3

C A P I T O L E F I L O S O F I C E1

CAPITOLUL I. Despre cunoaștere2

Nimic nu este mai de preț decât cunoașterea, căci cunoașterea este lumină a sufletului
rațional3, iar necunoașterea4, dimpotrivă, este întuneric al acestuia, căci așa cum privarea de lumină
este întuneric, tot astfel și privarea de cunoaștere este întuneric al rațiunii5, căci necunoașterea este
proprie ființelor fără rațiune, dar acelora cu rațiune cunoașterea le este proprie. Așadar, cel căruia nu-i
este prezentă cunoaște- rea, deși el este din fire dotat cu capacitatea cunoașterii și a științei6, acesta,
fiind totuși rațional după fire, din pricina sufletului nepurtător de grijă și leneș este mai prejos decât
ființele fără rațiune. Dar eu vorbesc de cunoaștere, de adevărata cunoaștere a celor ce sunt, căci ale
celor ce sunt în ființă le sunt cunoașterile. Cunoașterea falsă7, întrucât fiind cunoaștere a ceea ce nu
este, necunoaștere mai degrabă decât cunoaște-re este, căci falsitatea8 nimic altceva nu este9 decât
ceea ce nu este. Odată ce așadar nu cu sufletul gol tră- im, ci sufletul nostru, fiind acoperit de trup ca
sub un acoperământ, își are agonisită ca un ochi o minte ca- re vede și poate cunoaște și primi
cunoașterea și știința celor ce sunt, dar nu are dintru ale lui cunoaștere și știință, ci are trebuință de
acela care să-i dea învățătura, să mergem atunci către Învățătorul fără de min- ciună, către Adevăr,
căci Hristos este Înțelepciunea și Adevărul cu adevărată existență10, în Care sunt toate comorile cele
acoperite ale cunoașterii11, Cel care este înțelepciune și putere a lui Dumnezeu și Tatălui12, și să
ascultăm glasul Lui prin dumnezeieștile Scripturi și să primim învățătura cea adevărată a tuturor celor
ce sunt; mergând către El, cu îngrijire și în curăție să ne apropiem, fără a ne slăbi prin patimi ochiul
cugetător al sufletului nostru, căci cu greu ar putea cineva să privească neclintit cu claritate la adevăr
cu un ochi foar- te curat și foarte limpede; „Dacă lumina din noi”, adică mintea, „este întuneric, atunci
întunericul cât de mare este?”13 „Cu tot sufletul și cu tot cugetul să ne apropiem”14 așadar. Căci așa
cum este cu neputință ca
____________________________________________________________________________________
1. ΚΕΦΆ́́́ΛΑΙΑ ΦΙΛΟΣΟΦΙΚΆ́,́́ în PATRES GRAECI MIGNE, VOL. 94/1, col. 517 - 676 B. Titulatura integrală a lucrării
este, succesiv, următoarea: Sancti Joannis Damasceni opera filosofica et theologica. Ad dialecticam praefatio
(col.517 - 520); του̃ ̒εν ̕αγίοις πατρὸς ̕ημω̃ν ̒Ιωάννου του̃ Δαμασκήνου Πηγὴ γνώσεως/sancti patris nostri Joannis
Damasceni Fons scientiae. Προοιμιον/Prologus (col. 521 A - 526 A); Κεφάλαια φιλοσοφικά/Capita philosophica
(cuprinsul părții întâi a trilogiei Izvorul cunoașterii; - col. 525 - 528).
2. Περὶ γνώσεως (De cognitione). - op. cit., col. 529 A - 532 D.
3. ̕η γὰρ γνω̃σις φω̃ς ̒εστι ψυχη̃ς λογικη̃ς.
4. ̕η ̒άγνοια.
5. ̕η τη̃ς γνώσεως στέρησις λογισμου̃ σκότος ̒εστιν.
6. γνωστικω̨̃̃ κατὰ φύσιν ̒όντι καὶ ̒επιστημονικω̨̃̃.
