LECŢIA A V-A

PRE-EXISTENŢA LUI MESIA

Ioan 1:1-18
I. Textul Ioan 1:1-18 adnotat;
II. Auditorii lui Ioan: evrei, greci, barbari, Biserica;
III. „La început...” în gândirea audienţei:
A. Începutul (tyviÞarE) în gândirea ebraică;
B. Începutul (avrch/|: „principiu; început”) în gândirea elenistă;
C. Începutul în gândirea barbară;
D. Începutul în gândirea Bisericii.
IV. „...era Cuvântul...”
A. Cuvântul DOMNULUI (hwhy rb'D'>) în gândirea ebraică:
1. Cuvântul DOMNULUI, agent al creaţiei în Tanakh: Gen. 1; Ps. 33:6,9; 148:1-
5;
2. Cuvântul DOMNULUI, agent al revelaţiei în Tanakh: Gen. 15:1; Ier. 1:2,4;
Ez. 1:3;
3. Cuvântul DOMNULUI, agent al învierii în Tanakh: Ez. 37:1-14;
4. „La început era Memra...”
B. Cuvântul- Logos (o` lo,goj) în gândirea elenistă:
V. „Cuvântul era cu Dumnezeu” (o` lo,goj h=n pro.j to.n qeo,n):
A. „Cuvântul era cu Dumnezeu” în gândirea ebraică;
B. „Cuvântul era cu Dumnezeu” în gândirea elenistă.
VI. „Cuvântul era Dumnezeu” (kai. qeo.j h=n o` lo,goj):
A. „Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea ebraică;
B. „Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea elenistă;
C. „Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea barbară;
D. „Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea Bisericii.
VII. Ioan 1:2
VIII. Ioan 1:3: Cuvântul, agent al creaţiei
A. Cuvântul, agent al creaţiei în Tanakh: recapitulare (Gen. 1; Ps. 33:6,9; 148:1-5);
B. Cuvântul, agent al creaţiei în literatura de la Qumran;
C. Cuvântul, agent al creaţiei în cărţile Legământului Înnoit: Io. 1:3,10b; Col. 1:16;
Evr. 1:1,2;
IX. Ioan 1:4a: Cuvântul, agent al vieţii
A. Cuvântul, agent al vieţii în Tanakh: recapitulare (Gen. 15:6; Ez. 37:1-14)
B. Cuvântul, agent al vieţii în discursul apostolului Ioan: cărţile Legământului Înnoit:
Io. 1:4a; 3:16,36; 5:21,24-26; 6:35,39,40; 11:25; 14:6; 17:3; I Io. 1:1-3;
5:10.13,20; Apocalipsa 2:7,10b,11; 3:5a; 7:17a; 21:27.
X. Ioan 1:4b:
A. Lumina în Tanakh: Genesa 1:3-5; Is. 60:1-3; Ps. 36:9; 119:105;
B. Lumina în perioada inter-testamentară: „S-a stins o lumină în Israel...”
C. Lumina în cărţile Legământului Înnoit: Ioan 8:12; II Cor. 4:6;
 D. Epitaful lui Iancu de Hunedoara.
XI. Ioan 1:6,7,8,15: Yochanan ha-Maţvil (Ioan Botezătorul), Înainte-mergătorul
mesianic;
XII. Ioan 1:12-14,18: Despre paternitatea împătrită a lui Dumnezeu:
A. paternitatea adoptivă: Dumnezeu, Tatăl celor care cred în Logos
B. paternitatea generatoare: Dumnezeu, Tatăl Singurului-născut din El
C. paternitatea creatoare: Dumnezeu, Tatăl creaţiei
D. paternitatea etnică: Dumnezeu, Tatăl poporului Israel
XIII. Ioan 1:12-14: „Cuvântul S-a făcut trup/sarx”: „înomenirea” Cuvântului;
XIV. Ioan 1:14: „Cuvântul a locuit printre noi”: „cortuluirea” Cuvântului; (relaţia dintre
Cortul Întâlnirii şi Yeşua ha-Maşiyach);
XV. Ioan 1:17: Relaţia dintre Torah dată prin Moşe şi harul şi adevărul venit prin Yeşua
ha-Maşiyach;
XVI. Ioan 1:18: Cuvântul Îl explica pe Dumnezeu:
A. Despre revelaţia generală:
1. Revelaţia prin creaţie;
2. Revelaţia prin istorie;
3. Revelaţia prin conştiinţă, vestigiu deteriorat al chipului lui Dumnezeu în om;
B. Despre revelaţia specială:
1. Revelaţia prin miracole;
2. Revelaţia prin profeţi şi profeţii;
3. Revelaţia prin Sfânta Scriptură;
4. Revelaţia lui Dumnezeu prin Yeşua ha-Maşiyach;
5. Revelaţia prin experierea personală directă.
C. Cuvântul Îl explica pe Dumnezeu: câteva dintre motivele înomenirii;
D. Cuvântul Îl explica pe Dumnezeu: despre relaţia Tată-Fiu (Ipostasuri).
 PRE-EXISTENŢA LUI MESIA
Ioan 1:1-18

