Notă Introductiv3

NOTĂ INTRODUCTIVĂ
A. Răsăritul creștin a menținut neîntrerupt tradiția biblică, apostolică și patristică, a Bisericii

Creștine. Aportul Împărăției Creștine a Constantinopolului la edificarea Europei civilizate este esențial 1.
Astfel, una din caracteristicile civilizației europene, baza sa juridică, se datorează legislației elaborate
sub împăratul Justinian I între între 529–534 (Corpus juris civilis, în principal). Sinoadele ecumenice, care
au fost întrunite în partea răsăriteană a Bisericii Creștine cu participarea și a reprezentanților papali, și-
au avut locul și timpul ca răspunsuri și poziții oficiale definitorii – inspirate și susținute de lucrarea harică
a proniei Dumnezeului Atotțiitor Treimic – ale Bisericii Creștine în confruntarea ei cu acele erezii2, care-i
amenințau stabilitatea și continuitatea, avînd astfel un rol esențial în menținerea unității Bisericii Creș-
tine, deciziile acestor sinoade devenind un bun spiritual comun de necesitate practică.
După scindarea3 unității Bisericii Creștine în 1054, Biserica Romei a introdus modificări în baza
doctrinară a practicii eclesiale4. Totuși, legăturile nu aufost total întrerupte, încercîndu-se la Conciliile de
_____________________________________________________________________________________
1. De remarcat că „România” s-a impus ca denumire de teritoriu și de stat creștin prin numele împărăției creștine a
Constantinopolului: imperiul roman de Răsărit era numit de locuitorii și vecinii lui Βασιλεία τω̃ν Ῥωμαίων/Ἀρχὴ τω̃ν
Ῥωμαίων (Basileía tōn Rōmaíōn/Archē tōn Rōmaíōn), Imperium Rōmanṓrum – „Împărăția locuitorilor (Noii) Rome”,
Πολιτεία τω̃ν Ῥωμαίων (Politeía tōn Rōmaíōn), Res pūblica Rōman ̄́ a – „Statul locuitorilor (Noii) Rome”, sau Ῥωμα-
νία – Rōmānía ori ̕Ῥωμαΐς (Ῥωμαΐδις) - Rōmais̈́ (Rōmaidis),
̈́ întrucît Constantinopolul, capitala imperiului, era numit
și Νέα ̕Ῥώμη – „Noua Romă”, avînd ca limbă oficială de stat limba latină, înlocuită, cu acest statut, de limba greacă
(în anul 620, sub împăratul Heraclios), și continuînd a fi vorbită numai de o parte a locuitorilor imperiului de răsărit.
2. gr. αἱρέσεις (hairéseis): „alegeri” ale unor modalități greșite de înțelegere și interpretare a învățăturilor Sfintei
Scripturi, modalități care contraziceau înțelesurile stabilite prin tradiția apostolică și patristică. „De la Grigorie de
Nazianz, în secolul al patrulea, pînă la Grigorie Palamas, în secolul al patrusprezecelea, reprezentanții tradiției or-
todoxe și-au exprimat cu toții convingerea că ereziile au la bază absorbția necritică a filosofiei grecești păgîne în
gîndirea creștină.” (John Meyendorff – Byzantine theology. Historical trends and doctrinal themes, capit. „Byzan-
tine theology after Chalcedon”, subcap. „Philosophical trends”, 2nd edition, 1979, Fordham University Press, New
York). De remarcat că ereziile - cu sectele pe care le-au generat - din vremurile mai apropiate de noi și din vremea
noastră, nu sunt altceva decît noi variante ale celor vechi. Iar între acestea trebuie inclusă, cu supărarea părții în
cauză, și încercarea de a prezenta relicva medievală de la Torino drept Sfîntul Giulgiu al Domnului Iisus Hristos, al
cărui loc de păstrare este, în fapt, necunoscut, fiind cunoscute locurile de păstrare, în biserici din Răsăritul Ortodox,
numai ale veșmîntului Mîntuitorului purtat de El la crucificare – sfîntului Mandýlion (chipul Domnului imprimat de
însuși Mîntuitorul – ἀχειροποίητος – acheiropoíētos – „nefăcut de mână (omenească)” - pe o bucată de pînză pă-
trată sau dreptunghiulară, trimis regelui Abgar al Edessei) necunoscîndu-i-se actualul loc de păstrare, o copie a lui,
keramídion (rezultată miraculos din atingerea unei cărămizi de Sfîntul Mandýlion) fiind, potrivit tradiției, icoana de
la Ancha (dusă acolo în secolul VIII pentru a fi ferită de acțiunea iconoclastă a împăratului Leon Isaurul, păstrată a-
cum la Tbilisi, în Georgia), dintre celelalte copii mai vechi fiind de menționat icoana lui Iisus Hristos Pantocrator (din
secolul VI-VII, făcută probabil la Constantinopol și dusă în secolul VIII la mănăstirea Sfînta Ecaterina de pe muntele
Sinai pentru a fi ferită de prigoana iconoclaștilor) și icoana „Sfînta Față” (copie de pe pînză pe lemn, păstrată la Ge-
nova, în biserica Sf. Bartolomeu a armenilor),donată în secolul XIV de împăratul Ioan V Paleologul dogelui Leonardo
Montaldo –, în timp ce așa-numitul „Văl al Veronicăi” („Sudarium”) este o altfel de copie, păstrată la Roma.
3. gr. σχίσμα (schísma) – „despicare, scindare, rupere (ruptură)”.
4. menținînd și adaosul „Filioque” („și din Fiul”) la formularea tradițională a simbolului de credință (crezul), adaos
V
la Ferrara (9 apr. – 8 oct. 1438) și Florența (ian. – 6 iul. 1439) revenirea la unitatea inițială.
Căderea Constantinopolului în 1453 sub stăpînirea sultanilor imperiului otoman a cauzat un val de
refugiați în vestul Europei, care purtau cu ei spiritualitatea și civilizația creștină a Răsăritului5. Colaborarea
acestora cu învățații din Vest a fost valorificată în colecții de documente fundamentale. Astfel, în anul
1759, J.D. Mansi a inițiat la Florența marea colecție a textelor documentare ale sinoadelor Bisericii Crești-
ne din Răsărit și Apus6, iar abatele J.P. Migne a tipărit textele originale ale scrierilor patristice, cu ample
adnotări și comentarii7.
B. Partea I, în 2 volume, a ediției noastre, cuprinde:
I. 11. Textul original, tradus și adnotat, al Crezului Apostolic, cu variantele sale8, precedînd textele
hotărîrilor doctrinare ale Sinoadelor ecumenice I și II, ca înainte mergător al Simbolului de credință stabilit
de fiecare din aceste două sinoade.
12. Textele originale, traduse cu adnotări și comentarii, ale părților doctrinare ale deciziilor Si-
noadelor ecumenice I de la Nicea (325) și II de la Constantinopol (381) – Simbolul de credință –, și ale ca-
noanelor 8 și 19, emise de Sinodul I ecumenic și 1,3 și 7, emise de Sinodul II ecumenic.
13. Textul original, tradus și adnotat, al Scrisorii sinodale din anul 382 a episcopilor din Răsărit,
trimisă ca răspuns papei Damasus la invitația aceluia ca episcopii Bisericii Creștine din Răsărit să vină la
Roma pentru a se ține un sinod general (ecumenic)9.
21. Traducerea adnotată a textelor „Din arbitru”10 și „(Despre erezia ismaelită)”10 din lucrarea
Despre erezii, în rezumat, de unde au început și cum au propășit11 (capit. VII) a Sfântului Ioan Damaschin.
22. Studiul „Succesiunea apostolică”12 al Pr. prof. dr. Liviu Stan.
23. Anexa de texte și ilustrații, evidențiind rezumativ stadiul actual al științei umane.
II.11. Textele originale, traduse cu adnotări și comentarii, ale părților doctrinare din actele și de-
_____________________________________________________________________________________
acceptat de papa Benedict VIII la cererea regelui Henric II al Germaniei și Italiei (înainte de schisma din 1054), ca
forma crezului cu acest adaos să fie cîntată între missarum solemnia.
5. Spiritualitatea și civilizația creștină a Răsăritului urma să fie menținută și crescută, în decursul veacurilor, și în con-
dițiile mai recente ale creșterii tuturor științelor și ale tendințelor de unificare politică globală, în statele și teritoriile
ortodoxe, în primul rînd ale Europei, cu caracteristici specifice în acele locuri, în care Pronia Dumnezeului Treimic a
adunat toate neamurile biblice, pentru ca dintr-unul din acele locuri să înceapă cîrmuirea dumnezeiască a întregii
omeniri, coborînd pe pămînt viața fără sfîrșit și știința acesteia: Împărăția lui Dumnezeu (Împărăția cerurilor).
6. Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio (continuată de I.B. Martin și L. Petit), în 53 de volume, între anii
1759 și 1927 (Firenze – Venezia – Paris – Leipzig).
7. Series Graeca et Orientalis, Paris, 1857–1886 și Series Latina, Paris, 1841–1864.
8. Textul original este din ediția lui H. Denzinger și A. Schroenmetzer – Enchiridion symbolorum, definitionum et de-
clarationum de rebus fidei et morum, Barcelona – Freiburg im Breisgau, 1965.
9. Textul original, la Theodoret de Cyr – Ἐκκλησιαστικὴ ἱστορία (Istoria Bisericească) – P.G. Migne, vol. 82, cartea 5,
capit. 9, col. 1212B-1217(1218)D, inclus în Les Conciles oecuméniques. Les Decrets. Tome II-1, Nicée à Latran V, Les
Éditions du Cerf, Paris, 1994, pp. 74–84(85).
10. Ἐκ του̃ διαιτητου̃ – P.G. Migne, vol. 94, col. 745A-753D; (fără titlu) – idem, col. 764A-773A.
11. Περὶ αἱρέσεων, ἐν συντομία̨, ̕ὃθεν ̒ἤρξαντο καὶ πόθεν γεγόνασιν – P.G. Migne, vol. 94, col. 677A-780D.
12. În periodicul Studii teologice, nr. 5-6/1955, pp. 305-323.
VI
ciziile Sinoadelor ecumenice III de la Efes (431) , IV de la Chalcedon (451)14, V de la Constantinopol (553)15,
13
VI de la Constantinopol (680-681)16 și VII de la Nicea (787)17.

Traducerea noastră a textelor deciziilor Sinoadelor ecumenice a folosit textele originale din e-
diția mai recentă (după prima din 1972 – Bologna/Istituto per le scienze religiose, coordonată de prof. Giu-
seppe Alberigo) a Sinoadelor ecumenice – Les Conciles oecuméniques. Les Decrets. Tome II-1, Nicée I à La-
tran V –, Les Éditions du Cerf, Paris, 1994, texte pe care le-am confruntat cu textele ediției lui J.D. Mansi.
Din prefețele și introducerea ediției din 1994, precum și din caracterizările fiecărui sinod, din
aceeași ediție, am reținut ceea ce a putut folosi la expunerea succintă a problematicii sinoadelor ecumeni-
ce în prefață și la caracterizarea fiecărui sinod, în ediția noastră.
Pentru bibliografia problematicii sinoadelor ecumenice trimitem la ediția din 1994 (pp. 21 –
25).
12. Textele originale, traduse și adnotate, ale Mărturisirilor de credință ale Sfinților Ioan Da-
maschin și Grigorie Palamas19, ca sinteze precise ale definițiilor și hotărîrilor celor șapte Sinoade ecu-
18
menice, Mărturisirea Sfântului Grigorie Palamas cuprinzînd concis și învățătura acestuia despre lucrările
(energiile) necreate ale lui Dumnezeu.
21. Traducerea adnotată a unor capitole ale lucrării Izvorul cunoașterii, (Partea întîi) Capitole
20
filosofice a Sfântului Ioan Damaschin.
_____________________________________________________________________________________
13. a. Scrisoarea II și III a Sfîntului Chiril, episcop al Alexandriei către Nestorie, episcop (și patriarh) al Constantinopo-
lului, prin care era respinsă concepția greșită a aceluia despre cele două firi ale Domnului Iisus Hristos și despre însu-
șirea de „Născătoare de Dumnezeu” (Θεοτόκος) a Pururea Fecioarei Maria, a II-a scrisoare fiind aprobată de Sinodul
ecumenic de la Efes și folosită ca bază doctrinară pentru deciziile sale; b. Cele 12 anatematisme ale Sfîntului Chiril;
c. Hotărîrea sinodală cu privire la Mărturisirea de credință de la Nicea; d. Scrisoarea privitoare la pace, trimisă în anul
433 de episcopul Ioan al Antiohiei episcopului Chiril al Alexandriei, rezumînd dezbaterile Sinodului ecumenic de la
Efes (431) printr-o formulă de mărturisire a credinței, care poate fi considerată o schițare a viitoarei definiții și hotă-
rîri date de Sinodul ecumenic IV de la Chalcedon din anul 451; e. Scrisoarea de răspuns, din același an, a episcopului
Chiril către episcopul Ioan, cu privire la pace.
14. a. Epistola papei Leon către Flavian, episcopul (patriarhul) Constantinopolului, cu privire la erezia monophysită a
lui Eutyches, evidențiind deplina realitate a celor două firi ale Domnului Iisus Hristos și unitatea lor ipostatică (perso-
nală). b. Definiția credinței (̕ρος πίστεως), făcută pe baza formulei de unire din 433 (a Bisericilor Alexandriei și Anti-
ohiei) și a mărturisirii din 448 a patriarhului Flavian, distingînd firea (φύσις) de ipostas (̕υπόστασις).
15. a. Hotărîrea împotriva „celor trei capitole” (lucrările lui Teodor al Mopsuestiei, Teodoret al Cyrului și Ibas al Ede-
ssei), care continuau erezia Lui Nestorie; b. Cele 14 anatematisme împotriva „celor trei capitole”.
16. Expunere a credinței (Ἔκθεσις πίστεως) privind cele două voințe și lucrări (dumnezeiască și omenească) ale Dom-
nului Iisus Hristos, împotriva ereziei monotheliților.
17. a. Hotărîre (̕Ὅρος) sinodală privind erezia iconoclaștilor; b. Anatemele privind sfintele imagini (în ședința VIII).
18. În Περὶ αἱρέσεων – Despre erezii („Epilog”) –, P.G. Migne, vol. 94, col. 777B-780D.
19. Ὁμολογία τη̃ς ὀρθοδόξου πίστεως – Mărturisire a credinței ortodoxe –, P.G. Migne, vol. 151, col. 763D-768C.
20. Πηγὴ γνώσεως. Κεφάλαια φιλοσοφικά – P.G. Migne, vol. 94, col. 521A-676B. Capitolele incluse în ediția noastră:
Ι – „Despre cunoaștere” (529A-532D); II – „Care este scopul?”(532D-533A); III – „Despre filosofie”(533B-536C); IV –
„Despre existent, ființă și accident”(536C-540A); V – „Despre voce”(540B-545B); XVIII – „Comuniunile și diferențele
celor cinci voci”(584B-C); VI – „Despre diviziune”(545B-552B); XLVI – „Diviziunea existentului”(617A-B); XLVII – „Di-
viziunea ființei” (617B-621B); VII – „Despre ceea ce este mai înainte prin fire” (552B-C); VIII – „Despre definiție”
VII
22. Traducerea parțială, cu adnotări, selectată tematic, a lucrării Expunere precisă a credinței
ortodoxe21 a Sfântului Ioan Damaschin.
III.1. Întrucît deciziile Sinoadelor ecumenice se întemeiază pe Sfânta Scriptură prin tradiția apos-
tolică și învățătura Sfinților Părinți, notele noastre la textele deciziilor sinodale se bazează pe textul Sfin-
tei Scripturi interpretat din tradiția apostolică prin inspirația dumnezeiască a Sfinților Părinți, mai amplu
pe marea lucrare de sinteză a doctrinei creștine ortodoxe înfăptuită de Sfântul Ioan Damaschin – unele din
capitolele acesteia fiind incluse integral în note –, precum și pe lucrări ale altor Sfinți Părinți.
2. Modalitatea de tălmăcire din prezenta ediție, prin doctrina patristică, a hotărîrilor dogma-
tice ale Sinoadelor ecumenice I și II anticipează conținutul hotărîrilor dogmatice ale Sinoadelor ecumenice
ulterioare.
IV.1. Bibliografia din tot cuprinsul ediției este indicată la note și în lista bibliografică (pentru
Sinoadele ecumenice, vezi și supra, p. VI).
2. Atît Prefața cît și notele conțin și date din felurite științe.
C. Partea a II-a a ediției noastre va cuprinde:
1. Textul original, tradus și adnotat, al Tomosului haghioritic22, care cuprinde în rezumat doctrina
Sfântului Grigorie Palamas.
2. Textele originale, traduse și adnotate, ale deciziilor Sinoadelor isihaste23, care au aprobat în-
vățătura Sfântului Grigorie Palamas.
3.Textul original, tradus și adnotat, al Mărturisirii de credință a Patriarhului Ierusalimului Dosi-
theos Notaras, mărturisire care constituie cuprinsul capitolului VI al actelor și hotărîrilor Sinodului panor-
todox de la Ierusalim din anul 167224.
_____________________________________________________________________________________
(552D-557B); LXIV – „Despre definiție, propoziție și silogism”(653D-657A); LXV – „Diferite definiții”(657B-665A); IX -
„Despre gen”(557B-560C); XXXV – „Despre cele zece genuri cele mai generale”(601B-D); X – „Despre specie”(560C-
573A); XI – „Despre individ” (573A-B); XII – „Despre diferență” (573B-576A); XIII – „Despre accident” (576A-D); XIV –
„Despre propriu” (576D-577B); XV – „Despre predicații” (577B-580B); XXIX – „Despre ipostas și enipostat și ani-
postat” (589B-C); XXX – „Despre ființă, și fire și formă, individ și persoană și ipostas” (589C-596A); LXVI – „Încă des-
pre unirea după ipostas” (665A-669B); XXXI – „Despre omonime” (596A-600B); XXXII – „Despre sinonime” (600B);
XXXIII – „Despre polionime” (600C); XXXIV – „Despre cele diferite și heteronime” (600C-D); XXXV – „Despre paroni-
me” (601A-B); XXXIX – „Iarăși despre ființă” (605B-C); XL – „Despre fire” (605C-608A); XLI – „Despre formă” (608B-
612A); XLII – „Despre ipostas” (612A-613A); XLIII – „Despre persoană” (613A-C); XLIV – „Despre enipostat” (616A-
617A); XLVIII – „Încă despre cele de același gen și cele de aceeași specie, despre cele de gen diferit și cele de specie
diferită și despre cele cu același ipostas și cele diferite prin număr” (621C-624A); LXVIII – „Despre cele patru metode
dialectice” (672B-673A).
21. Ἔκδοσις ἀκριβὴς τη̃ς ὀρθοδόξου πίστεως – P.G. Migne, vol. 94, col. 789A-1228A.
22. Textul original al acestuia, în P.G. Migne, vol. 150, col. 1225A-1236A(D).
23. Tomul I sinodal (august 1341), tomul II sinodal (aprilie 1368), tomul III sinodal (28 mai 1351), în P.G. Migne, vol.
151, col. 679A-774A. Cuvîntul isihast (<gr. ἡσυχάστης – „cel care este liniștit, tăcut, care păstrează tăcere” < ἡσυ-
χάζειν – „a fi liniștit, tăcut” < ἥσυχος – „liniștit, tăcut”) desemnează practicanții unei vechi metode de rugăciune:
rugăciunea „inimii” și „a minții”.
24. Textul original al acestuia, în J.D. Mansi – Sacrorum conciliorum nova et amplissima collectio: Synodus Hieroso-
lymitana adversus Calvinistas, anno MDCLXXII sub Patriarcha Hierosolymorum Dositheo celebrata, vol. 34, Paris &
VIII
4.1. Textul original, tradus și adnotat, al expunerii Despre calea mîntuirii oamenilor25, care consti-
tuie răspunsul dat reprezentantului sultanului Mehmed (Mahumed) II de Patriarhul Constantinopolului
Ghennadios Scholarios cu privire la unele capitole ale credinței creștine ortodoxe.
4.2. Textul original, tradus și adnotat, al expunerii Cuvîntare despre dreapta și adevărata credință
a Creștinilor26, adresate de Patriarhul Ghennadios Scholarios înțelepților persani ai agarenilor la îndemnul
și în prezența sultanului însuși, ca răspuns la întrebarea aceluia: „Ce credeți voi, Creștinii?”
D. Sfinții Părinți au tălmăcit, cu lumina27 înțelegerii dată lor de Dumnezeu, învățătura scrisă a
Sfintei Scripturi și cea nescrisă a Sfinților Apostoli (Sfînta Tradiție) despre lucrarea creatoare, atotțiitoare și
mîntuitoare a Dumnezeului Treimic în creația Sa văzută, a cărei încununare este omul, creat după chipul și
asemănarea lui Dumnezeu. Ceea ce au știut, și ceea ce n-au știut Sfinții Părinți, va fi dezvăluit în fapt la
a doua venire28, cu porunca lui Dumnezeu Tatăl29, a Domnului nostru Iisus Hristos cu oștirea rangurilor
Sfinților Îngeri, cînd, fiind înnoit cerul și pămîntul30, omul va fi veșnic statornicit în demnitatea înfierii
dumnezeiești31, de cetățean în Împărăția veșnică a Creatorului său32.
_____________________________________________________________________________________
Leipzig, 1902, col. 1721–1772.
25. Περὶ τη̃ς ὁδου̃ τη̃ς σωτηρίας ἀνθρώπων (1454 – 1456 d. Hr.) – P.G. Migne vol. 160, col. 319A–332C; text editat
anterior de D.W. Gass (Ghennadios und Pletho, Breslau, 1844) după ediția lui J. Brassicanum (Viena, 1530) și J. Fuch-
tium (Helmstad, 1611).
26. Ὁμιλία περὶ τη̃ς ὀρθη̃ς καὶ ἀληθου̃ς πίστεως τω̃ν Χριστιανω̃ν (1454 – 1456 d. Hr.) – P.G. Migne vol. 160, col.
333A–352A; v. D.W. Gass – op. cit.
27. cu harul; v. gr. χάρις – „îngăduință, milostivire, favoare, dar, bucurie, mulțumire” (> slav. chári/hári > rom. har),
din același etimon biblic cu ebr. zāhár – ‫„ – זהר‬a lumina, a ilumina, a învăța (pe cineva)”, zoh ̄́ ar –‫„ – זהר‬luminare,
iluminare, strălucire”.
28. παρουσία (gr.) – „prezență lîngă”, „venire”; adventus (lat.) – „venire la”.
29. Epistola I către Tesaloniceni a Sfîntului Apostol Pavel, IV, 15-18: „(15) Căci aceasta vă spunem noi vouă în cu-
vîntul Domnului, că noi cei în viață, rămași întru venirea Domnului, nu le-o vom lua înaintea celor adormiți, (16)
fiindcă însuși Domnul, cu poruncă, la glasul Αrhanghelului și cu trîmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer și mai întîi
cei morți în Hristos vor învia, (17) apoi, noi cei în viață, cei rămași, împreună cu ei vom fi răpiți (luați) în nori întru
întîmpinarea Domnului în văzduh: și astfel, totdeauna cu Domnul vom fi. (18) Încît, îndemnați-vă și mîngîiați-vă
unii pe alții în cuvintele acestea.” – (15) Του̃το γὰρ ὑμι̃ν λέγομεν ἐν λόγω̨ Κυρίου, ὅτι ἡμει̃ς οἱ ζω̃ντες οἱ
περιλειπόμενοι εἰς τὴν παρουσίαν του̃ Κυρίου οὐ μὴ φθάσωμεν τοὺς κοιμηθέντας’ (16) ὅτι αὐτὸς ὁ Κύριος ἐν
κελεύσματι, ἐν φωνη̨̃̃ ἀρχαγγέλου καὶ ἐν σάλπιγγι Θεου̃, καταβήσεται ἀπ’ οὐρανου̃ καὶ οἱ νεκροὶ ἐν Χριστω̨̃
ἀναστήσονται πρω̃τον, (17) ἔπειτα ἡμει̃ς οἱ ζω̃ντες οἱ περιλειπόμενοι ἅμα σὺν αὐτοι̃ς ἁρπαγησόμεθα ἐν νεφέλαις
εἰς ἀπάντησιν του̃ Κυρίου εἰς ἀέρα’ καὶ οὑτως πάντοτε σὺν Κυρίω̨ ἐσόμεθα. (18) Ὥστε παρακαλει̃τε ἀλλήλοις ἐν
τοι̃ς λόγοις τούτοις.
30. Apocalipsa Sfîntului Apostol și Evanghelist Ioan, XXI,1: „Și am văzut cer nou și pămînt nou, căci cel dintîi cer și cel
dintîi pămînt au plecat (din locul lor) și marea nu mai este.” – Καὶ εἶδον οὐρανὸν καινὸν καὶ γην̃ καινήν. Ὁ γὰρ
πρω̃τος οὐρανὸς καὶ ἡ πρώτη γη̃ ἀπη̃λθαν καὶ ἡ θάλασσα οὐκ ἔστιν ἔτι. – Această înnoire a cerului și a pămîntului
nu va fi catastrofică: întunecarea soarelui și a lunii (Apocalipsa, VI,12) nu va fi extincția lor, căderea stelelor cerului
pe pămînt (idem,13) nu va fi căderea stelelor înseși, ci un fapt al acelei înnoiri, al cărui înțeles va fi cunoscut atunci,
îndepărtarea celui dintîi cer „ca o carte făcută sul” (ὡς βιβλίον ἑλισσόμενον) și mutarea munților și a insulelor din
locul lor („tot muntele și insula au fost mișcate din locurile lor” – πα̃ν ὄρος καὶ νη̃σος ἐκ τω̃ν τόπων αὐτω̃ν
ἐκινήθησαν) vor fi înnoirea lor prin lucrarea sfinților îngeri ai Dumnezeului Treimic.
IX
E. 1. Putem afirma, acum la începutul unui nou mileniu totuși creștin, că sfîrșitul secolului al XX-lea
d. Hr. ni s-a înfățișat cu un bilanț concludent al limitelor orizontului de așteptare al unei umanități an-
acorate și angajate impetuos pe drumul încrederii în propriile sale posibilități raționale fără conlucrarea
vie, personală, cu Dumnezeul Treimic, Creatorul ei și al întregului univers, nevăzut și văzut.