7. ̕η ψευδὴς γνω̃σις.
8. τὸ ψευ̃δος – „falsul”, „minciuna”.
9. καθέστηκεν - „stă ferm”.
10. Χριστὸς δὲ ̒εστιν ̕η ̒ενυπόστατος σοφία τε καὶ ̒αλήθεια.
11. Coloseni, II, 3: ,,În Care sunt acoperite (tăinuite) toate comorile înțelepciunii și ale cunoașterii” - ̒εν ̕ω̨̃̃ είσιν
πάντες οί θησαυροὶ τη̃ς σοφίας καὶ γνώσεως ̒απόκρυφοι.
12. 1 Corinteni, I, 23-24: „(23) dar noi Îl propovăduim pe Hristos cel răstignit, iudeilor poticnire iar neamurilor
nebu- nie, (24) dar înșiși celor aleși, iudei și elini, pe Hristos Putere a lui Dumnezeu și Înțelepciune a lui
Dumnezeu” - (23) ̕ημει̃ς δὲ κηρύσσομεν Χριστὸν ̒εσταυρώμενον, ̒Ιουδαίοις μὲν σκάνδαλον, ̒έθνεσιν δὲ
μωρίαν, (24) αυτοι̃ς δὲ τοι̃ς
 4
ochiul, adeseori fiind rotit și purtat de jur-împrejur, să privească cu limpezime drept la ceea ce este
vizibil, ci trebuie ca vederea ochiului să lucreze cu atenție la ceea ce este privit, tot astfel, scuturându-
ne de toată tulburarea cugetării, să ne apropiem noi în chip nematerial de Adevăr. Mergând către El, și
până la poarta Lui ajungând, să nu ne fie aceasta îndeajuns, ci cu bună tărie să batem în ea, ca, îndată
ce ni se va fi des- chis nouă ușa camerei Mirelui15, să și vedem frumusețile din ea. Ușa este, prin
urmare, litera, iar camera Mirelui de după ușă este frumusețea gândirilor ascunse de acea literă, adică
Duhul Adevărului. Cu bună tă- rie să batem în ușă, să citim o dată, de două ori, de multe ori și, astfel
săpând, noi vom găsi comoara cu- noașterii și ne vom desfăta cu bogăția ei16. S-o căutăm deci, să-i
mergem pe urme, s-o cercetăm, să facem întrebare. „Căci tot cel care cere primește și care caută
găsește și celui care bate în ușă i se va deschide”17. Și „întreabă-l pe tatăl tău și el îți va da de știre, pe
aceia mai vârstnici decât tine” în cunoaștere „și ei îți vor spune ție”18. Dacă, așadar, suntem iubitori de
învățătură, vom fi și cu multă învățătură19, căci din fire toate sunt date să fie cucerite cu multă îngrijire
și trudă și, înainte de toate silințele și după toate, cu harul lui Dumnezeu, Cel care le dă pe toate.
Dar, odată ce spune dumnezeiescul Apostol „pe toate încercându-le, binele țineți-l cu
20
putere” , să cercetăm și cuvintele înțelepților din afara creștinătății. Poate și la ei vom afla ceva din
cele folositoare și ne vom culege vreun rod de folos pentru suflet, căci tot meșteșugarul are trebuință
și de niște unelte pentru constituirea celor ce sunt săvârșite. I se cuvine, apoi, și reginei să fie slujită de
niște slujnice. Să lu- ăm deci cuvintele care slujesc adevărul și să punem deoparte neevlavia lor care a
dominat în chip rău și să nu ne folosim rău de bine, ca nu cumva să ajungem a întrebuința meșteșugul
cuvintelor spre înșelarea oa- menilor mai simpli, ci, chiar dacă adevărul nu are nevoie de felurite
argumentări meșteșugite, totuși să le dăm acestora întrebuințare spre răsturnarea celor care duc o
luptă rea și a cunoașterii celei cu fals nume de cunoaștere.
