ROUSSEAU

Omul s-a născut liber, dar

pretutindeni este în lanţuri
Problema esenţială este găsirea de forme de
asociaţie care să apere şi să protejeze cu toată
forţa comună persoana şi bunurile fiecărui
asociat şi în cadrul căreia fiecare dintre ei,
unindu-se cu toţi ceilalţi, să nu asculte totuşi
decât de el însuşi şi să ră mână tot atât de liber
ca şi mai înainte.
Soluţia ? Contractul social!

9789738167056
 JEAN-JACQUES
ROUSSEAU

CONTRACTUL SOCIAL

Traducere de H. H. Stahl

ANTET
 CARTEA I

Vreau să cercetez dacă în ordinea civilă' poate exista vreo regulă de

administrare legitimă şi sigură1, luându-i pe oameni aşa cum sunt şi
legile aşa cum pot fi. Voi căuta să îmbin necontenit, în cercetarea mea,
ceea ce dreptul permite cu ceea ce impune interesul, astfel încât
justiţia şi utilitatea să nu se afle de fel în contrazicere 2.
Intru în materie fără să mai fac dovadă importanţei subiectului
meu. Voi fi întrebat, poate: sunt eu oare prinţ sau legiuitor, ca să scriu
despre politică? Răspund că nu, şi tocmai de aceea scriu despre
politică. Dacă aş fi prinţ sau legiuitor nu mi-aş mai pierde timpul să
spun ce trebuie făcut aş face sau aş tăcea
Fiind născut cetăţean al unui stat liber şi ca membru al suveranu-
lui', oricât de slabă ar fi influenţa ce o poate avea glasul meu în trebu-
rile publice, dreptul meu de vot e dc ajuns pentru a-mi impune datoria
de a le cunoaşte; ori de câte ori meditez asupra formelor dc guvernă-
mânt sunt fericit să găsesc mereu în cercetările mele noi temeiuri ca s-
o iubesc pe cea din ţara mea!

1. A se înţelege: „în dreptul public". E vorba de a studia principiile constitutive ale

orică-
rei societăţi (Beaulavon).

4. «Suveran" Consiliul general, adunarea suverană a Republicii Geneva.

1 „Administraţie" are aici un sens foarte general. Nu e vorba de guvernământ, ci

de însăşi alcătuirea stalului. „Legitimă şi sigură": conformă justiţiei şi având toate
şansele sâ dăinuiască.
2 Când Rousseau foloseşte cuvântul Justiţie" are în vedere două sensuri deosebite:
a. Este o cerinţă a raţiunii universale. Ea este voită dc Dumnezeu care a depus-o ca
sămânţă în conştiinţele tuturor oamenilor. Această sămânţă nu se poate dezvolta
decât în ordinea civilă.
b. Este ansamblul regulilor a căror respectare trebuie să |>ermilă corpului social
să-şi păstreze coeziunea şi să se perpetueze.
în acest dublu sens al cuvântului justiţie" găsim deci, pe plan moral, aceeaşi
contradicţie pe care o vom regăsi şi pe plan religios, între „Profesia de credinţă a
unui ]ireol din SavDia"şi capitolul despre religia civilă.
Aici, cele două sensuri se confundă, Rousseau pune deci problema centrală care
face obiectul cercetărilor sale în felul următor:
Cum pot fi impâcatc cerinţele justiţiei cu cele ale firii omului, mânat de instinctele,
apoi de jiasiunilc lui, înainte de contract? Nu e vorba dc a suprima pasiunile (ceea
ce iniixuie intercsiil), căci ar C împotriva naturii, ci dea ie pune in armonie (sa nu
se afle de fel in contrazicere) cu cerinţele justiţiei. Dacă cetăţenii nu vor avea
conştiinţa că interesele lor profunde coincid cu justiţia, ordinea socială nu va fi
stabilă.
 5
6 J.-J. ROUSSEAU Contractul social

Cap.I. SUBIECTUL ACESTEI PRIME CĂRŢI5

Omul s-a născut liber, dar pretutindeni e în lanţuri0. Cutare ins se
crede stăpânul altora, deşi e totuşi mai sclav decât ei 7. Cum s-a produs
această schimbare? Nu ştiu8! Ce o poate face să fie legitimă? 9 Cred că
pot răspunde la această întrebare.
Dacă n-aş lua în consideraţie decât forţa şi efectul care decurge din
ea, aş spune: „Atâta vreme cât un popor este silit să asculte şi ascultă,
bine face. Dar dacă el scutură jugul de îndată ce-1 poate scutura, face
şi mai bine! Căci dacă-şi regăseşte libertatea pe temeiul aceluiaşi drept
prin care i-a fost răpită, înseamnă că: sau este îndreptăţit să şi-o
recapete, sau i-a fost răpită fără temei. Ordinea socială este însă un
drept sfânt10 care stă la temelia tuturor celorlalte. Totuşi, acest drept nu
vine nicidecum de la natură, ci este întemeiat pe convenţii. Să vedem
deci care sunt aceste convenţii. Dar, înainte de a ajunge acolo, trebuie
să demonstrez mai întâi ceea ce am afirmat

Cap. II. DESPRE CELE DINTÂI SOCIETĂŢI

Cea mai veche dintre toate societăţile - şi singura naturală - este
familia. Dar nici copiii nu rămân legaţi de părinţi decât atâta timp cât
au nevoie de ei ca să-şi asigure viaţa. De îndată ce această nevoie
încetează, legătura naturală se dizolvă. Copiii, scutiţi acum de
ascultarea pe care o datorau părintelui, ca şi acesta, scutit acum de
îngrijirea datorată copiilor, îşi recapătă cu toţii, în egală măsură,
independenţa. Dacă continuă sa rămână uniţi, ei nu mai fac aceasta în
chip natural, ci voluntar; iar familia, la rândul său, se menţine numai
prin convenţie".
Aceasta libertate comună este o consecinţă a naturii omului: prima
sa lege este de a veghea asupra propriei sale conservări, primele sale
griji sunt faţă de sine însuşi. De îndată ce omul atinge vârsta raţiunii,
alegându-şi singur mijloacele cele mai potrivite pentru a-şi păstra
viaţa, devine prin aceasta singurul său stăpân3.
Familia este deci, dacă vreţi, primul model al societăţilor politice 4:
şeful este o imagine a tatălui, iar poporul este o imagine a copiilor;
fiind născuţi cu toţii liberi şi egali, ei nu-şi înstrăinează libertatea decât
în folosul lor. Deosebirea stă doar în faptul că, în familie, dragostea
tatălui pentru copiii săi este răsplata îngrijirii ce leo dă; pe când în stat,
plăcerea de a comanda înlocuieşte această dragoste, pe care şeful nu o
are faţă de supuşii săi.
Grotius" neagă ideea că orice putere umană ar fi stabilită în folosul
celor care sunt guvernaţi. Ca exemplu, el citează sclavia. Felul lui cel
mai constant de a judeca este acela de a stabili întotdeauna dreptul pe
baza violenţei*. S-ar putea folosi o metodă mai consecventă, dar nu
mai favorabilă tiranilor.
După părerea lui Grotius, s-ar pune, deci, întrebarea: oare genul
uman aparţine unei sute de oameni sau, dimpotrivă, această sută de
oameni aparţine genului uman? Sar părea, de-a lungul întregii sale

3 Libertatea omului este legată de conservarea sa. Natura, dupaRousseau, ţa dat

viaţa, de care el nu are dreptul să dispună, precum şi libertatea, care îi permite sâ-
şi asigure conservarea. Rousseau se inspiră, în această privinţă, de la Locke. (Eseu
asupra guvernământului civil, paragraful 23).
4 „Al societăţilor pontice", familiaj de vreme ce se întemeiază pe o convenţie.

6 J.-J. ROUSSEAU
5. Concizia acestui capitol dăunează limpezimii lui.
Obiectul primei cărţi este căutarea bazei legitime a ordinii sociale. Ea nu este
dreptul natural (cap. II), şi nu este nici forţa (cap. III si IV). Trebuie deci să ne
întoarcem până la o convenţie (cap. V), care este pactul social (cap. VI), ale cărui
principii sunt dezvoltate în cap. VII-LX.
6. Rousseau este un maestru în a-şi începe o argumentare printr-o formulă
strălucitoare
de acest gen. Ea pare a contrazice ceea ce spusese despre Geneva: hmd născut
cetăţean
ai unui stat liber. Geneva este însă o excepţie.
Omul s-a născut liber. Pentru noi aceasta este o eroare: omul primitiv este aservit
forţelor naturii. Dar Rousseau distinge „două feluri de dependenţe: cea a
lucrurilor, fiind lipsite de moralitate nu dăunează libertăţii şi nu dă naştere la vicii;
dependenţa oamenilor, fiind dezordonată, dă naştere tuturor viciilor, şi datorită ei
stăpânul si sclavul se depravează reciproc" (Emilii, p. 70, ed. Richard).
Aşadar, Rousseau, prin libertate, înţelege numai libertatea faţă de ceilalţi oameni.
7. Rousseau a dezvoltat adeseori ideea că în societate cei bogaţi şi cei
puternici suferă şi ei din pricina ordinii sociale. Ei sunt sclavii opiniei. E de notat
alunecarea de înţelesuri intre fraza dintâi, care are un sens politic, şi cea de-a
doua, care are un sens moral.
8. Totuşi i-a dat o explicaţie în Discurs asupra inegalităţii. Dai" lucrarea
aceasta era doar o boteza istorică, lăsată aici dinadins deoparte. Nu de fapte e
vorba, ci de drept
9. Problema centrală a Contractului social este pusă aici: în ce condiţii
poate deveni legitimă schimbarea prin care omul a pierdui libertatea sa naturală?
Răspunsul va fi: trebuie respectat contractul social, care da omului libertatea
civilă în schimbul libertăţii naturale.
10. „Sfânt", în sensul că nu-şi găseşte justificarea decât în sine însuşi. Rousseau
demas-
că aici pe cei care justifică ordinea monarhică prin starea de fapt.
6
Contractul social
11. „Prin convenţie". Discuţia aceasta arc mare importanţă în epoca respectivă.
Rousseau
respinge teza monarhistă potrivit căreia puterea regelui asupra supuşilor săi e de
ace-
eaşi natură ca si puterea tatălui asupra copiilor săi. E leza lui Bossuet, a englezilor
Fil-
mer şi Ramsay. Teza contrarie este susţinută de Algernon Sidney şi Locke. (Vezi Dis-
cursul asupra inegalităţii, pag. 130-131). . .' ..'
14.Grotius. Jurist olandez care a trail la Curtea regelui Ludovic al XlII-lea. A
publicai în
1625 Despre dreptul de război si pace (în limba latină). (Vezi lucrarea de faţa, cartea
I,
cap. 3). După ce a înlăturat obiecţia privitoare la familie, Rousseau pune în discuţie
drep-
tul forţei şi în special sclavajul. El îl atacă pe Grotius cu o asprime neînlâlnitâ în
Discur-
sul asupra inegalităţii.
* „Savantele cercetări asupra dreptului public nu sunt, adeseori, decât istoria vechilor
abuzuri; iar cei care şi-au cat prea multă osteneală cu studierea lor au dovedit o
încăpăţânare ce arii îbst demnă de o cauză mai bună" (Tratat despre interesele
Franţei faţă de vecinii săi de marchizul d'Argensoif, tipărit la Rcy, in Amsterdam).
Tocmai aceasta a făcut Grotius! (Nota lui Rousseau.)
8 J..-J. ROUSSEAU Contractul social 7

cărţi, că Grolius înclină mai mult spre prima părere. Acesta este şi sen-
timentul lui Hobbes"'. Astfel, iată specia umană împărţită în turme de
vite, fiecare avându-şi şeful său, care o păstoreşte pentru a o mânca.
După cum un păstor este de o natură superioară celei a turmei, tot
astfel şi păstorii de oameni, adică şefii, sunt superiori, prin natura lor,
popoarelor. După'cu"m spune Filon5, aşa judeca împăratul Caligula,
trăgând destul de corect din această analogie concluzia că regii erau
zei sau că popoarele erau nişte vite.
Raţionamentul acestui Caligula este, în fond, acelaşi cu
raţionamentul lui Hobbes şi al lui Grotius. înaintea lor, Aristotel'"
spusese şi el că oamenii nu sunt egali de la natură, unii născându-se
pentru sclavie, iar alţii pentru a fi stăpâni.
Aristotel avea dreptate; dai- el confunda efectul cu cauza. _E
absolut sigur că orice om născut în sclavie se naşte pentru a fi sclav. în
lanţuri, sclavii pierd totul, până şi dorinţa de a scăpa de lanţuri'". Ei îşi
iubesc servitutea, aşa cum tovarăşii lui Ulise îşi iubeau îndobitocirea*.
Dacă există deci sclavi din fire, aceasta este pentru că au existat mai
întâi sclavi împotriva firii. Violenţa a dat naştere celor dintâi sclavi şi
laşitatea le-a perpetuat sclavia.
N-am pomenit nimic de regele Adam şi nici de împăratul Noe,
tatăl a trei mari împăraţi care şi-au împărţit lumea, aşa cum au făcut şi
copiii lui Saturn, cu care au şi fost de altfel asemuiţi. Nădăjduiesc că
lumea îmi va fi recunoscătoare pentru această moderaţie: căci
trăgându-mă direct din unul dintre aceşti prinţi, poate chiar din ramura
cea dintâi născută, cine ştie dacă, după o verificare a titlurilor, nu m-aş
pomeni că sunt regele legitim al genului uman! în orice caz, nu se
poate nega că Adam a fost suveran al lumii, întocmai ca şi Robinson,
pe insula sa, de vreme ce a fost singurul ei locuitor; iar luciul cel mai
comod în asemenea împăraţii era ca monarhul, sigur pe tronul său, n-
avea a se teme nici de răscoale, nici de război, nici de conspiratori 6".
posibilitatea de a nu asculta fără ca aceasta să atragă după sine o pe-
deapsă, neascultarea este legitimă. Şi cum cel mai puternic are întot-
deauna dreptate, nu ne mai rămâne decât să facem în aşa fel încât să
fim cei mai puternici.
Or, ce fel de drept poate fi acela care dispare când forţa încetează?
Dacă trebuie să asculţi de teama forţei, nu e nevoie să asculţi din dato-
rie; iar dacă nu mai eşti silit să asculţi din datorie, nu mai eşti nici obli-
gat s-o faci. Se vede deci limpede că aici cuvântul drept nu adaugă ni-
mic forţei; el nu are, în fraza aceasta, nici un sens.
Daţi ascultare puterii. Dacă asta înseamnă „cedaţi în faţa forţei", a-
tunci regula este bună, dar inutilă; mă fac chezaş că nu va fi niciodată
încălcată. „Orice putere vine de la Dumnezeu"8, recunosc. Dar tot de la
El vine şi orice boală; înseamnă oare că nu avem voie să chemăm
doctorul? Dacă un tâlhar mă prinde într-un colţ de pădure, voi fi silit
să-mi dau punga; dar dacă am posibilitatea să n-o fac, cum aş putea fi
obligat, în conştiinţa mea, să i-o dau? în fond, şi pistolul din mâna lui
este o forţă.
Aşadar, foita nu creează dreptul, iar omul nu este obligat să dea as-
cultare decât puterilor legitime. Iată deci că ne întoarcem mereu la pri-
ma mea întrebare9.

16.Hobbes: filosof englez (1588-1679), autor al lui De cive (Despre cetăţean) (1642)
si al
lucrării Levialhan (1651).
18. Aristotel: Politica, cartea 1, cap. 1. Rousseau vorbeşte întâi de sclavajul
aşa-zis natural, înainte de a vorbi despre sclavajul bazat pe o convenţie (cap. IV).
Aristotel a scris: „Natura, in scopuri de conservare, a creat anumite fiinţe pentru a
comanda şi altele pentru a asculta". Era teoreticianul societăţii sclavagiste.
19. Teză contrarie faptelor. Istoria romană e plină de revolte ale sclavilor.
Dar Rousseau nu ştia acest lucru.
* Vezi micul tratat al lui Plutaiii cu titlul: „Dobitoacele se folosesc de răpune" (Nota
lui Rousseau.)

Cap. III. DESPRE DREPTUL CELUI MAI TARE

Cel mai puternic nu este niciodată destul de puternic încât să fie
întotdeauna stăpânul, dacă nu-şi transformă puterea în drept şi nu
schimbă ascultarea în datorie. De aici dreptul celui mai tare; drept în
aparenţă luat în ironie7, dar în realitate stabilit în principiu. Dar nu ni
se va explica niciodată acest cuvânt? Forţa este o putere fizică: nu văd
ce moralitate ar putea rezulta din efectele ei. A ceda în faţa forţei este
un act de necesitate, nu de voinţă; este cel mult un act de prudenţă. In
ce sens ar putea fi o datorie?
Să admitem un moment acest pretins drept. Afirm că nu rezultă de
aici decât vorbe fără sens; căci de îndată ce admitem că foiţa creează
dreptul, efectul se schimbă o dată cu cauza, astfel încât orice forţă care
o învinge pe cea dintâi îi moşteneşte şi dreptul. De îndată ce există

5 Filon din Alexandria sau Filon Evreul, mort prin anul 5i î. Ch.
6 Rousseau ia aici in derâdere, cu mai puţină strălucire decât ar li făcul-o Voltaire,
dar pe acelaşi ton ireverenţios faţă de scriptură, yie. teoreticienii monarhiei
ereditare.
7 in sensul că expresia „dreptul celui mai tare" este ironică. (Vezi La Kontainc:
„Dreptatea celui mai puternic e totdeauna cea mai bună").
8 Sfântul Paul a spus: „Nu e putere care să nu vină de la Dumnezeu". Rousseau
combate aici pe teologii care justifică puterile stabilite.
9 întreg capitolul acesta este un model de critică. Dar se întemeiază pe o concepţie
idealistă a dreptului, potrivit căreia dreptul ar fi o obligaţie morală universală,
întemeiată pe raţiune.
10 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 8

Cap. IV. DESPRE SCLAVAJ meu, a-cest drept al meu împotriva mea însumi rămâne un cuvânt fără
sens?11
Din moment ce nici un om nu are o autoritate naturală asupra se- Grotius şi ceilalţi văd în război un alt izvor al pretinsului drept la
menului său şi de vreme ce forţa nu dă naştere nici unui drept, rezultă sclavaj12. Biruitorii având, după părerea lor, dreptul să-1 omoare pe în-
că baza oricărei autorităţi legitime printre oameni nu poate fi decât vins, acesta îşi poate răscumpăra viaţa cu preţul libertăţii, convenţie cu
atât mai legitimă cu cât este în avantajul amândurora.
convenţia.
Dar e limpede că acest pretins drept de a ucide pe cei învinşi nu re
Dacă un particular, spune Grotius, poate să-şi înstrăineze libertatea zultă în nici un fel din starea de război. Prin simplul fapt că oamenii,
şi să se transforme în sclavul unui stăpân, de ce n-ar putea un întreg trăind în primitiva lor independenţă, nu au raporturi destul de constan-
popor să-şi înstrăineze libertatea şi să se transforme în supusul unui te ca să se nască între ei nici starea de pace, nici starea de război, ei nu
rege? Sunt aici destule cuvinte echivoce care ar avea nevoie de lămu- îşi pot fi, în mod natural, duşmani13.
rire; să ne mărginim la acela de „a înstrăina". A înstrăina înseamnă a Războiul rezultă dintr-un raport între lucruri şi nu între oameni; iar
dărui sau a vinde. Or, un om care devine sclavul altuia nu se dăruieşte; cum starea de război nu se poate naşte din simple relaţii personale, ci
cel mult se vinde pentru a-şi asigura hrana. Pentru ce, deci, s-ar vinde numai din relaţii reale14, războiul privat, sau de la om la om, nu poate
un popor? Departe de a asigura hrana supuşilor săi, regele îşi obţine să existe nici în starea de natură, în care nu aflăm proprietatea statorni-
hrana sa de la ei; şi, vorba lui Rabelais, „un rege nu trăieşte cu puţin"! că, nici în starea de societate, unde totul se află sub autoritatea legilor.
Supuşii îşi dau, aşadar, persoana, cu condiţia să li se ia şi avutul? Nu Luptele între particulari, duelurile, ciocnirile sunt acte care nu duc
văd ce le-ar mai rămâne de păstrat la constituirea unor „stări"; cât despre războaiele private, autorizate
Se va spune că despotul asigură supuşilor săi liniştea civilă. Fie! prin mtocmirile lui Ludovic al K-lea, rege al Franţei, şi suspendate
Dar ce vor câştiga de aici dacă războaiele, pe care ambiţia despotului prin „pacea lui Dumnezeu"', acestea sunt abuzuri ale guvernământului
le atrage, nesecata lui aviditate şi abuzurile administraţiei lui îi lovesc feudal, cel mai absurd sistem din câte au existat vreodată 15, potrivnic
mai mult chiar decât ar fi făcut-o neînţelegerile dintre ei? 21 Care le este oricăror principii ale dreptului natural şi ale oricărei bune politii16.
câştigul, dacă însăşi această linişte constituie una din mizeriile lor? Şi Războiul nu este deci o relaţie de la om la om, ci o relaţie de la stat
la închisoare se trăieşte în linişte; oare e de ajuns atâta ca să te simţi la stat, în care particularii nu sunt duşmani decât în mod accidental, nu
bine la închisoare? Grecii închişi în văgăuna Ciclopului trăiau şi ei ca oameni şi nici măcar ca cetăţeni*, ci ca soldaţi; nu în calitate de
foarte liniştiţi, aşteptând să le vină rândul să fie mâncaţi. membri ai patriei, ci ca apărători ai ei. în sfârşit, un stat nu poate avea
A spune că un om se dăruieşte în mod gratuit înseamnă să spui un ca duşmani decât alte state, iar nu oameni, dat fiind că între lucruri de
lucru absurd şi de neconceput; un astfel de act este nelegitim şi nul, natură diferită nici nu jx)ate exista vreun fel de relaţie adevărată.
prin simplul fapt că cel care îl face nu este în toate minţile. A spune Acest principiu este, de altminteri, conform maximelor stabilite de
acelaşi lucru despre un popor întreg înseamnă a presupune existenţa când lumea, precum şi practicii constante a tuturor popoarelor civiliza-
unui popor de nebuni; dar nebunia nu creează dreptul10.
Chiar dacă fiecare s-ar putea înstrăina pe sine însuşi, tot n-ar
însemna că-şi poate înstrăina şi copiii; aceştia se nasc oameni şi liberi;
libertatea le aparţine şi nimeni altul decât ei nu are dreptul să dispună 11 Vezi Discursul asujira inegalităţii, pag. 133-134. Esenţa naturii umane este,
de ea. înainte ca copiii să ajungă la vârsta raţiunii, tatăl, în numele lor, după
28. Rousseau,
Partea a douavoinţa libera. sclavajul, care nu poate rezulta dintr-o înstrăinare
a capitolului:
poate stabili condiţii pentru asigurarea vieţii şi pentru bunăstarea lor; 12
vo- 26.0 asemenea concepţie despre familie este foarte avansată pentru epoca lui
luntară, poate oare rezulta din dreptul de război? (Vezi Grotius, op. cit, cartea a
Rousseau. Din ea se pot deduce consecinţe foarte.importante cuprivire la educaţie,
111-a,
24. în sistemul feudal, suveranul asigura vasalului protecţia sa. Vasalul, la rându-i, căsătorie etc.
voia
să justifice faptul că îşi exploata ţăranii, prin securitatea pe care trebuia să le-o
13 Este un atac împotriva lui Hobbes, care descria starea de natură ca pe o stare
asigure. de război permanent. Rousseau a dezvoltat această critică în mai multe pasaje
Rousseau combate această argumentaţie, ajunsă clin ce in ce mai absurdă o dată cu (Vezi P.W. I, pag. 293-314). Pentru el există o deosebire de esenţă între război şi
apa- simplele certuri dintre indivizi. Natura nu este răspunzătoare de război şi de
riţia marilor monarhii centralizate. Mânia împotriva absolutismului creştea; ororile sale. Când doi indivizi se ceartă, e vorba de două foiţe care îşi stau faţă în
abuzurile
dar nu poate să-i dea cuiva în mod irevocabil şi fără condiţii, căci o faţă, ceea ce nu dă naştere nici unui fel de drept Nu poate exişti drept de război
astfel de danie este contrară scopurilor naturii şi depăşeşte drepturile decât între două state, acestea fiind persoane morale. Războiul nu poale justifica
paternităţii20. Pentru ca un guvernământ arbitrar să fie legitim, ar nici un fel dc scădere a libertăţii indivizilor.
trebui deci ca la fiecare generaţie poporul să aibă dreptul să-1 14 „Reale": care au legătură cu lucrurile (termen juridic). Rousseau şi-a dat
primească sau să-1 respingă; în cazul acesta, însă, guvernământul n-ar seama deci că dobândirea bogăţiilor este pricina războaielor.
mai fi arbitrar. 15 Rousseau, ca toţi filosofii din vremea sa, cheamă trecutul feudal în faţa
A renunţa la libertatea ta, înseamnă a renunţa la calitatea ta de om, tribunalului raţiunii.
la drepturile umane, ba chiar şi la datoriile tale. Nu există nici un fel 16 „Politie": transcriere a cuvântului grecesc itoX.iieia, organizare politică.
de despăgubire posibilă pentru cel care renunţă la toate; o astfel de re 34. Vezi Montesquieu, Spiritul legilor, X 3.
nunţare este incompatibilă cu natura omului. Dacă-ţi lipseşte voinţa de
35.
Şi în limba română
Grotius a fost întrebuinţat
obişnuieşte cuvântul
să citeze mult „]x)lilie"
din poeţii latinicuşiacest înţeles, în epoca
.greci.
36.
influenţeiElocinţa
greceşti lui "Rousseau
fanariote nu exclude umorul. Ii place sa pună în gura
(nota trad.).
orice libertate înseamnă că faci ca actele tale să fie lipsite de orice asupritorilor
* Romana, careformule care fac
au înţeles maisăbine
reiasă caracterul
dreptul absurd
de război şi respectat
şi l-au odios al pretenţiilor
mil lor.
'decât oricare
Pentru a înţelege pe deplin caracterul progresist al acestui'capitol ( trebuie să ne
moralitate. în sfârşit, este o convenţie zadarnică şi contradictorie să altă naţiune din lume, mergeau atât dc dejxute cu scrupulele in această
amintim că în acea vreme coloniile franceze erau pline de sclavi negri. Sclavajul privinţa, incât
n-a
stipulezi de o parte o autoritate absolută şi de altă parte o ascultare fără nu ii eraacolo
dispărut îngăduit unui cel
definitiv, cetăţean
puţin să
caservească voluntar
statut juridic, in în
decât armată
1848. fără să se ti angajat
Rousseau are împotriva
expres impotiiva sa autoritatea
duşmanului, şi nominal lui Aristotel
împotriva unui(Politica
anumit 1,3), a lui
duşman. Grotius,
O legiune
margini. Nu este oare clar că nu ai nici un fel de obligaţie faţă de cel Pufendorf, Hobbes. Dar se pentru
poate sprijini )>e Montesquieu
în care Caton Gul se afla prima oară sub arme Uimi(Spiritullegilor,
reformată, Caton XV,tatăl
2). îi
de la care ai dreptul să ceri totul? Şi nu este oare de ajuns această
scrie lui Popidius, comandantul acelei legiuni, că, dacă vrea ca fiul lui să continue a-
singură condiţie, fără echivalent, fără schimb, ca să cauzeze nulitatea şi face serviciul sub comanda sa, este necesar ca acesta să depună un nou jurământ
actului? Căci ce fel de drept ar putea avea sclavul meu împotriva mea, militar, dat fiind că, primul jurământ Hind anulat, el nu mai poate lupta 'împotriva
de vreme ce tot ce este al lui îmi aparţine, aşa că, dreptul lui fiind al duşmanului. Acelaşi Caton scria fiului său să aibă toată grija să nu intre in /u/rfă
fără să 6 depus acest nou jurământ. Ştiu câ mi s-ar putea răspunde cu exemplul
asediului Clusiumului şi cti alte fapte particulare; dar eu citez legi, uzanţe. Romanii
sunt cd care s-au abătut cel mai puţin dc la legile lor; de altfel ei sunt singurii care au
10 Acelaşi argument ca şi la Montesquieu: Spiritul legilor, XV, 2. a nit legi atât de frumoase. (Nota lui Rousseau; ediţia din 1782.)
10 J.-J. ROUSSEAU
te. Declaraţiile de război sunt avertismente date nu atât altor puteri, cât
supuşilor acestora. Străinul, fie că e rege, particular sau popor, de vre-
me ce fură, ucide sau prinde pe supuşi fără să declare război prinţului,
nu este un duşman, ci un tâlhar. Chiar şi în plin război, un prinţ drept,
deşi e adevărat că în ţara inamică pune stăpânire pe tot ce aparţine sta-
tului, respectă totuşi persoana şi bunurile particularilor 17; respectă
drepturi pe care se întemeiază propriile sale drepturi. Scopul
războiului fiind distrugerea statului duşman, eşti în drept să ucizi pe
apărătorii lui atâta vreme cât ţin armele în mâini Dar de îndată ce
depun armele şi se predau, ei încetează de a mai fi duşmani sau unelte
ale duşmanului: redevin din nou simpli oameni, aşa că nu mai ai nici
un drept asupra vieţii lor". Uneori poţi ucide statul fără să ucizi măcar
unul dintre membrii săi; războiul nu dă nici un drept care nu ar fi
necesar atingerii scopurilor sale. Aceste principii nu sunt cele ale lui
Grotius; ele nu sunt sprijinite pe autoritatea poeţilor 1'; dar ele derivă
din natura lucrurilor şi sunt întemeiate pe raţiune.
In ceea ce priveşte dreptul de cucerire, el nu are alt temei decât
dreptul celui mai tare. Dacă războiul nu dă învingătorului dreptul de a
măcelări popoarele învinse, acest drept, pe care nu-1 are, nu poate fi
temelia dreptului de a le aservi. N-ai dreptul să ucizi pe duşman decât
atunci când nu-1 poţi înrobi; dreptul de a-1 înrobi nu izvorăşte din
dreptul de a-1 omorî; este deci vorba de un schimb nedrept prin care îl
sileşti să-şi răscumpere cu preţul libertăţii viaţa, asupra căreia n-ai nici
un drept
întemeind dreptul de viaţă şi de moarte pe dreptul de a înrobi, şi
dreptul de a înrobi pe dreptul de viaţă şi de moarte, nu e limpede oare
că astfel se ajunge într-un cerc vicios?
Dar admiţând chiar acest groaznic drept de a ucide, afirm totuşi câ
un rob prins în război sau un popor cucerit nu este obligat la nimic
altceva faţă de stăpân decât să i se supună, în măsura în care e silit s-o
facă. Primind robia drept preţ al vieţii sale, el n-a primit din partea în-
vingătorului nici o favoare: în loc să-1 omoare fără folos, acesta 1-a
omorât în mod util. Departe deci ca învingătorul să fi câştigat asupra
lui o autoritate adăugată forţei, starea de război se menţine între ei ca
şi mai înainte, şi înseşi relaţiile dintre ei sunt rezultatul acestei stări de
război. Folosirea dreptului de război nu presupune existenţa nici unui
fel de tratat de pace. Au făcut o convenţie. Fie! Dar această convenţie,
departe de a înlătura starea de război, presupune continuarea ei.
Deci, oricum ai privi lucrurile, dreptul la sclavaj este nul, nu numai
pentru că este nelegitim, ci şi pentru că e absurd şi lipsit de înţeles.
Aceste cuvinte, sclavie şi drept, sunt contradictorii: ele se exclud reci-
proc. Fie câ ar veni din partea unui om către alt om, ori din partea unui
popor către alt popor, acest discurs va fi la fel de lipsit de sens: „Fac
cu tine o convenţie cu totul în dauna ta şi în folosul meu, pe care o voi
respecta cât îmi va plăcea şi pe care tu o vei respecta cât îmi va
plâcea"3r'.
Cap. V. TREBUIE SĂ NE ÎNTOARCEM MEREU LA O
PRIMĂ CONVENŢIE
Chiar dacă am cădea de acord cu tot ceea ce am combătut până a-
cum, prin aceasta trubadurii despotismului tot nu s-ar afla într-o situa-
ţie mai bună. Va exista întotdeauna o mare deosebire între a supune o
gloată şi a cârmui o societate. Dacă nişte oameni răzleţiţi ar fi aserviţi
rând pe rând de către unul singur, oricât de mare ar putea fi numărul
lor, eu nu văd aici decât un stăpân şi nişte sclavi, iar nicidecum un po-
por şi şeful lui. Este, dacă vreţi, o adunătură, dar nu o asociaţie; nu vei
găsi acolo nici patrimoniu public, nici corp politic. Acest om, chiar de-
ar fi înrobit jumătate din omenire, tot nu e altceva decât un particular,
interesul său, deosebit de al celorlalţi, nu va fi decât tot un interes
privat Iar când acest om va pieri, în urma lui împărăţia va rămâne îm-
17 Ceea ce este contrar practicilor din războaiele feudale... şi celorlalte! Dai'
Rousseau discută în drept, nu in fapt.
Contractul social 9
prăştiată şi neînchegată, aşa cum un stejar se risipeşte şi cade ca un
morman de cenuşă după ce focul 1-a mistuit.
Un popor, spune Grotius, poate să se dăruiască unui rege. După
părerea lui Grotius, un popor este aşadar un popor înainte de a se dărui
unui rege. Această dăruire este ea însăşi un act civil, care presupune o
deliberare publică.
înainte deci de a examina actul prin care un popor îşi alege un rege,
s-ar cuveni să examinăm actul prin care un popor este un popor; căci
acest act, fiind în mod necesar anterior celuilalt, constituie adevărata
temelie a societăţii18.
într-adevăr, dacă n-ar exista nici o convenţie anterioară, pe ce oare
s-ar baza obligaţia minorităţii de a se supune votului majorităţii, afară
doar dacă alegerea n-ar fi fost unanimă? Şi de unde rezultă că o sută
de oameni care vor un stăpân au dreptul să voteze şi pentru alţi zece
care nu-1 vor? Legea pluralităţii sufragiilor este ea însăşi stabilită prin
convenţie şi presupune, cel puţin o data, unanimitatea.
Cap. VI. DESPRE PACTUL SOCIAL
Presupun19 că oamenii au ajuns în stadiul când obstacolele care îm-
piedică rămânerea lor în starea de natură trag mai mult în cumpănă,
prin rezistenţa lor, decât forţele pe care fiecare individ le poate
întrebuinţa pentru a se menţine în această stare. Atunci starea primitivă
nu mai poate dăinui20", şi genul uman ar pieri dacă nu şi-ar schimba
felul de a fi.
Or, cum oamenii nu pot să creeze forţe noi, ci numai să le unească
şi să le dirijeze pe cele existente, ei n-au alt mijloc de autoconservare
decât să formeze, prin agregare, o sumă de forţe în stare să învingă ori-
ce rezistenţă şi să le pună în mişcare în vederea unui singur scop, fă-
cându-le să acţioneze într-un deplin acord.
Această sumă de forţe nu se poate naşte decât din unirea mai mul-
tor oameni; dar forţa şi libertatea fiecărui om fiind cele dintâi instru-
mente ale propriei lui conservări, cum le va putea oare angaja fără să-
şi dăuneze şi fără să neglijeze grija pe care şi-o datorează lui însuşi?
Această dificultate raportată la subiectul meu poate fi enunţată în
termenii următori:
,A găsi o formă de asociaţie care să apere şi să protejeze cu toată
forţa comună persoana şi bunurile fiecărui asociat şi în cadrul căreia
fiecare dintre ei, unindu-se cu toţi, să nu asculte totuşi decât de el în-
suşi şi să rămână tot atât de liber 21 ca şi mai înainte". Aceasta este pro-
blema fundamentală, a cărei soluţie este contractul social.
Clauzele acestui contract sunt atât de mult determinate prin natura
actului, încât cea mai mică modificare le-ar face să devină zadarnice şi
fără efect; astfel că, deşi ele poate n-au fost niciodată enunţate formal,
18 Pufendorf deosebise, în formarea societăţii, două pacte, punct de vedere
preluat de Locke şi devenit tradiţional în veacul al XVffl-lea. Rousseau respinge al
doilea pact Actul prin care un popor îşi' alege un rege nu are nimic comun cu un
pact.
Dar Rousseau îl atacă aici nu numai pe Grotius, care doar schiţase o teorie a
contractului social, ci în special pe Hobbes. Bossuet, care a fost influenţat de
Hobbes, este poate si el vizat (Al cincilea avertisment cu privire la sciisorile
mlnisuvluijurieu).
19 „Presupun": acest termen subliniază caracterul ipotetic, ncistoric, al
contractului. Se va observa în pasajele care urmează importanta noţiunilor luate
din mecanică: sumă de forte etc.
20 Rousseau nu precizează aici care sunt acele piedici ce sfârşesc prin a face cu
neputinţă rămânerea în starea de natură. El a dat unele indicaţii mai precise în
Discurs asupra inegalităţii (109-114) şi în £scu asupi-a originii graiurilor. Sporirea
populaţiei este arătată a li una din cauzele acestei schimbări.
21 Asigurarea libertăţii este deci adevăratul scop al contractului social, indiferent
ce au putut spune în aceasta privinţă mulţi alţi comentatori. E vorba însă de
înstrăinarea libertăţii naturale pentru a obţine în schimb o libertate convenţională.
Fiecare individ câştigă din aceasta, dat fiind că libertatea naturală nu este
garantată, pe când libertatea convenţională este protejată prin conlracl.
10 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 10

sunt peste tot aceleaşi, admise şi recunoscute în mod tacit pretu-

tindeni22, până în momentul când, pactul social fiind violat, fiecare
reintră în drepturile sale iniţiale23 şi îşi recapătă libertatea naturală,
pierzând prin aceasta libertatea convenţională pentru care a renunţat la
cea naturală.
Bineînţeles, aceste clauze se reduc toate la una singură: înstrăina-
rea totală a fiecărui asociat, cu toate drepturile sale, în favoarea între

22 E destul de greu de înţeles cum nişte clauze care n-au fost niciodată formulate
pol fi recunoscute în mod tacit pretutindeni. Rousseau vrea desigur să spună că
pretutindeni oamenii au în ei ideea dreptăţii şi că, analizând această idee, găsim în
ea ideea implicită a contractului social, pe care se cuvine ca filosoful so pună în
lumină. Caracterul raţionalist abstract al unei asemenea concepţii este evident
23 Despotismul, care violează pactul social, deschide calea anarhiei.
16 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 11

gii comunităţi; căci, în primul rând, fiecare dăruindu-se în întregime, contractând, ca să zicem aşa, cu el însuşi, se află angajat într-o dublă
condiţia este aceeaşi pentru toţi; şi condiţia fiind egală pentru toţi, ni- relaţie: anume, ca membru al suveranului faţă de particulari şi ca
meni nu are interes s-o facă să devină oneroasă pentru ceilalţi13. membru al statului faţă de suveran. Nu se poate însă aplica aici
In afară de aceasta, înstrăinarea fâcându-se fără rezerve, unirea maxima din dreptul civil potrivit căreia nimeni nu poate fi obligat prin
este cât se poate de perfectă, şi nici un asociat nu mai poate avea angajamente luate faţă de sine însuşi27; căci este o mare deosebire între
nimic de reclamat; căci dacă ar rămâne unele drepturi în mâinile a te obliga faţă de tine însuţi şi a te obliga faţă de un întreg din care
particularilor, dat fiind că n-ar exista nici un superior comun care să faci parte.
poată hotărî între ei şi public, atunci fiecare, fiind oarecum propriul E necesar să observăm şi că hotărârea publică, care poate să oblige
său judecător, ar putea pretinde să fie şi judecătorul celorlalţi 11; starea pe toţi supuşii faţă de suveran, din pricina celor două raporturi deose-
de natură s-ar menţine, iar asociaţia ar ajunge în mod inevitabil bite sub care poate fi privit fiecare dintre ei, nu poate, prin raţiune con-
tiranică sau zadarnică. trară, să oblige pe suveran faţă de el însuşi. în consecinţă, este împo-
In sfârşit, fiecare dăruindu-se tuturor, nu se dăruieşte nimănui; şi triva naturii corpului politic ca suveranul să-şi impună o lege pe care
cum nu există nici un asociat asupra căruia să nu câştigi acelaşi drept să no poată călca 28. Neputându-se considera decât sub un singur şi
pe care i l-ai cedat, fiecare câştigă echivalentul a tot ce a pierdut şi, în acelaşi
plus, mai multă forţă pentru a păstra ceea ce are.
Deci, dacă îndepărtăm din pactul social ceea ce nu este de esenţa
lui, vom vedea că el se poate reduce la termenii următori:
„Fiecare din noi pune in comun persoana şi toată puterea iui, sub conducerea
supremă a voinţei generale; şi primim in corpore pe Secare membru, ca parte
indivizibilă a întregului. "5
în acelaşi moment, în locul persoanei particulare a fiecărui
contractant, actul acesta de asociere dă naştere unui corp moral şi
colectiv, alcătuit din tot atâţia membri câte voturi sunt în adunare, corp
care capătă, prin însuşi acest act, o unitate, un eu colectiv, o viaţă şi o
voinţă a sa4li. Această persoană publică, formată astfel prin unirea
tuturor celorlalte persoane, purta odinioară numele de cetate24, iar astăzi

43. Sfârşitul acestei fraze e greu de înţeles. Dacă nu se deposedează toţi, în costat scump odinioară pe cartaginezi. N-am citit nicăieri ca titlul de cives să li fost dat
vreodată supuşilor unui principe; nici chiar în anticlutate, macedonenilor, şi nici în
mod egal, de drepturile lor naturale, unii ar avea interesul să facă să apese asupra
întregii societăţi obligaţii de care ei ar fi scutiţi (Vezi cap. următor şi II, 4) ; Se vede zilele noastre englezilor, deşi ei sunt mal aproape de libertate decât toţi ceilalţi.
cum răzbate aici grija constantă a lui Rousseau de a-i împiedica pe cei bogaţi să Francezii îşi iau în mod familiarnumele de cetăţeni, din pricină că nu-i înţeleg
violeze pactul social in folosul lor. adevăratul sens, ceea ce se poate constata si din dicţionarele lor; altfel, uzurpând acest
44. După Hobbcs, în starea de natură există un drept al tuturor asupra nume, ar cădea în crima de lezmajestate; la ei, numele acesta cxpiimă o virtute, iar nu
un drept Când Bodin a vrut să vorbească despre cetăţenii şi burghezii noştri, a comis o
tuturor lucrurilor. In acest punct, Rousseau e de aceeaşi părere. Primejdia este
următoarea: bogaţii, păstrându-si folosirea liberă a bogăţiilor lor, nu vor întârzia să gravă eroare, luându-i pe unii drept alţii. Domnul d'Alembcrt n-a căzut in această
pretindă să confişte puterea politica în folosul lor. greşeală şi, în articolul său „Geneva" a făcut bine distincţia între cele patru categorii
45. Aceasta este formula fundamentală. _ de oameni (chiar cinci, dacă numărăm şi pe simplu străini) care există în oraşul
nostru şi din care numai două alcătuiesc republica. Nici un autor trancez. după câte
Pasajul trebuie să fie înţeles în felul următor fiecare, ca individ, cedează comunităţii
toate drepturile sale. Dar, în acelaşi timp, fiecare devine membru al comunităţii; ca ştiu, n-a înţeles sensul adevărat al cuvântuluicetăţean. (Nota lui Rousseau.)
parte a comunităţii primeşte in dar drepturile tuturor celorlalţi membri, legaţi in
mod indivizibil de întreg. Astfel, în aceeaşi formulă fiecare individ este plivit sub
două aspecte deosebite: ca particular şi apoi ca parte a suveranului.
46. Corpul social este deci o adevărată persoană, avându-şi eul şi voinţa sa. Aceasta
a-
minteşte noţiunea reprezentării colective, atât de apreciata de sociologii din scoală
lui
Durkheim. Există lotuşi o diferenţă esenţială: în acest eu comun, fiecare individ se
regă-
poartă numele de republică sau corp politic, fiind numit de către
membrii săi stat atunci când e pasiv, suveran când e activ şi putere când
e comparat cu alte formaţiuni asemănătoare. în ceea ce îi priveşte pe
asociaţi, ei iau în mod colectiv numele de popor şi în particular se
numesc cetăţeni, întrucât participă la autoritatea suverană, şi supuşi,
întrucât se supun legilor statului. Dar aceşti termeni se confundă
adesea, fiind folosiţi unul în locul altuia; e de ajuns să-i putem distinge
atunci când sunt întrebuinţaţi cu toată precizia25.

Cap. VII, DESPRE SUVERAN

Vedem din această formulă26 că actul de asociere cuprinde un
angajament reciproc al publicului cu particularii şi că fiecare individ,

24Adevăratul înţeles al acestui cuvânt a dispărut aproape cu desăvârşire la moderni.

Cei mai midţi confundă oraşul cu cetatea şi burghezul cu cetăţeanul. Fi nu ştiu că, in
timp ce casele alcătuiesc oraşul, cetăţenii simt acei care formează cetatea. Aceeaşi
eroare i-a
25 Este important să reţinem bine toate aceste definiţii pentru a înţelege limpede
cele ce urmează. In special, tebuie să notăm sensul particular pe care Rousseau îl 26 Formula contractului social.
dă cuvintelor suveran şi stat Cuvântul suveran nu desemnează o persoană, ci 27 Orice angajament luat faţă de sine însuşi are un caracter moral, iar nu un
ansamblul corpului politic, ca putere legiuitoare. Acest sens are o origine geneveză.
caracter juridic.
Vezi la pag. 5 expresia membru al suveranului. Statul nu este, ca pentru noi,
ansamblul instituţiilor politice care apasă asupra poporului, ci este poporul în 28 Puterea suveranului apare aici ca fiind fără limite. In realitate, această putere
totalitatea lui, care se supune legilor. este mărginită (Vezi II. 4).
18 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 12

raport, el s-ar afla atunci în situaţia unui particular care ar contracta cu
el însuşi; de unde se vede că nu există şi nici nu poate exista nici un
fel de lege fundamentală obligatorie pentru întregul coip al poporului,
nici măcar contractul social29. Ceea ce nu înseamnă că acest corp n-ar
putea foarte bine să se angajeze faţă de altcineva, în tot ceea ce nu
derogă de la acest contract- căci faţă de străinătate el revine o simplă
fiinţă, un individ30.
Dar corpul politic, sau suveranul, a cărui existenţă izvorăşte numai
din caracterul sacru31 al contractului, nu poate niciodată să se oblige,
nici chiar faţă de altul, la nimic care ar deroga de la acest act primai',
cum ar fi să înstrăineze o parte din el însuşi 32 sau să se supună unui alt
suveran. Violând actul în virtutea căruia există, ar însemna să se nimi-
cească; iar ceea ce nu este iiirnic nu produce nimic.
De îndată ce mulţimea este astfel unită într-un singur corp, nici un
membru al său nu mai poate fi ofensat fără ca întreg corpul să se simtă
atacat; şi cu atât mai mult nu poate fi ofensat corpul întreg fără ca
membrii săi să se simtă atinşi. Astfel, datoria şi interesul obligă
deopotrivă cele două părţi contractante să se ajute una pe alta; şi
aceiaşi oameni trebuie să caute să întrunească, sub acest dublu raport,
toate avantajele care rezultă de aici33.
Or, suveranul, nefiind alcătuit decât din particularii care îl
compun, nu are şi nici nu poate avea vreun interes potrivnic
intereselor acestora; în consecinţă, puterea suverană nu are nevoie de
nici un fel de che-zaş faţă de supuşp, căci este cu neputinţă ca corpul
să voiască să dăuneze tuturor membrilor săi; şi vom vedea de îndată
că el nu poate dăuna nici unuia, ca particular. Suveranul, prin însuşi
faptul că există, este întotdeauna ceea ce trebuie să fie34.
Nu aceeaşi este situaţia supuşilor faţă de suveran; faţă de el, cu tot
interesul lor comun, nimic nu ar garanta angajamentele lor, dacă nu s-
ar găsi mijloace prin care suveranul să se poată asigura de credinţa
supuşilor.
într-adevăr, fiecare individ poate, ca om, să aibă o voinţă
particulară contrarie sau diferită de voinţa generală, pe care o are ca
cetăţean; interesul său particular poate să-i sugereze cu totul altceva
decât interesul comun; existenţa sa absolută şi natural independentă
poate să-1 facă să privească ceea ce datorează cauzei comune ca şi
cum ar fi o contribuţie gratuită, a cărei pierdere n-ar fi atât de
dăunătoare celorlalţi cât ar fi pentru el de împovărătoare plata ei 35; şi
socotind persoana morală pe care o constituie statul drept o pură
abstracţie50, dat fiind că nu este vorba de o fiinţă umană, el s-ar bucura
de drepturile de cetăţean fără a voi să-şi facă datoria de supus;
nedreptate a cărei răspândire ar pricinui ruina corpului politic.
Pentru ca acest pact social să nu fie o formulă goală el cuprinde în
mod tacit acest angajament, singurul care poate da forţă celorlalte,
anume că oricine ar refuza să se supună voinţei generale va fi
constrâns de corpul întreg; ceea ce nu înseamnă altceva decât că va fi
forţat să fie liber50; aceasta este condiţia care, dându-1 pe fiecare
cetăţean patriei, îl garantează împotriva oricărei dependenţe
personale1''', condiţie ce constituie mecanismul maşinii politice şi
singura condiţie ce face legitime angajamentele civile, care, altfel, ar fi
absurde, tiranice şi obiect de abuzuri dintre cele mai mari.

