
Sabrina se relax` u[or.
– De unde po]i [ti toate astea? \l \ntreb` privindu-l mirat`.
– Am avut un prieten foarte bun la Chicago, care era
toxicoman. Era gata s` se sinucid`. Pân` la urm` a reu[it s` se
salveze. Dar ajutorul nu i-a venit nici din partea familiei, nici din
partea iubitei. A reu[it s` se ajute singur, \n]elege asta. A ales s`
tr`iasc` [i nimeni nu putea face alegerea asta \n locul lui! Al]ii
n-au avut puterea s-o fac`. Ca Dean, de exemplu…
Se \ntrerupse [i o mângâie pe p`r.
– Cu ce se ocupa? o \ntreb`, mai apoi.
– Era avocat, dar \i pl`cea politica. Se gândea s` se prezinte la
alegerile pentru Senat. Ca s` nu-[i compromit` cariera, \[i
ascundea cu grij` dependen]a de heroin`. Eu eram singura care
[tiam \n ce stare se afla cu adev`rat.
– N-a \ncercat s` fac` o cur` de dezintoxicare?
– Ba da, de dou` ori, dar n-a durat mult vreme. De fiecare dat`
a rec`zut [i \mi jura c` pân` la urm` se va opri, fiindc` m` iube[te
prea mult. Dar nu erau decât vorbe. |ntr-o zi, n-am mai rezistat.
Sabrina \[i plec` privirea [i genele-i prelungi aruncar` o umbr`
pe chipul ei.
– N-a \n]eles ce mare noroc a avut, murmur` James, strângând-o
\n bra]e. Te avea pe tine…
– Nu, nu-i mai apar]ineam! Timp de doi ani, nici nu m-a atins,
m`rturisi Sabrina.
James o privi cu intensitate. Era atât de frumoas`. |n]elese ca
\ntr-o str`fulgerare c` e \ndr`gostit de Sabrina, c` o iube[te mai
mult decât orice. |i lu` mâna cu blânde]e [i i-o strânse \n a lui.
UNDEVA LA SAN DIEGO 129

– Sabrina, \ntr-o zi ai s` po]i iubi din nou. Uit` clipele acelea


grele [i cu timpul, r`nile ]i se vor cicatriza.
Ea d`du din cap.
– Nu, murmur` ea. Suferi prea mult atunci când se sfâr[e[te.
– {i de ce ar trebui s` se sfâr[easc`? Ai trecut printr-o
experien]` dureroas`, dar va veni vremea când o s` vezi lucrurile
altfel…
– Ce vrei s`…
El \i puse, cu un gest tandru, degetul pe buze.
– S` nu mai vorbim despre asta! R`mâi cu mine \n noaptea
asta. Nu vreau s` te las singur`.
– {i mâine ce o s` fie?
– Fiec`rei zile \i ajunge necazul s`u, spuse el surâz`tor.
O s`rut` pe vârful nasului [i se dep`rt` u[or de ea, dup` care relu`:
– |nc` nu tr`im mari sentimente, Sabrina. Am s` a[tept s` fii
preg`tit`. Pân` atunci, nu te gr`be[te nimeni. |n seara asta o s`
stau doar al`turi de tine. F`r` promisiuni [i angajamente din
partea nim`nui. Ai \ncredere \n mine.
Leg`nat` de vocea lui, tân`ra femeie \l asculta fermecat`. {tia
atât de bine s` discute cu ea, [i p`rea c` o \n]elege la fel de bine!
Cum ar fi putut s`-l p`r`seasc` \n seara aceea?
– Doar \n seara asta, murmur` ea, punându-i capul pe um`r.
Se \ntinser` din nou \n pat [i simplul fapt c` se sim]eau lipit
unul de cel`lalt le aprinse dorin]a. |n lumina slab` din \nc`pere,
Sabrina reu[ea cu greu s` disting` tr`s`turile b`rbatului aplecat
asupra sa. |[i alung` gândurile negre din minte [i se abandon`
mângâierilor lui. Numai ploaia ce lovea \n ferestre mai tulbura
lini[tea care-i \nv`luia.
Când se trezi, Sabrina nu-l mai g`si pe James al`turi de ea. Se
ridic` de pe pern`.
130 MARY ANNE WILSON

Noaptea promis` se sfâr[ea. {i \ncepea o nou` zi. Gândul


acesta o scufund` \ntr-o triste]e profund`. Dar \[i aminti c` este
Cr`ciunul [i \[i reprim` lacrimile.
– Nu credeam c` te-ai trezit, spuse James, intrând \n \nc`pere.
Era \mbr`cat \n blugi [i c`ma[` alb`, p`rând bine dispus [i
relaxat.
– E doar ora nou`, mai ad`ug` el surâzând.
Ridicându-se din pat, Sabrina se \ntreb` dac` erau \n stare s`-[i
spun` [i altceva decât banalit`]i. |[i puse halatul pe care i-l
\ntindea James [i \[i aranj` p`rul cu o mân` cam nesigur`. Dar
v`zându-l cu cât` tandre]e se uit` la ea, se sim]i iar plin` de
energie.
– Vrei s` te duci la Murray? \l \ntreb`.
– Da. Trebuie s`-i spun ce s-a \ntâmplat.
R`mase câteva secunde t`cut, cu fruntea \ncre]it`.
– Vin cu tine, \i spuse deodat` Sabrina.
Cum putuse s` uite de Hannah? |n acel moment, chipul lui
Roy Lester \i reveni \n memorie. {i pe el \l uitase, de asemenea.
– James, am ceva s`-]i spun. Alalt`ieri s-au dat secven]e de la
arestarea lui Wayne Concklin, la televizor. Roy f`cea parte din
mul]imea de curio[i [i cred c`-l cuno[tea pe Concklin.
James o privi mirat.
– E[ti sigur` c` era el?
– Sigur`.
– Ciudat… |n momentul `la trebuia s` fie \n deten]ie provizorie.
Dar n-au putut s`-l re]in` mult timp din lipsa probelor. O s` sun
la comisariat [i la televiziune, ca s` v`d dac` mai au nout`]i.
Se \ntoarse spre ea, \nainte s` ias`.
– Nu mai ai [i altceva s`-mi spui? o \ntreb` el privind-o cu insisten]`.
Sabrina sim]i cum i se-nro[esc obrajii.
UNDEVA LA SAN DIEGO 131

– Nu… ba da… Sunt fericit` c` mi-am petrecut noaptea cu


tine. Diminea]a vine \ntotdeauna prea devreme.
James surâse u[or.
– Preg`te[te-te, acum. Mergem s` ne \ntâlnim cu Murray.
|nchise u[a dup` el, iar tân`ra \nchise ochii pentru o clip`, ca
s`-[i reg`seasc` pu]in calmul.
Când ajunser` \n fa]a intr`rii de serviciu de la Flaunder's, o or`
mai târziu, Sabrina ezit` \nainte s` deschid` portiera ma[inii.
Arunc` o privire fugar` spre James.
– N-o s` fie u[or, murmur` acesta, strângând din din]i.
Erau primele vorbe pe care le spunea de când p`r`siser`
apartamentul.
– Vrei s` m` a[tep]i \n ma[in`? o mai \ntreb` el, evitând s-o
priveasc`.
– Nu, vin cu tine, \i spuse ea f`r` s` ezite.
Ie[i din ma[in`, urmat` imediat de James. Se \ndreptar` \n
t`cere spre restaurant, a c`rui u[` se deschise aproape \n aceea[i
clip` când b`tur` \n ea.
– Bun`, le spuse Carlo, l`sându-i s` intre. V` a[teptam. Ce
vreme \ngrozitoare, nu-i a[a?
– A[a-i iarna, \i r`spunse James.
C`ldura pl`cut` din buc`t`rie \i \nv`lui imediat. Pe masa de
lucru erau a[eza]i cu grij` cozonaci de toate m`rimile [i curcani
\nveli]i \n folie de aluminiu.
Carlo \nchise u[a [i veni spre ei.
– Ave]i vreun mesaj de la Murray?
– |n ceea ce o prive[te pe Hannah? \ntreb` James cu voce
schimbat`.
– Nu, \n leg`tur` cu William. Trebuie operat din nou. Prima
oar` a fost treab` de mântuial`, dup` cum spune Murray.
132 MARY ANNE WILSON

– Unde e patronul dumneavoastr`? \ntreb` Sabrina.