Prin urmare, să facem începutul din acestea, ca elemente, și care se potrivesc acelora care au
încă nevoie de lapte, chemându-ni-L în ajutor drept călăuză pe Hristos, Cuvântul cu proprie subzistență
al lui Dumnezeu21, „de la Care toată dăruirea cea bună și tot darul desăvârșit este dat”22. Va fi atunci
scop ace-
_____________________________________________________________________________
κλητοι̃ς, ̒Ιουδαίοις τε καὶ ̕Έ́λλησιν, Χριστὸν Θεου̃ δύναμιν καὶ Θεου̃ σοφίαν.
̃ α σου σκοτεινὸν ̒έσται. εί ου̃ν τὸ φω̃ς τὸ εν
13. Matei, VI, 23: ̒εὰν δὲ ̕ο ̒οφθαλμὸς σου πονηρὸς ̕η̨̃̃, ̕όλον τὸ σωμ
σοὶ σκότος ̒εστίν, τὸ σκότος πόσον; - „dacă însă ochiul tău este împovărat de patimi (πονηρός), întreg trupul tău
va fi întunecos; dacă, așadar, lumina cea din tine întuneric este, atunci întunericul cât de mare va fi?”.
14. Sfântul Vasile cel Mare, pornind de la enunțul din Deuteronom, XV, 9 („ia seama la tine însuți, ca nu cumva
cu-vântul ascuns din inima ta să devină nelegiuire.” – πρόσεχε σεαυτω̨̃̃ μὴ γένηται ̕ρη̃μα κρυπτὸν ̒εν τη̨̃̃ καρδία̨̃
σου, ̒ανό́́́μημα), avertizează în mod similar (πρόσεχε σεαυτω̨̃̃ – „ia seama la tine însuți”) despre paza cugetului și
a sufletului (în Homilia la enunțul „ia seama la tine însuți” - ̕Ομιλια είς τὸ ͵Προσεχε σεαυτωʹ, Migne, vol. 31, col.
200 B).
15. ̕ως ὰ
̒ ν ̒ανοιχθείσης ̕ημι̃ν τη̃ς του̃ Νυμφω̃νος θύρας.
16. Sf. Clement al Alexandriei - Στρώματα (Straturi), cartea 8.
17. Matei, VII, 8: πα̃ς γὰρ ̕ο αίτω̃ν λαμβάνει καὶ ̕ο ζητω̃ν εύρίσκει καὶ τω̨̃̃ κρούοντι ̒ανοιγήσεται.
18. Deuteronom, XXXII, 7: ̒επερώτησον τὸν πατέρα σου, καὶ ̒αναγγελει̃ σοι, τοὺς πρεσβυτέρους σου, καὶ ̒ερου̃σιν
σοι.
19. Isocrate – Către Demonicos.
20. 1 Tesaloniceni, V, 21: πάντα δὲ δοκιμάζετε, τὸ καλὸν κατέχετε.
 5
lora care se vor afla să ne citească, ca să fie ancorată mintea lor către capătul cel fericit23. Iar acesta
este de a fi conduși prin percepții în sus spre Cel ce este mai presus de toate percepțiile și de toată
cuprinderea minții24, spre Acela care este a toate Cauzator și Făcător și Creator25, căci „din frumusețea
făpturilor pro- prii este văzut prin raportare, ca într-o oglindă, Acela care le-a generat”26 și ,,cele
nevăzute ale Lui de la în- temeierea lumii, prin făpturi fiind gândite, sunt văzute”27. Astfel, ne vom
avânta către Cel dorit cu un cuget de cunoaștere lipsit de slavă deșartă și umil. „Căci nu puteți crede în
Mine”, a zis Hristos Adevărul28, „dacă primiți slavă de la oameni”29 și „tot omul, care se înalță pe sine
însuși, va fi umilit, iar acela, care se umileș- te pe sine însuși, va fi înălțat30.
________________________________________________________________________
21. Χριστός, ̕ο του̃ θεου̃ ̒ενυπόστατος Λόγος.
