Scoala Italiana V1

Fiind a doua etapa de dezvoltare a criinalitatii,incepe in a doua jumatate a sec 19-20.Este

importanta aceasta scoala prin reallizarea inlocuirii metodologice a sistemului metafizic de
analiza prin sistemul stiintific determinist,Aceata scoala aprre datorita intnsificarii cercetarilor
experimentale a delegventilor si a studiilorsociologice.Aceasta a adus in criminology studio
bazat pe fapte opservabile,constatate prin experiment.Comportamentul uman este determinat de
mai multi factori,fizici psihoogici sociali care nu pot fi supusi controlului.spre deosebire de
scoala clasica cea italiana acorda prioritate pericolului social pe carel prezinta aceasta pentru
societate.Trasaturile caracteristice:1.Studiul criminalitatii a infractiunilor;2persoanee aflat in
stare de perico urmiaza sa fie isolate de societate;3.scopul pedepsei este nu de a provoca durere
sau suferinta da de a izola persoanele date de societate

Cauzalitatea criminalităţii
Cauzalitatea constată dependenţa dintre diferite fenomene şi stabileşte caracterul acestei
dependenţe, care constă în accea că un fenomen (cauza) în anumite condiţii, generează alt
fenomen (efect).
Cauzalitatea este o formă a interacţiunii dintre fenomene şi procese, este tipul principal de
determinare şi reprezintă prin sine, legătura obiectivă dintre 2 fenomene: cauza şi efectul.
Prin cauză înţelegem fenomenul care în mod obiectiv şi necesar generează alt fenomen.
Cauza se deosebeşte de condiţie, care este un fenomen ce favorizează, ajută producerea unui alt
fenomen. Spre exemplu: procurarea unei arme cu care criminalul comite omorul este o condiţie.
Deci, specificul condiţiei constă în aceea că este un fenomen care nu determină un alt fenomen,
dar ajută la producerea lui. Deci, cauzele şi condiţiile acţionează împreună dar au contribuţii
diferite.
 În criminologie, deosebim următoarele tipuri de cauze:
 Cauze generale, care se referă la cauzele mai multor feluri de crime;
 Cauzele legate de persoana criminalului;
 Cauzele referitoare la mediu.
 Cauzele obiective care ar fi legate de aspecte materiale, cum ar fi:
 Sărăcia;
 Lipsuri materiale;
 Cauzele subiective, care se referă la aspectele psihice ale infractorului:
 Temperamentul;
 Caracterul;
 Cauzele pricipale care au un rol determinant în comiterea actului infracţional;
 Cauzele declanşatoare care provoacă trecerea la act:
 O ceartă sau conflict;
 Cauzele ereditare care aparţin elementelor dobîndite prin naştere:
 Debilitatea mintală;
 Alte boli de natură psihică.
 Cauzele de dezvoltare care se referă la condiţiile de dezvoltare a criminalului la influenţe
negative din partea unor persoane cu care criminalul s-a aflat în contact.
 În literatura ciminologică se utilizează şi termenul de „factor”, prin care se înţelege o
cauză, adică factorul ar fi similar cu o cauză. Factorii criminalităţii sau cauzele
 criminalităţii ar avea acelaşi sens. Totuşi, după părerea unor criminologi, ca de exemplu
Igor Ciobanu, prin factor se înţelege ceva mai mult decît prin cauză, termenul avînd un
sens mai larg, care ar include atît cauza cît şi o condiţie.
 În criminologia naţională, una dintre cele mai reuşite clasificări, este făcută de G.
Gladkii:
 Factorii economici;
 Factorii sociali;
 Factorii demografici;
 Factorii politici;
 Factorii juridici;
Personalitatea infr.minor

Traaturile specifice ale criminalitatii minorului sunt determinate de particularitatile fiziologice

somatice si psihice si morale ale minorilor si de inmaturitate sociala .Minorii de virta intre 14-18
ani ating un nivel destul de inalt al socializarii la eii apare independent,perseverenta ,capacitatea
de aai putea controla comportamentul propriu .Ear pe de ata parte decurge in continuare proceul
de socializare al acestora .Virsta minorului determina un sir de caracteristici ale psihicului
:Inchipuirea denaturata despre sensul adevarat al unor astfel de categorii morale ca frica
fidelitatea tradareaprietenie etc.2.Reprezentari eronate despre anumite personae.3.Tendinta de a
devein desinestatatorsi de a se afira 4.Neaceptarea sfaturilor altore etc.