59. Rousseau considera statul, în speţă corpul politic, ca pe o flintă reală,

având eul sau comun, viata şi voinţa sa. Individul egoist îl consideră, dimpotrivă,
drept o pură abstracţie.
54. Integritatea teritoriului naţional este sfântă. In proiectul său de constituţie,
Saint-Just
60. In mod sistematic, Rousseau da gândirii sale o turnură paradoxală, în
scopul de a izbi imaginaţia cititorului priiitr-o expresie surprinzătoare şi puternică.
avea să scrie la 24 aprilie 1793: „Teritoriul se află sub garanţia şi protecţia
29 Puterile suveranului pot merge până la dreptul de a se autodizolva. Dar atunci
suveranului;
Rousseau enunţă aici o teorie a dictaturii revoluţionare: pentru a asigura libertatea
tuturor, statul trebuie să-şi exercite constrângerea asupra tuturor.
ca şi el, s-ar
oamenii
Franţa
este întoarce
indivizibil". In 1796,
la starea cu prilejul
de natură tratativelor
(Vezi Discurs deinegalităţii,
asuixn pace care pag.
aia eşuat.
133- 61. Pentru că toţi ceilalţi îşi iau în acelaşi timp obligaţia de a respecta
136). Rousseau afirma încă de atunci că contractul social nu este irevocabil. Dar el contractul sau de a suporta constrângerea, dacă atentează la libertatea altuia.
refuză
admiteasăatunci
cedeze Belgia,
teoria legilorservindu-se de prin
fundamentale, acestcare
argument
anumiţi (Vaughan). Rousseau
teoreticieni ai
56. liberaliicăutau
dreptului natural din veacul al XDC-lea
să limiteze monarhia(Benjamin
absolută.Constant ş. a.) ducea
Această teorie au văzut
la o în Cap. VIII. DESPRE STAREA CIVILĂ36
aceasta semnul
divizare a suveranităţii. Rousseau, care ulterior 1-a studiat mai îndeaproape
despotismului de stat. O astfel de afirmaţie justifică anticipat dictatura pe
Hobbes, respinge această teorie pe care în cel de al doilea discurs al său o
revoluţionară a Trecerea de la starea de natură la starea civilă provoacă în om o
acceptase, ce-i drept, numai cu titlu provizoriu. schimbare remarcabilă, înlocuind în purtarea sa instinctul prin justiţie
30 Pentru Rousseau, în condiţiile stării civile, starea de natura continuă să şi dând tuturor acţiunilor sale moralitatea care le lipsea înainte. Numai
dăinuie între naţiuni, fiecare dintre acestea fiind un individ ce acţionează numai atunci, glasul datoriei înlocuind impulsul fizic şi dreptul luând locul
după pofta sa. Ceea ce explică războaiele.
poftei, omul, care până atunci nu luase aminte decât la el însuşi, se
31 Pentru ce acest termen religios? Pentru că orice atingere adusă contractului îl vede silit să acţioneze pe baza altor principii şi să-şi consulte raţiunea
aruncă pe om îndărăt In starea de natură. Numai contractul social îngăduie înainte de a da curs mclinărilor sale. Deşi în această stare el se lipseşte
omului să se dezvolte cu toate virtuţile naturii sale: raţiunea, virtutea, voinţa
liberă. de o serie de avantaje pe care le avea de la natură, câştigă altele mai
mari, însuşirile sale sunt puse în acţiune şi se dezvoltă, ideile sale
32 Puterile suveranului pot merge până la dreptul de a se autodizolva. Dar atunci devin mai cuprinzătoare, sentimentele i se înnobilează, sufletul său în
oamenii s-ar întoarce la starea de natură (Vezi Discurs asuixn inegalităţii, pag. 133-
136). Rousseau afirma încă de atunci că contractul social nu este irevocabil. Dar el întregime se înalţă atât de mult încât, dacă abuzurile acestei noi stări
admitea atunci teoria legilor fundamentale, prin care anumiţi teoreticieni ai nu l-ar face adesea să decadă mai jos de starea pe care a părăsit-o, ar
dreptului natural căutau să limiteze monarhia absolută. Această teorie ducea la o trebui să binecuvânteze neîncetat momentul fericit în care s-a smuls
divizare a suveranităţii. Rousseau, care ulterior 1-a studiat mai îndeaproape pe
Hobbes, respinge această teorie pe care în cel de al doilea discurs al său o
acceptase, ce-i drept, numai cu titlu provizoriu.
33 Sub dublul raport al datoriei şi al interesului, avantajele care depind de
ajutorarea mutuală. 35 Voinţa generală la un cetăţean cere ca el să-şi plătească impozitele, să satisfacă
34 Sensul acestei fraze devine limpede cu ajutorul capitolului precedent (vezi pag. serviciul militar etc. Interesul sau particular îl îndeamnă să se elibereze de toate
aceste servituti. . . . »
15). „Clauzele acestui contract sunt atât de mult determinate prin natura actului,
încât cea mai mică modificare le-ar face să devină zadarnice si fără efect". 36 Adică despre starea oamenilor în societate.
 18 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 13

pentru totdeauna din starea de natură, transformându-se dintr-un dreptul de prim ocupant, atât de slab in starea de natură, este respectat
animal stupid şi mărginit într-o fiinţă inteligentă, într-un om37. de orice om in societate. In acest drept se resi)ectă nu atât ceea ce este
Să reducem tot acest bilanţ la câţiva termeni uşor de comparat ceea al altuia, cât ceea ce nu este al tău.
ce pierde omul prin contractul social este libertatea sa naturală şi drep-
tul nelimitat de a-şi însuşi tot ce îl ispiteşte şi ce poate atinge 38; de câş-
tigat, câştigă libertatea civilă şi proprietatea a tot ceea ce posedă. Pen-
tru a nu ne încurca în aceste compensaţii, trebuie să distingem bine în general, pentru a autoriza pe un teren oarecare dreptul de prim
libertatea naturală, care nu are alte limite decât forţele individului, de ocupant, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: în primul rând, ca a-
libertatea civilă, care este limitată de către voinţa generală; de aseme- cest teren să nu fie locuit încă de nimeni; în al doilea rând, să nu ocupi
nea, trebuie să distingem posesiunea, care nu e decât efectul forţei, sau din el decât atâta cât ai nevoie pentru a trăi; în al treilea rând, să-1 iei
dreptul primului ocupant, de proprietate, care nu poate fi întemeiată în posesiune nu printr-o deşartă ceremonie, ci muncindu-1 şi
decât pe un titlu pozitiv. cultivându-1, acesta fiind singurul semn al proprietăţii care, în lipsa
Pe baza celor de mai sus, s-ar putea adăuga la avantajele stării titlurilor juridice, trebuie să fie respectat şi de alţii.
civile libertatea morală singura care-1 face pe om să fie cu adevărat într-adevăr, a acorda nevoii şi muncii dreptul primului ocupant nu
stăpân pe sine; căci impulsul exclusiv al poftei înseamnă sclavie" 39, pe înseamnă oare a-1 extinde până la limita pe care o poate avea? E cu
când ascultarea de o lege pe care singur ţi-ai stabilit-o înseamnă putinţă să nu se pună limite acestui drept? Să fie oare de ajuns să pui
libertate. Dar iată că am stăruit şi aşa prea mult asupra acestui punct, picio-nil pe un teren al tuturor pentru ca de îndată să te pretinzi a-i fi
şi sensul filosofic al cuvântului libertate nu intră în subiectul meu. stăpân? Să fie oare de ajuns să ai puterea de a-i îndepărta un moment
pe ceilalţi oameni, ca să le răpeşti astfel dreptul de a se mai întoarce
vreodată? Cum poate un om sau un popor să pună stăpânire j)e un
Cap. IX. DESPRE DOMENIUL REAL40 teritoriu imens, răpindu-1 întregii speţe umane, altfel decât printr-o
Fiecare membru al comunităţii se dăruieşte acesteia în momentul uzurpare demnă de pedeapsă, de vreme ce în acest chip se răpeşte
când ea se formează, aşa cum se află atunci, cu toate forţele lui, din celorlalţi oameni posibilitatea de a locui şi de a se hrăni pe care natura
care fac parte şi bunurile pe care le posedă Aceasta nu înseamnă că le-a dat-o tuturor? Când Nunez Balboa 41, aflându-se pe ţărm, lua în
prin a-cest act, trecând în altă mână, posesiunea lui îşi schimbă natura posesiune în numele coroanei castiliene marea de sud şi toată America
şi devine proprietate pe seama suveranului07. Cum însă forţele cetăţii meridională, era oare de ajuns atâta pentru ca să-i deposedeze pe toţi
sunt incomparabil mai mari decât cele ale unui particular, posesiunea locuitorii şi să-i excludă pe toţi principii din lume? Astfel, ceremoniile
publică este şi ea, de fapt, mai puternică şi mai irevocabilă, fără a fi de acest gen s-ar fi înmulţit în zadar, căci regele catolic n-ar fi avut
mai legitimă cel puţin pentru străini 1'*; căci pentru membrii săi statul decât să pună stăpânire, din cabinetul său, pe întreg universul,
este stăpânul tuturor bunurilor lor prin contractul social, care rămânând ca ulterior să excepteze din împărăţia sa tot ceea ce fusese
constituie baza tuturor drepturilor în stat, pe când faţă de celelalte mai dinainte în posesia altor principi42.
puteri el este stăpân numai prin dreptul de prim ocupant, pe care îl Se poate înţelege cum terenurile particularilor, reunite şi alăturate
deţine de la particulari. unele altora, devin teritoriu public, şi cum dreptul de suveranitate, în-
Dreptul primului ocupant, deşi mai real decât dreptul celui mai tinzându-se de la supuşi la terenul pe care aceştia îl ocupă, ajunge a fi
tare, nu devine drept adevărat decât după mstituirea proprietăţii în deopotrivă şi real şi personal, fapt care îi pune pe posesori într-o
mod natural, orice om are drept la tot ceea ce îi este necesar; dar actul dependenţă şi mai mare, făcând ca înseşi forţele lor să devină chezăşia
pozitiv care îl face proprietar al unui anumit bun îl exclude de la toate credinţei lor, acest avantaj nu pare să fi fost bine sesizat de vechii
celelalte60. O dată determinată partea sa, el trebuie să se limiteze la monarlii, care numindu-se numai regi ai perşilor şi sciţilor ori ai
aceasta,ncmaiavând nici un alt drept asupra comunităţii. Iată de ce macedonenilor, păreau a se considera mai mult şefii unor oameni decât
reală, omul îşi pierde orice fel de libertate; contractul social aduce omului atât
libertatea civilă cât şi libertatea morală.
mai strâmte, a-i da o măsură, o regulă, o frână, care s-o stăpâneasca, so dirijeze, s-o
67. Totuşi contractul social va crea dreptul de subjuge şi s-o tina întotdeauna subordonată binelui public. Vreau, într-un cuvânt,
ca proprietatea statului să fie cât mai mare, cât mai puternică, iar cea a cetăţenilor
proprietate. Posesiunea, in mâinile suveranului, este virtual cât mai mică si cat mai slaba cu putinţa."
proprietate. (Halbwachs)
68. In ochii
străinilor, posesiunea de fapt nu este legitimă dat fiind că de stăpânii unei ţări. Cei de astăzi dau dovadă de mai multă abilitate,
la un stat la altul suntem tot în stare de natură. : . • numindu-se regi ai Franţei, ai Spaniei, ai Angliei etc. Stăpânind
6 9 . Dreptul natural dă tuturor persoanelor un drept asupra
tuturor bunurilor. Dreptul civil, instituind proprietatea, printr-un act liber limitează pământul acestor ţări, ei sunt cu atât mai siguri câ stăpânesc şi pe
drepturile fiecăruia numai la ceea ce îi este necesar şi la ce este produsul muncii lui. locuitori.
Se poate vedea în acest capitol, care constituie schiţa unei teorii asupra proprietăţii:
37 Se vede cât de simplistă este teza curentă, dezvoltată mai cu seamă de Lanson, Deosebit în această înstrăinare e faptul că, primind bunurile parti-
a)
potrivit căreia Rousseau opune o stare de natură în care toate erau perfectecă unei cularilor, comunitatea nu numai că nu-i deposedează de ele, ci dimpo-
Rousseau ţine ca fiecare
stări de societate in careom să este
totul fie proprietar;
rău. De fapt, trebuie deosebite două societăţi v trivă, le asigură legitima posesie, schimbându-le uzurparea 43 într-un
b)
societateacă proprietatea
reală, nu este un
pe care Rousseau drept natural.
o cunoştea înainte
şi în care omul de contractul
a decăzut maisocial
jos nu drept adevărat şi folosinţa în proprietate. Dat fiind că posesorii sunt
exista decât posesiuni de fapt. Rousseau şi-a precizat doctrina ulterior Discursului
decât în starea de natură (...dacă abuzurile acestei noi stări nu l-ar face
asupra inegalităţii, în care nu apare această deosebire între posesiune şi proprietate, adesea să consideraţi depozitari ai bunului public, drepturile lor fiind respectate
c)
decadă...),căşi fiecare
cetatea cetăţean
ideală, reglementată
remite bunurileprinsale
contractul social,Este
suveranului. în care omul
teoria se
filosofica de toţi membrii statului şi aparate cu toate forţele acestuia împotriva
ce va ridica
poate justifica eforturile
la o valoare (nereuşite)
superioară. ale robespierriştilor
Este drept de a şiredistribui
că Rousseau, îmbătrânit acrit,
proprietatea;
nu va mai face această deosebire (în Dialoguri), şi că în primul său Discurs, când străinilor, înseamnă câ printr-o cesiune avantajoasă făcută către public
d) că trebuie
gândirea nu-i era încălimitată'proprielatea
elaborată, nu făcea încă pentru a micşora
aceasta inevitabila inegalitate
deosebire.
ale cărei teri-£ile consecinţe au fost descrise în Discursul asupra inegalităţii.
38definitiv,
In Rousseau
Acest drept nu este
nelimitat e celsocialist.
pe care Dar gândirea
teoria lui este
lui Hobbes deosebit
îl atribuie de îndrăzneaţă
omului în 41 Nunez Balboa sau Balbao, cuceritor spaniol de la începutul veacului al XVI-
pentru vremea
starea de natura. sa. Un text extras din al său Proiect pentru Corsica (P.W. II, 337) lea.
lămu-
39 La începutul primului capitol am citit: „Omul s-a născut liber". Se vede.de 42 Protest împotriva formalii marilor averi, precum şi a imperiilor coloniale.
aici că a-ecastă libertate, reală cu privire la ceilalţi, este o sclavie faţă de line însuţi. 43 înainte de contract, omul nu putea pune stăpânire un bun decât folosiiidu-l, şi
în societatea
fără ca in prealabil sâ i se fi recunoscut vreun drept de către ceilalţi oameni
40 „Domeniu" = proprietate; „real" - care se referă la bunuri. Termeni juridici (Beaulavon).
18 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 14

şi mai ales către ei înşişi, cum s-ar spune, au câştigat tot ceea ce au
dat; paradox care se poate explica uşor dacă facem deosebirea între
drepturile pe care le au asupra aceloraşi terenuri atât suveranul cât şi
proprietarul, după cum vom vedea mai departe44.
Se mai poate întâmpla şi ca oamenii să înceapă prin a se uni
înainte de a poseda ceva, iar după aceea, punând mâna pe un teren
suficient pentru toată lumea, să-1 folosească în comun 45 sau să-1
împartă între ei, fie în părţi egale, fie în proporţii stabilite de suveran.
Indiferent în ce fel s-ar fi făcut această achiziţie, dreptul pe care îl are
fiecare particular a-supra propriului său fond de teren este întotdeauna
subordonat dreptului comunităţii asupra tuturor, altfel n-ar exista nici
trăinicie în legătura socială, nici forţă reală în exercitarea suveranităţii.
Voi încheia capitolul şi cartea de faţă printr-o observaţie care tre-
buie să servească drept bază întregului sistem social: pactul
fundamental, în loc să distrugă egalitatea naturală, dimpotrivă,
înlocuieşte printr-o egalitate morală şi legitimă toată inegalitatea fizică
dintre oameni pe care a putut-o lăsa natura; astfel, putând fi inegali ca
forţă sau ca geniu, devin toţi egali prin convenţie şi prin drept*.

44 Vezi II, 4.
45 Proprietatea colectivă nu este deci exclusă.
* Sub guvemâmintele rele, această egalitate nu e decăt ajxirentâ şi iluzorie; ea nu
serveşte di \-ăt pentru al menţine pe sărac ui mizerie şi pe bogat in posesia bunurilor
uzurpate. Dc fa\A, legile sunt întotdeauna spre folosul celor care au şi dăunătoare
pentru cei care nu au nimic: de unde decurge câ starea de societate nu este de folos
oamenilor decât in măsura in care au toţi câte ceva şi nimeni nu arc nimic de prisos.
(Nota lui Rousseau.)
 Contractul social 25

CARTEA II
Cea dintâi şi cea mai importanta consecinţă a principiilor pe care
le-am stabilit este că singură voinţa generală poate să îndrumeze forţe-

;,, Cap. I. SUVERANITATEA ESTE INALIENABILĂ

6.Vezi Cartea III.

* Pentru ca o voinţă să Se generală, nu este întotdeauna necesar să Se unanimă, dar
este necesar ca toate voturile sa Se numărate; orice excludere formală anulează
generalitatea. (Nota lui Rousseau).
 Contractul social 25

le statului potrivit scopului instituirii ei, care este binele comun 46. Căci Dar politicienii noştri50 neputând să împartă suveranitatea în
dacă opoziţia intereselor particulare a făcut necesară stabilirea societă- principiu, o împart după obiectul ei: o împart în forţă şi în voinţă, în
ţilor, numai acordul acestor interese afăcut-o posibilă. Legătura socia- puterea legiuitoare şi în puterea executivă; în drepturi fiscale, de
lă o formează ceea ce este comun în aceste diferite interese; dacă n-ar justiţie şi de război; în administraţie interioară şi în puterea de a trata
exista vreun punct oarecare în care toate interesele să se acorde, nici o cu străinii; uneori ei confundă toate aceste părţi şi alteori le separă. Ei
societate n-ar putea exista. Or, numai pe baza acestui interes comun fac din suveran o fiinţă fantastică, alcătuită din bucăţi adunate la un
trebuie să fie guvernată societatea. loc; este ca şi cum ai forma un om din mai multe trupuri, luând de la
Spun deci că suveranitatea, nefiind decât exercitarea voinţei gene- unul ochii, de la altul braţele, de la altul picioarele etc. Se spune că
rale, nu poate niciodată să fie înstrăinată, şi ca suveranul, care nu este scamatorii din
decât o fiinţă colectivă, nu poate fi reprezentat decât prin el însuşi: pu-
terea se poate transmite, voinţa însă nu47.
într-adevăr, dacă nu este imposibil ca o voinţă particulară să se a-corde
cu voinţa generală asupra unui punct oarecare, e cu neputinţă ca acest
acord să fie cât de cât durabil şi constant; căci voinţa particulară, prin
natura ei, are o tendinţă spre preferinţe, în timp ce voinţa generală
tinde spre egalitate1. Şi este încă şi mai imposibil să existe o garanţie a
acestui acord, chiar dacă un astfel de acord ar trebui totuşi să existe
întotdeauna; el n-ar fi o chestiune de iscusinţă, ci de întâmplare. Su-
veranul poate să spună „Vreau în momentul de fată ceea ce vrea cutare
om, sau în tot cazul ceea ce spune că vrea"; dar el nu poate să spună:
„Ceo să vrea omul acesta mâine, o să vreau şi eu", fiindcă este absurd
voinţa să-şi făurească singură lanţuri pentru viitor şi pentru că nu stă
în puterea nici unei voinţe să consimtă la nimic care ar fi contrar
binelui fiinţei ce voieşte. Aşadar, dacă poporul făgăduieşte doar să as-
culte, el se dizolvă prin însuşi acest act, îşi pierde calitatea sa de
1. Această carte e alcătuită din două părţi:
a.Suveranitatea în sine, limitele sale, legea care exprimă voinţa suveranului.
b.legiuitorul care pune în mişcare maşina politică, ţinând seama de o serie de
condiţii
concrete.
popor48; în momentul în care există un stăpân, nu mai există suveran,
4. Vezi II, 3.
astfel încât corpul politic este distrus.
Aceasta nu înseamnă că ordinele şefilor nu pot să treacă drept
voinţe generale, atâta vreme cât suveranul, liber de a li se opune, nu o
face. în asemenea cazuri, tăcerea generală permite să se prezume
consimţământul poporului. Vom lămuri aceasta mai pe îndelete0.

Cap. II. SUVERANITATEA ESTE INDIVIZIBILĂ

Aceleaşi pricini care fac suveranitatea inalienabilă o fac şi indivizi-
bilă; căci voinţa sau este generală*, sau nu este generală; ea este adică
a corpului întreg al poporului, sau numai a unei părţi a lui 49. în primul
caz, această voinţă declarată este un act de suveranitate şi are putere
de lege; în al doilea, ea nu e decât o voinţă particulară sau un act de
magistratură, adică este cel mult un decret

50 Nu e vorba numai de Grotius si de Barbeyrac, citaţi mai departe, ci şi de

46 A se compara cu declaraţia drepturilor din Constituţia din 1793 (art 1):
„Scopul societăţii este fericirea comună". Rousseau se opune teoriei „bunului
plac".
47 Se întrevede aici critica sistemelor reprezentative, reluată în Cartea III, cap. 5.
48 Pentru Rousseau, poporul francez din vremea sa nu este demn, aşadar, să
poarte a-cest nume de „popor", dat fiind că se lasă comandat de către un stăpân.
49 Vezi capitolul următor.
Montesquicu, care nu este inventatorul teoriei separaţiei puterilor, dar care a
dezvoltat-o în mod strălucit (Vezi Spiritullegilor'Xl, 6). Montesquieu, după Locke_,
este un teoretician al monarhiei temperate; iată explicaţia acestei teorii, care
încearcă un compromis între drepturile poporului şi puterea regelui. Rousseau este
de acord cu Hobbes, care socotea subversivă ideea casuveranitatea poate fi
împărţită. Dar scopurile lor sunt opuse: Hobbes vrea să concentreze întreaga
putere în mâinile unui despot; Rousseau vrea s-o păstreze întreagă pentru popor.
Rousseau, atacându-1 pe Montesquieu, se fereşte totuşi să-1 citeze. II opreşte
desigur prestigiul acestui om, al cărui geniu se bucură de admiraţia lui. Derathi
(op. cit, pag. 281) nu e de părere că Rousseau îl vizează pe Montesquieu, ci pe
juriştii care, ca Pufendort sunt ostili împărţirii suveranităţii, dar nu cred ca ea ar fi
indivizibilă prin obiectul ei. Pentru Rousseau suveranitatea, care este aplicaţia
voinţei generale la stat, este tot atât de indivizibilă ca şi însăşi voinţa. Se poate ca
tonul agresiv al lui Rousseau să fie îndreptat aici mai mult împotriva lui
Montesquieu. Pare totuşi excesiv să se tragă din aceasta concluzia că critica lui nu
se îndreaptă şi împotriva lui Montesquieu, care era notoriu ca teoretician al
divizării suveranităţii.
26 J.-J. ROUSSEAU
Japonia, în faţa spectatorilor taie în bucăţi un copil, apoi aruncându-i
în sus toate mădularele, unul câte unul, fac să cadă pe pământ copilul
viu şi nevătămat Cam aşa sunt şi scamatoriile politicienilor noştri:
după ce au tăiat în bucăţi corpul social, printr-un miracol de bâlci,
adună la un loc toate bucăţile., nu se ştie cum.
Ei cad în aceasta greşeală din pricină că nu au noţiuni exacte
despre autoritatea suverană şi pentru că iau drept părţi ale acestei
autorităţi eeea ce nu reprezintă decât emanaţii ale ei. Aşa, de pildă, s-a
considerat actul de declarare a războiului şi acela de încheiere a păcii
drept acte de suveranitate; acest lucru nu este just, dat fiind că fiecare
dintre aceste acte nu constituie o lege, ci doar aplicarea unei legi, un
act particular care detennină modul de aplicare a legii, cum se va
vedea limpede când vom preciza ideea legată de cuvântul lege51.
Urmărind, de asemenea, celelalte împărţiri, am găsi că ne înşelăm
ori de câte ori ne simţim îndemnaţi să credem că suveranitatea este
împărţită, că drepturile pe care le luăm drept părţi ale acestei
suveranităţi îi sunt toate subordonate şi că ele presupun întotdeauna
voinţe supreme, pe care aceste drepturi nu fac decât să le
îndeplinească.
Nu avem cuvinte pentru a spune câtă obscuritate a aruncat această
lipsă de exactitate asupra concluziilor autorilor în materie de drept po-
litic, când au voit să judece drepturile respective ale regilor şi ale po-
poarelor pe temeiul principiilor pe care le stabiliseră. Poate oricine să
vadă, în capitolele III şi IV din cartea întâi a lui Grotius'", felul în care
acest savant, precum şi traducătorul său Barbeyrac, se încurcă şi se
împotmolesc în propriile lor sofisme, de frică să nu spună prea mult
sau prea puţin din punctul lor de vedere şi să nu prejudicieze
interesele pe care voiau să le împace. Grotius, refugiat în Franţa,
nemulţumit de patria sa şi voind sâ-i facă curte lui Ludovic al XHl-
lea, căruia i-a dedicat lucrarea, nu precupeţeşte nimic pentru a văduvi
popoarele de toate drepturile lor, cu care îi îmbracă apoi, cu toată arta
posibilă, pe regi. Tot astfel ar fi voit să facă şi Barbeyrac, atunci când
a dedicat traducerea sa regelui George I al Angliei. Din nenorocire
însă, expulzarea lui Iacob al II-lea, pe care el o numeşte abdicare, îl
silea să se ţină în rezervă, să se eschiveze, să tergiverseze, ca nu
cumva să facă din Wilhelm un uzurpator". Dacă aceşti doi scriitori ar
10. Vezi pag. 7, nota 4.
11. In 1688, Wilhelm de Orania răstoarnă pe Stuarţi: lacob al 11-lea se
retrage în Franţa. Pentru a nu atinge principiul monarhiei ereditare, parlamentul
englez declarase, contrar adevărului, că Iacob al II-lea abdicase. Barbeyrac reia
acest vicleşug, ca să nu fie obligai sâ admită câ Wilhelm fusese ales prin voinţa
poporului (Halbwachs). Se vede cu câtă violenţă îi atacă Rousseau pe „politicienii"
acuzaţi câ au pus, din interes, ştiinţa lor în slujba puterilor stabilite. Animozitatea
lui nu-1 împiedică, de altfel, să fie foarte clarvăzător.
fi adoptat principiile cele adevărate, n-ar mai fi avut nici o dificultate
de învins şi ar fi fost întotdeauna consecvenţi; dar atunci ar fi trebuit,
cu toată părerea de rău, să spună adevărul, şi n-ar mai fi putut face
curte decât poporului. Or, spunând adevărul nu poţi face avere, iar
poporul nu dăruieşte nici ambasade, nici catedre, nici pensii52.
Cap. III. DACĂ VOINŢA GENERALĂ POATE GREŞI
51 Vezi cap. VI.
52 întreg acest capitol este un atac împotriva'principiului monarhiei ereditare,
plin care poporul se leapădă de suveranitatea sa. Pentru Rousseau singura
regalitate legitimă, singura conformă cu suveranitatea poporului este regalitatea
electivă. Vezi Consideraţi asupra guvernământului Poloniei. „S-a propussâ se
introducă coroana ereditară. Fiţi siguri că în clipa în care această lege va fi făcută.
Polonia poate să spună adio pentru'totdeauna libertăţii sale" (P.W. II, 463). _
Contractul social 17
Din cele de mai sus rezultă că voinţa generală este întotdeauna
dreaptă şi că tinde întotdeauna spre folosul public; aceasta nu în-
seamnă însă că hotărârile poporului vor avea mereu aceeaşi rectitu-
dine. Iţi doreşti totdeauna binele, dar nu totdeauna îl ştii care este:
poporul nu poate fi niciodată corupt53, dar adeseori este înşelat, şi a-
tunci el pare a voi ceea ce este rău.
Există deseori o mare deosebire între voinţa tuturora şi voinţa ge-
nerală; una are în vedere numai interesul comun; cealaltă are în vedere
interesul privat şi nu este decât o sumă de voinţe particulare: scoateţi
însă din aceste voinţe plusurile şi minusurile care se anulează re-
ciproc*, şi nu va rămâne ca sumă a diferenţelor decât voinţa generală".
Mulţi au fost indignaţi de aceste atacuri împotriva unor oameni care, personal, erau
cinstiţi. Dar nu în aceasta constă problema. Rousseau vede legătura care există între
putere si anumite ideologii, menite sa o servească. In Scrisoarea către Cristophe dc
Beaumont (Hachetţe, III, 87), Rousseau va spune: „am căutat în cărţi adevărul; n-
am găsit decât minciună şi eroare. Am consultat autorii, dar n-am găsit decât
şarlatani care îşi fac un joc din a înşela oamenii, larii nici o altă lege decât interesul
lor, fărâ alt Dumnezeu decât propria lor reputaţie, gata să-i defăimeze pe şefii care
nu-i tratează potrivit dorinţei lor, gata cu atât mai mult sa laude nedreptatea care îi
plăteşte... Plătiţi de către cel tare ca să facă morală celui slab, ei nu ştiu să-i
vorbească acestuia din urniă decât despre datoriile lui, iar celui tare despre
drepturile lui. Întreaga instrucţiune publică şe va afla necontenit în minciună, atâta
vreme cât cei care o dirijează vor avea interes să mintă; şi numai ei au nevpie ca
adevărul să nu fie spus. De ce m-aş face complicele acestor oameni?"
14. Aici se foloseşte metoda algebrică; aplicată vieţii politice, ea ne izbeşte astăzi în
mod
neplăcut Se jxiate da raţionamentului lui Rousseau o expresie fie mecanică, fie
algebri-
că. Fiecare individ, după el, ascultă în acelaşi timp de interesul său particular si de
inte-
53 Beaulavon subliniază aici, pe bună dreptate, influenţa platoniciană. Pentru
Socrate nimeni nu este rău din propria lui voinţă. Rousseau extinde această idee de
la indivizi la popoare.
* J-iecare interes, spune marchizul d'Argenson, are principii diferite. Acordul "intre
două interese particulare se formează prin opoziţie faţă de interesul unui terţ"'''. S-ar
H putut adăuga că acordul tuturor uitereselor se formează prin opoziţie faţă de
interesul fiecăruia in parte. Dacă nu ar exista interese deosebite abia de s-ar mai
simţi interesul a> mun, care nu s-ar Iovi de nici o piedică; toate ar merge de Ia sine şi
politica ar înceta să mai Se o artă. (Nota lui Rousseau.)
28 J.-J. ROUSSEAU
Dacă, în momentul când poporul îndeajuns de informat deliberea-
ză, cetăţenii n-ar comunica defel între dânşii, din marele număr al mi-
cilor diferenţe ai- rezulta întotdeauna voinţa generală, iar hotărârea ar
fi întotdeauna bună. Dacă însă se alcătuiesc coterii, asociaţii parţiale
pe seama celei generale, atunci voinţa fiecăreia dintre aceste asociaţii
devine generală în raport cu membrii săi şi particulară în raport cu sta-
tul: se poate spune atunci că în acest caz nu mai există tot atâţia
votanţi căţi oameni sunt, ci numai atâţia votanţi câte sunt şi asociaţiile.
Diferenţele devin mai puţin numeroase şi dau un rezultat mai puţin
general. In sfârşit, când una dintre aceste asociaţii este atât de mare
încât le învinge pe toate celelalte, nu mai obţii drept rezultat o sumă de
mici diferenţe, ci o diferenţă unică; în cazul acesta nu mai există o
voinţă generală, iar părerea care are câştig de cauză nu este decât o
părere particulară.
E de mare importanţă deci, dacă vrem să avem într-adevăr enunţa-
rea voinţei generale, să nu mai existe societăţi parţiale în stat şi fiecare
cetăţean să-şi exprime numai părerea sa54, aşa cum era prevăzut în le-
gislaţia unică în felul său şi sublimă a marelui licurg'". Iar dacă există
societăţi parţiale, atunci trebuie să li se mărească numărul, împiedicân-
du-le să devină inegale, aşa cum au făcut Solon, Numa, Servius' 7. Nu-
opuse. Aceste linii de forţă se anulează între ele cu atât mai complet cu cât indivizii
sunt mai numeroşi. Sau, putem spune că e vorba de cantităţi afectate fie semnului
plus, Gc semnului minus. Suma lor algebrică se apropie de zero cu atât mai sigur cu
cât numărul indivizilor este mai mare. Dar voinţa generală îi împinge pe toţi
mdivSzii în aceeaşi direcţie. La unii, interesul particular este contrar voinţei
generale şi mai puternic decât ea. La alţii, interesul particular merge în acelaşi
sens'cu interesul general. Interesele particulare sunt deci considerate ca rezultate
ale hazardului şi se anulează în virtutea legii numerelor mari. Voinţa generală,
dimpotrivă, apare în mod sistematic la toti, şi chiar la acei care nu iau cunoştinţă de
ea pentru că interesul lor particular o întunecă^ ea joacă un rol de frână. Dacă
facem suma algebrică a tuturor voinţelor particulare, rezultatul este voinţa
generală.
Dar ăsta presupune că nu exLstâ partide. într-adevăr, voinţa particulară, care apare
la fiecare ca rezultat al ascultării faţă de un partid, nu este o forţa datorită
hazardului, ci una sistematică,_ce-i trage în acelaşi sens pe toţi indivizii care
urmează acelaşi partid; ea este deci o voinţă generală Şi astfel, adevărata voinţă
generală este falsificată! Se observă aici nădejdea himerică de a suprima luptele
dintre partide. Această neîncredere faţă de partidele organizate a jucat un rol
important in adunările revoluţionare. Dar viaţa a fost mai puternică decât teoria:
Jacobinii au constituit un adevărat partid politic.
15. Vezi Consideraţii asupra guvernământului Franţei, cap. II.
mai astfel de măsuri de prevedere sunt în stare să ne asigure că voinţa
generală va fi totdeauna luminată şi că poporul nu se va înşela
niciodată.
Cap. IV. DESPRE LIMITELE PUTERII SUVERANE
Dacă statul sau cetatea nu e decât o persoană morală a cărei viaţă
stă în unirea membrilor ei, şi dacă cea mai de seamă din grijile sale
este cea a propriei conservări, atunci are nevoie de o forţă universală şi
coercitivă pentru a pune în mişcare şi a aşeza fiecare parte în modul
cel mai potrivit pentru binele întregului. Aşa după cum natura dă
fiecărui om o putere deplină asupra tuturor mădularelor lui, tot astfel
şi pactul social dă corpului politic o putere absolută asupra tuturor
54„Vcra cosa e-spune Machisvel^-cliealcunidivisioninuoconoalle republicile ealcu-
ne giovano: quelle nuocono che sono dalie scttc e da partigiani aceompagnate; quelle
giovano che senza sette, senza partigiani si mantengono. Non patendo adunque prove
dere un fondatore d'una republica che non siano nimizicie in quella, ha da proveder
al-meno che non vi siano sefle/"8 (Istoria Florenţei, cartea VII). (Nota lui Rousseau.)
16. Licurg = organizatorul legendar al statului spartan. Distribuise pământurile în
părţi egale, fapt care provoacă entuziasmul lui Rousseau.
17. Solon - legislator atenian (640-558 î. Ch.). A anulat datoriile şi a împărţit pe
cetăţeni în patru clase, după averea lor. Numa = rege legendar al Romei. Plutarh,
pe care Rousseau îl citise, scria că Numa, pentru a atenua conflictele din Roma,
care „părea a fi încă
Contractul social 18
membrilor săi. Şi această putere, diriguită de către voinţa generală,
poartă, aşa cum am arătat55, numele de suveranitate.
Dar, în afară de persoana publică, trebuie să luăm în considerare şi
persoanele private care o compun, şi a căror viaţă şi libertate sunt în
mod natural independente de ea Se cade deci ca drepturile respective
ale cetăţenilor şi ale suveranului 56, precum şi îndatoririle pe care
trebuie să le mdeplinească cetăţenii în calitatea lor de supuşi, să le
distingem bine de drepturile naturale de care ei trebuie să se bucure, în
calitatea lor de oameni2".
alcătuită din două naţiuni" (romani şi sabini), a conceput ideea de a organiza o
mulţime de mici asociaţii, pe meserii. (Citat de Halbwachs.) Servius - rege legendar
al Romei, autorul organizării politice pe centurii. 18.^Este adevărat că sunt divizări
care dăunează uneirepubhci şi altele care îi convin; ti dăunează cele care dau
naştere Ia secte şi partide, şi îi convin cele care nu sunt însoţite nicide secte nid de
partide. Aşadar, de vreme ce fondatorul unei republici nu poate face să nu existe
vrăjmaşii, trebuie măcar să împiedice existenta sectelor."
20. Aceasta pare a contrazice doctrina enunţată în I, 6 şi 7. Individul îşi înstrăina
total-
mente drepturile. Aid, păstrează o parte din ele. Rousseau pune această
contradicţie,
aşa cum i se întâmplă deseori, pe seama sărăciei limbii. S-a spus (Faguet, Lemaître)
ca
contradicţia era de fond, întrucât Rousseau ar fi juxtapus două doctrine
contradictorii:
etatismul riguros al lui Hobbes si individualismul lui Locke şi al lui Jurieu. Dar ar fi
o ca-
lomnie Ia adresa Iui Rousseau dacă am gândi că s-a mulţumit să le juxtapunâ. Nota
şa e
dovadă că el a văzut dificultatea. Se cuvine mai curând sa admirăm efortul lui de a
scăpa
de contradicţiile inerente gândirii burgheze, incapabilă să armonizeze drepturile
indivi-
dului cu exigenţele sociale: individul remite toate drepturile sale suveranului, care
este
55 Vezi 1,6 şi 7. _ '. , .
* Cititorilor atenţi! Nu vă grăbiţi, rogu-vă, să mă învinuiţi de contrazicere. N-am
putut s-o evit in cuvintele de care mă folosesc, dată fiind sărăcia limbii Dar aveţi
răbdare! (Nota lui Rousseau.)
56„Vcra cosa e-spune Machisvel^-cliealcunidivisioninuoconoalle republicile ealcu-
ne giovano: quelle nuocono che sono dalie scttc e da partigiani aceompagnate; quelle
giovano che senza sette, senza partigiani si mantengono. Non patendo adunque prove
dere un fondatore d'una republica che non siano nimizicie in quella, ha da proveder
al-meno che non vi siano sefle/"8 (Istoria Florenţei, cartea VII). (Nota lui
Rousseau.)
16. Licurg = organizatorul legendar al statului spartan. Distribuise pământurile în
părţi egale, fapt care provoacă entuziasmul lui Rousseau.
17. Solon - legislator atenian (640-558 î. Ch.). A anulat datoriile şi a împărţit pe
cetăţeni în patru clase, după averea lor. Numa = rege legendar al Romei. Plutarh,
pe care Rousseau îl citise, scria că Numa, pentru a atenua conflictele din Roma,
care „părea a fi încă
30 J.-J. ROUSSEAU
Am convenit57 că ceea ce înstrăinează fiecare din puterea sa, din
bunurile sale, din libertatea sa - prin pactul social - este numai acea
parte din ele a cărei folosire are importanţă pentru comunitate; trebuie
să convenim însă şi că singurul în drept să aprecieze aceasta
importanţă este suveranul58.
Cetăţeanul datorează statului toate serviciile pe care i le poate
face, de vreme ce suveranul le cere; dar nici suveranul, în ceea ce-1
priveşte, nu poate59 să-i împovăreze pe supuşi cu nici un lanţ care ar fi
inutil comunităţii: el nici nu poate voi aceasta, căci potrivit legii
raţiunii, nimic nu se face fără o cauză, întocmai ca şi conform legii
naturii.
Angajamentele care ne leagă de corpul social nu sunt obligatorii
decât pentru că sunt mutuale; ele sunt de aşa natură încât, mdq)linin-
du-le, nu poţi lucra pentru altul fără să lucrezi deopotrivă şi pentru
tine. De ce voinţa generală este întotdeauna dreaptă şi de ce toţi vor
întotdeauna fericirea fiecăruia dintre ei? Oare nu tocmai pentru aceea
că nu se află nimeni care să nu-şi însuşească cuvântul ,fiecare'm şi care
să nu se gândească la el însuşi atunci când votează pentru toţi?
Aceasta dovedeşte că egalitatea de drept şi noţiunea de justiţie născută
din ea, decurge din preferinţa pe care şi-o acordă fiecare şi prin
urmare din natura umană; că voinţa generală pentru a fi cu adevărat
generală, trebuie să fie astfel nu numai în obiectul, ci şi în esenţa sa 60;
ca ea trebuie să pornească de la toţi, pentru a se aplica tuturor, şi că îşi
pierde rectitudinea naturală când tinde spre un ţel individual şi
mărginit, pentru că atunci, hotărând asupra unor lucruri care ne sunt
străine, nu mai avem nici un adevărat principiu de echitate care să ne
călăuzească20.
într-adevăr, de îndată ce e vorba de un fapt sau de un drept particu-
24. Există deci ceva comun între legea raţiunii şi legea naturii: individul păstrează,
ca
mobil profund, dragostea de sine. Societatea burgheză nu poate face apel la nimic
mai
26. Beaulavon crede că Rousseau vizează aici articolul „Dreptul natural" din
Enciclope-
die. (Vezi Diderot II, Ed. Classiques du Peuple, pag. 162-164.) Pentru Diderot,
voinţa
generală se află în individ şi este „un act pur al înţelegerii, care judecă atunci când
pati-
mile tac". Ea poate reglementa „conduita relativă â unui particular feţă de alt
particular".
Pentru Rousseau, voinţa generală este creată prin pact, se manifestă prin lege şi nu
poa-
te exprima decât interesul comun. In relaţiile particulare, dată fiind natura umană,
lar într-o chestiune care n-a fost reglementată printr-o convenţie gene-
rală şi anterioară, afacerea devine contencioasă 61: e un proces în care
particularii interesaţi constituie una din părţi, iar publicul cealaltă
parte, dar în care nu văd nici ce lege ar trebui urmată, nici ce judecător
ar tre bui să hotărască Ar fi ridicol în acest caz să vrei să te referi la o
decizie expresă a voinţei generale, care nu va putea fi decât hotărârea
uneia dintre părţi şi care, în consecinţă, nu este pentru cealaltă parte
decât o voinţă străină, particulară şi în acest caz predispusă la
57 Nu in pactul social. Scriitorii politici sunt de acord asupra acestui punct, atât
etatistul Rousseau cât şi individualiştii
58 Aşadar, numai în drept individul se predă cu totul suveranului. De fapt,
suveranul îi remite folosinţa unei părţi din drepturile sale, căci el nu poate voi
altceva, Cind creai spre binele tuturor. Altfel n-ar mai fi suveran.
59 Nu poate din punct de vedere moral, şi nici chiar logic. Dacă ar face-o, supuşii
n-ar mai avea nici un" interes să se supună, şi poporul ar fi dizolvat.
60 Obiectul său: se aplică tuturor. Esenţa sa: izvorăşte de la toti.
61 Se numesc „contencioase" dificultăţile care se ivesc între particulari şi
administraţii, cu prilejul aplicării legilor în cazuri care n-au fost vizate în mod
explicit şi direct de către legiuitori.
Contractul social 19
nedreptate şi supusă erorii. Astfel, după cum o voinţă particulară nu
poate reprezenta voinţa generală tot astfel şi voinţa generală îşi
schimbă natura când are în vedere un obiect particular, aşa că ea nu
poate, în calitatea sa de voinţă generală, să se pronunţe nici asupra
unui om, nici asupra unui fapt 62. Când poporul Atenei, de pildă, îşi
numea sau îşi revoca şefii, când de cema onoruri unuia sau îl pedepsea
pe altul, ori, printr-o mulţime de decrete particulare, exercita fără
deosebire toate actele de guvernământ, poporul nu mai avea atunci o
voinţă generală propriu-zisă; el nu mai acţiona ca suveran, ci ca
magistrat Aceasta poate va părea contrar ideilor obişnuite; dar trebuie
să-mi daţi răgaz să le pot expune pe ale mele63".
Trebuie să înţelegem că ceea ce generalizează voinţa este nu atât
numărul voturilor, cât interesul comun care le uneşte 64; căci, în această
instituţie, fiecare trebuie să se supună în mod necesar condiţiilor pe
care le impune şi celorlalţi: admirabil acord al interesului cu justiţia,
acord ce dă hotărârilor comune un caracter de echitate, pe care însă îl
vedem dispărând în discutarea oricărei afaceri particulare, din pricina
lipsei unui interes comun care să unească şi să identifice regula jude
cătorului cu regula părţii.
Ori de unde ai porni ca să te ridici până la principiu, ajungi mereu
la aceeaşi concluzie: adică, pactul social stabileşte între cetăţeni o
astfel de egalitate încât toţi se supun aceloraşi condiţii şi urmează a se
bucura de aceleaşi drepturi. Astfel, prin natura pactului, orice act de
suveranitate, adică orice act autentic" al voinţei generale obligă sau
favorizează în mod egal pe toţi cetăţenii, în aşa fel încât suveranul
cunoaşte numai naţiunea in corpore, fără să deosebească pe nici unul
dintre cei care o compun. Ce este, la drept vorbind, un act de
suveranitate? Nu este o
31. „Autentic": făcut în formă solemnă, oficială (Dicţionarul lui Litre). Adică un act
adus
oficial la cunoştinţa tuturor cetăţenilor.
convenţie între un superior şi un inferior, ci o convenţie a corpului în-
treg cu fiecare dintre membrii săi: convenţie legitimă 65, căci are drept
bază contractul social; echitabilă, pentru că este aceeaşi pentru toţi,
utilă, pentru că nu poate avea alt scop decât binele tuturor, şi solidă,
pentru că are drept chezaş forţa publică şi puterea supremă 66. Atâta
vreme cât cetăţenii nu Sunt supuşi decât unor astfel de convenţii, ei nu
ascultă de nimeni67, ci numai de propria lor voinţă; iar a-ţi pune
întrebarea până unde se întind drepturile respective ale suveranului şi
62 Este, deci, rostul guvernământului, nu al suveranului, să reglementeze
chestiunile particulare inevitabile.
6329.0 va face în Cartea III.
64 Numai predominarea interesului comun determină voinţa generală, iar nu
numărul votanţilor.
65 Ceea ce nu este cazul când e vorba de o lege impusă de către un rege absolut.
66 Vezi 1,7.
67 Toţi, inclusiv minoritatea, majoritatea exprimând voinţa generală atâta vreme
cât moravurile nu sunt corupte.
40. Vezi Locke: Eseu asupra guvernământului civil, cap. DC
41. Problema sinuciderii e tratată în „Noua Heloise", III,
22.
42. Adică mulţumită riscului pe care se obligă cu toţii să şi-I
30 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 20

ale cetăţenilor, înseamnă a te întreba până la ce punct se pot angaja siguranţă şi că viaţa sa nu este numai o binefacere a naturii, ci este şi
aceştia faţă de ei înşişi, fiecare faţă de toţi şi toţi faţă de fiecare. un dar al statului, făcut cu anumite condiţii74.
Se vede aşadar că puterea suverană, oricât de absolută, de sacră, Cam din acelaşi punct de vedere poate fi considerată şi pedeapsa
de inviolabilă ar fi, nu trece şi nu poate trece peste limitele cu moartea aplicată crirninalilon doar pentru a nu cădea victimă unui
convenţiilor generale68, şi că fiecare om poate să dispună pe deplin de asasin, consimţim să murim dacă devenim asasini. în acest tratat, de-
ceea ce i-a fost lăsat din bunurile şi din libertatea lui prin aceste parte de a dispune de propria noastră viaţă, nu ne gândim decât să o
convenţii; astfel încât suveranul nu are niciodată dreptul să încarce pe garantăm, şi nu este de presupus că vreunul dintre contractanţi pre-
unul dintre supuşi mai mult decât pe altul, pentru că atunci, problema meditează cu acel prilej să ajungă la spânzurătoare.
devenind particulară, puterea lui depăşeşte limitele competenţei sale 69. De altfel orice răufăcător, atunci când atacă dreptul social, ajunge,
Aceste distincţii o dată admise, se vede cât de falsă este afirmaţia prin nelegiuirile sale, rebel şi trădător faţă de patrie; încălcând legile
statului, el încetează de a-i mai fi membru, ba chiar îi declară război.
că în condiţiile contractului social ar avea loc vreo renunţare adevăra-
Atunci conservarea statului este incompatibilă cu a sa: trebuie ca unul
tă a particularilor, când situaţia lor, prin efectul acestui contract, este
realmente de preferat celei anterioare 70, dat fiind că nu e vorba de o
înstrăinare, ci de un schimb avantajos: în locul unui mod de viaţă
nesigur şi precar, un altul mai bun şi mai sigur, în locul independenţei
naturale, libertatea; în locul puterii de a dăuna altora, propria
siguranţă; şi în locul forţei proprii pe care alţii ar fi putut-o înfrânge,
un drept pe care uniunea socială îl face de neînfrânt însăşi viaţa, pe
care şi-au încredinţat-o statului, este necontenit ocrotită de acesta. Iar
atunci când ei îşi primejduiesc viaţa pentru apărarea statului, oare nu-i
înapoiază ceea ce au primit de la el? Fac ei oare ceva ce n-ar fi făcut
mai adesea şi cu mai multă primejdie în starea de natură, atunci când,
purtând lupte inevitabile, ar fi apărat cu riscul vieţii bunurile necesare
menţinerii ei?71 La caz de nevoie toţi trebuie să lupte pentru patrie, e
adevărat în schimb, nimeni nu mai e nevoit niciodată să lupte pentru
sine. Nu suntem oare chiar în câştig atunci când riscăm, pentru
siguranţa noastră, o parte din ceea ce ar trebui să riscăm din momentul
în care n-am mai avea această siguranţă?

Cap. V. DESPRE DREPTUL DE VIATĂ ŞI DE

MOARTE72
Se poate pune întrebarea' 10: cum se face că particularii, care nu au
dreptul să dispună de propria lor viaţă, par totuşi să transmită
suveranului dreptul acesta pe care nu-i au"? Această întrebare pare
greu de lămurit numai pentru că este greşit pusă. Orice om are dreptul
să-şi rişte viaţa pentru a şi-o păstra. S-a spus oare vreodată că cel care
sare pe fereastră ca să scape dintr-un incendiu este vinovat de
sinucidere? S-a adus măcar această învinuire aceluia care piere într-o
furtună deşi ştia, când s-a urcat pe corabie, la ce primejdie se expune?
Pactul social are drept scop conservarea celor care îl contractează.
Cine vrea scopul, vrea şi mijloacele, şi aceste mijloace sunt legate de
anumite riscuri, ba chiar şi de unele pagube. Cine vrea să-şi păstreze
viaţa pe seama altora12 trebuie să fie gata să şi-o dea şi el pentru dânşii
în caz de nevoie. Or, cetăţeanul nu mai este el acela care trebuie să de-
cidă asupra primejdiei când legea cere ca el să se expună; iar când
principele73 i-a spus: „este necesar pentru stat ca tu să mori", el trebuie
să moară, dat fiind că numai cu această condiţie a trăit până atunci în

68 Adică nu poate să coboare până la chestiunile particulare.

69 Voinţa generală fiind imparţială, libertatea fiecăruia este asigurată. Voinţa
generală nu poate voi să micşoreze în mod inutil libertatea tuturor, ceea ce ar fi
contradictoriu.
70 Vezi 1,8.
71 „Bunurile necesare menţinerii ei": avutul lor, tot ceea ce posedă individul
izolat. întreg acest pasaj glorifică patriotismul.
72 Acest capitol este urmarea logică a celui precedent depăşeşte oare suveranul
limitele puterii sale, în special atunci când ia viaţa unuia dintre membrii săi?
73 Sens abstract: guvernământuL Vezi mai departe. Nu suveranul poate hotărî în
asemenea chestiuni. 74 Un dai' făcut cu condiţia ca individul să respecte pactul social.
21 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 35

clin doi să piară. Când trimitem la moarte un vinovat, îl trimitem nu raţiunea81; dar această justiţie, pentru a fi admisă între noi, ar trebui să
atât ca cetăţean, cât ca duşman. Procedurile, judecata, constituie fie reciprocă I^rivind însă lucrurile ca oameni, în lipsa unor sancţiuni
dovezile şi recunoaşterea că el a rupt tratatul social şi că, în naturale legile justiţiei sunt zadarnice; ele nu înseamnă decât binele
consecinţă, nu mai este membru al statului. Or, cum el s-a recunoscut pentru cel rău şi răul pentru cel drept, care respectă legile faţă de toata
ca atare, cel puţin prin domicilierea sa 15, trebuie sâ fie dat afară, prin lumea, deşi nimeni nu le respectă faţă de el. Este deci nevoie de
exilare, ca infractor faţă de pact, sau p'rSi moarte, ca duşman public; convenţii şi de legi pentru a lega drepturile de datorii şi pentru a rea-
căci un astfel de duşman nu este o persoană morală*, ci un om; şi în duce dreptatea la obiectul ei82. In starea de natură, în care totul este co-
acest caz dreptul de război prevede să-l omori pe învins. mun, nu sunt cu nimic dator celor cărora nu le-am făgăduit nimic; nu
Dar, se va spune, condamnarea unui criminal este un act particular. recunosc a fi al altuia decât ceea ce nu-mi trebuie mie. Nu acelaşi
De acord: de aceea această condamnare nici nu aparţine suveranului; lucru se întâmplă în starea de societate, în care toate drepturile sunt
este un drept pe care suveranul îl poate conferi, fără a-l putea exercita
statornicite prin legi.
el însuşi. Toate gândurile mele se înlănţuie, dar nu le pot expune pe
toate dintr-o dată75. Dar, în definitiv, ce este o lege? Atâta vreme cât ne vom mulţumi
De altfel, frecvenţa execuţiilor este întotdeauna un semn de slăbi- să nu legăm de acest cuvânt decât idei metafizice, vom continua să
ciune sau de lenevire a guvernământului. Nu există om atât de rău în- discutăm fărâ a ne înţelege; şi chiar când vom spune ce este o lege a
cât să nu-l poţi face bun la ceva. Nu ai dreptul să trimiţi la moarte, nici naturii, încă tot nu vom şti ce este o lege a statului83.
măcar pentru a da pildă, decât pe acela pe care nu-l poţi păstra fără
primejdie76*.
In ceea ce priveşte dreptul de a graţia sau de a scuti pe un vinovat
de pedeapsa prevăzută de lege şi pronunţată de judecător, el nu apar-
ţine decât aceluia care este superior judecătorului şi legii, adică suve-
ranului77; deşi nici dreptul lui în această privinţă nu este prea
limpede78, iar prilejurile de a-l exercita sunt foarte rare. într-un stat
bine guvernat pedepsele sunt puţine, nu pentru că se fac multe graţieri,
ci pentru că sunt puţini criminali; numărul mare al crimelor le asigură
impunitatea atunci când statul decade. In vremea republicii romane,
niciodată senatul şi nici consulii n-au încercat să acorde graţieri; nici
poporul însuşi nu acordă graţieri, deşi uneori îşi revoca propria sa
hotărâre. Graţierile frecvente vestesc că în curând nelegiuirile nu vor
mai avea nevoie de graţiere, şi fiecare poate vedea unde duce acest
lucru. Dar simt că inima mea protestează şi îmi opreşte pana: să lăsăm
discutarea acestor probleme pe seama omului celui drept care n-a
greşit şi care niciodată n-a avut el însuşi nevoie de iertare.