Marile speranțe, care s-au pus în posibilitățile unei astfel de cunoașteri științifice, se văd acum
staționînd în fața hotarului neputinței acestei cunoașteri. Astfel, genetica actuală (genetica firii văzute a
omului) n-a reușit să evidențieze decît 2% din totalitatea genomului uman, restul de 98% (obiect de vii-
toare cercetare a geneticii firii nevăzute), unde se află cheia înțelegerii programului ascuns al firii și per-
soanei umane, rămînînd dezideratul atingerii unor orizonturi încă nebănuite, a căror viitoare luminare va
putea să confirme adevărul rostit de însuși Domnul nostru Iisus Hristos – „Împărăția lui Dumnezeu înlăun-
trul vostru este”33, adevăr ce îi va fi persoanei umane și o realitate ființială atunci cînd cunoașterea uma-
nă nu va mai fi „prin oglindă în mod de enigmă”34, ci „față către față”35 („... acum eu cunosc în parte, dar
_______________________________________________________________________________
31. Epistola către Efeseni, I,3-12: „(3) Binecuvîntat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne-a
binecuvîntat pe noi cu toată binecuvîntarea duhovnicească în cele cerești în Hristos, (4) după cum ne-a ales Sieși
pe noi în El înainte de întemeierea lumii, ca să fim noi sfinți și fără pată înaintea feței Lui în iubire, (5) dinainte
hotărîndu-ne pe noi spre înfiere prin Iisus Hristos întru El, potrivit cu bunăvoirea voinței Lui, (6) spre lauda slavei
harului Său cu care ne-a dăruit pe noi în Cel iubit, (7) în Care avem răscumpărarea prin sîngele Lui, iertarea păca-
telor, potrivit cu bogăția harului Său (8) pe care l-a prisosit întru noi, în toată înțelepciunea și chibzuința, (9) fă-
cîndu-ne cunoscută nouă taina voinței Sale, potrivit cu bunăvoirea Sa, pe care dinainte Și-a rînduit-o în El (10) în-
tru iconomia plinirii vremilor, ca să Și le recapituleze pe toate în Hristos, pe cele din ceruri și pe cele de pe pămînt,
în El, (11) în Care și ni s-au dat sorții de moștenire, fiind noi dinainte hotărîți potrivit cu dinainte rînduirea Celui
care pe toate le lucrează după sfatul voirii Lui, (12) ca să fim spre lauda slavei Lui noi cei care mai înainte am nă-
dăjduit în Hristos.” – (3) Εὐλογητὸς ὁ Θεὸς καὶ Πατὴρ του̃ Κυρίου ἡμω̃ν Ἰησου̃ Χριστου̃, Ὁ εύλογήσας ἡμα̃ς ἐν πάση̨̃
εὐλογία̨̃ πνευματικῇ ἐν τοι̃ς ἐπουρανίοις ἐν Χριστω̨̃, (4) καθὼς ἐξελέξατο ἡμα̃ς ἐν Αὐτω̨̃ πρὸ καταβολη̃ς κόσμου
εἶναι ἡμα̃ς ἁγίους καὶ ἀμώμους κατενώπιον Αὐτου̃ ἐν ἀγάπη̨, (5) προορίσας ἡμα̃ς εἰς υἱοθεσίαν διὰ Ἰησου̃ Χρισ-
του̃ εἰς Αὐτόν, κατὰ τὴν εὐδοκίαν του̃ θελήματος Αὐτου̃, (6) εἰς ἔπαινον δόξης τη̃ς χάριτος Αὐτου̃ ἧς
ἐχαρίτωσεν ̕ημα̃ς ̒εν τω̨̃ ̒ηγαπημένω̨. (7) ̒Εν ω̨̃ ̒έχομεν τὴν ̒απολύτρωσιν διὰ του ̃ αίματος Αύτου̃, τὴν ἄφεσιν τω̃ν
παραπτω- μάτων, κατὰ τὸ πλου̃τος τη̃ς χάριτος Αὐτου̃ (8) ἧς ἐπερίσσευσεν εἰς ἡμα̃ς, ἐν πάση̨ σοφία̨ καὶ
φρονήσει, (9) γνω- ρίσας ἡμι̃ν τὸ μυστήριον του̃ θελήματος Αὐτου̃, κατὰ τὴν εὐδοκίαν Αὐτου̃ ἣν προέθετο ἐν
Αὐτω̨̃ (10) εἰς οἰκονο- μίαν του̃ πληρώματος τω̃ν καιρω̃ν, ἀνακεφαλαιώσασθαι τὰ πάντα ἐν τω̨̃ Χριστω̨̃, τὰ ἐπὶ τοι̃ς
οὐρανοι̃ς καὶ τὰ ἐπὶ τη̃ς γη̃ς ἐν Αὐτω̨̃. (11) Ἐν ᾧ καὶ ἐκληρώθημεν προορισθέντες κατὰ πρόθεσιν του̃ τὰ πάντα
ἐνεργου̃ντος κατὰ τὴν βουλὴν του̃ θελήματος Αὐτου̃ (12) εἰς τὸ εἶναι ἡμα̃ς εἰς ἔπαινον δόξης Αὐτου̃ τοὺς
προηλπικότας ἐν τω̨̃ Χριστω̨̃.
32. Epistola către Filipeni, III,20-21: „(20) Căci condiția și viața noastră de cetățeni este în ceruri, de unde și Mîn-
tuitor Îl așteptăm pe Domnul Iisus Hristos, (21) Care va transfigura trupul umilinței noastre conform trupului sla-
vei Lui, potrivit cu lucrarea de a putea El și să-Și supună Lui pe toate.” – (20) ἡμω̃ν γὰρ τὸ πολίτευμα ἐν οὐρανοι̃ς
ὑπάρχει, ἐξ οὗ καὶ Σωτη̃ρα ἀπεκδεχόμεθα Κύριον Ἰησου̃ν Χριστόν, (21) Ὃς μετασχηματίσει τὸ σω̃μα τη̃ς ταπεινώ-
σεως ἡμω̃ν σύμμορφον τω̨̃ σώματι τη̃ς δόξης Αὐτου̃ κατὰ τὴν ἐνέργειαν του̃ δύνασθαι Αὐτὸν καὶ ὑποτάξαι Αὐτω̨̃
τὰ πάντα.
33. Luca, XVII, 21: ἡ βασιλεία του̃ Θεου̃ ἐντὸς ὑμω̃ν ἐστιν (hē basileía tū Theū́ entòs hymṓn ̒estin).
34. 1 Corinteni, XIII, 12: δι’ ἐσόπτρου ἐν αἰνίγματι (di’ esóptrū en ainígmati).
35. idem: πρόσωπον πρὸς πρόσωπον (prósōpon pròs prósōpon).
X
atunci eu voi cunoaște față către față, așa cum am și fost cunoscut eu”36), la viitoarea încetățenire a sa ca
fiu al lui Dumnezeu prin har, la și după Învierea generală, cînd omenirea va înțelege că întreaga făptură,
văzută și nevăzută, este rodul creației Dumnezeului Personal Treimic, iar nu al unui impersonal big–bang.
Dar cunoașterea „față către față” nu este cu putință fără iubirea către Dumnezeu37, adevărata În-
țelepciune, așa cum ne lămurește Sfîntul Ioan Damaschin atunci cînd definește filosofia38 ca iubire de în-
țelepciune39.
2. Actul dumnezeiesc al Întrupării și Lucrării Mîntuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, recapi-
tulînd întreaga creație și restituind firea omenească la ea însăși40, ni se face înțeles drept chezășia viitoa-
rei veșnice desăvîrșiri a condiției edenice a omului creat de Dumnezeul Personal Treimic „în chipul Nostru
_______________________________________________________________________________
36. ibidem: ἄρτι γινώσκω ἐκ μέρους, τότε δὲ ἐπιγνώσομαι καθὼς καὶ ἐπεγνώσθην.
37. ἀγάπη πρὸς τὸν Θεὸν (agápē pròs tòn Theón).
38. <φίλος (phílos) – „iubitor de”/φιλέω (philéο) – „a iubi”+ σοφία (sophía) – „înțelepciune”. Se poate remarca
prezența aceluiași etimon biblic în gr. sophós (σοφός) – „înțelept”, sophía (σοφία) – „înțelepciune” și în ebr. sa-
phár/)‫(ספר‬, la care aflăm înțelesurile: 1. „a scrie” >sōphér – „scriitor”, „scrib”, sḗpher – „scriere”, „epistolă”, „car-
te”, (ebr. chald.) saphár – „scrib”. 2. „a număra, a socoti”. 3. „a enumera”, „a relata”, „a expune”. 4. „a vorbi”.
39. φιλία σοφίας (philía sophías). – P.G. Migne, vol. 94, Capitole filosofice, col. 533B-D: „Filosofia este cunoaștere a
celor ce sunt în modul în care sunt, adică, cunoaștere a naturii celor ce sunt. Apoi, filosofia este cunoaștere a lucru-
rilor dumnezeiești și omenești, adică a celor văzute și nevăzute. Filosofia mai este grijă de moarte, a celei alese și a
celei firești, căci viața este cu dublu înțeles: cea firească, potrivit căreia trăim, și cea aleasă, potrivit căreia cu stră-
duință îndurăm viața prezentă. Cu dublu înțeles este și moartea: cea după fire, care este despărțirea sufletului de
trup, și cea aleasă, potrivit căreia, disprețuind viața prezentă, ne grăbim către cea viitoare. Filosofia mai este, apoi, a
fi asemănător cu Dumnezeu. Noi ne asemănăm cu Dumnezeu potrivit cu însușirea înțelepciunii, adică adevărata
cunoaștere a binelui, și cu aceea de dreptate, care este capacitatea de a distribui persoanelor egalitatea și nepărti-
nirea la judecata lor, și cu aceea de sfințenie, cea mai presus de dreptate, adică cu aceea de bine, de a le face bine
celor care ne nedreptățesc. Filosofia este artă a artelor și știință a științelor, căci filosofia este început a toată arta,
fiindcă prin ea se află toată arta și toată știința. După unii, arta este aceea care greșește în unele privințe. Știința,
însă, este cea care nu greșește în nimic, dar numai filosofia nu greșește deloc. Iar după alții, arta este cea lucrată cu
mîinile, iar știința este toată arta rațiunii: gramatică, retorică și cele asemenea. Filosofia apoi este iubire a înțelep-
ciunii. Dar înțelepciune adevărată, Dumnezeu este: atunci, iubirea către Dumnezeu, aceasta este filosofia adevă-
rată. Apoi, filosofia este împărțită în teoretică și practică. Cea teoretică, în teologie, fisiologie (științele naturii) și
matematică, iar cea practică în etică, economică și politică.”; col. 536C: „Odată ce așadar este filosofie și ea este
cunoaștere a celor ce sunt, atunci să vorbim despre existent (τὸ̀̀̀ όν – tò ón). Dar trebuie să se știe că noi începem de
la partea de logică a filosofiei, care este mai degrabă instrument al filosofiei decît parte a ei, întrucît se face uz de el
la toate demonstrațiile. Așadar, noi punem discuția despre cuvintele simple, care prin înțelesuri simple fac cunoscu-
te lucruri simple, căci mai întîi lămurind semnificația cuvintelor, astfel și despre raționamente vom cerceta.”
40. Efeseni, I, 9-10: „(9) (Dumnezeu) făcîndu-ne cunoscută nouă taina voinței Lui, potrivit cu buna Lui voire, pe care
mai dinainte Și-a pus-o în El (Fiul) (10) întru iconomia plinirii vremilor, ca să-Și recapituleze toate în Hristos, pe cele
din ceruri și pe cele de pe pămînt, în El” – (9) γνωρίσας ἡμι̃ν τὸ μυστήριον του̃ θελήματος Αὐτου̃, κατὰ τὴν εὐδοκί-
αν Αὐτου̃ ἣν προέθετο ἐν Αὐτω̨̃ (10) εἰς οἰκονομίαν του̃ πληρώματος τω̃ν καιρω̃ν, ἀνακεφαλαιώσασθαι τὰ πάντα
ἐν τω̨̃ Χριστω̨̃, τὰ ἐπὶ τοι̃ς οὐρανοι̃ς καὶ τὰ ἐπὶ τη̃ς γη̃ς, ἐν Αὐτω̨̃./ Sf. Maxim Mărturisitorul – Expunere a rugăciunii
Domnului, P.G. Migne, vol. 90, col. 877D: Τὴν φύσιν δὲ πρὸς ἑαυτὴν ἀποκαθίστησιν – „Iar firea omenească o
reașează (restabilește) la ea însăși”.
XI
ca asemănare a Noastră” cu potențialul părtășiei neîncetate a Vieții dumnezeiești42.
41
Acest adevăr și mesaj dumnezeiesc ni-l rostesc Sfînta Scriptură, Sfînta Tradiție, Învățătura Sfinților
Părinți ai Bisericii Creștine, a cărui expresie axiomatică au formulat-o definițiile (hotărîrile) doctrinare ale
celor 7 Sinoade ecumenice, date de reprezentanții întregii Biserici Creștine (de Răsărit și de Apus) cu inspi-
rația Duhului Sfînt („.. căci părutu-s-a de cuviință Duhului cel Sfînt și nouă”43, formulare prezentă odată cu
Sinodul Apostolic de la Ierusalim din anul 52 d. Hr.), temelie a unității întregii creștinătăți.
3. Pe baza documentației disponibile, hotărîrile dogmatice (doctrinare) ale Sinoadelor ecumenice
ale Bisericii Creștine au fost cercetate de specialiști reputați, atît prin vaste lucrări care au înfățișat întrea-
ga problematică a tuturor sinoadelor44 sau a fiecăruia în parte45, cît și prin lucrări înfățișînd întreaga pro-
blematică a unei dispute dogmatice46.
4. Întrucît definițiile de doctrină ale celor 7 Sinoade ecumenice ale Bisericii Creștine, formulate
axiomatic prin inspirația Duhului Sfînt pe temeiul învățăturii Sfintei Scripturi, a Sfintei Tradiții și a Sfinților
Părinți ai Bisericii Creștine, constituie temelia unității în Domnul nostru Iisus Hristos a Bisericii Creștine,
infailibilă în fața oricărei agresiuni eretice din acea vreme și din vremurile următoare, am considerat ne-
cesară alcătuirea unei ediții a hotărîrilor dogmatice (doctrinare) ale Sinoadelor ecumenice, ilustrate expli-
cativ prin scrierile Sfinților Părinți pe care se întemeiază, îndeosebi prin scrierea tripartită a Sfîntului Ioan
Damaschin, Izvorul cunoașterii – Capitole filosofice (Logica/Dialectica), Despre erezii, Expunere precisă a
credinței ortodoxe.
_______________________________________________________________________________
41. Geneza (Facerea), I,26: (ebr.) ‫( בצלמנו כדמותנו‬bețalemēnû kidhemûthēnû); (gr.) κατ’ εἰκόνα ἡμετέραν καὶ καθ’
ὁμοίωσιν (kath’eikóna hēmetéran kaì kath’homoíōsin – „după Chipul Nostru și după asemănarea Noastră”).
42. Sf. Maxim Mărturisitorul – Ambigua, P.G. Migne, vol. 91, col. 1088C: „Dumnezeu întreg făcîndu-Se părtaș cu toți
în întreg, și în modul sufletului în suflet către trup și prin suflet către trup făcîndu-Se, cum a știut El însuși, pentru
ca sufletul să primească însușirea de neschimbare (ἀτρεψία – atrepsía), iar trupul nemurirea (ἀθανασία – athana-
sía), și omul în întregul lui să fie îndumnezeit (θεωθη̨̃ - theōthḗ), fiind Dumnezeiește lucrat prin harul lui Dumnezeu
Care S-a făcut om, în întregime rămînînd om la suflet și la trup datorită firii și în întregime fiind făcut Dumnezeu la
suflet și la trup prin har și prin strălucirea cea potrivită lui pe de-a-ntregul dumnezeiască a fericitei slave, următor
căreia nu mai este de gîndit și de înțeles ceva mai strălucitor și mai înalt.” – Θεὸς ὅλος ̕ὅλοις μετεχόμενος, καὶ
ψυχης̃ τρόπον πρὸς σω̃μα τη̨̃ ψυχη̨̃, καὶ διὰ μέσης ψυχη̃ς πρὸς σω̃μα γινόμενος, ὡς οἶδεν Αὐτός, ἵν’ μὲν ἀτρεψίαν
δέξηται, τὸ δὲ ἀθανασίαν, καὶ ὅλος ἄνθρωπος θεωθη̨̃ τη̨̃ του̃ ἐνανθρωπήσαντος Θεου̃ χάριτι θεουργούμενος,
ὅλος μὲν ἄνθρωπος μένων κατὰ ψυχὴν καὶ σω̃μα διὰ τὴν φύσιν, καὶ ὅλος γινόμενος θεὸς κατὰ ψυχὴν καὶ σω̃μα
διὰ τὴν χάριν καὶ τὴν ἐμπρέπουσαν αὐτω̨̃ διόλου θείαν τη̃ς μακαρίας δόξης λαμπρότητα, μεθ’ ἣν ούκ ἐστι τι
ἐπινοη̃σαι λαμπρότερον ἢ ὑψηλότερον.
43. Ἔδοξεν γὰρ τω̨̃ Πνεύματι τω̨̃ ἁγίω̨ καὶ ἡμι̃ν (Édoxen gar to Pneú mati to Haghió kai hemīn).
44. K.J. Hefele – Conciliengeschichte (Istoria conciliilor), 6 vol., Freiburg–im–Breisgau, 1873–1890; V. Grumel – Les
regestes des actes du Patriarcat de Constantinople (Regestele actelor Patriarhiei de la Constantinopol; pînă în anul
1043), 1 volum (2 fascicole), Kadikö y–Istanbul, 1932–1936, ș.a.
45. H. von der Hardt – Magnum oecumenicum Constantiense concilium (Marele conciliu ecumenic de la Constantino-
pol), 6 vol., Frankfurt–Leipzig, 1696–1700, Indices, 1742, ș.a.
46. H.G. Opitz – Athanasius Werke 3.1. Urkunden zur Geschichte des Arianischen Streites (Athanasius. Opere, vol.3.1.
Documente privind istoria disputei ariene), Berlin–Leipzig, 1934–1935.
XII
F. Analiza contextuală a unor cuvinte–noțiuni de bază, din textele doctrinare sinodale și cele de
exegeză patristică, sau din fondul comun de cultură și civilizație biblică, în cursul expunerii tematicii prin-
cipale a lucrării noastre, permite identificarea probabilă a unui fond biblic de cuvinte, comun pentru po-
poare și teritorii chiar mult depărtate unele de altele47.
G. Anexa cuprinzînd trei texte rezumînd trei ipoteze de avangardă din frontul cunoașterii științifice
(ipoteza și teoria celor șase forțe fizice fundamentale, cea a biofotonilor, cea a geneticii de undă), susținute
de adaosul ilustrațiilor, vine să evidențieze drama cunoașterii extensive umane în urcușul ei dumnezeiește
călăuzit spre cunoașterea față către față.
*
Nădăjduim că efortul de lectură, cerut de structura expozitivă a prezentei lucrări, cu o linie spirală
de la text la note și comentarii și invers, departe de a-l indispune pe cititorul perseverent, îi va aduce
acestuia bucurii pe măsură.
Autorul
_______________________________________________________________________________
47. O astfel de analiză nu are temei sigur fără cunoașterea precisă a scrierilor Biblice (Vechiul și Noul Testament), a
Sfintei Tradiții și a scrierilor Patristice, a scrierilor, următoare în timp, despre acestea, precum și a altor scrieri pri-
vind cultura și civilizația umană, ca instrumente de lucru indispensabile, sau de mult folos.
319
B I B L I O G R A F I E
I. PERSPECTIVA ȘTIINȚEI REVELATE

A. I. a.1. Jacques Paul Migne – Scripturae Sacrae Cursus Completus (texte originale cu aparat critic, note și
comentarii), vol. 1–28, Paris, Petit Montrouge, Imprimerie Catholique, 1840–1845.
– Patrologiae Cursus Completus seu Bibliotheca universalis, integra, uniformis, commoda, oeconomica
Omnium SS Patrum, Doctorum, Scriptorumque ecclesiasticorum, sive Latinorum, sive Graecorum, qui ab aevo Apos-
tolico ad aetatem Innocentii III (ann. 1216) pro Latinis, et ad Photii tempora (ann. 891) pro Graecis floruerunt..., ac-
curante J.P. Migne, Bibliothecae cleri universae, sive cursuum completorum in singulos scientiae ecclesiasticae ramos
editore. Series Latina, vol. 1–217, 1841–1855, indices, vol. 218–221, 1862–1865, Paris, Imprimerie Catholique. Series
Graeca, vol. 1–161 (text grec și traducere latină), 1857–1866, Paris, Imprimerie Catholique, indices (1 vol., de Ferdi-
nandus Cavallera. I. index ex ordine tomorum, col. 1–10. index alphabeticus auctorum, col. 13–114. index methodi-
cus, col. 117–206), Paris, Garnier Frères, 1912. Ediție nouă (anastatică): Hellēnikē Patrologia (̕Ελληνικὴ Πατρολο- γία),
121 tómoi, Kéntron Paterikōn Ekdóseōn, Athēnai.
– Theologiae Cursus completus, vol. 1–28, Paris, Imprimerie Catholique, 1840–1845.
– Démonstrations Évangéliques, vol. 1–20, Paris, Imprimerie Catholique, 1842–1852.
– Dictionnaire des religions, în colecția Encyclopédie théologique (1815–1875), vol. 24–27.
– Dictionnaire de la Bible, ibidem, vol. 4, 12, 13.
– Dictionnaire de chronologie, ibidem, vol. 50.
– Dictionnaire de géographie sacrée ecclésiastique, ibidem, vol. 28–30.
– Dictionnaire de philologie sacrée, ibidem, vol. 5–7.
– Dictionnaire de théologie dogmatique, ibidem, 33–35.
– Dictionnaire de patrologie, ibidem, vol. 20, 22.
– Dictionnaire iconographique, ibidem ,vol. 45.
– Dictionnaire hagiographique, ibidem, vol. 40–41.
– Dictionnaire des pélérinages, ibidem, vol. 43–44.
– Dictionnaire des hérésies, ibidem, vol. 12.
– Dictionnaire apologétique, ibidem, vol. 52.
– Dictionnaire des conciles, ibidem, vol. 13.
– Dictionnaire de droit et jurisprudence, ibidem, vol. 36–38.
– Dictionnaire de diplomatique Chrétienne, ibidem, vol. 47.
2. Ferdinandus Cavallera – Patrologiae Cursus Completus, accurante J.-P. Migne. „Series Graeca”. Indices,
digessit Ferdinandus Cavallera, Parisiis, apud Fratres Garnier Editores, MCMXII (1912):
– I. Brevis conspectus auctorum ex ordine tomorum, col. 1-10.
– II. Index alphabeticus auctorum, col. 13-111. Anonyma scripta, col. 111-114.
– III. Index methodicus, col. 117-206:
III1. Dogmatica, col. 117-126: A. Universe, col. 117-120. B. De Trinitate, col. 120-121. C. De Verbo in-
carnato, col. 121-122. D. De sacramentis, col. 122-124: D1. De baptismo, col. 122-123. D2. De chrismate, col. 123. D3.
De eucharistia, col. 123. D4. De poenitentia, col. 123-124. D5. De sacerdotio, col. 124. D6. De matrimonio. D7. De ex-
trema unctione, col. 124. E. Pneumatologia, col. 124-125. F. Anthropologia, col. 125. G. De novissimis, col. 125-126.
III2. Apologetica, col. 126-129: A. Adversus ethnicos. Scripta philosophica, col. 126-128. B. Adversus
Judaeos, col. 128-129. C. Adversus Mahumetanos, col. 129.
III3. Polemica adversus haereticos, col. 129-142: A. Universe, col. 129-130. B. Adversus haereticos, sec.
I–III, col. 130. C. Adversus Manichaeos, col. 130-131. D. Adversus Arianos, col. 131-132. E. Adversus Apollinaristas,
col. 132. F. Adversus Marcellum et alios, sec. IV–V, col. 132-133. G. Adversus Nestorianos et Eutychianos, col. 133-
136. H. Origenismus, col. 136-137. I. Aliae haereses, col. 137. K. De imaginibus, col. 137-138. L. De controversia inter
Latinos et Graecos, col. 138-141. M. De Hesychastis, col. 141-142. N. De humanismo, col. 142.
III4. Scriptura Sacra, col. 143-156: A. Universe: textus, introductio, canon, archaeologia, topographia,
col. 143-144. B. Miscella commentaria, col. 144. Vetus Testamentum, col. 144-152: 1. Universe, col. 144. 2. Singuli
libri, col. 144-152: In Genesim, col. 144. In Hexaemeron, col. 145. In Adam, col. 145. In Cain, col. 145. In Noe, col. 145.
In Abraham, col. 145. In Melchisedech, col. 145. In Joseph, col. 145. In Exodum, col. 145-146. In Leviticum, col. 146. In
Numeros, col. 146. In Deuteronomium, col. 146. In Moysen, col. 146. In Josue, col. 146. In Judices, col. 146. In Ruth,
col. 146. In 1-4 Regum, col. 146-147. In Annam et Samuelem, col. 147. De Saule et Davide, col. 147. De Engas-
trimytho, col. 147. In Davidem, col. 147. In Heliam, col. 147. In Heliam et viduam, col. 147. De petitione Elisaei ad He-
liam, col. 147. In Elisaeum et in Elisaeum et Sunamitidem, col. 147. In libros Paralipomenon, col. 147. In Job, col. 147.
Homiliae singulae, col. 147. In Psalmos, col. 148. In Proverbia, col. 148. Homiliae singulae, col. 148. In Ecclesiasten,
col. 148. In Canticum Canticorum, col. 148-149. In Sophiam Salomonis, col. 149. In Prophetas, col. 149-151: Universe,
col. 149. In Isaiam, col. 149. In Jeremiam, col. 149. In Baruch, col. 149. In Ezechielem, col. 150. In Danielem, col. 150.
De Daniele et Susanna, col. 150. De Tribus Pueris, col. 150. In Prophetas minores, col. 150-151: Universe, col. 150. In
Oseam, col. 150. In Joelem, col. 150. In Amos, col. 150. In Abdiam, col. 150-151. In Jonam, col. 151. Homiliae singu-
lae, col. 151. In Michaeam, col. 151. In Nahum, col. 151. In Habacuc, col. 151. In Sophoniam, col. 151. In Aggaeum,
col. 151. In Zachariam, col. 151. In Malachiam, col. 151. In Macchabaeorum libros, col. 152. C. Novum Testamen-
tum, col. 152-167: Universe, col. 152. In Matthaeum, col. 152. In Marcum, col. 152-153. In Lucam, col. 153. In Joa-
nnem, col. 153. In Acta Apostolorum, col. 153. Homilia, col. 153. In Paulis Epistolas, col. 153-155: Universe, col. 153-
154. Ad Romanos, col. 154. Ad Corinthios 1-2, col. 154. Ad Galatas, col. 154. Ad Ephesios, col. 154. Ad Philippenses,
col. 154. Ad Colossenses, col. 155. Ad Thessaloninceses 1-2, col. 155. Ad Timotheum 1-2, col. 155. Ad Titum, col. 155.
Ad Philemonem, col. 155. Ad Hebraeos, col. 155. In Epistolas Catholicas, col. 155-156: Universe, col. 155. Jacobi Epis-
tola, col. 156. Petri epistolae 1-2, col. 156. Judae Epistola, col. 156. Joannis Epistolae 1-3, col. 156. Apocalypsis, col.
156.
III5. Homiliae et libri, col. 156-178: A. De Domino Nostro Jesu Christo, col. 156-165: 1. De Festis, col. 156-
160: Universe, col. 156. In Nativitatem, col. 156-157. In Hypapanten, col. 157. In Theophania (In Sancta Lumina et in
Baptismum Christi), col. 157. In Transfigurationem, col. 157-158. In Ramos palmarum, col. 158. In Passionem Christi,
col. 158-159: a. In Mysticam Coenam, col. 158. b. In proditionem Judae, col. 158. c. In Passionem (et Parasceven), col.
158. d. In Sanctam Crucem (Adoratio = A; Exaltatio = E), col. 158-159. e. In Diem Sabbati Sancti, col. 159. In Sanctum
Pascha, col. 159. In Evangelia matutina (Anastasima), col. 159. In Mulieres unguentiferas, col. 159. In Ascensionem,
col. 160. In Pentecosten, col. 160. 2. Ceterae res a Christo gestae, col. 160-161: Apostolorum electio, col. 160.
Apostolorum missio, col. 160. Ficus arefacta, col. 160. Juvenis dives, col. 160. Mulier (meretrix) quae unxit et
pharisaeus, col. 160. Pharisaei et hostes Christi, col. 160. Quomodo scit litteras (in Mesopentecosten), col. 161.
Samaritana, col. 161. Zacchaeus, col. 161. Zebedaei filii, col. 161. 3. De Christi miraculis, col. 161-162: Universe, col.
161. Caeci duo, col. 161. Caecus natus, col. 161. Cana, col. 161. Centurio, col. 161. Chananaea, col. 161. Daemonia-
cus, col. 161. Haemorrhoissa, col. 161. Lazarus quatriduanus, col. 162. Lunaticus, col. 162. Mulier inclinata, col. 162.
Multiplicatio panum, col. 162. Paralyticus, col. 162. Piscatio miraculosa, col. 162. Tempestas sedata, col. 162. Viduae
Naim filius, col. 162. 4. Doctrina Christi, col. 162-165: a. Abnegatio sui, col. 162. Beatitudines, col. 162. Conversio, col.
162. Dilectio fraterna, col. 162. Ignem veni mittere, col. 163. Judicandum (non), col. 163. Justitiam absconden- dam,
col. 163. Lucerna corporis, col. 163. Mandata Christi, col. 163. Messis multa, col. 163. Mitis et humilis, col. 163. Oratio
Dominica, col. 163. Ostium (Ego sum), col. 163. Praedicatio aperta, col. 163. Praedictio Passionis, col. 163.