Sistemul criminologiei cuprinde următoarele elemente:

 crima ca fenomen social (criminalitatea), esenţa şi legităţile ei de manifestare în societatea

umană;
 cauzalitatea, adică fenomenele şi factorii ce determină crima ca fenomen social;
 consecinţele sociale ale criminalităţii
 crima ca faptă socială;
 personalitatea criminalului;
 mecanismul actului infracţional (criminal);
 cauzele săvîrşirii infracţiunii şi factorii, circumstanţele ce favorizează săvîrşirea ei;
 victimologia;
 metodologia cercetării criminologice;
 bazele analizei criminologice;
 prognozarea criminologică;
 măsurile sociale şi speciale de control asupra criminalităţii.

Sistemul criminologiei se caracterizează, ca şi orice alt sistem, prin trei trăsături principale:

 existenţa a două sau mai multe elemente componente;

 elementele componente se află în interconexiune şi interdependenţă;
 elementele componente formează оn ansamblu o formaţiune absolut nouă din punct de
vedere calitativă.

Deosebim sistemul ştiinţei şi disciplinei criminologiei. Problemele generale şi speciale, teoretice

şi aplicative, fenomenologice, metodologice şi metodice care constituie obiectul şi domeniul de
cercetare al criminologiei, fiind indisolubil legate între ele, alcătuiesc în ansamblu sistemul
ştiinţei criminologiei. Sistemul criminologiei este bine structurat şi consolidat.
În literatura de specialitate se propun şi alte divizări metodologice ale criminologiei. Astfel,
conform unor opinii, sistemul criminologiei se formează în baza obiectului de cercetare al acestei
ştiinţe şi al nivelului de generalizare a informaţiei ştiinţifico-practice.
Criminologia-este o stiinta impirica interdiscilinara care explica dimensiunie dezvoltarea formele
de manifestare a fenomenului infractional cauzele si conditiile criminalitatii si comportamentul
indivizilorin vederea elaborarii si propunerii unor retete stiintific de reactionare sociaa fata de
criminalitate.
Criminalitatea,trasaturile eii.
Criminalitatea-un fenomen social negative periculos pentru societate ,juridic penal si istorico
volutiv care reprezinta un system de infractiuni savirsite pe un anumit teritoriu intro perioada
anukita de timp.

Trasaturi:

1.Caracterul istorico volutiv al crimin.

2.Natura sociala a crimin.

3.Natura juridical a crimin.

4.Pericolul social

5.Caracterul systemic al crimin.

6Caracterul de masa a crimin.

V2 Obiecul de studio

Obiectul de studiu al criminologiei il constituie criminalitatea ca fenomen social. Fapta penala

comisa, faptuitorul, victima si reactia sociala impotriva criminalitatii.

criminologia isi propune sa observe, sa localizeze si sa clasifice delicventa in functie de

problemele sociale care framanta societatea iar metodele folosite sunt cele ale stiintelor sociale in
general: statisticile fenomenului criminal tinute la nivelul unor institutii, anchetele si
interogatoriile, cercetarea dosarelor si a arhivelor, monografiile si urmarirea studiilor, etc

1.Scopul criminologieiScopul criminologiei

0 4a fel ca 5i obiectul s u de studiu, scopul criminologieidevine permanent, odat ce

evoluea3 cercet rile 5tiin6ifice $n domeniu, din ce $n
cemai clar, mai bine conturat 5i mult mai precis0 Criminologia, av7nd $n vedere permanenta
sa confruntare cu realitatea infrac6ional , a fost necesar s $5i reanali3e3e5i s se reoriente3e
$n ceea ce prive5te scopul cercet rii sale 5i a introdus $n obiectulde studiu m surile de
prevenire a criminalit 6ii0