1 La1 început2 era3 Cuvântul4,

şi Cuvântul era cu5 Dumnezeu6,
şi Cuvântul era Dumnezeu7.
2 Acesta era la început cu Dumnezeu.
8
3 Toate lucrurile prin El au fost făcute9
şi fără El n-a fost făcut
nimic din ce a fost făcut.10
4 În El era viaţă,
şi viaţa era lumina oamenilor.
5 Lumina luminează în întunecime11, şi întunecimea n-a biruit-o12.

6 A apărut un om fiind trimis de Dumnezeu:

13
numele îi era Yochanan .
7 Acesta a venit spre mărturie,  pentru a mărturisi despre
Lumină,
 pentru ca toţi să creadă
prin el.
8 Nu era acela Lumina,
 ci el a venit  pentru a mărturisi despre
Lumină.

9 Lumina aceasta era adevărata Lumină14 care, venind în lume,

luminează pe orice
15
om .
10 El era în lume,
iar lumea prin El a fost făcută,
 dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ale Sale, şi ai Săi nu L-au primit.
12  Dar tuturor celor ce L-au primit,
adică celor ce cred în Numele Lui,
le-a dat autoritatea
16 17
să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13 care nu din sânge18,
nici din voia firii19 lor,
nici din voia vreunui om,
 ci din Dumnezeu au fost născuţi.
14 Şi Cuvântul S-a făcut trup de carne20 şi a locuit21 printre noi, plin de har
şi de adevăr.
22
Şi noi am privit slava Lui ,
o slavă întocmai ca slava singurului născut23 din Tatăl24.

15 Yochanan mărturiseşte despre El şi strigă, zicând:

„Acesta era Acela25 despre Care
ziceam eu:
‚Cel venind după mine26 are
întâietate27, pentru că era înainte de mine!”
16 Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har peste har;
28
17 căci Legea a fost dată prin Moşe29,
dar harul30 şi adevărul a venit prin Yeşua ha-Maşiyach.
18 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată31;
singurul născut32, Dumnezeu,
Cel fiind în sânul33 Tatălui34,
Acela
35
L-a făcut cunoscut .