22. Epistola lui Iacob, I, 17 (v. Nota introductivă - nota 4).
23. πρὸς τὸ μακάριον τέλος καθορμισθη̃ναι τὸν νου̃ν.
24. Του̃το δὲ ̒εστι τὸ διὰ τω̃ν αίσθήσεων ̒αναχθη̃ναι πρὸς τὸν ̕υπὲρ πα̃σαν αίσθησιν καὶ κατάληψιν.
25. ̕Ό́ς ̒έστιν ̕ο τω̃ν πάντων αίτιος, καὶ ποιητὴς καὶ δημιουργός.
26. Înțelepciunea lui Solomon, XIII, 5: ̒εκ γὰρ μεγέθους καὶ καλλονη̃ς κτισμάτων ̒αναλόγως ̕ο γενεσιουργὸς
αύτω̃ν θεωρει̃ται – „căci din măreția și frumusețea făpturilor prin raportare este contemplat Cel care a lucrat
generarea lor”.
27. Romani, I, 20: τὰ γὰρ ̒αορατα Αύτου̃ ̒απὸ κτίσεως κόσμου τοι̃ς ποιήμασιν νοούμενα καθορα̃ται.
28. Χριστὸς ̕η ̒αλήθεια –„ Hristos-Adevărul”.
29. Ioan, V, 44: „Cum puteți voi să credeți primind slavă unul de la altul, și slava cea dela Unul Dumnezeu n-o cău-
tați?” – πω̃ς δύνασθε ̕υμει̃ς πιστευ̃σαι δόξαν παρὰ αλλήλων λαμβάνοντες, καὶ τὴν δόξαν τὴν παρὰ του̃ μόνου
Θεου̃ ού ζητει̃τε;
30. Luca, XIV, 11: ̕ότι πα̃ς ̕ο ̕υψω̃ν εάυτὸν ταπεινωθήσεται, καὶ ̕ο ταπεινω̃ν εάυτὸν ̕υψωθήσεται.

__________

CAPITOLUL II. Cine este scopul?1

De vreme ce tot omul, care începe fără scop un lucru, ca în întuneric străbate, căci acela, care
fără scop se trudește, întru totul sărăcește, atunci să spunem mai întâi scopul propus al expunerii
noastre, ca u-șor de înțeles să fie cele spuse. Așadar, noi avem ca scop să începem expunerea de la
filosofie și de la tot felul de cunoaștere, pentru ca, pe câtă putere avem, s-o scriem concis în prezenta
carte. De aceea, să fie numită ea Izvor al cunoașterii2. Prin urmare, nu voi vorbi de nimic de la mine, ci
pe cele spuse în felurite împrejurări de bărbați dumnezeiești și înțelepți le voi expune laolaltă. Deci
este mai bine ca mai întâi să cu-noaștem însuși lucrul acesta, ce este filosofia3.
_____________________________________________________________________________
1. τίς ̕ο σκοπός. – col. 532D - 533A.
2. πηγὴ γνώσεως.
3. τί ̒εστι φιλοσοφία.