Cap. VI. DESPRE LEGE79

Prin pactul social, am dat existenţă şi viaţă corpului politic.
Urmează acum ca prin legislaţie să-i dăm mişcare şi voinţă. Căci actul
iniţial prin care se formează şi se uneşte acest corp nu determină încă
nimic din ceea ce trebuie să facă pentru a se conserva.
Ceea ce este bine şi conform cu ordinea80 este astfel prin natura lu-
crurilor şi independent de convenţiile omeneşti. Orice dreptate vine de
la Dumnezeu, El singur este izvorul ei; dar dacă am fi ştiut s-o primim
de atât de sus, n-am fi avut nevoie nici de guvernământ, nici de legi.
Fără îndoială că există şi o justiţie universală al cărei izvor este însăşi

75 Rousseau va dezvolta funcţiunile guvernământului în Cartea III.

76 Rousseau respinge aici ideea religioasă a ispăşirii. Guvernământul nu exercită
aici dreptul său de a ucide decât în legitimă apărare. Teoria va fi reluată de către
marele jurist italian Beccaria, în 1764.
77 „Suveran": nu uitaţi înţelesul acestui cuvânt! (Vezi pag. 17.) Nu poate fi vorba
de dreptul regal de graţiere.
78 Pentru că graţierea este un act particular şi parc deci a fi de resortul
guvernământului. Rousseau pare prins aici cu o contrazicere: negând regilor
dreptul de graţiere, înseamnă să-şi contrazică propria sa teorie asupra
competenţelor respective ale suveranului şi guvernământului. Este drept însă că 81 Această raţiune universală este un dar al lui Dumnezeu.
Rousseau ar puica răspunde că, oricum ar fi, un rege absolut este nelegitim. 82 Rousseau, în Emil, Cartea V, pag. 590, rezumând Contractul social, spune:
79 Rousseau, în Emil, Cartea V, pag. 590, rezumând Contractul social, spune: „Subiectul este cu totul nou; definiţia legii urmează abia să fie elaborată".
„Subiectul este cu totul nou; definiţia legii urmează abia să fie elaborată". 83 Afirmând că „definiţia legii minează abia să fie elaborată", Rousseau nu poate
80 Noţiunea de ordine este centrală în metafizica lui Rousseau să nu-l aibă în vedere pe Montesquieu, a cărui lucrare Spiritul legilordatează din
(origineplatoniciană). In tot acest paragraf, Rousseau afirmă originea divină a 1748. Rous; seau îl acuză pe Montesquieu că are idei metafizice. Luau ciudat.
dreptăţii. Ea există înainte deso-cietate, dar rămâne o idee pură, atâta timp cât Gândirea secolului al XVIII-lea, cufundată încă în metafizică, face eforturi ca să se
pactul social nu i-a dat o forţă reală, creând obligaţii reciproce, degajeze din ea.
22 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 35

40. Se vor da ulterior precizări (IV. 2).

41. Vezi 1,4, cu privire la dreptul de război. O persoana morală e un corp
social care nu este persoană decât prin convenţie. Poate fi distrusă fără să ucizi
măcar un singur individ. Aici nu e vorba decât de o persoană fizică, N-o poţi
distruge decât ucigând-o.

54. A lega drepturile de datorii înseamnă a face ca obligaţiile să fie reciproce. A

readuce
justiţia la obiectul ei înseamnă a o transforma într-o forţa reală. înainte dc asta, ea
nu este
36 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 23

După cum am mai spus84, nu există voinţă generală cu privire la un Numesc deci republică89 orice stat reglementat prin legi, oricare ar
scop particular. într-adevăr, un obiect particular poate fi sau în stat sau fi forma lui de administraţie: căci numai atunci interesul public guver-
în afară de stat Dacă este în afară de stat, o voinţă care îi este străină nează, şi lucrul public (res publica) reprezintă în adevăr ceva Orice
nu este generală în raport cu el: dacă acest obiect este în stat, el face guvernământ legitim este republican*: voi explica mai departe ce este
parte din stat; atunci se stabileşte între parte şi întreg o relaţie care le un guvernământ51.
face să fie două fiinţe separate, din care una este partea şi cealaltă este Legile nu sunt la drept vorbind, decât condiţiile asociaţiei civile.
întregul minus partea respectivă. Dar întregul minus o parte nu mai Autorul lor trebuie să fie poporul, supus el însuşi legilor. Numai celor
este întregul. Şi atâta vreme cât acest raport dăinuie nu mai există în- care se asociază li se cade să reglementeze condiţiile societăţii. Dar
treg, ci două părţi inegale: de unde concluzia că voinţa uneia nu este cum le vor reglementa? Vor face oare aceasta de comun acord, printr-o
nici ea generală faţă de cealaltă85. inspiraţie subită? Dispune corpul politic de un organ pentru a-şi enunţa
Dar când întreg poporul hotărăşte cu privire la întreg poporul, a-
voinţa? Cine îi va asigura prevederea necesară pentru a alcătui astfel
tunci el nu se ia în considerare decât pe sine însuşi; iar dacă se for-
mează atunci un raport, este doar raportul între obiectul întreg luat actele şi a le publica dinainte? Şi cum le va pronunţa în momentul
dintr-un anumit punct de vedere şi obiectul întreg luat din alt punct de când va fi nevoie? Cum ar putea oare o gloată oarbă, care adesea nici
vedere, fără nici un fel de împărţire a întregului86. în cazul acesta, ma- nu ştie ce vrea, pentru că rareori ştie ce este bine pentru ea, să
teria asupra căreia se hotărăşte este generală, întocmai ca şi voinţa care înfăptuiască de la sine o întreprindere atât de mare şi de grea cum este
hotărăşte. Acesta este actul pe care îl numesc eu lege. un sistem de legislaţie? Poporul vrea întotdeauna binele, dar nu
Când spun că obiectul legilor este întotdeauna general, înţeleg că întotdeauna îl vede de la sine. Voinţa generală este întotdeauna
legea are în vedere pe supuşi in corpore şi acţiunile lor ca abstracte, şi dreaptă, dar judecata care o călăuzeşte nu întotdeauna este luminată 14.
niciodată un om ca individ şi nici o acţiune particulară. Astfel, legea Trebuie să i se arate lucrurile aşa cum sunt, şi câteodată aşa cum ar
poate foarte bine să stabilească că vor exista privilegii, dar ea nu poate trebui să i se pară că sunt; trebuie să i se arate calea cea dreaptă pe care
să le acorde nominal nimănui; legea poate să facă mai multe clase de o caută, să fie
cetăţeni, să precizeze chiar şi calităţile care dau drept la aceste clase;
ea nu poate să numească însă pe cutare sau pe cutare spre a fi admis în
aceste clase; ea poate să stabilească un guvernământ regal şi o
succesiune ereditară, dar nu poate să aleagă un rege, nici să desemneze
o familie regală. într-un cuvânt, orice funcţiune care priveşte un o-
biect individual nu aparţine puterii legislative50.
Pornind de la această idee, se poate vedea de îndată că nu mai tre-
întreg efortul Iui Montesquieu constă în a explica legile prin cauze materiale: 63. In
„Legile sunt raporturi necesare care derivă din natura lucrurilor" Q,1). Dar Cartea III.
materialismul său nu este dialectic. 64. Vezi II,
Rousseau vede bine cc este simplist în poziţia lui Montesquieu. Dai- nici poziţia lui
nu este mai puţin metafizică. Pentru el, omul în stare de natura, în măsura în
care'depinde de lucruri, poate fi socotit un fenomen natural, supus unor legi fizice.
Ulterior, in măsura ta care depinde de oameni, este supus unor raporturi care nu
mai au nimic de-a face cu legile fizice, este „denaturat". Concepţia metafizică constă
în a nu vedea că tocmai în cursul luptenmpolriva naturii se formează, încetul cu
încetul, relaţiile sociale. Rousseau le întemeiază pe convenţii, pe idei, i>e o creaţie
arbitrară, pe care natura n-o poate explica. Montescjuieu reduce procesele sociale la
procese naturale, ceea ce este o concepţie mecanicistă. Rousseau le va separa în mod
metafizic.
buie să ne punem întrebarea cine are dreptul să facă legi, dat fiind că
legile sunt acte ale voinţei generale; nici dacă principele este mai pre-
59. Vezi III, 17.
sus de legi, de vreme ce el este membru al statului 87; nici dacă legea
poate fi nedreaptă, deoarece nimeni nu este nedrept faţă de sine însuşi;
nici cum poţi fi în acelaşi timp liber şi supus legilor, deoarece legile nu
sunt decât nişte înregistrări ale voinţelor noastre88.
Se mai poate vedea şi că legea, unind universalitatea voinţei cu cea
a obiectului, tot ceea ce un om, oricare ar fi el, porunceşte din propria
sa iniţiativă nu este o lege; chiar ceea ce porunceşte suveranul cu pri-
vire la un caz particular nu este o lege, ci un decret; şi nu este un act
de suveranitate, ci de magistratură.

84 Vezi II, 4.
85 Metoda matematică reapare în tot acest paragraf. Esenţialul este să degajăm
ideea ca nu exista o adevărată voinţă generală decât în legătură cu problemele care
interesează personal jje toţi cetăţenii, fărâ excepţie.
86 Toţi hotărăsc, în calitate de cetăţeni,' legea de care ascultă toti, în calitate de 89 Acesta e înţelesul latin al cuvântului res publica, lucrul public.
supuşi. * Nu înţeleg prin acest cuvânt numai o aristocraţie, sau o democraţie, ci, in general,
87 Principele, adică guvernământul, oricare i-ar fi forma, nu e decât mandatarul orice fel de guvernământ călăuzit dc voinţa generală, care e legea. Pentru a S legitim,
nu trebuie ca guvernământul să se confunde cu suveranul, ci să-i Se slujitor în acest
poporului, care singur face legea.
caz, însăşi monarhia este republicană Acest lucru va 6 lămurit în cartea următoare.
88 Domnia legii este domnia adevăratei libertăţi. (Nota lui Rousseau.)
24 J.-J. ROUSSEAU
apărată de ispitele voinţelor particulare; trebuie ajutată să vadă în timp
şi în spaţiu, şi să se combată atracţia avantajelor prezente şi vizibile,
prin punerea în cumpănă a primejdiilor îndepărtate şi ascunse. Parti-
cularii văd binele, pe care nu-l vor; publicul vrea binele, pe care însă
nu-l vede90. Toţi au deopotrivă nevoie de o călăuză Trebuie să-i silim
pe primii să pună de acord voinţele lor cu raţiunea; publicul trebuie să-
1 învăţăm să cunoască ceea ce vrea. Atunci, din luminile obşteşti va
rezulta unirea înţelegerii şi a voinţei în coipul social; de aici potrivirea
exactă a părţilor şi puterea maximă a întregului. Iată de unde ia naştere
necesitatea unui legislator.
Cap. VIL DESPRE LEGISLATOR
Pentru a descoperi cele mai bune reguli de societate care se potri-
vesc naţiunilor, ar trebui o inteligenţă superioară care să cunoască toa-
te pasiunile oamenilor şi care să nu aibă nici una; care să nu aibă nici o
legătură cu firea noastră umană, dar care so cunoască în mod profund;
a cărei fericire să fie independentă de noi, dar care totuşi să vrea să se
ocupe de a noastră; în sfârşit, care, asigurându-şi o glorie îndepărtată,
în decursul vremurilor, să poată acţiona într-un anumit secol, iar de bu-
curat să se bucure în altul*. Ar trebui zei ca să dea legi oamenilor91.
Acelaşi raţionament, pe care îl făcea Caligula 117 din punctul de
vedere al faptelor, îl făcea şi Platon din punctul de vedere al dreptului,
a-tunci când da definiţia omului civil sau regal, pe care îl analizează în
cartea sa Despre domnie6*. Dar dacă e adevărat că un mare principe este
un om rar, ce vom putea spune atunci despre un mare legislator? Cel
dintâi nu are decât să urmeze pilda pe care trebuie să i-o dea cel de-al
doilea. Unul este mecanicul care născoceşte maşina, celălalt nu este
decât lucrătorul care o montează şi o pune în mişcare. „La naşterea
69. Vezi Grandoarea şi decadenţa romanilor, cap..1.
societăţilor - spune Montesquieu - şefii republicilor creează instituţia,
iar apoi instituţia este aceea care formează pe şefii de republici6"."
67. Vezi anecdota povestită (I,2). Regii (omul regal) corespund zeilor;
popoarele (omul civil) - animalelor.
68. Este vorba de dialogul intitulat „Politica". Platon considera „omul regal"
ca pe un i>âs-tor de oameni, posedând adevărata ştiinţă la care mulţimea nu poate
ajunge.
Cel care cutează să pornească la făurirea unui popor trebuie să se
simtă în stare să schimbe, ca să spunem aşa, însăşi natura umană să
transforme pe fiecare individ, care prin el însuşi este un întreg perfect
şi solitar, făcându-1 să devină o parte dintr-un întreg mai mare, de la
90 Se vede cat de abstractă este această noţiune a voinţei generale. Ea nu se
confundă câtuşi de puţin cu hotărârea exprimată fie chiar şi dc totalitatea
cetăţenilor, care se pol înşela cu toţii Ea nu este decât expresia intereselor
permanente ale corpului social, voinţa sa de a dăinui. Dar cine o va scoate la
iveală? Rousseau nu vede altă soluţie decât sa se recurgă la un înţelept. El a fost
întotdeauna ostil teoriei despotismului luminat, susţinuta adesea dc către filosofi.
Dar nu cumva această teorie reapare sub o formă republicană în aceea că se face
apel la un înţelept legislator? în orice epocă există forme de gândire pe care nici cei
mai mari gânditori nu Ie pot depăşi.
* Un popor nu devine celebru decât atunci când legislaţia sa hicepe si apună. Nu ştim
câte secole i-a fericit pe spartani legislaţia lui Licurg, până când a început sâ se
vorbească de ei în restul Greciei. (Nota lui Rousseau.)
91 Rousseau subliniază el însuşi caracterul utopic al operei sale. Acest strigăt este,
în fond, o mărturisire de neputinţă.
Contractul social
39
care acest individ primeşte, întrucâtva, însăşi viaţa şi fiinţa sa; el
trebuie să se simtă în stare să schimbe constituţia omului 92 pentru a o
întări; să înlocuiască existenţa fizică şi independentă pe care am
primit-o cu toţii de la natură, printr-o existenţă parţială 93 şi morală.
Trebuie, într-un cuvânt, să ia omului forţele lui proprii şi să-i dea în
schimb altele, străine, de care să nu se poată folosi decât cu ajutorul
altora. Cu cât aceste forţe naturale vor fi mai stinse şi mai anihilate, cu
atât cele câştigate vor fi mai mari şi mai durabile, cu atât şi legislaţia
va fi mai solidă şi mai perfectă. Astfel încât se poate spune că
legislaţia a atins cel mai înalt grad de perfecţie spre care poate năzui,
abia atunci fiecare cetăţean nu este nimic şi nu poate nimic decât prin
toţi ceilalţi, iar forţa câştigată de întreg va fi egală sau superioară
sumei forţelor naturale ale tuturor indivizilor.
în toate privinţele, legislatorul este, în stat, un om extraordinar, şi
trebuie să fie astfel, atât prin geniul său cât şi prin funcţia sa. Nu este
vorba aici nici de o magistratură nici de suveranitate. Această funcţiu-
ne, care constituie republica, nu intră în structura ei, ci este o funcţiune
deosebită şi superioară, neavând nimic comun cu puterea umană; căci
dacă cel care comandă oamenilor nu trebuie să comande legilor, nici
cel care comandă legilor nu trebuie să comande oamenilor 94. Altfel,
legile lui, instrumente ale propriilor lui patimi, n-ar reuşi adeseori
decât să-i perpetueze nedreptăţile şi niciodată el n-ar putea evita
pericolul ca nişte vederi particulare să prejudicieze caracterul sacru al
operei sale.
Când Licurg a dat legi patriei sale, el a început prin a renunţa la re-
galitate, în majoritatea oraşelor greceşti exista obiceiul de a meredinţa
unor străini alcătuirea legilor lor". Republicile moderne din Italia au
imitat adeseori acest obicei. Cea din Geneva a făcut tot astfel, şi rezul-
tutele au fost bune95. Roma, în cea mai frumoasă epocă a istoriei sale,
a văzut renăscând în sânul său toate crimele tiraniei, şi era cât pe ce să
piară din pricină că reunise în aceleaşi persoane 7' autoritatea legislativă
şi puterea suverană.
73. Tot astfel, polonezii şi corsicanii trebuiau, mai târziu, să se adreseze lui Rousseau.
92 Vezi întreg începutul lui Emil. Opoziţie absolută între natură şi societatea
stabilită prin contract Viciul unei societăţi anterioare contractului este tocmai acela
că nu schimbă natura omului ale cărui tendinţe, sănătoase în starea de natură
(dragostea de sine), a-jung a fi nişte defecte în starea ile societate (amor propriu).
Rousseau se opune aici fundamental enciclopcdişlilor; pentru Diderol există un
instinct de sociabilitate.
93 „Parţială": cetăţeanul fiind o parte din întreg.
94 Iată ce îl opune pc Rousseau partizanilor despotismului luminat
95Cei care nu-l consideră pe Calvin decât ca teolog, nu ştiu cât de cuprinzător era
geniul său. Redactarea înţeleptelor noastre edicte, Ia care a participat intro măsură
însemnată, ii face tot atâta cinste cât şi Intuiţia sa. Orice revoluţii ar putea timpul să
aducă in cultul nostru religios, atâta vreme cât dragostea de patrie şi de libertate nu
se vor ti stins printre noi, niciodată memoria acestui mare om nu va înceta să Se
bmecuvântată. (Nota lui Rousseau.)
74. Decemvirii.
75. Rolul legislatorului este deci numai de a crea condiţiile care să îngăduie voinţei
generale să se exprime fără deviere.
76. Vezi II, 1.
77. „Raţiunea de stat": nu trebuie dat acestei expresii sensul |>eioraliv pe care îl
are adeseori.
25 J.-J. ROUSSEAU Contractul social
39

Totuşi, nici chiar decemvirii nu şi-au luat vreodată dreptul să impu- să facă dovada misiunii sale98. Orice om poate să scrie pe table de
nă o lege numai prin autoritatea lor. „Nimic din ceea ce vă propunem piatră, să cumpere un oracol, să simuleze legături secrete cu o
-spuneau ei poporului - nu poate deveni lege fără consimţământul vos- divinitate oarecare, să dreseze o pasăre care să-i vorbească la ureche,
tru. Romani, fiţi voi înşivă autorii legilor menite să facă fericirea voas- sau să găsească alte mijloace grosolane de a impune poporului 99. Acela
tră" Acela care redactează legi nu are deci sau nu trebuie să aibă nici care nu va şti mai mult decât atâta va putea, eventual, să-şi adune
un drept legislativ; iar poporul nu poate, nici dacă ar voi-o, să se întâmplător o ceată de nebuni, dar nu va putea niciodată să întemeieze
lepede de acest drept netransmisibil, pentru că, potrivit pactului un imperiu: iar o-pera sa extravagantă va pieri curând, o dată cu el.
fundamental, numai voinţa generală poate obliga pe particulari, şi nu Prestigii vane dau naştere doar la legături trecătoare. Numai
pod fi niciodată sigur că o voinţă particulară este conformă cu voinţa înţelepciunea le dă trăinicie. Legea iudaică, în fiinţă şi astăzi, legea
generală decât după ce ai supus-o liberului sufragiu al poporului 75; am fiului lui Ismael10, care de zece secole domină jumătate din lume, stă şi
mai spus lucrul acesta70, dar nu este inutil să-1 repetăm. acum mărturie a prestigiului oamenilor mari care le-au elaborat; în
Găsim astfel, în opera de legislaţie, două lucruri care par incompa- timp ce filosofia trufaşă sau spiritul orb de partid nu văd în ei decât
tibile: o misiune mai presus de puterile omeneşti, încredinţată spre e- nişte impostori norocoşi, adevăra tul om politic admiră în legislaţiile
xecutare unei autorităţi care nu e nimic! lor geniul mare şi puternic care inspiră orice creaţie durabilă.
Iată şi o altă dificultate care merită atenţie: înţelepţii care vor să
vorbească norodului pe limba lor şi nu pe limba lui nu vor putea fi
înţeleşi. Or, există mii de feluri de idei care nu pot fi traduse în graiul
mulţimilor. Vederile prea generale şi lucrurile prea îndepărtate
depăşesc deopotrivă înţelegerea lor. Fiecare individ, neapreciind alt
plan de guvernare decât acela care se referă Ia interesul său particular,
îşi dă seama cu greu ce foloase poate avea de pe urma privaţiunilor
continue pe care i le impun legile bune. Pentru ca un popor care ia
fiinţă să poată gusta maximele sănătoase ale politicii şi să urmeze
regulile fundamentale ale raţiunii de stat77, ar trebui ca efectul să poată
deveni cauză; ca spiritul social, care trebuie să rezulte din legiferare,
să prezideze la crearea legislaţiei, ca oamenii să fie deci, înainte de a
avea legi, ceea ce trebuie să devină datorită lor. Aşa încât legislatorul,
neputând întrebuinţa nici forţa, nici raţiunea, este nevoit să recurgă la o
autoritate de alt ordin, care să fie în stare să antreneze fără a violenta şi
să înduplece fără a convinge.
Iată ce i-a silit dintotdeauna pe părinţii naţiunilor să recurgă la
intervenţia cerului şi să-i înzestreze pe zei cu propria lor înţelepciune,
astfel încât popoarele, supuse fiind legilor statului ca şi celor ale
naturii şi recunoscând aceeaşi putere96 în crearea omului ca şi în aceea
a cetăţii, să asculte de bunăvoie şi să poarte jugul fericirii publice.
Această raţiune sublimă, care se ridică deasupra puterii de înţele-
gere a oamenilor din popor, este cea ale cărei hotărâri sunt puse de
legislator în seama zeilor nemuritori, pentru a antrena cu ajutorul au-
torităţii divine pe cei care n-ar putea fi puşi în mişcare de către înţelep-
ciunea umană97. Dar nu ii este dat oricărui om să facă zeii să vorbeas-
că, nici să fie crezut atunci când vesteşte că este interpretul lor.
Sufletul cel mare al legislatorului este adevărata rninune care trebuie

96 Adică puterea divină. A fi liber, pentru omul raţional, înseamnă a se supune

necesităţii naturale, voite de Dumnezeu. Iată de ce cetăţenii „ascultă de bunăvoie"
de legile pe care le cred de origine divină.
* „E veramente - spune Machiavelli - mai non fu alcuno ordinatore di Icggi
straordinarie In un popolo, cbe non ricorresse a Dio, perehe altrimenti non sarebbero
accetţate: perene sono molti beni cunosciuti da uno prudente, i quali non banno in se
ragioni evidenţi da potergli persuadere ad alu-ul."™ (Discorsi sopra Tito livio, lib. I.
cap. XI) (Nota lui Rousseau.)
97Cei care nu-l consideră pe Calvin decât ca teolog, nu ştiu cât de cuprinzător era
geniul său. Redactarea înţeleptelor noastre edicte, Ia care a participat intro măsură
însemnată, ii face tot atâta cinste cât şi Intuiţia sa. Orice revoluţii ar putea timpul să
aducă in cultul nostru religios, atâta vreme cât dragostea de patrie şi de libertate nu
se vor ti stins printre noi, niciodată memoria acestui mare om nu va înceta să Se
bmecuvântată. (Nota lui Rousseau.)
74. Decemvirii.
75. Rolul legislatorului este deci numai de a crea condiţiile care să îngăduie voinţei 98 Este un indiciu cam slab i>entru a face deosebirea între un impostor şi un
generale să se exprime fără deviere.
adevărat legislator.
76. Vezi II, 1.
77. „Raţiunea de stat": nu trebuie dat acestei expresii sensul |>eioraliv pe care îl 99 Rousseau urmează aici o interpretare a oracolelor antice, foarte frecventă in
are adeseori. filosofia luminilor (Fontenelle, Voltaire, Holbach etc.)

79. „Este adevărat câ n-a existat la nici un popor vreun legislator

extraordinar care sa
nu fi recurs la Dumnezeu, căci altfel legile sale n-ar fi fost acceptate; într-adevăr,
binele
este adeseori cunoscut de către omul înţelept fără a avea în sine argumente evidente
82. „Fiul lui Ismael": Mahomed. „Filosofia trufaşă" reprezintă o aluzie la
tragedia Mohamed
a lui Voltaire; „spiritul orb de partid" este spus, fără îndoială, la adresa Bisericii
42 J.-J. ROUSSEAU
Din toate acestea nu trebuie să tragem concluzia, aşa cum face
Warburton10, că religia şi politica ar avea printre oameni un ţel comun;
ci numai că, la originea naţiunilor, una serveşte drept instrument celei-
lalte.
. Cap. VIII. DESPRE POPOR100
. , Aşa după cum arhitectul, înainte de a înălţa un mare edificiu, obser-
vă şi sondează terenul pentru a-şi da seama dacă e în stare să-i susţină
greutatea, tot astfel legislatorul înţelept nu începe prin a redacta legi
bune în sine; ci mai întâi cercetează dacă poporul căruia îi sunt desti-
nate este în stare să le suporte. Iată de ce Platon a refuzat să facă legi
pentru Arcadieni şi Cyrenieni101, ştiind că aceste două popoare erau
bogate şi că nu le-ar fi plăcut egalitatea; de aceea au existat în Creta
legi bune şi oameni răi, fiindcă Minos nu disciplinase decât un popor
plin de vicii. Pe pământ au strălucit mii de naţii care n-ar fi putut
niciodată să se împace cu legi bune; şi chiar acelea care le-ar fi putut
accepta n-au avut, în toată istoria lor, decât un răgaz foarte scurt
pentru a o face. Ca şi majoritatea oamenilor, cele mai multe popoare 1*
nu sunt docile decât în tinereţea lor şi, îmbătrânind, devin incorigibile.
O dată ce obiceiurile sunt stabilite şi prejudecăţile înrădăcinate, este
primejdios şi zadarnic să vrei să le reformezi; poporul nu poate suferi
nici să te atingi de relele lui pentru a le distruge, asemenea bolnavilor
stupizi şi lipsiţi de curaj care se înfioară la vederea medicului. -
Aceasta nu înseamnă că, după cum unele boli învălmăşesc toate în
capul oamenilor şi îi fac să uite trecutul, nu se ivesc şi în istoria unor
state epoci violente, când revoluţiile produc asupra poporului aceleaşi
efecte pe care anumite crize le au asupra indivizilor; când oroarea de
trecut ţine loc de uitare şi când statul, prins în focul războaielor civile,
renaşte, ca să spunem astfel, din cenuşa sa, şi îşi redobândeşte vigoa-
rea tinereţii, scăpând din braţele morţii. Aşa s-a întâmplat cu Sparta pe
vremea lui Licurg, cu Roma după Tarquiniu, şi tot astfel a fost în tim-
83. Warburton = teolog englez mort în 1770, autor al unui tratai despre Alianţa
bisericii
cu statul (1736). întreg sfârşitul acestui capitol are in el ceva machiavelic.
Legislatorul
înţelept a recurs la artificii religioase pentru a se impune poporului. Religia este
86. In ediţia din 1762: „Popoarele, întocmai ca şi oamenii.."
purile noastre cu Olanda şi Elveţia, după alungarea tiranilor102.
100 în inima redactare, Rousseau a scris la începutul acestui capitol: „Deşi tratez
aici despre drept şi nu despre interese, nu mă pot împiedica să arunc în treacăt o
privire asupra acelora care sunt indispensabile în orice bună legislaţie" (P. W.
1,483). Metoda se schimbă, deci, întrucâtva. De la dreptul absolut, trecem la fapte
pozitive: legile trebuie să Ce diferenţiate după popoare. Acesta e principiul pe care
îl va aplica în legătură cu polonezii şi corsicanii.
101 Vezi Plutarh: Către un principe ignorant.
102 Rousseau a înţeles cât de şubrede sunt marile monarhii şi a prevăzut o criză
revoluţionară. „Ne apropiem de o stare de criză şi de veacul revoluţiilor." {Emil,
Cartea III.) întreg acest paragraf lasă să se înţeleagă că o revoluţie este
întotdeauna posibilă.
Contractul social 26
Dar asemenea evenimente sunt rare; ele sunt excepţii a căror cauză
se află totdeauna în structura deosebită a statului respectiv. Ele n-ar
putea avea loc de două ori la acelaşi popor; căci poporul se poate
libera atâta vreme cât este numai barbar, dar nu o mai poate face după
ce resortul civil s-a uzat Atunci tulburările îl pot distruge fără ca
revoluţiile să-1 mai poată restabili; astfel că, de îndată ce lanţurile lui
sunt zdrobite, statul se spulberă şi nu mai există: de aici înainte îi
trebuie un stăpân, iar nu un liberator. Popoare libere, nu uitaţi această
maximă: „libertatea poate fi dobândită, dar niciodată recâştigată" 103.
Tinereţea nu înseamnă copilărie104. Pentru naţiuni, ca şi pentru oa-
meni, există o vreme a tinereţii sau, dacă vreţi, o vreme a maturităţii,
care trebuie aşteptată înainte ca ele să fie supuse legilor: dar maturita-
tea unui popor nu este întotdeauna uşor de recunoscut; dacă acţionez
înainte de vreme, încercarea dă greş. Unele popoare sunt disciplinate
încă de la naştere; altele, însă, nici peste zece secole. Ruşii nu vor avea
niciodată cu adevărat o viaţă civică, pentru că au început s-o aibă prea
de timpuriu. Petru™ avea un geniu imitativ; nu avea adevăratul geniu,
acela care creează şi face totul din nimic. Unele dintre lucrurile pe
care le-a făcut au fost bine făcute, dar majoritatea au fost nepotrivite.
El a văzut că poporul său era barbar, dar n-a văzut că încă nu era copt
pentru viaţa civică01; a vrut să-1 civilizeze când ar fi trebuit abia să-1
oţeleas-că. Mai întâi a vrut să facă din supuşii săi nişte germani, nişte
englezi, când ar fi trebuit să înceapă prin a-i face ruşi 105; i-a împiedicat
pe supuşii săi să devină ceea ce ar fi putut fi, convingându-i că erau
ceea ce nu e--au. Aşa procedează unii profesori francezi care îşi
formează elevii ca
90. Petru = Petru cel Mare. Acest pasaj a provocat mânia lui Voltaire care, în
„Idei republicane" (1762), îl apără pe Petru cel Mare şi îi atacă pe Montesquieu şi
Rousseau (Vau-ghan).
91. Textul original spune „police", înţelegând „vie policec". Am tradus
sensul, care este „viată civică" (nota traducătorului).
103 Pentru că un popor îşi pierde libertatea când resortul civil s-a uzat. Tocmai
acest resort îi lipseşte pentru a o putea recuceri. Rousseau se gândeşte aici la
rerAiblicile antice: Atena, Roma. Greşeala sa este de a legifera pe vecie. Eroarea
provine din faptul că el asimilează viaţa unui popor cu viaţa unui om. Nimeni nu-şi
regăseşte niciodată tinereţea. Reminiscenţe de la Machiavclli: Discurs asupra
primei decade a lui Titus Uvius (passim).
104 Această frază lipseşte în ediţia din 1762, ca şi, mai departe, cuvintele „a
tinereţii sau dacă vreţi..."
105 Rousseau a insistat întotdeauna foarte mult asupra necesităţii de a se păstra
caracterul naţional Vezi Guvernământul Poloniei, cap. III şi IV; şi Proiect pentru
Corsîca (P. W. 11,319.)
44 J.-J. ROUSSEAU
să strălucească în vremea copilăriei, pentru ca apoi să nu mai fie nicio-
dată nimic. Imperiul Rusiei va voi să subjuge Europa şi va fi subjugat
el însuşi. Tătarii, supuşii sau vecinii lui, vor ajunge să fie stăpânii lui
şi ai noştri; revoluţia aceasta îmi pare de neînlăturaf'. Toţi regii
Europei, în unanimitate, lucrează pentru a o grăbi.
Cap. LX. URMARE
După cum natura a stabilit staturii unui om bine conformat anumi-
te limite, dincolo de care nu mai găseşti decât uriaşi sau pitici, tot ast-
fel, având în vedere cea mai bună structură a unui stat, există limite
ale întinderii sale care cer ca statul să nu fie nici prea mare, pentru a
putea să fie guvernat, nici prea mic, ca să se poată menţine cu forţe
proprii. Există în orice corp politic un maximum de forţă care nu poate
fi depăşit, şi de care statul adeseori se îndepărtează prin faptul că se
măreşte. Cu cât legătura socială se întinde, cu atât devine mai slabă,
astfel că, în general, un stat mic este, proporţional, mai puternic decât
unul mare91.
O mie de argumente demonstrează această maximă. Mai întâi,
administraţia devine cu atât mai dificilă cu cât distanţele se măresc,
aşa cum o greutate devine cu atât mai grea cu cât este pusă în vârful
unei pârghii mai lungi. Ea ajunge din ce în ce mai împovărătoare, pe
măsură ce treptele ierarhice se înmulţesc: căci fiecare oraş îşi are în
primul rând administraţia sa, plătită de popor; fiecare district şi-o are
pe a sa, plătită tot de popor, apoi fiecare provincie, apoi marile
guvemăminte, satrapiile, vice-regalităţile, care trebuie plătite din ce în
ce mai scump, pe măsură ce urci pe scara ierarhică, şi toate acestea pe
seama nefericitului popor! în sfârşit, se adaugă şi administraţia
supremă, care striveşte totul sub ea Atâtea poveri îi sleiesc neîncetat
pe supuşi: departe de a fi mai bine guvernaţi prin toate aceste corpuri
diferite, sunt guvernaţi mai puţin bine decât dacă ar fi avut peste ei
unul singur. Totodată, abia de le mai rămân resurse pentru cazuri
extraordinare; iar atunci când trebuie să recurgă la ele, statul se află
întotdeauna în pragul ruinei lui106.
Dar aceasta nu e totul: nu numai că guvernământul are mai putină
vigoare şi rapiditate ca să impună respectarea legilor, să împiedice ve-
90. Siguranţa cu care profetizează Rousseau ne face astăzi să surâdem.
Voltaire scria deja: „Curtea din Petersburg ne va privi ca pe nişte mari astrologi,
dacă va afla că unul dintre ucenicii noştri ceasornicari a stabilit ora la care Imperiul
rus urmează a fi distrus". (Idei republicane, paragr. 37; citat de Vaughan.)
91. Aceleaşi idei se găsesc şi in Politica lui Aristotel (TV, 4). Montesquieu
(Spiritul legilor, Cartea VIII) susţine şi el, ca şi Rousseau în Contract (Cartea III), că
guvernământul democratic se potriveşte mai bine statelor mici.
xaţiile, să corijeze abuzurile, să prevină comploturile care se pot pune
la cale în regiunile îndepărtate; dar şi poporul are mai puţină dragoste
pentru şefii pe care nu-i vede niciodată, pentru patrie, care în ochii lui
este nemărginită ca şi lumea, şi pentru concetăţenii săi, care în cea mai
mare parte îi rămân străini. Aceleaşi legi nu se pot potrivi atâtor
provincii diverse, fiecare cu obiceiurile ei deosebite, trăind în climate
opuse şi neputând suporta aceeaşi formă de guvernământ 107. Legi dife-
rite dau naştere numai la tulburări şi confuzii între popoare, care trăind
sub aceiaşi şefi şi având relaţii continue între ele, trec de la unii la
alţii, se unesc unele cu altele, astfel că, supuse fiind altor obiceiuri 108,
106 Critică viguroasă a regimului monarho-feudal.
107 Câţiva ani înainte de revoluţie, Rousseau se mai îndoia încă de posibilitatea
constituirii unei mari naţiuni în care toţi cetăţenii sâ fie legaţi prin patriotism. Şi
cu toate acestea, ideile din Contract vor ajuta la desăvârşirea unităţii naţionale.
Dezvoltarea capitalismului făcea necesară constituirea marilor naţiuni moderne.
Idealistul Rousseau nu putea sâ vadă acest lucru. Deşi elaborează o ideologie care
va folosi patrioţilor revoluţionari, el îşi mărgineşte idealul său naţional la modelul
cetăţilor antice şi al Elveţiei.
108 Critică - generală în filosofia veacului XVIII - a obiceiurilor feudale, atât de
împestriţate.
Contractul social 27
nu pot şti niciodată dacă într-adevăr patrimoniul lor le aparţine. în
această mulţime de oameni, necunoscuţi unii altora şi pe care doar
centrul administraţiei supreme îi adună laolaltă, talentele sunt
îngropate, virtuţile ignorate, viciile nepedepsite. Şefii, copleşiţi de
treburi, nu mai văd nimic prin ei înşişi; statul este guvernat prin
delegaţi In sfârşit măsurile ce trebuie luate pentru a menţine
autoritatea generală, căreia atâţia funcţionari îndepărtaţi vor să i se
sustragă sau să i se substituie, acaparează toate grijile publice. Nu mai
rămâne nimic pentru fericirea poporului, şi abia de mai rămâne ceva
pentru apărarea sa în caz de nevoie. Şi astfel un corp prea mare pentru
alcătuirea sa se prăvăleşte şi piere strivit sub propria sa greutate.
Pe de altă parte, statul trebuie să-şi asigure o anumită bază care să-
i dea soliditate, pentru a putea rezista zguduirilor, care nu vor întârzia,
şi eforturilor pe care va fi silit să le facă pentru a se susţine: căci toate
popoarele au un fel de forţă centrifugă, datorită căreia ele lucrează în
mod continuu unele împotriva altora şi tind a se mări în dauna
vecinilor, întocmai ca şi „vârtejurile" lui Descartes. Cei slabi riscă să
fie curând înghiţiţi; şi nimeni nu se poate apăra decât stabilind
împreună cu toţi ceilalţi un fel de echilibru care să facă astfel încât
apăsarea să fie peste tot oarecum egală*.
Iată deci că există argumente pentru extindere şi argumente pentru
restrângere; şi e un mare talent al omului politic acela de a găsi printre
ele proporţia cea mai avantajoasă pentru conservarea statului. în
general, se poate spune ca cele dintâi, nefiind decât exterioare şi rela-
tive, trebuie subordonate celorlalte, care sunt interne şi absolute". Pri-
mul lucru care trebuie căutat este o alcătuire sănătoasă şi puternică; şi
e bine să contăm mai mult pe vigoarea rezultată dintr-o bună formă de
guvernământ decât pe resursele pe care le oferă un teritoriu întins.
De altfel, cunoaştem cazul unor state constituite în aşa fel încât ne-
cesitatea cuceririlor intra în însăşi constituţia lor şi care, pentru a se
menţine, erau silite să crească mereu. Poate că ele se bucurau mult de
această fericită îndatorire, care le arăta totuşi, o dată cu limita măririi
lor, şi inevitabilul moment al căderii1C0.
98. Cam aceasta este, spune Bcaulavon, ceea ce diplomaţii au numit echilibrul euro-
pean. Statele între ele se află în stare de natură. Rousseau nu vede, în vremea sa,
posi-
bilitatea de a se ajunge la un stadiu superior.
Cap.X. URMARE
Un corp politic poate să fie măsurat în două feluri: prin suprafaţa
sa teritorială şi prin numărul populaţiei; există între aceste două mă-
suri un anumit raport convenabil, care asigură statului adevărata lui
măreţie. Oamenii formează statul, iar terenul hrăneşte oamenii: acest
raport înseamnă deci ca pământul să fie suficient pentru a întreţine pe
locuitorii săi şi ca numărul locuitorilor să fie pe măsura posibilităţilor
pământului de a-i hrăni. In această proporţie rezidă maximul de forţă a
unui număr de populaţie dat. Căci dacă există teren prea mult, paza lui
e prea costisitoare, cultura insuficientă, produsul prisoselnic: aceasta e
cauza apropiată a războaielor defensive. Dacă nu e teren de ajuns,
statul, pentru ceea ce îi lipseşte, este la discreţia vecinilor săi: aceasta
e cauza apropiată a războaielor ofensive. Orice popor care, prin
poziţia sa, nu are altă alternativă decât comerţul sau războiul, este prin
aceasta un popor slab. El depinde de vecini, depinde de evenimente, şi
existenţa lui nu poate fi decât scurtă şi nesigură. El subjugă pe alţii şi
îşi schimbă situaţia, sau e subjugat şi nu mai reprezintă nimic. El nu se
poate menţine liber decât dacă este ori foarte mic'01, ori foarte mare.
44 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 28

Un raport fix între întinderea de pământ şi numărul de oameni, ast-

fel încât acestea să-şi corespundă reciproc, nu se poate calcula precis,
atât din pricina deosebirilor privitoare la calitatea terenurilor, la gradul
lor de fertilitate, natura producţiei, influenţa climatului, cât şi din
pricina deosebirilor ce se remarcă între temperamentele locuitorilor
respec-tivi, unii consumând puţin într-o ţară fertilă, iar alţii
consumând mult pe un sol ingrat Trebuie, de asemenea, să se aibă în
99. Cele dintâi, argumente pentru creştere, sunt relative la forja statelor vecine. Ele
tre-
buie subordonate celorlalte, adică argumentelor pentru restrângere, care nu privesc
de-
cât statul in cauză.
100. Reminiscenţe de la Machiavelli (Discurs asupra Iui Tilus Uvius 1,6) si de
la Montesquieu (Grandoarea şi decadenţa romanilor, IX).
101. Un stat puţin populai şi mic ca întindere nu va provoca pofta de cucerire
vedere fecunditatea femeilor, care poate fi mai mare sau mai mică,
condiţiile mai favorabile sau mai puţin favorabile creşterii populaţiei
pe care le oferă ţara, precum şi volumul de populaţie pe care poate
spera legislatorul să-1 favorizeze prin aşezâmintele sale" 8, astfel încât
el nu trebuie să-şi întemeieze judecata pe ceea ce vede, ci pe ceea ce
prevede, şi nici să se oprească la starea actuală a populaţiei, ci să
conteze mai mult pe aceea la care ea trebuie, în mod natural, să
ajungă. în sfârşit, există mii de prilejuri în care anumite particularităţi
ale locurilor impun sau permit să se cuprindă mai mult teren decât ar
părea că este necesar. Astfel, oamenii se vor întinde mult într-o ţară
muntoasă, în care producţia naturală adică pădurea şi păşunile, cer mai
puţină muncă, unde experienţa arată că femeile sunt mai fecunde decât
la şes şi unde un pământ înclinat, deşi întins, nu dă decât o mică bază
orizontală, singura pe care se poate conta pentru culturi vegetale; şi
dimpotrivă, se pot crea aglomeraţii pe ţărmul mării, chiar şi printre
stânci şi nisipuri aproape sterpe, pentru că pescuitul poate să
înlocuiască în mare măsură produsele pământului, iar oamenii trebuie
să se adune mai mulţi laolaltă ca să-i poată respinge pe piraţi; de
altfel, există şi mai multă înlesnire, datorită coloniilor, pentru ca ţara
să scape de locuitorii supranumerari.
La aceste condiţii, când e vorba de a alcătui un popor, mai trebuie
adăugată una, care nu poate înlocui pe nici una din celelalte, dar fără
care toate celelalte sunt inutile: trebuie să fie belşug şi pace, căci vre-
mea când un stat începe să se pună în ordine, la fel ca şi cea în care se
formează un batalion, reprezintă momentul în care corpul e cel mai
puţin capabil de rezistenţă şi deci e cel mai uşor de distrus. Mai lesne
se poate rezista în mijlocul unei dezordini absolute decât într-un mo-
ment de fierbere, când fiecare e preocupat de rangul său, iar nu de pri-
mejdie. E de ajuns ca un război, o foamete sau o răscoală să se ivească
în asemenea vremuri de criză pentru ca statul să fie inevitabil răsturnat
Aceasta nu înseamnă că n-ar exista destule guvemăminte stabilite
în timpul acestor furtuni; dar în asemenea cazuri, chiar guvernanţii
sunt cei care distrug statul"8. Uzurpatorii provoacă sau aleg
întotdeauna a-semenea vremuri tulburi pentru ca, profitând de spaima
generală, să impună legi destructive, pe care poporul niciodată nu le-
ar adopta dacă şi-ar păstra sângele rece. Alegerea momentului pentru o
legislaţie este unul din semnele cele mai sigure după care se poate
deosebi opera unui tiran.

102. Instituţiile bune pot permite ca populaţia să

crească.
103. Violând pactul social.
48 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 29

Aşadar, care popor este potrivit pentru a i se da o legislaţie" >,?
Acela care, deşi era deja legat printr-o unitate oarecare de origine, de
interese sau de convenţii, n-a purtat încă adevăratul jug al legilor;
acela care nu are nici obiceiuri, nici superstiţii prea înrădăcinate; acela
care nu se teme că ar putea fi copleşit de o invazie subită; acela care,
fără să se amestece în certtuile'vecinilor, poate să reziste singur
împotriva fiecăruia din ei, sau să se ajute cu unul pentru a-1 respinge
pe celălalt; acela unde fiecare membru poate să fie cunoscut de toţi şi
unde nu este nevoie ca un om să fie împovărat peste limitele
rezistenţei umane; acela care nu are nevoie de celelalte popoare şi de
care nici un alt popor nu are nevoie;* acela care nu e nici bogat, nici
sărac şi se poate mulţumi cu ceea ce are; în sfârşit, acela care îmbină
tăria unui popor vechi cu docilitatea unui popor nou. Elementul care
face ca opera de legiferare să fie atât de grea, este nu atât ceea ce
trebuie clădit, cât ceea ce trebuie distrus; iar succesul se obţine atât de
rar, din cauza imposibilităţii de a găsi unită simplicitatea naturii cu
nevoile societăţii. Toate aceste condiţii, e drept, se găsesc foarte greu
strânse laolaltă: iată de ce nu pot vedea decât puţine state bine
constituite.
Mai există în Europa o ţară în stare să primească o legislaţie: este
insula Corsica Bărbăţia şi dârzenia cu care acest brav popor a ştiut să-
şi recucerească şi să-şi apere libertatea, îl fac să merite ca vreun om
înţelept să-1 înveţe cum să şi-o păstreze. Presimt că într-o zi această
mică insulă va uimi Europa109.
Această egalitate, spun ei110, este o himeră, o pură abstracţie, care
nu poate exista în practică. Dar dacă abuzul este inevitabil, înseamnă
oare că nu trebuie să fie cel puţin reglementat? Tocmai pentru că forţa
lucrurilor tinde întotdeauna să distrugă egalitatea, trebuie ca forţa legi-
lor să tindă s-o menţină.
Dar aceste scopuri generale ale oricărei bune legiferări trebuie mo-
dificate în fiecare ţară, în funcţie de raporturile care iau naştere atât
din situaţia locală cât şi din caracterul locuitorilor, pe baza acestor
raporturi trebuie să se dea fiecărui popor un sistem deosebit de
legiferare care să fie cel mai bun, poate nu în sine, dar, în tot cazul,
pentru statul căruia îi este destinat De pildă: pământul este ingrat şi
steril, sau ţara e prea mică pentru oameni? întoarceţi-vă spre industrie
şi meşteşuguri, ale căror produse le veţi schimba cu mărfurile care vă
lipsesc. Dacă vă aflaţi în situaţia contrară, daţi atenţie ogoarelor
mănoase şi dealurilor fertile. Duceţi lipsă de locuitori deşi aveţi un
teren bun? Acordaţi toată grija agriculturii, care înmulţeşte populaţia,
şi eliminaţi meseriile, care n-ar face decât să desăvârşească
depopularea ţării, aglomerând în anumite puncte ale teritoriului puţinii
locuitori pe care îi are*. Deţineţi ţăr

Cap. XI. DESPRE DIFERITELE SISTEME DE

LEGISLAŢIE
Dacă s-ar cerceta în ce anume constă bunul cel mai important din-
tre toate, care trebuie să constituie scopul oricărui sistem de legislaţie,
104. întreg acest paragraf rezumă conţinutul capitolelor VIII, IX şi X.
*Dacă din două popoare învecinate, unul n-ar putea să se dispenseze de celălalt, cel
dintâi s-ar aia într-o situaţie foarte grea, iar al doilea într-o situaţie foarte
primejdioasă. Orice naţie înţeleaptă, într-un astfel de caz, se va strădui cât mai repede 106. Vezi 1,8.
sa-l elibereze pe celălalt de această dependenţă. Republica Thlascala, cuprinsă în * Dacă vreţi să daţi statului trăinicie, apropiaţi cât mai mult cu putinţă treptele
mijlocul imperiului Mexicului, a preferat şase lipsească de sare decât so cumpere de la extreme; nu permiteţi să existe nici oameni prea bogaţi, ş{ nici săraci din calc afară.
Mexicani, sau cliiar s-o primească graţpil înţelepţii tiilascalani şi-au dat seama ce Aceste două stări, in mod firesc inseparabile, sunt deopotrivă de funeste pentru binele
capcană se ascunde sub această llberalitate. In consecinţă, s-au menţinut liberi; şi comun. Din una sc recrutează făuritorii timniei, iar din cealaltă tiranii; traScul cu
acest mic stat, închis in mijlocul unui mare imperiu, a fost in cele din urmă libertatea publică are loc totdeauna între ei: unul o cumpără, altul o vinde"". (Nota
instrumentul pieirii acestuia. (Nota lui Rousseau.) lui Rousseau.)
107. Aceste reflecţii sunt inspirate de istoria republicilor antice.
concluzia ar fi că el se reduce la două obiective principale: libertatea şi
egalitatea, libertatea, pentru că orice dependenţă particulară înseamnă
tot atâta forţă răpită statului ca întreg, şi egalitatea, pentru că libertatea
nu poate să dăinuiască fără ea.
Am mai spus10i în ce constă libertatea civilă; cât priveşte egalitatea,
nu trebuie să se înţeleagă prin acest cuvânt că treptele puterii şi ale bo-
găţiei trebuie să fie absolut aceleaşi, ci că, în ceea ce priveşte puterea,
ea trebuie să fie în afara oricărei violenţe şi să nu se exercite niciodată
decât în virtutea rangului şi a legilor; iar în ceea ce priveşte bogăţia,
nici un cetăţean nu trebuie să fie atât de bogat încât să-1 poată
cumpăra pe altul, şi nimeni atât de sărac încât să fie silit să se vândă*.
Aceasta presupune din partea celor mari moderaţie în bunuri şi
prestigiu, iar din partea celor mici moderaţie în zgârcenie şi în
râvnirea la bunurile altuia.

109 S-a spus că Rousseau prevăzuse apariţia lui Napoleon. E o pură naivitate. In
realitate, rezistenţa energică a corsicanilor sub conducerea Iui Paoli împotriva
Republicii geno-yeze îi impresionase adânc pe filosofi, de pildă pe Voltaire. Poate
că Rousseau visa, scri-jnd aceste rânduri, să aplice Corsicii sistemul său. într-
adevăr, în 1764, i se Uimise din insulă o cerere de a alcătui un proiect de
constituţie, proiect pe care el 1-a redactat, dar care n-a avut nici o urmare.
110 Adversarii teoriei egalitare a lui Rousseau.
* Unele ramuri de comerţ exterior, spune d'Argenson, nu comportă decât o falsă
utilitate pentru un regat in general: câţiva particulari sau chiar câteva oraşe se pot
îmbogâp; dar naţiunea întreagă nu câştigă nimic, şiix>ix>rul nu ajunge într-o stare
mai bună (iepe urma acestui fapt. (Nota lui Rousseau.)
50 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 30

muri întinse şi comode? Umpleţi marea cu corăbii, dezvoltaţi comerţul impresia că s-ar limita la reglementări particulare, care nu sunt însă
şi navigaţia, şi veţi avea o existenţă strălucitoare şi scurtă. Pe decât bolta a cărei cheie o formează moravurile născute încetul cu
ţărmurile voastre marea nu scaldă decât stânci aproape inaccesibile? încetul.
Rămâneţi barbari şi ihtiofagi"8. Veţi trăi astfel mai liniştiţi, poate mai Dintre diversele categorii de legi, singurele în legătură cu subiectul
buni şi, fără îndoială, mai fericiţi. într-un cuvânt, în afară de normele meu sunt cele politice, care alcătuiesc forma de guvernământ
comune tuturor, fiecare poporcuprinde în sine o anumită cauză care
ordonează normele într-un anumit fel şi face ca legislaţia să fie
potrivită numai pentru el. Astfel, odinioară evreii şi, mai recent, arabii
au avut drept scop principal religia; atenienii - literatura; Cartagina şi
Tyrul - comerţul; insula Rhodos - marina; Sparta - războiul, iar Roma
- virtutea. Autorul lucrării Spiritul legilor a arătat în nenumărate
exemple cu câtă măiestrie ştie legislatorul să îndrume legislaţia spre
fiecare dintre aceste scopuri'"1. Structura unui stat devine într-adevăr
solidă şi durabilă atunci când cele de aiviinţă sunt atât de bine
respectate, iar raporturile naturale şi legile cad totdeauna de acord
asupra aceloraşi puncte, încât legile nu fac altceva, ca să spunem aşa,
decât să le asigure, să le sprijine şi să le rectifice pe celelalte. Dar dacă
legiuitorul, înşelându-se în căutarea scopului, porneşte de la alt
principiu decât cel care se naşte din natura lucrurilor, dacă unul tinde
spre servitute şi altul spre libertate, unul spre bogăţie şi altul spre
populaţie, unul spre pace şi altul spre cuceriri, atunci legile vor slăbi
încetul cu încetul, alcătuirea se va schimba, iar statul nu va înceta să
fie frământat până când va fi distrus sau transformat, şi invincibila
natură va reintra în drepturile sale111.