1
Scripturile Legământului Înnoit, adică corpus-ul de cărţi cuprinse între Evanghelia după Matei,
Evanghelia după Marcu, etc., până la Apocalipsa, au fost scrise în limba greacă. Această limbă nu a fost
aleasă pentru că ar fi fost revelată, aşa cum este limba ebraică, leşon qodeş, ci a fost aleasă pentru
funcţionalitatea sa, în timpurile respective ea fiind folosită ca lingua franca în bazinul Mării Mediterane.
Astfel, mesajul Legământului Înnoit a fost înscris în circuitul universalităţii. Cu toate acestea, una dintre
încercările noastre din acest studiu o reprezintă identificarea gândirii semitice şi a expresiilor ebraice
înveşmântate în straiele elenismului. De exemplu aici, şaliach Yochanan, adică apostolul Ioan, evreu din
evrei, foloseşte o tehnică literară ebraică, un petihta. Prologul ioanin expus în versetele 1-18 din capitolul 1
este o introducere şi o condensare a întregii Evanghelii în doar 18 versete. Aici se întâlnesc conceptele
esenţiale (Cuvânt, viaţă, lumină, lume, singur-născut, slavă, har, adevăr) cu care pescarul-teolog va opera
pe parcursului operei sale. (Alte exemple de Petihta: Genesa 1:1; Galateni 1:4,5; Romani 1:1-5; Efeseni
1:3-14; Evrei 1:1-4.)
2
Ioan îşi începe Evanghelia cu nişte cuvinte simple: En arche, adică „La început” sau „Întru început”. Dar
chiar această expresie aparent banală face ca audienţa să se împartă audienţa în trei, şi chiar în patru (Prov.
29:15). Evreii din audienţă înţelegeau cuvintele lui într-un anumit fel, gânditorii elenişti identificau un alt
discurs, barbarii, adică cei care nu erau nici evrei şi nici greci şi raţionau conform altor tipare de gândire
pricepeau altceva, iar Biserica era pe punctul de a înţelege spusele sale într-un al patrulea fel, diferit de
primele trei. Cu alte cuvinte, el vorbeşte o dată, dar se înţelege în trei, ba chiar în patru moduri diferite.
Prin aceste cuvinte simple, dar pline de o încărcătură formidabilă, Yochanan, pescarul-teolog purcede la
modelarea gândirii acestor patru categorii de oameni.
În ceea ce priveşte modurile în care se înţelegea expresia „La început”, vezi lecţia de mai jos. Construcţiile
teologice pe care le poate edifica expresia aceasta sunt variate şi solide.
3
Când Universul spaţio-temporal a fost făcut, Cuvântul, adică davar (ebr.), logos (gr.) deja era. Aceasta
înseamnă că Logos-ul nu face parte din acest Univers care are un început în timp şi spaţiu.
4
Cuvântul: în greacă, termenul folosit aici este logos (gr.). Acest termen trecuse prin multe filiere de
gândire grecească, începând cu Heraclit, trecând pe la Platon, Aristotel şi stoici, până când ajunsese să
desemneze facultatea de a raţiona, de a rosti şi da definiţii, precum şi principiul de organizare a universului
în mod raţional şi proporţionat... „Logosul este Dumnezeu. Prin el au fost făcute toate lucrurile, şi el este
lumina arhetipală, din care provin toate lucrurile”, spuneau stoicii.
În ebraică, „cuvânt” se spune davar, dar sfera semantică a acestui davar mai include şi „lucru”, şi
„eveniment”. Întrebuinţând toate conotaţiile, se poate spune că prin Cuvânt s-au creat lucruri şi Cuvântul a
declanşat evenimente. În Targum-uri, care erau de fapt Biblia tradusă din ebraică în aramaică, la care
rabinii făcuseră adnotări, termenul „Cuvânt” era memra, şi rabinii foloseau in extenso termenul Memra ca
desemnându-L pe Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu, rostirea lui Dumnezeu a produs creaţia, a dăruit
revelaţia şi a infuzat viaţa. Vezi mai jos, în cadrul lecţiei.
David Stern spune: „Faptul că Dumnezeu Se exprimă, porunceşte, cheamă şi creează este una dintre cele
două teme primordiale ale întregii Biblii (cealaltă fiind dreptatea şi îndurarea Sa şi desfăşurarea lor în
mântuirea omenirii). Această exprimare, această vorbire, acest „cuvânt” este Dumnezeu; un Dumnezeu care
nu vorbeşte, un Dumnezeu fără Cuvânt, nu este Dumnezeu. Iar un Cuvânt care nu este Dumnezeu nu
