Anatomia inimii

Inima este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman i funcioneaz
asemenea unei pompe musculare ce distribuie sngele n ntreg organismul. Aceasta se
contract i se relaxeaz asemeni oricrui muchi, nsa este unic prin faptul c funcioneaz
pe baza principiului totul sau nimic, fiecare contracie fcndu-se cu toat fora pe care
aceasta o are.
Inima este localizat la nivelul toracelui, n mediastinul mijlociu, o treime din aceasta fiind
localizat la dreapta fa de linia median i dou treimi fiind localizate la stnga liniei
mediene.
Are forma unei piramide triunghiulare, cu vrful orientat n jos, spre nainte i la stnga,
dimensiunea ei fiind aproximativ egal cu pumnul individului.
Prezint:
- trei fee: o fa n raport cu scheletul toracic, o fa n raport cu diafragmul i o fa n raport
cu plmnii;
- trei margini: o margine dreapt, o margine spre anterior i o margine spre posterior;
- o baz;
- un vrf.
Inima este alctuit din patru caviti i anume: 2 atrii i 2 ventriculi.
Structura atriilor este uor diferit de cea a ventriculilor, prezentnd anumite caracteristici
generale:
sunt alctuite dintr-un perete mult mai subire i mai neted dect al ventriculilor;
dimensiunile sunt mai reduse dect dimensiunile ventriculilor;
la nivelul lor sngele ajunge prin intermediul venelor;
fiecare prezint cte un auricul stng, respectiv drept;
comunic cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare.

Structura ventriculilor prezint de asemenea cteva caracteristici generale proprii i anume:

dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari dect dimensiunile atriilor;
pereii sunt groi, neregulai, prezint trabecule i cordaje tendinoase.

Peretele cardiac este alctuit de la exterior spre interior din epicard, miocard si endocard.
Prezint un miocard contractil i un sistem excitoconductor.
Miocardul contractil este reprezentat de fibre musculare miocardice atriale i ventriculare,
cele atriale fiind scurte (situate profund) i lungi (situate superficial), iar cele ventriculare sunt
n vrtej sau n spiral (situate superficial) i n straturi profunde interventriculare.
Vascularizaia inimii
Vascularizaia arterial a inimii este realizat prin intermediul:
- arterei coronare drepte, ram din aorta ascendent, situat n poriunea iniial ntre auriculul
drept i trunchiul arterei pulmonare, dup care se localizeaz la nivelul anului coronar
anterior, respectiv posterior. Se termin la nivelul anului interventricular posterior prin artera
interventricular posterioar. Ramuri ale arterei coronare drepte sunt reprezentate de : artera
dreapt a conului, arterele ventriculare anterioare drepte, artera interventricular posterioar,
arterele atriale, artera nodului sinusal, artera nodului atrioventricular.
- arterei coronare stngi, ram din aorta ascendent, este situat iniial ntre auriculul stng i
trunchiul arterei pulmonare. La nivelul anului interventricular anterior se termin prin artera
interventricular anterioar. La nivelul anului coronar, din artera coronar stng ia natere
un ram colateral ce poart denumirea de artera circumflex. Artera interventricular anterioar
se ramific n: arterele ventriculare anterioare stngi, artera stng a conului ce se
anastomozeaz cu artera dreapt a conului, ramuri septale pentru 2/3 din septul
interventricular
Artera circumflex d urmtoarele ramuri: artera marginal stng, ramuri ventriculare
anterioare i posterioare, arterele atriale, artera nodului sinusal i artera nodului
atrioventricular.
Astfel, foarte important este zona vascularizat de fiecare coronar n parte, putndu-se

identifica artera afectat n fucnie de zona necrozat n urma unui infarc miocardic.
Artera coronar dreapt vascularizeaz ventriculul drept, o poriune din peretele posterior al
ventriculul stng, 1/3 inferioar a septului interventricular, atriul drept i sistemul
excitoconductor.
Artera coronar stng vascularizeaz ventriculul stng, o poriune din peretele anterior al
ventriculului drept, 2/3 superioare a septului interventricular i atriu stng.
Venele sunt organizate ntr-un sistem venos superficial i un sistem venos profund.
Sistemul venos superficial este reprezentat de sinusul venos coronar ce poate fi identificat la
nivelul anului coronar posterior. Traiectul acestuia se termin la nivelul peretelui inferior al
atriului drept. La nivelul sinusului venos coronar se vars vena coronar mare, vena coronar
mic, vena coronar mijlocie, vena posterioar a ventriculului stng, vena oblic a atriului
stng.
Limfaticele dreneaz la nivelul nodulilor limfatici traheobronici i brahiocefalici.
Inervaia inimii

La inervaia inimii particip att sistemul vegetativ simpatic, ct i cel parasimpatic.