– La spital. Este cu adev`rat \ngrijorat. De altfel, a[a sim]im cu
to]ii.
Tân`ra femeie \ntâlni privirea lui James [i \n]elese imediat c`
n-o s`-i spun` nimic lui Carlo.
– M` duc s`-l \ntâlnesc, declar` James. Vrei s` m` \nso]e[ti? o
\ntreb` pe Sabrina.
Ea scutur` din cap, oarecum tulburat` de adresarea asta
ceremonioas`.
– Nu, a[ vrea s` m` \ntorc acas`. O s` iau un taxi. Nu v` face]i
griji pentru mine!
O \ncre]itur` suspicioas` se ivi pe fruntea lui James.
– Mi-e team` c` n-o s` v` mai g`sesc acas` când o s` v` sun.
Ea ridic` din umeri, ca s`-[i ascund` nervozitatea.
– N-o s` m` mi[c de acas`, dar…
– Atunci, n-o s` telefonez chiar imediat. Dar am s` v` ]in la
curent.
Sabrina nu r`spunse, dar accept` cu un semn din cap. U[a se
trânti \n urma lui [i r`mase singur` cu Carlo. Acesta se-ntoarse
spre ea.
– Dori]i s` v` chem un taxi?
– Da, da, v` rog, dac` vre]i…
– Dup` tot ce a]i f`cut pentru Hannah [i Murray, m`car pu]inul
acesta s`-l fac [i eu, spuse Carlo \ndreptându-se spre telefon.
Form` num`rul [i \nchise telefonul dup` câteva momente.
– Nu-i nici un taxi prin apropiere. Trebuie s` a[tept`m o
jum`tate de or`. Dori]i ceva, \n timp ce a[tepta]i?
|n acel moment sun` telefonul. Carlo se gr`bi s` r`spund`.
– Alo? Da… Oh, \mi pare r`u, am uitat. Vin imediat.
Apoi se-ntoarse spre Sabrina, p`rând vizibil \ncurcat.
UNDEVA LA SAN DIEGO 133

– Doamn`, v` rog, \mi pute]i face un serviciu? Trebuie s` m`


duc s` caut un pachet. Pute]i a[tepta pân` m` \ntorc? Dac` sun`
telefonul….
Sabrina \i surâse.
– Du-te Carlo. R`mân eu aici.
Omule]ul bâigui un mul]umesc [i disp`ru \n sala
restaurantului. Nici nu p`r`sise bine \nc`perea c` telefonul sun`
iar Sabrina ridic` imediat receptorul.
– Restaurantul Flaunder's, bun` ziua.
Auzi o respira]ie sacadat`, la cel`lalt cap`t al firului, apoi un
]ârâit.
– Cine-i la aparat? \ntreb` ea mirat`.
– A[ putea vorbi cu Murray, Murray… repet` o voce de femeie,
\n`bu[it`.
– |mi pare r`u, nu este aici, \n momentul `sta. Dori]i s`-i l`sa]i
un mesaj?
Urm` un moment de t`cere. Apoi vocea se auzi din nou, mai
insistent` ca prima oar`.
– Trebuie s` vorbesc cu Murray, v` rog…
– Nu se \ntoarce decât peste câteva ore, dar \i pot transmite un
mesaj, zise Sabrina.
Motorul unei ma[ini acoperi r`spunsul interlocutoarei sale. |n
cele din urm` un murmur u[or ajunse pân` la ea.
– Spune]i-i c`… spune]i-i c` Hannah are nevoie de ajutorul
lui. Nu uita]i, Hannah.
Capitolul 14

– Hannah? Sunte]i cu adev`rat Hannah Vickers? \ntreb`


Sabrina, scuturând telefonul.
– Da… Dumneavoastr` cine sunte]i? relu` vocea de la cap`tul
firului.
Tân`ra femeie sim]i cum inima i se zbate \n piept. Era prea
frumos ca s` fie adev`rat…
– Hannah, \]i sunt prieten`. M` cheam` Sabrina [i te caut de
mult` vreme… cu Murray. Murray este foarte \ngrijorat pentru
tine…
„Nu trebuie s-o las s` \nchid`, se gândi ea imediat. S-o fac s`
vorbeasc` pân` când o s` vin` cineva“.
– Murray… Am nevoie de el, spuse Hannah… fiindc` nu mai
pot r`mâne aici din cauza b`rbatului `la. {tiu c` e aici.
– Cine e acolo? \ntreb` Sabrina uitându-se cu disperare la u[`.
– Un om r`u... William trebuia s`-i vorbeasc`, dar nu mai era
acolo. V` implor, spune]i-i lui Murray c` am nevoie de ajutorul lui.
El va [ti ce trebuie s` fac`.
UNDEVA LA SAN DIEGO 135

– Murray nu-i aici. Dar te pot ajuta eu. Unde e[ti?


– Nu m` po]i ajuta.
Vocea i se pierdu \ntr-o morm`ial`.
– Hannah, te rog, pentru Dumnezeu, nu \nchide. Spune-mi
unde e[ti…
– |]i va face r`u, nu, nu pot!... Este pe aici pe aproape, o [tiu.
– Unde e[ti? o \ntreb` Sabrina disperat`.
– Sunt jos… la William. Trebuie s` \nchid acum, eu…
– Hannah? Unde locuie[te William? Te rog…
– Trebuie s` plec. O s` m` vad`…
– Nu, nu…
Dar un clic puse cap`t conversa]iei. Sabrina puse \ncet
telefonul \n furc`, \nc` ne\ncrez`toare. Hannah tr`ia! Se sim]ea
atât de u[urat` c`-i venea s` strige de bucurie. Nu mai avea nici un
minut de pierdut! Trebuia s`-i spun` lui James! Form` num`rul de
la Canalul Trei.
– Vreau s` vorbesc cu James Chapman, e urgent.
– Nu este aici \n acest moment, \i r`spunse politicos
centralista. Vre]i s` l`sa]i un mesaj?
Tân`ra ezit` o clip`.
– Hm… Eu… Brian Lake este acolo?
– O secund`, v` dau leg`tura.
Câteva acorduri muzicale o f`cur` s` a[tepte câteva secunde.
– Alo? Brian Lake la telefon.
– Bun` ziua. Sunt Sabrina MacFarland! |i pute]i spune lui
James s` ne ntâlnim la Flaunder's? E urgent.
– Bine… Ah, Sabrina! Am g`sit num`rul de telefon pe care-l
c`uta]i. Al tipului care conduce tipografia cu lucruri personalizate.
– A[teapt` o secund`.
Sabrina \[i scoase hârtie [i stiloul din geant`, apoi lu`
receptorul [i not` num`rul pe care i-l dicta Brian.
136 MARY ANNE WILSON