Pseudoprophetae, col. 163. Remissio fraterna, col. 163. b. Parabolae, col. 163-165: Universe, col. 163. Bonus Pastor,
col. 164. Coena, col. 164. Destruam horrea, col. 164. Drachma amissa, col. 164. Lazarus et dives, col. 164. Nuptiae,
col. 164. Prodigus, col. 164. Publicanus et pharisaeus, col. 164. Samaritanus, col. 164. Semen, col. 164. Sinapis, col.
164. Talenta, col. 164. Villicus iniquitatis, col. 164. Vinea, col. 165. Virgines, col. 165. B. De Beata Virgine Maria et ejus
festis, col. 165-167: Universe, col. 165. De baptismo Deiparae, col. 165. De jejunio Deiparae, col. 165. De veste
Deiparae, col. 165. De zona Deiparae, col. 165. Poemata de Deipara, col. 165. In Conceptionem, col. 165. In Nativita-
tem, col. 166. In Praesentationem, col. 166. In Desponsationem, col. 166. In Annuntiationem, col. 166. In Visitatio-
nem, col. 166. Maria in mysteriis vitae Christi. Vide indicem de festis Domini Nostri Jesu-Christi; adde (...), col. 166. In
Dormitionem, col. 166-167. C. In omnes Sanctos, col. 167. In Sanctos Martyres, col. 167. D. Index hagiographicus:
Vitae Sanctorum ex Symeone Metaphrasta, vol. 114, 115, 116, his tantum numeris omisso Metaphrastae nomine,
designantur. (Vide Bibliothecam Hagiographicam Graecam Bollandianorum), col. 167-178.
III6. Liturgica, col. 178-182: A. Textus, col. 178-180: 1. Liturgiae et officia (singulorum auctorum), col. 178 -
180. 2. Tractatus (singulorum auctorum), col. 180-181. 3. De Paschate, col. 181. Computus ecclesiasticus, col. 181.
Canones Paschales, col. 181. 4. De oratione, col. 181-182: De oratione in genere, col. 181. De oratione Dominica, col.
182.
III7. Index moralis et asceticus, col. 182-188: A. Universe, col. 182-186. B. De virginitate et continentia, col.
186-187. C. De jejunio, col. 187. D. De temperantia, col. 187. E. De divitiis et eleemosyna, col. 187-188.
III8. Index canonicus et disciplinaris, col. 188-194: A. Jus canonicum, col. 188-189: 1. Constutiones Aposto-
licae, col 188. 2. Canones cum commentariis Theodori Balsamonis, Joannis Zonarae, Alexii Aristeni: Canones Sancto-
rum Apostolorum, Synodi Nicaenae Oecumenicae I, Constantinopolitanae II, Ephesinae III, Chalcedonensis IV, Quini-
sextae, Trullanae, Oecumenicae VII (Nicaenae II), Constantinopolitanae primae et secundae, Carthaginiensis, Anky-
ranae, Neocaesariensis, Gangrensis, Antiochenae, Laodicenae, Sardicensis, Carthaginiensis, col. 188. 3. Epistolae ca-
nonicae Patrum, col. 188-189. B. Syntagmata, col. 189. C. Jus ecclesiasticum Graeco-Romanum, col. 189-190: 1. Im-
peratorum novellae constitutiones de rebus ecclesiasticis, col. 189-190. 2. Patriarcharum Constantinopolitorum acta,
col. 190. 3. Aliorum, col. 190. D. Libri de re canonica vel juridica, col. 190. E. Acta et Epistolae, col. 190-194: 1. Roma-
norum pontificum, col. 190-191. 2. Episcopi et Patriarchae Constantinopolitani quorum epistolae, acta, libri habentur
in Patres Graeci (PG), col. 191-192. Patriarchae Latini, col. 192. 3. Aliorum episcoporum acta et epistolae. Index epis-
tolaris in universum, col. 193-194.
III9. Historica, col. 194-200: A. Opuscula chronologica, col. 194. B. Historia ecclesiastica, col. 195. C. His-
toria profana, col. 195. D. Chronica et annales, col. 195-196: 1. Ab orbe condito ad annum post Christum natum, col.
195. 2. Post Christum natum, col. 195-196. E. Biographica (vitae, encomia etc.), col. 196-198. F. Varia historica, col.
198-199. De rebus Turcicis adde (libros...), col. 198-199. G. De rebus Constantinopolitanis, col. 199-200. H. Geogra-
phica, col. 200.
III10. Index rei litterariae et scientificae, col. 200-203: A. Bibliographia, col. 200-201. B. Scholiastae, col.
201. C. Grammatica et rhetorica, col. 201. D. Index philosophicus, col. 201-202. E. Index rerum naturalium, col. 202. F.
Index astronomicus, col. 202. G. Index de rebus politicis et bellicis, col. 202-203.
III11. Index poeticus, col. 203-206.
III12. Varia, col. 206: A. Textus Syriaci. B. Specimena palaeographica. C. Imagines incisae.
3. G.W.H. Lampe (editor) – A Patristic Greek lexicon, Oxford at the Clarendon Press, Oxford University
Press, Amen House, London, 1961.
4. Patrologia Orientalis (inițial, Patrologia Syriaca). Din proiectul de 49 de volume de texte în limbile syri-
acă, armeană, arabă, coptă, ge’ez (etiopiană), georgiană și slavonă, cuprinzînd ediții critice ale Bibliei, lucrări teologi-
ce, homilii și alte scrieri, au fost publicate 41 (1904–1984). Editorii colecției sunt (în ordine cronologică): François Nau
(pînă în 1931), René Graffin (pînă în 1941), Max von Saxony (pînă în 1951), François Graffin (din 1951).
Xx. Corpus Christianorum (început în 1951), Turnhout, Brepols Publishers, Belgium. Cuprinde: Series Grae-
ca (CCSG), Series Latina (CCSL), Continuatio Mediaevalis (CCCM), Series Apocryphorum (CCSA), Conciliorum Oecume-
nicorum Generaliumque Decreta (COGD), Autographa Medii Aevi (CCAMA).
Xx. Sources Chrétiennes. Colecție bilingvă (greacă/latină – franceză) de Texte Patristice (cu traducere în
limba franceză, introducere, aparat critic, note, bibliografie și indici), întemeiată la Lyon (Franța) în anul 1942 de
teologii și părinții iezuiți Jean Daniélou, Claude Mondésert și Henri de Lubac. Este editată de „Institut de Sources
Chrétiennes” și publicată de „Éditions du Cerf”, Paris.
Xx. Acta Sanctorum, 66 vol., Société des Bollandistes, Anvers–Bruxelles, 1643-1925.
Xx. Analecta Bollandiana (revue scientifique multilingue semestrielle), 131 vol., Société des Bollandistes,
Bruxelles, 1882-2013.
Xx. Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum (CSEL) editat de Academia de Științe a Austriei (Ö ster-
reichische Akademie der Wissenschaften), început în 1866, conține 96 de volume pînă în anul 2006 (ediții critice de
texte de la Sulpicius Severus la Fericitul Augustin).
Xx. Fontes Christiani. Colecție bilingvă (latină–germană) de texte latine patristice și medievale, editată de
„Fontes Christiani Institut” din Bochum (Germania) și publicată din 1988 de Verlag Herder, Freiburg im Breisgau (36
de volume), și ulterior de Brepols Publishers, Turnhout, Belgium (64 de volume). Dintre autorii cuprinși în această
colecție, sunt: Irineu de Lyon, Tertullian, Origene din Alexandria, Aphrahat, Grigorie de Nazianz (Teologul), Ambro-
sius de Milano, Grigorie de Nyssa, Theodor de Mopsuestia, Cassiodor, Joannes Philoponos (botezat creștin, elev al
filosofului neoplatonic Ammonius Hermias, și comentator al lui Aristotel, condamnat ca eretic de Biserica Ortodoxă în
680-681 din cauza interpretării sale tritheistice a Sfintei Treimi. Scrierile acestuia au fost tipărite în traducere lati-nă
în Vestul Europei începînd cu secolul XV. Comentariile sale la Physica lui Aristotel au avut o mare influență asupra lui
Giovanni Pico de la Mirandolla și Galileo Galilei), Peter Abelard, Rupert von Deutz.
Xx. Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae (CSHB; 50 vol., 1828-1897), o colecție de surse primare pentru
studiul istoriei bizantine (330-1453), reluînd și extinzînd seria, cu același nume, de 24 volume (1648-1711) inițiată de
Philippe Labbe. Colecția CSHB, inițiată de Barthold Georg Niebuhr și continuată de Immanuel Bekker, a fost editată
sub patronajul Academiei Prusace de Științe din Berlin. Fiecare volum conține textul grec cu aparat critic, traducerea
în limba latină, note și indici.
Xx. Corpus Fontium Historiae Byzantinae (CFHB), colecție de surse primare, cu aparat critic, privind istoria
Imperiului Bizantin (sec. IV-XV) este editată sub auspiciile organizației „Association Internationale des Études Byzan-
tines” din inițiativa celui de-al 13-lea Congres Internațional de Studii Bizantine (Oxford, 1966). Volumele colecției
sunt publicate în serii numite după locul (orașul) editării lor: (Series) Atheniensis, Berolingensis, Bruxellensis, Italica,
Parisiensis, Thessalonicensis, Vindobonensis, Washingtonensis.
Xx. Acta et Diplomata Graeca Medii Aevi Sacra et Profana Collecta, ediderunt Franciscus Miklosich et Jo-
sephus Mü ller, Vindobonae, Carolus Gerold. Volumen I-II: Acta Patriarchatus Constantinopolitani 1315-1402, e codi-
cibus manuscriptis Bibliothecae Palatinae Vindobonensis, 1860-1862. Volumen III: Acta et diplomata graeca res
graecas italasque illustrantia e tabulariis Anconitano, Florentino, Melitensi, Taurinensi, Veneto, Vindobonensi, 1865.
Xx. Monumenta Germaniae Historica (MGH) inde ab Anno Christi quingentisimo usque ad annum millesi-
mum et quingentisimum, auspiciis Societatis Aperiendis Fontibus Rerum Germanicarum Medii Aevi. Această colecție,
cuprinzînd surse primare de la sfîrșitul Imperiului Roman de Apus (circa 500) pînă la anul 1500, a fost inițiată de
politicianul reformator prusac Friedrich Karl Freiherr vom Stein în 1819. Primul volum al colecției a fost tipărit în 1826
la Hanovra. Colecția MGH are cinci mari secțiuni: I. Antiquitates. II. Diplomata. III. Epistolae. IV. Leges. V. Scriptores, și
una adițională (Necrologia). Ea conține și documente referitoare la alte popoare și națiuni: britani, cehi, francezi,
italieni, spanioli, români ș.a. MGH este susținută de instituții germane și de Academia de Științe a Austriei, iar
materialul documentar de care dispune se află la Biblioteca de Stat Bavareză (Bayerische Staatsbibliothek) din
Mü nchen, una din cele mai mari de pretutindeni.
xx. Părinți și Scriitori Bisericești (PSB), publicată din inițiativa Prea Fericitului Părinte Patriarh Justin, înce-
pînd cu anul 1979, de Editura Institutului biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, este o colecție de tălmă-
ciri în limba română (cu introducere, bibliografie și note) din operele Sfinților Părinți și scriitorilor bisericești ai Bise-
ricii Creștine dinainte de marea schismă.
Xx. Pierre Gustave Brunet – Dictionnaire des apocryphes, ou Collection de tous les livres apocryphes relatifs
à l’Ancien Testament et au Nouveau Testament, 2 vol., éditeur Jacques-Paul Migne, Le Petit-Montrouge, 1856- 1858.
Xx. A. di Berardino, F. Vial (direct.) – Dictionnaire encyclopédique du Christianisme ancien, 2 vol., Paris,
Éditions du Cerf, 1990.
Xx. Dictionnaire encyclopédique de la théologie catholique, redigé par les plus savants professeurs et doc-
teurs en théologie de l’Allemagne catholique moderne, comprenant : 1. La science de la Lettre, savoir: la philologie
biblique de l’Ancien et du Nouveau Testament, la géographie sacrée, la critique, l’herméneutique. 2. Les sciences des
Principes, savoir: l’apologétique, la dogmatique, la morale, la pastorale, les catéchèses, l’homilétique, la pédagogi-
que, la liturgique, l’art chrétien, le droit ecclésiastique. 3. La science des Faits, savoir: l’histoire de l’Église, l’archéo-
logie chrétienne, l’histoire des dogmes, des schismes, des hérésies, la patrologie, l’histoire de la littérature théolo-
gique, la biographie des principaux personnages. 4. La science des Symboles ou l’exposition comparée des doctrines
schismatiques et hérétiques et de leurs rapports avec les dogmes de l’Église catholique, la philosophie de la religion,
l’histoire des religions nonchrétiennes et de leur culte. Traduit de l’allemand par l’abbé I. Goschler, tomes I-XXV, Paris,
Gaume Frè̀ res et J. Duprey, éditeurs (premier tirage à̀ partir de 1865).
Xx. A. Vacant, E. Mangenot, Ém. Amann, Bernard Loth, Albert Michel et collab. – Dictionnaire de théologie
catholique, contenant l’exposé des doctrines de la théologie catholique, leurs preuves et leur histoire, Paris, Letou-zey
et Ané, éditeurs, 1908-1951.
Xx. Joseph Hö fer, Karl Rahner – Lexikon für Theologie und Kirche, 14 Bände, Herder Verlag, Freiburg im
Breisgau, 1957-1968.
XX. Walter Casper – Lexikon für Theologie und Kirche, 11 Bände, Herder Verlag, Freiburg im Breisgau, 1993 -
2001.
Xx. Karl Rahner, Herbert Vorgrimler – Kleines theologisches Wörterbuch, Herder Verlag, Freiburg im Breis-
gau, 1961. Version française: Petit dictionnaire de théologie catholique, French & European Pubns, 1970.
Xx. Adolf Darlapp (general editor), Karl Rahner, Cornelius Ernst, Kevin Smyth – Sacramentum mundi. An
encyclopedia of theology, 6 vol., „The Society of Biblical Literature”, London: Burns & Oates, Freiburg-New York:
Herder & Herder, 1968.
Xx. Samuel MaCauley Jackson (editor in chief) – The New Schaff-Herzog encyclopedia of religious know-
ledge, 13 vol., Funk and Wagnalls Company, New York and London, 1908-1914
xx. Frank Leslie Cross (editor) – The Oxford dictionary of the Christian Church, Oxford University Press, 1-st
edition, 1957, 2-nd edition, 1974, reprinted with revisions, 1983, 3-rd edition, 1997, revised, 2005.
xx. Marcel Viller, Ferdinand Cavallera, Joseph de Guibert, A. Derville, P. Lamarche, A. Solignac et collabo-
rateurs (plus de 1.500) – Dictionnaire de spiritualité ascétique et mystique. Doctrine et histoire, 17 tomes (45 vo-
lumes), „La Compagnie de Jésus”, Paris, Beauchesne, 1932-1995.
Xx. Adhémar D’Alè̀ s et collab. – Dictionnaire apologétique de la foi catholique, contenant les preuves de la
vérité de la religion et les réponses aux objections tirées des sciences humaines, 4-e édition, entiè̀ rement refondue,
tomes I-IV, Paris, Gabriel Beauchesne et C-ie, éditeurs, 1911-1928, Table analytique par Bernard Loth, 1931.
Xx. Fernand Cabrol, Henri Leclerq et collab. – Dictionnaire d’archéologie chrétienne et de liturgie, 15 vol.,
Paris, Letouzey et Ané, 1907-1953 (fiecare volum are 2 părți).
xx. Mgr. A. Baudrillart (Paris), Albert de Meyer (Université catholique de Louvain), coordonateurs – Dictio-
nnaire d’histoire et de géographie ecclésiastiques (DHGE), Paris, Letouzey et Ané. În 2012, tipărirea dicționarului
ajunsese la vol. 31, fascicolul 183 (în total, circa 30.000 de pagini).
Xx. Dictionnaire pratique des connaissances religieuses, sous la direction de J. Bricout, premier vicaire de
Notre Dame de Lorette à̀ Paris, tomes I-VI, Paris, Librairie Letouzey et Ané, 1925-1928.
Xx. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae – „Caracterul permanent și mobil al Tradiției”, Studii teologice, XXV/1970, nr.
3-4, pp. 149-164.
Xx. Oscar Cullmann – La tradition: problème exégétique, historique et théologique, Neuchâtel, Delachaux et
Niestlé, 1953.
b.1. ̒Ιωάννης Δαμασκηνός – Περὶ τη̃ς ̕Αγίας Τριάδος (Joannes Damascenus – De Sancta Trinitate), P.G. Migne
vol. 95, col. 9(10)A-17(18)A.
2. Βασίλειος, ̒αρχιεπίσκοπος Καισαρείας Καππαδοκίας (Βασίλειος ̕ο Μέγας) – Πρὸς τοὺς
συκοφαντου̃ντας ̕ημα̃ς, ̕ότι τρει̃ς θεοὺς λέγομεν (Basilius, archiepiscopus Cappadociensis Caesareae/Basilius Magnus
– Adversus eos qui per calumniam dicunt dici a nobis deos tres), P.G. vol. 31, col. 1487C-1496C.
– Περὶ του̃ ̕Αγίου Πνεύματος, πρὸς τὸν ̒εν ̕αγίοις ̒Αμφιλόχιον, ̒επίσκοπον ̒Ικονίου (Liber de Spiritu Sancto,
ad sanctum Amphilochium Iconii episcopum), P.G. vol. 32, col. 67A-218C.
3. ̒Ιωάννης Χρυσόστομος – Περὶ ̒ακαταλήπτου, ̒απόντος του̃ ̒επισκόπου, πρὸς ̒Ανομοίους (Joannes Chry-sostomus –
De incomprehensibili, contra Anomoeos, absente episcopo), P.G. vol. 48, col. 701-748.
4. Γεννάδιος Σχολάριος – Περὶ του̃ ̕Ενὸς ̒εν Τριάδι Θεου̃ ̕ημω̃ν καὶ πάντων τω̃ν ̒όντων, καὶ κατὰ ̒αθέων ̒ήτοι
αύτοματίστων, καὶ κατὰ πολυθέων (Gennadius Scholarius – De Deo in Trinitate Uno nostri omniumque rerum
conditore, tum adversus atheos qui ad casum cuncta referunt, tum contra polytheistas), P.G. vol. 160, col. (567)568A -
596D.
– Περὶ θείας προνοίας καὶ προορισμου̃. Λόγος α’ (De divina providentia et praedestinatione. Liber pri-
mus), P.G. vol. 160, col. 1105A-1126A.
– Πρὸς τὸν τιμιώτατον καὶ ̕οσιώτατον ̒εν μοναχοι̃ς γενναι̃ον ̒Ιωσὴφ τὸν ̒εν Θεσσαλονίκη̨, περὶ προο-
ρισμου̃ (Ad illustrem ac venerandum monachum Thessalonicensem, generosum Joseph, epistola de praedestinati-
one), P.G. vol. 160, col. (539)540B-565(566)D.
– Περὶ του̃ θείου προορισμου̃, τρίτον (De divina providentia, liber tertius), P.G. vol. 160, col. 1125B-
1138A.
– Περὶ του̃ θείου προορισμου̃, τέταρτον (De divina providentia, liber quartus), P.G. vol. 160, col. 1137B -
1150B.
– Περὶ του̃ θείου προορισμου̃, πέμπτον (De divina providentia, liber quintus), P.G. vol. 160, col. 1149C-
1156C.
5. Christian Karl Josias von Bunsen – God in history or the progress of man’s faith in the moral order of the
world. Translated from german – Gott in der Geschichte oder der Fortschritt des Glaubens an eine sittliche Weltord-
nung – by Susanna Winkworth with a Preface by Arthur Penrhyn Stanley, dean of Westminster, London, Longmans,
Green and Co., vol. I-II, 1868, vol. III, 1870.
– Outlines of the philosophy of universal history, applied to language and religion, London, Longman,
Brown, Green and Longmans, vol. I-II, 1854.
Xx. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae – Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, București, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2012.
– Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 1987, București, Editura Basi-
lica, 2013.
– „‹‹Iconomia›› în Biserica Ortodoxă”, Ortodoxia, XV/1963, nr. 2, pp. 152-186.
Xx. Cardinal Jean Daniélou – La Trinité et le mystère de l’existence, Paris, Desclée de Brouwer, 1968.
– Les anges et leur mission, d’après les Pères de l’Église, Paris, Desclée de Brouwer, 1952, reédit. 1990.
xx. Karl Rahner – The Trinity. Translated by Joseph Donceel, New York, Herder and Herder, 1970.
– Hörer des Wortes. Zur Grundlegung einer Religionsphilosophie, Mü nchen, Kö sel-Pustet Verlag, 1941.
English translation – Hearers of the Word – by Michael Richards, revised edition by J.B. Metz, New York, Herder and
Herder, 1969.
7. B. de Margerie – La Trinité Chrétienne dans l’histoire, Beauchesne, Paris, 1975.
8. Jean Daniélou – Le mystère du salut des nations, Éditions du Seuil, Paris, 1946.
́
– Essai sur le mystère de l’histoire, Éditions du Seuil, Paris, 1953.
xx. Περὶ τω̃ν ο’β’ προφητω̃ν καὶ προφητίδων (De LXXII prophetis et de prophetissis), P.G. Migne vol. 1, col.
814B-815C.
xx. Paul Evdokimov – La femme et le salut du monde, avec une préface de Olivier Clément, Paris, Desclée de
Brouwer, collection Théophanie, 1978, reédit. 1996. Traducere în limba română – Femeia și mântuirea lumii – de Ga-
briela Moldoveanu, revizie de Pr. lect. dr. Vasile Răducă, București, Asociația filantropică medicală creștină CHRISTI-
ANA, 1995.
c. 1. Εύσέβιος Πάμφιλος, Καισαρείας ̒επίσκοπος – ̒Εκκλησιαστικη̃ς ̕ιστορίας βιβλία δέκα (Eusebius Pam-
philus, Caesareae episcopus – Ecclesiasticae historiae libri decem), P.G. Migne, vol. 20, col. 45A(48B)–906(A).
2. Hermeios Sozomenos Salaminios (Sozomenus) – ̒Εκκλησιαστικὴ ̕ιστορία (Historia ecclesiastica), P.G.
Migne, vol. 67, col. 843A–1630C.
3. Theodoretos episcopos Kyrou – ̒Εκκλησιαστικη̃ς ̕ιστορίας λόγοι πέντε (Ecclesiasticae historiae libri
quinque), P.G. Migne, vol. 82, col. 881A–1280A.
8. Socrates Scholasticos – ̒Εκκλησιαστικὴ ̕ιστορία (Historia ecclesiastica), P.G. Migne, vol. 67, col. 29 – 842B.
9 Joseph Kardinal Hergenröther – Handbuch der allgemeinen Kirchengeschichte, Band I/1848, II/1849,
III/1854, Freiburg im Breisgau, Herder’sche Verlagshandlung. Fünfte verbesserte Auflage von dr. Johann Peter Kirsch,
1911.
10. Abbé René François Rohrbacher – Histoire universelle de l’Église catholique. Continuée jusqu’à nos jours
par M. l’Abbé Guillaume. Nouvelle édition avec des notes et éclaircissements d’après les derniers travaux, 14
volumes, Paris, Letouzey et Ané, éditeurs, 1870–1900.
11. John C.L. Gieseler – A compendium of ecclesiastical history, 4-th edition revised and amended. Transla-
tion from the german by Samuel Davidson. Vol. II, T & T Clark, Edinburgh, 1848.
12. U. Benigni et G. Brunner – De Romanae Ecclesiae exordiis. Fontes historici. Latine redacti vel redditi,
Miscellanea di Storia e Cultura Ecclesiastica, Roma, 1907.
Xx. Christian Karl Josias von Bunsen – a. Christianity and mankind. Their beginnings and prospects. 1. His-
torical section: Hippolytus and his age; or, the beginnings and prospects of Christianity, second edition. Vol. I – Hi-
ppolytus and the teachers of the Apostolical age. Vol. II – The life of the Christians of the Apostolical age, London,
Longman, Brown, Green and Longmans, 1854. 2. Philological section. Analecta ante-Nicaena, second edition. Vol. I –
Reliquiae litterariae, ibidem, 1854. Vol. II – Reliquiae canonicae, ibidem, 1854. Vol. III – Reliquiae liturgicae ; cum
appendicibus ad tria Analectorum volumina, ibidem, 1854.
– b. Hippolytus and his age; or, the doctrine and practice of the Church of Rome under Commodus and
Alexander Severs; and ancient and modern Christianity and divinity compared. Vol. I – The critical inquiry; in five
letters to archdeacon Hare, London, Longman, Brown, Green and Longmans, 1852. Vol. II – The philosophical re-
search, ibidem, 1852. Vol. III – The life of the ancient Church in education, baptism and worship, in government and
social relations, ibidem, 1852. Vol. IV – The apology of Hippolytus and the genuine liturgics of the ancient Church,
ibidem, 1852.
Xx. Olivier Maurice Clément – L’Église orthodoxe, Paris, Presses Universitaires de France (P.U.F.), 1961; ré-
imprim., 1965, 1985, 1991, 1995, 1998, 2002. English version – The Church of Orthodoxy (Religions of Humanity),
Chelsea House Publications, 2002.
Xx. Cardinal Jean Daniélou, Henri Marrou – Nouvelle histoire de l’Église. I. Dès origines à Saint Grégoire le
Grand, Éditions du Seuil, Paris, 1963.
Xx. Jean Daniélou – L’Église des Apôtres, Éditions du Seuil, Paris, 1970.
Xx. Pr. Prof. Liviu Stan – „Succesiunea apostolică”, Studii teologice, nr. 5-6/1955, pp. 305-323, București,
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
Xx. Pr. Prof. Grigorie T. Marcu – „Ideea de sinodalitate și prioritate apostolică în Noul Testament”, Studii
teologice, XXVI/1974, nr. 7-8, pp. 522-532.
– „Mărturii documentare de procedură sinodală în cartea Faptelor Apostolilor”, Ortodoxia, IX/1957, nr.
3, pp. 429-437.
Xx. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae – „Natura sinodicității”, Studii teologice, XXIX/1977, nr. 9-10, pp. 605-614.
Xx. John Meyendorff – The primacy of Peter. Essays in eclesiology and the early Church, revised edition,
Crestwood, New York, SVS Press & Bedfordshire, Faith Press, 1974.
Xx. Olivier Maurice Clément – Byzance et le Christianisme, Paris, Presses Universitaires de France, 1964.
– L’essor du Christianisme oriental, Paris, Presses Universitaires de France, 1964.
Xx. John Meyendorff – L’Église orthodoxe hier et aujourd’hui, 2-e édition revue, Paris, Édit. du Seuil, 1969.
– Rome, Constantinople, Moscow. Historical and theological studies, Crestwood, New York, SVS Press,
1996.
Xx. Jean Daniélou, Jean Honoré, Paul Poupard – Le catholicisme: hier, demain, Buchet-Chastel, Paris, 1974.
Xx. Beda Venerabilis – Historia ecclesiastica, în P.L. Migne, vol. 95, col. 23D–290C.
– Historia ecclesiastica gentis Anglorum. Ad fidem codicum manuscriptorum recensuit Josephus Ste-
venson, Londini, sumptibus Societatis, 1838.
Xx. R.P. dom Fernand Cabrol – L’Angleterre chrétienne avant les Normands, deuxiè̀ me édition, Paris, Li-
brairie Victor Lecoffre, J. Gabalda et C-ie, 1909.
Xx. Nicolae Iorga – Istoria Bisericii românești și a vieții religioase a românilor, Vălenii-de-Munte, Tipografia
Neamul Românesc, volumul I-iu, 1908, volumul al II-lea, 1909.
d. Xx. S. Baring-Gould – The origin and development of religious belief. Part I – Polytheism and monotheism.
Part II – Christianity, new edition, London, Longmans, Green and Co., 1892.