Cap. XII. DIVIZIUNEA LEGILOR

Pentru a ordona întregul sau a asigura cea mai bună formă posibilă
treburilor publice, trebuie luate în considerare diverse relaţii Mai întâi,
acţiunea corpului întreg asupra lui însuşi, adică raportul de la întreg la
întreg sau de la suveran la stat 111; acest raport este compus din cel al
termenilor intermediari, după cum vom vedea mai departe 112.
Legile care reglementează acest raport sunt numite legi politice şi
se cheamă şi legi fundamentale, nu fără oarecare dreptate, în cazul
când aceste legi sunt înţelepte; căci dacă în fiecare stat nu există decât
un singur mod potrivit pentru a-1 ordona, poporul care 1-a găsit
trebuie să-1 menţină; dar dacă ordinea stabilită este rea, de ce oare am
socoti fundamentale nişte legi care o împiedică să fie bună? De altfel,
în orice caz, un popor este întotdeauna în drept să-şi schimbe legile,
chiar şi pe cele mai bune; căci dacă îi place să-şi facă singur rău, cine
ar avea dreptul să-1 împiedice1"?
A doua relaţie este cea a membrilor între ei sau cu corpul întreg.
Acest raport trebuie să fie în primul caz cât mai mic şi în al doilea cât
mai mare cu putinţă, astfel încât fiecare cetăţean să fie într-o perfectă
independenţă faţă de toţi ceilalţi şi într-o extremă dependenţă faţă de
cetate, ceea ce se obţine întotdeauna prin aceleaşi mijloace; căci nu-
mai forţa statului asigură libertatea membrilor săi" r'. Din acest al
doilea fel de raporturi iau naştere legile civile.
Poate fi luată în considerare şi un al treilea fel de relaţie, anume
între om şi lege, adică relaţia dintre nesupunere şi pedeapsă, ceea ce
dă naştere legilor criminale; acestea, în fond, reprezintă nu atât un fel
deosebit de legi, cât o sancţionare a tuturor celorlalte.
Acestor trei feluri de legi li se mai adaugă un al patrulea, cel mai
important din toate, şi anume, legi care nu se sapă nici în marmură
nici în bronz, ci în inimile cetăţenilor; legi care alcătuiesc adevărata
constituţie a statului; legi care zi de zi câştigă puteri noi; care, atunci
când celelalte legi îmbătrânesc sau pier le reanimă sau le iau locul,
menţin poporul în spiritul rânduielilor sale şi înlocuiesc pe nesimţite
forţa autorităţii prin forţa deprinderii. Este vorba de moravuri, de
obiceiuri şi mai ales de opinie - aspecte necunoscute gânditorilor
noştri politici"6; dar de care depinde succesul tuturor celorlalte;
aspecte de care un legislator mare se preocupă în secret, dând

111 Vezi definiţiile 1,6, sfârşit

112 Vezi III. 1.
50 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 31

109. Ihtiofag - care se hrăneşte cu peşte.

110. Vezi Spiritul legilor, XI, 5. Pentru Montesquieu, scopul Romei nu era
virtutea, ci mărirea.
111. Influenţa lui Montesquieu este vădită in tot acest capitol. Ca şi el,
Rousseau recunoaşte câ evoluţia societăţilor se supune unor legi obiective.
Legiuitorul nu poate să transforme pe oameni, să-i „denatureze", decât supunându-
se naturii.
109. Vezi 1,7.
110. Aceleaşi legi asigură independenţa unui individ faţă de ceilalţi şi în
acelaşi timp dependenţa sa fala de stat Această dependenţă asigură libertatea, dat
fiind că ea este aceeaşi pentru toţi particularii.
111. Cu toată părerea contrară a lui Bcaulavon, cel vizat aici nu pare a fi
Montesquieu. Mai curând e vorba dc Grotius şi Pufendorf.
CARTEA III113 Contractul social 53

113 Planul acestei

căiţi este următorul:
a) I şi II. Ce este
guvernământul? Care
este principiul cc
constituie diferitele Iui
forme.
b) III-VII. Diverse
forme de-
guvernământ.
c) VIII si DC. Nu
există forma de
guvernământ care să
se potrivească oricărei
ţări.
d) X-XV.
Guvernământul are
totdeauna tendinţa de
a impieta asupra
suveranităţii. Aceasta
nu se poate menţine
decât graţie unor
adunări periodice.
Poporul trebuie să
evite a recurge la
reprezentanţi
e) XVI şi XVII. Cum
se instituie o formă de
guvernământ
f) XVIII. Cum pot fi
prevenite uzurpările
guvernământului

înainte de a vorbi despre
feluritele forme de
guvernământ, să încercăm a
stabili înţelesul exact al
acestui cuvânt, care încă n-a
fost prea bine lămurit
Cap.I. DESPRE
GUVERNĂMÂNT ÎN
GENERAL
. înştiinţez pe cititori că
acest capitol trebuie să fie citit
cu răbdare, căci nu cunosc
arta de a fi limpede pentru
cine nu vrea să fie atent
Orice acţiune liberă are
două cauze care colaborează
pentru a o produce: una
morală, adică voinţa care
determină actul; alta fizică,
adică puterea care o Membrii acestui corp se
îndeplineşte. Când merg spre
un obiect, trebuie în primul
rând să vreau să merg într-
acolo; în al doilea rând,
trebuie să mă ducă picioarele.
Un paralitic care ar -vrea să
alerge şi un om sprinten care
n-ar vrea, vor rămâne
amândoi pe loc. Corpul politic
are aceleaşi mobiluri: şi la el
putem deosebi forţa şi voinţa-
una sub numele de putere
legislativă, cealaltă sub numele
de putere executivă114. Nimic nu
se face sau n-ar trebui să se
facă fără concursul lor.
Am văzut că puterea
legislativă aparţine poporului
şi nu-i poate a-parţine decât
lui. Este uşor de văzut,
dimpotrivă, pe temeiul
principiilor stabilite mai
înainte115 că puterea executivă
nu poate să aparţină obştei, ca
legislatoare sau suverană,
pentru că această putere nu e
114 Vezi Spiritul legilorXi, 6.
Montesquieu "deosebeşte puterea
legislativă de puterea executiva.
Dar la el suveranitatea este
divizată. La Rousseau
guvernământul nu participa defel
Ia suveranitate, ci se mărgineşte să
execute legile. Mai departe:
„confundat în mod nepotrivit" se
referă la Montesquieu, căruia
Rousseau îi reproşează că face o
confuzie
115 Vezi II, 4 şi 6.
formată de cât din acte
particulare care nu sunt de
resortul legii şi în consecinţă
nici de cel al suveranului, ale
cărui acte nu pot fi decât legi.
Forţei publice îi trebuie un
agent al ei care s-o unească şi
s-o pună în acţiune potrivit
directivelor voinţei generale,
care să servească la crearea
legăturii dintre stat
şi.suveran* şi care să însemne
întrucâtva, în persoana
publică, ceea ce înseamnă în
om uniunea sufletului cu tru-
pul116. Iată care e în stat rostul
guvernământului, confundat
în mod nepotrivit cu
suveranul, al cărui instrument
este.
Prin urmare, ce este
guvernământul? Un corp
intermediar, plasat între
supuşi şi suveran pentru
legătura lor reciprocă şi
însărcinat cu aplicarea legilor
şi menţinerea libertăţii, atât
civile cât şi politice.
numesc magistraţi sau regi',
adică guvernatori, iar corpul
întreg poartă numele de
principe117*. Aşadar, au multă
dreptate cei care susţin că
actul prin care un popor se
supune unor şefi nu este un
contracr'. Nu este decât o
însărcinare118, o slujbă în care,
ca simpli slujitori ai
suveranului, ei exercită în
numele lui puterea pe care lea
încredinţat-o şi pe care el o
poate limita, modifica şi lua
înapoi când doreşte,
116 Deosebirea carteziană între
suflet şi corp. Rousseau nu s-a
abătut niciodată de la a-ecastăidee.
117 „Rege": în latineşte rex, face
parte din aceeaşi familie de cuvinte
ca şi regere. a dirija, a guverna.
Rousseau subliniază aici că trebuie
sa deosebim pe rege de suveran.
Singurul exemplu istoric pe care se
poate sprijini este cel al Spartei,
unde erau doi regi în acelaşi timp,
exercitând o adevărată
magistratură.
118 în mai 1790 Robespierre,
discutând dreptul regelui de a
declara război, spune: „este inexact
să se spună reprezentantul naţiunii.
Regele este slujitorul şi delegatul
naţiunii pentru a executa voinţa
naţională (chemări la ordine). Daca
expresiile melc mâhnesc pe cineva,
trebuie să le retractez. Prin slujitor
n-am vrut să înţeleg decât slujba
cea mai înaltă, sarcina sublimă de a
executa voinţa generală."
mstrăinarea unui astfel de între produsul sau puterea
drept fiind incompatibilă cu guvernământului luat în sine
natura corpului social şi şi produsul sau puterea
potrivnică scopului asociaţiei. cetăţenilor, care sunt pe de o
Vom numi deci parte suverani şi pe de altă
^vemâmânrsau administraţie
parte supuşi
supremă exercitarea legitimă
a puterii executive, şi principe Mai mult încă, nu s-ar
sau magistrat omul sau corpul putea schimba nici unul dintre
însărcinat cu această aceşti trei termeni fărâ să
administraţie. dispară de îndată proporţia.
în guvernământ se găsesc Dacă suveranul vrea să guver-
forţele intermediare ale căror neze, dacă magistratul vrea să
raporturi îl alcătuiesc pe acela facă legi sau dacă supuşii
de la întreg la întreg'" sau de refuză să asculte, dezordinea
la suveran la stat ia locul ordinii, forţa şi voinţa
nu mai acţionează în armonie,
iar statul descompus cade în
despotism sau în anarhie119. In
sfârşit, după cum nu există
decât o singură medie
4. Vezi definiţiile „statului" şi „suveranului" 0,6,
sfârşit).
7. „iVincipe": predecesorii lui Rousseau (Machiavelli etc.) înţeleg prin acest cuvânt
o per-
soană. Rousseau dă acestui cuvânt un înţeles deosebit.
* Astfel, la Veneţia se dă colegiului titulatura de serenissime principe chiar când
dogele nu este de faţă. (Nota lui Rousseau.)
8. Vezi mai departe III, 16. Şefii nu sunt o putere distinctă de suveran. Nu există deci
po-
sibilitatea unui contract
10.Adică ansamblul cetăţenilor consideraţi ca activi (suveranul) faţă de ansamblul
cetă-
ţenilor, sau supuşii, consideraţi ca pasivi (statul). Aici începe o demonstraţie
matematică,
expusă în termeni care azi nu mai sunt folosiţi şi care alcătuieşte unul din
fragmentele
cele mai greoaie ale Contractului social. Rousseau vrea să dea expunerii sale o formă
rigu-
roasă; dar nici o formulă matematică nu poate exprima complexitatea raporturilor
Putem reprezenta acest din proporţională in fiecare
urmă raport sub forma raport, tot astfel nu există
extremilor unei proporţii decât un singur guvernământ
continue in care media bun cu putinţă într-un stat.
proporţională ar fi Cum însă mii de evenimente
guvernământul". pot schimba raporturile din
Guvernământul primeşte de la sânul unui popor, nu numai că
suveran ordinele pe care le dă diferite guvernăminte pot fi
poporului; şi pentru ca statul bune pentru diferite popoare,
să aibă un bun echilibru, dar ele pot fi bune şi pentru
trebuie ca totul să fie
compensat, să existe egalitate 119 Dacă puterea
J.-J. Rousseau". Autorul a recurs la Alexandre Saverien, Dicţionar
guvernământului creşte universal
prea mult de
matematică şi dc fizică (1753), şi la Dicţionarul enciclopedic
în raport cu cea aalsupuşilor,
matematicilor
dome-de
d'Alembert, abatele Bossuet, de la Lande, Condorcet etc (1789) şi la Elemente de
niul legilor şi cel al hotărârilor
geometrie ale părintelui Lamy (ediţia a 4-a, 1710), lucrare pe care Rousseau o avea
in biblioteca sa. Articolul face dovada că Rousseauparticulare
folosease vor confunda.
termenii de matematică
cu sensul exact pe care il aveau în vremea sa. Aşadar, iximejdie de despotism,
idee care-1 urmăreşte pe Rousseau.
11. In secolul XVIII se numea „i>ro |X)rţie continuă" o proporţie in care
Dacă (Mierea guvernământului
numărătorul creste prea mult, atunci el va jMteacelei
da putere de lege
de-a doua fracţii era egal cu numitorul cetei dintâi. De pildă: dc.
deciziilor sate particulare:
despotism.
Se ştie că dacă -|— -jj- atunci ac-tf.b este media proporţională intre a şiprea
c.
Iar dacă supuşii ajung
Fie deci S, Suveranul puternici, atunci învinge anarhia
G, Guvernământul
St, Statul (supuşii) Rousseau
alcătuieşte următoarea proporţie:
Ceea ce înseamnă că suveranul trebuie să aibă tot atâta putere asupra
guvernământului, cât are şi guvernământul asupra siuMţilor. Se poate vedea că
acelaşi popor, în timpuri Or, cu cât voinţele
diferite. particulare se leagă mai puţin
de voinţa generală, adică cu
încercând să dau o idee cât moravurile se leagă mai
asupra feluritelor raporturi puţin de legi, cu atât forţa re
care pot exista intre aceste
două extreme, voi lua ca 14. Când numărul cetăţenilor creşte, individul rămâne sujxis în întregime
suveranului,
exemplu numărul populaţiei, dar unui suveran mai puternic, din a cărui inilere el deţine o parte din ce în ce mai
ca fiind un raport120 mai uşor mică
de exprimat St rămâne egal cu 1, iar S creşte. în exemplul luai de Rousseau, -J^ - W®®® .
Să presupunem că statul e
alcătuit din zece mii de Legea apasă, întreagă, asupra Decanii supus, care, in calitate de membru al
suveranului, nu participă decâl cu un voi la elaborarea ci. Iată dc ce libertatea scade
cetăţeni Suveranul nu poate fi pe măsură ce poporal creşte.
considerat decât în mod
colectiv şi in corpore; dar fie-
care particular, în calitate de
supus, este considerat ca
individ; astfel suveranul este
faţă de supus întocmai ca 10
000 faţă de 1; cu alte cuvinte,
fiecare membru al statului are
ca parte a lui a zecea mia
parte din autoritatea suverană,
deşi îi este supus în întregime.
Dacă poporul ar fi compus din
o sută de mii de oameni,
situaţia supuşilor nu s-ar
schimba şi fiecare om ar purta
în aceeaşi măsură întreaga
povară a legilor, în timp ce
votul său, redus la a suta mia
parte, va avea o influenţă de
zece ori mai mică în
redactarea lor. Astfel, supusul
rămânând mereu unul,
raportul suveranului creşte
potrivit cu numărul
cetăţenilor. De unde urmează
că cu cât statul creşte, cu atât
libertatea scade".
Când spun că raportul
creşte, înţeleg că se
depărtează de egalitate. Astfel,
cu cât rajwrtul este mai mare
în sensul în care îl înţeleg
geometrii, cu atât este mai
puţin în raport în sensul
obişnuit al cuvântului; în
primul caz, raportul
considerat din punct de vedere
cantitativ se măsoară prin
exponent; iar în celălalt caz,
raportul fiind considerat după
identitate, se estimează prin
asemănare121.

120 Beaulavon observă pe bună Exponentul este ceea ce

dreptate câ acest termen (raport),
folosit când în sens matematic,
când in sens politic, dă naştere la
dificultăţi. Rousseau ne atrage aici
atenţia că simplifica în mod voit
problema vorbind numai de
numărul poporului, care nu e decât
unul din factorii ce trebuie studiaţi.
121 Rousseau deosebeşte două
înţelesuri ale cuvântului „raport":
a) Sensul matematic. Raportul se
exprimă printr-o fracţie.
numim astăzi cât: - j-» c.
c este catul. Cu cât a creşte în
raix)rt cu b, cu atât c este mai
mare.
b) Sensul curent Două obiecte au
între ele un raport când se
aseamănă unul cu altul. Aşadar,
limbajul matematic şi limbajul
curent sunt o|xise. Cu cât raportul
matematic
-f- este mai mare, cu atât a şi b au
mai puţin rajiort Snlre ele (în
sensul curent).
56 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 35

presivă trebuie să crească. Deci guvernământul, ca să fie bun, trebuie să slăbească în sfârşit, dacă s-ar întâmpla ca principele să aibă o voinţă
să fie cu atât mai puternic cu cât poporul este mai numeros10. particulară mai activă decât cea a suveranului şi dacă ascultând de
Pe de altă parte, creşterea statului punând în faţa deţinătorilor auto- această voinţă particulară, ar folosi forţa publică aflată în mâinile sale,
rităţii publice mai multe ispite şi posibilităţi de a abuza de puterea lor, astfel încât ar exista, ca să zic aşa, doi suverani, unul de drept şi altul
cu cât guvernământul trebuie să aibă mai multa forţă pentru a stăpâni
poporul, cu atât suveranul trebuie să aibă şi el mai multa forţă pentru a
putea stăpâni guvernământul. Nu mă refer aici la o forţă absolută, ci Ia
forţa relativă a diferitelor părţi ale statului122.
Rezulta din acest dublu raport că proporţia continuă dintre suveran,
principe şi po|X>r nu este o idee arbitrară, ci o consecinţă necesară a
naturii corpului politic. Mai rezultă încă ceva- dat fiind că unul din ex-
tremi, anume poporul, ca supus, este fix şi reprezentat printr-o unitate,
ori de câte ori raportul dublu creşte sau scade, creşte sau scade cores-
punzător şi raportul simplu, astfel încât, drept consecinţă, termenul
mediu se schimbă şi el123". Ceea ce ne arată că nu există o formă de
guvernământ unică şi absolută, ci pot exista guvemăminte diferite prin
natura lor, după cum există şi state diferite ca mărime
Dacă, încercând să ridiculizeze acest raţionament, cineva ar afirma
că, pentru a găsi această medie proporţională şi pentru a se forma cor-
pul guvernământului nu ar fi nevoie, după mine, decât să extragi rădă-
cina pătrată din numărul populaţiei124, voi răspunde că nu am luat
numărul populaţiei decât ca un exemplu, că raporturile de care vorbesc
nu se măsoară numai prin numărul oamenilor, ci în general prin
cantitatea de acţiune125, care este un rezultat al unei mulţimi de cauze,
şi că în definitiv, dacă pentru a mă exprima cu mai puţine cuvinte
împrumut pentru o clipă termeni din geometrie, aceasta nu înseamnă
că nu aş şti că pre cizia geometrică nu îşi are locul când e vorba de
cantităţi morale".
Guvernământul este în mic ceea ce este în mare corpul politic în
care e cuprins. Este o persoană morală, înzestrată cu anumite facultăţi,
activă ca suveranul, pasivă ca statul şi care poate fi descompusă în alte
raporturi de acelaşi fel. De unde rezultă, în consecinţă, o proporţie
nouă; apoi alta înăuntrul acesteia, potrivit treptelor ierarhice ale tri-
bunalelor, până ce se ajunge la un termen mediu indivizibil, adică la un
singur conducător sau magistrat suprem, pe care ni-1 putem repre-
zenta, în seria acestei progresii, ca unitatea între seria fracţiunilor şi
aceea a numerelor".
Fără a ne încurca în această mulţime de termeni, ne vom mulţumi
să considerăm guvernământul ca un corp nou în stat, deosebit de popor
si de suveran şi intermediar între unul şi celălalt.
între aceste două corpuri există deosebirea esenţială că statul există
prin el însuşi, în timp ce guvernământul nu există decât prin suve ran.
Astfel că voinţa dominantă a principelui nu este sau n-ar trebui să fie
decât voinţa generală adică legea; puterea lui nu e decât puterea
publică concentrată în el; de îndată ce el vrea ca, prin propria sa pute-
re, să facă vreun act absolut şi independent, legătura întregului începe

122 Nu e vorba de valoarea absolută a forţelor, ci de raportul dintre ele. Scopul c

ca proporţia -Şr'-S- să rămână adevărată.
O St
123 Beaulavon citează o definiţie din secolul al XVIII-lea. „Raportul dublat este
ceea ce rezultă din înmulţirea a două ra|x>rturi egale, care se numesc fiecare în
parte raport sau
raţiune simplă." In proporţia stabilită mai sus, raportul dublat este -MrX-^h.
Cum insa St este totdeauna egal cu 1 (vezi mai sus), raportul dublat este deci *y - S
Dacă Screşte, raportul -^-creşte şi eL Pentru ca proi»rţia ~ - ~ să rămână
adevărată, trebuie ca G să crească.'7
Cam multe calcule pentru a se ajunge la ideea simplă că atunci când populaţia
creşte, forţa guvernământului trebuie sa crească şi ea.
124 Dacă S- 10 000 şi St - 1. atunci C-VlOOOO.
125 .Acţiune", în sensul din veacul al XVIll-lea, adică travaliul îndeplinit de o
forţă (Halb-wachs).
56 J.-J. ROUSSEAU
16.Cu cât poporul este mai numeros, cu atât sunt mai multe şanse ca purtarea indi-
vizilor (moravurile) să se îndepărteze de voinţa generală (exprimată prin lege).
Contractul social 36
21. Nici Rousseau nu dă deci acestor calcule o importantă excesivă, ele
trebuind, dii|)ă părerea lui, să folosească numai pentru a reda în mod elocvent
gândirea sa. Cum însă expresiile matematice de care se foloseşte şi-au schimbat intre
timp sensul rezultatul nu este prea fericit pentru noi.
22. In guvernământ există o serie de consilii sau tribunale. Se pot regăsi în ele
aceleaşi piuiwrţii între suveran, guvernământ şi su|xişi, suveranul devenind în acest
caz guvernământul considerat in ansamblul său, iar supusă fiecare din consiliile
guvernamentale, guvernământul fiind |>ersoana sau persoanele sau organismele
care exercită un rol diriguitor in ansamblul guvernamcntaL Aceeaşi proporţie poate
fi stabilită (potrivit ordinii tribunalelor) şi în interiorul fiecăruia dintre organismele
guvernamentale, până când vom găsi drept corp intermediar magistratul suprem.
Vom reprezenta proporţia din interiorul guvernământului in felul următor -^r~-^p-
•
S' reprezintă un număr întreg, dat fiind că el exprimă guvernământul in ansamblul
său. SI' reprezintă o fracţie, pentru că este acea fracţiune de putere care e deţinută
de către un organism guvernamental. S-ar părea că Rousseau se gândeşte mai ales
la constituţia Genevei, destul de complicată, unde, teoretic, puterea este în mâna a
trei consilii suprapuse şi unde primul sindic. Care |)rezideazâ fiecare din aceste trei
consilii, joacă rolul de magistrat suprem. Mai târziu, Rousseau va băga de seamă că
de fapt, puterea întreagă aiiailinc Micului consiliu sau Consiliului celor 25.
58 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 37

de fapt, în acelaşi moment uniunea socială ar dispare şi corpul politic
s-ar dizolva126.
Cu toate acestea, pentru ca corpul guvernământului să aibă o exis-
tenţă, o viaţă reală care să-1 distingă de corpul statului, pentru ca toţi
membrii săi să poată lucra în armonie, şi pentru a corespunde scopului
pentru care a fost creat, el are nevoie de un eu deosebit, de o sensibili-
tate comună membrilor săi, de o forţă, de o voinţă proprie care să tindă
spre conservarea sa. Această existenţă deosebită presupune adunări,
consilii, putere de a delibera, de a hotărî, drepturi, tiduri şi privilegii
care să aparţină exclusiv principelui şi care să facă slujba magistratului
cu atât mai onorabilă cu cât este mai grea. Dificultatea constă în a rân-
dui corpul acesta subaltern în corpul întregului în aşa fel încât el să nu
strice alcătuirea generală întărindu-şi-o pe a sa; să distingă întotdeauna
forţa sa particulară, destinată propriei sale conservări, de forţa publică,
destinată conservării statului, şi, într-un cuvânt, să fie întotdeauna gata
să sacrifice guvernământul în interesul poporului, iar nu poporul în in-
teresul guvernământului".
De altfel, deşi corpul artificial al guvernământului este opera unui
alt corp artificial, astfel că nu are, întrucâtva, decât o viaţă împrumuta-
tă şi subordonată, aceasta nu face ca el să nu poată acţiona cu mai mul-
tă sau mai puţină vigoare sau rapiditate şi să nu se bucure, pentru a
spune astfel, de o sănătate mai mult sau mai puţin robustă.
In sfârşit, fără să se îndepărteze direct de scopul pentru care a fost
creat, se poate totuşi îndepărta mai mult sau mai puţin, după felul în
care este constituit
Din toate aceste deosebiri se nasc relaţiile diverse pe care guver-
nământul trebuie să le aibă cu corpul statului, potrivit relaţiilor acci-
dentale şi particulare prin care acelaşi stat se modifică. Căci, adeseori,
guvernământul cel mai bun în sine va ajunge să fie cel mai defectuos
dacă raporturile lui nu se vor fi modificat127 potrivit defectelor corpului
politic căruia îi aparţin.
mai mult din această forţă faţă de membrii săi, cu atât îi va rămâne
mai putin pentru a acţiona asupra poporului.
Deci, cu cât magistraţii vor fi mai numeroşi, cu atât guvernământul
va fi mai slab. Această maximă fiind fundamentală, ne vom strădui s-o
lămurim mai bine.
Putem deosebi în persoana magistratului trei voinţe esenţiale deo-
sebite: mai întâi, voinţa proprie a individului, care nu tinde decât spre
folosul său particular, în al doilea rând, voinţa comună a magistraţilor,
care se referă exclusiv la avantajul principelui™ şi pe care o putem
numi voinţă de corp; ea este generală faţă de guvernământ şi
particulară faţă de stat din care face parte guvernământul; în al treilea
rând, voinţa poporului sau voinţa suverană, care este generală atât faţă
de stat considerat ca întreg, cât şi faţă de guvernământ, considerat ca o
parte din întreg.
într-o legislaţie perfectă, voinţa particulara sau individuală trebuie
să fie nulă; voinţa de corp a guvernământului trebuie să fie foarte sub-
ordonată, şi în consecinţă voinţa generală sau suverană trebuie să fie
întotdeauna dominantă şi să constituie regula unică a tuturor celorlalte.
Potrivit ordinii naturale, dinipotrivă, aceste voinţe diferite devin
mai active pe măsură ce se concentrează 130. Astfel, voinţa generală
este întot

26. Principele este un întreg colectiv; guvernământul, un ansamblu de

indivizi. Vezi mai sus can. I. Principele corespunde cu suveranul, guvernământul cu
statul.
27. „Magistrat", sens abstract: ansamblul magistraţilor, considerat ca un
întreg. Corpul magistralilor este principele.
24.Având grijă ca, înainte dc toate, să evite despotismul, Rousseau se lasă aici
călăuzit
de două preocupări contrarii: să evite ca voinţa guvernământului să se confunde cu 30. Adică a ansamblului guvernământului: voinţa sa este generala faţă de
cea guvernământ,
Cap. II. DESPRE PRINCIPIUL CARE CONSTITUIE adică fală dc fiecare din membrii guvernământului.

DIVERSELE FORME DE GUVERNĂMÂNT

Pentru a expune cauza generală a acestor deosebiri, trebuie să deo-
sebim principele de guvernământ 20, aşa cum am deosebit mai înainte
statul de suveran.
Corpul magistratului21 poate să fie compus dintr-un număr mai
mare sau mai mic de membri. Am spus că raportul de la suveran la
supuşi este cu atât mai mare cu cât poporul este mai numeros; printr-o
analogie evidentă, putem spune acelaşi lucru şi despre guvernământ
faţă de magistraţi128.
Or, forţa totală a guvernământului fiind întotdeauna cea a
statului129, ea nu variază; de unde concluzia că, cu cât va întrebuinţa

126 Aici este ixiternic exprimată ideea că des|X>tismul principelui, când se

sustrage voinţei suveranului, duce la distrugerea corpului |x>litic.
127 A fost adoptat, după Vaughan şi Halbwachs, textul din 1782. Beaulavon
respectă ]>e cel din 1762, care spune „se vor fi modificat", in loc de „nu se vor fi
modificat".
128 Nu e vorba aici decât de magistraţii supremi (Vezi cap, III, sfârşit) care
(«rticipâ la guvernământ, iar nu de ansamblul funcţionarilor.
129 Forţa de care dispune guvernământul este cea a ţării întregi :j>ersoane şi 130 Adică se raportează la un număr din ce în ce mai restrâns de indivizi. Se
bunuri. vede din a-ceste două paragrafe câ legislaţia perfectă se opune ordinii naturale.
60 J.-J. ROUSSEAU
deauna cea mai slabă, voinţa de corp venind în al doilea rând, iar voin-
ţa particulară fiind în fruntea lor, astfel că în guvernământ fiecare
membru este mai întâi el însuşi, apoi magistrat şi abia la urmă
cetăţean: o gradaţie direct opusă celei cerute de ordinea socială.
Presupunând că întreg guvernământul ar fi în mâinile unui singur
om, iată voinţa particulară şi voinţa de corp perfect reunite, şi prin ur-
mare, aceasta din urmă ajunsă la cel mai înalt grad de intensitate pe
care-1 poate atinge. Cum însă folosirea forţei depinde de gradul de
voin-ţă şi cum forţa absolută a guvernământului nu variază, înseamnă
că cel mai activ guvernământ este cel al unuia singur131.
Dimpotrivă, dacă unim guvernământul cu autoritatea legislativă,
dacă facem din suveran principe şi din toţi cetăţenii magistraţi, atunci
voinţa de corp, confundându-se cu voinţa generală, nu va avea mai
multă autoritate decât ea, şi va lăsa voinţa particulară în deplinătatea
foiţei sale. Astfel guvernământul, având aceeaşi forţă absolută, se va
afla la minimum de forţă relativă sau de activitate.
Aceste raporturi sunt incontestabile, şi ele pot fi confirmate şi prin
alte consideraţii. Vedem, de pildă, că fiecare magistrat este mai activ
în corpul său decât este fiecare cetăţean într-al lui şi că, în consecinţă,
voinţa particulară are mai multă influenţă în actele guvernământului
decât în cele ale suveranului; căci fiecare magistrat este aproape
întotdeauna însărcinat cu unele funcţiuni ale guvernământului, în timp
ce fiecare cetăţean, luat în parte, nu are nici o funcţiune de-a
suveranităţii". De altfel, cu cât statul creşte, cu atât forţa sa reală
sporeşte, deşi nu în proporţie cu întinderea sa; dacă statul rămâne însă
acelaşi, zadarnic se înmulţesc magistraţii, căci guvernământul nu va
câştiga astfel o mai mare forţă reală, dat fiind că această forţă este cea
a statului, a cărui mărime rămâne egală. Astfel forţa relativă sau
activitatea guvernământului scade, fără ca forţa sa absolută sau reală31
să poată creşte.
Tot astfel, este sigur că rezolvarea treburilor curente devine tot mai
lentă pe măsură ce creşte numărul celor care sunt însărcinaţi cu ele, şi
că, acordându-se prea multă atenţie prudenţei, nu mai rămâne loc şi
pentru împrejurări fericite, că adesea se pierde prilejul şi că, tot chib-
zuind, adeseori se pierde rodul chibzuielii.
33. Fiecare magistrat joacă un rol mai mare în guvernământ decât fiecare
cetăţean în suveran. Deci voinţa sa particulară are mai multă influenţă asupra
actelor dc guvernământ, şi cu cât magistraţii sunt mai numeroşi cu atât aceste
voinţe particulare se contracarează mai mult. Alt motiv pentru care un
guvernământ numeros este mai slab.
34. Forţă relativă la un guvernământ ca atare; forţă absolută sau reală, cea a
statului în totalitatea sa.
Am dovedit că guvernământul slăbeşte pe măsură ce magistraţii se
înmulţesc; am dovedit mai înainte şi că, cu cât pooprul este mai nu-
meros, cu atât forţa represivă trebuie să crească. De aici urmează că
raportul dintre magistraţi şi guvernământ trebuie să fie inversul rapor-
tului dintre supuşi şi suveran; cu alte cuvinte, cu cât creşte statul, cu
atât guvernământul trebuie să se restrângă, în aşa fel încât numărul
conducătorilor să scadă în raport cu creşterea numărului populaţiei.
De altfel, nu vorbesc aici decât de forţa relativă a
guvernământului, iar nu de rectitudinea sa: căci, dimpotrivă, cu cât
magistratul este mai numeros, cu atât voinţa de corp se apropie de
voinţa generală, în timp ce cu un magistrat unic aceeaşi voinţă de corp
nu mai este, după cum am arătat, decât o voinţă particulara Astfel, se
pierde pe de o parte ceea ce se poate câştiga de cealaltă, iar arta
legislatorului constă în a şti să fixeze punctul în care forţa şi voinţa
131 Montesquieu, fără să trateze totuşi diversele voinţe ca pe nişte forţe într-o
problemă mecanică, atribuise deja guvernământului monarhic mai multă
promptitudine decât celui republican.
Contractul social 38
guvernământului, aflate mereu în proporţie reciprocă, se combină în
raportul cel mai avantajos pentru Stat?132.
Cap. III. ÎMPĂRŢIREA GUVERNĂMINTELOR133
Am văzut în capitolul precedent de ce există diverse feluri sub for-
me de guvernământ, potrivit numărului de membri din care este alcă-
tuit guvernământul; rămâne să vedem, în capitolul de faţă, cum se face
această împărţire.
Suveranul poate, în primul rând, să încredinţeze guvernământul in
tregului popor sau celei mai mari părţi a lui, în aşa fel încât să existe
mai mulţi cetăţeni magistraţi decât cetăţeni simpli particulari. Această
formă de guvernământ se numeşte democraţie.
El poate, de asemenea, să restrângă guvernământul în mâinile unui
mic număr de oameni, astfel încât să existe mai mulţi cetăţeni simpli
decât magistraţi; această formă poartă numele de aristocraţie.
în sfârşit, el poate concentra întreg guvernământul în mâinile unui
magistrat unic, de la care toţi ceilalţi îşi deţin puterea Aceasta a treia
formă este cea mai obişnuită şi se numeşte monarhie sau guvernământ
regal.
Trebuie să observăm că toate aceste forme, sau cel puţin primele
două, pot fi extinse sau restrânse, având în această privinţă o libertate
destul de mare; căci democraţia poate să cuprindă întreg poporul sau
să se restrângă doar la jumătatea lui. La rândul ei, aristocraţia poate,
de la jumătatea poporului, să se restrângă în mod nedeterminat până la
cel mai mic număr. Regalitatea însăşi este susceptibilă de oarecare
împărţire. Sparta a avut întotdeauna, potrivit constituţiei sale, doi regi;
şi s-au putut vedea în Imperiul roman până la 8 împăraţi dintr-o dată,
fără să se poată spune totuşi că Imperiul ar fi fost împărţit Aşadar, e-
xistă un punct în care fiecare formă de guvernământ se confundă cu
forma următoare, şi se poate ca, numai sub aceste trei denumiri, gu-
35. Rousseau continuă să folosească metoda sa matematică, stabilind raporturi
funcţio-
nale între numărul magistraţilor şi volumul populaţiei, apoi intre forţa şi voinţa
guvernă-
mântului. Bcaulavon protestează, pe drept cuvânt] împotriva modului dc a trata
aceste
din urmă noţiuni ca şi când ar fi maximi ce se poţ măsura. Dar ceea ce trebuie
subliniat
vernământul să fie în realitate susceptibil de tot atâtea forme diferite
câţi cetăţeni cuprinde statul.
Mai mult încă acelaşi guvernământ putându-se subîmpărţi, în anu-
mite privinţe, în mai multe părţi, una administrată într-un fel şi alta în
alt fel, pot rezulta din combinarea acestor trei forme o mulţime de for-
me mixte, dintre care fiecare se poate înmulţi prin toate formele
simple.
în toate timpurile s-a discutat mult asupra celei mai bune forme de
guvernământ fără a se ţine seama că fiecare formă poate să fie în anu-
mite cazuri cea mai bună şi în altele cea mai rea134.
Dacă în diferitele forme de state, numărul magistraţilor supremi
trebuie să fie în raport invers cu cel al cetăţenilor, urmează că, în ge-
132 Montesquieu, fără să trateze totuşi diversele voinţe ca pe nişte forţe într-o
problemă mecanică, atribuise deja guvernământului monarhic mai multă
promptitudine decât celui republican.
133 Rousseau reia, în urma multor altora, clasificarea guvernămintelor. Vezi
Republica lui Platon, Care deosebeşte 5 feluri dc guvemăminte; şi Politica lui
Aristotcl (III, 5), care porneşte de la aceleaşi date numerice ca şi Rousseau, dai- le
depăşeşte repede, pentru a tine seama de complexitatea faptelor. Teoria clasică este
cea a lui Aristotcl; de ea se apropie Rousseau cel mai mult; această teorie fusese
reluată deja de cugetătorii politici din Renaştere, in special de Machiavelli (Discurs
asupra Iui Titus IJviusşi Principele) şi de Jean liodin (Republica).
Clasificarea lui Montesquieu este întrucâtva diferită. Vezi Spiritul legilor (II, 1 şi
2). Adevărata originalitate a lui Rousseau stă in deosebirea pe care o face intre
suveran şi guvernământ
134 Orice formă de guvernământ este legitimă, cu condiţia să se întemeieze pe
suveranitatea poporului.
60 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 39

neral, guvernământul democratic se potriveşte mai bine statelor mici,

aristocraţia celor mijlocii şi monarhia celor mari3". Această regulă se
poate deduce direct din principiile deja stabilite. Dar ce te faci cu mul-
ţimea împrejurărilor care pot da naştere la excepţii?

Cap. IV. DESPRE DEMOCRAŢIE

Cel care face legile ştie mai bine decât oricine cum trebuie să fie
îndeplinite şi interpretate. Sar părea deci că nu e cu putinţă să existe o
constituţie mai bună decât cea în care puterea executivă este unită cu
cea legislativă; dar tocmai aceasta face ca un astfel de guvernământ să
fie insuficient în anumite privinţe, din pricină că lucruri care ar trebui
să fie deosebite nu sunt deosebite, iar principele şi guvernul fiind ace-
38. Putem admira felul în care raţionamentele matematice ale lui Rousseau ajung
totuşi
sa se apropie de faptele pe care le putem cunoaşte: opoziţia între marile monarhii si
mi-
ale republici (dcmocrauce sau aristocratice): antichitate, Veneţia, Geneva. De fapt,
cal-
eaşi persoană nu alcătuiesc, ca să spun astfel, decât un guvernământ
fără guvernământ

Nu e bine ca cel care face legile să le şi execute 3" şi nici ca întregul

corp al poporului să-şi abată atenţia de la scopurile generale, pentru a
o acorda celor particulare. Nimic nu este mai primejdios decât ameste-
cul intereselor private în treburile publice şi folosirea abuzivă a legilor
de către guvernământ este un rău mai mic decât coruperea legislato-
rului, consecinţă de neînlăturat a scopurilor particulare. Atunci, statul
fiind alterat în substanţa sa, orice reformă devine imposibilă". Un po-
por care n-ar abuza niciodată de guvernământ n-ar abuza nici de inde
pendenţă; un popor care ar guverna întotdeauna bine n-ar avea nevoie
să fie guvernat".
Luând cuvântul în sensul lui strict, o adevărată democraţie n-a
existat niciodată şi nici nu va putea exista vreodată' 2. Este împotriva
ordinii fireşti ca numărul mare să guverneze, iar cel mic să fie
guvernat Nu ne putem închipui un popor stând necontenit în adunare,
ocupat cu treburile publice, şi lesne se poate vedea că n-ar putea
institui pentru aceasta comisii, fără ca forma administraţiei să se
scliimbe.
într-adevăr, cred că pot afirma în principiu că atunci când funcţiu-
nile guvernământului sunt împărţite între mal multe tribunale, cele
mai puţin numeroase îşi câştigă mai curând sau mai târziu, autoritatea
cea mai mare*3, chiar dacă n-ar fi decât din pricina uşurinţei de a
rezolva treburile, uşurinţă care, în mod firesc, le conferă autoritate.
De altfel, câte condiţii greu de întrunit nu presupune un astfel de
guvernământ! Mai întâi, un stat foarte mic, în care poporul să se poată
uşor aduna şi în care fiecare cetăţean săi poată cunoaşte lesne pe toţi
ceilalţi"; în al doilea rând, o mare simplitate de moravuri, care să îm-
piedice ivirea prea multor probleme şi discuţii spinoase; în sfârşit, o
mai mare egalitate în ranguri şi averi, fără care egalitatea în drepturi

39. Nu este principiul seiwrării puterilor, atât de scump lui Montesquieu, dat
fiind că într-o cetate bine constituită puterea executivă emană de la suveran, fiind
totuşi distinctă deeL
40. Dacă guvernământul este net deosebit de suveran, primejdia este ca el să
nu abuzeze de puterea sa Dar dacă suveranul guvernează, ar jxitea face în vederea
unor interese particulare, primejdie şi mai gravă şi mai de durată, de vreme ce
însăşi legea este viciată şi sufletul legiuitorului este corupt
41. Sfârşitul acestui paragraf are următorul sens: în cazul in care suveranul
absoarbe guvernământul, acesta din urmă devine inutil sau rău.
42. Rousseau nu acceptă ca democratic nici un regim reprezentativ.
43. Bunăoară la Geneva, unde Micul consiliu redusese Consiliul General
doar la o |xile-re teoretică.
44. Idee dezvoltată in Spiritul legilor, II, 2.
64 J.-J. ROUSSEAU
şi autoritate nu ar putea dăinui multă vreme 15; în sfârşit, lux cât mai
puţin sau deloc, căci luxul fie că rezultă din bogăţii, fie că le face să fie
necesare; el corupe deopotrivă pe bogat şi pe sărac: pe unul prin pose-
sie, pe celălalt prin invidie; el duce patria la moleşire şi vanitate; răpeş-
te statului pe toţi cetăţenii, pentru a-i aservi unii altora şi pe toţi
opiniei16.
Iată de ce un autor celebru 17 a stabilit că virtutea este principiul re-
publicii, căci toate aceste condiţii n-ar putea să existe fără virtute; dar,
din pricină că n-a făcut distracţiile necesare, acestui mare geniu i-a lip-
sit adeseori justeţea, uneori limpezimea, şi n-a observat că, autoritatea
suverană fiind peste tot aceeaşi, acelaşi principiu trebuie să-şi găsească
locul în orice stat bine alcătuit135, e drept că într-o măsură mai mare sau
mai mică, potrivit formei de guvernământ
Adăugăm că nu există guvernământ mai supus războaielor civile şi
tulburărilor lăuntrice decât cel democratic sau popular, pentru că nu
există nici unul care să tindă atât de tare şi atât de continuu să-şi
schimbe forma şi care să ceară atâta vigilenţă şi curaj pentru a fi
menţinut în forma sa.
Cetăţeanul, mai ales în statele cu această alcătuire, trebuie să se în-
armeze cu forţă şi statornicie şi să-şi repete în fiecare zi a vieţii, în
sinea lui, cuvintele unui virtuos palatin* din Dieta Poloniei: Malo
periculo-sam libcrtatem quam quietum servitium!**.
Dacă ar exista un popor de zei, s-ar guverna democratic. Oamenilor
nu li se potriveşte un guvernământ atât de perfect
Cap. V. DESPRE ARISTOCRAŢIE
Avem aici de-a face cu două persoane morale bine distincte: guver-
nământul şi suveranul, adică, în consecinţă, cu două voinţe generale:
una faţă de toţi cetăţenii, cealaltă numai faţa de membrii
adrninistraţiei. Astfel, deşi guvernământul îşi poate reglementa ordinea
sa interioară după cum îi place, el nu poate niciodată să vorbească
poporului decât în numele suveranului, cu alte cuvinte în numele
poporului însuşi, ceea ce nu trebuie uitat niciodată.
45. Aici se indică în treacăt ideea, că în mod necesar, bogaţii sunt cei care ţin
în mâna lor statul, în sensul modera al cuvântului.
46. PenlruRousseau, deprins cu istoria republicii romane, democraţia se
potriveşte unui popor de ţărani, cu moravuri simple. Chestiunea luxului este una
dintre cele în mai dezbătute în veacul al XVIII-lea. Vezi Mandeville: Fabula
albinelor (1705); Melon: Eseuri politice asupra comerţului (1734); Voltaire:
Mondenul (1736). Toti aceşti autori apără luxul
47. Spiritul legilor, III, 3, şi V. 2.
49. Mai bine o libertate primejdioasă decât o sclavie liniştită.
Cele dintâi societăţi s-au guvernat aristocratic. Şefii de familie
hotărau între ei asupra treburilor publice. Cei tineri cedau fără greutate
în faţa autorităţii experienţei. De aici numele de preoti, bătrâni, senat,
geronti". Sălbaticii din America de Nord se guvernează astfel şi în zilele
noastre, şi sunt foarte bine guvernaţi136.
Dar, pe măsură ce inegalitatea creată prin instituţii a căpătat mai
multă preponderenţă decât inegalitatea naturală137, bogăţia saujwterea*
a fost preferată vârstei, şi aristocraţia a ajuns să fie electivă. In sfârşit
puterea transmisă copiilor de către tată o dată cu bunurile făcând ca
135 Vezi II, 6: „Numesc republică orice stat reglementat prin legi".
* Palatinul Posnaniei, tatăl regelui Poloniei, duce dc Isirena. (Nota lui Rousseau.)
136 Această aristocraţie noi am numit-o democraţie. Aceste sfaturi ale bătrânilor
exprimă voinţa ansamblului poporului. . ,..«
137 Cu privire la această deosebire, vezi începutul Discursului asupra inegalităţii.
înainte de Rousseau, Pascal făcuse o distincţie între mărimile naturale şi mărimile
de „aşezământ", care corespund mărimilor „de instituţie" ale lui Voltaire.
* Este limpede că optimates, la cei vechi nu înseamnă cei mai buni, ci cei mai
puternici. (Nota lui Rousseau!)
Contractul social 40
familiile să devină patriciene, a făcut ca şi guvernământul să fie eredi-
tar, astfel că s-au putut vedea senatori la vârsta de douăzeci de ani.
Există deci trei feluri de aristocraţie: naturală, electivă, ereditară.
Cea dintâi nu este potrivită decât unor popoare simple; a treia este cea
mai rea dintre toate formele de guvernământ a doua este cea mai bună;
este aristocraţia propriu-zisă138.
în afară de avantajul distingerii celor două puteri, ea îl mai are şi
pe acela de a-şi putea alege membrii; căci în guvernământul popular
toţi cetăţenii se nasc magistraţi, pe când acest fel de guvernământ îi
limitează la un număr mic, şi ei nu devin magistraţi decât prin alege-
re*: mijloc prin care cinstea, cultura, experienţa şi toate celelalte cali-
tăţi care atrag preferinţa şi stima publică sunt tot atâtea noi chezăşii
ale unei guvernări înţelepte.
în afară de aceasta, adunările se fac mai uşor; treburile se discută
mai bine şi se rezolvă cu mai multă ordine şi urgenţă; creditul statului
este susţinut mai bine faţă de străinătate de către nişte venerabili sena-
tori, decât de către o mulţime necunoscută sau dispreţuită.
50. Geronte, înseamnă în greceşte, bătrân. Acelaşi sens se află şi în etimologia
cuvinte-
lor preot şi senat
54.Mai târziu, Rousseau va vorbi despre senatul din Berna cu mult mai puţină
bunăvo-
inţă: „administraţie... nedreaptă" (Vezi Guvernământul Poloniei; P. W., II, 478).
într-un cuvânt, este ordinea cea mai bună şi cea mai firească ca cei
mai înţelepţi să guverneze mulţimea, atunci când există siguranţa că o
vor guverna spre folosul ei, iar nu pentru al lor. Nu trebuie înmulţite
zadarnic instituţiile şi nici să se facă cu douăzeci de mii de oameni
ceea ce o sută de oameni aleşi pot face mai bine. Dar trebuie remarcat
că interesul de cprp4ncepe să îndrumeze aici mai puţin forţa publică
pe temeiul voinţei generale, şi că o tendinţă inevitabilă ră])eşte legilor
o parte din puterea executivă139.
138 Rousseau deosebeşte deci un sens larg şi un sens restrâns al cuvântului
aristocraţie. Socotind aristocraţia ereditară ca pe cel măi rău guvernământ,
Rousseau se opune lui Montesquieu, care socotea necesar ca nobilimea creditară să
joace măcar un rol politic important
*E foarte important să se reglementeze prin legi forma in care sc face alegerea
magistraţilor; căci, lăsând alegerea pe scama voinţei prinţului, nu se poate evita
căderea in a-ris'tocraţia ereditară, aşa cum s-a Întâmplat cu republicile din Veneţia şi
Berna. Astfel, prima este de multă vreme un stat dizolvat dar a doua se menţine prin
marea înţelepciune a senatului său"; este o exceptie foarte onorabilă dar foarte
primejdioasă. (Nota Iui Rousseau.)
139 Guvernământul urmează tendinţa proi>riului său interes de con) Şi nu mai
foloseşte întreaga sa putere pentru a face ca legea, expresia voinţei generale, să fie
executată. In analiza pe care o face asupra Polisinodici abatelui de Saint Pierrc (P.
W., II, pag. 422), Rousseau explică pentru ce, după părerea sa, interesele
societăţilor parţiale sunt mai vătămătoare pentru republică decât cele particulare.
El conchide:
„Fiind prea bun senator, sfârşeşti prin a u un rău cetăţean! Aceasta face ca
aristocraţia să fie cea mai rea dintre suveranităţi". El adaugă în notă:
„Aş face rămăşag că mii de oameni vor găsi o contradicţie faţă de Contractul social
Ceea ce dovedeşte că sunt mai mulţi cititori care ar trebui sa înveţe să citească,
decât autori care ar trebui să înveţe a fi consecvenţi.
64 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 41

Având în vedere interesele particulare, nu e nevoie nici de un stat
atât de mic şi nici de un popor atât de simplu şi de drept încât îndepli-
nirea legilor să urmeze imediat voinţei publice, ca într-o bună demo-
craţie. Dar nu trebuie nici o naţiune atât de mare încât şefii, răspândiţi
pentru a o putea cârmui, să ajungă a face pe suveranii în departamentul
lor şi să înceapă prin a se face independenţi, pentru ca în cele din urmă
să devină stăpâni.
Dar dacă aristocraţia cere cu câteva virtuţi mai puţin decât guver-
nământul popular, ea cere în schimb altele, care îi sunt proprii, ca mo-
deraţia la cei bogaţi şi mulţumirea la cei săraci; căci se pare că o ega-
litate riguroasă ar fi deplasată; ea n-a fost observată nici măcar în
Sparta
De altfel, dacă această formă presupune o anumită inegalitate de
avere, aceasta e tocmai pentru ca în general administrarea treburilor
publice să fie încredinţată celor care îi pot consacra mai bine tot timpul
lor, dar nu, aşa cum pretinde Aristotel*, pentru ca bogaţii să fie întot-
deauna preferaţi. Dimpotrivă, e foarte important ca uneori, din alegeri
făcute pe criterii contrarii, poporul să înveţe că în aprecierea meritelor
oamenilor există şi alte motive pentru a fi preferaţi, mai importante de-
cât bogăţia.
56. Vezi Politica, III, 14; 10-11;VI, 5. Teoria lui Aristotel este mai nuanţată decât o
arată
Rousseau.
Cap. VI. DESPRE MONARHIE140
Am considerat până acum principele ca pe o persoană morală şi
colectivă, unită prin puterea legilor şi deţinătoare, în stat, a puterii exe
cutive. Vom considera acum această putere reunită în mâinile unei
persoane fizice, a unui om real, care singur să aibă dreptul de a
dispune de ea, potrivit legilor. Este ceea ce se numeşte un monarh sau
un rege.
Spre deosebire de celelalte administraţii, în care o fiinţă colectivă
reprezintă un individ, de data aceasta un individ reprezintă o fiinţă co-
lectivă5"; astfel încât unitatea morală care constituie principele este în
acelaşi timp şi o unitate fizică, în care se află reunite în mod natural
toate facultăţile pe care legea le reuneşte dincolo cu atâtea eforturi.
Astfel voinţa poporului, voinţa principelui, forţa publică a statului
şi forţa particulară a guvernământului răspund toate aceluiaşi scop,
toate resorturile mecanismului se află în aceeaşi mână, totul se
îndreaptă către acelaşi ţel; nu există mişcări opuse care să se anuleze
una pe alta, şi nu se poate imagina nici un alt fel de alcătuire în care să
se obţină o putere de acţiune mai mare cu un efort mai mic. Arhimede
stând liniştit pe ţărm şi cârmuind fără greutate pe valuri o corabie
mare este imaginea unui monarh îndemânatic care guvernează din
cabinetul său de lucru state vaste şi pune totul in mişcare în timp ce el
însuşi pare nemişcat
Dar dacă nu există guvernământ care să aibă mai multă vigoare, nu
există nici altul în care voinţa particulară să aibă mai multă putere şi
să domine mai uşor pe celelalte: totul se îndreaptă către acelaşi ţel,
este adevărat; dar acest ţel nu este cel al fericirii publice; şi chiar forţa
administraţiei se întoarce necontenit în dauna statului.
Regii vor să fie absoluţi, şi din depărtare li se strigă că cel mai bun
mijloc pentru aceasta este să se facă iubiţi de popoarele lor. Această
maximă este foarte frumoasă, ba chiar foarte adevărată în anumite pri-
vinţe; din nefericire însă, curţile domneşti îşi vor bate întotdeauna joc
de ea. Puterea care izvorăşte din dragostea popoarelor este, desigur,
cea mai mare; dar e şubredă şi condiţionată: niciodată principii nu se
vor mulţumi cu ea Cei mai buni regi voiesc să poată fi şi răi dacă aşa