__________
 6
1
CAPITOLUL III. Despre filosofie
Filosofie2 înseamnă cunoaștere a celor ce sunt în modul în care sunt, anume, cunoaștere a firii3
celor ce sunt. Și apoi, filosofie înseamnă cunoaștere a lucrurilor dumnezeiești și omenești, adică a celor
văzute și nevăzute. Filosofie înseamnă, apoi, grijă de moarte, a celei alese și a celei firești, căci viața
este cu du- blu înțeles: cea firească, potrivit căreia trăim, și cea aleasă, potrivit căreia cu străduință
îndurăm viața prezentă. Cu dublu înțeles este și moartea: cea firească, care este despărțirea sufletului
de trup, și cea aleasă, potrivit căreia, disprețuind viața prezentă, ne grăbim către cea viitoare. Filosofie
mai înseamnă a fi asemă-nător cu Dumnezeu4. Dar noi ne asemănăm cu Dumnezeu potrivit cu
însușirea înțelepciunii, adică a adevă- ratei cunoașteri a binelui, și potrivit cu aceea de dreptate, care
este capacitatea de a distribui egalitatea și nepărtinirea persoanelor la judecata lor, și potrivit cu aceea
de sfințenie, cea mai presus de dreptate, adi- că, cu aceea de bine, de a le face bine acelora care te
nedreptățesc5. Filosofie este artă a artelor și știință a științelor6, căci filosofia este început a toată arta7,
căci prin ea se află toată arta și toată știința8. După unii, arta este aceea care greșește în unele
privințe, știința însă este aceea care nu greșește în nimic, dar numai filosofia nu greșește deloc. Iar
după alții, arta este cea lucrată cu mâinile, iar știința este toată arta rațiunii: gramatică, retorică și cele
asemenea. Filosofie, apoi, înseamnă iubire a înțelepciunii9. Dar, înțelepciune adevărată Dumnezeu
este: atunci, iubirea către Dumnezeu, aceasta este filosofia adevărată10.
Apoi, filosofia este împărțită în teoretică11 și practică12. Cea teoretică, în teologie13, fisiologie14
și matematică15, iar cea practică în etică16, economică17 și politică18. Partea teoretică este cea care
ordonează
_____________________________________________________________________________
1. Περὶ φιλοσοφίας. – col. 533B - 536C.
2. φιλοσοφία: <φίλος - „iubitor de”, φιλέω - „a iubi” + σοφία (<σοφος́́ - „înțelept”) - „înțelepciune” . Se poate
remar- ca prezența aceluiași etimon biblic în gr. σοφός, σοφία și în ebr. sāphá́r (‫)ספר‬, la care aflăm înțelesurile: 1.
„a scrie” ( >sāphá́r (ebr. chald.), sophé́r - „scriitor, scrib”, sephé́r - „scriere, carte”). 2. „a număra, a socoti”. 3.
„a enumera”, „a relata”, „a expune”. 4. „a vorbi”.
3. γνω̃σις τη̃ς τω̃ν ̒όντων φύσεως. – φύσις (<φύειν - „a face să se nască”) are înțelesul „ceea ce face să se nască,
ceea ce dă naștere”, „fire”, „natură” [v. lat. natura (<nasci - „a se naște”) – „ceea ce dă naștere”]. – col. 533B.
4. ̕ομοιου̃σθαι Θεω̨̃̃. – ̕ομοιου̃σθαι <̕όμοιος - „asemănător”. – col. 533B.
5. ̕ομοιούμεθα δὲ Θεω̨̃̃ κατὰ τὸ σοφὸν, ̒ήτοι τὴν ̒αγαθου̃ γνω̃σιν αληθη̃’ καὶ κατὰ τὸ δίκαιον, ̕ό ̒εστι τὸ του̃ ̒ίσου
διανεμητικὸν καὶ ̒απροσωπόληπτον ̒εν κρίσει’ καὶ κατὰ τὸ ̕όσιον δὲ τὸ ̕υπὲρ τὸ δικαιον, ̒ήτοι τὸ ̒αγαθὸν, τὸ ̒ευερ-
γετει̃ν τοὺς ̒αδικου̃ντας. – col. 533B-C.
6. Φιλοσοφία ̒εστι τέχνη τεχνω̃ν, καὶ ̒επιστήμη ̒επιστημω̃ν’ – col. 533C.
7. ̕η γὰρ φιλοσοφία ̒αρχή ̒εστι πάσης τέχνης. – idem.
8. Δι’ αύτη̃ς γὰρ πα̃σα τέχνη εύρηται, καὶ πα̃σα ̒επιστήμη. – ibidem.
9. Φιλοσοφία πάλιν ̒εστι φιλία σοφίας. – ibidem.