– {i mai spune-i lui James c` a[tept un apel de la Los Angeles,


\n leg`tur` cu Hannah, ad`ug` el. Pe curând, Sabrina, mai
ad`ug` el.
|nchise.
Tân`ra femeie form` imediat num`rul pe care-l scrisese \n
grab`. |i r`spunse un robot [i se hot`r\ s` lase un mesaj.
– M` numesc Sabrina MacFarland. Trebuie s` discut \n leg`tur`
cu o serie de cutii de chibrituri pe care a]i tip`rit-o de curând. E
un model argintat cu un F stilizat. M` pute]i g`si la num`rul…
|n acel moment u[a se deschise [i intr` Murray, urmat de
James. Amândoi aveau figuri sumbre. F`r` s` se gândeasc`, tân`ra
puse receptorul \n furc` [i se repezi spre cei doi, aruncându-se \n
bra]ele lui James.
– Tr`ie[te! strig` ea, lipindu-se de el.
– Poftim? exclam` \n cor cei doi.
Sabrina se desprinse de James [i \ncepu s` râd`.
– Da, Hannah tr`ie[te. Am vorbit cu ea la telefon. A sunat acum
mai pu]in de cincisprezece minute. James schimb` o privire uluit`
cu Murray.
– Dar… mi-a]i spus c` este moart`! murmur` acesta,
[tergându-[i ochelarii.
F`r` s`-i r`spund`, ziaristul se \ndrept` spre telefon.
– Alo? Cal? James la telefon. Am noroc s` te g`sesc…
Ridic` privirea [i pe buze i se desen` un surâs.
– Credeam c` e[ti \n vacan]`… In sfâr[it… Spune-mi, po]i
s`-mi dai ni[te am`nunte despre femeia care a fost g`sit`. E sigur
c`…
Se \ntrerupse o secund`, apoi lovi cu pumnul \n perete.
– E[ti cu adev`rat nemaipomenit! Da, Hannah tr`ie[te! A sunat
la restaurant. Foarte bine, pe mai târziu.
|nchise [i se-ntoarse spre Murray.
UNDEVA LA SAN DIEGO 137

– O gre[eal` de identificare, spuse simplu. Hannah e bine,


\ntreag` [i nev`t`mat`? {i unde e?
– La William, r`spunse Sabrina. P`rea foarte speriat` [i a \nchis
brusc. Se auzea r`u pentru c` era un zgomot acolo.
– Ce fel de zgomot?
– Nu [tiu exact. P`rea c` se aude motorul unui compresor…
– Vorbea de pe strad`? Dintr-o cabin` telefonic`?
– Da, a[a cred.
– Acum cincisprezece minute?
Tân`ra se uit` la ceas [i d`du din cap.
– Nu, timpul trece repede. Acum o jum`tate de or`.
Murray d`du din cap [i \[i puse ochelarii.
– E la William, murmur` el. Dar unde locuie[te William? Nici
m`car nu [tiu…
– |n orice caz, nu departe de aici, replic` tân`ra femeie.
Deodat`, o idee \i trecu prin minte. |l prinse pe James de bra].
– {tiu la ce m-a f`cut s` m` gândesc zgomotul `la. Hannah a
telefonat de la o cabin` din apropiere [i se afla lâng` o cl`dire pe
cale de a fi vopsit` [i restaurat`. Am auzit un zgomot asem`n`tor
atunci când am fotografiat teatrul, \nainte de inaugurare. Este
zgomotul f`cut de utilajele care se folosesc la tencuit [i la reparat
o fa]ad`… Sau poate era un pistol de vopsit!
James \ncrunt` din sprâncene.
– Dac` ar fi s` rezum`m situa]ia, Hannah a telefonat de la o
cabin` din apropiere [i se afla \n apropierea unui imobil \n
reconstruc]ie ori \n restaurare.
– Asta poate fi oriunde, observ` Murray. Trei sferturi din
cartier e \n reconstruc]ie.
– Ai un plan al cartierului? \ntreb` James.
– Da, m` duc s`-l caut, zise Murray, gr`bindu-se spre salonul
restaurantului.
138 MARY ANNE WILSON

|n momentul acela, din strad` r`sun` un claxon. James se duse


s` deschid` u[a [i se \ntoarse spre Sabrina.
– E taxiul t`u.
Ea f`cu vreo câ]iva pa[i [i apoi se opri.
– |l po]i ruga s` a[tepte cinci minute? \ntreb` ea.
|n loc de r`spuns, el \i f`cu din ochi complice [i ie[i \n strad`.
Când se \ntoarse, Murray tocmai f`cea curat pe mas` ca s` \ntind`
harta.
– Problema e c` sunt multe ulicioare [i fund`turi pe aici,
murmur` James. Ei [i! O s` ne lu`m dup` harta asta [i o s` juc`m
totul pe o arunc`tur` de ban.
– Trebuie c` e mult` lume pe str`zi, spuse Murray. Nu uita]i c`
e 24 decembrie. Mi-ar pl`cea s` vin cu voi, dar dac` Hannah va
suna iar…
– Mul]umesc, Murray. E mai bine s` r`mâi aici.
James se uit` la Sabrina.
– Vrei s` te duci acas`? o \ntreb` el.
– Nu, vreau s` merg la studio. Poate c` o s` fie nevoie s`
r`spund la telefon.
Un surâs trecu pe buzele lui James.
– |n orice caz, n-a[ putea s` stau acas`, mai ad`ug` tân`ra
femeie, un pic confuz`.
Apoi \[i aminti mesajul lui Brian [i \i explic` rapid lui James
despre ce este vorba.
– Ei bine, am impresia c` progres`m, observ` acesta. Sabrina,
ai vrea s` m` a[tep]i la Canalul Trei? mai ad`ug` el pe un ton care
nu admitea discu]ie.
Surprins`, tân`ra femeie nu \ncerc` s` se-mpotriveasc`. Apoi se
gândi c` n-are cum s` mai dea \napoi.
UNDEVA LA SAN DIEGO 139

– S-a f`cut.
|n timp ce se-ndrepta spre u[`, sim]i c` cei doi b`rba]i o
urm`reau cu privirea.
– Este cu adev`rat dr`gu] din partea voastr` c` m` ajuta]i,
spuse Murray! O povar` \mp`r]it` cu al]ii devine mai
u[oar`…
Sabrina se \ntoarse, \nainte s` \nchid` u[a [i privirea ei se
\ntâlni cu cea a lui James. Timp de câteva momente, restul lumii
\ncet` s` mai existe. Apoi f`cu un semn mic cu mâna [i se-ndrept`
spre taxi.

***

Era ora trei dup`-amiaz` când James se \ntoarse \n buc`t`ria


de la Flaunder's. Carlo tocmai \nfuleca ceva dintr-o farfurie.
– Murray s-a \ntors de la spital, spuse el imediat, ridicându-se.
Se pare c` opera]ia lui William a mers bine.
Cuprins de o nea[teptat` sl`biciune, James se lipi de zid.
Gândurile \i alergau \ntre Hannah [i Sabrina. |nchise ochii [i \[i
trecu o mân` peste fa]`.
– |mi \nchipui c` n-ai g`sit nimic, zise Carlo.
– Nu, peste tot e numai un [antier. Asta \nseamn` s` cau]i acul
\n carul cu fân.
Deodat`, sim]i nevoia s` aud` vocea Sabrinei. Form` num`rul
de la studio [i ceru redac]ia „Drept la inim`“.
– Bun` ziua, aici redac]ia emisiunii „Drept la inim`“ \i r`spunse
imediat vocea cristalin` a tinerei.
– Alo? Sabrina? Aici James.
– James? Unde e[ti?
– La restaurant. Am vrut doar s` [tiu dac` ai nout`]i.
140 MARY ANNE WILSON

– Nu. E târziu [i oamenii au [i alte treburi de f`cut. Dar tu?