Xx. Paul Evdokimov – L’Orthodoxie, Delachaux et Niestlé SA, Neuchâtel, Switzerland, 1965; reedit., Descleé
de Brouwer, Paris, 1990. Traducere în limba română – Ortodoxia – de arhiereu Irineu Ioan Popa, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996.
– La connaissance du Dieu selon la tradition orientale. L’enseignement patristique, liturgique et icono-
graphique, Paris, Descleé de Brouwer, 1988.
Xx. Cardinal Jean Daniélou – Théologie du judéo-christianisme, Paris, Desclée de Brouwer, 1958.
– Les symboles chrétiens primitifs, Paris, Éditions du Seuil, 1951. Traducere în limba română – Simbolu-
rile creștine primitive – de Anca Oprić și Eugenia Arjoca Ieremia, Timișoara, Editura AMARCORD, 1998.
Xx. R.P. Testa – Il simbolismo dei Giudei-Cristiani, Gerusaleme, Tipografia P.P. Francescani, 1962.
Xx. John Meyendorff – Byzantine theology. Historical trends and doctrinal themes, 2-nd edition, 2-nd prin-
ting with revisions, Fordham University Press, 1983.
Xx. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae – „Noțiunea dogmei”, Studii teologice, XVI/1961, nr. 9-10, pp. 534-571.
– Teologia dogmatică ortodoxă (pentru institutele teologice), 3 vol., București, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, reedit., 2010. Traducere în limba germană – Orthodoxe Dogmatik –
de Hermann Pitters, Benziger Verlag, vol. 1 (introducere de Jürgen Moltmann), 1985, vol. 2, 1990, vol. 3, 1993.
Xx. Mitropolit Irineu Mihălcescu – Teologia luptătoare, ediția a II-a, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor,
1994.
Xx. Paul Evdokimov – L’art de l’icône, théologie de la beauté, Paris, Desclée de Brouwer, 1970.
– L’art modern ou la Sophia désaffectée, edition online, janvier, 2015.
Xx. Léonid Uspensky – Théologie de l’icône dans l’Église orthodoxe, Paris, Éditions du Cerf, 1982. Traducere
în limba română – Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă – și studiu introductiv de Teodor Bakonsky, București, Editu-
ra Anastasia, 1994.
Xx. Павел Флоренский (Pavel Florenski) – Собрание сочинений – I, Статьи по Исскуству, YMCA-PRESS,
Paris, 1985. Traducere în limba română – Iconostasul – și cronologie de Boris Buzilă, București, Fundația Anastasia,
1994.
Xx. Ioan Gh. Savin – Iconoclaști și apostați contemporani, București, Editura Anastasia, 1995.
Xx. Adolf von Harnack – History of Dogma. Translated from the third german edition by Neil Buchanan,
seven volumes: I/1894, II/1896, III/1897, IV/1898, V/1898, VI/1899, VII/1899, London, Williams & Norgate.
Xx. Card. Jean Daniélou – Histoire des doctrines chrétiennes avant Nicée. I. Théologie du judéo-christia-
nisme, Paris, Desclée, 1958, reédit. 1964. II. Message évangélique et culture hellénistique aux II-ème et III-ème siècles,
Paris, Desclée, 1961, reédit. 1990. III. Les origines du christianisme latin, Paris, Les Éditions du Cerf, 1978.
Xx. Oscar Cullmann – Les premières confessions de foi chrétiennes, Paris, Presses Universitaires de France
(P.U.F.), 1943.
– Die ersten christlichen Glaubenbekenntnisse. Aus dem französischen übersetzt von Hans Schaffert,
Zürich, Evangelischer Verlag, 1943.
13. Franciscus Xaverius Funk (Franz Xaver von Funk) – Didascalia et Constitutiones Apostolorum. Volumen I:
Textus, volumen II: Testimonia et Scripturae propinquae, Paderbornae, in Libraria Ferdinandi Schoeningh, 1905.
14. Heinrich Joseph Dominicus Denzinger – Enchiridion symbolorum, definitionum et declarationum de re-
bus fidei et morum. Editio undecima quam paravit Clemens Bannwart S.J., Friburgi Brisgoviae, B. Herder typogra-phus
editor pontificus, 1911. Traducere în limba franceză: Symboles et définitions de la Foi catholique, Éd. du Cerf, Paris,
1997.
– Ritus orientalium coptorum, syrorum et armenorum in administrandis sacramentis: ex Assemanis,
Renaudotio, Trombellio aliisque fontibus authenticis collectos, prolegomenia notisque criticis et exegeticis instructos,
concurrentibus nonnullis theologis ac linguarum orientalium peritis, Würzburg, typis et sumptibus Stahelianis, 1863;
Graz, Akademische Druck – und Verlagsanstatt, 1961.
15. Giovanni Domenico Mansi – Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio. Vol. 1–31, Florentiae,
Venetiis, 1759–1798; vol. 32–34 (Supplementa, din ediția lui P. Labbeus), 1728–1733; vol. 35 (Mansi Supplementa ad
Labbeum), 1748–1753; vol. 36–53 (Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio continuata curantibus J.B.
Martin et L. Petit, Parisiis, H. Wetter, 1901–1927).
Xx. V. Grumel – Les regestes des actes du Patriarcat de Constantinople (jusqu’ à 1.043), 1 vol. (2 fascicu-
les), Kadikö y–Istanbul, 1932-1936.
Xx. H. von der Hardt – Magnum oecumenicum Constantiense concilium, 6 Bände, Frankfurt–Leipzig, 1696 -
1700, Indices, 1742.
Xx. Δόγματα ̒ορθόδοξα ̕άπερ ̒εξέθεντο οί ̕άγιοι ̒Απόστολοι καὶ πάντες οί ̕άγιοι Πατέρες, καὶ οίκουμενικοί
διδάσκαλοι (Dogmata orthodoxa quae exposuerunt sancti Apostoli omnesque sancti Patres atque oecumenici
Doctores), P.G. Migne vol. 98, col. 1229A-1240B.
xx. Εύθύμιος Ζιγαβηνός – Είς τὸ ̕άγιον σύμβολον (Euthymius Zigabenus – Expositio symboli. In sanctum
symbolum), P.G. vol. 131, col. 9A-20B.
xx. Chronicon Paschale. Ad exemplar Vaticanum recensuit Ludovicus Dindorfius (Bonnae, impensis Ed.
Weberi, MDCCCXXXII), P.G. Migne, vol. 92, col. 69-100C.
xx. Φώτιος, πατρίαρχος Κωνσταντινουπόλεως – Syntagma canonon, P.G. Migne vol. 104, col. 441A-(975)
976A.
– ̒Εξήγησις τω̃ν ̕ιερω̃ν καὶ θείων κανόνων. Νομοκανών (Expositio sacrorum divinorumque canonum.
Nomocanon), P.G. vol. 104, col. (975)976B-1217(1218)B.
– ̒Ερωτήματα δέκα σύν ̒ίσαις ται̃ς ̒αποκρίσεσι (Interrogationes decem cum totidem responsionibus),
P.G. vol. 104, col. (1219)1220A-1232A.
Xx. Θεοδόρου Διακόνου του̃ ̒επιλεγομένου Βαλσάμων τω̃ν ̒Εκκλησιαστικω̃ν Διατάξεων συλλογή (Theodori
Diaconi cognomento Balsamonis Ecclesiasticarum Constitutionum collectio). Συναγωγὴ τω̃ν είρημένων ̒εν τω̨̃ Κώδικι,
καὶ τοι̃ς Διγέστοις, καὶ Νεαραι̃ς Διατάξεσι, περὶ ̒επισκόπων, καὶ κληρικω̃ν, καὶ μοναχω̃ν, καὶ πραγμάτων εύαγω̃ν, ̒έτι
δὲ καὶ ̒Ιουδαίων καὶ αίρετικω̃ν (Collectio expositorum in Codice, et Digestis, et Novellis Constitutionibus, de episcopis,
et clericis, et monachis, et rebus sacris, atque etiam de Judaeis et haereticis), în P.G. Migne, vol. 138, col. 1077–1336.
17. Theodori Balsamonis, Zonarae, Aristeni in Canones SS Apostolorum, conciliorum et in Epistolas cano-
nicas SS Patrum commentaria, în P.G. Migne vol. 137, col. 35–1496, vol. 138, col. 9–950.
Xx. Edictum Mediolanense (Constantini Magni imperatoris; A.D. 313), în: Lactantius – De mortibus perse-
cutorum, P.L. Migne, vol. 7, col. 267B–270B (v. și Opera, vol. II, ed. Fritzsche, Leipzig, 1844, pp. 288-289); Eusebius
Caesariensis – Historia ecclesiastica, P.G. Migne, vol. 10, cap. 5, col. 880B–885A.
́́
e. xx. ̕Ο ̕άγιος Είρηναι̃ος, ̒επίσκοπος Λουγδούνου καὶ μάρτυρ – ̒Ελεγχος καὶ ̒ανατροπὴ τη̃ς ψευδωνύμου
γνώσεως, βιβλία πέντε (Sanctus Irenaeus, episcopus Lugdunensis et martyr – Detectio et eversio falso cognominatae
agnitionis seu contra haereses, libri quinque), P.G. Migne vol. 7, col. 433-1224C.
– Appendix ad Irenaei libros contra haereses, continens gnosticorum, quorum meminit sanctus martyr,
fragmenta, P.G. vol. 7, col. 1263C-1322A.
xx. ̒Ωριγένης (Origenes) – Περὶ ̒αρχω̃ν, libri quattuor, interprete Rufino Aquileiensi presbytero, P.G. vol. 11,
col. 111A-414A: Prologus, col. 111A-114B. Libri I-IV, col. 115A-414A.
xx. ̒Ιουστινιανὸς βασιλεύς – Λόγος του̃ εύσεβεστάτου ̕ημω̃ν μασιλέως ̒Ιουστινιανου̃, καταπεμφθεὶς πρὸς
Μηννα̃ν τὸν ̕αγιώτατον καὶ μακαριώτατον ̒αρχιεπίσκοπον τη̃ς εύδαίμονος πόλεως καὶ πατριάρχην, κατὰ ̒Ωρι-γένους
του̃ δυσσεβου̃ς, καὶ τω̃ν ̒ανοσίων αύτου̃ δογμάτων (Justinianus imperator – Tractatus piissimi imperatoris Justiniani
missus ad Mennam sanctissimum et beatissimum archiepiscopum felicis urbis et patriarcham, adversus impium
Origenem et nefarias ejus sententias), P.G. vol. 86/I, col. 945(946)D-993(994)B.
xx. H.G. Opitz – Athanasius Werke 3.1. Urkunden zur Geschichte des Arianischen Streites, Berlin–Leipzig,
1934-1935.
xx. Athanasius, archiepiscopus Alexandriae – ̒Εκ ́ θεσις πίστεως (Expositio fidei), P.G. Migne vol. 252, col.
199-208A.
– ̒Επιστολὴ ̕ότι ̕η ̒εν Νικαία̨ σύνοδος ̕εωρακυι̃α τὴν πανουργίαν τω̃ν περὶ Εύσέβιον, ̒εξέθετο πρε-πόντως
καὶ εύσεβω̃ς κατὰ τη̃ς ̒Αρειανη̃ς αίρέσεως τὰ ̕ορισθέντα (Epistola quod Nicaena synodus, perspecta Eusebi-anorum
calliditate, congruenter et pie quae adversus Arianam haeresim decreta sunt ediderit), P.G. 252, col. 415A- 476C.
– Λόγος κατὰ ̕Ελλήνων (Oratio contra gentes), P.G. vol. 252, col. 3A-96C.
– ̒Απολογητικὸς κατὰ ̒Αρειανω̃ν (Apologia contra Arianos), P.G. vol 252, col. 247A-410B.
– Historia Arianorum ad monachos usque ad annum 357 (initio mutila; graece et latine), P.G. vol. 252,
col. 695A-796C.
xx. Alexandrus, episcopus Alexandriae – Epistolae de Ariana haeresi deque Arii depositione: I. ̒Επιστολὴ
πρὸς ̒Αλέξανδρον ̒επίσκοπον Κωνσταντινουπόλεως (Epistola ad Alexandrum Constantinopolitanum), P.G. vol. 18, col.
547A-572A. II. Τοι̃ς ̒αγαπητοι̃ς καὶ τιμιωτάτοις συλλειτουργοι̃ς ̕απανταχου̃ τη̃ς καθολικη̃ς ̒Εκκλησίας (Charissimis
honoratissimisque ubique Ecclesiae catholicae comministris), P.G. vol. 18, col. 571A-582B. III. Καθαίρεσις ̒Αρείου
(Depositio Arii; apud Athanasium), P.G. vol. 18, col. 581B-584A.
xx. ̕Ο ̕άγιος ̒Επιφάνιος, ̒επίσκοπος Κωνσταντείας τη̃ς Κύπρου – Κατὰ αίρέσεων ̒ογδοήκοντα τὸ ̒επικληθὲν
Πανάριος είτ’ ου̃ν Κιβώτιος (Sanctus Epiphanius Constantiae, quae in Cypro est, episcopus – Adversus octoginta
haereses opus, quod inscribitur Panarium sive Arcula), P.G. vol. 41, col. 173A-1200A, vol. 42. col. 9A-773(774)B.
– ̒Ανακεφαλαίωσις (Anacephalaeosis sive eorum quae in Panario dicta sunt summa comprehensio), P.G.
vol. 42, col. 833A-885(886)D.
– ̒Αγκύρωτος. Περιοχὴ λόγου (Ancoratus), P.G. vol. 43, col. (11)12A-236D.
f. xx. Βασίλειος ̕ο Μέγας, Γρηγόριος ̕ο Θεόλογος (Basileius Magnus, Gregorius Theologus) – Expositio de
sancta et orthodoxa fide, P.G. vol. 30, col. 831D-836A.
xx. ̕Ο ̕άγιος ̒Επιφάνιος, ̒επίσκοπος Κωνσταντείας τη̃ς Κύπρου – Σύντομος ̒αληθὴς λόγος περὶ πίστεως
καθολικη̃ς καὶ ̒αποστολικη̃ς ̒Εκκλησίας (Sanctus Epiphanius Constantiae, quae in Cypro est, episcopus – Brevis ac vera
expositio fidei catholicae et apostolicae Ecclesiae), P.G. vol. 42, col. 773C-832D.
xx. Γρηγόριος ̕ο Θεόλογος – Λόγος κ’ περὶ δόγματος καὶ καταστάσεως ̒επισκόπων (Oratio XX de dogmate
et constitutione episcoporum), P.G. vol. 35, col. 1065A-1082.
xx. Βασίλειος ̕ο Μέγας, ̒αρχιεπίσκοπος Καισαρείας Καππαδοκίας – ̒Αρχὴ τω̃ν ̒ηθικω̃ν (Initium
moralium). ̕Οροι ́ π’ (Regulae LXXX). P.G. vol. 31, col. 699B-870C. Index moralium, col. 691D-700A.
– ̒Ασκητικαὶ διατάξεις πρὸς τοὺς ̒εν κοινοβίω̨ καὶ κατάμονας ̒ασκουν̃τας (Constitutiones asceticae, ad
eos qi simul aut solitarie vivunt), P.G. vol. 31, col. 1321A-1428C.
– Πρὸς τοὺς νέους, ̕όπως ̒ὰν ̒εξ ̕Ελληνικω̃ν ̒ωφελοι̃ντο λόγων (Ad adolescentes, quomodo possint ex
gentilium libris fructum capere), P.G. vol. 31, col. 563C-590A.
Xx. Theodosiani libri XVI cum Constitutionibus Sirmondianis et leges novellae ad Theodosianum pertinen-
tes. Consilio et auctoritate Academiae litterarum Regiae Borussicae ediderunt Theodorus Mommsen et Paulus M.
Meyer, volumen I/1, I/2 et II, Berolini apud Weidmannos, 1904-1905.
Xx. Codex Theodosianus. Le Code Théodosien. Texte latin d’après l’édition de Mommsen (1904). Introduc-
tion par Pierre Jaillette, traduction par Sylvie Crogiez-Pétrequin et al., Turnhout Brepols, Belgium, 2009.
Xx. William K. Boyd – The ecclesiastical edicts of the Theodosian Code, „Studies in history, economics and
public law” edited by the Faculty of the political science of Columbia University, volume XXIV, number 2, New York,
The Columbia University Press, 1905.
Xx. Justiniani imperatoris – Novellae ad religionem pertinentes, P.L. Migne, vol. 72, col. 921D–1110D.
– Corpus Juris Civilis Romani, in quo Institutiones, Digesta ad codicem Florentinum emendata, Codex
item et Novellae, nec non Justiniani Edicta, Leonis et aliorum imperatorum Novellae, Canones Apostolorum, Feudo-
rum libri, Leges XII Tabb., et alia ad jurisprudentiam ante-Justinianeam pertinentia scripta cum optimis quibusque
editionibus collata, exhibentur..., editio nova, tomus I-V, Neapoli ad januarum Mirelli bibliopolam, ex typographia
Orsiniana, 1828.
– Corpus Juris Civilis. Editio stereotypa, Berolini apud Weidmannos. Volumen prius, 1872: Institutio-
nes, recognovit Paulus Krueger; Digesta, recognovit Theodorus Mommsen. Volumen secundum, 1892: Codex Justini-
anus, recognovit Paulus Krueger. Volumen tertium, 1895. Novellae, recognovit Rudolfus Schoell, opus Schoellii mor-
te interceptum absolvit Guilelmus Kroll.
– Pandectes de Justinien, mises dans un nouvel ordre, avec les Lois du Code et les Nouvelles qui con-
firment, expliquent ou abrogent le droit des Pandectes, par R.J. Pottier, traduites par M. De Bréard-Neuville, Paris,
Imprimerie de Dondey-Dupré, tomes I–XXIV, 1817-1823.
– Institutionum sive Elementorum libri quattuor, with introductions, commentary and excurses by J.B.
Moyle, D.C.L., third edition, Oxford at the Clarendon Press, 1896.
– Confessio rectae fidei adversus tria capitula, P.G. vol. 86/I, col. 993(994)C-1035(1036)B.
– Τύπος του̃ βασιλέως ̒Ιουστινιανου̃ πρὸς τὴν ̕αγίαν σύνοδον περὶ Θεωδόρου του̃ Μοψουεστίας καὶ
τω̃ν λοιπω̃ν (Justiniani imperatoris ad sanctam synodum epistola de Theodoro Mopsuesteno et reliquis), P.G. vol. 86/I,
col. 1035(1036)B-1041(1042)D.
– Justiniani imperatoris epistola adversus nonnullos impium Theodorum atque iniqua ejus dogmata, et
epistolam hanc dictam, nec non Theodori libros contra catholicam fidem, scriptis propugnantes, P.G. vol. 86/I, col.
1041(1042)-1095(1096)B.
– ̕Η διάταξις ̒Ιουστινιανου̃ βασιλέως κατὰ ̒Ανθίμου, Σευήρου, Πέτρου καὶ Ζωάρα (Constitutio sacra
Justiniani imperatoris contra Anthimum, Severum, petrum et Zoaram), P.G. vol. 86/I, col. 1095(1096)-(1103)1104B.
– Tractatus contra Monophysitas (ad monachos qui sunt in nono Alexandriae), P.G. vol. 86/I, col.
(1103)1104A-1145(1146)C.
– ̒Εκ τη̃ς πρὸς Ζώϊλον τὸν ̕αγιώτατον πατριάρχην ̒Αλεξανδρείας δογματικη̃ς ̒επιστολη̃ς (Ex epistola
dogmatica ad Zoilum Alexandriae sanctissimum patriarcham), P.G. vol. 86/I, col. 1145(1146)D-1149(1150)A.
Xx. Renuntiatio haereticorum Armeniorum, P.G. Migne vol. 1, col. 864D-872A (variorum notae).
Xx. Formula abjurationis Athinganorum, P.G. vol. 106, col. 1333B-1336B.
g1. Xx. Joannes Damascenus (sec. VIII) – Expositio et declaratio fidei (traducere latină după originalul arab),
P.G. Migne vol. 95, col. 417A-438C.
xx. Nicetas Acominatus Choniates (sec. XII-XIII) – Thesaurus fidei orthodoxae, libri I-V graece, P.G. vol. 139,
col. 1091-1444, libri VI-XXVII latine (cum fragmentis graece et latine), P.G. vol. 140, col. 9-284.
Xx. Εύθύμιος Ζιγαβηνός – Πανοπλία δογματικὴ ̒Αλεξίου βασιλέως του̃ Κομνήνου περιέχουσα ̒εν συνόψει
τὰ τοι̃ς μακαρίοις καὶ θεοφόροις Πατράσι συγγραφέντα, είς τάξιν δὲ καὶ διεσκεμμένην ̕αρμονίαν παρὰ Εύθυμίου
μοναχου̃ του̃ Ζιγαβηνου̃ τεθέντα, ̒επὶ ̒ανατροπη̨̃ καὶ καταφθορα̨̃ τω̃ν δυσσεβεστάτων δογμάτων τε καὶ διδαγμάτων
τω̃ν ̒αθέων αίρεσιαρχω̃ν, τω̃ν κακω̃ς κατὰ τη̃ς ̕ιερα̃ς αύτω̃ν θεολογίας λυττησάντων ( ̒αφιερωθει̃σα ̒επὶ του̃
εύσεβεστάτου, ̕υψηλοτάτου καὶ θεοστέπτου αύθέντου καὶ ̕ηγεμόνος πάσης Ούγγροβλαχίας κυρίου κυρίου ̒Ιωά-
ννου Κωνσταντίνου Μπασσαράμπα βοεβόδα του̃ Μπραγκοβάνου, τω̨̃̃ ̒εκλαμπροτάτω̨̃ καὶ σοφωτάτω̨̃ υίω̨̃̃ αύτου̃
κυρίω̨̃ κυρίω̨̃ Στεφάνω̨̃ βοεβόδα̨̃ τω̨̃̃ Μπραγκοβάνω̨̃, παρὰ του̃ πανιερωτάτου καὶ λογιωτάτου μητροπολίτου Δύστρας
κυρίου κυρίου ̒Αθανασίου, ου̃ καὶ τοι̃ς ̒αναλώμασι νυ̃ν πρω̃τον τετύπωται παρὰ τω̨̃̃ πανιερωτάτω̨̃, λογιωτάτω̨̃ καὶ
θεοπροβλήτω̨̃ μητροπολίτη̨̃ Ούγγροβλαχίας κυρίω̨̃ κυρίω̨̃ ̒Ανθίμω̨̃, τω̨̃̃ ̒εξ ̒Ιβηρίας, ̒επιμελεία̨̃ καὶ διορθώ́σει Μη-
τροφάνους ̕ιερομονάχου Γρηγορα̃ του̃ ̒εκ Δωδώνης. ̒Εν τη̨̃̃ ̕αγιωτάτη̨̃ Μητροπόλει τη̨̃̃ ̒εν τω̨̃̃ τη̃ς Ούγγροβλαχίας
Τεργοβύστω̨̃, ̒εν ̒έτει ̒απὸ θεογονίας χιλιοστω̨̃̃ ̕επτακοσιοστω̨̃̃ δεκάτω̨̃, κατὰ μη̃να Μαΐου), P.G. vol. 130, col. 9 -1261.
Xx. Γρηγόριος Παλαμα̃ς (Gregorius Palamas; sec. XIV) – ̕Ομολογία τη̃ς ̒ορθοδόξου πίστεως, ̒εκτεθει̃σα
παρὰ του̃ ̕ιερωτάτου μητροπολίτου Θεσσαλονίκης κυρίου Γρηγορίου Παλαμα̃, P.G. vol. 151, col. 763D-768C.
– Tomi synodici tres in causa Palamitarum: I. Συνοδικὸς τόμος γεγραμμένος ̒επὶ
ται̃ς ̒εξελεγξάσαις ̒αλλὰ καὶ ̕η σύγκλητος καὶ οί καθολικοὶ παρη̃σαν τω̃ν ̕Ρωμαίων κριταί, προκαθημένου καὶ του̃
θειοτάτου βασιλέως ̕εως ου̃ περιη̃ν, P.G. Migne vol. 151, col. 679A–692D. II. Τόμος συνοδικὸς κατὰ
Προχόρου, ̕ιερομονάχου του̃ Κυδώνη του̃ φρονήσαντος τὰ Βαρλαὰμ καὶ ̒Ακινδύνου’ ̒εξ ου̃ δείκνυται ού
μόνη ̕η α ̕ γιότης του̃ Παλαμα̃, α̒ λλ’ ̕ότι καὶ συνοδικω̃ς ̕ωρίσθη γίνεσθαι ̒εν τη̨̃ ̒Εκκλησία̨ κατ’ ̒έτος τὴν μνήμην αύτου̃,
P.G. Migne vol. 151, col. 693A–716C. III. Τόμος συνοδικὸς εκτεθεὶς παρὰ τη̃ς θείας καὶ ̕ιερα̃ς συνόδου τη̃ς
συγκροτηθείσης κατὰ τω̃ν φρονούντων τὰ Βαρλαὰμ τε καὶ ̒Ακινδύνου ̒επὶ τη̃ς βασιλείας τω̃ν εύσεβω̃ν καὶ ορθοδόξων
βασιλέων ̕ημω̃ν Καντακουζηνου̃ καὶ Παλαιολόγου, P.G. Migne, vol. 151, col. 717A –770D.
xx. Θεόδωρος ̒Αβουκαράς, τω̃ν Καρω̃ν ̒επίσκοπος – Contra haereticos Judaeos et Saracenos varia opus-
́ ́ πέντε ̒εχθροὺς ̒έχομεν, ̒εξ ̕ω̃ν ̕ημα̃ς ̕ο Σωτὴρ ̒ελυτρώσατο. Κατὰ πευ̃σιν καὶ ̒απόκρισιν (Theodorus Abucara,
cula. ̕Οτι
episcopus Carum – De quinque inimicis, a quibus nos Christus homo factus liberavit. Per interrogationem et res-
ponsionem), P.G. vol. 97, col. 1461A-1601(1602)B.
xx. Λέων αύτοκράτωρ, ̒επικληθεὶς φιλόσοφος (Leo imperator augustus, cognomento philosophus) – Ad
Omarum Saracenorum regem de fidei Christianae veritate et mysteriis et de variis Saracenorum haeresibus et blas-
phemiis epistola, P.G. vol. 107, col. 315A-324B.
xx. Εύθύμιος Ζιγαβηνός – Διάλεξις Χριστιανου̃ καὶ ̒Ισμαηλίτου δι’ ̒ερωταποκρίσεων περὶ τη̃ς ̒αμωμήτου
πίστεως τω̃ν Χριστιανω̃ν (Euthymius Zigabenus – Dialogus Christiani cum Ismaelita per interrogationes et responsi-
ones de irreprehensibili Christianorum fide), P.G. vol. 131, col. 37-40B.
xx. Incertus auctor – Christianae fidei confessio, facta Saracenis, P.G. vol. 154, col. (1151)1152B-1169
(1170)A.
xx. ̕Ο μακαριώτατος Συμεών, ̒αρχιεπίσκοπος Θεσσαλονίκης – Διάλογος ̒εν Χριστω̨̃ κατὰ πασω̃ν τω̃ν αίρέ-
σεων καὶ περὶ τη̃ς μόνης πίστεως του̃ Κυρίου καὶ Θεου̃ καὶ Σωτη̃ρος ̕ημω̃ν ̒Ιησου̃ Χριστου̃, (τω̃ν ̕ιερω̃ν τελετω̃ν τε καὶ
μυστηρίων πάντων τη̃ς ̒Εκκλησίας, ούδὲν αύτου̃ ̒ίδιον κεκτημένος, ̒αλλ’ ̒εκ τω̃ν ̕αγίων Γραφω̃ν, καὶ τω̃ν
Πατέρων ̒ερανισθεὶς αύτω̨̃ καὶ συντεθεὶς κατὰ δύναμιν, ̒απολογίας διδοὺς ̕εκάστω̨ τω̃ν κατὰ καιροὺς ̒ηρωτηκότων) –
[Beati-ssimus Symeon archiepiscopus Thessalonicensis – Dialogus in Christo adversus omnes haereses et de sola fide
Domi- ni et Dei et Salvatoris nostri Jesu Christi, (necnon de sacris ritibus et singulis Ecclesiae mysteriis, cujus auctor
nihil de suo addidit, sed omnia e Sacris Scripturis et patribus quaeritando collegit et pro viribus composuit respondens
ad sin-gulos pro tempore interrogantes)], P.G. vol. 155, col. 33(34)A-(175)176C.