10. Σοφία δὲ ̒αληθὴς, ̕ο Θεός ̒εστιν, ̕η ου̃ν ̒αγάπη πρὸς τὸν Θεὸν αύτη ̒εστὶν ̒αληθὴς φιλοσοφία. – ibidem.
11. θεωρητικόν: <θεωρητόν - „care poate fi observat” <θεωρέω - „a observa” (>θεωρία - „observare,
observație”). – col. 533D.
12. πρακτικόν: <πρακτόν - „care poate fi făcut, acționat” (<πράττειν - „a face, a acționa”). – idem.
13. θεολογία: <Θεός - „Dumnezeu” + λόγος - „cuvântare despre”. – ibidem.
14. φυσιολογία: <φύσις - „fire, natură” + λόγος. – ibidem.
15. μαθηματικόν <μάθημα - „știință (prin învățare de la cineva sau din ceva)”. – ibidem.
16. ̒ηθικόν: <̒ηθ
̃ ος - „obicei”, (pl.) „obiceiuri, moravuri”. – ibidem.
 7
cunoașterea . Astfel, partea teologică este a avea coborâtă înțelegerea20 celor necorporale și
19

nemateriale, mai întâi a lui Dumnezeu, Cel din Fire nematerial, apoi pe a îngerilor și a sufletelelor21.
Partea fisiologică este cunoașterea celor materiale și la îndemâna noastră, adică a animalelor,
plantelor, pietrelor și a celor asemenea22. Iar partea matematică este cunoașterea celor necorporale
prin sine, dar observate în cor- puri, adică a numerelor și a armoniei sunetelor, a figurilor și a mișcării
aștrilor.Teoria despre numere con- stituie știința numerelor23, cea despre sunete muzica24, cea despre
figuri geometria25, cea despre aștri astronomia26. Acestea sunt între cele corporale și cele necorporale,
căci numărul în sine este necorporal, dar este observat și în materie, în grâu, să zicem, sau în vin sau în
ceva dintre cele asemenea27. Partea practică
_____________________________________________________________________________
17. oίκονομικόν: <οίκονόμος - „regulator, administrator al casei” [<οι̃κος - „casă” + νόμος - „lege” (<νέμειν - „a
atri- bui”)]. – ibidem.
18. πολιτικόν: <πολίτης – „cetățean” <πόλις – „cetate”. – ibidem.
19. θεωρητικὸν ̒εστι τὸ τὴν γνω̃σιν κοσμου̃ν. – κοσμου̃ν - „a împodobi, a ordona” - <κόσμος - „podoabă”,
„ordine”, „lume, univers”. – ibidem.
20. τὸ κατανοει̃ν. – κατανοει̃ν <κατά - „de sus în jos” + νοει̃ν - „a înțelege” (<νου̃ς - „intelect, înțelegere”). –
ibidem.
21. ̒Εστιν ου̃ν θεολογικὸν τὸ κατανοει̃ν τὰ ασώματα καὶ ̒άϋλα. Πρω̃τον μὲν Θεὸν τὸν ̒όντως ̒άϋλον. ̒Επειτα δὲ καὶ
̒αγγέλους καὶ ψυχάς. – ibidem.
22. Φυσιολογικὸν δὲ, ̕η τω̃ν ̕υλικω̃ν, καὶ προχείρων ̕ημω̃ν γνω̃σις’ ̒ὴτοι ζώων, φυτω̃ν, λίθων, καὶ τω̃ν τοιούτων. –
col. 533D - 536A.
23. ̕η μὲν ου̃ν περὶ ̒αριθμοὺς θεωρία τὴν ̒αριθμητικὴν συνίστησιν ̒επιστήμην. – ̕η ̒αριθμητική (<̒αριθμητός – „ca-
re poate fi numărat, numerabil” < ̒αριθμει̃ν –„a număra” < ̒αριθμός – „număr”) ̒επιστήμη: „știința a ceea ce
poate fi numărat”. – col. 536A.