– Nimic \n plus, \i r`spunse el.
„Nimic mai mult decât c` nu pot tr`i f`r` tine“ \[i zise James \n
sinea lui.
– A[ vrea s` plec… cât mai repede, spuse Sabrina dup` un
moment de t`cere.
James trase adânc aer \n piept.
– Sabrina, nu m` pot opri s` m` gândesc tot timpul la tine.
Un nou moment de t`cere urm` m`rturisirii acesteia.
– Iart`-m`, ad`ug` el imediat. Po]i s` treci pe aici \nainte s` te
duci acas`?
– A[teapt` un minut, spuse tân`ra femeie. Brian a intrat \n
birou. }i-l dau la telefon.
– Salut, James. Un prieten din Los Angeles m-a sunat acum
pu]in timp. Mi-a confirmat c` Hannah a f`cut \ntr-adev`r film la
Hollywood. Pe atunci se numea Hannah Winston. A fost m`ritat`
de trei ori [i Vickers este numele ultimului ei b`rbat. La moartea
lui era internat` \ntr-un azil, dar a plecat de acolo, acum un an [i
jum`tate.
– A plecat imediat dup` moartea so]ului?
– Aparent, da. A spus doar c` pleac` \n vacan]`. De atunci, n-a
mai v`zut-o nimeni.
– E curios, recunoscu James.
– Da. F`r`-ndoial` nu se sim]ea bine acolo… Dup` p`rerea
mea, trebuie c` a luat trenul de Santa Fe. Gara nu e la mai mult de
zece minute distan]` de cartierul portului. N-avea nici un motiv s`
se duc` \n alt` parte…
– … ca s`-l g`seasc` pe Murray, murmur` James. Urmarea este
logic`. Ai f`cut o treab` bun`, Brian. Mul]umesc. Po]i s` mi-o dai
pe Sabrina?
UNDEVA LA SAN DIEGO 141

– Tocmai a plecat acas`.


– Mul]umesc. Pe curând.
James \nchise telefonul [i se gândi o clip`. Avu presentimentul
c` Sabrina vrea s` fug` de el. Numai la gândul acesta se sim]i
sfâ[iat.
Cu un gest ma[inal, deschise televizorul [i se uit` distrat la
chipul unui cunoscut imitator. Gândurile i se \ntorceau f`r`
\ncetare spre Sabrina. Cum ar fi putut s-o re]in`? Era ca un animal
r`nit…
|[i mut` aten]ia spre ecran c`ci auzi genericul emisiunii de
informa]ii de la cincisprezece [i treizeci.
– Am aflat c` Wayne Concklin a fost eliberat chiar \n dup`-amiaza
aceasta la ora unu.
Figura radioas` a unui b`rbat chel ap`ru pe ecran. Lâng` el se
afla cel care probabil era avocatul lui.
– Lips` de probe. Wayne Concklin nu poate fi acuzat de
moartea detectivului Andrew Dawson. Avocatul s`u se consider`
mul]umit de felul \n care a procedat poli]ia din San Diego, care a
considerat c` nu mai este necesar` re]inerea clientului s`u.
James stinse televizorul [i se-ntoarse spre Carlo.
– Am intrat \ntr-o fund`tur`, murmur` el.

***

Hannah nu-[i mai g`sea locul. Când \ncercase s`-l sune pe


Murray \i r`spunse o doamn` dr`gu]`. Da, o doamn` foarte
dr`gu]`. Dar nu putea s-o ajute. Numai William putea. Dup` ce
o s` se-ntunece, o s` plece s`-l caute. |ncepu s` se-nvârt` \n
jurul camerei. Paltonul \i era sfâ[iat. Se uit` o clip` la ]es`tura
ro[ie [i la gaura de lâng` tiv. „Un palton atât de frumos, ce
p`cat“… se gândi.
142 MARY ANNE WILSON

Se a[ez` pe pat. Nu, n-are nici un rost s` plâng`. Totu[i, sim]ea


un nod \n gât. Inspir` adânc [i lacrimi u[oare pornir` s`-i luceasc`
pe obraji. |i era fric`. B`rbatul acela, cu siguran]` \l g`sise pe
William.
Când Roy Lester \l v`zu pe ziarist p`r`sind restaurantul, nu
ezit` nici o secund`. Cu precau]ii infinite \ncepu s`-l urm`reasc`
de la distan]`.
Deodat`, Roy avu impresia c` Chapman nu [tie \ncotro s-o
apuce. |[i continu` totu[i filajul. James Chapman era singura
persoan` care l-ar fi putut conduce la b`trân`. {i trebuia, cu orice
pre], s-o g`seasc`.
„Când \[i d`du seama c` Chapman se \ntoarce la Flaunder's“,
se opri sub o [trea[in`. Apoi se-ndrept` spre ma[ina pe care o
parcase lâng` intrarea de serviciu a restaurantului. Nu putea decât
s` a[tepte ca ziaristul s` ias` iar.

***

James se lupta cu dezam`girea imens` care-l cuprindea. F`cuse


un tur al cartierului [i nu reu[ise nimic. Descurajat, intr` \n
buc`t`ria restaurantului. Sabrina \l a[tepta, cu surâsul pe buze.
– Sunt atât de fericit c` te g`sesc aici, murmur` el.
– Ce ]i se-ntâmpl`? \ntreb` ea, examinându-l atent.
James scutur` din cap.
– Nimic… Cred c` sunt pur [i simplu obosit. Dar mintea mi-a
r`mas limpede!
Sabrina râse scurt. Se preg`tea s`-i r`spund`, dar telefonul
prinse s` sune. Se duse [i ridic` receptorul.
– Restaurantul Flaunder's, bun` seara… A, tu erai Murray? De
acord. Cum \i merge lui William? }i-a spus ceva de Hannah?
James o v`zu pe tân`r` c` cioc`ne[te ner`bd`toare \n telefon.
UNDEVA LA SAN DIEGO 143

– Da, bine. |n orice caz, o veste bun`. Ne vedem mai târziu,


Murray, spuse ea [i \nchise.
– Ce ]i-a spus? \ntreb` James.
– Lui William \i merge mai bine. Dar Murray crede c` delireaz`.
Tot vorbe[te de Mo[ Cr`ciun [i prin]ese… e genul de poveste pe
care o spunea Hannah, nu-i a[a?
James ridic` privirea.
– Sper c` o s`-[i revin`. Bietul b`trân…
Telefonul sun` din nou.
– Alo? Da, Sabrina MacFarland la telefon. A]i primit mesajul
meu. Voiam s` [tiu doar dac` societatea dumneavoastr` este cea
care a tip`rit ni[te cutii de chibrituri argintate, cu un F stilizat…
Da, cutii de chibrituri argintii.
Tân`ra r`mase t`cut` un moment.
– Da, \n]eleg, spuse ea \n cele din urm`. V` mul]umesc c`
m-a]i sunat atât de repede.
Sabrina puse \ncet receptorul \n furc`. Când ridic` privirea,
avea un surâs triumf`tor pe chip.
– {tiu unde se afl` Hannah, spuse ea, dintr-o suflare.
Capitolul 15

James o privi umit.