58. Cuvântul reprezintă poate da naştere la confuzii. Trebuie să-1 înţelegem astfel:
intr-o
aristocraţie, ansamblul magistraţilor este ca o persoană căreia legea ii acordă un eu.
tn
monarhie, puterea colectivă a guvernământului se află concentrată intr- o jx-rsoanâ
68 J.-J. ROUSSEAU
le place, fără a înceta să fie stăpâni. Zadarnic le va spune cugetătorul
politic că, forţa poporului fiind forţa lor, au cel mai mare interes ca po-
porul să fie înfloritor, numeros şi de temut; ei ştiu prea bine că asta nu
e adevărat Interesul lor personal este, în primul rând, ca poporul să fie
slab, nenorocit şi să nu le poată rezista niciodată. Mărturisesc că, dacă
presupunem că supuşii ar fi întotdeauna perfect supuşi, atunci şi inte-
resul principelui ar fi ca poporul să fie puternic, dat fiind câ această
putere, fiind a lui, l-ar face să fie temut de vecinii săi; cum insă acest
interes nu e decât secundar şi subordonat iar cele două presupuneri
sunt incompatibile, e firesc ca principii să prefere maxima de cea mai
imediată utilitate pentru er°. Acest lucru a fost arătat cu multă
pregnanţă de către Samuel, la evrei1", iar Machiavelli 1-a demonstrat
până la evidenţă. Prefăcându-se că dă lecţii regilor, a dat o mare lecţie
popoarelor. Principele lui Machiavelli este cartea republicanilor141.
Am găsit prin raporturile generale, câ monarhia nu se potriveşte
decât statelor mari"'; la aceeaşi concluzie vom ajunge şi examinând
monarhia în sine. Cu cât administraţia publică este mai numeroasă, cu
atât raportul de la principe la supuşi se micşorează şi se apropie de
egalitate, în aşa fel încât în democraţie acest raport ajunge a fi 1, adică
însăşi egalitatea. Acelaşi raport creşte pe măsură ce guvernământul se
concentrează şi ajunge la maximum când guvernământul este în
mâinile unei singure persoane11'. Dar atunci există o prea mare distanţă
între principe şi popor, şi statului îi lipseşte legătura. Pentru a o forma,
sunt necesare categorii intermediare, este nevoie de prinţi, granzi şi o
nobilime, care să umple golul. Dar nimic din toate acestea nu se
59. Regii preferă să guverneze un popor supus decât un i»por puternic, şi nici
un popor nu poate fi totodată şi puternic şi supus, un popor puternic fiind alcătuit
din oameni c-ncrgici.
60. Vezi Regii, cartea I, cap. VIII. versetele 10-18.
potriveşte unui stat mic, pe care aceste ierarhii îl ruinează.
Dar dacă e greu ca un stat mare sâ fie bine guvernat cu atât mai
greu este ca el să fie bine guvernat de către un singur om, şi ştie orici-
ne ce se întâmplă când regele îşi pune îrdocuitor<14.
Astfel, aristocraţia este in acelaşi timp cel mai bun dintre guvemăminte şi cea mai
rea dintre suveranităţi (stare nelegitimă).
140 E vorba de o monarhie „ republicană", care guvernează adică |X>trivit
legilor. Rousseau va trece insă curând la demascarea monarhiilor de fapt, care în
mod inevitabil cad în despotism, fie că ar fi elective (Polonia) sau ereditare
(Franţa), cel mai iau regim fiind monarhia ereditară. Contractul fiind destinat
ixiblicăiii, Rousseau păstrează un rol relativ moderat Cu mult mai aspru este în
lucrările postume; Judecata asupia păcii veşnice, Polisinodia, GuvemăinÂntul
Poloniei.
141Machiavelli era un om cinstii şi un bun cetăţean; Gind insă legat de casa de
Mcdids^ a fost silit, in condiţiile oprimării patriei sale, sa-şi ascundă dragostea de
libertate. Însăşi alegerea execrabilului său erou (Ccsar Borgia) manifestă îndeajuns
intenţia sa secretă. Iar opoziţia maximelor din cartea sa Principele cu cele din
Discursuri asupra lui Titus-livius şi din Istoria Florenţei demonstrează câ acest
cugetător politic profund n-a avut paite până azi decât de cititori superficiali şi
corupţi. Curtea din Roma a interzis cu străşnicie cartea lui, şi nu fără motiv, tocmai
această curte fusese descrisă de el in modul cel mai vădif2. (Nota lui Rousseau, 1782.)
61. Această interpretare nixiblicană a lui Machiavelli nu este numai a lui
Rousseau. După Spinoza, o propune şi Diderot în Enciclopedie. In Machiavelli
trebuie văzut mai ales un patriot care, in timpul său, nu găseşte altă posibilitate de
a-şi scoate patria din anarliic şi de sub oprimarea străină, decât in aiiariţia unui
principe puternic, in stare să-şi folosească toate mijloacele pentru a-şi extinde
ixiterea. De aici aspectul republican şi monarhist ale acestei doctrine complexe.
62. Vezi III, 3, sfârşit.
63. Raportul dc la principe la supus. Rousseau împarte numărul guvernanţilor la
numărul supuşilor-celâţeni. In democraţie, unde aceste numere se apropie, catul
tinde spre cifra 1. In monarhie, diferenţa dintre cele două numere este la
maximum.
*Taa'f. Istoria* (Nota lui Rousseau.) ..... .
72. „Căci iientru a discerne repede binele de rau, cel mai bine este sa te întrebi ce
ai voit sau'nu ai C voit sub domnia altui prinţ". (Istoria.l, 16).
73. Incoerenta este cea care rezultă din lii«a de conunuiţate in guvernământul
regal. „Cugetătorii politici regali" sunt apărătorii teoriei monarhice.
74. Vezi 1,2.
Contractul social 42
Un defect esenţial şi inevitabil, care va pune întotdeauna guvernă-
mântul monarhic mai prejos de cel republican" 5 este câ în
guvernământul republican votul public nu ridică aproape niciodată în
locurile de frunte decât oameni luminaţi şi capabili, care să le ocupe cu
cinste; în timp ce în regimul monarhic cei care parvin nu sunt de cele
mai multe ori, decât nişte mici încurcă-lume, excroci sau intriganţi, ale
căror mici talente - prin care la curte se ajunge la situaţii înalte - nu-i
ajută decât să arate publicului cât sunt de stupizi, de îndată ce au ajuns
la aceste situaţii. Poporul se înşală mult mai puţin decât principele în
privinţa acestei alegeri; un adevărat om de merit într-o funcţie înaltă
este o raritate aproape tot atât de mare ca şi un prost în fruntea unui
guvernământ republican. Iată de ce când printr-o întâmplare fericită,
într-o monarhie aproape complet ruinată de această liotă de jalnici
administratori, ajunge la cârma treburilor publice un astfel de om,
născut pentru a conduce, rămâi surprins de câte resurse găseşte, lucru
care face epocă în istoria unei ţâriB0.
Pentru ca un stat monarhic să poată fi bine guvernat ar trebui ca
mărimea sau întinderea sa142 să fie pe măsura însuşirilor aceluia care îl
guvernează. E mai uşor să cucereşti decât să conduci. Cu o pârghie
corespunzătoare, un singur deget îţi e de ajuns pentru a muta lumea din
loc; dar ţ)entru a o putea susţine, e nevoie de umerii lui Hercule. De
îndată ce un stat este cât dc cât mai mare, principele este aproape întot-
deauna prea mic0143. Când se întâmplă, dimpotrivă, ca statul să fie prea
64. Aluzie la puterea miniştrilor, asupra cărora poporul, mai ales începând
din veacul al XVI Mea (Richelieu, Mazarin), arunca răspunderea despotismului.
65. S-ar i»rea că Rousseau uită aici monarhia sa republicană, |>entru a nu
mai vorbi decât dc monarhiile de fapt. In teorie, el admite ca valabilă monarhia. In
fapt, luând in consideraţie ce sunt regii, socoteşte a fi cu neputinţă o monarhic
republicană. In acelaşi timp el idealizează republica.
66. Întreg acest paragraf, dc la cuvintele „Un defect esenţial..." a fost
introdus in text în ultimul moment. (Scrisoarea către Rey din 6 ianuarie 1762.)
Rousseau întrerupe aici firul ideilor, dat fiind că întrebarea era de a se şti care ar fi
dimensiunea unui stal cea mai iwtrivitâ cu monarhia. Această diatribă împotriva
miniştrilor se incheia printr-o aluzie amabilă la adresa Iui Choiseul, la care se
gândea Rousseau la sfârşitul pasajului: „unul dintre aceşti oameni născuţi ix'ntru a
guverna", şi a cărui protecţie credea câ si-o va ]xitea asigura astfel. Rezultatul a fost
exact contrariul. Choiseul n-a înţeles că complimentele de la sfârşit i se adresau şi
nu ţinu minte decât atacul viguros asupra micilor intriganţi de la Curte. Rousseau
explică astfel persecuţiile care au urmat. Vezi Spovedanii, Cartea XI, pag. 342.
Voltaire considera intreg acest pasaj ca fiind „indecent" (Idei republicane, |
>aragraful 36).
mic pentru şeful său, ceea ce este foarte rar, şi atunci statul este prost
guvernat, pentru că conducătorul, urmărindu-şi scopurile sale măreţe,
uită de interesele popoarelor, cărora folosirea abuzivă a talentelor lui
excedentare nu le aduce mai puţine nenorociri decât le-ar aduce lipsa
de talent a unui conducător mărginit Ar trebui, ca să spunem aşa, ca un
regat să se mărească sau să se micşoreze la fiecare domnie după
capacităţile principelui; în timp ce, talentele unui senat având un
volum mai stabil, statul poate avea atunci limite constante, fără ca
administraţia să meargă mai prost
Inconvenientul cel mai evident al guvernământului unei singure
persoane constă în lipsa acestei succesiuni continue care formează la
celelalte două o legătură neîntreruptă. Când moare un rege, e nevoie de
altul; alegerile lasă întotdeauna intervale primejdioase; ele sunt fur-
tunoase; şi afară doar de cazul când cetăţenii ar fi complet
dezinteresaţi sau de o perfectă integritate, lucru care într-un astfel de
guvernământ nu se prea întâmplă, intriga şi corupţia se vor ivi. E greu
ca cel căruia ia fost vândut statul să nu-1 vândă la rândul său şi să nu
se despăgubească pe spinarea săracilor de banii ce i-au fost storşi de
către cei puternici. Sub o astfel de administraţie, mai curând sau mai
târziu totul ajunge să fie de vânzare, astfel că pacea care există sub
regi este mai rea decât dezordinea interregnurilor.
142 „Mărimea" - populaţia sa; „Întinderea" = teritoriul său.
143In civili. (Nota lui Rousseau) .1
75. E vorba de Politica.
68 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 43

Ce s-a făcut pentru preîntâmpinarea unor astfel de rele? Coroana a

fost făcută ereditară în anumite familii0' şi s-a stabilit o ordine de
succesiune prin care să se înlăture certurile la moartea regilor, adică
înlo-cuindu-se inconvenientul alegerilor prin cel al regenţelor, s-a
preferat, în locul unei administraţii înţelepte, o linişte aparentă şi s-a
socotit că e mai bine să se accepte riscul de a avea drept conducători
nişte copii, monştri sau imbecili, decât să fie certuri cu privire la
alegerea de şefi buni. Nu s-a luat în seamă faptul că cine se expune
astfel la riscul unei alternative 7" adună aproape toate şansele împotriva
sa Plină de înţeles era vorba tânărului Denys, căruia tatăl său,
mustrându-1 pentru o faptă rea, i-a spus: „Ţi-am dat eu o astfel de
pildă? - A răspunse fiul, tatăl tău nu era rege!" 7'.
Totul contribuie pentru a-1 lipsi de simţul dreptăţii şi de judecată
pe omul crescut ca să poruncească altora. După cum se zice, se depune
multă osteneală pentru ca tinerii prinţi să înveţe arta de a domni: dar
această educaţie nu pare să le fie de folos. Ar fi mai bine dacă s-ar
69. Monarhia franceză este aici
direct vizată.
^SirrtT 'ţ W£&
Aristotel, Politica,
lor le viaţâ frecv
,î şi VIII,entair,
III, 10. 8). antichitate (vezi Platon. Legile, Cartea III;

începe prin a-i învăţa arta de a asculta Cei mai mari regi din istorie n-
au fost crescuţi pentru a domni; aceasta e o ştiinţă pe care o stăpâneşti
cu atât mai puţin cu cât ai învăţat-o mai mult, şi pe care ţi-o însuşeşti
mai bine ascultând decât poruncind. Nam utilissimus idem ac brevissimus
bonarum malarumque rerum delectus, cogitare quid aut nolueris sub

alio principe, aut volueris144.

O consecinţă a acestei lipse de coerenţă este nestatornicia guver-
nământului regal, care, conducându-se când după un plan când după
altul, potrivit caracterului principelui care domneşte sau al celor care
domnesc în numele lui, nu poate avea multă vreme acelaşi ţel şi nici
mereu aceeaşi conduită; această variaţie face ca statul să rătăcească
mereu din precept în precept şi din proiect în proiect, lucru care nu se
întâmplă în regimurile unde monarhul este mereu acelaşi. Se mai ob-
servă şi că, în general, în timp ce la curte e mai multă viclenie, în senat
e mai multă înţelepciune; şi că republicile se îndreaptă spre ţelurile lor,
urmărind planuri mai constante şi mai riguros apEcate, în loc ca
fiecare schimbare survenită la cârmă să producă o schimbare în stat,
regula comună a tuturor miniştrilor şi aproape a tuturor regilor fiind
aceea de a lua în orice chestiune o hotărâre contrarie aceleia luate de
predecesorul lor.
Din aceeaşi lipsă de coerenţă provine şi inconsistenţa unui sofism
foarte obişnuit la cugetătorii politici regali 3; aceştia nu numai că com-
pară guvernământul civil cu conducerea unei familii şi pe monarh cu
tatăl de familie, eroare care a şi fost respinsă ca atare 7', dar ei şi
atribuie cu dărnicie acestui magistrat toate virtuţile de care ar avea
nevoie şi presupun întotdeauna că monarhul este ceea ce ar trebui să
fie; presupunere pe temeiul căreia regimul monarhic este, evident,
preferabil oricărui alt regim, deoarece el este incontestabil cel mai
puternic, şi pentru a fi şi cel mai bun nu-i lipseşte decât o voinţă de
corp mai conformă cu voinţa generală.
Dar dacă, după Platon145, regele prin natură este un personaj atât de
rar, de câte ori natura şi norocul îşi vor da mâna ca săi încoroneze? Şi
dacă educaţia regală corupe în mod necesar pe cei care o primesc,

144In civili. (Nota lui Rousseau) . 1

75. E vorba de Politica.

145In civili. (Nota lui Rousseau) . 1

75. E vorba de Politica.

72 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 44

ce am putea nădăjdui de la un şir întreg de oameni crescuţi ca să dom- lui, folosesc doar la citmpănirea celor două puteri şi la menţinerea
nească? Ar însemna deci să vrem cu tot dinadinsul să ne înşelăm dacă drepturilor respective. Atunci guvernământul nu este mixt, ci
am confunda guvernământul regal cu guvernământul unui rege bun. temperat5.
Pentru a înţelege ce este acest guvernământ în sine, trebuie să-1 vedem Prin mijloace asemănătoare se poate remedia şi inconvenientul o-
cum se înfăţişează sub monarhi mărginiţi sau răi; căci ei vor fi aşa când pus şi, când guvernământul este prea moale, să se instituie tribunale
se vor urca pe .tron,'sau tronul îi va face să fie astfel. pentru a-1 concentra: aceasta se practică în toate democraţiile 151. în pri-
Aceste dificultăţi n-au scăpat autorilor noştri, care, însă, nu s-au mul caz, guvernământul este împărţit pentru a fi slăbit; în al doilea,
oprit asupra lor. Leacul este, spun ei, să te supui fără să murmuri; pentru a fi întărit Căci maximum de putere şi de slăbiciune se poate găsi
Dumnezeu, în mânia sa, dă regi răi, aşa că trebuie să-i suportăm ca pe deopotrivă în guvemămintele simple, în timp ce formele mixte dau o
nişte pedepse ale cerului 146'. Un asemenea discurs este, desigur, forţă mijlocie.
înălţător, nu ştiu însă dacă nu s-ar potrivi mai bine într-un amvon decât
într-o scriere politica Ce-aţi spune despre un doctor care făgăduieşte
Cap. VIII. NU EXISTĂ FORMĂ DE GUVERNĂMÂNT
minuni şi a cărui artă constă în a-şi îndemna bolnavul la răbdare? Ştim CARE SĂ SE POTRIVEASCĂ ORICĂREI ŢĂRI
bine că trebuie să râbdâm o cârmuire rea, atunci când o avem; Libertatea nefiind un rod al tuturor climatelor, nu e la îndemâna
chestiunea ar fi însă cum să găsim una bună. tuturor popoarelor. Cu cât cugeti mai mult asupra acestui principiu sta-
bilit de Montesquieu1", cu atât îţi dai mai bine seama cât adevăr e cu-
Cap. VII. DESPRE GUVERNÂMINTELE MIXTE prins în el; cu cât negi mai mult cu atât ai mai multe prilejuri de a-1
fundamenta prin noi dovezi.
La drept vorbind, un guvernământ simplu nu există. Şeful unic tre- In toate guvemămintele din lume, persoana publică consumă şi nu
buie să aibă magistraţi subalterni, iar un guvernământ popular trebuie produce nimic. De unde vine atunci substanţa pe care o consumă? Din
sâ aibă un şef. Astfel, în înipârtirea puterii executive există întotdeauna
o gradaţie, de la numărul mare până la cel mai mic, cu deosebirea că u-
neori numărul cel mare depinde de cel mic, alteori cel mic de cel mare. 80. E de făcut legătura cu III, 1. Fie proporţia "^""gp '< dacă valoarea lui G creşte,
aşa cum presupune aici Rousseau, nu mai există egalitate, astfel că avem -g-<-£.
Uneori există o împărţire egală, potrivit căreia fie că părţile compo-
nente se află într-o dependenţă mutuală, ca în guvernământul Angliei 147 Dacă divizăm alunei guvernământul, puterea sa descreşte faţa de suveran, dar nu
faţă de fiecare sujxis în parte.
fie că autoritatea fiecărei părţi este de sine stătătoare, dar imperfectă,
ca în Polonia148'. Această din urmă formă este rea, pentru că nu există 81. De pildă tribunii poporului.Vczi IV, 5.
nici o unitate în guvernare şi pentru că statul este lipsit de coeziune. 82. Se pare că „mixt" înseamnă aici: combinat din mai multe elemente;
„temperat": echilibrat printr-o putere exterioară lui.
Care dintre guvemăminte este cel mai bun? Cel simplu sau cel
mixt? întrebarea este foarte dezbătută de autorii politici, şi trebuie să i
se dea acelaşi răspuns pe care l-am dat mai înainte cu privire la toate
formele de guvernământ149. 84. Vezi Simitul legilor, XVII, 2.
76. E teoria lui Bossuct, întemeiată pe cuvântul lui Hristos: „Daţi Cezarului ce este
al
Cezarului". (Vezi Politica dedusă din Stanţa Scriptură, IV, 1 şi 2).
Pastorala arhiepiscopului de Beaumont împotriva cărţii Emil o va relua: „I'ânâ şi
Ncro-nii si Domiţienii, care au preferai să fie flagelul pământului decât sâ Ce
părinţii popoarelor lor, nu aveau a de seamă de abuzul puterii lor decât lui
Dumnezeu. (Citat dc Ilalb-wachs.)
Guvernământul simplu este cel mai bun în sine, chiar prin faptul că
este simplu. Dar când puterea executivă nu depinde îndeajuns de cea
legislativă, adică atunci când există un raport mai mare de la principe
la suveran decât de la popor la principe, trebuie remediat acest defect
de proporţie prin divizarea guvernământului; căci atunci toate părţile
sale rămân cu tot atâta autoritate asupra supuşilor, iar divizarea lor le
face pe toate împreună mai puţin puternice împotriva suveranului150.
Acelaşi inconvenient mai poate fi înlăturat şi prin instituirea unor
magistraţi intermediari*1 care, fără a atinge integritatea guvernământu-

146 Vezi Plutarh: „ Vorbe ele seamă ale renilor şi marilor căpitani", paragraful 21
Ideea

147 Rousseau se gândeşte la puterile Camerei comunelor, ale Camerei lorzilor^ şi

ale regelui, care în veacul al XVTII-Ica nu sunt alâl de deosebite cât ar vrea teoria
scpai-ării puterilor. Parlamentul englez nu era în completul său decât în prezenta
regelui (Halbwachs).
148 Vezi Guvernământul Poloniei, cap. VII. (P. W., II, 447).
149 Vezi III, 3, sfârşit
150 Prin „tribunale" trebuie să înţelegem, desigur, comitete. Inlr-o democraţie, o 151 Prin „tribunale" trebuie să înţelegem, desigur, comitete. Inlr-o democraţie, o
parte importantă a poporului guvernează. Adunările sunt prea numeroase, astfel că parte importantă a poporului guvernează. Adunările sunt prea numeroase, astfel că
se lasă grija executării |>e seama unor comitete restrânse. Ilalbvvaclis aminteşte cu se lasă grija executării |>e seama unor comitete restrânse. Ilalbvvaclis aminteşte cu
drept cuvânt cu acest prilej, Comitetul Salvăriii Publice din timpul Revoluţiei drept cuvânt cu acest prilej, Comitetul Salvăriii Publice din timpul Revoluţiei
Franceze. Franceze.
74 J.-J. ROUSSEAU
munca membrilor săi. Prisosul particularilor alcătuieşte necesarul pu-
blicului. De unde urmează că statul civil nu poate dăinui atâta vreme
cât munca oamenilor produce mai mult decât nevoile lor.
Or, acest excedent nu este acelaşi în toate ţările lumii. în unele este
considerabil, în altele mediocru, în altele nul, în altele negativ. Acest
raport depinde de fertilitatea ţinutului, de felul muncii pe care o cere
pământul, de natura produselor sale, de forţa locuitorilor, de consumul
mai mare sau mai mic care le este necesar şi de multe altele.
Pe de altă parte, nu toate guvernămintele sunt de acelaşi fel; unele
consumă mai mult, altele mai puţin; iar deosebirile sunt fundamentate
pe principiul că contribuţiile publice sunt cu atât mai împovărătoare cu
cât se îndepărtează mai mult de sursa lor. Această sarcină trebuie mă-
surată nu atât după cantitatea birurilor, ci după drumul pe care-1 au de
străbătut pentru a se întoarce în mâinile din care au plecat 55. Când a-
ceastă circulaţie este rapidă şi bine organizată, nu are importanţă dacă
se plăteşte puţin sau mult poporul este mereu bogat şi finanţele sale
merg întotdeauna bine. Dimpotrivă, oricât de puţin ar da poporul, dacă
acest puţin nu-i vine înapoi, plătind într-una el este repede sleit statul
nu este niciodată bogat, iar poporul este mereu în mizerie.
Urmează de aici că cu cât distanţa de la popor la guvernământ creş-
te, cu atât dările sunt mai împovărătoare; astfel, în democraţie poporul
este cel mai puţin împovărat; în aristocraţie este mai mult; iar în
monarhie poartă cea mai grea povară Monarhia nu se potriveşte deci
decât naţiunilor bogate; aristocraţia, statelor mijlocii atât ca bogăţie,
cât şi ca mărime; iar democraţia se potriveşte statelor mici şi sărace*".
într-adevăr, cu cât te gândeşti mai mult, cu atât găseşti în această
privinţă o deosebire mai mare între statele libere şi cele monarhice 152.
In cele dintâi totul merge în folosul comun; în celelalte forţele publice
şi cele particulare sunt reciproce, unele crescând prin slăbirea celorlal-
te, în sfârşit, în loc de a guverna pe supuşi pentru a-i face fericiţi, des-
potismul îi aduce în stare de mizerie ca să-i poată guverna".
85. într-un guvernământ ideal, produsul impozitelor se reîntoarce la po|>or sub
formă de servicii publice. In ceea ce urmează este, fără îndoială, şi o aluzie la
perceperea impozitelor prin fermierii generali.
86.1-a originea acestei idei stă opoziţia - ajunsă clasică la moraliştii şi istoricii latini
şi reluată de către Montesquieu - intre sărăcia republicii romane la începuturile ei şi
bogăţia im|>eriului.
88. Intr-un stat nedemocralic, forţele publice (in serviciul principelui) cresc
în măsura in
care slăbeşte ixiporul, şi invers.
Iată deci în fiecare climat, cauze naturale pe temeiul cărora putem
stabili forma de guvernământ către care duce forţa climatului; şi putem
chiar spune ce fel de locuitori trebuie să aibă
Locurile ingrate şi sterpe, în care produsul nu preţuieşte cât munca
depusă trebuie să rămână necultivate şi pustii, sau să fie locuite doar de
sălbatici; locurile unde munca oamenilor nu are drept randament decât
strictul necesar trebuie să fie locuite de popoare barbare; nici un fel de
politie"' nu ar fi acolo cu putinţă. Locurile unde surplusul de produse
faţă de muncă este mijlociu se potrivesc popoarelor libere. Acolo unde
pe ogoarele abundente şi fertile se obţin produse multe cu muncă
puţină se cere un guvernământ monarhic, pentru ca prin luxul prin-
cipelui să se consume prisosul excesiv al supuşilor, căci e mai bine ca
acest exces să fie absorbit de guvernământ decât să fie risipit de către
152 Opoziţie suriirinzâtoare! Pană aici, Rousseau admitea in societăţile bazate pe
contract, deci libere, giivemâminte monarhice. S-ar părea că această inconsecvenţă,
această alunecare irezistibilă dezvăluie cu adevărat adâncul gândirii sale.
Guvernământul monarhic al unei societăţi libere apare ca un fel de falsă fereastră.
Rousseau uită că a ad-mis.posibilitalea lui
Contractul social 45
particulari. Ştiu că există şi excepţii; dar înseşi aceste excepţii confir-
mă regula, prin faptul că ele dau naştere, mai curând sau mai târziu,
unor revoluţii care aduc din nou lucrurule la starea lor naturală.
Să deosebim întotdeauna legile generale de cauzele particulare care
pot modifica efectele. Dacă întreg Sudul ar fi acoperit de republici, şi
întreg Nordul de state despotice, tot n-ar fi mai puţin adevărat că dato-
rită climatului, despotismul se potriveşte ţărilor calde, barbaria ţărilor
reci şi buna guvernare regiunilor intermediare. Admit de asemenea că
fiind de acord asupra prtacipiului, se pot ivi discuţii asupra aplicării
lui; se va putea spune că există ţări reci foarte fertile şi ţări meridionale
foarte aride. Dar acestea nu constituie o dificultate decât pentru cei
care nu examinează chestiunea sub toate raporturile. Trebuie, după
cum am mai spus, să ţinem seama de muncă, de forţe, de consum etc.
Să presupunem că din două terenuri egale, unul produce 5 şi altul
10. Dacă locuitorii celui dintâi consumă 4, iar ai celui deal doilea con-
sumă 9, prisosul celui dintâi va fi o cincime, iar al celui deal doilea o
zecime. Raportul acestor două prisoase fiind deci invers cu raportul
produselor, terenul care nu produce decât 5 va da un prisos dublu faţă
de cel al terenului care produce IO™.
Dar nu este vorba de un produs dublu, şi nu cred ca cineva să se în-
cumete a socoti că în general, fertilitatea ţărilor reci poate fi măcar
egală cu cea a ţârilor calde. Să admitem totuşi aceasta egalitate; să
89. Acest cuvânt a mai fost folosit în 1,4. Rousseau deosebeşte, după
Montesquieu, .sălbaticii" trăind din culesul direct din natură, din vânătoare si din
pescuit, de „barbari", care au ajuns a D păstori şi agricultori şi care au, cel mult,
obiceiuri in loc de legi.
90. Rousseau compară excedentele posibile ale ţărilor calde cu cele ale ţărilor
reci. Chiar clacă sar produce de două ori mai mult într-o ţară friguroasă, prisosul ar
fi mai mic, pentru că locuitorii acestei ţări ar consumi} mai mult. In cazul ele faţă,
cea dintâi ţară are o cincime excedent, cealaltă - o zecime. în valori relative, prisosul
celei dintâi este dublu faţă de al celeilalte. întreg acest raţionament duce la
confirmarea unei teze a lui Montesquieu: libertatea se iwtriveşte mai bine
popoarelor nordice.
punem pe aceeaşi treaptă, dacă vreţi, Anglia cu Sicilia şi Polonia cu
Egiptul: mai la sud, vom avea Africa şi Indiile; mai la nord nu vom
mai avea nimic. Dar faţă de această egalitate de produse câtă deosebire
în modul de cultură! In Sicilia nu trebuie decât să zgârii pământul. în
Anglia, câtă muncă pentru a-1 ara! Or, acolo unde e nevoie de mai
multe braţe pentru a obţine aceleaşi produse, prisosul trebuie să fie
neapărat mai mic.
In afară de aceasta, ţineţi seamă că acelaşi număr de oameni consu-
mă cu mult mai puţin în ţările calde. Climatul de acolo cere să fii
cumpătat ca să fii sănătos: europenii care vor să trăiască acolo ca la ei
acasă pier cu totii de dizenterie şi de indigestie. „Suntem - spune
Chardin -nişte fiare carnivore, nişte lupi, în comparaţie cu asiaticii Unii
socotesc că sobrietatea persanilor se datoreşte faptului că ţara lor e mai
puţin cultivată; dar eu cred, dimpotrivă, că ţara lor e mai puţin bogată
în produse tocmai că pentru locuitorii au mai puţină nevoie de ele.
Dacă fru-galitatea lor - spune el mai departe - ar fi un efect al sărăciei
ţării, a-tunci numai săracii ar mânca puţin, pe când în realitate toată
lumea mănâncă, în general, puţin; şi s-ar mânca mai mult sau mai puţin
în fiecare provincie, după fertilitatea ţinutului, în timp ce această
sobrietate se întâlneşte în tot regatul. Ei se fălesc foarte mult cu felul
lor de trai, spunând că e de ajuns să le priveşti faţa pentru a recunoaşte
că acest fel de trai este mai bun decât al creştinilor. într-adevăr, tenul
persanilor este neted, pielea fină şi lucie; în timp ce tenul armenilor,
supuşii lor, care trăiesc europeneşte, este aspru, pătat, iar trupurile lor
sunt mari şi greoaie"153.
Cu cât te apropii de ecuator, cu atât popoarele trăiesc cu mai puţin.
Carne aproape că nu se mai mănâncă; orezul, porumbul, cuşcuşul,
meiul, maniocul sunt alimentele lor obişnuite. Există în Indii milioane
153Chardin „Călătorim Pe;si'a"III, pag. 76 şi 83-84 (Ediţia Amsterdam, 1735).
Prima
74 J.-J. ROUSSEAU
de oameni a căror hrană nu costă mai mult decât un ban pe zi. Chiar şi
în Europa vedem deosebiri simţitoare între pofta de mâncare a popoa-
relor clin nord şi a celor din sud. Un spaniol, ar putea băi opt zile cu
ceea ce mănâncă un german la o singură masă. în ţările în care oamenii
sunt mai mâncăcioşi, luxul se răsfrânge şi asupra bunurilor de consum:
în Anglia, el apare sub forma meselor încărcate cu diferite feluri de
carne; în Italia, eşti ospătat cu zahăr şi flori!
Luxul în îmbrăcăminte prezintă şi el astfel de deosebiri. în ţările
unde schimbarea anotimpurilor este bruscă şi violentă hainele sunt mai
bune şi mai simple; în acelea unde lumea nu se îmbracă decât pentru
pentru podoabă e mai căutată strălucirea decât utilitatea; acolo şi
hainele sunt un lux. La Neapole poţi vedea în fiecare zi plimbându-se
în Pausilippe oameni în haină aurită, dar fără ciorapi. Acelaşi lucru şi
în privinţa locuinţelor se face totul pentru somptuozitate când oamenii
nu se tem de capriciile climei. La Paris, la Londra, au căutare
locuinţele călduroase şi comode. La Madrid sunt saloane superbe, dar
fără ferestre care să se poată închide, şi oamenii dorm în nişte găuri de
şoarece.
Alimentele sunt mult mai substanţiale şi suculente în ţările calde:
aceasta este o a treia deosebire, care nu poate să nu înrâurească asupra
celei de-a doua. De ce se mănâncă în Italia atâtea legume? Pentru că
acolo sunt bune, hrănitoare şi au un gust excelent In Franţa legumele,
nefiind nutrite decât cu apă, nu sunt hrănitoare, şi aproape nici nu
contează la masă. Cu toate acestea, cultura lor ocupă tot mai mult teren
si necesită cel puţin tot atâta munci Sa dovedit câ grâul din Barbaria,
de altfel inferior celui din Franţa, dă mult mai multă făină, şi că cel din
Franţa dă la rândul său mai multă decât cel (lin nord. De unde se trage
concluzia că, în general, se observă o gradaţie asemănătoare în aceeaşi
direcţie de la ecuator spre poL Or, nu este un dezavantaj vădit să ai la
un produs egal o cantitate mai mică de alimente154?
La toate aceste consideraţii diverse vă mai pot adăuga una, care de-
curge din ele şi care le întăreşte: anume că ţările calde au mai puţină
nevoie de locuitori decât ţările reci deşi ar putea să hrănească mai
mulţi; ceea ce produce un prisos dublu, întotdeauna în folosul despo-
tismului Cu cât acelaşi număr de locuitori ocupă o suprafaţă mai mare,
cu atât răzvrătirile sunt anevoioase, pentru că nu se poate lua legătura
nici rapid nici secret astfel încât este întotdeauna uşor pentru un gu-
vernământ să strice planurile şi să taie comunicaţiile. Dar cu cât un po-
por numeros se strânge mai mult laolaltă, cu atât guvernământul poate
mai puţin să uzurpe dreptfrrile suveranului; şefii33 deliberează tot atât
de siguri în odăile lor ca şi principele în consiliul său, iar mulţimea se
adună tot atât de repede în pieţele publice ca şi armatele în cazărmi.
Avantajul unui guvernământ tiranic constă deci în aceea că el poate
acţiona la mari distanţe. Cu ajutorul punctelor de sprijin pe care şi le
creează, forţa sa se măreşte, în depărtare, întocmai ca cea a
pârghiilor155. Forţapolarului, climpotrivă, nu acţionează decât atunci
92. Toate aceste consideraţii asupra modului de trai al popoarelor ne par
astăzi simpliste. Ele nu ţin seama de regimul social. Rousseau vede prea bine că
există o influenţa a modului de trai asupra regimului politic; ii dă chiar o explicaţie
mecanică; dar nu vede şi influenţa reciproca a regimului politic şi social asupra
modului de trai Dar trebuie sa ţinem seama de documentaţia săracă si superficială
de care dispunea Rousseau în vremea sa. El se trudeşte, pe cât 'poate, să dea un
fundament de fapte sistemului său.
93. Conducătorii poporului revoltat
când este concentra tă: ea se evaporă şi se pierde când se răspândeşte,
154ediţie e din 1711. Montesquieu s-a folosit mult de ea în ale sale Scrisori
persane.
155Aceasta nu contrazice cele spuse mai dinainte (Cartea II, cap. IX) despre
inconvenientele statelor mari; căci acolo era vorba de autoritatea guvernământului
asupra membrilor săi, pe când aici este vorba de forţa sa îmixitriva supuşilor. Membrii
sai răspândiţi u slujesc drept puncte de sprijin pentru a acţiona de departe asupra
propriilor săi membri.
Contractul social 46
întocmai ca praful de puşcă împrăştiat pe pământ, care nu ia foc decât
grăunte cu grăunte.
Ţările cele mai puţin populate sunt astfel cele mai potrivite pentru
tiranie: fiarele sălbatice nu stăpânesc decât în deserturi.
Cap. IX. DESPRE SEMNELE UNUI BUN
GUVERNĂMÂNT
Când se cere să se răspundă în mod absolut care este cel mai bun
guvernământ, ni se pune o întrebare insolubilă, deoarece este nepre-
cisă sau, dacă vreţi, care are tot atâtea soluţii bune câte combinaţii po-
sibile există în poziţiile absolute şi cele relative ale popoarelor.
Dacă s-ar întreba, însă, după ce semn se poate cunoaşte că un anu-
mit popor este bine sau rău guvernat, atunci ar fi altceva, şi chestiunea
de fapt s-ar putea rezolva.
Cu toate acestea ea tot nu este rezolvată, pentru că fiecare vrea să o
rezolve în felul său. Supuşii laudă liniştea publică, iar cetăţenii liber-
tatea particularilor, unul preferă siguranţa avutului, altul siguranţa per-
soanelor, unul pretinde că cel mai bun guvernământ este cel mai sever,
altul susţine că e cel mai blând; unul vrea ca crimele să fie pedepsite,
altul ca ele să fie preîntâmpinate; unul găseşte că e bine să fii temut de
vecini, altul preferă ca aceştia să nu te ia în seamă; unul este mulţumit
când banii circulă, altul cere neapărat ca poporul să aibă pâine 91. Cliiar
dacă am cădea de acord asupra tuturor acestor puncte şi asupra altora
asemănătoare, cu cât am fi mai înaintaţi? Cantităţile morale neavând o
măsură precisă, chiar dacă am cădea de acord asupra semnului 95, cum
neam putea înţelege asupra evaluării lui?
In ceea ce mă priveşte, mă mir întotdeauna că se nesocoteşte un
semn atât de simplu, sau că reaua credinţă împiedică lumea să cadă de
acord asupra lui. Care este scopul asociaţiei politice? Este conservarea
şi prosperitatea membrilor săi. Şi care este semnul cel mai sigur că a-
ceştia se conservă şi prosperă? Este numărul populaţiei. Nu încetaţi
deci să găsiţi în altă parte acest semn de disputat In condiţii egale, gu-
vernământul cel mai bun este, în mod netăgăduit156, acela în care, fără
156Pe temeiul aceluiaşi piincipiu uebuie să judecăm şi veacwile care merită
întâietatea în ceea ce priveşte prosperitatea genului uman. Prea mult au fost admirate
cele b\ care au înflorit literatura şi artele, fără si se pătnindâ tâlcul ascuns al culturii
lor, fără să se ia în considerare urmările lor funeste: „îdque aput imperitos
humanitas vocabatur, quum pars servitutis esser".
Oare niciodată nu vom vedea în maximele din cărţi interesul josnic care ii face pe
autori să vorbească? Nu! Orice ar spune ei, atunci când cu toată strălucirea sa, o ţaiă
se depopulează, nu este adevărat că totul merge buie. Nu este de ajuns ca un poet sa
aibă o suta de mii ac livre rentă" pentru ca secolul său să Ge cel mai bun dintre toate.
Trebuie să privim mai puţin la tihna aiarcnlă şi la liniştea şcSlor şi mai mult la
bunăstarea unei naţii întregi, mai ales a statelor celor mal numeroase. Grindina
devastează câteva cantoane dar rareori aduce foametea. Răscoalele şi războaiele civile
ii înfricoşează mult pe sen, dar ele nu primejduiesc adevăiatcle nenorociri ale
popoarelor, care pot avea cliiar un răgaz in timpul disputelor în urma cărora se decide
cine îi va tiraniza. Adevărata hrînăo-rire sau nenorocire ia naştere din condiţiile lor
permanente de trai: când totul stă strivit sub jug, atunci totul piere; atunci şeSi,
distrugând după pofta inimii, „ubi solitudinem fa-cium, pacent appellant"*1. CăncI
certurile dintre cei mai mari Oămăntau regatul Franţei, iar prelatul-adjunct al
Parisului"1; se ducea la Parlament cu pumnalul in buzunar, aceasta nu împiedica
poporul francez să trăiască fericit şi numeros, într-o cinstita şi veselă imbel-şugare.
Odimoară Grecia înflorea in mijlocul celor mai crude războaie: sângele curgea
şiroaie iar ţara era presărată de leşuri omeneşti. Se părea, spunea Macliiavcllf1", ca
în mijlocul omorurilor, proscripţiilor şi războaielor civile, republica noastră devenea
mai puternică; vhtutea cetăţenilor, moiavurile şi independeta lor aveau pulciea de a o
întări, mai mult decât reuşeau toate certurile s-o slăbească. Puţină frământare dă
tărie sufletelor, iar ceea ce face ca într-adevăr omenirea să prospere este nu atât
pacea, cât libertatea. (Nota lui Rousseau.)
97. „Prostii numeau cultura ceea ce nu era decât un început de sclavie" (Tacit:
Agrico-/aXXI).'
98. Este probabil o aluzie la Voltaire. Poale că se gândeşte chiar la versul din
Monde nul. „Ce vremuri fericite, în acest secol de fier".
 74 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 47

Astfel in unul clin cazuri, lungimea pârghiei este o slăbiciune, iar in celălalt caz un suveranităţii. Cu cât sporeşte acest efort, cu atât orânduirea se schimbă
avantaj. (Nola Iui Rousseau.)
94. In această paralelă, „unul" este întotdeauna supusul (unei monarhii )si în rău; şi cum aici nu există nici o altă voinţă care, rezistând voinţei
„altul" cetăţeanul (unei democraţii). principelui, s-o contrabalanseze, trebuie să se ajungă la aceea că, mai
95. Semnul fericirii publice, de pildă, libertatea, prosperitatea materială.
96. Certitudinea hi Rousseau este dezminţită de fapte. Vezi tarile coloniale si curând sau mai târziu, principele sfârşeşte prin a asupri suveranul şi
semicoloniale. Dar aceasta teone e Irccventâ în veacul al XVlll-lea. Frederic al H-lea rupe tratatul social. Acesta este viciul inerent şi inevitabil102 care încă
în Anti-Machia-velli, cap. V, Condorcct etc, (Halbwachs).
mijloace străine, fără naturalizaţi, fără colonii, cetăţenii sporesc şi se de la naşterea corpului politic tinde fărâ încetare la distrugerea lui, aşa
înmulţesc cel mai mult Guvernământul sub care poporul scade şi se cum bătrâneţea şi moartea distrug până la urmă trupul omului.
împuţinează este cel mai rău. Matematicieni, acum este rândul vostru: Două sunt căile generale prin care degenerează un guvernământ
calculaţi, măsuraţi, comparaţi157. anume, când el se restrânge sau când statul se dizolvă.
Guvernământul se restrânge atunci când trece de la numărul mare
Cap.X. DESPRE ABUZURILE GUVERNĂMÂNTULUI ŞI la numărul mic, adică de la democraţie la aristocraţie şi de la aristocra-
DESPRE ÎNCLINAREA SA SPRE DEGENERARE ţie la regalitate. Aceasta este înclinaţia sa firească 158. Dacă ar merge
înapoi, de la numărul mic către cel mare, am putea spune că se
După cum voinţa particulară acţionează neîncetat împotriva voinţei destinde; dar acest proces invers este cu neputinţă.
generale, tot astfel şi guvernământul face un efort continuu împotriva într-adevăr, niciodată guvernământul nu-şi schimbă forma decât a-
tunci când resortul său uzat îl face prea slab pentru a şk) mai putea păs-
* Formarea lenta şi progresul republicii in lagunele Venetici oferă un exemplu demn tra. Or, dacă sar mai slăbi încă întinzându-se, forţa sa ar ajunge să fie
de notat al acestei treceri, sie de mirare că de mai bine de douăsprezece veacuri venetie-
niipara se afla abia la a doua etapă care a început cu Scrrar di consiglio™ In 1198. cu totul nulă, astfel încât s-ar menţine şi mai puţin'"'. Trebuie deci
Cât despre vechii duci care li se atribuie, orice ar sptmc Squittinio della liberta remontat şi strâns resortul 1011 pe măsură ce slăbeşte; altfel, statul pe
veneta"", este dovedit că aceştia nu le-au fost suverani. care îl susţine ar cădea în ruină.
Mi se va aduce, desigur, ca obiecţie republica romană, care a cunoscut, se va spune, un
157Pecutemeiul
proces totul contrar,
aceluiaşi trecând
piincipiude uebuie
la monarhic
să judecămla aristocraţie
şi veacwile şi care
de lamerită
aristocraţie la Dizolvarea unui stat poate surveni în două feluri.
democratic Sunt departe de a gândi astfel.
întâietatea în ceea ceal priveşte prosperitatea genului uman. Prea mult
în primul rând, când principele nu mai administrează statul ]X)trivit
Cel dintâi aşezământ lui Romulus a fost un guvernământ mixt, careaua fost admirate
degenerat cu-
cele b\
rând in care au înflorit
despotism. Din literatura şi artele, statul
cauze particulare, fără siasepierit
pătnindâ
înaintetâlcul ascunsaşa
de vreme, al culturii
cum mor legilor şi uzurpă puterea suverană. Atunci se produce o schimbare re-
uneori
lor, fărănoii născuţi
să se înainte de urmările
ia în considerare a atinge lor vârsta
funeste:maturităţii.
„îdque aputAlungarea
imperitos Tarquinilor a marcabilă, şi anume câ nu guvernământul, ci statul mare se dizolvă, şi
marcat
humanitas adevărata^
vocabatur,epocăquum a naşterii republicii.
pars servitutis Dar ea n-a luai dc la început o formă
esser". în sânul acestuia se formează un alt stat alcătuit numai din membrii
stabilă, din pricina că lucrurile s-au tăcut numai pe jumătate, nedesfiintânuu-se
Oare niciodată
patriciatul. Căcinuinvom felulvedea în maximele
acesta, aristocraţia din ereditară
cărţi interesul
care josnic
e cea care
mai iireafacedin
pe toate guvernământului, şi care, faţă de restul poporului, nu este altceva decât
autori să vorbească? Nu! Orice ar spune ei, atunci când cu
administraţiile legitime, rămânând in conflict cu democraţia, formă de guvernământ toată strălucirea sa, o ţaiă un stăpân şi un tiran'" 7. Astfel încât, în momentul în care guvernă-
se depopulează,
mereu nesigură şi nuBotanta,
este adevărat că totul
n-a putut să merge buie.după
Be fixată, Nu estecum de aajuns ca un
dovedit poet sa
Macluavclli, mântul uzurpă suveranitatea, pactul social este rupt şi toţi simplii cetă-
decât
aibă oo suta
datăde cumii
instituirea tribunilor,
ac livre rentă" pentruabiacaatunci
secolul a său
existat un cel
să Ge adevărat
mai bun guvernământ
dintre toate.şi
oTrebuie
adevărată democraţie,
să privim mai puţin într-adevăr, poporulşi la
la tihna aiarcnlă eraliniştea
atuncişcSlor
nu numai
şi mai multsuveran,
la ci şi ţeni, reintrând de drept în libertatea lor naturală, sunt siliţi - dar nu o-
magistrat
bunăstarea şiunei
judecător
naţii Senatul
întregi, mai nu
ales era
a decât celor
statelor un maltribunal in subordine,
numeroase. Grindina pentru bligaţi - să asculte.
temperarea şi concentrarea guvernământului; înşişi consulii cu toate că erau patricieni Acelaşi lucru se întâmpla şi atunci când membrii guvernământului
şidevastează câteva cantoane
primi magistraţi, dar rareori
iar in timpul aduce
de război foametea.
generali Răscoalele
absoluţi, nu erauşi războaiele
la Roma civile
decât
ii înfricoşează
preşedinţii mult pe sen, dar ele nu primejduiesc adevăiatcle nenorociri ale
poporului. uzurpă în mod separat puterea pe care n-ar trebui să o exercite decât in
Dc atunci sacare
popoarelor, văzutpotşiavea
guvernământul
cliiar un răgaz \ximind pe panta
in timpul sa Erească
disputelor în urma şi cărora
tinzândseputernic
decide
sprv
cine aristocraţie.
îi va tiraniza.Patriciatul
Adevăratadestiintându-sc
hrînăo-rire sauca de la sine,iaaristocraţia
nenorocire naştere dinnu se mai afla
condiţiile lor in
corpul patricienilor,
permanente ca latotul
de trai: când Veneţia si lasub
stă strivit Genova, ci intotul
jug, atunci cornul Senahduicompus
piere; atunci şeSi, din
patricieni şi plebei, ba chiar şi in corpul triburilor, când aceştia începură saşi 1 aroge o
distrugând după pofta inimii, „ubi solitudinem fa-cium,
putere activă. Căci cuvintele nu schimbă faptele, iar când un popor are şeB care pacent appellant"* . CăncI
certurile dintre
guvernează cei mai
in locul lui, mari Oămăntau
indiferent ce nume regatul Franţei,
arimrta aceştiiarseB,
prelatul-adjunct al
e vorba întotdeauna de
aristocraţie.
Parisului"1;D'm abuzul
se ducea la aiistocratiei
Parlament cu s-au născut in
pumnalul războaiele
buzunar,civile
aceastaşi triumviratul
nu împiedicaSyBa,
luliu Cezar
poporul au ajuns
francez a B de fa/it
să trăiască fericitnişte adevăraţiîntr-o
şi numeros, monarlii. Ş, in
cinstita sfârşit,imbel-şugare.
şi veselă sub despotismul
lui Tiberiu, Grecia
Odimoară statul aînflorea
fost dizolvat. Istoria
in mijlocul romană
celor nu dezminte
mai crude războaie: deci principiul
sângele curgea meu, ci 0
confirmă (Nota lui Rojisseau.)
103.
şiroaie iar„Includerea
ţara era presărată de leşuri omeneşti. Se părea, spunea Macliiavcllf1", ca
consiliului".
104.
în mijloculTitlul
omorurilor, proscripţiilor
unei lucian anonime, şi războaielor
publicată in civile,
1612, republica
pentru noastră
a stabilidevenea
pretinsul
drept al împăraţilor
mai puternică; vhtutea asu|>ra republicii
cetăţenilor, veneliene.
moiavurile şi independeta lor aveau pulciea de a o
105.
întări, maiVezimultIII, 2. reuşeau toate certurile s-o slăbească. Puţină frământare dă
decât
106.
tărie sufletelor, iar ceeafrecvenţa
De observat ce face cacomparaţiilor
într-adevăr omenirea luate dinsămecanică.
prospere este nu atât
pacea, cât libertatea. (Nota lui Rousseau.)
97. „Prostii numeau cultura ceea ce nu era decât un început de sclavie" (Tacit:
Agrico-/aXXI).'
98. Este probabil o aluzie la Voltaire. Poale că se gândeşte chiar la versul din
Monde nul. „Ce vremuri fericite, în acest secol de fier".
99. „Când fac pustiu, ci numesc asta pace!" (Tacit: Agricola, XXXI).
100. Cardinalul de Retz. Vezi Memoriile lui, Cartea III. Părerea lui Roussseau cu
privire la bunăstarea poporului din timpul Frondei este absolută contrară faptelor.
Ideea este poate inspirata din Montesquieu (Grandoaiva şi decadenţa romanilor,
cap. IX). număr.
101. Macliiavelli: Istoria Florenţei, prefaţă. 158„Omnis enim ct habentur et (Ucuntur tyranni, qui potestate utuntur perpetua in
102. Se va nota pesimismul. Rousseau constată şubrezenia cetâţiii sale ideale. ca civitalc quae libertate usa esf™."
Beaulavon observă cu dreptate că el vorbise totuşi de magistraţii intennediari (III, 109. Înţelegem prin tiran pe cei care dispun dc putere toată viata, intr-o cetate care
7) destinaţi să tempereze guvernământul. Desigur, acest mijloc este de o eficacitate a fost liberă". (Com. Nep., in Miltiad., cap. Viu). E drept că Aristotel (Etica
îndoielnică. Nicomahică, Cartea VIII, cap. X) face deosebire uitre tiran şi rege, prin faptul că cel
107. inlr-adevăr, nu mai există suveran, contractul este rupt Nu mai există drept dintâi guvernează spre propriul său folos, iar cel dc-al doilea in folosul supuşilor dar
civil. Oamenii nu mai pot decât să Iu|)te contra tiranului in numele dresurilor lor lăsând la o parte faptul că, in general, toţi autorii greci au folosit cuvântul tiran //) alt
naturale. sens decât al lui Aiistotel, aşa cum se vede mai ales in Hicron-td lui Xenofon, ar
108. Rousseau numeşte aici anarhic orice guvernământ care nu este legitim. El reia însemna, potrivit deosebirii stabilite de Aiistotel, că de la 'începutul lumii n-ar B
aici teoria devierii guvemămintejor, care se găseşte şi in Aristotcl (Politica, III. V; 2 existat nici un rege"". (Nota lui Rousseau.)
şi 3). Ohlocraţie. guvernământul mulţimii. Oligarhie: guvernământul unui mic 110. De notat cât de îndrăzneţe sunt aceste ultime cuvinte.
74 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 48

corpore; ceea ce nu constituie o mai mică încălcare a legilor, şi

produce o dezordine şi mai mare. Avem atunci, pentru a spune astfel,
tot atâţia principi câţi magistraţi sunt iar statul, la fel de divizat ca şi
guvernământul, piere sau îşi schimbă forma.
Când statul se dizolvă, abuzul guvernământului, oricare ar fi el, ca-
pătă numele comun de anarhie1591160. Făcând deosebirile necesare, spu-
nem că democraţia degenerează în ohlocraţie şi aristocraţia în oligarhie;
aş adăuga că regalitatea degenerează în tiranie. Dar acest din urmă
cuvânt este echivoc şi se cere explicat
în sens vulgar, tiranul este un rege care guvernează cu violenţă, fără
a ţine seama de dreptate şi de legi. în sensul precis al cuvântului,
tiranul este un particular care îşi arogă autoritatea regală fără să aibă
drept la ea Aşa înţelegeau grecii cuvântul tiran: îl dădeau atât principi-
lor buni cât şi celor răi când autoritatea lor nu era legitimă161. Aşadar,
tiran şi uzurpator sunt două cuvinte perfect sinonime.
Pentru a numi în mod diferit lucruri diferite, voi numi tiran pe uzur-
patorul autorităţii regale, şi despot pe uzurpatorul puterii suverane. Ti-
ran este acela care ajunge la putere pe căi ilegale, dar care guvernează