24. ̕η δὲ (θεωρία) περὶ φθόγγους τὴν μουσικὴν (συνίστησιν ̒επιστήμην) – col. 536A; μουσική - „inspirat(ă) de mu-
ze” (μου̃σαι; sg. μου̃σα). Potrivit mitologiei și tradiției vechilor greci, erau 9 muze (fiicele lui Zeus/Ζεύς cu
Mnēmo- sý́nē/Μνημοσύνη – „Cea cu bună memorie, Cea care amintește”), inspiratoare și protectoare ale
artelor, literaturii și științelor: Kalliópē (Καλλιόπη) – „Cea cu glas frumos” (poezia epică); Kliō (Κλειώ) –
„Zvonitoarea” (istoria; v. κλέος – „zvon bun, faimă, glorie”, din aceeași temă verbală cu lat. glōria); Eratō (̒Ερατώ)
– „Iubita” (poezia lirică, în special cea erotică); Euté́rpē (Εύτέρπη) – „Cea veselă, Cea înveselitoare” (cântarea,
poezia lirică); Melpomé́nē (Μελπομένη) – „Cea care cântă dansând” (tragedia; v. μέλπω – „a sărbători cu dans și
cântec”, μολπή – „cântec amestecat cu dans”); Polyhý́mnia (Πολυύμνια) – „Cea cu multe imnuri” (poezia sacră
(imnuri sacre), dansuri sacre, elocvența, pantomima, agricultura); Terpsichó́rē (Τερψιχόρη) – „plăcere a dansului,
plăcere prin dans” (dans/balet și corul dramatic; v. τέρπω – „a înveseli” + χορός – „dans circular”, „cor”);
Thali ́́a/Thá́leia (Θαλία/Θάλεια) – „Înfloritoarea” (propriu-zis: „Înverzi- ta”; comedia și poezia idilică; v. θάλλειν –
„a fi înverzit”, „a înflori”); Urani ́́a (Ουρανία) – „Cea din cer, cerească” (astronomia; v. ούρανός – „cer”).
25. ̕η δὲ περὶ τὰ σχήματα, τὴν γεωμετρικήν. – col. 536A; σχήματα (sg. σχη̃μα – <*σχει̃ν/̒έχειν – „a ține, a avea”):
„ce- ea ce este ținut într-un contur”, „configurație”, „figură”; γεωμετρική [<γεωμέτρης (<γη̃/γαία – „pământ” +
μετρει̃ν – „a măsura”): „cel ce măsoară pământul”] ̒επιστήμη: „știința măsurării pământului”.
26. ̕η δὲ περὶ ̒άστρα, τὴν ̒αστρονομικήν. – col. 536A; ̕η ̒αστρονομική [<̒άστρονομία (<̒άστρον – „stea, astru” +
νόμος – „lege”, v. νέμω – „a împărți, a atribui”) – „legea căreia i se supun aștrii”] ̒επιστήμη: „știința legii aștrilor”.