– ̕Ερμηνεία συνοπτικὴ κατὰ δύναμιν είς τὸ τη̃ς ̒ορθοδόξου καὶ ̒αμωμήτου ̕ημω̃ν πίστεως τω̃ν Χριστιανω̃ν
θει̃ον καὶ ̕ιερὸν Σύμβολον (Succinta quantum licuit expositio divini et sacri Symboli rectae et sincerae fidei nostrae),
P.G. vol. 155, col. (751)752A-801(802)D.
– ̒Έκθεσις ̒αναγκαιοτάτη περὶ τω̃ν του̃ ̕ιερου̃ Συμβόλου ̕ρήσεων ̕όθεν συνελέγησαν, καὶ κατὰ τίνων αυ̃ται
συγκείμεναί είσιν (Expositio utilissima de sacri Symboli vocibus et dictis ex quibus Sanctae Scripturae locis collecta et
adversus quos composita fuerint), P.G. vol. 155, col. (803)804A-817(818)C.
– Περιεκτικὰ ̕ως δυνατὸν τη̃ς μόνης τω̃ν Χριστιανω̃ν ̕ημω̃ν πίστεως κεφάλαια δώδεκα ̕άπερ τινες ̒αρθρα
καλου̃σι τη̃ς πίστεως, σαφέστερον συντεθέντα παρὰ του̃ μακαρίου ̒αρχιεπισκόπου Θεσσαλονίκης Συμεὼν καὶ ̕ότι
ταυ̃τα περιέχει τὸ θει̃ον Σύμβολον’ καὶ περὶ τω̃ν περιεκτικω̃ν ̒αρετω̃ν (Capita sive, ut ab aliis appellantur, articuli
duodecim fidem unicam nostram Christianorum quantum fas est fieri complectentes, perspicue exposita a beato ar-
chiepiscopo Thessalonicensi Symeone et quod eadem capita in divino Symbolo comprehendantur, et de virtutum co-
mmendatione quam eadem fides continet), P.G. vol. 155, col. (819)820A-829(830)B.
xx. Γεννάδιος Σχολάριος, πατρίαρχος Κωνσταντινουπόλεως (Gennadius Scholarius, Patriarcha Constanti-
nopolitanus; sec. XV) – Expositio litterarum quae in sepulchro Constantini Magni inscriptae erant (inscripția preves-
tea apariția, la o anume dată, a ismaeliteanului Moamed, cuceritorul Constantinopolului), P.G. vol. 160, col. (767)
768C-773(774)A.
– Βιβλίον σύντομον τε καὶ σαφὲς περὶ τινω̃ν κεφαλαίων τη̃ς ̕ημετέρας πίστεως, περὶ ̕ω̃ν ̕η διάλεξις
γέγονε μετὰ ̒άμοιρα του̃ Μαχουμέτου˙ ̕ο καὶ ̒επιγέγραπται „Περὶ τη̃ς ̕οδου̃ τη̃ς σωτηρίας ̒ανθρώπων”. ̒Ερωτα̨̃ ̕ο
Του̃ρκος, ̕ο δὲ Πατριάρχης ̒αποκρίνεται (Sermocinatio brevis et sapiens de nonnulis capitibus fidei nostrae de quibus
disputavit cum amera Machumetis; quae etiam inscribitur „De via salutis humanae”. Interrogat Turcus, respondet
Patriarcha), P.G. Migne, vol. 160, col. (319)320A–332C.
– ̕Ομιλία περὶ τη̃ς ̒ορθη̃ς καὶ ̒αληθου̃ς πίστεως τω̃ν Χριστιανω̃ν διαλεχθει̃σα πρὸς τοὺς σοφιστὰς
Πέρσας τω̃ν ̒Αγαρηνω̃ν, προτροπη̨̃ του̃ μεγάλου αύθέντου, ̒έμπροσθεν αύτου̃. ̒Ερωτηθεὶς δὲ παρ’ αύτου̃, „Τί πισ-
τεύετε υ̕ μει̃ς οί Χριστιανοί;”, ούτως ̒απεκρίνατο (De Christianorum recta et vera fide homilia ad sapientes Persas
Agarenorum hortatu magni Sultani et ipso praesente dicta. Interrogatus enim ab eo, „Quid creditis vos, Christiani?”,
in hunc modum respondet), P.G. Migne, vol. 160, col. 333A–352A.
– ̕Υπὲρ είρήνης, καὶ βοηθείας τη̨̃ πατρίδι παράκλησις πρὸς τὴν ̒ανατολικὴν σύνοδον ̒εν Φλορεντία̨ (De
pace, deque ferendo patriae auxilio adhortatio ad synodum orientalem Florentiae), P.G. vol. 160, col. 385(386)B -
405(406)A.
– Λόγος πρω̃τος πρὸς τὴν ̒εν Φλορεντία̨ οίκουμενικὴν σύνοδον ̕υπὲρ είρήνης˙ ̕ότι δογματικὴν ̕ένωσιν
δει̃ ποιει̃ν, ούκ είρήνην οίκουμενικήν, ̕ως τινες βούλονται˙ καὶ τίς ̒εστιν αύτη (Oratio prima ad Synodum
oecumenicam Florentinam de pace. Quod facienda sit unio dogmatica, et non pax, quae praesenti rerum statui sit
profutura, ut quidam volunt, et quaenam ea sit), P.G. vol. 160, col. 405(406)B-437(438)D.
– Λόγος δεύτερος, ̒εν ̕ω̨̃ ̒αναιρει̃ται τὰ κωλύματα τη̃ς τοιαύτης είρήνης (Oratio secunda, in qua hujus
modi pacis impedimenta tolluntur), P.G. vol. 160, col. (439)440A-476C.
– Λόγος τρίτος, ̒εν ̕ω̨̃ τίθεται τὰ ποιήσοντα τὴν τοιαύτην είρήνην (Oratio tertia, in qua exponuntur ea
per quae pax hujusmodi confici possit), P.G. vol. 160, col. (475)476D-524C.
– Πρὸς τινα τω̃ν φίλων ̒ερωτήσαντα περὶ τη̃ς του̃ Μακαρίου Θεοδώρου του̃ γραπτου̃ ̕ρήσεως ̒αφ’ ̕ης̃
οί ̒Ακινδινιασταὶ θορυβου̃σιν. ̒Ετι ́ δὲ καὶ περὶ ̕ω̃ν καὶ αύτοὶ σοφίζονται περί του̃ ̕αγίου Πνεύματος, P.G. vol. 160, col.
649A-664D.
– Epistola ad Joannem Comnenum imperatorem Trapezuntinum libro de processione Spiritus Sancti
adversus Latinos praemissa, P.G. vol. 160, col. 665A-668B.
́
– ̒Εκθεσις τη̃ς̃ ̒ορθη̃ς περὶ τη̃ς του̃ ̕Αγίου Πνεύματος ̕υποστάσεως δόξης καὶ του̃ ̒αρχαίου
καὶ ̕ωμολογημένου τη̃ς ̒Εκκλησίας φρονήματος˙ ̕ως ̒εν τόπω̨ ̕ομολογίας, P.G. vol. 160, col. 667C-714A.
– Κατὰ τη̃ς προσθήκης ̕ὴν ̒εν τω̨̃ συμβόλω̨ τη̃ς πίστεως προσέθηκαν οί Λατι̃νοι, P.G. vol. 160, col.
713B-732B.
– Κατὰ τη̃ς σιμωνιακη̃ς αίρέσεως καὶ ̒απιστίας, P.G. vol. 160, col. 731C-738B.
– Κατὰ τη̃ς τω̃ν Λατίνων ̒εν σαββάτω̨ νηστείας. Καὶ περὶ του̃ ̕ότι ού δει̃ ̒εν μ’ τέλειαν γενέσθαι
μυσταγωγίαν, ̕ως ̒εκ τω̃ν θείων κανόνων ̕η ̒απόδειξις πέφυκεν. ̕Ετ́ ι δὲ καὶ περὶ γάμων ̕ιερέων, P.G. vol. 160, col. 737C-
744C.
– Περὶ του̃ βιβλίου του̃ Γεμίστου, καὶ κατὰ τη̃ς ̒ελληνικη̃ς πολυθείας, P.G. vol. 160, col. 633A-648C.
xx. Νικόλαος ̕ο πέμπτος ̕Ρώμης ̒αρχιερεὺς μέγιστος – Πρὸς Κωνσταντι̃νον τὸν βασιλέα ̕Ρωμαίων ̒επιστολὴ
περὶ ̕ενώσεως (Nicolai V pontifex maximus – Ad Constantinum Romanorum imperatorem epistola de unione
ecclesiarum), P.G. vol. 160, col. 1201A-1212A.
xx. Γεώργιος ̕ο Γέμιστος ̕ο Πλήθων – Περὶ ̒αρετω̃ν (Georgius Gemistus Plethon – Quattuor virtutum justa
explicatio), P.G. vol. 160, col. 865B-881(882)A.
– Νόμων συγγραφή (Liber de legibus; continens theologiam dogmatibus Zoroastris et Platonis confor-
mem), P.G. vol. 160, col. 957C-974D.
– Περὶ ̕ω̃ν ̒Αριστοτέλης πρὸς Πλάτωνα διαφέρεται (De Platonicae et Aristotelicae philosophiae diffe-
rentia), P.G. vol. 160, col. 889A-932B.
– Πρὸς τὰς ̕υπὲρ ̒Αριστοτέλους Γεωργίου του̃ Σχολαρίου ἀντιλήψεις (Contra Scholarii defensionem
Aristotelis), P.G. vol. 160, col. 979D-1020B.
– Πρὸς τὸ ̕υπὲρ του̃ Λατινικου̃ δόγματος βιβλίον, P.G. vol. 160, col. 975A-980C.
xx. (Cyrillus Lucaris) – Confessio fidei reverendissimi domini Cyrilli, Patriarchae Constantinopolitani, Gene-
va, 1629. (unii ortodocși, chiar persoane sus-puse, contemporani ai patriarhului Cyrillos Lukaris, aveau bănuiala sau
convingerea că acea broșură de numai 8 pagini ar fi fost publicată, sub numele lui Cyrillos, de pastorul ambasadei
olandeze de la Constantinopol). Traducere în limba greacă: ̒Ανατολικὴ ̕ομολογία τη̃ς χριστιανικη̃ς πίστεως (Mărturi-
sire răsăriteană a credinței creștine), Constantinopol, (1629), 1631.
Xx. Μελέτιος Σύριγος – ̒Αντίρρησις (Meletius Syrigus, hieromonachus Cretensis – Antirrhesis) – Împotrivă
zicere (la Mărturisirea de credință a lui Cyrillos Lukaris), Constantinopol, 1638-1640.
Xx. Γεννάδιος Σχολάριος (Gennadius Scholarius) – Homilia de corpore et sanguine Domini (relata a Meletio
Syrigo, hieromonacho Cretensi, in refutatione confessionis Cyrilli Lucaris Constantinopolitanae patriarchae), P.G.
Migne, vol. 160, col. (375)376A-380D.
Xx. Petru Movilă (arhiepiscop mitropolit al Kievului, Galiției și a toată Rusia; sec. XVII) – Expositio fidei ec-
clesiae Russorum (Expunere a credinței bisericii Rușilor; supusă dezbaterii și aprobării Sinodului de la Kiev, ținut în bi-
serica Sfintei Sofii între 8–18 septembrie 1640), reformulată Expositio fidei ecclesiae Russiae Minoris (Expunere a
credinței bisericii Rusiei Mici) de însuși Petru Movilă pentru Sinodul de la Iași din 15 septembrie–27 octombrie 1942,
sinod din care făceau parte și exarhii delegați ai Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol, Porfirie și Meletie Siri-
gul. Traduceri: în limba greacă vorbită – ̕Ομολογία τη̃ς ̒ορθοδόξου πίστεως τη̃ς καθολικη̃ς καὶ ̒αποστολικη̃ς ̒εκκλησίας
του̃ Χριστου̃ (Mărturisire a pravoslavnicei credințe a soborniceștii și apostoliceștii Biserici a lui Hristos) – de Meletie
Sirigul, pentru decizia Sinodului de la Iași (15 sept. – 27 oct. 1642), tipărită (după cercetarea și confirmarea ei – dar nu
și a originalului latin, scris în fața textului grec – de Sinodul Patriarhiei din Constantinopol din martie 1643) cu
străduința marelui dragoman al Porții Otomane, Panaiot Nicusios (sub titlul: ̒Ορθόδοξος ̕ομολογία (τη̃ς πίστεως) τη̃ς
καθολικη̃ς καὶ ̒αποστολικη̃ς ̒εκκλησίας τη̃ς ̒ανατολικη̃ς – Mărturisire ortodoxă a (credinței) soborni- ceștii și
apostoliceștii Biserici celei de Răsărit) în 1667 în Olanda, cu cheltuiala guvernului Țărilor de Jos (și dată în dar
ortodocșilor după 25 mai 1668 prin hotărîrea patriarhului ecumenic de la Constantinopol, Methodios); în limba ro-
mână – Pravoslavnica Mărturisire a săborniceștii și apostoleștii besericii Răsăritului – de Radul logofăt Greceanul
(după ce traducerea greacă de la Iași a slujit ca document de bază la Sinodul panortodox de la Ierusalim din 1672
împotriva calvinismului, patriarhul Dositheos al Ierusalimului tipărind-o ulterior la Snagov, în 1699), tipărită, cu
sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu, la 3 decembrie 1691 în tipografia domnească de la episcopia Buză-
ului (urmîndu-i încă 16 ediții și noi traduceri în limba română la București, Neamț, Sibiu, Râmnic, Iași, necesare ca
manual didactic în seminarii. După Unirea politică din 1918, această carte a fost scoasă din programul învățămîntu-
lui seminarial), reeditată – cu titlul: ̒Ορθόδοξος ̕ομολογία. Mărturisirea ortodoxă; avînd alăturat textul grec, după
manuscrisul inedit Parisinus 1265, de la Biblioteca Națională din Paris –, cu sprijinul mitropolitului Bucovinei Tit
Simedrea, de Pr. prof. acad. Niculae M. Popescu și diac. Gheorghe I. Moisescu în 1942 (București, Editura Mitropoliei
Bucovinei); în limba slavono-rusă la Moscova, în 1685, cu binecuvîntarea patriarhului Ioachim și tipărită în 1696 din
porunca țarului Piotr Alexeevici Velikiĭ (Petru cel Mare) și cu binecuvîntarea patriarhului Adrian, urmată de alte ediții
și ulterior de traduceri în limba rusă vorbită (prima, în 1833); în limba slavono-sîrbă (edițiile din 1764 și 1777 de la
Veneția); în limba bulgară (tradusă după versiunea în limba rusă, din limba greacă, de Academia teologică de la
Sankt-Peterburg, și tipărită în 1833 la Kiev) de mitropolitul de Sliven, Serafim și tipărită în 1888; în limba greacă
(ulterior ediției din 1667), unele numai cu textul grec, altele adăugînd și traduceri în alte limbi (latină, germană,
slavonă): Lipsca (1695), Snagov (1699), Roma (1739), Breslau (1751), Petrupolis (1764), București (1767), Viena
(1771), Moscova (1781, 1839), Jena (1843), Pireu (1881; ediție sinodală, cu mici adaosuri), Atena (1883, 1896), Lipsca
(1904); în limba olandeză, de Johannes Antonius Seinerus, tipărită în 1722 la Harlem; în limba germană (după
traducerea slavono-rusă din 1685-1696) de Johann Leonhard Frisch, tipărită la Berlin în 1727 (reeditată în 1751 și
1781), a cărei tălmăcire în română a săvîrșit-o în 1872 Barbu Constantinescu; în limba engleză, de Filip Lodwell
(convertit ulterior la ortodoxie), tipărită în 1762 la Londra, urmată de edițiile lui W. Blackmore (Aberdeen, 1845; New
York, 1887), și Overbeck-Robertson (Londra, 1898); în limba maghiară, de Stefan Miskólzi, tipărită la Pesta în 1791,
pentru creștinii greco-orientali neuniți. Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă este folosită și menționată de toți
cercetătorii din Vest ai doctrinei ortodoxe ca text de bază al ortodoxiei. (vezi „Precuvântare/Préface” la ediția
română din 1942, de Tit Simedrea, pp. III–IX/X–XVII; „Introducere” de Niculae M. Popescu și Gheorghe I. Moisescu,
pp. XXI–LXVIII).
Xx. Foia volantă (greacă), Iași, 20 decembrie 1642, tipografia greacă de la Trierarhi, cuprinzînd: Condam-
narea capitolelor calvine din Mărturisirea Răsăriteană (zisă a lui Chiril Lucaris); Scrisoare de mulțumire (către domni-
torul Vasile Lupu).
Xx. Synodus Hierosolymitana adversus Calvinistas anno MDCLXXII sub patriarcha Hierosolymorum Dosi-
theo celebrata, J.D. Mansi – Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, vol. 34, Paris & Leipzig, 1902, col.
1651-1772.
Xx. Gerhard Podskalsky – Griechische theologie in der Zeit der Türkenherrschaft (1453-1821): die Orthodo-
xie im Spannungsfeld der nachreformatorischen Konfessionen des Westens, München, C.H. Beck, 1988.
g2. Xx. Karl Joseph von Hefele – Conciliengeschichte nach den Quellen, Freiburg im Breisgau, Herder’sche Ver-
lagshandlung, Band 1–7, 1855–1874, Band 8 (von Joseph Hergenroether), 1887, Band 9 (von Joseph Hergenroether;
bis zum Tridentinum Concilium – 1563), 1890.
20. Dom Henri Leclercq – Histoire des conciles d’après les documents originaux par Mgr. Charles–Joseph
Héfélé, évêque de Rottenburg. Nouvelle traduction par un religieux bénédictin de l’Abbaye Saint–Michel de Farnbo-
rough, 9 vol., Paris, Letouzey et Ané, éditeurs, 1907–1931.
Xx. Histoire des Conciles oecuméniques (sous la direction de Gervais Dumeige, S.J.): Tome I. Nicée et Con-
stantinople (325 et 381) par Ignacio Ortiz de Urbina, Éd. de l’Orante, Paris, 1963. Tome II. Éphèse et Chalcédoine (431
et 451) par Pierre Thomas Camelot, ibidem, 1962. Tome III. Constantinople II et III (553 et 680–681) par François
Xavier Murphy et P. Sherwood, ibidem, 1974. Tome IV. Nicée II (787) par Gervais Dumeige, ibidem, 1978. Tome V.
Constantinople IV (869–870) par D. Stiernon, ibidem, 1967.
Xx. Les Conciles oecuméniques. Les Decrets. Tome II–1. Nicée à Latran V. Texte original établi par G. Albe-
rigo, J.A. Dossetti, P.-P. Joannou, C. Leonardi et P. Prodi avec la collaboration de H. Jedin. Édition française sous la
direction de A. Duval, B. Lauret, H. Legrand, J. Moingt et B. Sesboüé. Publié avec le concours du Centre National des
Lettres, Les Éditions du Cerf, Paris, 1994.
Xx. Gervais Dumeige – La Foi catholique. Textes doctrinaux de l’Église, Éd. de l’Orante, Paris, 1969.
Xx. J.N.D. Kelly – Initiation à la doctrine des Pères de l’Église, Éd. du Cerf, Paris, 1968.
Xx. Karl Rahner – Grundkurs des Glaubens. Einführung in den Begriff des Christentums, Freiburg, Herder
Verlag, 1976. English translation – Foundations of Christian faith: An introduction to the idea of Christianity – by
William V. Dych, New York, The Seabury Press, 1978, Crossroad, 1987.
g3. xx. Γρηγόριος πάπα Ρώμης (Gregorius Romanus Pontifex) – Ἔκθεσις τῆς ὁμολογίας τῆς πίστεως τῶν
Λατίνων συγγραφεῖσα καὶ ἀποσταλεῖσα πρὸς Γερμανὸν τὸν ἁγιώτατον πατριάρχην Κωνσταντινουπόλεως (Editio
confessionis fidei Latinorum, scripta missaque ad sanctissimum Germanum patriarcham Constantinopolitanum), P.G.
Migne vol. 91, col. 1017(D)-1024C (text grec și latin; notă, col. 1023/1024-1026).
Xx. Φώτιος πατριάρχης Κωνσταντινουπόλεως (Photius patriarcha Constantinopolitanus) – Epistolarum
libri tres novo ordine dispositi. Liber primus: Epistolas ad Romanos pontifices, ad patriarchas, ad episcopos, ad impe-
ratores et ad principes, P.G. Migne vol. 102, col. 585A-990A. – Ἐπιστολὴ ιγ’ (Epistola XIII): Ἐγκύκλιος ἐπιστολὴ πρὸς
τοὺς τῆς Ἀνατολῆς ἀρχιερατικοὺς θρόνους, Ἀλεξανδρείας φημί, καὶ τῶν λοιπῶν, ἐν ᾗ περὶ κεφαλαίων τινῶν διάλυ-
σιν πραγματεύεται˙ καὶ ὡς οὐ χρὴ λέγειν, ἐκ τοῦ Πατρὸς καὶ τοῦ Υἱοῦ, τὸ Πνεῦμα προέρχεσθαι, ἀλλ’ ἐκ τοῦ Πατρὸς
μόνον (Encyclica epistola ad archiepiscopales thronos per Orientem obtinentes, Alexandrinum scilicet, et caeteros, in
qua de capitibus quibusdam dubiis solutiones meditatur, et quod non licet dicere Spiritum procedere a Patre et a Filio,
sed a Patre solo), col. 721A-742C. Ἐπιστολὴ κδ’ (Epistola XXIV): Către arhiepiscopul și mitropolitul Aquileei, col. 793B-
822B. Ἐπιστολὴ η’ (Epistola VIII): Τί ἐστιν ἔργον ἄρχοντος, πρὸς Μιχαὴλ τὸν ἄρχοντα Βουλγαρίας (De officio principis,
ad Michaelem Bulgariae principem), col. 627A-696D (conține și Crezul Niceo-Constantinopolitan, col. 629 B-C).
– Λόγος περὶ τῆς τοῦ Ἁγίου Πνεύματος μυσταγωγίας καὶ ὅτι ὥσπερ ὁ Υἱὸς ἐκ μόνου τοῦ Πατρὸς ἱερολογεῖ-
ται γεννᾶσθαι, οὕτως καὶ τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον ἐκ μόνου καὶ τοῦ αὐτοῦ αἰτίου θεολογεῖται ἐκπορεύεσθαι˙ λέγεται δὲ
τοῦ Υἱοῦ εἶναι ὡς ὁμοούσιον καὶ ἀποστελλόμενον διʾ Αὐτοῦ (Liber de sacra Sanctissimi Spiritus doctrina, quodque
quodque sicuti Filius ex solo Patre nasci a sacris oraculis dicitur, ita et Spiritus Sanctus ex ipsa sola eademque causa
procedere praedicatur, dicitur vero Filii esse utpote et consubstantialis et per Eum missus), col. 279A-400A; J. Hergen-
rötheri praefatio, col. 263B-278C. In librum de Spiritus Sancti mystagogia animadversiones historicae et theologicae
ad operis illustrationem refutationemque pertinentes, col. 399B-542A.
Xx. Joseph Kardinal Hergenröther – Photius, Patriarch von Constantinopel. ἱn Leben, seine Schriften und das
griechische Schisma. Nach handschriftlichen und gedruckten Quellen, 3 Bände, Regensburg, Druck und Verlag von
Georg Joseph Manz, 1867-1869.
– Monumenta graeca ad Photium ejusque historiam pertinentia, quae ex variis codicibus manuscriptis
collegit ediditque, Ratisbonae, Typis et sumptibus Georgii Josephi Manz, 1869.
Xx. Anthony Edward Siecienski – The Filioque: History of a doctrinal controversy, Oxford University Press,
2010.
Xx. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae – „Sfântul Duh și sobornicitatea Bisericii”, Ortodoxia, XIX/1967, nr. 1, pp. 32-
48.
– „Criteriile prezenței Sfântului Duh”, Studii teologice, XIX/1967, nr. 3-4, pp. 103-127.
Xx. Grigorie T. Marcu – „Premisele biblice ale erorilor papalității”, Ortodoxia, VI/1954, nr. 2-3, pp. 365-394.
– „Locțiitorul Fiului, pretinsul ‹‹Primat›› al Sfântului Apostol Petru văzut în lumina unor detalii ioanei-
ce”, Mitropolia Ardealului, II/1957, nr. 11-12, pp. 787-817.
– „Problema unității creștine în lumina epistolelor pauline”, Studii teologice, XVII/ 1965, nr. 5-6, pp.
275-285.
Xx. Paul Evdokimov – L’Esprit Saint dans la tradition orthodoxe, Paris, Les Éditions du Cerf, 1970.
Xx. Ludwig Ott – Fundamentals of catholic dogma, Tan Books and Publishers, 1974.
Xx. Kard. Joseph Hergenroether – Katholische Kirche und christlicher Staat in ihrer geschichtlichen Entwik-
lung und in Beziehung auf Fragen der Gegenwart. Historisch-theologische Essays und zugleich ein Anti-Janus vindica-
tus, Freiburg im Breisgau, Herder’sche Verlagshandlung, 1872; neue zu allgemeinerem Gebrauche abgekürzte Aus-
gabe.
Xx. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae – „Motivele și urmările dogmatice ale schismei (de la 1054)”, Ortodoxia,
VI/1954, nr. 2-3, pp. 218-259.
– „Doctrina catolică a infailibilității la I-ul și al II-lea Conciliu de la Vatican”, Ortodoxia, XVII/1965, nr. 4,
pp. 459-492.
– „Catolicismul și cultura modernă”, partea I-IX, Revista teologică, anul 1931, Sibiu.
Xx. John Meyendorff – Orthodoxie et Catholicité, Paris, Les Éditions du Seuil, 1965.
Xx. Monseigneur Photios, Archimandrite Philarète – Le Nouveau Catéchisme contre la Foi des Pères, Co-
llection „La lumière du Thabor”, Éditions L’Âge d’Homme, Lausanne, 1993. Traducere în limba română – Noul cate-
hism catolic contra credinței Sfinților Părinți. Un răspuns ortodox – de Marilena Rusu, Sibiu, Editura Deisis, 1994.
Xx. Olivier Maurice Clément – Rome autrement. Une réflexion orthodoxe sur la papauté, Paris, Desclée de
Brouwer, 1995.
Xx. Vladimir Zielinsky – ‹‹Afin que le monde croie››. Méditations d’un croyant orthodoxe à propos du livre
du cardinal Ratzinger ‹‹Entretiens sur la foi››, Paris, Nouvelle Cité, 1989. Traducere în limba română – Dincolo de ecu-
menism. Un ortodox răspunde cardinalului Ratzinger – de Carmen Dobre, cuvânt înainte de Olivier Clément, postfață
de Adriano del’ Asta, București, Editura Anastasia, 1998.
Xx. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae – „Ființa Tainelor în cele trei confesiuni”, Ortodoxia, VIII/1956, nr. 1, pp.
3-28.
Xx. Mitropolit Nicolae Mladin – „Adevărata cale spre refacerea unității Bisericii lui Hristos”, Ortodoxia,
XIV/1962, nr.3, pp. 334-352.
– „Pe calea unității Bisericii lui Hristos”, Ortodoxia, XV/1963, nr. 3-4, pp. 456-472.
Xx. Oscar Cullmann – Katholiken und Protestanten, F. Reinchardt, 1958. Traduction française – Catho-
liques et protestants: Un projet de solidarité chrétienne, Neuchâtel-Paris, Delachaux et Niestlé, 1958. English tran-
slation – Catholics and protestants: A proposal for realizing christian solidarity, London, Lutherworth Press, 1960.
– Message to catholics and protestants. Translated by Joseph A. Burgess, Grand Rapids, Eerdmans,
1959.