159„Omnis enim ct habentur et (Ucuntur tyranni, qui potestate utuntur perpetua in

ca civitalc quae libertate usa esf™."
109. Înţelegem prin tiran pe cei care dispun dc putere toată viata, intr-o cetate care
a fost liberă". (Com. Nep., in Miltiad., cap. Viu). E drept că Aristotel (Etica
Nicomahică, Cartea VIII, cap. X) face deosebire uitre tiran şi rege, prin faptul că cel
dintâi guvernează spre propriul său folos, iar cel dc-al doilea in folosul supuşilor dar
lăsând la o parte faptul că, in general, toţi autorii greci au folosit cuvântul tiran //) alt
sens decât al lui Aiistotel, aşa cum se vede mai ales in Hicron-td lui Xenofon, ar
însemna, potrivit deosebirii stabilite de Aiistotel, că de la 'începutul lumii n-ar B
existat nici un rege"". (Nota lui Rousseau.)
110. De notat cât de îndrăzneţe sunt aceste ultime cuvinte.
160„Omnis enim ct habentur et (Ucuntur tyranni, qui potestate utuntur perpetua in
ca civitalc quae libertate usa esf™."
109. Înţelegem prin tiran pe cei care dispun dc putere toată viata, intr-o cetate care
a fost liberă". (Com. Nep., in Miltiad., cap. Viu). E drept că Aristotel (Etica
Nicomahică, Cartea VIII, cap. X) face deosebire uitre tiran şi rege, prin faptul că cel
dintâi guvernează spre propriul său folos, iar cel dc-al doilea in folosul supuşilor dar
lăsând la o parte faptul că, in general, toţi autorii greci au folosit cuvântul tiran //) alt
sens decât al lui Aiistotel, aşa cum se vede mai ales in Hicron-td lui Xenofon, ar
însemna, potrivit deosebirii stabilite de Aiistotel, că de la 'începutul lumii n-ar B
existat nici un rege"". (Nota lui Rousseau.)
110. De notat cât de îndrăzneţe sunt aceste ultime cuvinte.
161„Omnis enim ct habentur et (Ucuntur tyranni, qui potestate utuntur perpetua in
ca civitalc quae libertate usa esf™."
109. Înţelegem prin tiran pe cei care dispun dc putere toată viata, intr-o cetate care
a fost liberă". (Com. Nep., in Miltiad., cap. Viu). E drept că Aristotel (Etica
Nicomahică, Cartea VIII, cap. X) face deosebire uitre tiran şi rege, prin faptul că cel
dintâi guvernează spre propriul său folos, iar cel dc-al doilea in folosul supuşilor dar
lăsând la o parte faptul că, in general, toţi autorii greci au folosit cuvântul tiran //) alt
sens decât al lui Aiistotel, aşa cum se vede mai ales in Hicron-td lui Xenofon, ar
însemna, potrivit deosebirii stabilite de Aiistotel, că de la 'începutul lumii n-ar B
existat nici un rege"". (Nota lui Rousseau.)
110. De notat cât de îndrăzneţe sunt aceste ultime cuvinte.
49 J.-J. ROUSSEAU
potrivit legilor; despot este acela care se situează mai presus chiar şi
decât legea.
Astfel tiranul poate să nu fie despot, dar despotul este întotdeauna
tiran1".
Cap. XI. DESPRE MOARTEA CORPULUI POLITIC
Aceasta e tendinţa naturală şi inevitabilă a tuturor guvernămintelor,
chiar şi a celor mai bine alcătuite. Dacă Sparta şi Roma au pierit, ce
stat ar putea nădăjdui să dăinuiască veşnic? Dacă vrem să formăm un
aşezământ durabil, să nu ne gândim deci să-1 facem etern. Ca să
reuşeşti, nu trebuie să încerci imposibilul, şi nici să-ţi închipui că vei
putea da unei opere omeneşti o trăinicie pe care lucrurile făcute de
oameni n-o pot avea.
Corpul politic, întocmai ca şi corpul omului, începe să moară încă
de la naşterea sa şi poartă în sine cauzele propriei distrugeri. Dar şi
unul şi altul pot avea o constituţie mai mult sau mai puţin robustă, ca-
pabilă să le conserve un timp mai scurt Constituţia omului este opera
naturii; cea a statului este o operă artificială. Nu depinde de oameni
prelungirea vieţii lor, dar depinde de ei să prelungească viaţa statului
cât mai mult cu putinţă, dându-i cea mai bună alcătuire pe care o poate
avea Chiar şi statul cel mai bine constituit poate avea un sfârşit, dar mai
târziu decât altul, dacă nici un accident neprevăzut nu-1 va duce la
pieire înainte de vreme.
Principiul vieţii politice stă în autoritatea suverană. Puterea legiui-
toare este inima statului; puterea executiva e creierul care pune toate
părţile în mişcare. Creierul poate să sufere o paralizie şi individul totuşi
să trăiască. Un om poate rămâne imbecil şi totuşi să trăiască; dar de în -
dată ce inima şi-a încetat funcţiunile animalul e mort"2.
Nu prin legi dăinuieşte un stat ci prin puterea sa legiuitoare. Legea
de ieri nu este obligatorie astăzi; dar tăcerea presupune consimţământul
tacit, şi se socoteşte că suveranul confirmă neîncetat legile pe care nu le
abrogă deşi ar putea s-o facă. El vrea mereu tot ceea ce a declarat odată
că vrea, atâta timp cât nu revocă această declaraţie.
De ce se acordă atâta respect legilor vechi? Tocmai pentru că sunt
vechi Trebuie să credem că numai înalta valoare a credinţelor antice a
putut face ca ele să se păstreze un timp atât de îndelungat dacă suve-
Contractul social
83
ranul nu lear fi recunoscut neîncetat ca fiind bune, lear fi revocat de mii
de ori. Iată de ce, departe de a slăbi, legile dobândesc mereu puteri noi
în orice stat bine constituit Autoritatea antichităţii" 3 le face să fie din zi
în zi mai invulnerabile; în timp ce oriunde legile, învechindu-se,
slăbesc în putere, aceasta dovedeşte că nu mai există putere legiuitoare
şi că statul nu mai trăieşte.
Cap. XII. CUM SE MENŢINE AUTORITATEA
SUVERANĂ
Suveranul neavând altă forţă decât puterea legislativă nu acţionează
decât prin legi. Iar legile nefiind decât acte autentice ale voinţei ge-
nerale, suveranul n-ar putea acţiona decât atunci când poporul se află a-
dunat Poporul adunat - se va spune - ce himeră! Este o himeră astăzi,
cei drept, dar nu era o himeră acum 2000 de ani. Şi-au schimbat oare
oamenii firea?
Limitele posibilului, în chestiunile morale, sunt mai puţin înguste
decât ne închipuim: slăbiciunile, cusururile, prejudecăţile noastre sunt
cele care le restrâng. Sufletele de rând nu cred în oamenii mari. Sclavii
josnici zâmbesc batjocoritor la auzul cuvântului libertate.
Din ceea ce s-a făcut, să vedem ce se poate face 1". Nu voi vorbi de
spre vechile republici ale Greciei; dar republica romană era, pare-mi-
se, un stat mare, iar oraşul Roma, un mare oraş. Ultimul recensământ a
arătat că la Roma erau 400 000 de cetăţeni purtători de arme, şi ultima
numărătoare a imperiului a găsit peste 4 milioane de cetăţeni, fără a
pune la socotelă supuşii, sbăinii, femeile, copiii şi sclavii.
Cât de greu s-ar părea că este să aduni adesea imensul popor al
acestei capitale şi al unprejurimilor ei! Totuşi, puţine săptămâni treceau
fără ca poporul roman să se adune, şi se aduna chiar şi mai des. El e-
xercita nu numai drepturile suveranităţii, ci şi o parte din drepturile
guvernământului. Dezbătea anumite treburi, judeca anumite pricini şi
întreg acest popor era, în piaţa publică, tot atât de adesea magistrat ca
şi cetăţean"5.
întorcându-ne la cele dintâi timpuri ale naţiunilor, vom găsim că
majoritatea vechilor cârmuiri, chiar şi monarhice, ca de pildă cele ale
macedonenilor şi ale francezilor, aveau asemenea sfaturi. Oricum ar fi,
50 J.-J. ROUSSEAU Contractul social
83

uzun>a

11
D
fflt
Pierea, dar penlru a o exercita potrivit legilor; despotul dispretuics-
?ousseau ^ întotdeauna grija sa folosească un vocabular politic riguros. ' 113. Buna părere pe care o avem asupra lor datorită vechimii.
1U . In tot acest capitol, Rousseau adânceşte teza Iui Montesquieu potrivii căreia
moto-
114. Nu c deci imposibil să regăsim în epoca moderna virtuţile civice ale
rul unei democraţii este virtutea, adică iubirea binelui public. Când poporul republicilor
încetează a
se interesa de viaţa publica nu mai este cu putinţă nici un fel de democratic si, 115 Adunările poporului roman sunt aici foarte idealizate. Modul lor de organizare
pentru făcea ca cei bogaţi să predomine. Dacă e adevărat că antichitatea i-a influenţat
gândirea, este şi mai adevărat că Rousseau vedea antichitatea prin prisma visurilor
84 J.-J. ROUSSEAU Populaţi în mod egal teritoriul, daţi pretutindeni aceleaşi
drepturi, faceţi ca peste tot să fie belşug şi viaţă în felul acesta, statul 85
singur acest fapt incontestabil e de ajuns ca să dea răspuns tuturor difi-
va deveni cel mai puternic şi cel mai bine guvernat cu putinţă Aduceti-
cultăţilor: mergând de la existent la posibil, concluzia îmi pare justă1"'.
vă aminte că zidurile oraşelor nu se ridică decât din dărâmăturile
Cap. XIII. URMARE caselor dc la ţară12*. Cu fiecare palat pe care îl văd ridicându-se în
capitală, mi se pare că văd prefăcându-se în ruine un ţinut întreg.
Nu e de ajuns ca poporul adunat laolaltă să fi stabilit o dată consti-
tuţia statului sanctioftand un corp de legi; nu e de ajuns să fi stabilit un Cap. XIV. URMARE
guvernământ veşnic sau să se fi îngrijit, o dată pentru totdeauna, de
alegerea magistraţilor în afara de adunările extraordinare, care pot fi Din momentul în care poporul este adunat în mod legitim ca corp
cerute de întâmplări neprevăzute, trebuie să existe adunări fixe şi pe- suveran, orice jurisdicţie a guvernământului încetează, puterea execu-
riodice, pe care nimic să nu le poată anula sau amâna, aşa încât în ziua tivă este sus[)endată şi persoana celui din urmă cetăţean este tot atât de
sorocită poporul să fie convocat în mod legitim, prin lege, fără să mai saciă şi de inviolabilă ca şi cea a primului magistrat, dat fiind că acolo
fie nevoie de nici o altă convocare formală"7. unde se află cel reprezentat nu mai există reprezentanţi. Cele mai multe
Dar, în afară de aceste adunări, care sunt legale prin însuşi sorocul din tumulturile care s-au ivit la Roma în comiţii s-au datorat ignorării
lor162, orice altă adunare a poporului care nu ar fi convocată de către sau nesocotirii acestei reguli. în acel moment, consulii nu erau decât
magistraţii însărcinaţi cu aceasta şi potrivit formelor prescrise trebuie preşedinţii poporului; tribunii erau nişte simpli oratori*, iar senatul nu
să fie socotită nelegitimă şi toate hotărârile sale trebuie să fie socotite era nimic.
nule, pentru că însuşi ordinul de convocare trebuie să emane de la lege.
Cât despre frecvenţa mai mare sau mai mică a adunărilor legitime,
ea depinde de atâtea condiţii încât nu s-ar putea stabili reguli precise. 123. Vezi, in legătură cu acest punct, Proiect i>entru Comica. (P. W., III, 318).
Se poate spune doar, în general, că cu cât guvernământul este mai pu- 124. In vremea lui Rousseau, marea majoritate a populaţiei era alcătuită din
ţărani. Pentru el, opoziţia dintre săraci şi bogaţi se reducea la aceea dintre sate şi
ternic, cu atât suveranul trebuie să apară mai desllu. oraşe: oraşele nu fac altceva decât să consume bogăţia unei ţâri. Părerea lui se
Lucrul acesta, mi se va spune, poate fi bun pentru un oraş; dar ce e aseamănă aici cu cea a fizio-cratilor, insa fizkxralii spuneau că doar pământul este
cel care produce bogăţiile.
de făcut dacă statul are mai multe oraşe? Să fie împărţită autoritatea * Cam in sensul ce se dă acestui cuvânt in parlamentul englez'*. Asemănarea dintre
suverană? Sau să fie concentrată într-un singur oraş, căruia să i se su- funcţiunile lor ar li pus in conflict consulii şi tribunii, chiar dacă orice jurisdicţie ar fi
fost suspendată. (Nota lui Rousseau.)
pună restul? 125.Preşedintele Camerei comunelor poarta titlul de speaker (orator). Dc aici
Răspund că nu trebuie să se facă nici într-un fel, nici în altul. în pri- reflecţia
mul rând, autoritatea suverană este una singură, aşa că nu poate fi îm- aMipra consulilor şi tribunilor.
părţită fără a fi distrusă în al doilea rând un oraş, ca şi o naţiune nu
poate fi în mod legitim supusul altuia 163, pentru că esenţa corpului
politic
116. Din faptul că un lucru a existat, se deduce in mod necesar că este posibil
ca el să existe.
117. In toată această parte a lucrării, Rousseau se gândeşte la Geneva
(Vaughan). Micul consiliu aca|»rase, încetul cu încetul, întreaga putere, ilustrând
astfel teza lui Rousseau. El avea doar obligaţia de a se su|xine unei realegeri anuale
de către Marele consiliu. In momentul tulburărilor care vor da prilejul publicării
„Scrisorilor de pe munte", Micul consiliu va suspenda în mod ilegal alegerile.
Rousseau se va referi in mod exjires la Contract, afirmând că ar fi prevăzut acest
pericol şi i-ar fi indicat leacul. (Scrisori, VI-VII).
119. Vezi Guvernământul Poloniei, cap. VII (P- W., II. 449).
„Atâta vreme cât statele (în Polonia) se vor aduna... va fi mai greu ca senatul sau
regele să o|xime sau să uzurpe autoritatea legiuitoare... mijlocul ix- care 11 pro|xin
este singurul, este simplu şi nu poate fi li|isil de eficacitate. E toarte ciudat că,
înainte de Contractul social, in care il arăt, nimeni nu s-a gândit la el".

Contractul social

stă în acordul dintre ascultare şi libertate, astfel încât cuvintele supus şi

suveran sunt corelaţii identice, al căror sens se află reunit într-un singur
cuvânt, în cuvântul cetăţean164.
Voi mai răspunde şi că este întotdeauna un rău să se unească mai
multe oraşe într-o singură cetate, şi că atunci când vrei să faci această
unificare nu trebuie să te lauzi că vei putea evita inconvenientele ei
fireşti. Nu trebuie să se ridice obiecţia abuzului statelor mari aceluia
care nu vrea decât state mici Dar cum se ]x>ate da statelor mici destulă
forţă pentru a putea rezista celor mari, aşa cum odinioară oraşele
greceşti au rezistat marelui rege şi aşa cum, mai recent. Olanda şi El-
veţia au rezistat casei de Austria?165
Totuşi, dacă nu se poate reduce statul la limitele sale juste, mai ră -
mâne o soluţie: să nu se admită existenţa unei capitale, iar sediul gu-
vernământului să fie pe rând în fiecare oraş, unde să se ţină succesiv
adunările ţării166.

162 Devin legitime prin faptul că legea a fixat data convocării lor.
163 Girondinii se vor sprijini pe acest principiu, pentru a combate ceea ce vor
numi „dictatura Parisului".
164 Vezi 1,6. sfârşit
165 Adică prin confederaţii ( Vezi m, 15, sfârşit). 166 Vezi 1,6. sfârşit
 J.-J. ROUSSEAU
86
De aceste intervale de suspendare, în care principele recunoaşte sau
trebuie să recunoască un superior momentan, el s-a temut întotdeauna;
aceste adunări ale poporului, care sunt scutul corpului politic şi frâna
guvernământului, au constituit din totdeauna spaima şefilor; de aceea ei
nu şi-au precupeţit niciodată grijile, nici obiecţiile, nici piedicile, nici
făgăduielile ca să-i facă pe cetăţeni să renunţe la ele. Dacă aceştia sunt
avari, laşi, fricoşi, mai iubitori de odihnă decât de libertate, ei nu rezistă
multă vreme eforturilor reînnoite ale guvernământului; în acest fel, for-
ţa potrivnică sporind neîncetat, autoritatea suverană sfârşeşte prin a
dispărea, şi cele mai multe dintre cetăţi decad şi pier înainte de vreme.
Dar intre autoritatea suverană şi guvernământul arbitrar se introduce
uneori o putere medie, despre care trebuie să vorbim.
Cap. XV. DESPRE DEPUTAŢI SAU
REPREZENTANŢI
De îndată ce îndatoririle obşteşti încetează de-a mai fi principala
preocupare a cetăţenilor, care preferă să-şi pună la contribuţie mai bine
punga decât persoana, statul se şi află în pragul ruinei. Trebuie să mear-
gă la luptă? Ei plătesc armatele şi rămân acasă. Trebuie să meargă la
sfat? Numesc deputaţi şi rămân acasă. Mulţumită lenei şi banilor, ei
sfârşesc prin a avea soldaţi pentru a înrobi patria şi reprezentanţi pentru
a o vinde.
învălmăşeala comerţului şi meşteşugurilor, lăcomia de câştig,
trândăvia şi iubirea de comoditate transformă serviciile personale în
bani Pentru a-şi putea spori în tihnă profitul, omul cedează o parte din
el. Daţi bani, şi in curând veţi fi în lanţuri. Acest cuvânt, finanţe, este un
cuvânt de sclavi, necunoscut într-o cetate 1*. într-un stat cu adevărat
liber, cetăţenii fac totul cu mâinile lor, şi nimic cu ajutorul banilor; în
loc de a plăti ca să fie scutiţi de îndatoririle lor, ei ar fi gata să plătească
pentru a le îndeplini singuri. Fiind departe de a împărtăşi ideile curente,
ei cred că corvezile sunt mai puţin potrivnice libertăţii decât
impozitele167.
Cu cât statul este mai bine alcătuit, cu atât treburile publice trag mai
mult în cumpănă în spiritul cetăţenilor decât cele private. Există chiar
mult mai puţine afaceri particulare, pentru că, fericirea fiecărui individ
fiind în cea mai mare măsură o parte a fericirii comune, îi rămâne mai
puţin s-o caute în grijile particulare. într-o cetate bine condusă, fiecare
om aleargă la adunări; sub un guvernământ rău, nimănui nu-i place să
facă un pas într-acolo, ix^ntru că ceea ce se face la adunări nu
126.Vezi Proiect pentru Corsica. (P.W., II. 336-339).
interesează pe nimeni; oamenii prevăd că acolo nu va domina voinţa
generală şi, de altfel, grijile casnice absorb totul. Legile bune atrag
altele şi mai bune. Cele rele aduc după sine altele şi mai rele. De îndată
ce cineva spune despre treburile statului „Ce-mipasă?', e cazul să se
considere
că statul este pierdut
Slăbirea dragostei de patrie, activitatea interesului privat imensitatea
statului, cuceririle, abuzul guvernământului au dus la inventarea in-
stituţiei deputaţilor sau a reprezentanţilor poporului în adunările naţiu-
nii. Este ceea ce în anumite ţări se cheamă starea a treia' 168. Astfel, inte-
resul particular a două tagme este pus în primul şi al doilea rând, iar
interesul public nu este decât în al treilea. Suveranitatea nu poate fi re-
167 Caracterul utopic al doctrinei sociale a lui Rousseau apare aici limpede. El se
opune dezvoltării industriei: preferând corvezile in locul impozitelor, el este in
dezacord cu spiritul limixilui său. Această idec este reluată şi in Proiect pentru
Corsica (Ibkl. pag. 338).
168 Aluzia la Franţa este limpede. Pentru Rousseau aşa-numita „stare a treia" (le
tiers etat) este poporul, purtător al voinţei generale; celelalte două categorii (clerul
şi nobilimea) sunt doar nişte privilegiaţi animaţi de voinţe jiarticulare. Compară cu
broşura lui Sieyes (1789): „Ce este starea a treia? Totul! Ce a fost până acum in
ordinea politică? Nimic!"
Contractul social 52
prezentată, din aceeaşi pricină pentru care nu poate fi înstrăinată 169; ea
consistă esenţialmente în voinţa generală, şi voinţa nu se reprezintă:
este sau ea însăşi sau este altceva; cale de mijloc nu există. Deputaţii
poporului nu sunt deci şi nici nu pot fi reprezentanţii lui; ei nu sunt de-
cât mandatarii lui'170, şi nu pot să hotărască nimic definitiv. Orice lege
pe care n-a ratificat-o poporul în persoană este nulă; nici nu este lege.
Poporul englez se crede liber, dar el se înşală grozav 171; el nu este liber
decât în timpul alegerii membrilor parlamentului: de îndată ce aceştia
au fost aleşi, poporul este sclav, nu mai e nimic; în scurtele momente
ale libertăţii sale, modul în care foloseşte această libertate face ca el să
merite să o piardă.
Ideea reprezentanţilor este o idee modernă; ea îşi are originea în
guvernământul feudal, acest guvernământ nedrept şi absurd în care
specia umană este degradată, iar numele de om este dispreţuit 172. în
vechile republici şi chiar în monarhii, poporul niciodată n-a avut repre-
zentanţi; acest cuvânt nu era cunoscut Este foarte interesant faptul căla
Roma, unde tribunii erau consideraţi persoane sacre, nimeni nu şi-a
putut măcar închipui că ei ar putea uzurpa funcţiunile poporului; şi în
mijlocul unei atât de mari mulţimi ei nu au încercat niciodată să facă de
capul lor nici măcar un singur plebiscit Ne putem totuşi închipui ce
învălmăşeală putea pricinui uneori mulţimea în vremea Grachilor, când
o parte din cetăţeni îşi dădeau votul de pe acoperişurile caselor.
Acolo unde dreptul şi libertatea sunt totul, inconvenientele nu în-
seamnă nimic. La acest popor înţelept totul era la justa sa măsură; lic-
torii erau lăsaţi să facă ceea ce tribunii n-ar fi îndrăznit; poporul nu se
temea că lictorii săi ar voi să-1 reprezinte173.
Pentru a explica totuşi cum tribunii îl reprezentau uneori, este de a-
juns să înţelegem felul in care guvernământul îl reprezintă pe suveran.
Legea nefiind decât declararea voinţei generale, e limpede că în puterea
legislativă poporul nu poate fi reprezentat; dar el poate şi trebuie sâ fie
reprezentat în puterea executivă, care nu este decât forţa adăugată legii.
Aceasta ne face să vedem că examinând bine lucrurile, vom găsi că
foarte puţine naţiuni au legi131. Oricum ar fi, este sigur că tribunii nea-
vând nici o parte din puterea executivă, n-au putut niciodată să repre-
zinte puterea executivă, n-au putut niciodată să reprezinte poporul ro-
man pe temeiul slujbei lor, ci numai uzurpând drepturile senatului174.
La greci, poporul făcea prin el însuşi tot ceea ce avea de făcut; el se
afla mereu adunat în pieţe. Clima era blândă, poporul nu era lacom,
muncile erau făcute de sclavi, grija cea mare era paza libertăţii. Nemai-
având aceleaşi avantaje, cum s-ar putea păstra aceleaşi drepturi? Clima
voastră mai aspră vă creează mai multe nevoi*; timp de 6 luni pe an, a-
dunările din pieţele publice nu sunt cu putinţă; glasurile voastre slabe
169 Vezi II. I.
170 Dacă există reprezentanţi ai poporului, ei nu pot face altceva decât să
pregătească legile care urmează a fi supuse ratificării poporului, potrivit
plebiscitului sau referendumului. (Vezi Constituţia Poloniei, cap.VII).
171 Rousseau refuză să accepte imaginea idealizată |x -
care Voltaire şi mai ales
Montesquieu o dăduseră despre viaţa ix>liticâ engleză. Părerile Iui despre Anglia
din vremea sa sunt mult mai aproape de realitate. (Cazul aşa-numitelor „localităţi
putrede", adică in care nu era decât un singur locuitor şi care, lotuşi, conform
tradiţiei, alegeau deixitaţi). întreg acest pasaj este unui dintre cele mai viguroase din
Contract
172 Aluzie
134.Ueci la „omagiul"
trânta feudal.nu
vechiului regim Vasalul era omul
avea legi, suzeranului
dat fiind său. Rousseau
că nu poporul vedele
era cel care
lacea.
in Statele generale, a căror origine era inlr-adevâr in Evul Mediu, originea
regimului reprezentativ.
173 Aluzie la comiţiile curiate, care îşi pierduseră importanta si la care in vremea
c r
lui ^ f " Patricienii nu mai luau parte. Vezi capitolul asupra instituţiilor romane,
IV 4
174 Asupra tribunalului, vezi IV, 5.
* A adopta inţănk reci luxul şi trândăvia orientalilor Înseamnă a voi să intri in
lanţurile ,"!'• "'s.<;'a{""a "te SUP"' $ mai mult decât ei. (Nota lui Rousseau.)
 J.-J. ROUSSEAU
86
nu se pot face auzite în aer liber; acordaţi mai multă atenţie câştigului
decât libertăţii voastre şi vă temeţi mult mai puţin de sclavie decât de
mizerie. Cum adică? Libertatea nu se poate menţine decât sprijinită pe
sclavie?175* Poate că cele două extreme se ating. Tot ceea ce nu există
în natură îşi are inconvenientele sale, şi societatea civilă are mai multe
decât oricine. Există împrejurări atât de nefericite, în care nu-ţi poţi
păstra libertatea decât pe seama libertăţii altora şi în care cetăţeanul nu
poate fi cu desăvârşire liber decât atunci când sclavul este cu desăvâr-
şire sclav. Astfel era situaţia Spartei. Voi, popoare moderne, nu aveţi
sclavi, dar sunteţi sclave; plătiţi libertatea lor cu libertatea voastră Za-
darnic vă lăudaţi cu această preferinţă, eu văd în ea mai multa laşitate
decât umanitate.
Nu vreau să spun prin toate acestea că trebuie să avem sclavi, şi nici
că dreptul la sclavaj ar fi legitim, căci am şi dovedit contrariul 176. Arăt
numai pricinile pentru care popoarele modeme care se cred libere au
reprezentanţi şi pentru ce ix>poarele vechi nu-i aveau. In tot cazul, din
momentul în care un popor îşi alege reprezentanţi, nu mai este liber.
Examinând bine totul, nu văd cum ar fi posibil, de aici înainte, ca
suveranul să-şi păstreze printre noi exerciţiul drepturilor sale, dacă ce-
tatea nu este foarte mică13". Dar dacă este foarte mică, nu va fi subjuga-
tă? Nu! Voi arăta în rândurile ce urmează* cum poate fi împăcată pute-
rea externă a unui mare popor cu o organizare care să nu fie greoaie şi
cu buna ordine a unui stat mic.
Cap. XVI. INSTITUŢIA GUVERNĂMÂNTULUI NU E
UN CONTRACT
Puterea legiuitoare o dată bine stabilită, se cade să se stabilească tot
astfel şi puterea executivă; căci aceasta din urmă, care nu operează
decât prin acte particulare, nefiind de esenţa celeilalte, este în mod
firesc separată de ea Dacă ar fi posibil ca suveranul, considerat ca atare,
să aibă şi puterea executivă, dreptul şi faptul ar fi atât de confundate
încât nu s-ar mai putea şti ce este şi ce nu este lege; iar corpul politic,
astfel denaturat ar cădea curând pradă violenţei, împotriva căruia a fost
instituit1*'.
138. Rousseau îşi dă bine seama că democraţia antică se întemeia pc sclavaj. El nu
ara-
tă cum - fie chiar si intr-o cetate foarte mică - cetăţeanul modem, obligat să facă fată
tuturor nevoilor lui, şhar putea consacra toată vremea vieţii publice fără să facă apel
la
reprezentanţi. O adevărata democraţie nu se ]X>ate lipsi de existenţa unor
reprezentanţi
ai po|X>rului, supuşi insă unui control permanent şi oricând revocabil.
* liste ceea ce imîpropusesem să lac intr-o lucrare care ar fi urmat acesteia'*; tratând
despre relaţiile externe aş fi arătat ce sunt confederaţiile, materie incă nouă, ale cărei
principii sunt abia de stabilit. (Nota lui Rousseau.) .
139. După toate probabilităţile. In Instituţiile politice. In 1790, un deputat al
Adunării Na-
ţionale, contele d'Antraigues s-a lăudat că ar fi primii de la J.-J.Rousseau un mic
tratat in
16 capitole despre confederaţiile statelor mici. Rousseau Iar fi împuternicii să
foloseas-
că acest manuscris aşa cum i se va iărea mai ulii DAntraigues Iar fi distrus,
temânduse
să nu servească la subminarea autorităţii regale. Tot ce ne rămâne din doctrina lui
Rous-
Cetăţenii fiind toţi egali prin contractul social, ceea ce sunt cu toţii
obligaţi să facă poate fi ordonat de către toţi; in timp ce nimeni nu are
dreptul să ceară'" ca altul să facă ceea ce nu face el. Or, tocmai acest
drept, indispensabil pentru a face să trăiască şi să acţioneze corpul po-
175 Adică gratie sclavajului, ca şi in antichitate.
176 Vezi 1,2 şi 4.
Contractul social 53
litic, este cel pe care suveranul îl dă principelui atunci când instituie
guvernământul..
Mulţi"2 au pretins că actul acestei instituiri ar fi fost un contract în-
tre popor şi şefii pe care şi-i alege, contract prin care se stipulau pentru
cele două părţi condiţiile în care una se obliga să poruncească şi cealal-
tă să asculte. Veti fi de acord, sunt sigur, că este un fel ciudat de a con -
tracta1". Să vedem totuşi dacă această părere poate fi susţinută.
în primul rând, autoritatea supremă nu poate nici să se modifice,
nici să se înstrăineze: a o limita înseamnă a o distruge. E absurd şi con-
tradictoriu ca suveranul să-şi instituie un superior. A-şi lua obligaţia sâ
asculte de un stăpân înseamnă a reveni la deplina libertate1*4.
în plus, este evident că acest contract al poporului cu cutare sau
aitare persoană ar fi un act particular, de unde urmează că acest con-
tract nu poate fi o lege, şi nici un act de suveranitate şi că, în consecin-
ţă, ar fi nelegitim'15.
Se mai poate vedea că între părţile contractante ar domni numai le-
gea naturii, fără nici un fel de chezăşie pentru angajamentele lor
reciproce, ceea ce nu se potriveşte în nici un fel cu starea civilă: cel
care are puterea în mână fiind întotdeauna stăpânul executării, ar putea
tot atât de bine să dea numele de contract actului prin care un om ar
spune altuia: „Iţi dau toată averea mea, cu condiţia să-mi înapoiezi cât
îţi va plăcea".
Nu există decât un singur contract în stat este cel al asociaţiei, şi a-
cesta le exclude pe toate celelalte. Nu poate fi conceput vreun contract
public care să nu fie o încălcare a celui dintâi1".
Cap. XVII. DESPRE INSTITUIREA
GUVERNĂMÂNTULUI
Cum trebuie deci să concepem actul prin care s-a instituit guvernă-
mântul? Aş remarca mai întâi că actul acesta este complex, compus din
altele două, şi anume: stabilirea legii şi executarea ei.
141. Simplul cetăţean nu poate decât sa-şi dea avizul asupra legilor generale.
142. Rousseau se gândea mai ales la Putendorf.
143. Vezi 1,4 şi 14.
144. Pentru ca contractul este rupt. Se revine deci la libertatea naturală.
145. Vezi II, 4 şi 6.
146. întreg acest capitol este o combatere a teoriilor monarhice asa cum erau
înfăţişate m special de Pufendorf.
Prin cel dintâi, suveranul hotărăşte că va exista un corp de guvernă-
mânt alcătuit în forma cutare sau cutare; e limpede că acest act este o
lege.
Prin cel de-al doilea, poporul numeşte şefii care vor fi însărcinaţi cu
guvernământul care a fost stabilit Or, această numire fiind un act
particular nu constituie o a doua lege, ci este numai o urmare a celei
dintâi şi o funcţiune a guvernământului.
Greutatea stă în a înţelege cum se poate să avem un asemenea act
de guvernământ înainte ca guvernământul să existe, şi cum poate po-
porul, care nu este decât suveran ori supus, să devină principe sau ma-
gistrat în anumite împrejurări"7.
Şi aici se vădeşte una dintre acele surprinzătoare proprietăţi ale cor-
pului politic, prin care împacă operaţii în aparenţă contradictorii; căci
această operaţie se face printr-o conversiune subită a suveranităţii în
democraţie, în aşa fel încât fără vreo schimbare sensibilă şi numai prin-
tr-o nouă relaţie a tuturor faţă de toţi, cetăţenii, deveniţi magistraţi, trec
de la actele generale la acte particulare, şi de la lege la executarea ei'48.
Această schimbare de relaţie nu este numai o subtilitate teoretică
fără exemple în practică: ea are loc în fiecare zi în parlamentul englez,
unde camera inferioară, în anumite ocazii, se transformă în mare comi-
 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 54
86

tet pentru a discuta mai bine treburile, şi devine astfel o simplă comisie,
din curte suverană cum era cu un moment înainte; astfel încât ea îşi
raportează apoi sieşi, în calitate de cameră a comunelor, cu privire la
cele reglementate de ea ca mare comitet şi deliberează din nou, sub un
titlu, asupra a ceea ce a şi hotărât sub un alt tiUu.
Acesta este avantajul propriu guvernământului democratic, de a
putea fi stabilit de fapt printr-un simplu act al voinţei generale. După
care, acest guvernământ provizoriu rămâne în fiinţă, dacă aceasta este
forma adoptată, sau stabileşte în numele suveranului guvernământul
prevăzut de lege; totul se află astfel în perfectă regulă Nu e cu putinţă
de a se institui guvernământul in nici un altfel legitim şi fără a se renun-
ţa la principiile stabilite mai înainte.
147. Rousseau, încurcat in rigiditatea propriilor sale definiţii, se izbeşte de
dificultăţi care nejwt părea foarte subtile: a numi un guvernământ este deja un act
de guvernământ!
148. Soluţia dată nu este mai puţin subtilă decât însăşi problema. Rousseau
pare a fi pornit deja o teza a Iui Ilobbcs (Despre Cetăţean. cap. Vil): „Cei care s-au
adunat pcnUn a alcătui o societate civilă au şi pus bazele unei democraţii . Pentru
Rousseau poporul, ca suveran, hotărăşte mai intai forma guvernământului; apoi
constituindu-se în adunare de guvernământ democratic, isi numeşte magistraţii.
Beaulavon, disecânduî si mai mult pe Rousseau, găseşte aici o dificultate'de
nerezolvat, dat fiind ca poporul, devenit adunare guvernamentala democratică, nu
mai arc dreptul să voiască a-si numi un rege. Se poale răspunde, aşa cum face
Halbwachs, că suveranul a putut hotărî să ia o forma democratica doar ca mijloc
provizoriu, în vederea stabilirii unei monarlui. Dar toate acestea nu sunt decât
logomahii. Trebuie reţinut, pur şi simplu, că pentru Rousseau orice guvernământ
legitim este la originea sa o democraţie, cel puţin în chip provizoriu.
92 Contractul social 93
J.-J. ROUSSEAU

Cap. XVIII.
MIJLOACE DE A
PREÎNTÂMPINA
UZURPĂRILE
GUVERNĂMÂNTU
LUI
Din lămuririle date
rezultă, confirmând capitolul
XVI, că actul prin care se
instituie guvernământul nu
este un contract, ci o lege; şi
că depozitarii puterii
executive nu sunt stăpânii
poporului, ci slujbaşii lui; că
el îi poate numi şi destitui
când îi place"9, că nu e vorba
ca ei să contracteze,' ci să
asculte; şi că, asumându-şi
funcţiunile impuse lor de
către stat, ei nu fac altceva
decât să-şi îndeplinească
datoria de cetăţeni, fără a
avea în nici un chip dreptul să
discute asupra condiţiilor.
Când se întâmplă deci ca
un popor să instituie un
guvernământ ereditar, fie
monarhic, în cadrul unei
familii, fie aristocratic, în
cadrul unei categorii de
cetăţeni, aceasta nu constituie
un angajament pe care şi l-ar
lua: e doar o formă provizorie
pe care o dă administraţiei,
până în momentul în care va
găsi de cuviinţă să hotărască
altfel.
Este adevărat că aceste
schimbări sunt întotdeauna
primejdioase, şi că nu trebuie
niciodată să te atingi de
guvernământul stabilit decât
atunci când devine
incompatibil cu binele public;
dar această circumspecţie este
o maximă de politică, iar nu o
regulă de drept; iar statul este
tot atât de puţin obligat să
lase autoritatea civilă şefilor
săi, cât este şi de a lăsa
autoritatea militară
generalilor săi.
Este adevărat şi că în
asemenea cazuri nu se pot
niciodată observa cu prea
multă grijă toate formalităţile
cerute pentru a se putea
distinge un act legal şi legitim
de o agitaţie sediţioasă, şi
voinţa unui întreg popor de
strigătele unui partid răzvrătit
Mai ales în această
împrejurare nu trebuie dat
cazului odios177 decât ceea ce
177 Veche expresie juridică,
desemnând cazul în care
exercitarea dreptului revendicai
apare a fi primejdioasă
149.Aceasta, oricare ar fi forma de guvernământ Propoziţia aceasta are consecinţe
(Beaulavon).
foar- Paragraful acesta
atenuează mult înţelesul
te importante. Din ea celor
se putea deduce dreptul
Constituţia
precedente.
din 1793.
Presupun aici ceea ce cred
nu i se poate refuza în toată că am şi demonstrat şi anume
rigoarea dreptului; tot din că nu e-xistă în stat nici o
această obligaţie îşi trage
principele şi marele avantaj
lege fundamentală care să nu
poată fi revocată, inclusiv
de a-şi păstra puterea în ciuda
însuşi pactul social180; căci
poporului, fără să se poată
dacă toţi cetăţenii s-ar aduna
spune că ar fi uzurpat-o; căci,
pentru ca de comun acord să
exercitând în aparenţă numai
drepturile sale, îi vine foarte rupă acest pact nimeni nu s-ar
lesne să le extindă şi, sub mai putea îndoi de faptul că
pretextul liniştii publice, să el a fost rapt în mod foarte
împiedice adunările destinate legitim. Grotius181 e de părere
să restabilească buna ordine. chiar că fiecare mdrvid poate
în felul acesta, el se foloseşte să renunţe la statul al cărui
de o tăcere pe care o membru este şi să-şi reia
împiedică să fie ruptă, sau de libertatea naturală precum şi
neregulile pe care tot el le bunurile sale, plecând din
pune la cale, pentru a ţară*. Or, ar fi absurd ca toţi
presupune ca fiind în favoarea
lui mărturisirile acelora pe 154. Grotius: Despre dreptul de război şi pace II, 5,24.
care teama uface să tacă şi * Bineînţeles că nu e vorba de părăsirea ţării penau a te sustrage de la datoriile tale şi
nici pentru a te dispensa să serveşti patria în momentul in care ea are nevoie de tine.
pentru a-i pedepsi pe cei care Fuga ar 6, in acest caz, aiminală şi demnă de pedeapsă. N-ar mai li o ivtragere, ci o
îndrăznesc să vorbească. In dezertare. (Nota lui Rousseau.)
felul acesta, decemvirii, care
fuseseră mai întâi aleşi pentru cetăţenii laolaltă să nu poată
un an, apoi confirmaţi pentru face ceea ce poate face
încă un an. fiecare dintre ei în parte182.
au încercat să păstreze pentru
totdeauna puterea,
nemaiîngăduind co-miţiilor să
se întrunească; prin acest
mijloc lesnicios, toate
guvemămintele din lume, o
dată investite cu forţa publică,
uzurpă, mai curând sau mai
târziu, autoritatea suverană
Adunările periodice de
care am vorbit mai înainte 178
sunt de natură să prevină sau
să amâne această nenorocire,
mai ales atunci când nu au
nevoie de o convocare
formală, căci atenei principele
nu ar putea să le împiedice
fără ca astfel sâ se declare în
mod făţiş infractor al legilor
şi duşman al statului.
Deschiderea acestor
adunări, care nu au alt obiect
decât menţinerea tratatului
social, trebuie să se facă
întotdeauna prin două
întrebări, care n-ar putea fi
niciodată suprimate şi ar urma
să fie puse la vot în mod
separat
Prima întrebare: „Dacă
suveranul doreşte să păstreze
actuala formă de adunare guvernamentală, dat fiind
guvernământ". câ sunt pusi în cauză indivizi
A doua întrebare:„Dacă concreţi.
poporul doreşte să lase 180 Vezi 1,7.
administraţia celor care sunt 181 Vezi III, 13.
actualmente însărcinaţi cu
ea179".
182 Acest capitol a părul a fi
deosebit de iximejdios la Geneva.
Procurorul general ii denunţă în
178 Vezi III, 13. mod special, prinlr-un raport al
său către Micul consiliu (19 iunie
179 Trebuie să presupunem că în 1762). Rousseau părea intr-adevar
acestlamoment
poporul
insurecţie, nu mai prin
proclamat să reclame adunări periodice ale
acţionează ca suveran, ci ca Consiliului general.
CARTEA IV Contractul social 95