Scopul general al criminologiei

0 2n studiile sale, criminologul france3 80Pinatel arat c : 9)efinirea noii politici de ap rare
social trebuie s fie ba3at
pedatele stabilite de criminologie, 5tiin6 comple care se spri;in pe biologie, psi*ologie,
sociologie 5i 5tiin6ele ;uridice
Personalitatea infractorului este un concept criminologic complex, studiat de mai multe ştiinţe,
care înglobează în sine noţiunea psiho-socială şi noţiunea juridico-penală a infractorului. La o
analiză primară a literaturii de specialitate criminologice, opiniile şi definiţiile asupra
personalităţii infractorului sînt foarte diferite. După criminologul Eysenk,[1]aproape fiecare
autor are o definiţie, un punct de vedere propriu cu privire la personalitate.
Spre deosebire de ştiinţa criminologică, care cuprinde un studiu bine realizat şi conceput asupra
infractorilor, cea penală nu defineşte decît foarte puţin infractorul. În acest sens, art. 21 al
Codului Penal R. M., vine cu o caracteristică destul de vagă, dar care scoate în evidenţă foarte
bine, principalele trăsături pe care infractorul trebuie să le întrunească, atunci cînd comite fapta
infracţională. Astfel, „sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, în
momentul săvîrşirii infracţiunii, au împlinit vîrsta de 16 ani”. De aici deducem că persoana care a
săvîrşit infracţiunea este doar un punct de reper în ceea ce priveşte identificarea infractorului,
aceste elemente de identificare fiind destinate tuturor persoanelor fizice care se află pe teritoriul
Republicii Moldova.
În fine, conform literaturii de specialitate, infractorul este privit ca persoana care a săvîrşit cu
vinovăţie vreuna din faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca
tentativă, ori care a participat la săvîrşirea unei asemenea fapte ca autor, instigator sau
complice.[2]
Indici calitativi
Structura ,caracterul criminalit,activitatea criminal a grupurilor sociale etc.
INici cantitativi :nivelul dinamica
Scoala clasica
Aparitia scolio clasice a fost favorizata de amplificarea viziunilor umaniste privind dezvoltarea
proceselor sociale inclusive a celor care unfuenteaza asupra criminilogiei.Principiul umanismului
etste pus la baza lucrarilor filozofilor frncezi .Ruso,Volter,monteschio,Didro .Potrivit acestor
luministi criminnaitatea este cauzata de rinduirea sociala si I ndeosibe de inechitatea sociala .In
opinia lor al reduce criminalitatea stabiirea egalitatii cetatenior,inaturarea saraciei si a isei de
drepturi a paturilor sociale defavorizate.

 reprezentantii sai au pus bazele stiintei manageriale si au implementat maniera de

abordare economica in management in stransa concordanta cu finalitatea economica;
 reprezentantii gandirii clasice s-au focalizat mai mult pe procesul de productie si procesul
de munca, respectiv pe managementul functiei de productie al unei organizatii;
 principalul obiectiv ale acestei scoli l-a constituit structura organizatorica si stabilirea
unor principii de organizare si management, care sa inlature greutatile intampinate de
catre conducere in activitatea lor practica;
 o caracteristica esentiala este convingerea, chiar postulatul „omul este rational” adica
oamenii sunt condusi de considerente economice in procesul muncii lor;
 universalistii nu iau in considerare factorul uman sau il privesc ca pe un mecanicism;
 modul de tratare a relatiei manageriale cu accente pronuntate asupra laturii de organizare-
abordate atat la nivel general al organizatiei cat si la nivelul functiunii de productie;
 potrivit universalistilor, organizarea este exclusiv formala, conceputa si proiectata numai
de specialisti;
 cu toate limitele sale, scoala clasica a avut o contributie importanta in perfectionarea
manageriala si a jucat un rol important in rationalizarea si organizarea productiei
contribuind in mare masura la intemeierea managementului stiintific si dezvoltarea sa
ulterioara .