– Einheit in Christus (Mitwirkende, Otto Karrer), Zürich, Benziger, Zwingli. I Band: Evangelische und
katholische Bekenntnisse , 1960. II Band: Toleranz als ökumenisches Problem, 1964.
– Vrai et faux œcuménisme: œcuménisme après le Concile. Traduction de l’allemand par le pasteur
Franck Guental, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1971.
– Einheit durch Vielfalt: Grundlegung und Beitrag zur Diskussion über die Möglichkeiten ihrer Verwirk-
lichung, 2-te veränderte Auflage, Tübingen, J.c.B. Mohr, 1990. Traduction française – L’unité par la diversité: Son
fondement et le problème de sa réalisation – sur la I-e édition allemande, Paris, Les Éditions du Cerf, 1986. English
translation – Unity through diversity: Its foundation and a contribution to the discussion concerning the possibilities of
its actualization – from the I-st german edition by M. Eugene Boring, Philadelphia, Fortress Press, 1988.
Xx. Heinrich Fries, Karl Rahner, Ruth C.L. Gritsch, Eic W. Gritsch – Unity of the Churches: An actual possibi-
lity, Philadelphia: Fortress Press, New York: Paulist Press, 1985.
Xx. Arhimandrit Serafim (Alexiev), Arhimandrit Serghie (Jazadjiev) – Ortodoxia și ecumenismul. De ce un
creștin ortodox nu poate fi ecumenist, Mănăstirea Slătioara, 1997.
h. Xx. Máximos ho Homologhetes (Maximus Confessor; Maxim Mărturisitorul; sec. VII) a – Περὶ διαφόρων
ἀπόρων τῆς θείας Γραφῆς (πρὸς Θαλάσσιον τὸν ὁσιώτατον πρεσβύτερον καὶ ἡγούμενον)– De variis Scripturae Sacrae
quaestionibus ac dubiis (ad sanctissimum presbyterum ac praepositum Thalassium), P.G. Migne vol. 90, col. 243(D) –
786B.
– Λόγος ̒ασκητικὸς κατὰ πευ̃σιν καὶ ̒απόκρισιν (Liber asceticus – id est ad pietatem exercens – per
interrogationem et responsionem), P.G. Migne vol. 90, col. (911)912A–(955)956D.
– Κεφάλαια περὶ ̒αγάπης, ̕εκατοντάδες I–IV (Capita de charitate, centuria I–IV), P.G. Migne vol. 90, col.
(959)960A–(1079)1080D.
– Κεφάλαια σ’ περὶ θεολογίας καὶ τῆς ἐνσάρκου οἰκονομίας τοῦ Υἱοῦ Θεοῦ (Capita ducenta ad theolo-
giam Deique Filii in carne dispensationem spectantia), P.G. Migne vol. 90, col. 1083A-1176A
– Κεφάλαια διάφορα θεολογικὰ τε καὶ οἰκονομικὰ καὶ περὶ ἀρετῆς καὶ κακίας (Diversa capita ad theo-
logiam et oeconomiam spectantia deque virtute ac vitio), P.G. Migne vol. 90, col. 1177A-1392C
– ̕Ετ́ ερα κεφάλαια (Capita alia), P.G. Migne vol. 90, col. 1401(1402)A–1461(1462)B.
– Πρὸς Μαρι̃νον τὸν ̕οσιώτατον πρεσβύτερον (Opuscula theologica et polemica ad sanctissimum pres-
byterum Marinum), P.G. Migne vol. 91, col. 9(10)A–285(286)B.
– Περὶ ψυχῆς (De anima), P.G. Migne vol. 91, col. 353(354)C-361(362)B
– Μυσταγωγία περὶ του̃ τίνων σύμβολα τὰ κατὰ τὴν ̕αγίαν ̒εκκλησίαν ̒επὶ τη̃ς συνάξεως τελούμενα
καθέστηκε (Mystagōgia, qua explicatur quorum signa sint, quae in Sancta Ecclesia peraguntur in divina sinaxi, seu
collecta), P.G. Migne vol. 91, col. 657(658)C–717(718)D.
– Sancti Maximi scholia in eos beati Dionysii libros qui exstant, interprete Petro Lansselio Gravelingano,
Societatis Jesu presbytero, P.G. Migne vol. 4, col. (15)16A-576B.
– Traducere în limba română: Ambigua. Tîlcuiri ale unor locuri cu multe și adînci înțelesuri din Sfinții Di-
onisie Areopagitul și Grigorie Teologul. Traducere din grecește, introducere și note de pr. prof. Dumitru Stăniloae,
„Părinți și Scriitori Bisericești” vol. 80, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
1983. Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești, traducere din grecește, introducere și note de pr. prof. Dumitru
Stăniloae, „Părinți și Scriitori Bisericești” vol. 81, idem, 1990.
Xx. Jōannēs ho Damaskēnós (Yuhanna Al Demașqi) – Πηγὴ γνώσεως (Fons scientiae) – Izvorul cunoașterii,
P.G. Migne vol. 94, col. 521A–1228A: Προοίμιον (Prologus), col. 521A–526A. Ι. Κεφάλαια φιλοσοφικά (Capita philo-
sophica) – Capitole filosofice: Πίναξ (Index), col. 525–528; κεφαλὴ α’ (caput primum), col. 529A – Λύσις λέξεων (Dic-
tionum solutio), col. 676B. Traducere în limba română: Logica, carea acum întâiu s-au tălmăcit în limba patriei cu în-
dem(â)narea prea sfințitului mitropolit al Ungrovlahiei și luminatului nostru domn Grigorie Dimitrie Ghica voevod,
într-al patrulea an al domniei mării sale. Și s-au tipărit cu cheltuiala iubitorului de Dumnezeu episcop al Argeșului Kir
Grigorie de carele iaste și tălmăcită, în București, în tipografia Sfintei Mitropolii, în anul Mântuirii 1826, de
ieromonahul Statornic tipograful; ediție nouă (a doua) – Logica –, revizuită și adăugită, sub îngrijirea dr. Adrian
Michiduță, cu transliterație din scrierea chirilică de Aurelia Florescu, Editura AIUS, Craiova, 2012. ΙΙ. Περι αίρέσεων ̒εν
συντομία̨ ̕όθεν ̒ήρξαντο καὶ πόθεν γεγόνασιν (De haeresibus compendium unde ortae sunt et quomodo proderant) –
Despre erezii, în rezumat, de unde s-au ivit și în ce mod au propășit, col. 675A–780D. ΙΙΙ. Κεφάλαια δογματικά (Capita
dog-matica) – Capitole dogmatice: Πίναξ (Index), col. 783–788; ̒Éκδοσις ̒ακριβὴς τη̃ς ̒ορθοδόξου πίστεως (Expositio
ac-curata fidei orthodoxae) – Expunere precisă a credinței ortodoxe, βιβλία α’–δ’ (libri I–IV), col. 789A–1228A.
Traduce-re în limba germană: Des heiligen Johannes von Damaskus Genaue Derlegung des orthodoxen Glaubens, aus
dem griechischen übersetzt von dr. Dionys Stiefenhofer, mit Einleitung und Erläuterungen, „Bibliothek der
Kirchenvater”, Band 44, München, 1923; în limba română: Descoperire cu amăruntul a pravoslavnicii credințe, de
monahii Grigorie și Gherontie, Iași, Tipografia Sfintei Mitropolii, 1806; Dogmatica, traducere, introducere și note de
Pr. prof. Dumitru Fecioru, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1943,
ediție nouă, 2005, Editura Scripta, 1993.
– ̒Επιστολὴ πρὸς ̒Ιορδάνην ̒αρχιμανδρίτην περὶ του̃ Τρισαγίου ̕ύμνου (Epistola ad Jordanem archi-
mandritam de hymno Trisagio), P.G. Migne vol. 95, col. 21(22)A–61(62)A.
– Τόμος, ̕ως ̕εκ προσώπου Πέτρου του̃ ̕αγιωτάτου ̒επισκόπου Δαμασκου̃, πρὸς τὸν ̒επίσκοπον δη̃θεν του̃
Δαραίας τὸν ̒Ιακωβίτην (Libellus, velut ex persona Petri sanctissimi episcopi Damasci, ad episcopum Daraeae
Jacobitam), P.G. Migne vol. 95, col. (1435)1436A–1501(1502)D.
– Κατὰ Μανιχαίων διάλογος (Dialogus contra Manichaeos), P.G. Migne vol. 95, col. 1505(1506)A–
1584D.
– Διάλεξις ̒Ιωάννου ̒ορθοδόξου πρὸς Μανιχαι̃ον (Joannis orthodoxi disputatio cum Manichaeo), P.G.
Migne vol. 96, col. (1319)1320B–1336A.
– Λόγος πρω̃τος ̒απολογητικὸς πρὸς τοὺς διαβάλλοντας τὰς ̕αγίας είκόνας (Oratio apologetica prior
adversus eos qui sacras imagines abjiciunt), P.G. Migne vol. 94, col (1231)1232A–1254A.
– Λόγος δεύτερος πρὸς τοὺς διαβάλλοντας ̕αγίας είκόνας (Oratio secunda adversus eos qui sacras
imagines abjiciunt), P.G. Migne vol. 94, col. (125301254B–1317(1318)A.
– Λόγος τρίτος πρὸς τοὺς διαβάλλοντας τὰς ̕αγίας είκόνας (Oratio tertia adversus eos qui sacras ima-
gines abjiciunt), P.G. Migne vol. 94, col. 1317(1318)B–1420C.
– Λόγος ̒αποδεικτικὸς περὶ τω̃ν ̕αγίων καὶ σεπτω̃ν είκόνων, πρὸς πάντας Χριστιανοὺς καὶ πρὸς τὸν
βασιλέα Κωνσταντι̃νον τὸν Καβαλι̃νον καὶ πρὸς πάντας αίρετικούς (Oratio demonstrativa de sacris et venerandis
imaginibus ad Christianos omnes, adversusque imperatorem Constantinum Cabalinum ac haereticos universos), P.G.
Migne vol. 95, col. 309(310)A–344B.
– ̒Επιστολη πρὸς τὸν βασιλέα Θεόφιλον περὶ τω̃ν ̕αγίων καὶ σεπτω̃ν είκόνων (Epistola ad Theophilum
imperatorem de sanctis et venerandis imaginibus), P.G. Migne vol. 95, col. 345(346)A–385(386)C.
– Διάλογος στηλιτευτικὸς γενόμενος παρὰ πιστω̃ν καὶ ̒ορθοδόξων καὶ πόθον καὶ ζη̃λον ̒εχόντων,
πρὸς ̒έλεγχον τω̃ν ̒εναντίων τη̃ς πίστεως καὶ τη̃ς διδασκαλίας τω̃ν ̕αγίων καὶ ̒ορθοδόξων ̕ημω̃ν Πατέρων (Disceptatio
invectiva quae habita est a fidelibus et orthodoxis , studiumque ac zelum habentibus, ad confutandos adversarios
fidei et doctrinae sanctorum orthodoxorumque Patrum nostrorum. Opusculum adversus iconoclastas), P.G. Migne vol.
96, col. (1347)1348C–1361(1362)D.
xx. Andrew Louth – Saint John Damascene. Tradition and originality in Byzantine theology, Oxford, Oxford
University Press, 2002. Traducere în limba română – Ioan Damaschinul. Tradiție și originalitate în teologia bizantină –
de Pr. prof. Ioan Ică sr. și diacon Ioan Ică jr., Sibiu, Editura Deisis, 2010.
Xx. Πέτρος Σικελιώτης – ̕Ιστορία χρειώδης, ̒έλεγχος τε καὶ ̒ανατροπὴ αίρέσεως τω̃ν Μανιχαίων τω̃ν καὶ
Παυλικιάνων λεγομένων, προσωποποιηθει̃σα ̕ως πρὸς τὸν ̒αρχιεπίσκοπον Βουλγαρίας (Petrus Siculus – Historia utilis
et refutatio atque eversio haereseos Manichaeorum qui et Pauliciani dicuntur, Bulgariae episcopo nuncupata), P.G.
vol. 104, col. (1239)1240A-1304C.
– Λόγος πρω̃τος κατὰ Μανιχαίων, τω̃ν καὶ Παυλικιανω̃ν, τω̃ν δύο ̒αρχὰς ει̃ναι λεγόντων, ̕ενα Θεὸν
του̃δε του̃ κόσμου ποιητὴν καὶ ̒εξουσιαστήν, καὶ ̕έτερον Θεὸν ει̃ναι του̃ μέλλοντος αίω̃νος (Sermo primus adversus
Manichaeos, qui et Pauliciani dicuntur, duo principia esse afirmantes: unum quidem, Deum hujus mundi creatorem et
dominatorem, alterum vero, Deum esse futuri saeculi), P.G. vol. 104, col. 1305A-1329(1330)B.
– Λόγος δεύτερος κατὰ Μανιχαίων, τω̃ν καὶ Παυλικιάνων, τω̃ν μὴ ̕ομολογούντων τὴν ̕υπερευλογεμέ-
νης καὶ ̒αειπαρθένου Δεσποίνης ̕ημω̃ν κυρίως καὶ ̒αληθω̃ς Θεοτόκου Μαρίας δόξαν, ̒αλλ’ ̒ατιμαζόντων αύτὴν καὶ
λεγόντων μὴ ̒εξ αύτη̃ς σαρκωθη̃ναι τὸν Κύριον, ̒αλλ’ ούρανόθεν τὸ σω̃μα κατενεγκει̃ν, καὶ ̕ως διὰ σωλη̃νος δι’ αύ-τη̃ς
διελθει̃ν˙ λεγόντων δὲ καὶ του̃το, ̕ότι μετὰ τὸν φρικτὸν του̃ Κυρίου τόκον, καὶ ̒άλλους υίοὺς ̒εκ του̃ ̒Ιωσὴφ ̒εγέ-
ννησεν ̕η ̒Αειπάρθενος (Sermo secundus adversus Manichaeos, dictos etiam Paulicianos, qui non confitentur bene-
dictae prae omnibus semperque virginis Dominae nostrae, proprie vereque Deiparae, Mariae dignitatem; sed illam
potius contemnunt, dicentes haud ex ipsa carnem Dominum sumpsisse, sed de coelo corpus suum detulisse, et veluti
per fistulam ex ea prodiisse: affirmantes insuper eam, post venerabilem Domini partum, alios quoque liberos ex Jose-
pho suscepisse; cum contra perpetua virgo fuerit), P.G vol. 104, col. (1331)1332A-1345(1346)B.
– Λόγος τρίτος κατὰ τω̃ν Παυλικιάνων λεγόντων ̕ότι ̕ο Κύριος ̒επὶ του̃ δείπνου τοι̃ς μαθηται̃ς αύτου̃
ούκ ̒έδωκεν ̒αληθω̃ς ̒άρτον καὶ οι̃νον, ̒αλλὰ παραβολικω̃ς ει̃πεν, „λάβετε, φάγετε”, τὰ ̕ρήματα αύτου̃ λέγων˙ καὶ
ούδαμου̃, φησι, παρείληπται του̃το ποιει̃ν (Sermo tertius contra eosdem Paulicianos, qui dicunt Dominum in coena
discipulis suis haud vere obtulisse panem ac vinum, sed parabolice locutum, „sumite, manducate”; nempe verba sua
denotando. Neque id usquam fecisse traditum dicunt), P.G. vol. 104, col. (1347)1348A-1349(1350)C.
xx. Εύθύμιος Ζιγαβηνός – ̒Ελ́ εγχος καὶ θρίαμβος τη̃ς βλασφήμου καὶ πολυειδου̃ς αίρέσεως τω̃ν ̒αθέων
Μασσαλιανω̃ν καὶ τω̃ν Φουνδαιτω̃ν καὶ Βογομίλων καλουμένων, καὶ Εύχιτω̃ν, καὶ ̒Ενθουσιαστω̃ν, καὶ ̒Εγκρατητω̃ν,
καὶ Μαρκιονιστω̃ν (Euthymius Zigabenus – Confutatio et eversio impiae et multiplicis exsecrabilium Massalianorum
sectae, qui et Phundaitae et Bogomili, nec non Euchitae, Enthusiastae, Encratitae et Marcionitae appellantur), P.G.
vol. 131, col. (39)40C-48B.
– Συγγραφὴ στηλιτευτικὴ τη̃ς τω̃ν ̒αθέων καὶ ̒ασεβω̃ν αίρετικω̃ν τω̃ν λεγομένων Φουνδαγιάτων αίρέ-
σεως, καθω̃ς ̒εξ αύτω̃ν τω̃ν διδασκάλων ̕υποκριθεὶς μαθητου̃ προσωπει̃ον ̒εδιδάχθη, καὶ παρ’ αύτου̃ του̃ μαθητου̃
Συμεὼν πλανηθέντος ̕υπ’ αύτω̃ν, καὶ πάλιν μεταμεληθέντος (Liber invectivus contra haeresim exsecrabilium et impi-
orum haereticorum qui Phundagiatae dicuntur, secundum ea, quae personam discipuli simulans ab ipsis eorum ma-
gistris accepit, nec non a Simeone discipulo suo, qui cum ab illis deceptus fuisset postea resipuit), P.G. vol. 131, col.
(47)48C-57(58)C.
i. xx. Διονύσιος ̒Αρεοπαγίτης – Περὶ τη̃ς ̒εκκλησιαστικη̃ς ̕ιεραρχίας (Dionysius Areopagita – De ecclesiastica
hierarchia), P.G. Migne vol. 3, col. 369(370)-584D. Interpretare (comentariu): Μάξιμος ̕ο ̕Ομολογητής (Maximus
Confessor) – Πρόλογος είς τὰ του̃ ̕αγίου Δοινυσίου (Prologus in opera Sancti Dionysii). Είς τὸ περὶ τη̃ς ̒εκκλησιαστι-
κη̃ς ̕ιεραρχίας (Commentaria in librum de ecclesiastica hierarchia), P.G. Migne vol. 4, col. (115)116A-(183)184C.
xx. Oscar Cullmann – Les sacrements dans l’Évangile johannique: la vie de Jésus et le culte de l’Église pri-
mitive, Paris, Presses Universitaires de France, 1951.
– Le culte dans l’Église primitive. Traduction de J.J. von Allmen, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1944,
2-e édition, 1945.
– Urchristentum und Gottedienst, zweite vermehrte und veränderte Auflage, Zürich, Zwingli Verlag,
1950.
– Early Christian worship. Translation by A. Stewart Todd and James B. Torrance, London, SCM Press,
1962.
Xx. R.P. Martin – Worship in the early Church, London, Marshall, Morgan & Scott, 1974.
Xx. W. Larry Hurtado – At the origins of Christian worship.The context and character of earliest Christian
devotion, Grand Rapids, Eerdmans, 1999. Version française – Le Seigneur Jésus Christ. La dévotioin envers Jésus aux
premiers temps du Christianisme, Paris, Les Éditions du Cerf, collection „Lectio divina”, 2009.
Xx. ̕Ο ̕άγιος Πρόκλος ̒αρχιεπίσκοπος του̃ Κωνσταντινουπόλεως – Λόγος περὶ παραδόσεως τη̃ς θείας
λειτουργίας (Sanctus Proclus Constantinopolitanus archiepiscopus – Tractatus de traditione divinae missae, P.G.
Migne vol. 65, col. 849B-852B.
xx. Sanctus Clemens Romanus – Liturgia, P.G. vol. 2, col. 605A-616C.
xx. ̕Ο ̕άγιος Βασίλειος ̕ο Μέγας – Λειτουργία (Sanctus Basilius Magnus – Liturgia Αlexandrina, ex codice
graeco-arabico), P.G. vol. 31, col. 1629(1630)A-(1655)1656D; P.G. vol. 106, col. (1291)1292A-1309(1310)B.
xx. ̕Ο ̕άγιος Γρηγόριος Ναζιανζηνός – Θεία λειτουργία (Sanctus Gregorius Nazianzenus – Divina liturgia),
P.G. vol. 36, col. (699)700B-733(734).
– Liturgia Sancti Gregorii, ex coptico conversa, P.G. vol. 36, col. 677D-700A.
xx. ̕Ο ̕άγιος ̒Ιωάννης ̕ο Χρυσόστομος – Διάταξις τη̃ς θείας ̕ιερουργίας. Λειτουργία (Sanctus Joannes
Chrysostomus – Ordo divini sacrificii. Liturgia), P.G. vol. 63, col. 901-922.
Xx. Paul Evdokimov – La prière dans l’Église d’Orient. La liturgie de Saint Jean Chrysostome, Paris, Desclée
de Brouwer, 1985.
Xx. ̕Ο ̕άγιος Μάξιμος ̕ο ̕Ομολογητής – Μυσταγωγία περὶ του̃ τίνων σύμβολα τὰ κατὰ τὴν ̕αγίαν ̒Εκκλη-
σίαν ̒επὶ τη̃ς συνάξεως τελούμενα καθέστηκε (Sanctus Maximus Confessor – Mystagogia, qua explicatur quorum
signa sint, quae in Sancta Ecclesia peraguntur in divina synaxi (seu collecta), P.G. vol. 91, col. 657(658)C-717(718)D.
xx. Νικόλαος Καβάσιλας – Περὶ τη̃ς ̒εν Χριστω̨̃ ζωη̃ς (Nicolaus Cabasilas – De vita in Christo),P.G. Migne, vol.
150, col. 493B–726D. Traducere în limba română – Despre viața în Hristos – de Pr. prof. Teodor Bodogae, Editura
Institutului biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2009.
– ̕Ερμηνεία τη̃ς θείας λειτουργίας (Sacrae liturgiae interpretatio), în P.G. Migne, vol. 150, col. 367–492A.
Traducere și studiu în limba română – Tîlcuirea Dumnezeieștii Liturghii. Explicarea Sfintei Liturghii după Sfântul
Nicolae Cabasila – de Pr. prof. Ene Braniște, Editura Institutului biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 2011.
Xx. Μάρκος Εύγενικός, ̒αρχιεπίσκοπος ̒Εφέσου – ̕Οτι ́ ού μόνον ̒απὸ τη̃ς φωνη̃ς τω̃ν
Δεσποτικω̃ν ̕ρημάτων ̕αγιάζονται τὰ θει̃α δω̃ρα, αλλ’ ̒εκ τη̃ς μετὰ ταυ̃τα εύχη̃ς καὶ εύλογίας του̃ ̕ιερέως δυνάμει
του̃ ̕Αγίου Πνεύματος (Marcus Eugenicus, archiepiscopus Ephesi – Quod non solum a voce Dominicorum verborum
sanctificantur divina dona, verum a consequente oratione et benedictione sacerdotis, virtute Sancti Spiritus), P.G. vol.
160, col. (1079)1080 A-1089(1090)C.
– ̒Εξήγησις τη̃ς ̒εκκλησιαστικη̃ς ̒ακολουθίας (Expositio officii ecclesiastici), P.G. vol. 160, col.
(1163)1164A-1193(1194)A.
xx. ̕Ο μακαριώτατος Συμεών, ̒αρχιεπίσκοπος Θεσσαλονίκης – Περὶ τω̃ν ̕ιερω̃ν τελετω̃ν (De Sacramentis),
P.G. vol. 155, col. (175)176D-237(238)B.
– Περὶ τη̃ς ̕ιερα̃ς τελετη̃ς του̃ ̕αγίου μύρου (De sacro ritu sancti unguenti), P.G. vol. 155, col. 237
(238)C-(251)252D.
– Περὶ τη̃ς ̕ιερα̃ς λειτουργίας (De sacra liturgia), P.G. vol. 155, col. 253(254)A-(303)304C.
– Περὶ του̃ ̕αγίου ναου̃ καὶ τούτου καθιερώσεως (De sacro templo et ejus consecratione), P.G. vol. 155,
col. 305(306)A-361(362)A.
– Περὶ τω̃ν ̕ιερω̃ν ̕ιεροτονιω̃ν (De sacris ordinationibus), P.G. vol. 155, col. 361(362)A-469(470)A.
– Περὶ μετανοίας (De poenitentia), P.G. vol. 155, col. 469(470)B-(503)504B.
– Περὶ του̃ τιμίου νομίμου γάμου (De honesto et legitimo conjugio), P.G. vol. 155, col. (503)504C-
(515)516A.
– Περὶ τη̃ς ̕ιερα̃ς τελετη̃ς του̃ ̕αγίου ̒ελαίου ̒ήτοι του̃ εύχελαίου (De sacro ritu sancti olei sive euche-
laei), P.G. vol. 155, col. (515)516B-(535)536B.
– Περὶ τη̃ς θείας προσευχη̃ς (De sacra precatione), P.G. vol. 155, col. (535)536C-669(670)C.
–Περὶ του̃ τέλους ̕ημω̃ν καὶ τη̃ς ̕ιερα̃ς τάξεως τη̃ς κηδείας καὶ τω̃ν κατ’ ̒έθος ̕υπὲρ μνήμης γινομέ- νων
(De fine et exitu nostro e vita et de sacro ordine sepulturae et quae pro memoria defunctorum solent fieri), P.G. vol.
155, col. 669(670)D-(695)696D.
– ̕Ερμηνεία περὶ τε του̃ θείου ναου̃ καὶ τω̃ν ̒εν αύτω̨̃ ̕ιερέων τε περὶ καὶ διακόνων, ̒αρχιερέων τε καὶ
τω̃ν ̕ω̃ν ̕έκαστος τούτων στολω̃ν ̕ιερω̃ν περιβάλλεται. Ού μὴν ̒αλλὰ καὶ περὶ τη̃ς θείας μυσταγωγίας
λόγον ̕εκάστω̨ ̒εκδου̃σα τω̃ν ̒εν αύτη̨̃ τελουμένων θείως, καὶ τοι̃ς ̒εν Κρήτη̨ εύσεβέσι ζητήσασιν ̒αποσταλει̃σα
(Expositio de divino templo et de sacerdotibus ejus ac diaconis episcopisque ac de sacris stolis quibus horum quilibet
induitur, necnon de divina missa ubi singulorum quae in illa divino ritu peraguntur ratio redditur. Transmissa viris piis
Cretensibus qui eam dari sibi petierunt), P.G. vol. 155, col. 697(698)A-749(750)C.
– ̒Αποκρίσεις πρὸς τινὰς ̒ερωτήσεις ̒αρχιερέως ̒ερωτηκότος αύτόν (Responsiones ad nonnulla quaesita
episcopi [Gabrielis Pentapolitani] qui haec ex illo percontatus est), P.G. vol. 155, col. 829(830)C-(951)952D.
– Περὶ ̕ιερωσύνης πρὸς τινὰ τω̃ν εύλαβω̃ν μοναχω̃ν ̕ιερα̃ς διακονίας ̒ηξιώμενον, ̒έτι καὶ του̃ ̒αρχι-
ερέως είς τὸν του̃ πρεσβυτέρου τελου̃ντος τότε βαθμόν (De sacerdotio ad piorum monachorum quemdam sacro dia-
coni munere ornatum necnon ab episcopo deinde evectum ad gradum presbyteri), P.G. vol. 155, col. 953(954)A-(975)
976B.
xx. Cardinal Jean Daniélou – Bible et liturgie. La théologie biblique des sacrements et des fêtes d’après les
Pères de l’Église, Paris, Les Éditions du Cerf, 1951.
– Mystères païens, mystère Chrétien, Paris, Éd. Fayard, 1966.
– Sacramentum futuri. Études sur les origines de la typologie biblique, Paris, Beauchesne, 1950.
– La catéchèse aux premiers siècles, cours du Rév. Père Jean Daniélou rédigé par Régine du Charlat,
Paris, Éd. Fayard, Mame, 1968.
Xx. R.P. Dom Fernand Cabrol – Les Églises de Jérusalem. La discipline et la liturgie au IV-e siècle, Librairie
religieuse H. Oudin, Paris-Poitiers, 1895.
– The mass: it’s doctrine, it’s history. The story of the mass in pen and picture, Tours, A. Mame & Sons,
publishers to the Holy Apostolic See, printers to the Sacred Congregation of Rites, 1920.