Inervaia parasimpatic este realizat prin intermediu ramurilor cardiace cervicale i toracale
ale celor doi nervi vagi. Nervii cardiaci cervicali superiori se desprind din nervul vag,
deasupra ganglionului inferior al vagului, iar nervii cardiaci inferiori se desprind din nervul
laringeu recurent. Aciunea inervaiei parasimpatice este cardiomoderatoare: scade frecvena
cardiac i determin vasoconstricia coronarelor.
Inervaia simpatic se realizeaz prin intermediul nervilor cardiaci cervicali superiori, mijlocii
i inferiori, alturi de 3-4 nervi cardiaci toracici. Nervul cardiac cervical superior i are
originea n ganglionul simpatic cervical superior. Nervul cardiac cervical mijlociu i are
originea n ganglionul cervical mijlociu, iar nervul cardiac cervical inferior i are originea n
ganglionul simpatic stelat. Aciunea simpaticului este de a crete frecvena cardiac i de a
dilata vasele coronare.
Aceti nervi simpatici i parasimpatici formeaz dou plexuri cardiace: anterior respectiv
posterior.
Plexul cardiac anterior (superficial), localizat ntre aort i trunchiul pulmonar, este alctuit
din nervii cardiaci superiori ai vagului i nervii cardiaci superiori stngi simpatici.
Plexul cardiac posterior (profund) este localizat n jurul venei cave i posterior de aorta
ascendent.
Exist i un plex subendocardic, unul intramiocardic i unul subepicardic.
Activitatea cordului este influenat i de reflexele reglatoare glomice sinusale.
Funcia principal a cordului este aceea de a furniza oxigenul i
substanele nutritive necesare esuturilor i totodat de a ndeprta dioxidul de carbon i
metaboliii. Acest lucru se realizeaz prin intermediul a dou circulaii: cea dreapt,
pulmonar i cea stng, sistemic.

Pentru nceput, de reinut este faptul c inima stng reprezentat de atriul i ventriculul stng
conin numai snge oxigenat, iar atriul drept i ventriculul drept conin numai snge amestecat
cu dioxid de carbon.
Ciclul cardiac
Ciclul cardiac mai poart denumirea i de revoluia cardiac, i este asemntor att pentru
cordul drept (reprezentat de atriu i ventriculul drept), ct i pentru cordul stng (reprezentat
de atriu i ventriculul stng).
Pentru o frecven cardiac de 70 de bti/ minut, ciclul cardiac are o durat de 0,82 de
secunde.
Ciclul cardiac pentru inima stng
Ciclul cardiac ncepe cu sistola atrial ce dureaz 0,08 - 0,12 secunde, n timpul acesteia
avnd loc faza de umplerea atrial a ventriculului. Dup terminarea sistolei atriale, se
egalizeaz presiunile atrioventriculare, lucru ce duce la nchiderea valvei mitrale. Prin
nchiderea att a valvei mitrale, ct i a valvei aortice, presiunea de la nivelul ventriculului
stng crete considerabil. Dup aceast cretere presional, are loc deschiderea valvelor
aortice i ejecia sngelui de la nivelul cavitii ventriculului stng prin contracia acestuia.
Contracia este urmat de relaxare, i ulterior de umplere ventricular.

Circulatia sangelui

Sngele este un esut special sub form lichid care, prin intermediul aparatului circulator,
alctuit din inim i vasele sanguine, transport nutrienii i oxigenul la nivelul esuturilor
corpului, de unde preia bioxidul de carbon i produii de catabolism tisular, transportndu-i la
nivelul organelor de eliminare. n medicin, disciplina care se ocup cu studiul sngelui se
numete hematologie.
Sngele este alctuit dintr-o parte lichid, plasma sanguin, n care plutesc o serie de celule
specifice sngelui.
Circulaia sngelui este asigurat n primul rnd prin contraciile muchiului cardiac, ajutat de
valvulele venoase n combinaie cu contraciile muchilor scheletici.

n general vasele de snge bogate n oxigen care pornind de la inim i irig esuturile se
numesc artere iar cele care sosesc la inim i transport produsele de catabolism de la esuturi
ncrcate cu bioxid de carbon se numesc vene.