realizează nimic.” (David H. Stern, The Jewish New Testament Commentary, Jewish New Testament
Publications, Inc., Clarksville, Maryland, USA, 1992, p. 153). În Apocalipsa 19:13 regăsim Cuvântul,
Davar-ul, sau Memra, sau Logos-ul lui Dumnezeu.
5
Termenul grecesc pros, tradus „cu”, sau „către”, în alte cazuri, sugerează o relaţie interpersonală,
dinamică, de intimitate, de caldă părtăşie şi comuniune. Expresia evreiască echivalentă este „în sânul”
(Tatălui, v. Ioan 1:18, sau al lui Avraham, Luca 16:22; vezi şi Ioan 13:23,25; 21:20). Deci, Cuvântul şi
Dumnezeu sunt două entităţi distincte, între care exista o relaţie foarte apropiată.
6
Dumnezeu: Theos (gr.). Când scria această Evanghelie, această Besorah, „Veste Bună”, şaliach
Yochanan, gândea în ebraică, după cum am mai spus. Aici nu putem afirma cu certitudine dacă atunci când
a scris „Theos”, se gândea la YHWH, sau la Elohim. Cu toate acestea, este mai probabil că se gândea
„Davar (sau Memra, în aramaică), Logos-ul, era cu YHWH, şi Davar (sau Memra), Logos-ul, era YHWH”,
mai degrabă decât „Davar (sau Memra), Logos-ul, era cu Elohim şi Davar (sau Memra), Logos-ul, era
Elohim”, deoarece Davar (sau Memra), Logos-ul, apare în forma sa singulară, iar termenul ebraic Elohim
semnifică un plural, nu un singular.
7
O întrebare de genul „Cuvântul era CU Dumnezeu-YHWH, sau Cuvântul ERA Dumnezeu-YHWH?” este
ridicată de cei care raţionează potrivit structurilor de gândire greceşti, care gândesc disjunctiv, fragmentar,
categorial. Deşi nu putem generaliza, totuşi, evreii ar alege gândirea de tip „şi-şi”, gândirea semitică fiind
mai curând conjunctivă, holistică, integratoare. Spus simplu, Cuvântul era şi cu Dumnezeu, deşi într-un fel
distinct de El, şi era şi Dumnezeu. Despre explicaţii privitoare la formularea grecească kai. qeo.j
h=n o` lo,goj, vezi lecţiile următoare.
8
Termenii care apar în text cu caractere italice nu apar în textul original, ci se subînţeleg; aici, se
subînţelege „lucrurile”.
9
Ginomai: a deveni, a se face, a lua fiinţă.
10
Un alt exemplu de gândire semitică, redat printr-un paralelism antitetic: totul a fost făcut prin Davar (sau
Memra) şi nimic n-a fost făcut fără El. Deci, creaţia s-a înfăptuit prin intermediul Lui, El era agentul prin
care se crea sau mediul în care se crea, dar era şi creator, participând activ la creaţie. Spus exhaustiv, El
crea prin El Însuşi, vezi şi comentariul la acest verset.
11
Termenul grecesc skotia este de genul feminin, deci am preferat să-l traducem tot printr-un feminin,
„întunecime”, mai degrabă decât prin „întuneric”, termenul consacrat.
12
Katalambano: a birui; a înţelege, a avea comprehensiune; a asimila; a-şi însuşi. Vezi tratarea din Lecţia a
14-a.
13
Yochanan înseamnă „Yah este îndurător”. Vezi Lecţia a 14-a.
14
Conceptul de „lumină” este foarte bine valorizat în iudaism, el semnificând multe lucruri. Vezi Lecţia a
14-a.
15
Credem că această variantă de traducere este mai corectă decât cea folosită de Dumitru Cornilescu.
Lumina venind în lume luminează, nu omul este luminat venind în lume. În sprijinul ideii, vezi şi Ioan
3:19.
16
Sau: să devină. Verbul este ginomai, vezi mai sus.
17
Teknon: copil, cu accentul pe faptul naşterii, fiind diferit de huios, care accentuează demnitatea şi
caracterul relaţiei.
18
În original, termenul apare la plural, deci ar trebui tradus „sângiuri”, însă această variantă, deşi corectă,
este incomodă.
19
Sarx: literal, acest termen trebuie tradus „carne”, unde „carne” este o sinecdocă, ea redând ca parte
omenitatea, adică totalitatea lucrurilor care alcătuiesc esenţa tuturor oamenilor, duhul, sufletul şi trupul.
Versiunea Dumitru Cornilescu îl redă prin „fire (pământească)”. Vezi mai jos.
20
Logos-ul nu S-a făcut trup, soma, ci S-a făcut sarx, „carne”, Şi-a asumat duh, suflet şi trup, întreaga