27. Μαθηματικὸν δὲ ̕η τω̃ν καθ’ αύτὰ μὲν ̒ασωμάτων, ̒εν σώμασι δὲ θεωρουμένων, γνω̃σις’ αριθμω̃ν, φημὶ,
και ̒αρμονίας φθόγγων. ̒Ετι δὲ σχημάτων, καὶ ̒άστρων κινήσεως, ̒η μὲν ου̃ν περὶ ̒αριθμοὺς θεωρία
τὴν ̒αριθμητικὴν συνίστησιν ̒επιστήμην’ ̒η δὲ περὶ φθόγγους τὴν μουσικὴν, ̒η δὲ περὶ τὰ σχήματα, τὴν
γεωμετρικήν’ ̒η δὲ περὶ τὰ ̒άστρα, τὴν αστρονομικήν. Ταυ̃τα δὲ μέσα σωμάτων καὶ ασωμάτων είσίν’ ̕ο
γὰρ ̒αριθμὸς, καθ’ αύτὸν μὲν ̒ασώ- ματός ̒εστι’ θεωρει̃ται δὲ καὶ ̒εν ύλη̨̃, σίτω̨̃ τυχὸν, ̒ὴ οίνω̨̃, ̒ὴ τινι τω̃ν τοιούτων’
(textul integral despre partea mate-
 8
a filosofiei se ocupă de virtuți, căci ea ordonează și împodobește moravurile și dă învățătură de cum
trebu- ie ordonată viața de cetățean28: dacă instituie legi pentru un singur om, ea este numită etică;
dacă le insti- tuie întregii case, este numită economică; iar dacă le instituie cetăților și țărilor, este
numită politică29. Dar au încercat unii să înlăture filosofia, zicând că aceasta nu este, și nici vreo
cunoaștere sau cu- prindere a minții30. Către aceștia noi vom spune: „Cum ziceți voi că nu este filosofie
și cunoaștere și cuprin- dere a minții? Întrucât cunoașteți și ați cuprins cu mintea, sau întrucât nu
cunoașteți și nu ați cuprins cu mintea? Dacă așadar spuneți aceasta întrucât ați ajuns să cuprindeți cu
mintea, atunci este cunoaștere și cuprindere intelectivă. Dar dacă o spuneți întrucât nu ați înțeles,
atunci nimeni nu vă va da vouă crezare când discutați despre un lucru a cărui cunoaștere n-ați ajuns a
o cuprinde”. Odată ce, așadar, este filosofie și ea este cunoaștere a celor ce sunt, atunci să vorbim
despre exis-tent31. Dar trebuie să se știe că noi începem de la partea de logică a filosofiei, care este mai
degrabă instru-ment al filosofiei decât parte a ei, căci se face uz de el la toate demonstrațiile32. Așadar,
noi punem acum discuția despre rostirile simple, care prin înțelesuri simple fac cunoscute lucruri
simple, căci, mai întâi lă- murind semnificația cuvintelor, astfel și despre raționamente vom cerceta33.
_____________________________________________________________________________
matică) – col. 536A.
28. τὸ δὲ πρακτικὸν περὶ ̒αρετὰς καταγίνεται. ̒Η̃θος γὰρ κοσμει̃, καὶ πω̃ς δει̃ πολιτεύεσθαι διδάσκει’ – col. 536A;
πολιτεύεσθαι (<πολίτης – „cetățean” <πόλις – „cetate”): „a-și exercita drepturile și îndatoririle de cetățean”, „a
acti-va ca cetățean”.
29. καὶ εί μὲν ̕ενὶ ̒ανθρώπω̨̃ νομοθετει̃, λέγεται ̒ηθικόν’ εί δὲ ̕όλω̨̃ οίκω̨̃, λέγεται οίκονομικόν’ εί δὲ πόλεσι καὶ χω-
ραις, λέγεται πολιτικόν. – col. 536A-B.
30. κατάληψιν: <κατά – „de sus în jos” + λη̃ψις – „prindere, apucare, luare”. – col. 536B.
31. τὸ ̒όν [̒όν (<ει̃ναι – „a fi”) – „fiind”]: „fiindul”, „existentul”; - col. 536C.
32. Είδέναι δὲ δει̃, ̕ως του̃ λογικου̃ μέρους τη̃ς φιλοσοφίας αρχόμεθα, ̕όπερ ̒όργανόν ̒εστι μα̃λλον τη̃ς
φιλοσοφίας, ̒ὴπερ μέρος. Αύτω̨̃̃ γὰρ πρὸς πα̃σαν ̒απόδειξιν κέχρηται. – col. 536C.
33. Διαλεγόμεθα ου̃ν περὶ ̕απλω̃ν φωνω̃ν τέως, δι’ ̕απλω̃ν ̒εννοιω̃ν ̕απλὰ δηλουσω̃ν πράγματα’ πρότερον γὰρ τὴν
τω̃ν λέξεων σημασίαν δηλώσαντες, ούτω καὶ περὶ λόγων διασκεψόμεθα. – col. 536C.

__________