FIBROMUL UTERIN

Coordonator: Bechir Adriana

Elev: Iosif Andreea Mădălina

Clasa: III A
 Fibromul uterin, numit si miom sau leiomiom, reprezinta o masa de tesut crescuta anormal la nivelul uterului,
fiind considerat cea mai frecventa tumora benigna genitala.

Se estimeaza ca o femeie din trei sufera de fibrom uterin. Datele statistice arata ca aceasta boala afecteaza in
special femeile cu varste intre 35 si 55 de ani.

Circa 20-40% dintre femeile cu varsta pana in 35 de ani sufera de fibrom uterin, iar odata cu inaintarea in varsta
incidenta bolii creste la 70-80%.

Femeile aflate la menopauza nu mai prezinta risc de aparitie a fibroamelor uterine, pentru ca scad concetratiile
hormonilor ovarieni – estrogen si progesteron. Fibroamele prezinta receptori pentru hormonii sexuali, de aceea
atunci cand acestia scad, fibroamele nu se mai dezvolta.

Clasificarea fibroamelor
Fibroamele uterine pot creste in interiorul cavitatii uterine, in peretele uterin sau chiar in exteriorul uterului,
proeminand in abdomen. Clasificarea fibroamelor uterine le imparte in 3 mari categorii, insa exista si cazuri
mai rare

In functie de tipul fibromului uterin apar si simptome specifice, astfel:

 Fibroamele intramurale: cresc in peretele uterin si sunt cele mai frecvente tipuri. Simptomele asociate:
senzatie de balonare, presiune si durere in abdomenul inferior, sangerari menstruale abundente, dureri de spate,
urinari frecvente sau alte tulburari urinare, constipatie, infertilitate, avort spontan sau complicatii ale sarcinii.
 Fibroamele subseroase: acestea se dezvolta la nivelul peretelui exterior al uterului, crescand in abdomen.
Atunci cand sunt mari, aceste fibroame exercita presiuni pe organele din jurul uterului, provocand
simptomatologie specifica. De exemplu, daca fibromul creste anterior, preseaza vezica urinara si provoaca
urinari frecvente. Daca fibromul se dezvolta in spatele uterului, poate provoca dureri de coloana sau poate presa
rectul, ducand la constipatie. Exista situatii cand fibromul subseros se leaga de uter printr-un cordon
vascularizat (fibrom subseros pediculat), existand riscul sa se rasuceasca si sa produca dureri abdominale
intense.
 Fibroame submucoase: acestea cresc la nivelul peretelui intern al uterului, proeminand in cavitatea uterina.
Exista situatii cand si aceste fibroame raman legate de uter prin intermediul unui cordon vascularizat, situatii
cand pot sa apara contractii uterine si crampe dureroase in incercarea de a elimina fibromul. Fibroamele
submucoase se asociaza cu tulburari menstruale grave, sangerari abundente, dureri la menstruatie si cicluri
neregulate.

In cazuri mai rare se pot intalni fibroame dezvoltate la nivelul ligamentelor care sustin uterul (fibroame
intraligamentare) sau la nivelul colului uterin (fibroame cervicale).

Cauze si factorii de risc

Cauzele exacte ale aparitiei fibromului uterin nu sunt pe deplin cunoscute, insa au fost identificati o serie de
factori de risc cum ar fi:
 Factoriigenetici;
 Sarcina: se pare ca fibroamele cresc mai mult in sarcina. De altfel, un numar mai mare de sarcini are rol
protector pentru aparitia fibromului uterin.
 Obezitatea creste riscul dezvoltarii unui fibrom uterin;
 Tulburarile hormonilor ovarieni;
 Consumul frecvent de alcool;
 Dieta saraca in fructe si legume proaspete, dar bogata in carne (in special carne rosie);

Semne si simptome

Este important de mentionat ca femeia care sufera de fibrom uterin nu se confrunta doar cu simptomele fizice,
cauzate de prezenta fibromului, ci si cu o serie de tulburari in sfera psiho-emotionala, datorate afectarii calitatii
vietii pe care prezenta acestei tumori o produce.

Simptomele frecvente ale fibromului uterin includ:

 Menstruatii neregulate;
 Sangerari menstruale abundente (menoragie) si sangerari intre menstruatii (metroragie);
 Anemie;
 Durere si presiune pelvina, inclusiv durere in timpul actului sexual (dispareunie);
 Dureri de spate;
 Marirea in dimensiuni a abdomenului;
 Senzatie de balonare permanenta;
 Constipatie;
 Tulburari urinare: incontinenta urinara, mictiuni (urinari) frecvente, rar blocaj ureteral sau blocaj renal;
 Infertilitate;
 Probleme in sarcina sau chiar avort spontan.

Fibromul uterin poate afecta grav calitatea vietii femeii. Din cauza sangerarilor abundente la menstruatie, dar si
intre menstre, viata profesionala a pacientelor poate fi afectata, acestea lipsind unerori de la serviciu sau
confruntandu-se cu o stima de sine scazuta. Viata sociala poate suferi de asemenea, scazand disponibilitatea de
a iesi mai des in oras sau cu prietenii.

Femeia cu fibrom uterin devine mai putin comunicativa, se simte mereu obosita din cauza anemiei, se poate
confrunta cu depresii si tulburari psiho-emotionale. In plan psihic femeile cu fibrom pot acuza depresie,
indiferenta fata de micile bucurii ale vietii, indiferenta fata de propria imagine (nu mai dau importanta
vestimentatiei, ingrijirii personale, iar starea de oboseala incurajeaza aceste manifestari).

Viata intima sau familiala poate fi afectata atunci cand femeia sufera de fibrom uterin. Contactele sexuale sunt
mai rare, adesea dureroase, comunicarea cu partenerul poate fi defectuoasa, de aceea este important ca familia
sa sustina pacienta pe tot parcursul tratamentului.
Tratament

Majoritatea fibroamelor sunt inofensive, nu cauzeaza simptomatologie si se micsoreaza dupa menopauza.

Totusi, unele fibroame sunt dureroase, preseaza pe alte organe interne, sangereaza si cauzeaza anemie sau
determina complicatii in sarcina. In cazul fibromului uterin exista cateva tipuri de tratament de luat in calcul.
Fibromul poate fi extirpat chirurgical, intregul uter poate fi extirpat sau poate fi micsorat medicamentos.
Alegerea tratamentului va fi facuta in functie de severitatea simptomelor si de importanta pastrarii fertilitatii.

Tratament medicamentos - Analogi de GnRH, Modulatori de receptori selectivi pentru progesteron-Ulipristal

acetat, pot micsora fibroamele si pot facilita o ulterioara interventie chirurgicala.

Tratament chirurgical: Miomectomie pe cale clasica sau laparoscopic ori histeroscopic in functie de
localizare (in special cand se doreste conservarea fertilitatii)-fibroamele pot reaparea.

Histerectomie pentru femeile peste 45 de ani sau pentru cele care au nascut si nu vor sa mai ramana insarcinate.

Tratament non-chirurgical:
- Embolizarea arterei uterine
- Chirurgie cu ultrasunete de inalta frecventa si inalta energie ghidate prin rezonanta magnetica