– {tii unde e?
– Da. La teatrul Fenwick.
– Cum ai putut…
Cuvintele d`dur` buzna pe buzele Sabrinei.
– Chiar \nainte s` vin aici, am primit un apel la Canalul Trei.
Un b`rbat mi-a spus c` a z`rit o b`trân` \mbr`cat` \n ro[u, \n
apropierea teatrului, acum câteva s`pt`mâni. |n plus, Hannah
povestea \ntotdeauna istorii abracadabrante, iar acum William
vorbe[te de prin]ese… |n sfâr[it, firma de tipografie a imprimat
efectiv o serie de cutii de chibrituri cu F… de la Fenwick! E vorba
de o comand` pentru ceremonia de inaugurare, prev`zut` pe 31
decembrie. Cei de la tipografie spuneau c` aceste cutii sunt
depozitate \n subsolul teatrului.
James nu-[i credea urechilor. Dac` Sabrina avea dreptate,
Hannah se g`sea la doi pa[i de restaurant.
– Tot ce spui este logic, recunoscu el. Hai s` mergem s-o
c`ut`m imediat.
UNDEVA LA SAN DIEGO 145

***

Acum, c` [eful fusese anun]at, lui Roy nu-i r`mânea decât s`-l
a[tepte. Numai Chapman s` nu plece \nainte de sosirea lui…
Se sui \n ma[ina parcat` lâng` restaurant [i \[i concentr`
aten]ia asupra u[ii din spate. Imediat ce Chapman o s-o g`seasc`
pe b`trân`, afacerea o s` fie ca [i f`cut`.
Zgomotul portierei din spate \l scoase brusc din gândurile sale.
– Ei? \ntreb` b`rbatul care se a[ezase pe banchet`.
– S-a f`cut, \i r`spunse cel`lalt.
Apoi \[i aprinse o ]igar` [i ar`t` spre restaurant.
– Ce se-ntâmpl` acolo?
– Cred c` am picat la ]anc, r`spunse Roy.
U[a restaurantului se deschise.
– Azi e ziua când o s` trag lozul câ[tig`tor, murmur` cel`lalt
b`rbat, tr`gând un fum din ]igar`. N-o s` fiu lini[tit pân` ce
s`rmana b`trân` n-o s` dea ortul popii.

***

Cu mul]imea care se n`pustea \n magazin ca s`-[i fac` ultimele


cump`r`turi, cu vânz`torii ambulan]i [i ma[inile care claxonau
\ntr-una, strada p`rea un adev`rat furnicar. Soarele era spre
asfin]it [i Sabrina sim]ea cum o cuprinde un soi de exaltare
ciudat`. Hannah era la teatru, era sigur` de asta. Intui]ia o tr`da
rareori.
Un scurt moment \[i aminti s`rb`torile vesele petrecute \n
familie: masa aranjat` cu grij` [i dragoste, bradul \mpodobit lâng`
[emineu [i fo[netul hârtiei de la pachetele cu cadouri… Alung`
cu hot`râre valul de triste]e care st`tea s-o cuprind` [i gr`bi pasul.
Se f`cea frig.
146 MARY ANNE WILSON

|n momentul când ajunser` \n parcajul situat lâng` teatrul


Fenwick, James se opri brusc [i o privi drept \n ochi.
– Pot s` te \ntreb ceva? \ntreb` el.
Ea \l privi mirat`.
– Desigur.
– L-ai iubit cu adev`rat pe Dean?
Sabrina p`ru c` a amu]it pentru câteva clipe. Apoi ridic` u[or
din sprâncene.
– Da, \i r`spunse simplu. Dar de ce \ntrebi?
– Pentru c` nu mi te pot \nchipui m`ritat` cu cineva pe care s`
nu-l iube[ti cu pasiune.
„A[a a fost la \nceput, se gândi Sabrina, dar dup` aceea“?
– … {i fiindc` simt o mul]ime de lucruri \n leg`tur` cu tine.
Dar nu e momentul unei declara]ii.
F`r` s`-i r`spund`, tân`ra femeie \l urm`ri pân` la intrarea
principal`. Cele dou` u[i erau \nchise. Se putea z`ri prin
geam holul de la intrare [i scara maiestuoas`, tapetat` cu plu[
ro[u.
– Trebuie s` g`sim o cale de a intra, spuse James. O s`-i
telefonez lui Cal Browski s` ne deschid` u[a.
– Am v`zut din parcaj o cabin` telefonic`, spuse Sabrina.
– Parcajul nu este \nc` deschis pentru public. M-ar mira ca
telefonul s` func]ioneze.
– Atunci, hai s` vedem.
Spunând aceasta, Sabrina se-ndrept` cu pa[i hot`râ]i spre
intrarea \n parcaj. James intr` \n cabin` s`-i telefoneze lui Cal, iar
Sabrina arunc` o privire prin \mprejurimi. |n mod evident,
construc]ia cl`dirii abia se terminase, c`ci se sim]ea mirosul de
vopsea proasp`t`. James ie[i din cabin` dup` câteva secunde.
UNDEVA LA SAN DIEGO 147

– Cal tocmai a plecat. Trebuie s` g`sim o alt` solu]ie, spuse el.


Sabrina ridic` din umeri.
– Sunt convins` c` Hannah nu este prea departe. |n subsol,
poate?
De comun acord, ocolir` teatrul ca s` g`seasc` alt` intrare. Dar
\n afar` de intrarea rezervat` intr`rii actorilor, nu g`sir` nici o alt`
intrare. Deprimat`, Sabrina continu` s` mearg` pân` la cap`tul
str`du]ei care devenea din ce \n ce mai \ntunecat` pe m`sur` ce
\nainta. Pân` la urm` se trezi \ntr-o fund`tur` [i se preg`tea s`
se-ntoarc`.
Atunci, avu sentimentul c` este urm`rit`. Se uit` gr`bit`
\mprejur, dar nu v`zu nimic. Ridic` din umeri [i \[i alung`
temerile.
– Sabrina! Vino s` vezi! strig` James.
Se \ndrept` gr`bit` spre el [i f`cu ochii mari. |ntre u[a de
serviciu [i cea de la intrarea actorilor se afla un panou mare lipit
de perete. |ndep`rtându-l, ziaristul descoperise o alt` u[`, de
lemn vopsit.
– E o intrare secret`? \ntreb` tân`ra femeie uimit`.
James se uit` pe gaura cheii.
– Evident, nu se vede nimic, spuse \nainte s` \ncerce s` intre.
Nu era nevoie s` for]eze. Clan]a \i r`mase \n mân`. {i u[a se
deschise singur`, scâr]âind din balamale.
– Panoul o ]inea \nchis`, [opti Sabrina, ca [i când s-ar fi temut
s` nu fie auzi]i.
Starea de team` care o sim]ise u[or \nainte era pe cale s-o
st`pâneasc` din nou. Dar prefer` s`-[i ascund` temerile.
James \mpinse u[a, se \mpiedic` [i se opri lâng` muchea unui
zid din stânga lui.
– Fii atent` Sabrina, spuse el tinerei femei, care-l urma de
aproape.
148 MARY ANNE WILSON

Descoperir` o \nc`pere boltit`, slab luminat` de lumina zilei.