Circulatia mare
Circulatia mare porneste de la ventriculul stang al inimii, apoi prin artera principala - aorta se ramifica arterial la toate organele si tesuturile. La tesuturi, prin capilare, sangele cedeaza
oxigen si substante nutritive, se incarca cu bioxid de carbon si cu deseurile rezultate din
metabolism, apoi, prin vene, se varsa in auriculul drept al inimiii, unde se termina circulatia
mare si incepe circulatia mica...

Circulatia mica
Din auriculul drept, sangele trece in ventriculul drept din care porneste circulatia mica.
Aceasta trece prin artera pulmonara, in plamani. In capilarele pulmonare, sangele cedeaza
bioxidul de carbon adus, se incarca cu oxigen, pe care il transporta prin vene pana in auriculul
stang, unde se termina mica circulatie.

PATOLOGIA INIMII
Ischemia cardiaca (boala coronariana)
Ea constituie boala numita cardiopatie ischemica sau boala coronariana, urmare a
ischemiei tesutului miocardic de catre leziunile arterelor coronare.
cauzele care determina leziunile coronariene, n 90-95 % din cazuri ele sunt expresia
aterosclerozei, uneori complicata cu ulceratii, hemoragii si tromboze, doar rar se ntlnesc
leziuni inflamatoare, coronarite de natura sifilitica (aortita sifilitica cu strmtarea orificiilor
coronariene), reumatism acut, poliarterita nodoasa., lupus, trombangeita obliteranta, diferite
boli infectioase (febra tifoida, tifos exantematic). Leziunile coronariene pot fi si urmarea unor
traumatisme ce produc rupturi, hemoragii tromboze, a unui anevrism disecant sau a unor
anomalii congenitale ale acestor vase, dintre care unele incompatibile cu o supravietuire mai
ndelungata.
Scleroza cardiaca
Scleroza cardiaca, numita boala cardiaca ischemica cronica este urmarea ngustarii
lente si progresive a lumenului arterelor coronare timp de ani de zile, ducnd la diminuarea
progresiva a cantitatii de snge n anumite zone ale miocardului. n consecinta, se produce
distrofia si necroza fibrelor respective si nlocuirea lor cu tesut conjunctiv fibros. Procesul de

fibroza intereseaza ntr-o anumita masura si endocardul, fiind evident la nivelul aparatului
valvular, care la batrni se ngroasa, devine opac, uneori se calcifica.
Angina pectorala
Angina pectorala este expresia unei ischemii acute trecatoare a miocardului, fiind mai
bine caracterizata clinic dect anatomo-patologic. Clinic se traduce prin crize de durere
precardiaca cu iradiere n umarul stng aparute uneori n legatura cu emotii sau eforturi.
Crizele trec uneori spontan, de obicei dupa repaus si administrarea de substante
vasodilatatoare. Anatomo-patologic, n mod constant n inima acestor bolnavi se ntlnesc
leziuni ateromatoase de intensitate moderata, exceptional se ntlnesc leziuni coronariene de
alta natura.

Infarctul miocardic
Urmarea unei ischemii acute prelungite depasind 20 minute, infarctul miocardic este
necroza unei portiuni a acestui organ n urma suprimarii circulatiei prin ocluzia ramurii
respective a arterelor coronare. Reprezinta de obicei substratulcrizei cardiace. Este o cauza
frecventa de deces n tarile cu nivel economic ridicat.
Moartea cardiaca subita
Este decesul care se produce subit sau n cteva minute pna la o ora de la instalarea
unei aritmii, de obicei fibrilatie ventriculara. n cele mai multe cazuri nu se pune n evidenta o
tromboza coronariana recenta sau semnele unui infarct recent, dar exista stenoze ateromatoase
exprimate ale arterelor respective, uneori infarcte cicatrizate.

Distrofiile cardiace
Tulburarile de metobolism ale inimii intereseaza cu predilectie, daca nu exclusiv
miocardul, fiind vorba de obicei de distrofii miocardice, numite si miocardoze. Sunt
urmarea actiunii a numerosi factori patogeni exogeni si endogeni. Cnd cauzele unor astfel de
distrofii sunt necunoscute sau putin cunoscute se vorbeste de cardiomiopatii.