Cap.I.
VOINŢA
GENERA
LĂ ESTE
INDEST
RUCTIBI
LĂ183
Atâta timp cât mai mulţi
oameni adunaţi laolaltă se
consideră a fi un singur corp,
ei nu au decât o singură
voinţă, care tinde la
conservarea lor comună şi
bunăstarea generală. Atunci
toate resorturile statului sunt
puternice şi simple,
preceptele sale sunt clare şi
luminoase; nu există interese
încurcate, contrazicătoare;
binele comun se face vădit
pretutindeni şi nu se cere
decât bun-simţ pentru a-1
sesiza Pacea, unirea,
egalitatea sunt duşmanele
subtilităţilor politice.
Oamenii drepţi şi simpli sunt
greu de înşelat, tocmai din
pricina simplicităţii lor
momelile, diplomaţia nu-i
impresionează, ei nefiind nici
măcar atât de rafinaţi ca să
poată fi traşi pe sfoară. Când
vezi la cel mai fericit popor
din lume184 grupuri de ţărani
punând la cale treburile
statului la umbra unui stejar
şi conducându-se întotdeauna
cu înţelepciune, cum să nu
dispreţuieşti rafinamentele
altor naţiuni, care ajung
ilustre şi nenorocite cu atâta
artă şi mister?
Un stat astfel guvernat are
nevoie de foarte putine legi';
şi pe măsură ce devine
necesar să se facă altele noi,
această necesitate este văzută
de toată lumea. Cel dintâi
care le propune nu face decât
să spună ceea ce toţi au şi
simţit, şi nu e nevoie nici de
intrigi, nici de elocinţă pentru
a face să devină lege ceea ce
fiecare şi hotărâse să facă de
183 Acest capitol face legătura
cu cartea precedentă. întreg restul
cărţii IV, cu excepţia ultimului
capitol, va studia mijloacele de a
garanta stabilitatea statului făcând
să biruie voinţa generală.
184 Cantoanele rurale ale
Elveţiei.
îndată ce va fi sigur că şi
ceilalţi vor face ca el.
Ceea ce înşală pe analiştii
obişnuiţi să despice firul în
patru e faptul că, văzând
numai state rău alcătuite de
la obârşia lor, sunt
încredinţaţi că nu este cu
putinţă să fie menţinută
acolo o asemenea rânduială;
3. Vezi GuvemămAntuI Poloniei, cap. X (P. W. II, 473) si fragmentul Despre legi
(IbkL,
1,330-332).
ei râd închipuindu-şi toate
prostiile pe care un înşelător
abil, un orator insinuant lear
putea vâri în cap poporului
din Paris sau din Londra. Ei
nu ştiu că pe Cromwell
poporul din Berna l-ar fi pus
în butuci, iar ducelui de
Beaufort, genovezii i-ar fi
aplicat disciplina185.
Dar când legătura socială
începe să se destrame şi
statul să slăbească, când
interesele particulare încep
să se facă simţite şi
societăţile mici s-o
influenţeze pe cea mare,
interesul comun se schimbă
în rău şi găseşti opozanţi; nu
mai găseşti unanimitate în
voturi; voinţa generală nu
mai este voinţa tuturor'; se
iscă contraziceri, dezbateri;
şi cea mai bună dintre păreri
nu mai este primită fără
dispute.
în sfârşit, când statul,
ajuns aproape de ruină, nu
mai dăinuieşte de cât într-o
formă iluzorie şi goală, când
legătura socială este ruptă în
toate inimile, când cel mai
josnic interes îşi arogă cu
neobrăzare numele sacru al
binelui public, atunci voinţa
generală amuţeşte. Toţi,
călăuziţi de motive tăinuite,
nu-şi mai spun părerea ca
cetăţeni, ca şi cum statul n-ar
fi existat niciodată; şi încep
să treacă în mod fals sub
numele de legi nişte decrete
nedrepte, care nu au alt scop
decât interesul particular.
Urmează de aici că
voinţa generală ar fi anihilată
sau coruptă? Nu: ea este
mereu constantă, inalterabilă
şi pură; dar se află
subordonată altor voinţe,
185 Butucii şi disciplina erau
pedepse locale care se aplicau
tulburătorilor ordinii publice
(Beaulavon). Ducele de Beaufort
este unul din conducătorii
Frondei.
care au mai multă trecere".
Fiecare, făcând deosebire
între interesul său şi interesul
comun, vede prea bine că
deosebirea nu poate fi făcută
complet; însă partea sa din
răul public îi pare a fi nimic
pe lângă binele pe care vrea
să şi-1 însuşească numai în
folosul său186. Cu excepţia
acestui bine particular, el
vrea binele general spre
propriul său folos, cu tot
atâta sârguinţă ca şi oricare
altul. Chiar şi atunci când îşi
vinde votul pe bani, nu
stinge în el voinţa generală,
ci doar o înlătură. Greşeala
pe care o săvârşeşte este de a
răstălmăci întrebarea şi de a
răspunde altceva decât i se
cere; în aşa fel încât în loc să
spună prin votul său: „E de
folos pentru stat", el spune:
„E de folos pentru cutare om
sau pentru cutare partid ca să
fie admisă cutare sau cutare
părere". Aşadar, legea
orânduirii publice187 în
adunări este nu atât de a
menţine acolo voinţa
generală, cât de a face în aşa
5. Vezi II, 3. Voinţa tuturor nu mai este decât suma voinţelor particulare.
Nu pare a fi necesar, aşa cum face Halbwachs, să dăm expresiei „voinţa tuturor" un
sens deosebit de acel pe care il are in II, 3: „Există deseori o mare deosebire între
voinţa tuturor şi voinţa geperală".
6. înţelesul general al capitolului este că, atâta vreme cât statul subzistă,
există o voinţă generală, care se manifestă în inima fiecămi cetăţean. Dar glasul ei
poate fi mai puţin puternic decât cel al persoanelor particulare.
fel ca ea să fie întotdeauna
întrebată şi să răspundă
întotdeauna
Aş avea aici multe
reflecţii de făcut cu privire la
simplul drept de vot în orice
act de suveranitate, drept pe
care nimic nu-1 poate răpi
cetăţenilor, precum şi cu
privire la di-eptul de a-şi
exprima părerea, de a pro-
pune, de a împărţi, de a
discuta, pe care
guvernământul are
întotdeauna grijă să nu-1 lase
decât membrilor săi. Dar
această importantă mate rie
ar cere să fie tratată în mod
deosebit şi aici nu pot spune
totul11.
Capjl DESPRE
SUFRAGII
186 Vezi 1,7.
187 Nu e vorba aici de o lege
pozitivă.
Din capitolul precedent
se vede că modul în care
sunt tratate treburile publice
poate constitui un indiciu
destul de sigur al stării
actuale a moravurilor şi a
sănătăţii corpului politic. Cu
cât domneşte mai multă
înţelegere în adunări, adică
cu cât opiniile se apropie de
unanimitate, cu atât voinţa
generală este mai
dominantă; pe când
dezbaterile lungi,
disensiunile, tumultul,
vestesc precumpănirea
intereselor particulare şi
declinul statului188.
Acest fenomen este mai
puţin vădit atunci când în
componenţa lui intră
existenţa a două sau mai
multe tagme, cum erau la
Roma patricienii şi plebeii,
ale căror certuri au tulburat
adesea comiţiile chiar în
cele mai frumoase timpuri
ale republicii; dar această
excepţie este mai mult
aparentă decât reală; căci
atunci, printr-un viciu
inerent corpului politic,
avem, ca să spunem aşa,
două state într-unui singur;
şi ceea ce nu este adevărat
despre cele două împreună
este adevărat pentru fiecare
în parte. într-adevăr, chiar în
timpurile cele mai frumoase,
plebiscitele poporului,
atunci când nu se amesteca
senatul, se desfăşurau
întotdeauna în linişte şi cu o
mare majoritate de voturi:
188 El a spus totuşi (III, 9, în
notă): „Răscoalele şi războaiele
civile îi înfricoşează mult pe şefi;
dar nu ele pricinuiesc adevăratele
nenorociri ale |K>poarelor", ceea
ce înseamnă că războiul civil este
preferat tiraniei. Există deci
ezitări în gândirea lui Rousseau.
Aici el nu consideră statul ca
fiind viabil decât dacă interesele
particulare au câştig de cauză. E
destul dc greu de împăcat această
părere cu admiraţia sa pentru
republica romană. Este
neaşteptată interpretarea pe care
o dă istoriei acestei republici:
„două state într-un stat"! Este o
încercare zadarnică de a mlădia
faptele după teorie
cetăţenii neavând nici un fel
de interes, poporul nu avea
decât o singură voinţă.
La cealaltă extremitate a
cercului reîntâlnim
unanimitatea: aceasta se
întâmplă atunci când cetăţenii
căzuţi în sclavie, nu mai au
nici libertate, nici voinţă;
atunci teama şi linguşirea
schimbă voturile în aclamaţii;
nu mai există discuţii, ci doar
9. Rousseau a revenit asupra acestei chestiuni in Scrisori de pe munte (VII-K).
se proslăveşte sau se
blestemă Acesta era felul
josnic în care senatul îşi da
părerea în vremea
11. Istoria, 1,85.
împăraţilor. Câteodată
aceasta se făcea luându-se
precauţii ridicole. Tacit
observă11 că pe vremea lui
Oton senatorii, copleşindu-1
pe Vitelius cu blesteme,
făceau un zgomot
înspăimântător pentru ca,
dacă s-ar fi întâmplat să
ajungă stăpân, să nu poală şti
ce spusese fiecare dintre ei.
Din aceste diverse
consideraţii, iau naştere
preceptele jxitrivit cărora
trebuie reglementat felul de a
număra voturile şi de a
compara părerile, după cum
voinţa generală este mai greu
sau mai uşor de cunoscut şi
după cum statul este mai mult
sau mai puţin în declin.
Nu există decât o singură
lege care prin natura sa cere
un consimţământ unanim:
acesta este pactul social; căci
asociaţia civilă este cel mai
voluntar act din lume; fiecare
om fiind născut liber şi
stăpân pe el însuşi, nimeni nu
poate sub nici un fel de
pretext să-1 supună fără
învoirea sa. A hotărî că fiul
unui sclav se naşte sclav
înseamnă a hotărî că nu se
naşte om189.
Dacă deci, în condiţiile
existenţei pactului social, se
găsesc şi persoane ce i se
189 Vezi 1,4. Aceeaşi ex|>resie se
regăseşte aproaix; textual în
Discurs asupra inegalităţii pag.
134.
* Acest lucru se înţelege
întotdeauna despre un stat liber;
căci astfel familia, bunurile, lipsa
unui adăpost nevoia, violenţa pot
să retină pe un locuitor într-o ţară
împotriva voinţei lui. Afund simplul
fapt al şederii lui acolo nu mai
presupune consimţământul la
contract sau la violarea
contractului. (Nota lui Rousseau.)
opun, opoziţia lor nu
anulează contractul, ci
împiedică doar includerea lor
în pact sunt nişte străini
printre cetăţeni. Când statul
este instituit, consimţământul
constă în domiciliere; a locui
pe un teritoriu înseamnă a te
supune suveranităţii*190. în
afară de acest contract
primitiv, votul majorităţii îi
obligă întotdeauna pe toţi
ceilalţi. Este o urmare a
contractului însuşi. Dar se
pune întrebarea: cum poate
un om să fie liber şi în
acelaşi timp silit să se
conformeze unor voinţe care
nu sunt ale lui? Cum pot fi
opozanţii liberi şi totodată
supuşi unor legi la care nu au
consimţit?
Răspund că întrebarea nu
este bine pusă. Cetăţeanul
consimte la toate legile,
inclusiv la acelea care se
votează împotriva voinţei lui,
şi chiar şi la acelea care îl
pedepsesc când cutează să
încalce vreuna din ele.
Voinţa constantă a tuturor
membrilor statului este
voinţa generală prin ea sunt
ei cetăţeni şi liberi**. Când
se propune o lege în
adunarea poporului,
întrebarea ce se pune nu este
chiar dacă oamenii aprobă
sau resping propunerea, ci
dacă ea este conformă sau nu
cu voinţa generală, care este
voinţa lor; fiecare, atunci
când votează, îşi spune
părerea cu privire la această
chestiune; astfel că din
calculul voturilor se deduce
declaraţia voinţei generale.
Aşadar, când învinge o
părere contrarie părerii mele,
asta nu dovedeşte nimic
altceva decât că eu mă
înşelasem, şi că ceea ce
credeam că este voinţa
generală nu era voinţa
generală
Dacă părerea mea particulară
ar fi învins, aş fi făcut
190 Vezi jurământul solemn
prin care corsicanii îşi iau
angajamentul dc a se uni într-o
naţiune. (Proiectpentru Corsica P.
W., II, 350).
"La Genova,;» porţile Închisorilor
şi pe lanţurile ocnaşilor poate ti
citit cuvântul IJber-tas. Acest fel de
a aplica deviza este frumos şi drept.
într-adevăr, numai răufăcătorii din
toate statele ii împiedică pe
cetăţean să fie liber. Intr-o ţară în
care toţi răufăcătorii ar fi la ocnă,
lumea s-ar bucura dc cea mai
deplină libertate. (Nota lui
Rousseau.)
altceva decât ceea ce aş fi
voit; şi atunci n-aş fi fost
liber".
Aceasta presupune, e
adevărat, că toate
caracteristicile voinţei ge-
nerale există în majoritate;
când ele încetează de a mai
fi acolo, orice hotărâre s-ar
14. Se înţelege, intr-o situaţie in care voinţa generală se exprimă încă cu destulă
putere
pentru ca majoritatea s-o urmeze.
In cazul acesta, individul care a votat contra s-a inşelat, şi majoritatea este aceea
care ii salvează libertatea, care nu poate dăinui decât daca voinţa generală are câştig
dc cauză
lua, nu mai există libertate.
Arătând mai suscum se
înlocuia voinţa generală prin
voinţe particulare în
deliberările publice191, am
18.
19.
|irocedurâ foarte complicată, alcătuită din două operaţii
deosebite: alegeri şi trageri la sorţi.
indicat îndeajuns şi
mijloacele care se pot folosi
pentru prevenirea acestui
abuz. Despre aceasta voi
vorbi mai departe192. în ceea
ce priveşte numărul
proporţional al voturilor ne-
cesare pentru a se declara
această voinţă, am arătat, de
asemenea, principiile pe
baza cărora poate fi
determinat O diferenţă de un
singur vot desfiinţează
egalitatea. Un singur
ojx>zant face să nu mai fie
unanimitate. Dar între
unammitate şi egalitate
există mai multe împărţiri
inegale, şi acest număr jx)ate
fi stabilit la oricare dintre
ele, potrivit stării şi nevoilor
corpului politic.
Două reguli generale pot
servi la reglementarea
acestor raporturi193: una este
aceea că cu cât hotărârile
sunt mai importante şi mai
grave, cu atât părerea care
învinge trebuie să fie mai
aproape de unanimitate; a
doua regulă: cu cât
chestiunea dezbătută
comportă mai multă urgenţă,
cu atâta trebuie să se
restrângă diferenţa prescrisă
în împărţirea părerilor. In
hotărârile care trebuie luate
de îndată, excedentul unui
singur vot trebuie să fie de
ajuns. Prima dintre aceste
reguli părea fi mai potrivită
191 Când există partide (II, 3)
sau când guvernământul încalcă
suveranitatea (III, 18).
192 Cap. III si IV.
193 Vezi Guvernământul
Poloniei, cap. IX (I'.W., II,
466470).
la votarea legilor, cea de a
doua la treburile curente. In
orice caz, din combinarea
lor se stabilesc cele mai
bune proporţii care pot fi
date majorităţii pentru ca ea
să se pronunţe.
Cap. III. DESPRE
ALEGERI
în ceea ce priveşte
alegerile principelui şi
magistraţilor, care sunt aşa
Vezi III. 17.
Încetând din secolul al XIII lea, dogele era ales cu o
cum am mai spus", acte
complexe, două sunt căile
prin care se pot face, şi
anume: alegerea şi tragerea
la sorţi. Amândouă au fost
folosite în diverse republici,
şi astăzi încă putem vedea
un amestec foarte complicat
al amândorura în alegerea
dogelui Veneţiei194.
„Sufragiul prin tragere la
sorţi - spune Montesquieu, -
este de natură
democratică"2", Sunt de
acord, dar cum anume?
„Sorţii - continuă el - sunt
un mod de alegere care nu
supără pe nimeni: lasă
fiecărui cetăţean o nădejde
rezonabilă de a-şi servi
patria". Acestea nu sunt
argumente.
Dacă ne gândim că
alegerea şefilor este o
funcţiune a guvernământului
şi nu a suveranităţii, se va
vedea pentru ce calea
tragerii la sorţi este mai în
natura democraţiei, unde
administraţia este cu atât
mai bună cu cât actele ei
sunt mai puţine21.
în orice democraţie
adevărată, magistratura nu
este un avantaj, ci o sarcină
împovărătoare, care nu
poate fi impusă în mod just
unui particular mai curând
decât altuia. Numai legea
194 Când există partide (II, 3)
sau când guvernământul încalcă
suveranitatea (III, 18).
poate să impună această Locuitorii erau cei care
cumpăraseră dreptul dc a locui
sarcină aceluia asupra căruia
vor cădea sorţii. Căci atunci,
condiţiile fiind egale pentru
toţi iar alegerea nedepinzând
de nici o voinţă omenească,
nu există vreo aplicaţie
particulară care să altereze
universalitatea legii.
în aristocraţie, principele
este ales de principe,
guvernământul se conservă
prin el însuşi, şi acolo votul
se potriveşte22.
Exemplul alegerii dogelui
Veneţiei, departe de a anula
această distincţie, o confirmă:
această formă amestecată se
potriveşte unui guvernământ
mixt Căci este o greşeală să
iei guvernământul Veneţiei
drept o adevărată aristocraţie.
Dacă poporul nu are nici un
amestec în guvernământ în
Veneţia nobilimea este ea
însăşi popor. O mulţime de
bar-naboţi23 săraci nu s-au
apropiat niciodată de vreo
magistratură, şi toată
nobleţea lor se rezumă la
titlul răsunător de „excelenţă"
şi la dreptul de a lua parte la
Marele consiliu. Acest Mare
consiliu, fiind la fel de nume-
ros ca şi consiliul nostru
general din Geneva, iluştrii
săi membri n-au mai multe
privilegii decât simplii noştri
cetăţeni. Este sigur că, făcând
abstracţie de extrema
nepotrivire dintre cele două
republici, burghezia Genevei
reprezintă exact ceea ce este
patriciatul veneţian;
băştinaşii şi locuitorii de la
noi reprezintă dtadinii şi
poporul Veneţiei; ţăranii
noştri reprezintă supuşii de
uscat21; în sfârşit oricum am
considera această
20. Montesquieu: Spiritul legilor II,
2. Tragerea la sorţi avea în
realitate o valoare religioasă
pentru cei vechi si nu na o
instituţie specifică democraţiilor.
Halbwachs citează in această
privinţă pe Fustei dc Coulanges,
Cetatea antică.
21.0 alegere este un act particular,
şi într-o democraţie este mai uşor
pentru un popor să edicteze o lege,
in calitate dc suveran, decât sâ ia
deciziile particulare ale unui
guvernământ. Din nou primejdia
de a confunda suveranitatea cu
guvernământul.
22. Pentru că
guvernământul, prin alegeri,
îndeplineşte un act guvernamental.
23. In cadrul nobilimii
veneţiene se deosebeau seniorii şi
barnaboţii - locuitori ai cartierului
Baniabe, cartier sărac.
24. Existau cinci clase la
Geneva: clasele de sus erau
cetăţenii si burghezii, singurii care
aveau drepturi politice, ei
alcătuiau Marele consiliu sau
Consiliul general. Numărul lor
total n-a depăşit niciodată 1600.
100 J.-J. ROUSSEAU 61
Contractul social

republică, abstracţie făcând de mărimea ei, guvernământul Veneţiei nu
este mai aristocratic decât al nostru. Toată deosebirea constă in faptul
că, neavând un şef pe viaţă, noi nu avem nevoie nici să-1 tragem la
sorţi.
Alegerile prin tragere la sorţi ar avea puţine inconveniente într-o
democraţie adevărată, unde totul fiind egal, atât prin moravuri şi talen-
te, cât şi prin reguli şi avere, alegerea ar ajunge să fie aproape
indiferentă. Dar am mai spus că adevărate democraţii nu există195.
Când alegerea şi tragerea la sorţi se află amestecate, cea dintâi tre-
buie să folosească la numirea in locurile pentru care se cer anumite ta-
lente personale, ca, de pildă în funcţiunile militare; cealaltă se potriveş-
te acelora unde este de ajuns bunul-simţ, spiritul de dreptate, integrita-
tea cum ar fi de pildă funcţiunile judecătoreşti, dat fiind că într-un stat
bine alcătuit aceste calităţi sunt comune tuturor cetăţenilor*'.
Nici tragerea la sorţi şi nici sufragiile n-au rost în guvernământul
monarhic. Monarhul fiind de drept singurul principe şi magistrat unic,
alegerea locţiitorilor săi nu-i aparţine decât lui. Când abatele de Saint
Herre196 propunea să se înmulţească consiliile regelui Franţei şi ca
membrii lor să fie aleşi prin scrutin, el nu-şi dădea seama că propunea
schimbarea formei de guvernământ
Mi-ar mai rămâne să vorbesc şi despre felul de a exprima şi de a
strânge voturile în adunarea poporului, dar poate că istoricul rânduieli-
lor romane în această privinţă va lămuri mai concret toate regulile pe
care leaş putea stabili eu. Nu este nedemn pentru un cititor judicios să
vadă puţin în amănunt cum erau tratate afacerile publice şi particulare
într-un consiliu de două sute de mii de oameni.
Cap. IV DESPRE COMIŢIILE ROMANE197
N-avem nici un fel de documente sigure din primele timpuri ale Romei; există chiar destule indicii că cele mai multe
dintre lucrurile care se povestesc despre ea nu sunt decât basme*, şi în general tocmai partea cea mai instructivă din analele
popoarelor, anume istoria aşezământului lor, e aceea care ne lipseşte cel mai mult Experienţa ne arată în fiecare zi care sunt
cauzele ce pricinuiesc revoluţiile imperiilor, cum însă astăzi nu se mai formează jx)poare, nu prea avem decât presupuneri
pentru a ne explica în ce fel s-au format
trei clase198, care, pe temeiul acestei împărţiri, luară numele de triburi.
Fiecare din aceste triburi a fost subîmpârtit în zece curii, şi fiecare curie
în decurii, în fruntea cărora au fost puşi şefi numiţi curioni şi decurioni.
In afară de asta, se alese din fiecare trib un corp de o sută de călă reţi
sau cavaleri, numit centurie, de unde se vede că aceste împărţiri, puţin
necesare într-un târg, nu erau la început decât militare. Dar se pare că un
instinct de grandoare îndemna micul oraş al Romei să-şi dea dinainte o
organizare potrivită unei capitale a lumii.
Din această primă împărţire s-a ivit curând un inconvenient tribul
albanilor* şi cel al sabinilor** rămânând mereu acelaşi în timp ce acel
al străinilor*** creştea necontenit prin venirea continuă a altora, ultimul
nu întârzie să le întreacă pe celelalte două.
Leacul pe care îl găsi Servius acestei primejdii a fost schimbarea,
împărţirea, şi în locul seminţiilor, pe care le-a desfiinţat, el statornici o
alta, întemeiată pe părţile oraşului ocupate de fiecare trib. In loc de trei
triburi a făcut patru, fiecare ocupând câte una din colinele Romei şi pur-
* Numele de Roma, care sc zice câ ar veni de la Romulus, este dc origine greaca şi în-
seamnă forţă; numele de Numa c tot grecesc si înseamnă lege". Cum c de crezut că pri-
mii doi regi ai acestui oraş să ti purtat, dc la început, nume atât dc potrivite cu ceea cc
au făcut?*. (Nota lui Rousseau.)
29. Idee exactă ieşită la lumină în veacul al XVIlI-lea. Documentele asupra
începuturilor
istoriei romane au fost distruse cu prilejul incendierii Romei de către gali.
In 1737 francezul l.ouis dc Beaufoii publică o dizertaţie despre Incertitudinea
primelor secole ale istoriei romane.
30. Etimologiii astăzi respinse. Roma este un nume etrusc
31. Ar fi mai exact să se s]xmă că statul roman, s-a alcătuit din unirea mai
multor triburi sau grupe dc ginţi (familii).
* Ramnenses. (Nota lui Rousseau.) **
7atie;)lcs.(Nota lui Rousseau.) ***
Luccres. (Nota lui Rousseau.)

la o categoric relativ privilegiată. E adevărat că din punct de vedere politic aceste

privilegii erau pur si simplu teoretice, dat fiind că Micul consiliu acaparase de fapt
puterea.
25. Vezi III, 4.'
26. Rousseau arc încredere in virtuţile regimului democratic, cel mai
favorabil ridicării morale a cetăţenilor.
Sigonius: De anliquo jure civium romanorum (Dreptul antic al cetăţenilor
romani) şi Machiavelli: Discurs asupra lui Titus IJvius. Ştim că el avea aceste cărţi.
Vezi Scrisoare

Datinile pe care le găsim stabilite atestă cel puţin câ au o origine.

Dintre tradiţiile care urcă până la aceste origini, acelea care sunt spri-
jinite de cele mai puternice trebuie socotite drept cele mai sigure.
Iată regulile pe care am căutat să le urmăresc atunci când am cer-
cetat cum îşi exercita puterea supremă cel mai liber şi cel mai puternic
popor de pe pământ
După întemeierea Romei republica ce lua naştere, adică armata
fondatorului, compusă din albani, sabini şi străini, a fost împărţită în

195in oi aş. Băştinaşii erau copiii locuitorilor născuţi in oraş; ci aveau drepturi
civile restrânse. In sfârşit, supuşii (ţăranii) erau locuitorii teritoriului, născuţi sau
nu acolo (I lalbwachs). Când Rousseau face să răsune titlul său de cetăţean al
Genevei, el îşi afirmă apartenenţa
196 Vezi Polisinodia şi Judecata asuijra polisiimtiei (P.W., 1,396422, in special pag.
422).
197 Principalele izvoare ale lui Rousseau pentru acest capitol şi următoarele trei,
sunt 198către Dutens, 26 martie 1767 fllreyfus-Brisac).
62 J.-J. ROUSSEAU
tându-i numele. în felul acesta, remediind inegalitatea prezentă, el o evi-
tă şi pe viitor, şi pentru ca această împărţire să nu fie numai a locurilor,
ci şi a oamenilor, interzise locuitorilor unui cartier să se mute într-altul,
ceea ce împiedică amestecarea seminţiilor199.
El a dublat şi cele trei centurii de cavalerie şi le-a adăugat încă 12,
dar tot sub vechile denumiri; mijloc simplu şi judicios, prin care a reuşit
să deosebească corpul de cavaleri 200 de cel al poporului, fără a provoca
nemulţumirea acestuia din urmă.
Acestor patru triburi urbane, Servius le adăugă alte 15, numite tri-
buri rustice, pentru că erau alcătuite din oameni de la ţară împărţite în
tot atâtea cantoane. Mai târziu fură create încă o dată pe atâtea, astfel
încât poporul roman se găsi până la urmă împărţit în 35 de triburi,
număr la care a rămas până la sfârşitul republicii.
Din această deosebire a triburilor urbane şi rurale a rezultat o con-
secinţă demnă de a fi luată în seamă pentru că nu are nicăieri asemănare
şi pentru că Roma îi datorează în acelaşi timp păstrarea moravurilor şi
creşterea imperiului său. S-ar putea crede că triburile urbane au acaparat
în curând puterea şi onorurile şi că n-au întârziat să înjosească triburile
rustice; dar s-a întâmplat tocmai contrariul. Este cunoscută preferinţa
celor dintâi romani pentru viaţa de la ţară Această preferinţă le venea de
la înţeleptul lor întemeietor" care a legat libertatea de îndeletnicirile
rustice şi militare, izgonind, pentru a spune astfel, la oraş artele şi
meşteşugurile, intriga, avuţiile şi sclavajul.
în felul acesta, cum tot ce avea Roma mai ilustru trăia la ţară şi cul-
tiva pământul, se născu obiceiul de a nu se căuta decât acolo sprijin
pentru republică Statul acesta, fiind statul celor mai demni patricieni, a
fost respectat de toată lumea; viaţa simplă şi laborioasă a celor de la ţară
a fost preferată vieţii trândave şi uşuratice a târgoveţilor 201 din Roma;
astfel, un om care la oraş n-ar fi fost decât un biet proletar, ca plugar la
ţară devenea un cetăţean respectat Nu degeaba, spune Varroh* 1, marii
noştri străbuni au stabilit la ţară pepiniera acelor oameni viguroşi şi
viteji care-i apărau în timp de război şi-i hrăneau în timp de pace.
Pliniu202 spune limpede că triburile de la ţară erau cinstite datorită
oamenilor care le alcătuiau, în timp ce trândavii, pe care voiau să-i
înjosească erau mutaţi, în semn de ocară în triburile de la oraş. Sabinul
Appius Claudius, stabilindu-se la Roma, a fost copleşit cu onoruri şi
înscris într-un trib rustic, care mai târziu luă numele lui de familie. în
sfârşit, cei eliberaţi din sclavie intrau toţi în triburile urbane, niciodată
34. Romulus.
36.
rornanis
VaiTon: De re nistica ( Despre agricultură); citat de Sigonius: Dc legibus
(Despre legile romane).
în cele rurale; şi în tot timpul cât a durat republica nu găsim nici măcar
un singur exemplu când vreunul dintre aceşti liberţi, devenit cetăţean, să
fi ajuns la vreo magistratură
199 Reforma lui Servius marchează sfârşitul organizării genlilice, căreia îi
substituie o organizare „întemeiată pe împărţirea teritorială şi deosebirile de avere".
Dar aceasta nu este o reformă egalitară. Ea consfinţeşte predominarea celor bogaţi
în viaţa politică.
200 Acest corp era compus din cetăţenii cei mai bogaţi.
201 Rousseau foloseşte chiar cuvântul burghezi.
202 Citat de Sigonius: De antiquo jure.l, 3.
Contractul social
103
Această regulă era excelentă 3"; dar a fost împinsă atât de departe în-
cât până la urmă provocă o schimbare şi, fără îndoială, un abuz în or-
ganizarea politică.
în primul rând cenzorii, după ce îşi luaseră multă vreme dreptul de
a-i transfera arbitrar pe cetăţeni dintr-un trib în altul, îngăduiră celor
mai mulţi să se înscrie în tribul care le plăcea, îngăduinţă care, desigur
nu era bună la nimic şi răpea unul din marile resorturi ale cenzurii. Mai
mult încă, cei mari şi puternici se înscriau toţi în triburile de la ţarii, iar
cum liberţii ajunşi cetăţeni rămâneau împreună cu populaţia în cele de
Ia oraş, triburile încetară în general de a mai avea un loc al lor şi un
teritoriu şi se aflau toate amestecate, încât nu se mai puteau deosebi
membrii fiecăruia decât după registre; în felul acesta, sensul cuvântului
trib trecu de la reaP la personal, sau mai bine zis, ajunse aproape o
himeră
Sa mai întâmplat că triburile de la oraş, fiind mai la îndemână se
aflată adesea a fi cele mai puternice în comiţii şi vândură statul celor ce
găseau de cuviinţă să cumpere voturile adunăturii care le compuneau.
în ceea ce priveşte curiile, întemeietorul 4" stabilind câte 10 în fie-
care trib, întreg poporul roman, pe atunci cuprins între zidurile oraşului,
se găsi alcătuit din 30 de curii, fiecare avându-şi templele, zeii, sluj-
başii, preoţii şi sărbătorile sale, numite compitaiia, asemănătoare cu
paganalia, pe care le avură mai târziu şi triburile rustice.
La noua împărţire făcută de Servius, numărul acesta de 30 de curii
neputând fi împărţit egal între cele 4 triburi, el nu voi să se atingă de
ele; şi curiile, ajunse astfel independente de triburi, alcătuiră o altă divi-
ziune a locuitorilor Romei; dar nu s-a pomenit de curii nici în
triburilerustice, nici în poporul care le alcătuia, pentru că, aceste triburi
38. în realitate această diviziune în 31 de triburi rustice şi 4 triburi urbane, în care
se află adunată sărăcimea, a îngăduit atunci când comiţiile tribute au ajuns a fi
adunarea cea mai importanta, răpirea dreptului celor săraci, dat fiind câ fiecare trib
avea drept la un singur vot. Ne-am putea mira că Rousseau laudă o alcătuire care
dădea celor bogaţi toate drepturile. Dai- ceea ce admira Rousseau în instituţiile
romane era mai ales stabilitatea republicii. Pe de altă parte, poporul ideal este
alcătuit, pentru el, din ţărani mici proprietari. Hebea romană, trăind in trândăvie,
îşi vindea voturile. Dc aici dispreţul lui Rousseau.
Vezi mai departe expresia lui: „adunătura". 39
„Real": care sc referă la bunurile materiale.
40, Potrivit tradiţiei, Romulus împărţise fiecare din cele trei triburi în 10 curii a câte
10 ginţi.
devenind o instituţie pur civilă şi introducându-se altă rânduială pentru
înrolarea trupelor, diviziunile militare ale lui Romulus deveniră inutile.
Astfel încât, chiar dacă fiecare cetăţean era înscris într-un trib, suntem
departe de a putea spune că fiecare făcea parte dintr-o curie.
Servius a mai făcut şi o a treia împărţire, care nu avea nici o legătu-
ră cu cele două dinainte, dar care prin unnârile sale a devenit cea mai
importantă dintre toate. El împărţi întreg poporul roman în 6 clase, pe
care nu le deosebi nici prin relaţii, nici prin oameni, ci prin bunuri; ast-
fel încât primele clase erau alcătuite din bogaţi, cele din urmă din săraci
şi cele de mijloc din acei care aveau o avere mijlocie. Aceste 6 clase
erau subîmpărţite în alte 193 de corpuri, numite centurii; aceste corpuri
erau astfel distribuite încât prima clasă cuprindea ea singură mai mult
din jumătatea lor, pe când ultima clasă nu alcătuia decât o singură
centurie. Aceasta însemna că clasa cu cel mai mic număr de oameni
avea cele mai multe centurii şi câ ultima clasă, în totalitatea ei, nu era
socotită decât ca o subdiviziune, cu toate că ea singură cuprindea mai
mult de jumătate din locuitorii Romei.
Pentru ca poporul să-şi dea mai puţin seama de consecinţele acestei
împărţiri, Servius îi dădu aparenţa unei organizări militare: el introduse
în a doua clasă două centurii de armurieri şi în cea dc a patra două
centurii de constructori de unelte de război; în fiecare clasă, cu excepţia
celei din urmă, deosebi pe tineri de bătrâni, adică pe cei care erau datori
să poarte armele de cei care erau scutiţi prin lege, datorită vârstei;
63 J.-J. ROUSSEAU
deosebire care, mai mult decât cea izvorâtă din averi, dădea naştere la
obligaţia de a se face adesea censul sau numărătoarea; în sfârşit, Servius
hotărî ca adunarea să se ţină pe Câmpul lui Marte şi ca toţi cei care
aveau vârsta de a servi în armată să vină acolo cu armele lor.
Motivul pentru care nu făcu şi în ultima clasă împărţirea pe tineri şi
bătrâni, era că gloatei care o compunea nu i se acorda cinstea de a purta
armele în slujba patriei; trebuia să ai un cămin pentru a avea dreptul să-
1 aperi; iar in nenumăratele trupe de golani de care sunt pline astăzi
armatele regilor poate că nu se află nici unul care n-ar fi fost izgonit cu
dispreţ dintr-o cohortă romană pe vremea când soldaţii erau apărătorii
libertăţii.
Totuşi, în ultima clasă se mai făcu şi deosebirea între proletari şi cei
care erau numiţi capite censi". Cei dintâi care nu erau cu totul fără stare,
dădeau cel puţin statului cetăţeni, şi uneori chiar soldaţi în caz de
nevoie urgentă. Cei care nu posedau nimic şi care nu puteau fi număraţi
decât pe capete erau socotiţi ca absolut nuli, şi Marius a fost primul care
a găsit cu cale să-i înroleze.
41. Cei care nu puteau fi recenzaţi decât pe cap de om.
Fără a mă pronunţa dacă acest al treilea fel de numărătoare era bun
sau rău în sine, cred că pot afirma că el a devenit practicabil numai da-
torită moravurilor simple ale celor dintâi romani, dezinteresării lor, pre-
ferinţei lor pentru agricultură, dispreţului lor pentru negoţ şi pentru
setea de câştig. Unde este poporul modem la care lăcomia nesăţioasă,
spiritul neliniştit, intriga, schimbările necontenite, permanentele prefa-
ceri ale averilor ar mai putea îngădui să existe măcar 20 de ani o astfel
de orânduialâ fără a se răsturna întreg statul? Trebuie chiar să remarcăm
câ la Roma moravurile şi cenzura, mai puternice decât această alcătuire,
i-au corectat defectele, astfel încât cutare bogat s-a văzut trecut în
categoria celor săraci pentru vina de a-şi fi etalat prea mult bogăţia' 2.
Din toate cele spuse, se poate lesne înţelege de ce nu se pomeneşte
aproape niciodată decât de 5 clase, deşi în realitate erau 6; cea de a 6-a
nu dădea nici soldaţi în armată, nici votanţi pe Câmpul lui Marte* şi,
neavând nici o funcţiune în republică, era rareori socotită ca reprezen-
tând ceva.
Acestea au fost diferitele împărţiri ale poporului roman". Să vedem
acum ce efecte aveau asupra adunărilor. Aceste adunări legitim convo-
cate se numeau comiţii, ele se ţineau de obicei în piaţa Romei" sau pe
Câmpul lui Marte, şi emu de trei feluri: comiţii pe curii, comiţii pe cen-
turii şi comiţii pe triburi, după cele trei forme potrivit cărora erau rân-
duite. Comiţiile pe curii erau cele instituite de Romulus; comiţiiile pe
centurii aparţineau organizării introduse de Servius, iar cele pe triburi,
organizării introduse de tribunii poporului. Nici o lege nu era sancţio-
nată şi nici un magistrat nu era ales decât în comiţii; şi cum nu exista
nici un cetăţean care să nu fie înscris într-o curie, într-o centurie sau în-
tr-un trib, urmează că nici un cetăţean nu era exclus de la dreptul de vot,
astfel că poţx)rul roman era într-adevăr suveran de drept şi de fapt
Pentru ca comiţiile să fie legitim adunate şi pentru ca ceea ce hotărau
ele să aibă putere de lege, trebuiau îndeplinite trei condiţii: prima, ca
magistratul sau corpul care le convoca să fie investit pentru aceasta cu
autoritatea necesară; a doua, ca adunarea să se tină într-una din zilele
îngăduite prin lege; a treia, ca augurii să fie favorabili203.
42. Astfel, simplicitatea moravurilor vechilor romani a remediat viciul unei alcătuiri
care
dădea puterea celor bogaţi.
* Zic pe Câmpul lui Maiie, pentru câ aici se adunau comiţiile pe centurii; in celelalte
doua forme, poporul se aduna in forum sau in altă parte; in aceste cazuri, cei care
erau capite censi aveau tot atâta influenţă şi autoritate ca şi inimii cetăţeni(Nota lui
Rousseau.)
43. Inexact,
203 Inexact. Comiţiile
in ceea curiate
ce priveşte erautribute.
comiţiile închise pentru plebe. Comiţiile tribute,
care au ajuns pe încetul a fi cele mai im|x>rtante, acordau celor săraci o influenţa in
proporţie de 4/35.
44. Aici se termină inima parte a acestui capitol.
Contractul social
103
Raţiunea celei dintâi reguli nu are nevoie de explicaţie, cea de a
doua este o chestiune de rânduială: astfel, nu era îngăduit să se ţină
comiţii în zilele de sărbătoare sau de târg, când oamenii de la ţară veniţi
cu treburi la Roma n-ar fi avut putinţa să-şi petreacă ziua întreagă în
piaţa publică. Prin cea de a treia regulă senatul ţinea în frâu un popor
mândru şi vioi, şi potolea;"ctnd era cazul, înflăcărarea tribunilor
răzvrătitori; dar aceştia găsiră destule mijloace pentru a scăpa de
oprelişte.
Legile şi alegerea şefilor nu erau singurele chestiuni supuse hotă-
rârii comiţiilon poporul roman preluând cele mai importante funcţiuni
ale guvernământului204, putem spune că soarta Europei era hotărâtă în
aceste adunări. Această multiplicitate de scopuri dădea naştere diver-
selor forme pe care le luau aceste adunări, potrivit inateriei în care tre-
buiau să se pronunţe.
Pentru a judeca aceste diverse forme, este de ajuns să le comparăm.
Romulus, mstituind airiile, avea în vedere să stăpânească senatul prin
popor şi poporul prin senat, păstrându-şi dominaţia asupra tuturor. El a
dat deci poporului, în forma aceasta, toată autoritatea numărului, pentru
a o cumpăni pe cea a puterii şi bogăţiei lăsată patricienilor 205. Dar,
potrivit spiritului monarhiei, el lasă totuşi mai multe avantaje patricie-
nilor, prin influenţa clienţilor lor asupra majorităţii sufragiilor. Această
admirabilă instituţie a patronilor şi clienţilor, a fost o adevărată capodo-
peră de politică şi omenie, fără care patriciatul, atât de potrivnic spiri-
tului republicii, n-ar fi putut dăinui1'-1. Numai Roma a avut cinstea să
dea lumii acest frumos exemplu, din care n-au rezultat niciodată
abuzuri şi care, cu toate acestea, n-a fost niciodată imitat
Aceeaşi formă a curiilor dăinuind sub regi până la Servius, iar dom-
nia ultimului Tarquiniu nefiind socotită legitimă, legile regale au fost
denumite, în general, cu numele de leges curiatae.
în timpul republicii, curiile, limitate tot la cele 4 triburi urbane şi
ne-maifiind alcătuite decât din poporul Romei, nu mai puteau conveni
nici senatului, care se afla în fruntea patricienilor, nici tribunilor, care
deşi plebei, erau în fruntea cetăţenilor avuţi. Curiile fură deci
discreditate; şi decăderea lor a fost atât de mare încât cei 30 de lictori ai
curiilor, a-dunându-se, făceau ceea ce ar fi trebuit să facă comiţiile pe
curii.
împărţirea pe centurii era atât de favorabilă aristocraţiei, încât e de
neînţeles la prima vedere cum se face că senatul nu învingea întotdea-
una în comiţiile care purtau acest nume şi în care erau aleşi consulii,
cenzorii şi ceilalţi magistraţi curuli. într-adevăr, cum din cele 193 de
centurii care alcătuiau cele 6 clase ale întregului popor roman, 98 al-
cătuiau cea dintâi clasă şi voturile se numărau numai pe centurii, aceas-
49. Clientela nu se poate să fi fost instituită de către un singur om. Ea a apărut în
mo-
mentul descompunerii ginţilor. Rousseau idealizează mult efectele existentei ei
tă clasă dispunea singură de mai multe voturi decât toate celelalte.
Când toate centuriile sale cădeau de acord, nici măcar nu se mai
continua numărarea sufragiilor, ceea ce hotărâseră cei mai putini trecea
drept o hotărâre a mmtimii; şi se poate spune că în comiţiile pe centurii
treburile se orânduiau mai mult după majoritatea banilor decât după cea
a voturilor.
Dar această extremă autoritate era temperată prin două mijloace: în
primul rând, tribunii în mod obişnuit şi întotdeauna un număr mare de
204 Guvernământul aparţinuse la începui unui consiliu al şefilor de familii
patricienc- senatul, regii nefiind decât şefi militari sau religioşi.
205 Romulus este un rege legendar; comiţiile curiate erau adunări patriciene.
64 J.-J. ROUSSEAU
plebei făcând parte din clasa celor bogaţi, cumpăneau creditul pa-
tricienilor în această primă clasă206.
Al doilea mijloc consta în aceea că, în loc de a se face votarea după
ordinea centuriilor, ceea ce ar fi însemnat să se înceapă întotdeauna cu
cea dintâi, se trăgea la sorti una din ele*, şi aceasta proceda singură la
alegere207; după care toate centuriile, chemate în zilele următoare potri-
vit rangului lor, repetau aceeaşi alegere şi de obicei o corifirmau. Se lua
astfel rangului autoritatea exemplului, pentru a o da sorţilor, potrivit
principiului democraţiei.
Din acest obicei mai rezultă încă un avantaj: acela că cetăţenii de la
ţară aveau răgazul necesar ca între cele două alegeri să se informeze
asupra meritelor candidatului numit provizoriu, astfel încât să nu-şi dea
votul decât în cunoştinţă de cauză. Dar sub pretextul operativităţii s-a
reuşit să se înlăture această practică, astfel că cele două alegeri se fă-
ceau în aceeaşi zi.
Comiţiile pe triburi erau de fapt consiliul poporului roman. Ele erau
convocate numai de tribuni; acolo erau aleşi tribunii şi tot acolo se fă-
ceau plebiscitele. Nu numai că senatul nu avea acolo nici o trecere, dar
nu avea nici măcar dreptul să asiste; siliţi să asculte de legi pe care nu le
putuseră vota, senatorii erau în această privinţă mai puţin liberi decât
cei din urmă cetăţeni. Această nedreptate era foarte rău înţeleasă şi ar fi
fost suficientă pentru a invalida decretele unui corp în care nu toţi
membrii erau admişi. Dacă toţi patricienii ar fi luat parte la aceste co-
miţii potrivit dreptului pe care îl aveau ca cetăţeni, adică consideraţica
simpli particulari, ei nu ar fi putut să influenţeze asupra unei forme de
alegeri în care voturile se numărau pe cap de om şi în care cel din urmă
proletar avea tot atâta putere ca şi principele senatului1'.
Se vede deci că în afară de ordinea care rezultă din aceste felurite
împărţiri pentru strângerea voturilor, aceste împărţiri nu se reduceau la
nişte simple forme, indiferente prin ele însele; ci că fiecare din ele avea
consecinţe relative la motivele care o făceau să fie preferată.
Fără să intrăm în această privinţă în detalii mai ample, rezultă din
lămuririle date până acum că comiţiile pe triburi erau mai favorabile
guvernământului popular, iar comiţiile pe centurii, aristocraţiei. In ceea
ce priveşte comiţiile pe curii, în care majoritatea era formată doar din
populaţia de jos a Romei, dat fiind că nu erau bune decât să favorizeze
tirania şi relele intenţii, ele au trebuit să-şi piardă creditul, răzvrătitorii
abţinându-se ei înşişi să se folosească de un mijloc care dădea prea mult
pe faţă intenţiile lor. Este sigur că toată măreţia poporului roman se
găsea numai în comiţiile pe centurii, ele singure fiind complete, dat
fiind că în comiţiile pe curii lipseau triburile rustice, iar în comiţiile pe
triburi lipseau senatul şi patricienii.
Cât priveşte modul de a se număra voturile, el era la cei dintâi ro-
mani tot atât de simplu ca şi moravurile lor, deşi era mai puţin simplu
decât în Sparta. Fiecare îşi dădea votul cu glas tare, un grefier înscriind
sufragiile pe măsură ce se pronunţau; majoritatea voturilor în fiecare
trib hotăra sufragiul tribului; majoritatea voturilor între triburi hotăra
sufragiul poporului; şi la fel era cu curiile şi centuriile. Această practică
era bună atâta vreme cât între cetăţeni domnea cinstea şi fiecăruia îi era
ruşine să-şi dea în public votul pentru o părere nedreaptă sau pentru un
206 Rousseau studiază istoria romană mai mult ca jurist decât ca istoric. La
sfârşitul republicii, deosebirea intre patricieni şi plebei nu mai avea importanta
practica. Se formase o nouă nobilime, cuprinzând atât plebei bogaţi cât şi patricieni.
_,
* Această centurie astfel trasă la sorţi se numea praerogativa dm pnema ca era cea
dinţai căreia i se cerea voiul: de aici a si venit cuvântul prerogativă. (Nota lui
Rousseau.)
207 Reformă realizată de Gaius Grachus. Spre deosebire de ceea ce a indicat
Rousseau, centuria praerogativa făcea întotdeauna parte din clasa I.
Contractul social
103
om nedemn; dar când poporul ajunse să fie corupt şi când voturile
începură să se cumpere, s-a convenit ca votul să fie secret pentru ca
neîncrederea să-i îngrădească pe cumpărători şi pentru a se da pun-
gaşilor posibilitatea de a nu fi trădători33.
Ştiu câ Cicero nu încuviinţează această schimbare, căreia îi atribuie,
în parte, ruina republicii. Dar, deşi simt câtă greutate trebuie atribuită
autorităţii lui Cicero, nu pot să fiu de părerea lui: eu găsesc, dimpotrivă,
că pieirea statului a fost grăbită tocmai de faptul că n-au fost făcute
destule asemenea schimbări. După cum regimul omului sănătos nu se
potriveşte celor bolnavi, nu se cade să vrem să guvernăm un popor
corupt cu aceleaşi legi care se potrivesc unui popor bun. Nimic nu
52. Comiţiile tribute n-au fost la început decât adunări ale plebei, ale cărei
decizii nu angajau decât plebea. Atunci când, începând cu veacul al IlHca i. Ch.,
aceste decizii angajează poporul întreg, patricienii au venit să voteze.
53. Introducerea votului secret datează din veacul al lHea î. Ch. Ea dădu o
lovitură nobilimii, care cumpăra voturile. Nu c deci de mirare că Cicero (Despre
legi, III, 15-17) i se arată ostil. A se vedea ce spune si Montesouieu despre votul
secret (Spiritul legilor, 11,2).
demonstrează mai bine această maximă decât durata republicii din
Veneţia, al cărei simulacru mai există încă, numai pentru că legile sale
nu se potrivesc decât unor oameni răi.
Sau distribuit deci cetăţenilor tablete cu ajutorul cărora fiecare putea
vota fără să se poată afla de ce părere a fost fiecare; s-au stabilit de
asemenea şi alte fonnalităţi noi pentru strângerea acestor tablete, nu-
mărarea voturilor, compararea rezultatelor etc., ceea ce n-a făcut însă ca
cinstea slujbaşilor însărcinaţi cu aceste funcţiuni* să nu fie deseori pusă
la îndoială. In sfârşit, pentru a se împiedica intrigile şi traficul de voturi
au fost date felurite edicte, al căror număr mare le arată inutilitatea.
In timpurile din urmă, a fost deseori nevoie să se recurgă la expe-
diente extraordinare pentru a se suplini insuficienţa legilor uneori se
invocau minuni; dar mijlocul acesta, care putea să aibă efect asupra po-
porului, nu-i impresiona pe cei care îl guvernau; alteori se convoca
brusc o adunare, astfel încât candidaţii nu mai aveau timp să-şi pună la
cale intrigile; alteori se ocupa o întreagă şedinţă cu discursuri nesfârşi-
te, atunci când se vedea că poporul este aproape câştigat în favoarea
unor hotărâri greşite. Dar, până la urmă ambiţia zădărnicea totul; este
de necrezut cum în mijlocul atâtor abuzuri, acest popor imens, datorită
vechilor sale regulamente, nu înceta să aleagă magistraţi, să aprobe
legi, să judece pricini, să rezolve afaceri particulare şi publice, aproape
cu tot atâta uşurinţă cum ar fi fâcut-o însuşi senatul.
Cap. V. DESPRE TRIBUNAT
Când nu poate fi stabilită o proporţie exactă între părţile alcătuitoare
ale statului, sau când cauze de neînlăturat schimbă neîncetat raporturile
dintre ele, se instituie o magistratură specială, care nu face corp cu
celelalte; aceasta repune fiecare parte la locul ei şi stabileşte o legătură
sau un termen mediu, fie între principe şi popor, fie între principe şi
suveran, fie simultan în ambele direcţii dacă este necesar 208.
Acest corp, pe care îl vom numi tribunal, este păstrătorul legilor şi
al puterii legiuitoare. El serveşte uneori ca să protejeze suveranul îm-
potriva guvernământului, aşa cum făceau la Roma tribunii poporului209;
* Custodes, distributores, rogatores suBfagiorum". (Nota lui Rousseau.)
54. Cei care păstrează, care distribuie şi care adună sufragiile. (In ediţia din 1782,
cuvân-
tul diribitores [scrutătorii a fost pus în locul cuvântului dlsuibutores).
208 Teoria tribunalului a mai fost făcută şi în III, 7, sfârşit.
209 Crearea instituţiei tribunilor poporului a constituit o victorie a plebei asupra
patricienilor. Tribunii sunt, deci, la origine, un organ de apărare a unei clase, ceea cc
diferă mult de concepţia lui Rousseau.
65 J.-J. ROUSSEAU Contractul social
103

alteori ca să susţină guvernământul împotriva poporului, cum face as- criză, să pricinuiască pieirea statului. Ordinea şi încetineala formelor
tăzi la Veneţia Consiliul celor zece; iar câteodată pentru a păstra echi- cer un anumit răgaz de timp, pe care uneori împrejurările nu-1
librul şi de-o parte şi de cealaltă, cum făceau eforii în Sparta îngăduie. Se pot ivi mii de cazuri la care legiuitorul nu s-a gândit, şi e o
Tribunatul nu este o parte alcătuitoare a cetăţii şi nu trebuie să deţină prevedere foarte necesară să-ţi dai seama că nu poţi prevedea totul.
nici o parte din puterea legiuitoare sau din cea executivă, dar tocmai din Nu trebuie, aşadar, să voieşti a întări instituţiile politice până într-a-
această pricină este atât de puternic, căci neputând să facă nimic, poate tâta încât să te lipseşti de puterea de a le suspenda efectul. Chiar şi
împiedica orice. El este mai sfânt şi mai respectat, ca apărător al legilor, Sparta şi-a lăsat legile să doarmă'*.
decât principele care le execută şi decât suveranul care le face. E ceea Dar numai cele mai mari primejdii pot să stea în cumpănă cu pri-
ce s-a văzut foarte limpede la Roma, când mândrii patricieni, care mejdia de a tulbura ordinea publică; şi niciodată nu trebuie să pui sta-
întotdeauna au dispreţuit întreg poporul, au fost siliţi să se plece în faţa vilă puterii sacre a legilor, decât dacă este vorba de salvarea patriei. în
unui simplu slujitor al [Xtporului, care n-avea nici auspicii", nici putere
asemenea cazuri, rare şi vădite, se iau măsuri pentru siguranţa publică
judecătorească.
printr-un act particular'" care lasă grija aceasta în sarcina celui mai
Tribunatul, moderat cu înţelepciune, este cel mai trainic sprijin al
vrednic. Aceasta se poate face în două chipuri, după natura primejdiei.
unei bune alcătuiri; dar când are oricât de puţină forţă de prisos răs-
toarnă totul; în ceea ce priveşte slăbiciunea, ea nu este în firea lui; şi cu Dacă pentru a o remedia este de ajuns să se sporească activitatea
condiţia să fie ceva, el nu este niciodată mai puţin decât trebuie. guvernământului, acesta este concentrat în unul sau doi dintre membrii
El degenerează în tiranie când uzurpa puterea executivă, rolul său săi: astfel nu este modificată autoritatea legilor, ci numai forma ad-
fiind doar acela de a o modera, sau când vrea să dea legi, pe care nu ministrării lor. Dacă primejdia este de aşa natură încât aparatul legilor
trebuie decât să le apere. Uriaşa putere a eforilor, care nu a fost pericu- împiedică luarea măsurilor de apărare, atunci este numit un şef suprem,
loasă atâta vreme cât Sparta şi-a păstrat moravurile, i-a accelerat coruj> care reduce la tăcere toate legile şi suspendă pentru un moment auto-
ţia o dată începută. Sângele lui Agis'*, răpus de aceşti tirani, a fost răz- ritatea suverană Intr-un asemenea caz, voinţa generală nu este îndoiel-
bunat de urmaşul lui; crima şi pedepsirea eforilor grăbiră deopotrivă nică, şi este evident că cea dintâi intenţie a poporului este ca statul să
pieirea republicii; şi, după Cleomen, Sparta n-a mai însemnat nimic. nu piară în felul acesta, suspendarea autorităţii legiuitoare nu o anu
Roma a pierit pe aceeaşi cale; iar puterea excesivă a tribunilor, uzurpată
prin decret, a slujit până la urmă, pe temeiul unor legi menite să apere
libertatea, drept pavăză împăraţilor care au nimicit-o*. Cât despre
Consiliul celor zece din Veneţia, este un tribunal sângeros, care îngro- 62. Astfel, guvernul revoluţionar va suspenda aplicarea Constituţiei din
zeşte deopotrivă patricienii şi poporul şi care, departe de a apăra cu 1793.
demnitate legile, nu mai serveşte după decăderea lor, decât pentru a da 63. Adică printr-un act care nu este o lege. Adunarea care hotărăşte sa
numească un dictator îndeplineşte un act de guvernământ
pe întuneric lovituri pe care nimeni nu îndrăzneşte să le observe.
Tribunatul slăbeşte, ca şi guvernământul, prin înmulţirea membrilor
lui. Când tribunii poporului roman, la început în număr de doi, apoi de
cinci, au voit să-şi dubleze numărul, senatul le-a dat voie, fiind sigur că-
i va stăpâni pe unii prin ceilalţi; ceea ce n-a întârziat să se întâmple.
Cel mai bun mijloc de a preîntâmpina uzurpările unui corp atât de
temut, mijloc la care nu s-a gândit până acum nici un guvernământ, ar fi
acela de a nu se face permanent acest corp, ci de a se stabili intervale de
timp în cursul cărora ar rămâne dizolvat Aceste intervale, care nu
57. Magistrat plebeian, tribunul nu avea puteri religioase. în special nu avea
dreptul să Iaca auspicii (preziceri după zborul păsărilor).
58. Vezi Plutarii, „Vieţile luiAgis si Cleomen". Evenimente de la sfârşitul
veacului al IIMeai.Ch.
59. Puterea tribunilor este imul din elementele puterii im|>âraţilor.

trebuie să fie atât de mari încât să dea timp abuzurilor să se întărească,

pot fi hotărâte prin lege, în aşa fel încât să fie uşor, la nevoie, să fie
scurtate de către comisii extraordinare.
Acest mijloc îmi pare a nu avea inconveniente, deoarece, cum am
spus, tribunatul nefâcând parte din alcătuirea statului, poate fi suprimat
fără ca acesta să sufere; şi îmi pare a fi eficace, pentru că un magistrat
nou însărcinat nu are ca punct de plecare puterea pe care o avea prede-
cesorul său, ci doar puterea pe care i-o dă legea210.