Xx. Paul Evdokimov – Le sacrement de l’amour. Le mystère conjugal à la lumière de la tradition orthodoxe,
avec une préface de Olivier Clément, Paris, Desclée de Brouwer, collection „Théophanie”, 1980, reédit., 1982. Tradu-
cere în limba română – Taina iubirii. Sfințenia iubirii conjugale în lumina tradiției ortodoxe – de Gabriela Moldoveanu,
revizie de Pr. Lect. Dr. Vasile Răducă, București, Asociația Medical Creștină CHRISTIANA, 1994.
Xx. John Meyendorff – Marriage, an orthodox perspective, Crestwood, New York, SVS Press, 3-rd edition
revised, 1984.
j. xx. Olivier Maurice Clément – Sources: Les mystiques chrétiens des origines, Paris, Stock, 1982 (réimprim.
1992), reédit., Desclée de Brouwer, 2008. English version (with Jean Claude Barreau) – The roots of Christian mysti-
cism: Texts from Patristic era with commentary, New York City Press, 1995.
xx. Pr. Prof. Dumitru Stăniloae – Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe, București, Editura Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2002.
Xx. Vladimir Nicolaevici Lossky – Essai sur la théologie mystique de l’Église d’Orient, Paris, Aubier, 1944 (re-
édit. 1997), Les Éditions du Cerf, 1990. English translation – The mystical theology of the Eastern Church, James Clar-
ke & Co. Ltd., 1957, St. Vladimir’s Seminary Press, Crestwood, New York, 1976, 1997. Traducere în limba română – Te-
ologia mistică a Bisericii de Răsărit – din limba franceză de Pr. Lect. dr. Vasile Răducă, Editura Bonifaciu.
Xx. Paul Evdokimov – Les ages de la vie spirituelle. Dès Pères du désert à nos jours, Paris, Descleé de Brou-
wer, 1995.
xx. Γρηγόριος Παλαμα̃ς (Gregorios Palamas; sec. XIV) – Δεκάλογος τη̃ς κατὰ Χριστὸν νομοθεσίας (Decalo-
gus Christianae legis), P.G. Migne, vol. 150, col. 1089(1090)A–1101(1102)A.
– ̕Ομιλία η’ περὶ πίστεως˙ ̒εν ̕η̨̃ καὶ τη̃ς κατ’ εύσέβειαν ̕ομολογίας ̒έκθεσις (Homilia VIII de fide piaque
fidei confessione), P.G. Migne vol. 151, col. 93D-104B.
– ̕Υπὲρ τω̃ν ̕ιερω̃ς ̕ησυχαζόντων (De iis qui sacrae indulgent quietudini), P.G. Migne vol. 150, col.
1101(1102)B–1118.
– ̕Αγιορειτικὸς τόμος ̕υπὲρ τω̃ν ̕ησυχαζόντων (Hagioriticus tomus de quietistis), P.G. Migne vol. 150, col.
1225(1226)A–1236D.
– Περὶ προσευχη̃ς καὶ καθαρότητος καρδίας, κεφάλαια γ’ (De oratione et puritate cordis, capita tria),
P.G. Migne vol. 150, col. 1117(1118)B–1121(1122)A.
– Περὶ ̕ησυχίας καὶ περὶ τω̃ν δύο τρόπων τη̃ς προσευχη̃ς, ̒εν κεφαλαίοις ̒ιε’ (De quietudine et duobus
orationis modis, capita quindecim), P.G. Migne vol. 150, col. 1313(1314)A–1329(1330)A.
– Περὶ του̃ πω̃ς δει̃ καθέζεσθαι τὸν ̕ησυχάζοντα είς τὴν εύχὴν καὶ μὴ ταχέως ̒ανίστασθαι (Quomodo
oporteat sedere hesychastam ad orationem nec cito adsurgere), P.G. Migne vol. 150, col. 1329(1330)A–1345 (1346)A.
– Κεφάλαια φυσικά, θεολογικά, ̒ηθικά τε καὶ πρακτικά ̕ρν’ (Physica, theologica, moralia et practica
capita CL), P.G. Migne vol. 150, col. 1121(1122)B–1225(1226)C.
xx. Pr. prof. Dumitru Stăniloae – Sfântul Dionisie Areopagitul. Opere complete și scoliile Sfântului Maxim
Mărturisitorul. Traducere, introducere și note, Editura Paideia, București, 1996.
– Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, Edit. Arhidiecezană, Sibiu, 1938, Edit. Scripta, București,
1993, Edit. Institutului biblic și de misiune al B.O.R., 2006.
– Filocalia. Culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvâr-
și, 12 vol.: Sibiu, Ed. Arhidiecezană, vol. 1/1946, 2/1947, 3–4/1948; București, Edit. Instit. Biblic și de misiune al BOR,
vol. 5/1976, 6–7/1977, 8/1979, 9/1980, 10/1981; reedit., Edit. Harisma, București (începînd din 1992). Colecția Filo-
calia („Iubirea de frumos și bine”) a fost alcătuită de Sfinții Nicodim Aghioritul și Macarie de Corint și publicată întîia
dată în 1782 la Veneția. Gîndirea ortodoxă rusă din sec. XIX a fost influențată de gîndirea filocalică, Sfîntul Paisie Ve-
licicovski, stareț la Mănăstirea Neamț (Moldova), tipărind în 1793 la Sankt Petersburg ediția slavonă a Filocaliei, ver-
siunea în limba română, alcătuită de ucenicii lui de la această mănăstire, circulînd în manuscris. În veacul al XX-lea,
Părintele martir Arsenie Boca, „ctitorul de frunte al Filocaliei românești”, cel care „a reînviat cu viața și cu propovădu-
irea sa duhul Filocaliei în viața religioasă a poporului nostru” (vezi Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în prefețele volumelor
II și III ale Filocaliei, Sibiu, 1947-1948), a adus de la Muntele Athos, în 1939, manuscrisul românesc al Filocaliei, în-
demnîndu-l pe Pr. Prof. Dumitru Stăniloae să traducă această operă din limba originală. Traducerea Filocaliei a fost
stilizată în cea mai mare parte de elenista-poetă Zorica Lațcu (devenită maica Teodosia de la Mănăstirea Vladimirești
de lîngă Tecuci), care primise de la Părintele Arsenie Boca, pe atunci stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta
de Sus, o chilie care să-i fie birou de lucru. La această stilizare a contribuit și academicianul Nichifor Crainic în cuprin-
sul iernii lui 1944 și al primăverii lui 1945, cînd a locuit în vila Mitropolitului Nicolae Bălan de la această mănăstire,
ascuns fiind de starețul Arsenie Boca de urmărirea agenților staliniști.
– Din istoria isihasmului în ortodoxia română, București, Editura Scripta, 1992.
Xx. John Meyendorff – St. Grégoire Palamas et la mystique orthodoxe, Paris, Éditions du Seuil, 1959.
– St. Gregory Palamas and orthodox spirituality, Crestwood, New York, SVS Press & Bedfordshire, Faith
press, 1974.
xx. Antony Koch – Lehrbuch der Moraltheologie. Translated – A handbook of moral theology –, adapted and
edited by Arthur Preuss, vol. I-V, B. Herder Book Co., St. Louis, Mo., London, 1918-1924. (Vol. I – Introduction: Defini-
tion, scope, object, sources, methods, history and literature of moral theology. Morality: Its subject, norm and object,
third revised edition, 1925. Vol. II – Sin and the means of grace, third revised edition, 1928).
Xx. Dumitru Stăniloae – Teologia morală ortodoxă, 3 vol., București, Editura Institutului Biblic și de Misi-
une al Bisericii Ortodoxe Române, 1981.
Xx. Nicolae Mladin – „Iisus Hristos în viața morală a credincioșilor”, Studii teologice, V/1953, nr. 9-10, pp.
605-625.
– „Despre caracterele fundamentale ale moralei ortodoxe”, Mitropolia Ardealului, II/1957, nr. 11-12,
pp. 834-848.
– „Despre unele caracteristici ale moralei catolice”, Studii teologice, VI/1954, nr. 5-6, pp. 269-294.
– „Morala creștină și morala iezuită”, Ortodoxia, XI/1959, nr. 1, pp. 85-115.
– Studii de teologie morală, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1969.
j. Xx. Jean Daniélou – L’Oraison, problème politique, Éd. Fayard, Paris, 1965.
– Philon d’Alexandrie, Fayard, Paris, 1958.
– Études d’exégèse judéo–chrétienne: les Testimonia, Beauchesne, Paris, 1966.
– Origène, La Table Ronde, Paris, 1948.
– Platonisme et théologie mystique: doctrine spirituelle de saint Grégoire de Nysse, Aubier, Paris, 1944,
réed. 1953.
– L’Être et le Temps chez Grégoire de Nysse, Brill, Leyden, 1970, réed. 1978.
– God and the ways of knowing, translated from the French, Meridians Books, New York, 1957.
– L’avenir de la religion, Fayard, Paris, 1968.
– Le chrétien et le monde moderne, Desclée, Paris, 1959.
– La Foi de toujours et l’homme d’aujourd’hui, Beauchesne, Paris, 1969.
– Pourquoi l’Église?, Fayard, Paris, 1972.
– L’Église face au monde, en collab. avec Pasteur J. Bosc, La Palatine, Paris, Genève, 1966.
– Sainteté et action temporelle, Desclée, Paris, 1955.
– Approches du Christ (Église et temps présent), Grasset, Paris, 1960.
– Et qui est mon prochain?, Mémoires, Stock, Paris, 1974.
– Dialogues: avec les marxistes, les existentialistes, les protestants, les juifs, l’hindouisme, Le Portulan,
Paris, 1948.
– Dialogue avec Israël, La Palatine, Paris, 1963.
– Tests, attestation, contestation, détestation, protestation, Beauchesne, Paris, 1968.
– Nouveaux tests, Beauchesne, Paris, 1970.
39. Pierre Teilhard de Chardin – Le phénomène humain, Édit. du Seuil, Paris, 1955.
Xx. Olivier Maurice Clément – L’Oeil de feu. Deux visions spirituelles du cosmos, Frontfroide–le–Haut, Fata
Morgana, 1994.
– On human being. A spiritual anthropology (Theology and Faith), New City Press, 2000.
– (avec Stan Rougier) La révolte de l’esprit. Repères pour la situation spirituelle d’aujourd’hui, Paris,
Stock, 1979.
– Petite Boussole spirituelle pour notre temps, Paris, Desclée de Brouwer, 2008.
42. Alexandru Mironescu – Calea inimii. Eseuri în duhul Rugului aprins, cu un Cuvânt înainte de acad. Virgil
Cândea. Ediție îngrijită de Răzvan Codrescu, Editura Anastasia, București, 1998.
Xx. Arsenie Boca – Cărarea Împărăției. Ediție îngrijită de Zamfira Constantinescu, Editura Episcopiei Orto-
doxe Române a Aradului, 1995.
Xx. Aurel Popescu, Ghelasie Gheorghe – În căutarea bazelor spirituale ale medicinii, Editura Conphys,
colecția „Isihasm”, Râmnicu Vâlcea, 1997.
xx. Dumitru Stăniloae – Cultură și duhovnicie. Articole publicate în ‹‹Telegraful Român›› (1930-1993),
3 vol., București, Editura Basilica, 2012.
– Vechimea și spiritualitatea termenilor creștini români în solidaritate cu cei ai limbii române în general,
B.O.R., XCVII, 1979, nr. 3–4, pp. 563–590.
– Rolul ortodoxiei în formarea și păstrarea ființei poporului român și a unității naționale, „Ortodoxia”,
XXX, 1978, nr. 4, pp. 584–603.
– Ortodoxie și românism, Edit. Arhidiecezană, Sibiu, 1939, Edit. Basilica, București, 2014.
– Reflecții despre spiritualitatea poporului român, Edit. Scrisul Românesc, Craiova, 1992, Edit. Elion,
București, 2002.
– Națiune și creștinism, Editura Elion, București, 2004.
– Poziția domnului Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie, Sibiu, 1942, Editura Paideia, București,
1993.
47. Ion Ionescu – Teze eronate din cultura și istoria Bisericii Ortodoxe Române, în „Studii Teologice”,
Revista Facultăților de Teologie din Patriarhia Română, Seria a II-a, Anul XLV, nr. 5–6, septembrie–decembrie, 1993,
pp. 69–80.
– Doi termeni paleocreștini din epoca daco–romană, ibidem, pp. 81–84.
48. Ion Nichifor Crainic – Teologie și filosofie. Publicistica 1922–1944, Editura AIUS, Craiova, 2010.
– Ortodoxie și etnocrație, Editura Albatros, București, 1997.
– Puncte cardinale în haos, Editura Albatros, bucurești, 1998.
– Nostalgia paradisului, Editura Cugetarea, București, 1940.
Xx. Mircea Vulcănescu – Bunul Dumnezeu cotidian. Studii despre religie. Ediție de Marin Diaconu, Bucu-
rești, Editura Humanitas, 2004.
– Logos și eros. Creștinul în lumea modernă. Două tipuri de filosofie medievală. Ediție și cuvânt înainte
de Marin Diaconu, București, Editura Paideia, 1991.
– Posibilitățile filosofiei creștine. Ediție de Dora Mezdrea, București, Editura Anastasia, 1996.
xx. Teodor M. Popescu – Biserica mărturisitoare, Editura „Credința Noastră”, București, 1995.
53. Zosim Oancea – Trup și existență sau Organicismul. „În loc de Prefață” de Constantin Noica, Liga
Română de Misiune Creștină, Cluj, 1998.
Xx. Adrian Niculcea – Cunoașterea naturală a lui Dumnezeu. De la autorii biblici la gânditorii moderni,
Editura Vasiliana ’98, Garuda–ART, Iași, 2006.
– Problema cunoașterii naturale a lui Dumnezeu și argumentele raționale, în revista „Transdisciplina-
rity in science and religion”, Editura Curtea Veche, București, 2007.
– Filosofia antică a naturii și reacția Părinților Bisericii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007.
– Cearta universaliilor și argumentele raționale în favoarea existenței lui Dumnezeu, Editura Arhetip,
București, 2002.
– Fundamentele filosofice ale rupturii dintre viziunea religioasă și cea științifică despre lume, Editura
Vasiliana ’98, Iași, 2005.
– Știință și ortodoxie. Incompatibilitățile unei relații recente, „Symposion” (Revista de științe socio–
umane a Institutului de cercetări economice și sociale „Gh. Zane” al Academiei Române, Filiala Iași), nr 1(7), 2006.
– Sfânta Treime în ființa și viața Bisericii, Editura Arhetip, București, 2001.
– Consubstanțialitate și esențialism în teologia trinitară catolică, „Glasul Bisericii” (Revista Sfintei Mi-
tropolii a Munteniei și Dobrogei), nr. 1/1989.
– Învățătura protestantă despre Sfânta Treime și consecințele ei eclesiologice, „Studii teologice” (Re-
vista Facultăților de teologie din Patriarhia Română), nr. 3–4/2002.
– Actualitatea dogmei trinitare pentru ecumenismul contemporan, Editura Vasiliana ’98, Iași, 2006.
– Hristologiile eretice, Editura Arhetip, București, 2002.
– Originile problemei purcederii Sfântului Duh, „Glasul Bisericii”, nr. 6/1988.
– Semnificația originară, antiariană a formulei latine „Spiritus Sanctus a Patre Filioque procedit” și ac-
tualitatea ei ecumenică, „Ortodoxia” (Revista Patriarhiei Române), nr. 1/2009.
– Semnificația mărturisirilor de credință în protestantism și sarcinile teologiei ortodoxe, „Ortodoxia”, nr.
1–2/2003.
–Implicațiile sacramentale ale relațiilor trinitare, „Studii teologice”, 7–8/1982.
– Constituirea euharistică a Bisericii, Editura Vasiliana ’98, Iași, 2010.
– Eclesiologia catolică și protestantă din perspectivă ortodoxă, „Ortodoxia”, 3–4/2002.
– Doctrina protestantă a predestinației și consecințele ei eclesiologice, „Ortodoxia”, 1–2/2004.
– Doctrina protestantă despre ființa Bisericii, „Analele Universității Ovidius Constanța. Seria Facultății
de teologie ortodoxă”, nr. 1/2003.
– Doctrina protestantă despre Sfintele Taine, „Revista de teologie Sfântul Andrei”, Constanța, 2001.
– Unitatea „vizibilă” a bisericilor din perspectiva învățăturii palamite despre vederea luminii necreate,
„Ortodoxia”, 2007.
– Energiile necreate – principiu al unității cosmosului și al „eclesialității” bisericilor, „Revista Comisiei
ecumenice AIDRom, nr. 8, București, 2008.
– Vizibilitatea „taborică” a unității bisericilor sau De ce suntem ortodocși..., Editura Vasiliana ’98, Iași,
2008.
– Învățătura ortodoxă despre sfârșitul timpurilor, „Studii teologice”, nr. 1–2/2002.
– Necesitatea unui program fundaționist pentru a asigura Scripturii un rol pe măsură în lumea moder-
nă, „Pleroma” (Institutul penticostal), București, 2006.
– Divergențele în problema metodei în teologie și consecințele lor asupra ecumenismului. De la experi-
ența lui Iisus cel istoric la vederea Slavei Sale necreate, Editura Sigma, București, 2009.
– Constituirea sacramentală a Bisericii. O viziune teologică ortodoxă asupra ecumenismului, Editura
Evanghelismos, 2014.
– Sarcinile teologiei ortodoxe în raport cu lumea catolică, „Analele Universității Ovidius Constanța. Se-
ria Facultății de teologie ortodoxă”, Editura Ovidius University Press, 2003.
k. 1. Christine Mohrmann – Études sur le latin des chrétiens, 4 vol., Roma, Edizioni di storia e letteratura,
1958-1977.
2. J. de Ghellinck – Patristique et Moyen Âge. Études d’histoire littéraire et doctrinale, Paris, J. Gembloux,
Duculot, Bruxelles, Édition Universelle.Tome I. Les recherches sur les origines du Symbole des Apôtres, 1946. Tome II.
Encyclopédie des études patristiques, 1947. Tome III. Compléments à l’étude de la Patristique, 1948.
– Littérature latine au Moyen Âge. Tome I. Depuis les origines jusqu’à la fin de la renaissance carolin-
gienne. Tome II. De la renaissance carolingienne à saint Anselme, Paris , Librairie Bloud et Gay, 1939, nouvelle éditi-
on, Hildesheim, Georg Olms Verlag, 1969.
Xx. M. Testard – Chrétiens latins des premiers siècles. La littérature et la vie, Paris, Les Belles Lettres,1981.
Xx. U. Morrica – Naissance des lettres chrétiennes, 3-e édition, Paris, A. Hamman éditeur, Desclée de
Brouwer, 1980.
Xx. Pierre de Labriolle – Histoire de la littérature latine chrétienne, 3-e édition revue et augmentée par
Gustave Bardy, Paris, Les Belles Lettres, 1947.
Xx. Michele Pellegrino – Letteratura latina cristiana, seconda edizione, Roma, Studium, 1963.
Xx. J. Fontaine – La littérature latine chrétienne, Paris, Presses Universitaires de France (P.U.F.), 1970.
Xx. Charles Diehl – Manuel d’art byzantin, Paris, Librairie Alphonse Picard et Fils, 1910.
65. Franz Xaver Kraus – Geschichte der Christlichen Kunst, in zwei Bänden mit zahlreichen Illustrationen,
Freiburg im Breisgau, Herder’sche Verlagshandlung, Band I/1896, II1/1900, II2/1908 (herausgegeben von Joseph
Sauer).
66. Cleobulos Tsourkas – Les débuts de l’enseignement philosophique et de la libre pensée dans les Bal-
kans. La vie et l’œuvre de Théophile Corydalée (1563–1646), I-e édition, Bucarest, L’Institut d’Études et Recherches
Balkaniques (Institutul de Studii și Cercetări Balcanice), 1948, II-e édition révisée et complétée, ̕Εταιρία Μακεδονι-
κω̃ν Σπουδω̃ν, Θεσσαλονίκη, 1967. Traducere în limba română – Începuturile învățământului filosofic și gândirii libere
în Balcani. Viața și opera lui Teofil Corydaleu (1563–1646) –, indexuri și ilustrații de Șerban N. Nicolau, Studiu intro-
ductiv de acad. Alexandru Surdu, Editura AIUS, Craiova, 2011.
l. 1. Henri-Charles Lea – A history of the Inquisition of the Middle Ages, tomes I–III, London, Harper and
Brothers, 1887. Traduction française: Histoire de l’Inquisition au Moyen-Age. Ouvrage traduit sur l’exemplaire revu et
corrigé de l’auteur par Salomon Reinach, précédé d’une introduction historique par Paul Frédéricq, Paris, Société
nouvelle de librairie et d’édition. Tome I: Origine et procédure de l’Inquisition, 1900. Tome II: L’Inquisition dans les
divers pays de la Chrétienté, 1901. Tome III: Domaines particuliers de l’activité inquisitoriale, 1902.
2. J.H. Merle d’Aubigné – Histoire de la Réformation du seizième siècle, tome I, IV-e édition, Librairie de
Ch. Meyrueis et C-ie, 1856, tome II-e, IV-e édition, Paris, Librairie de Marc Ducloux, 1853, tome III-e, III-e édition, Pa-
ris, Librairie Ch. Meyrueis et C-ie, 1855, tome IV-e, Paris, Firmin Didot Frères, Libraires, Genève, Kaufmann, Libraire,
1847, tome V-e – Réformation d’Angleterre –, Paris, Librairie de Ch. Meyrueis et C-ie, 1861.
Xx. Jacq Christian – La Francmaçonnerie, Paris, Robert Laffont, 1975. Traducere în limba română – Franc-
masoneria, istorie și inițiere –, București-Brașov, Venus & Șchei, 1994.
Xx. Bruno Würtz – New Age, Timișoara, Editura de Vest, 1994.
Xx. Horia Nestorescu Bălcești – Ordinul Masonic Român, București, Șansa, 1993.
B. a.1. Biblia Hebraica Stuttgartensia. Editio funditus renovata, ediderunt K. Elliger et W. Rudolph, textum
masoreticum curavit H.P. Rü ger, masoram elaboravit G.E. Weil, Deutsche Bibelstiftung Stuttgart, 1977, Gesamther-
stellung Biblia–Druck Stuttgart.
2. ̕Η Παλαιὰ Διαθήκη κατὰ τοὺς Οʹ/Septuaginta, id est Vetus Testamentum Graece juxta LXX interpretes
edidit Alfred Rahlfs. Editio minor, duo volumina in uno, Württembergische Bibelanstalt/Deutsche Bibelgesellschaft,
Stuttgart, 1935.
4. Origenis Hexaplorum quae supersunt sive Veterum interpretum graecorum in totum Vetus Testamen-
tum fragmenta, edidit Fridericus Field, tomus I–II, Oxonii e Typographeo Clarendoniano, 1875.
Xx. Περὶ τω̃ν ξ’ βιβλίων καὶ ̕όσα τούτων ̒εκτός (De LX libris et quinam extra illos sint), P.G. Migne, vol. 1,
col. 515C-517A.
xx. Sanctae Scripturae divisio in capita, P.G. Migne vol. 106, col. (1047)1048B-1053(1054)D.
5. Wilhelm Gesenius – Hebräische Grammatik, völlig umgearbeitet von E. Kautzsch, acht und zwanzigste
Auflage, Leipzig, Verlag von F. C . W. Vogel, 1909.
– Gesenius’ Hebrew Grammar. Second english edition revised in accordance with the twenty-eighth
german edition (1909) by A.E. Cowley, Oxford, Clarendon Press, 1910.
6. Jacob Weingreen – A practical Grammar for classical Hebrew, second edition, Clarendon Press, Oxford,
Oxford University Press, 1959.
Xx. Origenianum lexicon nominum hebraicorum (latine redditum et cum Hieronymiana interpretatione
comparatum), P.L. Migne vol. 23, col. 1203-1290.
Xx. Εύσεβιος Πάμφιλος, Καισαρείας ̒επίσκοπος (Eusebius Pamphilus, Caesariensis episcopus) – De
nominibus hebraicis liber, P.L. Migne vol. 23 (Operum S. Hieronymi tomus 3), col. 773A-934D.
– ̕Ερμηνεία τω̃ν ̒εν τη̨̃ θεοπνεύστω̨ Γραφη̨̃ ̒εμφερομένων ̕εβραϊκω̃ν ̒ονομάτων. Graeca fragmenta libri
nominum hebraicorum (latine reddita ac Hieronymiana interpretatione comparata), P.L. Migne vol. 23, col. 1145-
1198.
Xx. Libri nominum hebraicorum pars quaedam ex operibus Flavii Josephi collecta (a S. Hieronymo), P.L.
Migne vol. 23, col. 1289-1296.
7. Guilelmus Gesenius – Lexicon manuale Hebraicum et Chaldaicum in Veteris Testamenti libros, post
editionem Germanicam tertiam latine elaboravit, Lipsiae, 1833, sumptibus typisque Fr. Chr. Guil. Vogelii.
– Thesaurus philologicus criticus linguae Hebraicae et Chaldaeae Veteris Testamenti, volumen I, Lipsi-
ae, 1835, sumptibus typisque Fr. Chr. Guil. Vogelii.
– Hebräisches und Chaldäisches Handwörterbuch über das Alte Testament, sechzehnte Auflage, Leip-
zig, Verlag von F. C. W. Vogel, 1915.
Xx. James Strong – A concise dictionary of the words in the Hebrew Bible; with their renderings in the
authorized english version, Madison, New Jersey, 1890.
Xx. N.Ph. Sander, I. Trenel – Dictionnaire hébreu-français, Paris, au Bureau des Archives Israélites, 1859.
8. Edward Robinson, Francis Brown, S.R. Driver, Charles A. Briggs – A Hebrew and English Lexicon of the
Old Testament with an Appendix containing the Biblical Aramaic, first edition, Oxford, Clarendon Press, 1906.
Xx. Eduard König – Hebräisches und aramäisches Wörterbuch zum Alten Testament, Leipzig, Dieteri-
ch’sche Verlagsbuchhandlung Theodor Welcher, 1910.
9. Jeff A. Benner – The ancient Hebrew Lexicon of the Bible. Hebrew letters, words and roots defined
within their ancient cultural context, Virtualbookworm.com Publishing Inc., College Station, U.S.A., 2005.
Xx. Franz Altheim – Supplementum aramaicum, Baden-Baden, Verlag für Kunst und Wissenschaft
”Grimm”, 1957.
Xx. Franz Altheim, Ruth Stiehl – Die aramäische Sprache unter den Achaimeniden, 3 Lieferungen, Frankfurt,
Klostermann, 1959-1963.
– Philologia sacra, „Aparchai: Untersuchungen zur klassischen Philologie und Geschichte des Alter-
tums”, zweiter Band, Tübingen, Niemeyer, 1958.
Xx. Gustaf Hermann Dalman – Grammatik des Jüdisch–Palästinischen aramäisch, 2-te Auflage, J.C. Hin-
richs, 1905.
– Aramäisch–Neuhebräisches Handwörterbuch zu Targum, Talmud und Midrasch, 2-te auflage, J.
Kaufmann, Frankfurt am Main, 1922
xx. Henry St. John Thackeray – A grammar of the Old Testament in greek according to the Septuagint. Vol.
I: Introduction, orthography and accidence, Cambridge, at the University Press, 1909.
10. Félix–Marie Abel – Grammaire du Grec Biblique, suivie d’un choix de papyrus, Paris, J. Gabalda et Fils,
1927.
11. Edwin Hatch, Henry A. Redpath, assisted by many scholars – A Concordance to the Septuagint and the
other Greek versions of the Old Testament (including the Apocryphal Books), vol. I-II, Supplement, fasc. I-II, Oxford, at
the Clarendon Press, 1892–1906.
xx. James Strong – A concise dictionary of the words in the Greek Testament; with their renderings in the
authorized english version, Abingdon Press, Nashville-New York, 1890.
Xx. J. Lust, E. Eynikel, K. Hauspie – A greek–english lexicon of the Septuagint, Stuttgart, Deutsche Bibelge-
sellschaft, 2003.
12. James Hope Moulton, George Milligan – The Vocabulary of the Greek Testament illustrated from the
papyri and other non–literary sources, Hodder and Stoughton Ltd., London, 1914–1929.