natură omenească, cu limitele sale, dar, evident, fără păcat, cf. Epistola către evrei, 4:15. Altfel spus,
Logos-ul „S-a înomenit”. Acest sarx grecesc traduce ebraicul bāsar „care desemnează 1) orice făptură vie
(vietate), om sau animal; 2) persoana cuiva; 3) totalitatea fiinţei; 4) corpul, alcătuit din carne şi sânge,
principiu al vitalităţii.” Aici bāsar „apare cu sens peiorativ, ca simbol al pământescului opus
divinului/spiritualului/duhului (cf. 8,15).” Iar vizavi de traducerea trup de carne, pe care am preluat-o de la
Cristian Bădiliţă, acesta spune: „Am preferat traducerea unui singur cuvânt grecesc prin două româneşti,
pentru a nu pierde nici o nuanţă a sa. Doar ‚carne’ ar fi şocat stilistic; doar ‚trup’ ar fi sărăcit sensul de
nuanţa lui antidocetă, esenţială în context. Sarx desemnează aici condiţia umană, finită, muritoare, fragilă,
în raport cu divinitatea. Evanghelistul folosise deja termenul ‚om’ pentru a-l desemna pe Ioan Botezătorul.”
Vezi Cristian Bădiliţă, apud Marius Cruceru, http://mariuscruceru.files.wordpress.com/2009/10/extras-
badilita.pdf
21
În original apare verbul skenoo, a-şi înălţa cortul, „a cortului”. Apostolul nu a spus încă faptul că acest
Davar (sau Memra), acest Logos, este Yeşua Mesia, dar o va face în versetul 17. Pentru Yeşua, evreu
autentic, Praznicele lui YHWH din Levitic 23 etc., aveau o semnificaţie importantă din punctele de vedere
religios, agricol, etnic, istoric, şi cu certitudine tipologic. Istoria mântuirii, Heilsgeschichte, pare să se
grefeze pe Praznicele lui YHWH, şi este foarte probabil ca Yeşua să se fi „făcut trup de carne”, adică să se
fi născut chiar de Praznicul Corturilor. Desigur, în concepţia evreiască cortul mai semnifică şi efemeritatea,
în contrast cu statornicia lăcaşelor lui Dumnezeu. Vezi şi II Corinteni 5:1-9.
22
Exod 33:18-34:8; Matei 17.
23
Termenul monogenes se traduce „singur-născut”, nu „unic-născut”, cum redau unele traduceri. El reapare
în discursul ioanin în Ioan 1:18, 3:16, 3:18 şi I Ioan 4:9, însă, regretabil, în acele ocurenţe, Dumitru
Cornilescu a uitat să-l traducă. Pentru a fi consecvenţi în traducerea textului, noi l-am inserat şi în versetul
18. Pentru o tratare a binitarianismului versetelor Ioan 1:1-3,14,18, vezi Lecţiile ulterioare. Pentru adnotări
trinitariene, vezi adnotări la Evanghelia după Matei, 3:17.
24
Aici merită deschisă o discuţie mai amplă despre paternitatea lui YHWH, paternitate care are mai multe
aspecte: mai întâi, YHWH este Tatăl întregii creaţii, „Creatorul văzutelor tuturor şi nevăzutelor”, dar mai
ales al omului (Gen. 1-2; Ps. 8:4-8; 82:6; Lc. 3:38b; Fap. 17:24,25,28). Apoi, El este Tatăl poporului Israel,
fiul iubit chemat din Egipt (Exod 4:22,23; Os. 11:1; Is. 64:8,9; Ier. 31:9; Mal. 1:6; 2:10; vezi rugăciunea
Avinu, Malkenu, „Tatăl nostru, Regele nostru”). După paternitatea creatoare şi cea etnică, mai există
paternitatea metaforică a lui Elohim vizavi de David (Psalmul 2:7) şi de Şelomoh (II Sam. 7:14; I Cr.
17:11-14; Ps. 89:26-28). Dar Psalmul 2:7 are el însuşi un nivel mai profund de interpretare, afirmat de rabbi
Şaul (ap. Pavel) în Faptele apostolilor, 13:33, şi de scriitorul Epistolei către evrei, 1:5a şi 5:5. Pasajul II
Sam. 7:14 este resemnificat chiar în II Sam. 7:13,16; I Cr. 17:13,14 este resemnificat în I Cr. 17:12,14b, în
Evanghelia după Luca, 1:30-33 şi în Epistola către evrei, 1:5b. Versetul de-aici afirmă un adevăr tainic şi
incomprehensibil, că YHWH are un Fiu singur-născut, (gr., monogenes), pe Yeşua. El nu e singurul Fiu al
lui Dumnezeu, ci este singurul-născut, având o naştere unică şi o natură unică, dumnezeiască (Evanghelia
după Ioan, 1:1; 20:28), iar filiaţia Sa diferă de „filiaţia” metaforică a Israelului. În fine, după paternitatea
generatoare în care Tatăl „naşte” pe Fiul, YHWH mai este şi Tatăl adoptiv al credincioşilor în El prin
Yeşua (Io. 1:12; I Io. 3:1,2; Gal. 3:26; 4:5; Rom. 8:14-17). Metaforic vorbind, necredincioşii au ca tată pe