Cap. VI. DESPRE DICTATURĂ211

Inflexibilitatea legilor, care le împiedică să se mlădieze după eveni-
mente, poate, în anumite cazuri, să le facă vătămătoare şi, în timp de

210 Ideea fusese deja exprimată de Machiavelli (Discurs asupra lui Titus Livius,
1.34-35). Rousseau o reia în Guvernământul Poloniei, VII (P.W., II, 446447).
211 Acest capitol se inspiră mult din Machiavelli (Lucrarea citata, 1,35).
112 J.-J. ROUSSEAU
Contractul social
lează magistratul care o sileşte sa tacă nu o poate face să vorbească 6'; el
o domină, fără să o poată reprezenta. El poate face orice, în afară de
legi.
Primul mijloc era folosit de senatul roman când îi însărcina pe con-
suli, printr-o formă consacrată, să ia măsuri pentru salvarea republicii.
Al doilea mijloc era folosit atunci când unul dintre cei doi consuli nu-
mea un dictator212! Exemplul acestei practici 1-a dat Alba la Roma.
La începuturile republicii, s-a făcut foarte adesea apel la dictatură,
dat fiind că statul nu avea încă o aşezare destul de trainică încât sâ se
poată menţine doar prin forţa constituţiei sale.
Cum pe atunci moravurile făceau să fie de prisos multe precauţiuni
care ar fi fost necesare în alte timpuri, nu exista nici teama că un
dictator ar abuza de autoritatea sa şi nici că ar încerca să o păstreze
peste sorocul hotărât Se părea că, dimpotrivă, o putere atât de mare ar
fi fost o povară pentru cel căruia i se dădea, atât de grabnic căuta să
scape acesta de ea, ca şi cum sarcina de a ţine locul legilor ar fi fost
prea grea şi prea primejdioasă.
Pe mine însă nu primejdia abuzului, ci aceea a banalizării mă face
să dezaprob folosirea fără chibzuială a acestei supreme magistraturi în
primele timpuri; căci fiind pres des uzată la alegeri, la închinări de
temple213 şi la treburi de pură formalitate, primejdia era ca ea sâ nu de-
vină prea puţin redutabilă atunci când ar fi fost nevoie de ea, şi ca lu-
mea să nu se obişnuiască a privi drept un titlu fără conţinut tidul acesta
care nu era folosit decât la ceremonii deşarte.
Spre sfârşitul republicii, romanii deveniţi mai prevăzători, au făcut
economie de dictatură, în mod tot atât de puţin justificat ca şi altădată,
când abuzaseră de ea214. Era uşor de văzut că temerea lor nu avea temei
şi că slăbiciunea capitalei îi dădea pe atunci siguranţa împotriva magis-
traţilor pe care-i avea; că un dictator putea, în anumite cazuri să apere
libertatea publică fără să poată vreodată s-o atace; şi că lanţurile Romei
nu aveau să fie făurite chiar la Roma, ci în sânul armatelor ei. Slaba
rezistenţă opusă de Marius lui Sylla şi de Pompei lui Cezar a arătat
limpede ce se putea aştepta de la autoritatea dinăuntru împotriva forţei
din afară.
Această eroare i-a făcut să comită mari greşeli, ca de pildă aceea de
64. într-adevăr, dictatorul suspendă legile. Dar el acţionează în numele său personal.
Voinţa generală se mărgineşte în acest moment la a asculta hotărârile dictatorului.
Dar
deciziile lui nu au valoare atâta timp cât există iirimcjdia imediată.
* Aceasta numire se Seca noaptea şi in hună, ca şi cum le-ar 6 fost ruşine să pună un
om mai presus delegi. (Nota lui Rousseau.)
66. La sfârşitul rc|>ublicii, această magistratură extraordinară căzuse in desuetudine.
a nu numi un dictator in afacerea Catilina; căci, cum nu era vorba decât
de interiorul oraşului şi cel mult de o provincie oarecare din Italia, cu
autoritatea fără margini pe care legile o acordau dictatorului el ar fi
înfrânt foarte lesne conjuraţia, care n-a fost înăbuşită decât printr-un
fericit concurs de împrejurări, la care prevederea umană n-ar fi trebuit
niciodată să se aştepte.
în loc de a face astfel, senatul s-a mulţumit să încredinţeze toată pu-
terea sa consulilor, din care pricină Cicero, pentru a acţiona eficace, a
fost silit să depăşească această putere 215 cu privire la un punct capital,
astfel că dacă în primele momente ale sale de bucurie purtarea sa fu
212Acest lucru nui putea obţine dacă ar 6 propus un dictator, necutezand sa se
numească singur şi neputând ti sigur câ va li numit de colegul său. (Nota lui
Rousseau.)
73. Vezi părerea lui Rousseau asupra duelurilor "mNoua Hcloise, 1,57, şi Scrisoare
către domnul d'Alcmbert, p. 181.
213 Cu |irilejul anumitor ceremonii (închinări de temple), romanii numeau un
dictator, a cânii funcţiune inecta o dată cu sfârşitul ceremoniei. O magistratură pur
formală.
214Acest lucru nui putea obţine dacă ar 6 propus un dictator, necutezand sa se
numească singur şi neputând ti sigur câ va li numit de colegul său. (Nota lui
Rousseau.)
73. Vezi părerea lui Rousseau asupra duelurilor "mNoua Hcloise, 1,57, şi Scrisoare
către domnul d'Alcmbert, p. 181.
215Dictatura lui Sylla, aixii cea a lui Cezar sunt cu totul dc alta natură.
66
aprobată mai târziu i s-a cerut pe drept cuvânt socoteală pentru faptul
că, împotriva legilor, a vărsat sângele unor cetăţeni, învinuire ce nu ar
fi putut fi adusă unui dictator. Dar elocinţa consulului învinse totul; de
altfel, el însuşi, deşi roman, din cauză că-şi iubea mai mult propria sa
glorie decât patria, nu căuta atât mijlocul cel mai legitim şi mai sigur
de a salva statul, cât pe acela de a dobândi toată onoarea din această
afacere216. De aceea, pe bună dreptate, a fost cinstit ca liberator al
Romei şi totodată pedepsit ca infractor al legilor. Oricât de strălucită a
fost rechemarea lui, este sigur că ea a avut caracterul unei iertări.
De altfel, în orice cliip ar fi conferită această importantă sarcină
este necesar sâ i se fixeze durata la un termen foarte scurt, care
niciodată să nu poată fi prelungit Din crizele care duc la înscăunarea
dictaturii, statul iese curând distrus sau salvat o dată trecută nevoia
urgentă dictatura devine tiranică sau inutilă. La Roma, dictatorii
nefiind numiţi decât pe 7 luni, cei mai mulţi au abdicat înainte de acest
termen. Dacă termenul ar fi fost mai lung, poate că ar fi fost ispitiţi să-
1 mai prelungească, aşa cum au făcut decemvirii cu termenul de un an.
Dictatorul nu avea decât timpul de a se îngriji de nevoile pentru care
fusese ales; el nu avea timp sâ se gândească Ia alte planuri.
67. Cicero, făcând ca compliciii lin Catilina să fie condamnaţi după o simplă
consultare a
Senatului, a comis o ilegalitate, cetăţeanul roman având totdeauna dreptul să facă
apel in
faţa poporului. Mai târziu, adversarii săi au obţinut să De condamnat la exil iientru
acest 217
Cap. VIL DESPRE CENZURĂ
După cum declararea voinţei generale se face printr-o lege, decla-
rarea judecăţii publice se face prin cenzură. Opinia publică01 este un fel
de lege, al cărei slujitor este cenzorul, care se mărgineşte s-o aplice la
cazurile particulare,-aşa cum face şi principele.
Aşadar, tribunalul cenzorial, departe de a fi arbitrul opiniei publice,
nu este decât crainicul ei, şi de îndată ce se îndepărtează de ea, hotărâ-
rile sale sunt zadarnice şi fără efect218.
Este inutil să distingem moravurile unei naţiuni de obiectele stimei
sale; căci toate acestea ţin de acelaşi principiu şi, în mod necesar, se
confundă. La toate popoarele lumii, nu natura, ci opinia hotărăşte asu-
pra alegerii plăcerilor lor. îndreptaţi opiniile oamenilor şi moravurile
lor se vor purifica de la sine. Iubim întotdeauna ceea ce este frumos
sau ceea ce ni se pare că este frumos; dar asupra acestei judecăţi oa-
menii se înşală; aşadar, tocmai această judecată trebuie să fie regie
mentata. Cine judecă moravurile judecă onoarea; şi cine judecă onoa-
rea îşi ia drept lege opinia219.
216Acest lucru nui putea obţine dacă ar 6 propus un dictator, necutezand sa se
numească singur şi neputând ti sigur câ va li numit de colegul său. (Nota lui
Rousseau.)
73. Vezi părerea lui Rousseau asupra duelurilor "mNoua Hcloise, 1,57, şi Scrisoare
către domnul d'Alcmbert, p. 181.
217 Rousseau abordează aici studiul unei magistraturi excepţionale, al cărei scop
nu este aplicarea legii scrise, ci păstrarea legii nescrise, adică a moravurilor.
Asui>ra unui popor cu moravuri în decădere, legea nu mai are putere. Şi dc data
aceasta, modelul lui Rousseau este cel roman. Despre cenzură, vezi Montesquieu:
Grandoarea şi decadenţa Romanilor, cap. VIII.
218 întocmai după cum magistratul nu face legea, nici cenzorul nu creează
opinia, ci se mărgineşte s-o interpreteze.
219 întreg acest paragraf cuprinde o teză platonicianâ. Moravurile rele rezultă, în
definitiv, din erori de judecata, erori colective; legile sunt acelea care, fixând
judecata popoarelor asupra lucrurilor esenţiale, creează o stare de spirit care este
opinia şi care reglementează purtarea cetăţenilor in amănunt.
112 J.-J. ROUSSEAU 67
Contractul social

Opiniile unui popor iau naştere din alcătuirea sa. Deşi legea nu re Simplul fapt că în fruntea fiecărei societăţi politice era pus Dumne-
glementează moravurile, legislaţia este aceea care le dă naştere; când zeu a avut drept urmare că au existat tot atâţia zei câte popoare. Două
legislaţia slăbeşte, moravurile degenerează, dar atunci judecata cenzo- popoare străine unul de altul, şi aproape întotdeauna duşmane, n-au
rilor nu va putea să facă ceea ce forţa legilor nu va fi făcut
Urmează de aici că cenzura poate să fie de folos pentru păstrarea
moravurilor, dar niciodată pentru restabilirea lor. Instituiţi cenzori câtă
vreme legile au putere; de îndată ce şi-au pierduto, nu mai e nici o spe-
ranţă; nimic legitim nu mai are putere atunci când legile nu o mai au.
Cenzura menţine moravurile împiedicând coruperea opiniilor, păs-
trându-le puritatea prin aplicaţii înţelepte220, şi câteodată chiar statorni-
cindu-le când sunt încă nehotărâte. Folosirea secundanţilor în dueluri,
ajunsă o modă în regatul Franţei, a fost suprimată prin aceste cuvinte
ale unui edict regal: „Cât despre cei care au laşitatea să cheme secun-
danţi...". Această sentinţă, care o anticipa pe cea a publicului, a deter-
minat-o de îndată. Dar când aceleaşi edicte voiră să statornicească şi că
a te bate în duel este tot o laşitate, ceea ce este foarte adevărat™, dar
69.Cu privire la opinie, care II guvernează pe om in societatea civilă prin amorul
propriu,
vezi Discurs asupra inegalităţii, p. 143-144.
potrivnic paterii generale, publicul îşi bătu joc de această hotărâre, a-
supra căreia judecata sa se şi pronunţase.

Am spus cu alt prilej221 că, opinia publică nefiind supusă constrânge

rii, nu trebuie să existe elemente de constrângere nici în tribunalul in-
stituit pentru a o reprezenta. Nu se poate admira îndeajuns cu câtă artă
era pus în acţiune la romani şi încă mai bine la lacedemonieni acest re-
sort, cu totul dispărut la cei moderni.
Când un om de moravuri rele a făcut o propunere bună în Consiliul
Spartei, eforii, fără a o lua în seamă, au pus pe un cetăţean virtuos să
facă aceeaşi propunere. Ce cinste pentru unul, şi ce oprobriu pentru
celălalt, fără să se fi adus nici laude nici mustrări vreunuia din ei. Nişte
beţivi din Samos222 au murdărit tribunalul eforilor. A doua zi, printr-un
edict public, s-a îngăduit locuitorilor din Samos să fie necuviincioşi. O
pedeapsă adevărată ar fi fost mai puţin aspră decât o astfel de impuni-
tate.
Când Sparta se pronunţa odată cu privire Ia ce este şi ce nu este
cinstit, toată Grecia era de aceeaşi părere.
Cap. VIII. DESPRE RELIGIA CIVILĂ
Oamenii n-au avut la început alţi regi decât zeii şi nici alt guvernă-
mânt decât cel teocratic223. Ei făceau raţionamentul lui Caligula711, şi
raţionau just E nevoie de o îndelungată pervertire a sentimentelor şi
ideilor pentru ca oamenii să se poată hotărî să-şi ia stăpân pe un semen
deal lor şi apoi să se laude că se simt bine astfel.

220 Adică aplicând cu înţeleixnune judecata sa, întemeiată pe opinie, la cazuri

precise.
221In acest capitol nu fac decât să indic ceea ce am tratat mai pe larg in „Scrisoare
către domnuld'Alembert". (Nota lui Rousseau.)
222Erau din altă insulă, pe care delicateţea limbii noastre mă împiedică s-o numesc
cu acest prilej". (Nota lui Rousseau în ediţia din 1872.)
74. Rousseau scoate aceste amănunte din Flutarh: Cuvinte de seamă ale
Lacedemonic-nilor. Beţivii de care e vorba erau din Chios. Rousseau a înlocuit
numele acestei insule, pentru a evita un calambur grosolan în limba franceză.
75. Guvernământ in care preoţii sunt stăpânii statului.
76. Vezi 1,2. Du])ă Rousseau, oamenii din vremea aceea aveau încă destul simţ al
libertăţii ca să nu se supună unor oameni pe care nu i-ar fi socotit zei.
223 întreg acest paragraf cuprinde o teză platonicianâ. Moravurile rele rezultă, în
definitiv, din erori de judecata, erori colective; legile sunt acelea care, fixând
judecata popoarelor asupra lucrurilor esenţiale, creează o stare de spirit care este
opinia şi care reglementează purtarea cetăţenilor in amănunt.
68 J.-J. ROUSSEAU
putut multă vreme să recunoască acelaşi stăpân; două armate aflate în
luptă nu ]>ot asculta de acelaşi şef. Astfel, din împărţirile naţionale a
rezultat politeismul224, şi de aici intoleranţa teologică şi civilă, care prin
natura ei este aceeaşi, aşa cum se va arăta mai jos.
Fantezia pe care au avut-o grecii de a-şi recunoaşte zeii proprii la
popoarele barbare pornea dintr-o altă fantezie a lor, şi anume de a se
considera suveranii naturali ai acestor popoare. Dar în zilele noastre
este foarte ridicolă teoria care susţine identitatea zeilor diferitelor na-
ţiuni: ca şi cum Moloh, Saturn şi Cronos ar putea fi acelaşi zeu! Ca şi
cum Baal al fenicienilor, Zeus al grecilor şi Jupiter al latinilor ar putea
fi unul şi acelaşi. Ca şi cum ar putea rămâne ceva comun intre nişte
fiinţe himerice, purtând nume diferite"!
Dacă se întreabă cum se face că în păgânism nu existau războaie
religioase, deşi fiecare stat îşi avea cultul şi zeii săi, voi răspunde că a-
ceasta se explică tocmai prin faptul că fiecare stat, avându-şi cultul său
propriu, ca şi guvernământul sâu, nu făcea deosebire între zeii săi şi
legile sale. Războiul politic era în acelaşi timp un război religios;
domeniile zeilor erau, ca să spunem aşa, stabilite prin hotarele dintre
naţiuni. Zeii unui popor n-aveau nici un drept asupra altor popoare.
Zeii păgânilor nu erau geloşi; ei îşi împărţeau intre dânşii stăpânirea
lumii; Moise însuşi şi poporul evreu se împăcau uneori cu această idee
vorbind de Dumnezeul lui Israel. E adevărat că considerau ca fiind fără
valoare pe zeii canaaneenilor, popoare proscrise, sortite distrugerii, al
căror loc trebuiau să-l ocupe ei; dar iată cum vorbeau despre divinităţi-
le popoarelor vecine, pe care nu le era îngăduit sâ le atace: „Stăpânirea
a ceea ce aparţine lui Hamos, zeul vostru, - le spunea Jefte amorţiţilor
-este a voastră în mod legitim? Tot astfel stăpânim şi noi pământurile
pe care le-a dobândit Dumnezeul nostru învingător" 225. Era aici, mi se
pare, recunoaşterea unei egalităţi între drepturile lui Hamos şi acelea
ale Dumnezeului lui Israel.
78.Istoria comiiarată a religiilor a arătat, dimpotrivă, că existau destule elemente
comu-
ne intre mulţi dintre aceşti zei.
* „Noime ea quac possklct Cliamos deus tuus, noi jure debentur?"". Acesta este textul
Vidgatei. Părintele dc Carriercs a tradus: „Nu credeţi câ aveţi dreptul si stăpâniţi ceea
ce aparţine lui Hamos, Dtmmezeid vostru?". Nu ştiu, cât de categoric este textul
ebraic; vid insă câ in Vulgata Jefte recunoaşte in mod pozitiv dreptul zeului Hamos, şi
că traducătorul trancez a atenuat această recimoaştere printr-un duiâ voi, care- nu
există in textul latin. (Nota lui Rousseau.)
79. Vezi Judecătorii, XI, 24. Rousseau îl bănuieşte )ie traducător, nu fără oarecare
drep-
tate, de a fi comis o greşeala voită, i>cntru a ascunde faptul câ evreii, întocmai ca şi
cele-
lalte popoare, au fost ixiliteiştL Vulgata este traducerea latină a Bibliei, făcută de Sf.
Icro-
Atunci însă când evreii, supuşi regilor Babilonului, şi ulterior regi-
lor Siriei, s-au încăpăţânat a nu recunoaşte nici un alt Dumnezeu decât
pe al lor, refuzul acesta, socotit ca o răzvrătire împotriva
învingătorului, atrase asupra lor persecuţiile care sunt înscrise in istoria
lor şi care nu-şi găsesc pereche înainte de creştinism226.
Fiecare religie fiind deci legată exclusiv de legile statului care o im-
punea, nu exista alt chip de a converti un popor decât aservirea lui, şi
224 Apariţia religiilor este, Iară îndoiala, un fenomen mai complicat decât credea
Rousseau. Dai" trebuie sâ-i recunoaştem mai multă pătrundere decât multor
sociologi moderni, care, după Fustei dc Coufanges, caută cauze religioase în
formarea cetăţilor. Rousseau dă despic formarea religiilor antice o explicaţie |X)litka
mai aproape dc realitate. Nu e departe de ideea materialistă câ in conştiinţa
oamenilor din trecut luptele politice au luat o formă religioasă.
225E cât se poate de evident câ războiul [oceenilor, numit război sfânt", na fost un
război religios. El avea drept scop sâ pedepsească sacrilegiile, şi nu sa supună nişte
necredm-
ffilWFU izbucnit in 356 î. Ch., care dădu prilejul lui Filip al Ma-cedoniei să
intervină în treburile Greciei.
226E cât se poate de evident câ războiul [oceenilor, numit război sfânt", na fost un
război religios. El avea drept scop sâ pedepsească sacrilegiile, şi nu sa supună nişte
necredm-
Contractul social 117
nici vreun alt fel de misionari decât cuceritorii; şi obligatia schimbării
religiei fiind legea celor învinşi, înainte de a putea vorbi de convertire
trebuia să începi prin a fi învingător. Nu numai că oamenii nu luptau
pentru zei, ci dimpotrivă, ca în Homer, zeii luptau pentru oameni; fieca-
re cerea zeului său victoria şi o răsplătea prin noi altare. Romanii, înain-
te de a cuceri un oraş, somau pe zeii acestuia să părăsească oraşul; iar
atunci când au lăsat tarentihilor zeii lor mâniaţi, au făcut-o pentru că so-
coteau aceşti zei ca fund supuşi zeilor romani şi siliţi să le aducă oma-
giu. Ei lăsau celor învinşi zeii, aşa cum le lăsau şi legile. O coroană lui
Jupiter Capitolinul era adeseori singurul tribut \ye care-l impuneau.
în sfârşit, romanii, intinzându-şi, o dată cu imperiul, cultul şi zeii lor,
şi adoptând deseori ci înşişi zeii celor învinşi, acordând şi unora şi alto-
ra cetăţenia, popoarele acestui vast imperiu se pomeniră pe nesimţite că
au o mulţime de zei şi de culte, aproape aceleaşi mai peste tot; iată cum,
în lumea \K atunci cunoscută, păgânismul ajunsese în cele din urmă să
fie una şi aceeaşi religie.
în aceste împrejurări, veni Isus să întemeieze pe pământ un regat
spiritual; acest fapt, despărţind sistemul teologic de cel politic, făcu ca
statul să înceteze de a mai fi unitar şi provocă certurile lăuntrice care au
continuat neîncetat să frământe popoarele creştine. Or, această idee
nouă, a unui regat în lumea cealaltă, neputând cu nici un cliip să intre în
mintea păgânilor, ei i-au privit întotdeauna pe creştini ca pe nişte a-
devăraţi rebeli, care sub masca unei ipocrite supuneri nu aşteptau decât
clipa in care să se poată face independenţi şi stăpâni şi sâ cucereas că cu
dibăcie autoritatea pe care se prefăceau a o resjxîcta câtă vreme erau
slabi. Aceasta a fost cauza persecuţiilor.
Luciul de care se temuseră păgânii s-a şi întâmplat. Atunci totul a
luat altă înfăţişare; creştinii cei umili începuseră să vorbească altfel,
şicurând se putu vedea pretinsul regat din lumea cealaltă devenind, sub
conducerea unui şef vizibil, cel mai violent despotism în lumea
aceasta227.
Totuşi, dat fiind că au existat întotdeauna un principe şi legi civile,
existenţa acestei duble puteri a dat naştere unui veşnic conflict de juris-
dicţie, care a făcut ca orice rânduială bună să fie cu neputinţă în statele
creştine; nu s-a stabilitniciodată de cine eşti dator să asculţi: de stăpân
sau de preot?
Mai multe popoare, chiar în Europa sau în vecinătatea ei, au voit
totuşi să păstreze sau să restabilească vechiul sistem, dar fără succes;
spiritul creştinismului a câştigat totul. Cultul sacru a rămas sau a rede-
venit independent faţă de suveran şi fără o legătură neapărată cu corpul
statului. Mahomed a avut idei foarte sănătoase şi a închegat bine siste-
mul său politic; cât timp forma guvernământului său a dăinuit, sub califi
şi sub urmaşii lor, acest guvernământ a fost unitar şi, prin el însuşi a-
cest fapt, bun. Dar arabii, deveniţi înfloritori, culţi, civilizaţi, molateci şi
laşi, au fost subjugaţi de barbari: atunci diviziunea dintre cele două pu-
teri se ivi din nou. Deşi mai puţin vădită la mahomedani decât la creş -
tini, ea există totuşi, în secta lui AU; şi sunt unele state, de pildă Persia,
în care se face necurmat simţită.
In lumea noastră regii Angliei s-au înscăunat şefi ai bisericii; la fel
au făcut şi ţarii. Dar în felul acesta s-au transformat mai mult în
slujitorii decât în stăpânii ei, şi au dobândit nu atât dreptul de a o
schimba, cât puterea de a o menţine; ei nu sunt legislatorii ci doar
principii ei228. Pretutindeni unde clerul alcătuieşte un corp*, el este
ffilWFU izbucnit in 356 î. Ch., care dădu prilejul lui Filip al Ma-cedoniei să
intervină în treburile Greciei.
227 Protestantul şi filosoful se unesc în Rousseau in aceeaşi ură împotriva
papalităţii.
228 Din nou opoziţia între suveran şi guvernământ, (le data aceasta însă in sânul
bisericii. * Trebuie să observăm că nu atât adunările formale, ca cele (Un Franţa, cât
comuniunea bisericilor leagă clerul intrun singur corp. Comuniunea şi excomunicarea
constituie ;»c-tul social al clerului, pact graţie căruia el va fi întotdeauna stăj)ânul
ppixiarelor şi al regilor. Toţi preoţii care au legătură între ei sunt concetăţeni, chiar
dacă ar 6 dc la capete o-puse ale pământului. Invenţia aceasta este o capodoperă in
ix>litică. Nimic asemănător nu exista la preoţii păgâni: (Ic asemenea, Ia ei clerul n-a
alcătuit niciodată un coqx (Nota lui Roussseau.)
69 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 117

stăpân şi legiuitor în domeniul său. Există deci două puteri, doi

suverani, în Anglia şi în Rusia ca şi oriunde în altă parte.
Dintre toţi autorii creştini, filosoful Hobbes*' e singurul care a
văzut clar răul şi leacul lui, singurul care a cutezat să propună unirea
celor două capete ale vulturului, aducându-le pe amândouă într-o
unitate politică, fără care niciodată un stat sau un guvernământ nu va fi
bine constituit Dar el a fost nevoit să vadă că spiritul dominator al
creştinismului era incompatibil cu sistemul pe carel propunea şi că
interesul preotului va fi întotdeauna mai puternic decât al statului. Ceea
ce a făcut odioasă politica lui Hobbes nu e atât ceea ce este rău şi fals
în ea, cât ceea ce era just şi adevărat*.

83. în Leviathan, partea 111: „Despre o comunitate creştină", şi în Dc cive, cap.V şi

XV.
Ar fi mai corect sa se spună că I lobbes supune cu totul biserica puterii civile, dând
aces-
Cred că analizând din acest punct de vedere faptele istorice s-ar pu-
tea uşor combate părerile opuse ale lui Bayle* 229 şi Wartburton80, unul
susţinând că nici o religie nu este folositoare corpului politic, iar
celălalt dimpotrivă, că cel mai temeinic sprijin al lui este creştinismul. I
s-ar putea dovedi celui dintâi că niciodată n-a fost întemeiat vreun stat
căruia religia să nu-i fi folosit drept bază iar celui deal doilea, că legea
creştină este în fond mai mult dăunătoare decât folositoare unei trainice
alcătuiri a statului. Ca să mă fac complet înţeles, ar trebui să dau doar
ceva mai multă precizie ideilor prea vagi asupra religiei, în legătură cu
subiectul meu.
Religia considerată în raport cu societatea, care este fie generală fie
particulară87, poate la rândul ei să se împartă în două categorii: anume
religia omului şi religia cetăţeanului. Cea dintâi, fără temple, fără alta-
re, fără ritualuri, limitată la cultul pur interior al Dumnezeului suprem
şi la datoriile eterne ale moralei, este simpla şi curata religie a Evanghe
liei, adevăratul teism şi ceea ce se poate numi dreptul divin natural 88.
Cealaltă, mărginită la o singură ţară, îi dă zeii săi, patronii săi proprii şi
tutelari. Ea îşi arc dogmele, riturile, cultul său exterior prevăzut prin
legi: cu excepţia numai a naţiunii care o urmează, totul este pentru ea
necredincios, străin şi barbar, ea nu întinde datoriile şi drepturile omu-
lui decât până unde poate ajunge cu altarele sale. Aşa au fost toate reli-
giile celor dintâi popoare, cărora li se poate da numele de drept divin
sau pozitiv.
Există şi un al treilea fel de religie, mai ciudat, care, dând oameni-
lor două legiuiri, doi şefi, două patrii, îi supune la datorii contradictorii
şi îi pune în imposibilitate de a fi în acelaşi timp credincioşi şi cetăţeni.
* A se vedea, intre altele, într-o scrisoaiv a lui Grotius către fratele său, datată din 11
a-prilie 1643, ce aprobă şi ce condamnă din cartea De cive acest om învăţat. E drept
câ, înclinat spre indulgenţă, pare a ierta autorului binele, dc dragul răului; dar nu
toată lumea este atât de îngăduitoare". (Nota lui Rousseau.)
84. Scrisoare in latineşte, in Hugoniş Grotiiepistulac, Amsterdam (1687),
i>ag. 952 (Citat în P.W., II, pag. 127). Ceea ce aprobă Grotius din teoria lui I lobbes
este teoria monarhici absolute; ceea ce condamnă sunt argumentele materialiste
prin care este fondată această monarhie, ca şi rolul pe care Hobbes îl atribuie
religiei. Atitudinea lui Grotius faţă de Hobbes este exact inversă celei a lui
Rousseau.
85. Bayle: autorul lucrărilor Gânduri despre cometă (1680) şi Dicţionar
Istoric (1697), A fost maestrul mateiialiştilor din veacul al XVIII-lca. Tezele la care
se refera Rousseau sunt expuse mai ales în cea dintâi lucrare. Montesquieu, în
Spiritul legilor (XXIV, 2), le combate.
86. Vezi II. 7, sfârşit.
87. Adică fie genul uman în totalitatea sa, fie un grup uman particular.
88. Este religia Preotului din Savoia.

229teia dreptul de a hotărî care dogme trebuie primite şi care interzise.

120 J.-J. ROUSSEAU Contractul social 70

Astfel este religia lamaistă*', tot astfel este cea a japonezilor, precum şi
creştinismul roman. Ea poate fi numită religia preotului. Din ea rezultă
un fel de drept mixt şi nesocial'", care n-are nume.
Privind din punct de vedere politic aceste trei feluri de religie, fie-
care dintre ele îşi are defectele sale. Cea de a treia religie este atât de
evident rea230 încât ar- fio pierdere de timp să te amuzi a o dovedi. Tot
ceea ce rupe unitatea socială nu valorează nimic; toate institiiţiile care
îl pun pe om în contrazicere cu el însuşi n-au nici o valoare.
Cea de a doua este bună prin faptul că unifică cultul divin cu
iubirea legilor şi pentru că, făcând din patrie obiectul adoraţiei
cetăţenilor, îi învaţă că a sluji statul înseamnă a sluji şi pe zeul lui
tutelai-. Este un fel de teocraţie, în care nu e nevoie de alt pontif decât
principele şi nici de alţi preoti decât magistraţii. în felul acesta, a muri
pentru ţara ta înseamnă a deveni mucenic; a viola legile înseamnă a fi
necredincios; şi a supune pe un vinovat blestemului public înseamnă a-
1 hărăzi maniei zeilor Sacer esto231.
Dar ea este rea, întrucât, fiind întemeiată pe eroare şi minciună 232,
înşală pe oameni, îi face creduli, superstiţioşi, înecând adevăratul cult
al divinităţii într-un ceremonial gol. Mai este rea şi pentru că, ajungând
exclusivă şi tiranică, face ca poporul să devină intolerant şi sângeros, în
aşa fel încât nu mai visează decât omor şi masacru, socotind că săvâr-
şeşte o acţiune sfântă omorând pe oricine nu-i admite zeii. Aceasta
pune poporul respectiv într-o stare naturală de război cu toate celelalte,
stare dăunătoare propriei sale siguranţe.
Rămâne deci religia omului sau creştinismul, nu cel de astăzi, ci
creştinismul Evangheliei, ceea ce este cu totul altceva. In această reli-
gie sfântă, sublimă, adevărată 233, oamenii, fii ai aceluiaşi Dumnezeu, se
recunosc cu toţii drept fraţi, şi societatea care îi uneşte nu se dizolvă
nici chiar prin moarte.
Dar această religie, neavând nici o legătură deosebită cu corpul po-
litic, lasă legilor doar atâta putere câtă pot găsi în ele însele, fără să le
adauge nimic în plus; ceea ce face ca una din marile legături ale socie-
Ni se spune că un popor de adevăraţi creştini ar alcătui cea mai de-
săvârşită societate ce s-ar putea închipui. Nu văd în această presupune-
re decât o singură dificultate: aceea că o societate de adevăraţi creştini
n-ar mai fi o societate de oameni90.
Afirm chiar că această societate închipuită, cu toată perfecţiunea ei,
n-ar fi nici cea mai puternică şi nici cea mai durabilă: fiind desăvârşită
i-ar lipsi legătura; viciul său distrugător ar fi însăşi perfecţiunea sa 235.
Fiecare şi-ar face datoria; poporul s-ar supune legilor, şefii ar fi
drepţi şi moderaţi, magistraţii ar fi incoruptibili şi integri, soldaţii ar
dispreţui moartea, n-ar exista nici vanitate, nici lux; toate acestea sunt
foarte bune dar să vedem şi ceva mai departe.
Creştinismul este o religie complet spirituală, preocupată doar de
cele cereşti; patria creştinului nu este în lumea aceasta. El îşi face dato-
ria, e adevărat dar şi-o face cu profundă indiferenţă în ceea ce priveşte
rezultatul bun sau rău al eforturilor sale. Cu condiţia să nu aibă nimic
să-şi reproşeze, puţin îi pasă dacă totul merge bine sau râu în lumea
asta. Dacă statul e înfloritor, abia de îndrăzneşte să se bucure de feri-
cirea obştească; îi este teamă să se fălească cu gloria ţării sale; dacă
statul se prăpădeşte, el binecuvântează mâna lui Dumnezeu care se lasă
grea asupra poporului său.
Pentru ca societatea să fie liniştită şi armonia să se menţină ar tre-
bui ca toţi cetăţenii, fără excepţie să fie deopotrivă de buni şi de creş -
tini; dar dacă din nenorocire, s-ar afla printre ei un singur ambiţios, un
singur ipocrit de pildă un Catilina, un Cromwell fără îndoială că a-cesta
ar isprăvi repede cu pioşii săi compatrioţi. Caritatea creştină nu
îngăduie cu uşurinţă să gândeşti rău despre aproapele tău. De îndată ce
va fi găsit printr-o viclenie, arta de a li se impune şi de a pune mâna

89. Formă a budismului, dominantă

în Tibet
90. Potrivnic ordinii sociale. 96. O societate dc adevăraţi creştini n-ar mai fi animată de pasiuni, n-ar mai avea
tatii particulare să rămână fără efect Mai mult încă, departe de a ataşa viciile
statului inimile cetăţenilor, ea le îndepărtează de el, Ia fel ca de toate omului real, care din pricina acestor pasiuni şi a acestor vicii nu se poate lipsi de
socie-
94. Nu pare ca Rousseau să fi întrebuinţat acest cuvânt in înţelesul pe care i-1 tăţile particulare. O societate de adevăraţi creştini este, deci, pentru Rousseau o
adevă-
puteau da
catolicii: religia adevărată prin opoziţie cu toate celelalte religii, care sunt false.
Rousseau
nu exclude alte religii. Dar pentru el creştinismul, nu cel de azi, ci cel al Evangheliei,
ex- 234
lucrurile pământeşti. Nu cunosc nimic mai potrivnic spiritului social .

230 Din punct de vedere politic.

231 Rousseau descrie aici religia cetăţilor antice. Dar Halbwachs observă cu
dreptate că cetăţile antice nu erau teocraţii, adică state in care preoţii deţin puterea,
dat fiind că magistraţii erau preoţi numai in calitatea lor de magistraţi. Sacer esto!
este formula lalină de excomunicare. S-ar putea traduce prin: să fie tabu!
232 Rousseau foloseşte aici limbajul filosofilor, ixmtru care preoţii erau nişte
mincinoşi.
233 Din punct de vedere politic.
234 Moultou, un prieten al lui Rousseau, comentează astfel acest pasaj:
„Creştinismul, învăţându-ne să-i privim pe toţi oamenii ca fraţi ai noştri, ne
împiedică să stabilim mari deosebiri între ei şi concetăţenii noştri Ceea ce face ca
creştinismul sâ fie mai favorabil unei societăţi universale decât unor societăţi
particulare; creştinul este mai mult cosmopolit decât patriot". Rousseau aprobă
acest comentariu.
Vezi Streckcisen-Moultou: Rousseau, prietenii şi duşmanii săi (1. |>ag. 65). (Citat de
Dreyfus- Brissac).
Ideile Iui Rousseau privitoare la primejdia creştinismului pentru cetate se regăsesc
şi la Helvetius (Despre om, secţiunea I, cap. X-XV}. 235 Pasiunile umane sunt cele care fac forţa legăturii sociale.
122 J.-J. ROUSSEAU 71
Contractul social

pe o parte din autoritatea publică, iată-1 transformat într-un demnitar: Dar lăsând deoparte consideraţiile politice237, să revenim la drept şi
Dumnezeu vrea ca el să fie respectat; iată-1 ajuns în curând o putere; să fixăm principiile în această importantă chestiune. Dreptul pe care
Dumnezeu vrea ca el să fie ascultat Dacă depozitarul acestei puteri a- pactul social îl dă suveranului asupra supuşilor nu depăşeşte, aşa cum
buzează de ea, iată biciul cu care Dumnezeu îşi pedepseşte copiii. Con- am spus, limitele utilităţii publice*. Supuşii nu trebuie, deci, să dea so-
ştiinţa s-ar împotrivi la alungarea uzurpatorului: ar trebui să fie coteală de părerile lor decât în măsura în care aceste păreri interesează
tulburată liniştea publică, să fie folosită violenţa, să se verse sânge; comunitatea. Or, e important pentru stat ca fiecare cetăţean să aibă o
toate acestea nu se potrivesc cu blândeţea creştinului; şi, în definitiv, ce religie care să-1 îndemne saşi iubească îndatoririle; dar dogmele aces-
imixirtanţâ are dacă eşti liber sau sclav, în această vale a plângerii? tei religii nu interesează nici statul, nici pe membrii săi, decât în măsu-
Esenţialul este să mergi în rai, şi resemnarea nu este decât încă un ra în care aceste dogme privesc morala, precum şi îndatoririle pe care
mijloc pentru a-ceasta"*. cel care le profesează este obligat să le îndeplinească faţă de ceilalţi
Dacă survine vreun război cu străinii, cetăţenii vor merge la luptă Fiecare poate avea, pe lângă aceasta, orice păreri i-ar plăcea, fără să fie
fără obiecţii; nici unul dintre ei nu se va gândi să fugă; îşi vor face
nevoie ca suveranul să le cunoască; căci el neavând nici o competenţă
datoria dar fără nici o pasiune pentru victorie; ei ştiu mai curând să
moară decât să învingă. Ce importanţă are dacă sunt învingători sau în lumea cealaltă nu e treaba lui ce soartă îi aşteaptă pe supuşi în viaţa
învinşi? Providenţa nu ştie oare mai bine decât ei ce li se cuvine? Ne viitoare, cu condiţia ca ei să fie buni cetăţeni în lumea aceasta
putem închipui ce avantaje poate să tragă din stoicismul lor un duşman Există deci o profesie de credinţă pur civilă 1"1, ale cărei articole se
mândru, impetuos, pătimaş! cade ca suveranul să le stabilească nu atât ca dogme religioase, cât ca
Puneţi în faţa lor acele popoare generoase, pe care le mistuie focul sentimente de sociabilitate, fără care nu e cu putinţă să fii bun cetă
dragostei de glorie şi de patrie; închipuiţi-vă republica voastră creştină
faţă-n faţă cu Sparta sau cu Roma: pioşii creştini vor fi bătuţi, striviţi,
distruşi înainte de a avea vreme să se dumirească, sau nu-şi vor datora
salvarea decât dispreţului nutrit de duşmani faţă de ei. După părerea
mea, era frumos jurământul soldaţilor lui Fabius"; ei au jurat nu să
101.Explicaţie simplistă (idealistă) a prăbuşirii Imperiului Roman.
moară sau să învingă, ci să se întoarcă învingători; şi şi-au ţinut cuvân-
tul! Niciodată nişte creştini n-ar fi făcut un astfel de jurământ; li s-ar fi
părut că-1 ispitesc pe Dumnezeu.
Dai" greşesc când vorbesc de o republică creştină: aceste două cu-
vinte se exclud reciproc. Creştinismul nu predică decât supunere şi
dependenţă. Spiritul său este prea favorabil tiraniei pentru ca tirania să
nu profite întotdeauna de el. Adevăraţii creştini sunt făcuţi pentru a fi 103. în Scrisoare cătiv Voltairc (18 august 1756), Rousseau cerea să existe ,jn
sclavi; ei o ştiu şi nu sunt prea impresionaţi: viaţa aceasta scurtă are fiecare stat un cod moral, sau un fel de profesie de credinţă civila". Capitolul dc faţă
prea puţin preţ în ochii lor. nu este deci efectul unui biiisc reviriment la Rousseau, aşa cum a crezut Schinz
(Gândirea lui J.-J. Rousseau).
Trupele creştine sunt excelente, ni se spune. Neg acest lucru, şi cer 104. Rousseau se referă la Consideraţii asupra guvernământului actual şi trecut
să mi se arate astfel de trupe. în ceea ce mă priveşte, eu nu cunosc al Franţei. Vaughan (RW., II, 131) spune că n-a putut găsi acest citat. Se pare că
trupe creştine. Mi se vor cita cruciadele. Fără a discuta valoarea crucia- Rousseau a rezumat o întreagă dezvoltare dc idei intr-o formulă care seamănă mult
cu celebra definiţie a libertăţii din Declaraţia Drepturilor Omului, art. IV:
ţilor, voi face observaţia că, departe de a fi creştini, ei nu erau soldaţi ai „Libertatea constă în a putea face tot ceea ce nu dăunează altuia".
preotului, erau cetăţeni ai bisericii: luptau pentru împărăţia sa spiritua-
lă, pe care biserica o făcuse pământească, nu se ştie cum. La drept vor-
bind, aceasta intră în păgânism: cum Evanghelia nu stabileşte o religie
98. întreagă aceaslă dezvoltare de idei a imtul II inspirată de Machiavelli
(Discurs asupra lui Tîtus IJvius. II, 2) şi de Bayle (Gânduri despre cometă). Rousseau
ajunge aici la o critici a rolului politic şi social al religiei: ea predică resemnarea
pentru cei oprimaţi.
99. Istoria celor 300 de Fabii (Vezi Tifos Uvius 11,45).

naţională, orice război sfânt este cu neputinţă printre creştini236.

Sub împăraţii păgâni, soldaţii creştini erau viteji; toţi autorii o
afirmă şi o cred şi eu: exista o întrecere de onoare cu trupele păgâne.
De îndată ce împăraţii fură creştini, această întrecere n-a mai dăinuit, şi
când crucea izgoni vulturul, toată valoarea romană a dispărut"".

236 Gândirea lui Rousseau atinge aici o mare profunzime. N-ar folosi la nimic să i
se o-biecteze că de fapt au existat războaie religioase. Rousseau se apropie de teza
materialistă potrivit căreia războaiele religioase, şi în special cruciadele, au fost în
realitate războaie pentru interese foarte materiale, astfel încât creştinii de care
vorbeşte el sunt nişte creştini ideali.
237 Aici începe partea finală a capitolului: după o privire panoramică asupra
tuturor religiilor din istorie, Rousseau se întreabă ce trebuie să De, în drept, religia
civilă.
* Jn republică, spune marchizul d'Argenson, Secare este complet Uber in ceea ce nu
dăunează celorlalţi". Iată Urnita invariabilă; ca nici n-ar putea S stabiUtă mai exact
N-am putut să-mi refuz plăcerea de a cita uneori din acest manuscris, deşi
necunoscut publicului, penti-u a cinsti memoria unui om ilustru şi vrednic de respect,
care şi-a păstrat şi in minister inima dc adevărat cetăţean precum şi vederi drepte şi
sănătoase asupra guvernământului ţăiiisale"". (Nota lui Rousseau.)
124 Contractul social J.-J. ROUSSEAU 72

ţean, nici supus credincios238. Fărâ a putea sili pe cineva să le creadă, Astăzi, când nu mai există şi nici nu mai poate exista o religie na-
el poate izgoni clin stat pe oricine nu le crede, n poate izgoni nu ca ţională exclusivă, trebuie tolerate toate religiile care le tolerează pe
necredincios, ci ca nesociabil, ca om incapabil să iubească în mod celelalte, în măsura în care dogmele lor n-au nimic potrivnic datoriilor
sincer legile şi dreptatea şi să-şi sacrifice, la nevoie, viaţa pentru cetăţeanului"". Dar oricine ar cuteza să spună: în afară de biserică nu
datorie. Iar în cazul când cineva, după ce a recunoscut în mod public există nici o scăpare, trebuie să fie izgonit din stat, afară doar dacă statul
aceste dogme, se poartă ca şi cunrn-ar crede în ele, să fie pedepsit cu nu este biserica şi principele nu este însuşi pontiful. O astfel de dogmă
moartea; el a comis cea mai mare dintre crime: a minţit în faţa nu este bună decât într-un guvernământ teocratic; în oricare altul, este
legilor239. dăunătoare. Motivul care se spune că 1-a făcut pe Henric al IV-lea să
Dogmele religiei civile trebuie să fie simple, puţine la număr, îmbrăţişeze religia romană ar trebui să determine pe orice om cinstit s-
enunţate cu precizie, fără explicaţii şi fără comentarii. Existenţa o părăsească, si mai cu seamă pe orice principe care ar sti să ju-
divinităţii puternice, inteligente, binefăcătoare, prevăzătoare şi dece242243.
purtătoare de grijă, viaţa viitoare, fericirea celor drepţi, pedepsirea
celor răi, sfinţenia contractului social şi a legilor iată dogmele
pozitive240. Cât despre dogmele negative, după mine ele se reduc la
una singură intoleranţa; ea face parte din cultele pe care le-am
exclus1"7.
Cei care fac o deosebire între intoleranţa civilă şi intoleranţa teolo-
gică, după părerea mea se înşală. Aceste două feluri de intoleranţă sunt
inseparabile. E cu neputinţă să trăieşti în pace cu oamenii pe care îi
socoteşti sortiţi iadului; a-i iubi înseamnă să urăşti pe Dumnezeul care
îi pedepseşte; este absolut necesar ca ei să fie ori convertiţi, ori pedep-
siţi. Pretutindeni unde intoleranţa teologică este admisă e cu neputinţă
* Cezar, pledând pentru Catilina, încearcă sa stabilească dogma că sufletul este
pieriton Caton şi Cicero, pentru a-1 combate, nu-si pierdură vremea sâ facă filosofic,
ci se inulţw mhâ să arate câ Cezar vorbea ca un rau cetăţean, sustinând o doctrină
108. Aluzie evidentă lajjroblema căsătoriilor protestante, care nu erau
recunoscute în mod oficial, starea civila fiind complet in mâinile Bisericii catolice.
primejdioasă pentru stat. într-adevăr, de aceasta trebuia să se OCUJK senatul Romei, şi Rousseau a ezitat şi a amânat multă vreme până s-a decis să publice această notă. Se
nicidecum de o chestiune de teologie. (Nota lui Rousseau.) temea ca nu cumva nota să constituie un pretext i«ntru interzicerea cărţii sale. Până
la urmă, pentru propria lui securitate, a suprimat-o. Ea n-a apărut decât in'1782.
Rousseau avea de gând, in 1762, să scrie o întreagă lucrare asupra căsătoriilor
ca ea să nu aibă şi vreun efect de ordin civil 241; şi de îndată ce are un protestante.
efect civil, suveranul nu mai este suveran, nici măcar pământesc: din 109. Aici ne vin in minte cuvintele lui Saint -Just: „Nici o libertate pentru
duşmanii libertăţii". Rousseau spune: „Nici o toleranţă pentru duşmanii
acel moment, preoţii sunt adevăraţii stăpâni şi regii nu mai sunt decât toleranţei".
slujitorii lor. 110. Principele caic ar şti să judece ar părăsi religia intolerantă, caci altfel ar
pedepsi religiile tolerante pentru toleranţa lor, ceea ce ar fi contrar ordinii civile.
107. lată o întoarcere foarte caracteristică pentru Rousseau. După ce a cerut
moartea
jientru cine se arată viclean faţă de religia oficială, cl demască intoleranţa, aşa cum
tăceau
şi Voltaire şi enciclopcdiştii.
Cum poate fi explicată această
contradicţie? Rousseau deosebeşte:
a) un mic număr dc dogme pozitive, care trebuie respectate de către toţi;

238Căsătoria, de pildă, fiind un contract civil, are efecte civile, fără care este cu
neputinţă ca societatea să dăinuiască. Să presupunem, aşadar, că un cler reuşeşte să-
şi atribuie numai Iui dreptul de a Încheia acest act, drept pe care in mod necesar
trebuie să sil aroge in orice religie intolerantă. Nu este oare oar că, făcând simţită in
această privinţă autoritatea bisericii, o va zădărnici pe cea a jxincipelui, căruia nu iar
mai rămâne alţi supuşi decât aceia pe■careclend ar binevoi sa-i cedeze?
239 Pasaj celebru, care anunţa atacurile lui Robespierre împotriva ateismului.
Bcaulavon Spune: „Este un fel de intoleranţa utilitară care înlocuieşte intoleranţa
doctrină".
Un text ca acesta arată cât de adâncă era opoziţia dintre Rousseau şi enciclopedisti.
240 Sunt multe contradicţii în aceste atribute ale divinităţii. Voltaire, el însuşi
delst, le vedea foarte bine, dar trecea peste ele, mai ales din motive utilitare, cum
face şi Rousseau. Concepţia unei religii păzitoare a ordinii sociale a fost rareori
expusă cu atâta claritate ca aici. Dogma sfinţeniei contractului este folositoare
pentru că ii sileşte pe oameni să creadă că acest contract este expresia voinţei
divine. Ajută deci la păstrarea lui.
241Clerul fiind stăpânul in drept să-i căsătorească pe oameni sau să nu-l
căsătorească, după cum vor împărtăşi cutare sau cutare credinţă, după cum vor primi
sau vor respinge cutare sau cutare formulă, după cupi ii vor 6 mai mult sau mai puţin
devotaţi, nu este oare sigur că, procedând cu prudentă si fermitate, va dispune singur
de moşteniri, de slujbe, de cetăţeni şi chiar de bastarzi? Dar, se va spune, oamenii ar
face apel împotriva abuzului, s-ar recurge Ia amânări, decrete, autorităţile civile ar fi
sesizate. Ce argument jalnic! Cierul, dacă va avea cât deputin, nu zic curaj, ci bun-
simţ, îi va lăsa să faca ce vor crede de cuviinţă şi-şi va vedea de treabă; li va lăsa în
toată liniştea să facă apel, să amâne, să decreteze, sa sesizeze şi in cele (Un urmă va
rămâne stăpân. Se pare ca nu este un sacri-Bciu mare să abandonezi o parte, când
eşti sigur câ vei câştiga totul"". (Nota hii Rousseau.)
242b) dogmele particulare religiilor pozitive. Nimeni nu e obligat sâ le creadă.
Mai mult, Rousseau exclude din cetatea sa religiile care declară că vor fi sortiţi
iadului toţi cei care nu cred în dogmele Ion intoleranţă teologică. Căci aceasta duce
în mod necesar la intoleranţa civilă. Catolicismul face parte dintre aceste religii
Rousseau este deci intolerant "ui numele toleranţei.
In cazul acesta, cum mai poate să-i proscrie pe atei? S-ar părea că el nu cere decât
o supunere formală faţă de religia civilă: „se poartă ca şi cum n-ar crede în ele".
Asta nu angajează conştiinţa. Dar atunci Rousseau ajunge la o încurajare oficială a
ipocriziei şi-i condamnă [ie ateii militanţi, pe vechii săi prieteni, filosofii.
In orice caz, aceste pagini arată limpede câ iwziţia lui Rousseau este la fel de
depărtată de biserica oficială ca şi de materialism.
243Un istoric povesteşte că regele, poruncind să se ţină in faţa lui o dezbatere intre
'învăţaţii celor două biserici şi văzând ca un preot protestant cădea de acord că le poţi
mântui şi prin religia catolicilor, maiestatea sa luă cuvântul şi-i spuse: „Cum?
Admiteti că cineva se poate mântui si prin religia acestor domni?" La răspunsul
preotului protestant câ nu avea nici o îndoială m această privinţă, cu condiţia unei
vieţi virtuoase, regele replică foarte judicios: „Prudenţa spune câ trebuie deci sa Bu
de religia lor şi nu de a voastiâ, pen-tru că fiind de religia lor mi mântuiesc potrivit
lor şi vouă totodată; pe când daca sunt de religia voastră, mi mântuiesc potrivit vouâ:
dar nu şi potrivit lor. Or, prudenţa cere să urmez calea cea mai siguri". (Pcrefixe:
Istoria lui I lcriric cel Mare, Amsterdam, llj&f). (Nota lui Rousseau.)
126 J.-J.
ROUSSEAU
 Cap. LX. CONCLUZIE244
După ce am stabilit adevăratele principii ale dreptului politic şi am
încercat să fondăm statul pe baza lui, ar mai rămâne să-1 sprijinim
prin relaţiile lui externe; ceea ce ar cuprinde dreptul ginţilor, comerţul,
dreptul de război şi cuceririle, dreptul public, ligile, negocierile,
tratatele etc. Dar toate acestea alcătuiesc o materie nouă, prea vastă
pentru scurta mea vedere pe care ar fi trebuit întotdeauna s-o aţintesc
mai aproape de mine.

CUPRINS
DESPRE CONTRACTUL SOCIAL

Cârteai.................................................................................................5

Capitolul I. Subiectul acestei prime cărţi....................................6

Capitolul II. Despre cele dintâi societăţi......................................6
Capitolul III. Despre dreptul celui mai tare...................................9
Capitolul IV. Despre sclavaj........................................................10
Capitolul V. Trebuie să ne întoarcem mereu
la o primă convenţie.............................................14
Capitolul VI. Despre pactul social...............................................15
Capitolul VIL Despre suveran......................................................17
Capitolul VIII. Despre starea civilă................................................20
Capitolul LX. Despre domeniul real.............................................21

Cartea II..........................................................................,..................24

Capitolul I. Suveranitatea este inalienabilă..............................24

Capitolul II. Suveranitatea este indivizibilă..............................25
Capitolul III. Dacă voinţa generală poate greşi..........................27
Capitolul IV. Despre limitele puterii suverane...........................29
Capitolul V. Despre dreptul de viaţă şi de moarte.....................33
Capitolul VI. Despre lege...........................................................35
Capitolul VIL Despre legislator....................................................38
Capitolul VIII. Despre popor.........................................................42
Capitolul LX. Urmare..............,...................................................44
Capitolul X. Urmare..................................................................46
Capitolul XI. Despre diferitele sisteme de legislaţie...................48
Capitolul XII. Diviziunea legilor..................................................50

Cârteam.................................................................,..........................52

Capitolul I. Despre guvernământ în general................................52

Capitolul II. Despre principiul care constituie diversele
forme de guvernământ..........................................59
Capitolul III. împărţirea guvernămintelor.....................................61

244Acest scurt capitol schiţează problemele care ar fi trebu it tratate în

Instituţiile politice.
128 J.-J.
ROUSSEAU
Capitolul IV. Despre democraţie...................................................62
Capitolul V. Despre aristocraţie....................................................64
Capitolul VI. Despre monarhie.....................................................67
Capitolul VII. Despre guvernămintele mixte.................................72
Capitolul VIII. Nu există formă de guvernământ care
. să se potrivească oricărei ţări.................................73
Capitolul LX. Despre semnele unui bun guvernământ.................78
Capitolul X. Despre abuzurile guvernământului şi
despre înclinarea sa spre degenerare....................79
Capitolul XI. Despre moartea corpului politic..............................82
Capitolul XII. Cum se menţine autoritatea suverană.....................83
Capitolul XIII. Urmare....................................................................84
Capitolul XIV. Urmare....................................................................85
Capitolul XV. Despre deputaţi sau reprezentanţi...........................86
Capitolul XVI. Instituţia guvernământului nu e un contract... 89
Capitolul XVII. Despre instituirea guvernământului........................90
Capitolul XVIII. Mijloace de a preîntâmpina uzurpările
guvernământului...................................................92

Cartea IV.............................................................................................94

Capitolul I. Voinţa generală este indestructibilă...........................94

Capitolul II. Despre sufragii..........................................................96
Capitolul III. Despre alegeri.........................................................98
Capitolul IV. Despre comiţiile romane........................................100
Capitolul V. Despre tribunat.......................................................109
Capitolul VI. Despre dictatură.....................................................111
Capitolul VII. Despre cenzură......................................................114
Capitolul VIII. Despre religia civilă..............................................115
Capitolul LX. Concluzie.............................................................126