Un miros de umezeal` [i mucegai umplea atmosfera.
– Ai o brichet`? \ntreb` James.
Tân`ra c`ut` prin geant`.
– Ar fi trebuit s` am una, murmur` ea. Da, avem nevoie…
James aprinse bricheta [i plimb` flac`ra de jur-\mprejur. Z`ri
imediat urme de pa[i care duceau spre un dulap mare r`sturnat
lâng` un perete. Se apropie [i \mpinse dulapul. Cu r`suflarea
t`iat`, z`ri o deschiz`tur` \ngust`, dar suficient de larg` pentru ca
un om s` poat` s` se strecoare.
|i f`cu semn Sabrinei s`-l urmeze [i se aplec` pentru a putea
intra \ntr-un soi de gang \ntunecos. Deodat`, \ncremeni. Ghemuit`
\ntr-un col], o b`trân` \i privea cu spaim`, strângându-[i convulsiv
pulpanele mantoului s`u ro[u.
– Cine sunte]i? bâigui ea. Sunte]i ca cel`lalt b`rbat? Spune]i-i
v` rog c` n-am v`zut nimic.
Sabrina se apropie \ncet, cu mâna \ntins`.
– Hannah? |mi recuno[ti vocea? Am vorbit azi la telefon. Eu
sunt Sabrina. Murray ne-a trimis ca s` avem grij` de tine…
Hannah f`cu ochii mari [i ar`t` spre James cu degetul.
– Din cauza ta nu vine William, nu-i a[a?
– Nu, James este un prieten de-al lui Murray, r`spunse blând
tân`ra.
– Este un om r`u. |ntâi l-a r`nit pe Mo[ Cr`ciun [i acum vrea
s`-mi fac` r`u. O s` m` omoare, sunt sigur`!
Cu un gest lini[titor, Sabrina lu` mâna b`trânei \n a sa. Dar
aceasta [i-o trase brusc. Deodat`, tinerei \i veni o idee.
– Hannah [tii ce am la mine?
Hannah d`du din cap [i o [uvi]` alb` \i c`zu pe frunte. Chipul
\i era livid [i teribil de am`rât.
UNDEVA LA SAN DIEGO 149

– Am mica ta iesle. Ca [i fotografia cu Bill. Le-am aranjat


frumos ca s` ]i le pot da atunci când o s` te \ntâlnesc.
Hannah r`mase t`cut` un moment [i apoi \ntreb` plin` de
speran]`:
– Ave]i fotografia pe care mi-a dat-o Bill?
– Da. Fotografia pe care el i-a dat-o micu]ei lui Hannah.
– Dumnezeul meu, murmur` b`trâna. Bill… este atât de
dr`gu]. Oh, Bill… de ce nu m` aperi de acest oribil… acest
monstru…
Apoi de pe buze \i sc`par` cuvinte spuse atât de \ncet \ncât nici
nu se auzeau. Evident, nu mai era \ntreag` la minte.
– M` duc s`-l caut pe Murray, zise James care st`tea mai
deoparte.
– E o idee bun`, r`spunse Sabrina.
Sim]i deodat` c` o cuprinde spaima, la gândul c` o s` r`mân`
singur` cu Hannah. Se uit` \n v`g`un` cu o privire nehot`rât`.
Locul acela sumbru [i umed \i f`cea pielea ca de g`in`.
– E \n regul`, Sabrina? o \ntreb` James.
– Da, du-te! Nu-]i face probleme.
Dup` ce ie[i James, tân`ra se \ntoarse spre b`trân`.
– O s` ie[im [i o s`-l a[tept`m pe Murray la u[`, spuse ea
oferindu-i bra]ul ca s-o ajute.
Dar b`trâna se \ncord`.
– Nu! Gemu ea. Nu vreau s` ies. Mi-e fric` afar`…
– Haide, Hannah! Ai \ncredere. Nu mai e[ti \n pericol, \i replic`
Sabrina hot`rât`.
O prinse pe b`trân` de talie [i o duse cu blânde]e spre pasaj.
Deodat`, se auzir` zgomote de geamuri.
– Las`-m` s` trec, tot ce vreau e baba aia, scâr]âi o voce
masculin`.
Sabrina sim]i cum unghiile b`trânei i se \nfig \n bra].
150 MARY ANNE WILSON

– B`rbatul! El e. Mi-ai promis…


B`rbatul? Tân`ra nu \n]elese pe de-antregul ce vroia s` spun`,
dar instinctiv o strânse lâng` ea pe b`trân`.
– Nu te speria, \i [opti ea la ureche. James e aici {i suntem
bine ascunse.
O duse \ncet la micul ei culcu[ [i o f`cu s` se a[eze.
– Stai aici, m` duc s` v`d ce se \ntâmpl`, ad`ug` Sabrina \ncet.
Pe când se preg`tea s` ias` prin deschiz`tura \ngust`, ajunser`
pân` la ea frânturi de conversa]ie.
– Chapman, [tiu c` b`trâna Vickers este aici. Las`-ne s` trecem,
comanda o voce de b`rbat.
Sabrina arunc` o privire fugar` prin \nc`pere. Lâng` u[`, doi
b`rba]i \l \ncadrau pe James. |n penumbr`, nu reu[ea s` le vad`
tr`s`turile. Unul dintre ei \l trase pe James de guler.
– Ei? Unde e?
James se zb`tu cu putere.
– Las`-m` \n pace, animalule. }i-am spus c` nu e nimeni aici.
Când \l auzi pe tip râzând batjocoritor, Sabrina se sim]i
cuprins` de fiori. Se ascunse dup` panou [i deschise geanta cu
precau]ie. Nu avea decât o singur` solu]ie: revolverul! Ce bine c`
\l avea la ea. B`t`ile inimii i se accelerar` când atinse patul de
plastic a revolverului.
– Dup` cum vezi, Chapman, aici nu e televiziune. Ne spui ce
[tii, sau…
Agresorul \l strânse mai tare de gât pe ziarist [i \[i l`s` fraza
neterminat`.
– Ei, Concklin fii atent cu el, morm`i cel`l`lt individ.
Concklin? |ntr-o str`fulgerare, Sabrina \n]elese situa]ia.
Concklin \l omorâse pe detectiv, iar martor la crim` fusese
Hannah!
UNDEVA LA SAN DIEGO 151

– D`-mi drumul, spuse James eliberându-se cu un gest sec.


– Roy! D`-mi…
Dar nu avu timp s`-[i termine vorba pentru c` Sabrina d`du
buzna \n \nc`pere.
– Ia te uit`, Roy Lester! Cum se mai potrive[te, spuse ea
ridicând revolverul cu toat` siguran]a de care era \n stare.
„Dumnezeule, f` s` nu observe c` e un pistol de juc`rie“ se
gândi ea cu disperare.
Surprin[i, Concklin [i Lester ridicar` mâinile. James profit` [i
se ag`]` de revolverul fetei. Privirile li se-ntâlnir`. {tiau amândoi
cât de eficace putea fi arma de care dispuneau…
– Mâinile sus! spuse James, spre cei doi.
|i \ntoarse cu fa]a la zid [i dup` aceea \i spuse Sabrinei:
– Du-te [i anun]` poli]ia.
Sabrina confirm` cu o mi[care a capului [i se-ndrept` spre u[`,
]inându-se cât mai departe posibil de cei doi b`rba]i. Dar când s`
treac` pragul, Concklin \ntinse mâinile [i o trase spre el. O prinse
de gât [i scoase un cu]it. Un surâs r`u i se ivi pe buze:
– Chapman, las` arma, [uier` el, sau micu]a ta face buba…
Sim]ind lama rece pe piept, Sabrina \[i \n`bu[i un geam`t.
|n ochii lui James se aprinse o lumin` turbat`.
– Te previn, Concklin, spuse el cu o voce surd`. Dac` te atingi
de ea, \]i trimit un glon] \ntre ochi, [i ]ie [i prietenului t`u.
Capitolul 16