diavolul (Io. 8:44a). Pentru o continuare a discuţiei, vezi nota de la Matei 3:17.
25
Hermeneutica rabinică are mai multe niveluri de interpretare a textului sacru, se aplică pe mai multe
paliere, multi-level. Ea se numeşte PaRDeS („livadă” sau „Paradis”), denumire mnemotehnică formată din
Peşat, Remez, Deraş şi Sod. P = Peşat este sensul literal al textului, exegeza istorico-gramaticală; R =
Remez este sensul aluziv; D = Deraş e interpretarea omiletică a textului, folosită pentru predici; S = Sod
este interpretarea ezoterică sau mistică. În anumite cazuri, rabinii aplicau toate cele patru paliere de
interpretare, deşi este clar că exegeza Peşat trebuie să fie făcută corect, iar celelalte doar construiesc pe ea,
fără a avea dreptul de a o infirma. Istoriceşte, acronimul PARDES este folosit ca atare din 1290, prima sa
ocurenţă fiind în Zohar-ul misticului Moşe ben Şem Tov, dar ca metodă de tâlcuire a Scripturilor el era
întrebuinţat mai dinainte. (Gândirea teologică elenistă a prezervat o parte din această hermeneutică rabinică
în principiul tipologic de studiere a Scripturilor, relaţia tip-antetip. Vom exemplifica aceste tipuri de
hermeneutici în lucrarea Profeţii mesianice.)
Am spus aceste lucruri pentru a reliefa un fapt: acest tip de hermeneutică utiliza şi o formulă denumită
peşer, care spune „Acest lucru/om/pasaj/eveniment este acel lucru/om/pasaj/eveniment; acesta este acela”.
Exact acest lucru îl face şi şaliach Yochanan, apostolul Ioan, aici, citându-l pe Yochanan, Înainte-
mergătorul mesianic, care spune „Acesta este Acela.”
Vom întâlni această formulă în mod frecvent la Matei, care nu este numai evanghelistul care rosteşte
mesajul, ci şi învăţătorul care-i tălmăceşte înţelesul. Vezi Evanghelia după Matei, 3:3 sau, în alte cărţi,
Faptele apostolilor, 2:16, de ex.
26
În mod normal, în iudaism expresia „Cel/cei venind după mine” era rostită de un rabin cu privire la
discipolii săi, „micuţii” care-l urmau. În acest caz, însă, Yochanan se recunoaşte drept Înainte-mergătorul
mesianic, vezi Isaia 40:3-11, Maleahi 3:1a; 4:5, şi adnotările specifice din Matei capitolul 3.
27
Emprosthen: a avea întâietate, poziţie de demnitate, de superioritate.
28
Lege: Torah (ebr.). De fapt, Torah înseamnă „Instrucţiunile, Învăţătura (normativă)”. Ea nu a fost
niciodată a lui Moşe, ci a lui YHWH, care a dat-o evreilor prin el.
29
Ex 20:1; Deut. 4:44; 5:1; 33:4.
30
Termenul „har” provine din grecescul charis, care înseamnă bucurie, respectiv din ebraicul chen (graţie,
favoare) sau chesed (dragoste şi bunătate statornică, loială).
31
Ex. 33:20; Deut. 4:12.
32
În original, în versetul 18 apare termenul monogenes, pe care Dumitru Cornilescu a uitat să-l traducă.
Vezi discuţia de mai sus.
33
Expresia „A fi în sânul cuiva” este un idiom ebraic. El semnifică a avea o relaţie intimă, de comuniune
sau de părtăţie cu cineva, a cunoaşte foarte bine. Înţelesul frazei este acela că Yeşua ha-Maşiach Îl cunoaşte
intim pe Dumnezeu, are o cunoaştere intimă şi mereu actuală, prezentă, perpetuă a Sa, fiind în sânul
Acestuia. Despre alte rostiri „A fi în sânul cuiva”, vezi comentariul de la Lecţia a IX-a.
34
În original apare monogenh.j qeo.j o` w'n eivj to.n ko,lpon tou/
patro.j, o expresie şocantă şi destul de greu de tradus. S-ar putea traduce fie „Singurul-născut
Dumnezeu, Cel fiind în sânul Tatălui”, fie „Singurul-născut, Dumnezeu, Cel fiind în sânul Tatălui”. Totuşi,
se pare că aici theos este în apoziţie, şi deci o traducere curgătoare ar spune „Singurul-născut, care este
Dumnezeu”. Vezi şi David H. Stern, The Jewish New Testament Commentary sau
http://noultestament.orthoblog.ro/index.php?pid=47&mid&lg=ro
35
Exegeomai: a relata, a explica. Din acest termen provin cuvintele „a exegeta, exegeză”. Vezi Lecţia a
XX-a şi a XXII-a, iar despre motivele pentru care S-a înomenit Logos-ul vezi Lecţia a XXII-a.