Miocarditele
Inflamatia miocardului poate fi determinata de numerosi factori si poate mbraca
aspecte anatomo-patologice si clinice variate. Astazi, n majoritatea cazurilor sunt urmarea
unor infectii cu virusuri, mai rar cu bacterii sau paraziti, dar si a unor reactii imunoalergice.
Survin la orice vrsta, dar sunt mai frecvente la copii mici, la femei gravide si la
imunodeficienti.
Endocarditele

Inflamatiile endocardului sunt importante n special prin repercusiunile pe care

leziunile caracteristice,n special ale structurilor valvulare, le au asupra functiei miocardului,
putnd duce la insuficienta cardiaca. n general,inflamatia endocardului se traduce prin
aparitia pe suprafata sa a unor mici excrescente, numite veruci, care prin progresul bolii pot
deveni mai mari si mai neregulate, vegetatii, interesnd cu predilectie endocardul valvular,
uneori si cel parietal; n cazuri mai grave pot aparea si ulceratii sau perforatii.

Hipertrofia este cresterea masei musculare cardiace pe seama cresterii n volum si a

fortei de contractie a fibrelor spre a face fata unei cantitati crescute de snge n cavitatea
supraiacenta unei valvule lezate: stenoza nu permite evacuarea completa a cavitatii n timpul
sistolei, n timp ce insuficienta permite refluarea de sange n exces, n timpul diastolei.

Stenoza mitrala determina hipertrofia si mai ales dilatarea enorma a atriului stng, cu
ngrosarea fibroasa a endocardului respectiv, staza si fibroza pulmonara progresiva, ducnd la
hipertrofia si dilatarea consecutiva a inimii drepte. Ventriculul stng este de aspect normal sau
chiar atrofic. Insuficienta, ca si boala mitrala, produc hipertrofia si dilatarea inimii stngi cu
aceleasi consecinte.

Stenoza si insuficienta aortica determina de asemenea hipertrofia si dilatarea inimii

stngi, cu staza pulmonara si afectarea, pna la urma, a inimii drepte. Stenoza aortica are
uneori un caracter congenital. Insuficienta aortica este de natura reumatica, la tineri, sifilitica
la adulti si arteriosclerotica la batrni; ultima varianta fiind din ce n ce mai frecventa n
ultimul timp si este favorizata de existenta unei valvule aortice bicuspide.

Stenoza si insuficienta tricuspidiana sau pulmonara sunt leziuni rare. Ele produc
modificari analoge (hipertrofie si dilatare) ale inimii drepte, cu staza n circulatia mare, n
special hepatica. Insuficienta pulmonara poate avea un caracter functional, consecinta a
dilatarii inimii drepte n hipertensiunea pulmonara. Unele stenoze pulmonare pot fi
congenitale.

Pericarditele
Inflamatiile cavitatii pericardice sunt de cele mai multe ori urmarea extensiunii unor
inflamatii de vecinatate, n special miocardice, endocardice sau pleuro-pulmonare. Pot surveni
nsa si n cadrul unei boli generale. Pericarditele primitive sunt rare. Evolueaza acut sau
cronic, cele acute mbracnd diferite forme exudative, n cele cronice predominnd
fenomenele proliferative.

Insuficienta cardiaca
Este boala n care inima lezata nu mai reuseste sa asigure aprovizionarea cu o cantitate
normala de snge a diferitelor tesuturi si organe.
Ea se produce n doua conditii principale:cnd scade forta n contractie a miocardului;
cnd creste rezistenta pe care o prezinta masa sangvina la aceasta contractie.Se caracterizeaza
scaderea cantitatii de snge, o ischemie n sistemul arterial si o crestere a cantitatii de snge, o
staza n sistemul venos.

Recuperarea prin kinetoterapie aplicata in cazul infarctului miocardic are trei

faze:
Faza I de recuperare

sub observatie medicala, bolnavul isi reia treptat activitatiile

autoingrijire, ortostatismul, mersul, cat si urcatul si coboratul scarilor

se realizeaza mobilizari pasive la patul bolnavului, dupa care se trece la cele active, pe
grupe musculare.

de

Faza II de recuperare

perioada de covalescenta incepe dupa 3-6 saptamani de la debutul infarctului si

dureaza 8-10 saptamani.

obiectivul major al acestei etape este acela de a reda bolnavului maximul posibil din
capacitatea sa fizica, corespunzator starii functionale a cordului.

mijloace: exercitii izometrice, exercitii de rezistenta care implica grupe mari

musculare, alergare pe loc, urcat pe scarita, bicicleta ergometrica, plimbari, activitati
zilnice curente.

Faza III de recuperare

obiectivele acestei etape sunt acelea de a mentine si eventual a creste capacitatea de

efort a pacientului si reorientarea profesionala in raport cu capacitatea maxima de efort
dobandita .

mijloacele: exercitii active, corelate cu rezistenta la cicloergometru, elemente din

jocuri sportive, dar fara caracter competitional.