Concklin se uit` nehot`rât la ]eava revolverului \ndreptat`


spre el [i rânji larg.
– N-ai curajul, spuse el.
Nu apuc` s`-[i sfâr[easc` fraza c` un zgomot metalic se auzi de
afar`. |n secunda urm`toare, Concklin se pr`bu[i la p`mânt cu un
horc`it. |n deschiz`tura u[ii se ivi Murray cu o bar` de fier \n
mân`. |n continuare, totul se \ntâmpl` atât de repede \ncât
Sabrina avu impresia c` viseaz`. Lester se n`pusti spre James,
s`-i smulg` pistolul. Surprins, acesta \[i pierdu echilibrul [i sc`p`
arma din mân`.
– Aha! Credea]i c` ne-a]i dat gata! spuse Lester ap`sând pe
tr`gaci.
Fa]a i se schimonosi când auzi zgomotul sec f`cut de juc`rie.
Arunc` pistolul cu furie [i tân`ra femeie \l v`zu preg`tindu-se s`
se arunce asupra ei, când o voce \i t`ie elanul.
– Nu mi[c` nimeni!
Uluit`, Sabrina \l v`zu pe Cal \n pragul u[ii, cu pistolul
\ndreptat spre Lester.
UNDEVA LA SAN DIEGO 153

– Ai picat la ]anc, \i spuse James ridicându-se. |[i scutur`


hainele [i se apropie de detectiv.
– Te-a trimis Mo[ Cr`ciun? \l \ntreb` surâzând
– Murray Landers a telefonat la comisariat acum vreo or`. Mi-a
spus c` v-a]i dus s-o c`uta]i pe Hannah la teatru [i, cum era \n
drumul meu, mi-am zis c` a[ putea s` arunc o privire pe aici. Când
am ajuns pe strad`, l-am v`zut cu o bar` de fier \n mân` [i asta mi
s-a p`rut ciudat! ad`ug` el surâzându-i lui Murray.
– Sincronizarea a fost perfet`… de data asta! spuse James.
– Murray, se auzi o voce \n`bu[it`.
Patronul restaurantului se \ntoarse spre b`trâna care st`tea
timid` \n fundul \nc`perii.
– Hannah?
Se repezi spre ea [i o prinse \n bra]e.
– Hannah? Tr`ie[ti? Doamne… cât sunt de fericit! se bâlbâi
b`rbatul.
|n timp ce Sabrina [i James p`reau emo]iona]i de reg`sirea
celor doi, Cal \i puse c`tu[ele lui Lester. Apoi arunc` o privire spre
Concklin, care z`cea la p`mânt f`r` cuno[tin]`.
– O s` chem o ambulan]`, spuse \mpingându-l pe Lester spre
u[`. M` \ntorc imediat.
Hannah, fericit` c`-l rev`zuse pe Murray, p`rea c` nici nu-l
aude. Un surâs luminos \i str`lucea pe chip. Acela[i surâs din
fotografie.
– O s` te duc la William, spuse Murray. Dup` aceea, o s` te
mu]i la restaurant. Am ni[te camere deasupra. Po]i locui acolo cât
timp dore[ti, dac` nu cumva vrei s` te \ntorci la Los Angeles.
– La los Angeles? murmur` Hannah. Oh, nu… Se ag`]` de
bra]ul lui Murray.
– Am tr`it prin atâtea locuri… {tiu c` o s` r`mân aici, ad`ug`
ea cu o voce tremurat`.
Apoi se uit` la James [i Sabrina.
154 MARY ANNE WILSON

– Cum a[ putea s` v` mul]umesc?


Ziaristul \i r`spunse cu un surâs.
– Hannah, a[ vrea s` poveste[ti din via]a ta… dac` nu \]i e prea
greu.
B`trâna surâse [i ea.
– E o poveste lung`. {tii, \nve]i s` accep]i durerea. Asta te ajut`
s` \n]elegi mai bine fericirea, atunci când o g`se[ti.
Dar surâsul \i \ncremeni când v`zu intrând \n \nc`pere doi
poli]i[ti urma]i de Cal. Deveni t`cut` [i se uit` cum se aplecau
asupra lui Concklin [i cum \[i notar` ceva \ntr-un carnet.
– Ce tic`los \ngrozitor, murmur` Hannah privind la Concklin.
Auzindu-i cuvintele, Cal \[i \ndrept` privirea spre ea.
– Ave]i ceva de declarat? o \ntreb` el pe b`trân`. Sunt
detectivul Cal Browsky [i dac` dori]i…
Dar Hannah nu-l l`s` s` termine.
– L-am v`zut cum l-a omorât pe Mo[ Cr`ciun. L-a \njunghiat…
Lumea a \nceput s` ]ipe… Mo[ Cr`ciun avea [i el un pistol. Apoi
b`rbatul `sta s-a aruncat asupra lui cu un cu]it. Am fugit. A fost
oribil. El a luat-o la fug` dup` mine, William… William mi-a cerut
s` m` ascund aici.
Cal ridic` privirea.
– Spune-mi, Hannah, vrei s` dai o declara]ie la comisariat?
Hannah se crisp`.
– Desigur. E de datoria mea. N-am f`cut-o mai \nainte fiindc`
mi-a fost fric` de b`rbatul `sta. William mi-a promis c` o s` discute
cu el, dar cred c` n-a putut. Poate fiindc` n-a [tiut ce s`-i spun`.
– Acum nu trebuie s`-]i mai fie fric`, \i spuse Murray.
Apoi se uit` la Cal.
– O duc s`-l vad` pe William. {i dup` aceea ne \ntoarcem la
restaurant. Oh, Dumnezeul meu… a]i fost grozavi amândoi,
ad`ug` el \ntorcându-se spre James [i Sabrina.
UNDEVA LA SAN DIEGO 155

– E mai mult meritul t`u, observ` James, cu voce blând`.


Hannah \ndrept` o privire admirativ` spre Murray.
– Murray, n-ai observat… Mama spunea c` un adev`rat
gentelman face orice pentru o femeie. Tu e[ti…
Murray o conduse spre u[` [i ultimele cuvinte nu se mai auzir`.
James o strânse la piept pe Sabrina, cu chipul luminat de
bucurie. Ea nu \ncerc` s` se \mpotriveasc`. Când sim]ise cu]itul la
gât, se gândise \n primul rând la el. Era oare nevoie s` \nfrunte
moartea pentru a \n]elege puterea dragostei?
Cal \i \ntrerupse [irul gândurilor.
– Chiar dac` pistolul `sta e de juc`rie, este ilegal, observ` el
surâzând glume]. James vrei s-arunci chestia asta \n primul co[ de
gunoi pe care-l \ntâlne[ti?
James aprob` din cap [i vâr\ juc`ria \n buzunarul canadienei.
– Trebuie s` d`m declara]iile \n seara asta? \ntreb` el.
Cal ridic` din sprâncene.
– |n ziua de revelion? Nici nu se pune problema, zise
detectivul preg`tindu-se s` ias`.
Se opri [i se-ntoarse spre cei doi.
– Plou` toren]ial! V` pot duce undeva?
– Da. La Flaunder's, r`spunse James.
O lu` pe Sabrina de mân` [i pornir` gr`bi]i prin ploaia \n
rafale. Se f`cea deja noapte.

***

James conducea fluierând vesel. Se aflau la câteva minute de


locuin]a Sabrinei [i ea se gândea la lini[tea pe care o va g`si \n casa
aceea imens`. Cuvintele b`trânei \nc` \i mai r`sunau \n minte:
„Trebuie s` accep]i durerea. Asta te ajut` s` \n]elegi mai bine
fericirea, atunci când o \ntâlne[ti“.
156 MARY ANNE WILSON

Sabrina \n]elese c` b`trâna \i d`duse o lec]ie de via]`. Tr`ise


aproape optzeci de ani [i mai era \nc` dispus` s` lupte cu surâsul
pe buze… |[i d`du seama c` se \nchisese \n ea \ns`[i, dup`
moartea lui Dean. Nu mai putea crede \n nimic. {i \nainte de toate
\i era fric` s` iubeasc` din nou, \i era fric` s` nu sufere…
– Sabrina? La ce te gânde[ti?
– La dragoste, murmur` ea.
El privi \nainte [i \ncetini pu]in. Vizibilitatea era din ce \n ce
mai proast`, din cauza ploii.
– La dragoste… Sper c` putem discuta din nou despre asta,
ad`ug` el oprindu-se \n fa]a casei Sabrinei. E[ti singurul la care m`
gândesc atunci când te v`d. Pot s` trec pe la tine, mai târziu?
Tân`ra femeie r`mase t`cut` o clip`.
– Da, a[ vrea foarte mult, murmur` ea.
– Trebuie s` m` \ntorc la studio pentru a \nregistra „Drept la
inim`“ care se va difuza \n jurnalul de la ora unsprezece. Cred c`-i
vom da recompensa lui William [i Murray. Ce zici?
– Da, e o idee excelent`, r`spunse Sabrina, f`r` ezitare. O
merit` cu prisosin]`.
– Nu pot s` vin \nainte de miezul nop]ii, dar am s` vin precis.
– Atunci, te a[tept, spuse ea deschizând portiera.
Se avânt` prin ploaie. Când ajunse sub acoperi[ul de la intrare,
c`ut` cheile \n saco[` [i se trezi deodat` cu James lâng` ea, cu
p`rul ud [i ochii str`lucitori.
– Sabrina, acum pot s`-]i spun…. Te iubesc, te iubesc la
nebunie. Dar sunt dispus s` te a[tept, atât timp cât va fi nevoie.
Cuvintele acestea picurar` un elixir magic \n sufletul fetei.
|nchise ochii [i \[i sim]i gura mângâiat` de buzele lui James.
– Nu vei avea de a[teptat, murmur` ea.
B`rbatul o privi cu intensitate. Apoi f`r` s` mai zic` nimic se
\ntoarse [i alerg` spre ma[in`.
UNDEVA LA SAN DIEGO 157

Sabrina r`suci cheia \n broasc` cu mâna tremurând`. Aprinse


\ntrerup`torul [i \nchise u[a. Apoi se sprijini de zid [i izbucni \n
hohote de plâns. |n sfâr[it, via]a \i acordase o nou` [ans`.

***

Era pu]in dup` miezul nop]ii când James se a[ez` la volanul


Fordului s`u. Ploaia c`dea \n rafale [i o porni la drum rugându-se
ca nici un incident s` nu-i tulbure fericirea.
|l convinsese pe Carson s` trimit` o echip` de filmare, la prima
or` la Flaunder's. Emisiunea „Drept la inim`“ era programat` \n
ziua de inaugurare a teatrului Fenwick, 31 Decembrie, iar
Hannah, invitata de onoare a programului din San Diego, urma s`
fie vedeta evenimentului.
– Totul e bine când se sfâr[e[te cu bine, murmur` el când
parca ma[ina \n fa]a casei Sabrinei. Nu-[i mai dorea decât un
singur lucru: s-o ]in` \n bra]e pe tân`ra femeie. |[i ridic` gulerul
canadienei [i ]â[ni spre intrarea casei. Sabrina \i deschise imediat.
– Intr` repede.
James intr` \n hol [i observ` cu pl`cere c` aprinsese focul \n
[emineu. Sabrina \i urm`ri privirea [i surâse. El \[i scoase canadiana
[i o ag`]` \n cuier. Apoi ea \l invit` s` se a[eze pe canapea.
– Vrei s` bei ceva? \l \ntreb`.
James d`du din cap.
– Las`-m` doar s` m` uit la tine, murmur`.
Sabrina se \mbr`case cu o rochie violacee care i se mula pe
formele armonioase.
– Vino lâng` mine, mai ad`ug` el.
Un pic emo]ionat`, Sabrina \i arunc` o privire timid` \nainte s`
se a[eze al`turi de el.
158 MARY ANNE WILSON

– Totul a fost \n regul`? \l \ntreb`.


El \ncuviin]` din cap [i privirea i se opri asupra cutiei \n care se
afla ieslea lui Hannah. Sabrina o pusese pe televizor. I-o lu`
\nainte cu r`spunsul.
– N-ar fi trebuit s-o p`strez, nu-i a[a? \i spuse râzând u[or.
James r`mase t`cut o clip`. Se uita la cutie cu un aer absent.
– |mi \nchipui c` ieslea asta simbolizeaz` pentru Hannah toat`
fericirea de care n-a avut parte, spuse el \n cele din urm`.
– A[a cred… James, \]i mul]umesc c` ai venit.
El \[i \ntoarse privirea spre ea. O lucire de \ncredere \i travers`
privirea.
– }i-am promis c` o s` vin, \i spuse el luând-o de mân`. N-ai
avut \ncredere \n mine?
– Ba da, bine\n]eles… |n sfâr[it, vreau s`-]i spun c` tu [i
Hannah a]i avut dreptate.
– |n leg`tur` cu ce? \ntreb` James, surprins.
– Cu momentele grele din via]`. {i c` exist` bucurie [i fericire.
A[ fi putut s` uit asta, dac` nu te \ntâlneam.
James o privi cu intensitate, refuzând parc` s`-[i cread` urechilor.
– {i acum?
– Datori]` ]ie [i lui Hannah, am \n]eles c` trebuie s` \ncep un
nou capitol de via]`, altfel totul este pierdut.
– Te mai sim]i prizoniera trecutului t`u?
– Am fost mult` vreme… James, e[ti primul b`rbat care mi-a
redat dorin]a de a crede \n fericire. Te iubesc, James, te iubesc.
F`r` a o mai l`sa s` sfâr[easc`, o lu` \n bra]e.
– Mi-a fost atât de team`, \i [opti ea la ureche.
– Sunt aici, lâng` tine, cu tine! \i r`spunse el. {i te iubesc.
O mângâie pe buclele-i prelungi. P`rea atât de fragil`. {i totu[i,
sim]ea c` o for]` formidabil` iradia din interiorul ei. Se gândi c` \n
sfâr[it via]a-i oferise cel mai pre]ios cadou: dragostea.
UNDEVA LA SAN DIEGO 159

– Sabrina, te a[tept de o via]`, murmur` el. Vreau s` fii so]ia mea.


|n loc de r`spuns, se strânse la pieptul lui.
– Cr`ciunul este un moment magic, nu-i a[a? ad`ug` el
strângând-o mai tare.
Ea \[i ridic` ochii spre el.
– Nu credeam \n a[a ceva pân` s` te \ntâlnesc, \i spuse dintr-o
suflare.
Strâns lipi]i unul de altul, ascultau ropotul ploii pe caldarâm [i
trosnetul vesel al focului \n [emineu. Nu mai conta nimic \n afar`
de fericirea pe care o descoperiser` \mpreun`.

Sfâr[it