13. Joh. Flemming, L. Radermacher – Das Buch Henoch. Herausgegeben im Auftrage der Kirchenväter–Co-
mmission der königlich Preussischen Akademie der Wissenschaften, Leipzig, J.C. Hindrichs’sche Buchhandlung, 1901.
14. François Martin, J. Delaporte, J. Françon, R. Legris, J. Pressoir – Le Livre d’Hénoch traduit sur le texte é-
thiopien, Paris, Letouzey et Ané, éditeurs, 1906.
15. Michael Langlois – Le premier manuscrit du Livre d’Hénoch. Étude épigraphique et philologique des
fragments araméens de 4Q201 à Qumrân, Paris, Éditions du Cerf, 2008.
Xx. James Bennett Pritchard (editor) – Ancient Near Eastern texts relating to the Old Testament, third edi-
tion with Supplement, Princeton University Press, 1969.
Xx. Αί διαθη̃και τω̃ν ι’β’ Πατριάρχων, τω̃ν υίω̃ν ̒Ιακώβ, πρὸς τοὺς υίοὺς αύτω̃ν (Testamenta duodecim
Patriarcharum, filiorum Jacob, ad filios suos), P.G. Migne vol. 2, col. 1037C-1149(1150)C.
xx. Testamentum Salomonis, P.G. Migne vol. 122, col. (1315)1316B-1357(1358)B.
Xx. J. Barr – Sémantique du langage biblique, Aubier–Montaigne, Éd. du Cerf, Paris, Delachaux & Niestlé,
(Switzerland), Desclée de Brouwer, 1971.
Xx. M. Silva – Biblical words and their meaning. An introduction to lexical semantics, Zondervan Publishing
House, 1983.
Xx. J.M. Babut – Les expressions idiomatiques de l’hébreu biblique, „Cahiers de la Revue Biblique 33”, Paris,
Gabalda, 1995.
xx. C.W. Votaw – The use of infinitive in Biblical Greek, Chicago, 1896.
Xx. C.R. Campbell – Basics of verbal aspect in Biblical Greek, Zondervan Publishing House, 2008.
Xx. Dominique Barthélémy – Critique textuelle de l’Ancien Testament, Alliance Biblique Universelle, vol.
1/1982, vol. 2/1986, vol. 3/1992.
Xx. John Merlin Powis Smith – Books for Old Testament study, Chicago, the University of Chicago Press,
1908.
Xx. D.K. Paton – The higher criticism: the greatest apostasy of the age, London, Passmore & Alabaster,
1896.
b. xx. Sanctus Eusebius Hieronymus – De Deo et nominibus ejus, P.L. Migne vol. 23, col. 1305D-1308B.
xx. Διονύσιος ̒Αρεοπαγίτης – Περὶ τη̃ς ούρανίας ̕ιεραρχίας (Dionysius Areopagita – De coelesti hierarchia),
P.G. Migne vol. 3, col. (119)120A-369(370)A. Traducere în limba franceză: Denys L’Aréopagite – La hiérarchie céleste.
Introduction par René Roques, étude et texte critiques par Gü nter Heil, traduction et notes par Maurice de Gandillac,
„Sources Chrétiennes” no. 58. Ouvrage publié avec le concours du Centre National de la Recherche Scientifique,
Paris, Les Éditions du Cerf, 1958. Interpretare (comentariu): Μάξιμος ̕ο ̕Ομολογητής – Πρόλογος είς τὰ του̃ ̕αγίου
Διονυσίου (Maximus Confessor – Prologus in opera sancti Doinysii), interprete Petro Lansselio. Είς τὸ περὶ τη̃ς
ούρανίας ̕ιεραρχίας (Commentaria in librum de coelesti hierarchia), P.G. vol. 4, col. 15(16)A-113(114)D.
xx. Macarius quidam abbas – Visiones de sanctis angelis, P.G. Migne vol. 34, col. 221A-229(230)A.
Xx. Incertus auctor (sec. IV d. Hr.) – Είς τὸ ̕ότι Παλαια̃ς καὶ Καινη̃ς Διαθήκης είς ̕ο νομοθέτης’ καὶ είς
τὸ ̒ένδυμα του̃ ̕ιερέως’ καὶ περὶ μετανοίας (Unum et eumdem esse Legislatorem et Veteris et Novi Testamenti; item
de veste sacerdotali; necnon de poenitentia), P.G. vol. 56, col. 397-410.
Xx. ̒Επιφάνιος, ̒επίσκοπος Κωνσταντείας τη̃ς Κύπρου – Περὶ τω̃ν ο’ ̕ερμηνευτω̃ν καὶ τω̃ν παρερμηνευ-
σάντων (Epiphanius Constantiae, quae in Cypro est, episcopus – De septuaginta interpretibus, et de iis qui prave
interpretati sunt), P.G. vol. 43, col. 373A-380B.
Xx. S. Eusebius Hieronymus – Liber hebraicarum quaestionum in Genesim, P.L. Migne vol. 23, col. 935A-
1010B.
xx. Εύστάθιος, ̒αρχιεπίσκοπος ̒Αντιοχείας καὶ μάρτυρ (Eustathius Antiochenus, episcopus et confessor) – Είς
τὴν ̕Εξαήμερον ̕υπόμνημα (Commentarius in Hexaemeron), P.G. Migne vol. 18, col. (707)708A–793(794)C.
– In Hexaemeron Sancti Basilii latina metaphrasis, P.G. Migne vol. 30, col. 869A–968B.
xx. ̒Ιωάννης Χρυσόστομος (Jōannēs Chrysóstomus) – Homiliae in Genesim, I-LXVII, P.G. vol. 53, col. 21-385
(386; homiliae I-XLI), vol. 54, col. 385-580 (homiliae XLII-LXVII).
– Sermones (Λόγοι) I-IX in Genesim, P.G. vol. 54, col. 581-620 (sermones I-VIII), 619-630 (sermo IX).
Xx. Βασίλειος, ̒αρχιεπίσκοπος Καισαρείας Καππαδοκίας (Basilius, Caesareae Cappadociae archiepisco-
pus) – ̕Ομιλίαι θ’ είς τὴν ̕Εξαήμερον (Homiliae IX in Hexaemeron), P.G. Migne vol. 29, col. (3)4A–208C. Traducere în
limba franceză: Basile de Césarée – Homélies sur l’Hexaéméron. Texte grec, introduction et traduction de Stanislas
Giet, „Sources Chrétiennes”, Paris, Les Éditions du Cerf, 1949.
– Sur l’origine de l’homme (Homélies X et XI de l’Hexaéméron). ́ Introduction, texte critique, traduction
et notes par Alexis Smets, S.J. et Michel Van Esbroeck, S.J. „Sources Chrétiennes” no. 160, ouvrage publié avec le
concours du Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, Les Éditions du Cerf, 1970.
– Περὶ παραδείσου, λόγος γ’ (De paradiso, oratio III), P.G. Migne vol. 30, col. 61(62)D– 72C.
– Λόγοι α’ καὶ β’, περὶ τη̃ς ̒ανθρώπου κατασκευη̃ς (Oratio I et II, de hominis structura), P.G. Migne vol.
30, col. 9A–61(62)C.
xx. Γρηγόριος ̕ο θεόλογος, ̒αρχιεπίσκοπος Κονσταντινουπόλεως (Gregorius Theologus, vulgo Nazianze-
nus, archiepiscopus Constantinopolitanus) – De mundo, P.G. Migne vol. 37, col. 415(416)A–424A. (text grec și latin).
xx. Γρηγόριος ̕επίσκοπος Νύσσης (Gregorius episcopus Nyssenus) – ̒Απολογητικὸς πρὸς Πέτρον
τὸν ̒αδελφὸν αύτου̃ περὶ τη̃ς ̕Εξαημέρου (Explicatio apologetica ad Petrum fratrem, in Hexaemeron), P.G. Migne vol.
44, col. 61A– 124C.
– Περὶ κατασκευη̃ς ̒ανθρώπου (De hominis opificio), P.G. Migne, vol. 44, col. (123)124D–256C.
– Είς τὰ τη̃ς Γραφη̃ς ̕ρήματα· ‘ποιήσωμεν ̒άνθρωπον κατ’ είκόνα ̕ημετέραν καὶ ̕ομοίωσιν’ (In Scrip-turae
verba: ”Faciamus hominem ad imaginem et similitudinem nostram”). Λόγος α’ (Oratio I), P.G. Migne vol. 44, col.
257A–277(278)D. Λόγος β’ (Oratio II), ibidem, col. 277(278)B –297(298)A.
– Περὶ του̃ τί ̒εστι το, ‘κατ’ είκόνα Θεου̃ καὶ κατ’ ̕ομοίωσιν’ (De eo quod sit, ”ad imaginem Dei et ad
similitudinem”), P.G. Migne vol. 44, col. (1327)1328A–1345(1346)B.
xx. Severianus episcopus Gabalorum – In mundi creationem orationes I–VI (text grec), P.G. Migne, vol. 56,
col. 429-500.
Xx. Βασίλειος ̒επίσκοπος Σελευκίας (Basilius Seleuciae Isauriae episcopus) – Λόγος α’, είς τὸ·
‘̒Εν ̒αρχη̨̃ ̒εποίησεν ̕ο Θεὸς τὸν ούρανὸν καὶ τὴν γη̃ν’ (Oratio I, in illud: ”In principio creavit Deus coelum et terram”),
P.G. Migne vol. 85, col. (27)28A –37(38)A.
– Λόγος β’, είς τὸν ̒Αδάμ (Oratio II, in Adamum), P.G. Migne vol 85, col 37(38)A–49(50)B.
– Λόγος γ’, είς τὸν ̒Αδάμ (Oratio III, in Adamum), ibidem, col. 49(50)B–61(62)C.
xx. ̕Ο ̕άγιος ̕ιερομάρτυρ Μεθόδιος (Sanctus Methodius martyr) – Περὶ του̃ αύτεξουσίου (De libero arbi-
trio), P.G. Migne vol. 18, col. (239)240B–265(266)C; Patrologia Orientalis (R. Graffin, F. Nau editores), tomus vicesi-
mus secundus, pp. 629-888, Paris, Firmin Didot et C-ie, 1930: Avant-propos, introduction, texte slave, texte grec et
traduction française, léxique du texte slave, index grec-slave par André Vaillant.
xx. Ζαχαρίας ̒επίσκοπος Μιτυλήνης (Zacharias episcopus Mitylenes) – Διάλεξις (De mundi opificio, contra
philosophos disputatio). P.G. Migne vol. 85, col. (1011)1012A–1144A.
– Disputatio contra ea quae de duobus principiis a Manichaeo quodam scripta et projecta in viam pu-
blicam reperit, Justiniano imperatore, P.G. Migne vol. 85, col. 1143–1144B.
xx. ̒Αναστάσιος ̕ο Σιναΐτης, πατρίαρχος ̒Αντιοχείας (Anastasius, cognomento Sinaïtas, patriarcha Antio-
chenus) – Anagogicarum contemplationum in Hexaemeron ad Theophilum libri duodecim, P.G. Migne vol 89, col.
851A–1078A. Libri I–IX, latine; liber XII, graece et latine.
– ̒Εκ του̃ ‘κατ’ είκόνα’ (E sermone: ”secundum imaginem”, fragmentum), P.G. Migne vol. 89, col.
(1143)1144D–1149(1150)C.
– Περὶ του̃ ‘κατ’ είκόνα και κατ’ ̕ομοίωσιν’ ̕υπὸ Θεου̃ κατασκευη̃ς λόγος (in illud: ”Creavit Deus se-
cundum imaginem et similitudinem”), P.G. Migne vol. 89, col. 1283C–1286A.
xx. Georgius Pisida, diaconus Constantinopolitanus (sec. VII) – ̕Εξαήμερον ̒ὴ κοσμουργία (Hexaemeron sive
cosmopoeïa), P.G. vol. 92, col. 1425A-1578C.
– Κατὰ δυσεβου̃ς Σευήρου ̒Αντιοχείας (Contra impium Severum Antiochiae), P.G. vol. 92, col. 1621A-
1676B.
xx. Anonymus – Περὶ τεσσάρων του̃ παραδείσου ποταμω̃ν (De quattuor fluminibus Paradisi), P.G. vol. 106,
col. (1055)1056A-1057(1058)C.
xx. Moses Bar-Kepha, episcopus Syrus (sec. IX-X) – Commentaria de paradiso ad Ignatium fratrem (ex
sermone Syriacum in Latinum translata ab Andrea Masio), P.G. vol. 111, col. 481-608B.
xx. E.M. Gaucher – Essai sur les six jours de la création: leur symbolisme, le paradis terrestre d’après les SS
Pères et la science, précédés d’une thèse sur l’Ecriture Sainte en général, Paris, Imprimerie Fontaine, à l’œuvre des
orphélins-apprentis, 1897.
Xx. Pr. Roland Guérin de Vaux, O.P. – La Genèse, Paris, Les Éditions du Cerf, 1951.
xx. Jean Daniélou – Au commencement (Genèse 1-2), Paris, Les Éditions du Seuil, 1963.
Xx. Niculae Sârbu-Ionescu – Despre ziua întâi a Creației (Geneza, I, 1-5). Partea întâi (Geneza I, 1-2). Co-
municare la Simpozionul național „Constantin Noica”, ediția a VI-a, „Concepte deschise”, Craiova, 23-24 mai 2014,
Editura Academiei Române, București, 2014, pp. 196-205.
Xx. ̒Ιωάννης Χρυσόστομος – Είς τὸν Μελχισεδέκ (Joannes Chrysostomus – De Melchisedeco), P.G. vol. 56,
col. 257-262.
– Expositio in Psalmos, P.G., col. 35-498.
– ̒Εξηγήσεως είς τὰς Παροιμίας Σολομω̃νος τὰ σωζόμενα (In Salomonis proverbia, commentariorum
reliquiae), P.G. 64, col. 659-740.
– Sermones (Λόγοι) 1-5 de Anna, P.G. vol. 54, col. 631-676.
– Homiliae (̕Ομιλίαι) 1-3 de Davide et Saule, P.G. vol. 54, col. 675-708.
– Interpretatio in Isaiam ̈́ prophetam (̕Ερμηνεία είς τὸν προφήτην ̒Ησαΐαν), P.G. vol. 56, col. 11-94.
́
– Homiliae (̒Επαινοι) 1-6 in Oziam seu de Seraphinis, P.G. vol. 56, col. 97-142.
– Είς τὴν προφητικὴν ̕ρη̃σιν τὴν λέγουσαν˙ „̒Εγὼ Κύριος ̕ο Θεὸς ̒εποίησα φω̃ς καὶ σκότος, ποιω̃ν εί-
ρήνην, καὶ κτίζων κακά” (In propheticum dictum illud: „Ego Dominus Deus feci lumen et tenebras, faciens pacem, et
creans mala” – Isaia, ̈́ XLV,7), P.G. vol. 56, col. 141-192.
– ̕Ερμηνεία είς τὸν Δανιὴλ προφήτην (Interpretatio in Danielem prophetam), P.G. vol. 56, col. 193-246.
Xx. Βασίλειος ̒αρχιεπίσκοπος Καισαρείας Καππαδοκίας (Βασίλειος ̕ο Μέγας) – ̕Ομιλίαι α’-ι’γ’ είς τοὺς
Ψαλμούς (Homiliae I-XIII in Psalmos), P.G. vol. 29, col. 209A-494C, vol. 30, col. 71D-118A.
– ̕Ερμηνεία είς τὸν προφήτην ̒Ησαΐαν (Enarratio in prophetam Isaïam), P.G. vol. 30, col. 117-668C.
xx. Γρηγόριος ̕ο Θεόλογος – Λόγος ι’ε’ είς τοὺς Μακκαβαίους (In Macchabaeorum laudem oratio XV), P.G.
vol. 35, col. 911A-934A.
xx. ̕Ο μακάριος Θεοδώρητος, ̒επίσκοπος Κύρου – ̕Ερμηνεία είς τὸ ̒α̨̃σμα τω̃ν ̒α̨σμάτων (Beatus Theodo-
retus – Explanatio in Canticum Canticorum), P.G. vol. 81, col. 27(28)A-213(214)B.
– Είς τὸν ̒Ησαΐαν προφήτην ̕ερμηνεία κατ’ ̒εκλογήν (In Isaïam prophetam eclogaria interpretatio), P.G.
vol. 81, col. (215)216A-493(494)C.
– ̕Ερμηνεία τη̃ς προφητείας του̃ θείου ̒Ιερεμίου (In divini Jeremiae prophetiam interpretatio), P.G. vol.
81, col. (495)496A-805(806)C.
–̕Ερμηνεία τη̃ς προφητείας του̃ θείου ̒Ιεζεκιήλ (In divini Ezechielis prophetiam interpretatio), P.G. vol.
81, col. (807)808A-(1255)1256B.
– ̕Υπόμνημα είς τὰς ̕οράσεις του̃ προφήτου Δανιήλ (Commentarius in visiones Danielis prophetae), P.G.
vol. 81, col. (1255)1256C-1545(1546)A.
– ̕Υπόμνημα είς τοὺς δώδεκα προφήτας (Commentarius in duodecim prophetas), P.G. vol. 81, col.
1545(1546)B-(1987)1988A.
xx. Θεοφύλακτος, ̒αρχιεπίσκοπος Βουλγαρίας (Theophylactus, archiepiscopus Bulgariae) – ̒Εξήγησις είς
τὸν προφήτην ̒Ωσηέ(Expositio in prophetam Oseam), P.G. vol. 126, col. 563A-820A.
– ̒Εξήγησις είς τὸν προφήτην ̒Αμβακούμ (Expositio in prophetam Habacuc), P.G. vol. 126, col. 819B-
906.
– ̒Εξήγησις είς τὸν προφήτην ̒Ιωνα̃ν (Expositio in prophetam Jonam), P.G. vol. 126, col. 905A-968D.
– ̒Εξήγησις είς τον προφήτην Ναούμ (Expositio in Naum prophetam), P.G. vol. 126, col. 969A-1048C.
– ̒Εξήγησις είς τὸν προφήτην Μιχαίαν (Expositio in Michaeam prophetam), P.G. vol. 126, col. 1049A-
1190D.
Xx. Nicolae Mladin – „Introducere în teologia biblică”, Anuarul XVI al Academiei Teologice Andreiane, anul
1939/1940, pp. 36-51.
Xx. Pr. Roland Guérin de Vaux, O.P. – L’archéologie et les manuscrits de la Mer Morte, Oxford, British Aca-
demy, 1961. English version – Archaeology and the Dead Sea scrolls, Oxford University Press, 1973.
Xx. John M. Allegro – The Dead Sea scrolls, Harmondsworth, Pelican, 1956.
Xx. John C. Trever – The untold story of Qumran, Westwood, Fleming H. Revell Company, 1965.
16. Athanasie Negoiță – Manuscrisele eseniene de la Marea Moartă, Editura Științifică, Seria Bibliotheca
Orientalis, București, 1993.
– Teologia biblică a Vechiului Testament, Editura Credința Noastră, București, 1992.
Xx. James VanderKam, Peter Flint – The meaning of the Dead Sea scrolls, San Francisco, Harper, 2002.
Xx. Constantin Daniel – Esenienii și manuscrisele de la Marea Moartă, București, Editura Herald, 2013.
Xx. Heinz Josef Fabry – Theologisches Wörterbuch zu den Qumrantexten, 3 Bände, Verlag von W. Kohlha-
mmer, Stuttgart, 2011-2014.
xx. F. Vigouroux – Dictionnaire de la Bible, Paris, Letouzey et Ané, 5 vol., 1895–1912.
Xx. A.M. Gérard – Dictionnaire de la Bible, Robert Laffont, Paris, 1989.
Xx. Gerhard Johannes Botterweck und Heinz Josef Fabry, Helmer Ringgren (von 1981) – Theologisches
Wörterbuch zum Alten Testament, 10 Bände, Verlag von W. Kohlhammer, Stuttgart, 1973–2001.
Xx. Norbert Peters – Exegetisches Handbuch zum Alten Testament, Münster in Westf., Aschendorffsche
Verlagsbuchhandlung (cîte un volum exegetic pentru fiecare carte a Vechiului Testament).
xx. Josephus Flavius – Opera omnia graece et latine, curavit Franciscus Oberthür, Leipzig, E.B. Schwickert,
tomus I, 1782, tomus II, 1783, tomus III, 1785.
Xx. André Parrot – Déluge et arche de Noé, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1952, 1953. English translation
– The flood and Noah’s ark, London, SCM Press, 1955, Philosophical Library, 1955.
Xx. A.T. Jones – The empires of the Bible from the confusion of tongues to the babylonian captivity, Michi-
gan, Battle Creek, 1897.
Xx. André Parrot – Orient Ancien. Dieux, rois en Eden, Paris, Hachette Réalités, 1979.
– La tour de Babel, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1953, 2-e édition, 1954. English translation – The
tower of Babel, series „Studies in Biblical Archaeology”, London, SCM Press, 1955.
– Ziggurats et tour de Babel, Paris, Albin Michel, 1949.
– Niniva et l’Ancien Testament, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1953, 1955; 3-e édition revue, 1970.
English translation – Nineveh and the Old Testament, London, SCM Press, 1955, Philosophical Library, 1955.
– Babylone et l’Ancien Testament, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1956, 2-e édition, 1958. English
translation – Babylon and the Old Testament, London, SCM Press, Philosophical Library, 1958.
Xx. Pierre Montet – L’Égypte et la Bible, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1959.
Xx. Van Goudoever – Biblical calendars, Leyden, Brill, 1959.
Xx. Michel Du Buit – Archeologia del popolo d’Israele, Catania, Ed. Paoline, 1962.
Xx. André Parrot – Bible et archéologie, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1970.
Xx. W.F. Albright –The archaeology of Palestine, Gloucester, Massachusetts, Peter Smith, 1971.
– Archaeology, historical analogy and early biblical tradition, Baton Rouge, Louisiana State University
Press, 1966.
Xx. Pr.conf. dr. Petre Semen – Arheologie biblică în actualitate, Iași, „Trinitas” – Editura Mitropoliei Moldo-
vei și Bucovinei, 1997.
Xx. Pr. Roland Guérin de Vaux, O.P. – The Bible and the ancient Near East, Doubleday, Garden City, New
York, 1971, London, Darton, Longman and Todd, 1972.
Xx. François Lenormant – Histoire du peuple juif, Paris, A. Lévy, 1869.
Xx. Pr. Roland Guérin de Vaux, O.P. – Histoire ancienne d’Israël. Dès origines à l’installation en Canaan,
Paris, Lecoffre, 1971.
– Ancient Israël, 2 vol., Mc Graw-Hill Book Company, Inc. Vol. 1: Social institutions, 1958. Vol. 2:
Religious institutions, 1960. Version française – Les institutions de l’Ancien Testament, Paris, 1989.
– Die hebräischen Patriarchen und die modernen Entdeckungen, Düsseldorf, Patmos Verlag, 1961.
Xx. André Parrot – Abraham et son temps, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1962. English translation –
Abraham and his times, Oxford University Press, 1962.
Xx. W.F. Albright – The biblical period from Abraham to Ezra, New York, Harper Torchbooks, 1963.
Xx. Rev. Alfred Edersheim – The Exodus and the wanderings in the wilderness, London, The Religious Tract
Society, 1876.
– Israel in Canaan under Joshua and the Judges, ibidem, 1877.
– Israel under Samuel, Saul and David to the birth of Solomon, ibidem, 1877.
Xx. L. Desnoyers – Histoire du peuple hébreu. Des Juges à la captivité, tomes I–III, Paris, Éditions Auguste
Picard, 1922–1930.
Xx. W.F. Albright – Archaeology and the religion of Israel, Baltimore, Johns Hopkins Press, 1942; new edi-
tion with a new introduction by Theodore J. Lewis, Old Testament Library–Louisville, Westminster, John Knox Press–
London, 2006.
– Yahweh and the gods of Canaan, London, Athlone Press, 1968.
Xx. N.C. Habel – Yahweh versus Baal. A conflict of religious cultures, New York, Bookman Associates, 1964.
Xx. Franz Altheim – Jerusalem, in Zusammenarbeit mit Günter Schöne, Wiesbaden, Brockhaus, 1961.
Xx. André Parrot – Le Temple de Jérusalem, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1954, 1962. English transla-
tion – The Temple of Jerusalem, London, Philosophical Library, 1955, SCM Press, 1957.
Xx. E.A.Th. Wallis Budge – The queen of Sheba and her only son Menyelek; being the history of the depar-
ture of God and His Ark of the Covenant from Jerusalem to Ethyopia, and the establishment of the religion of the
Hebrews and the Solomonic line of kings in that country, The Medici Society Ltd., London, Boston, 1922.
Xx. Gustaf Dalman – Die richterliche Gerechtigkeit im Alten Testament, Berlin, Verlag der Kartell–Zeitung
akad. theol. Vereine auf deutschen Hochschulen, 1897.
Xx. Alfred Edersheim – Prophecy and history in relation to the Messiah, New York, Anson D.F. Randolph &
Company, London, Longmans, Green & Co., 1885.
Xx. Alexandre Westphal – Jéhovah. Les étapes de la Révélation dans l’histoire du peuple d’Israël (avec six
cartes et deux tableaux), 2-ème édition revue, Paris, Librairie générale et protestante, 1908.
Xx. André Parrot – Samarie: Capitale du royaume d’Israël, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1955. English
translation – Samaria, the capital of the kingdom of Israel, London, Philosophical Library, 1958.
c. Xx. Alfred Edersheim – History of the Jewish nation after the destruction of Jerusalem under Titus, revised
by the rev. Henry A. White, with a preface by the rev. William Sanday, Longmans, Green and Co., London, New York
and Bombay, 1896.
Xx. Alexander McCaul – The old paths, or The Talmud tested by Scripture; being a comparison of the prin-
ciples and doctrines of modern Judaism with the religion of Moses and the Prophets, London, London Society’s House,
1880.
Xx. George Adam Smith, Edwin R. Bevan, F.C. Burkitt and others – The legacy of Israel (Essays), planned by
the late Israel Abrahams and edited by Edwin R. Bevan and Charles Singer, with an introduction by the Master of
Balliol, Oxford, Clarendon Press, 1927 (Table of contents: 1. „Prologue” by A.D. Lindsay. 2. „The Hebrew genius as
exhibited in the Old Testament” by the very rev. Sir G.A. Smith. 3. „Hellenistic Judaism” by E.R. Bevan. 4. „The debt of
Christianity to Judaism” by F.C. Burkitt. 5. „The influence of Judaism upon Jews in the period from Hillel to Men-
delssohn” by the rev. R.T. Herford. 6. „The influence of Judaism on Islam” by the rev. A. Guillaume. 7. „The jewish
factor in medieval thought” by Ch. Singer and Dorothea W. Singer. 8. „Hebrew scholarship in the middle ages among
latin Christians” by Ch. Singer. 9. „Hebrew studies in the reformation period and after. Their place and influ-ence” by
the rev. G.H.Box. 10. „The influence of Judaism on western law” by N. Isaacs. 11. „The influence of the Old Testament
on Puritanism” by the rev. W.B. Selbie. 12. „Jewish thought in the modern world” by L. Roth. 13. „Influ- ence of the
Hebrew Bible on European languages” by A. Meillet. 14. „The legacy in modern literature” by L. Magnus. 15.
„Epilogue” by C.G. Montefiore. 16. „Glossary”.
Xx. Abraham Heschel – A concise dictionary of Hebrew philosophical terms, Cincinnati, 1941.
Xx. Benedictus (Baruch) de Spinoza – Tractatus theologico-politicus, continens dissertationes aliquot qui-
bus ostenditur libertatem philosophandi non tantum salva pietate et reipublicae pace posse concedi, sed eandem nisi
cum pace reipublicae, ipsaque pietate tolli non posse. Hamburgi, apud Henricum Künraht, 1670.
– Opera quotquot reperta sunt. Recognoverunt J. Van Vloten et J.P.N. Land, editio altera. Tomus se-
cundus: Tractatus theologico-politicus cum annotationibus adscriptis, Hagae Comitum apud Martinum Nijhoff, 1895.
– Ethica, ordine geometrico demonstrata et in quinque partibus distincta, in quibus agitur: I. De Deo. II.
De natura et origine mentis. III. De origine et natura affectuum. IV. De servitute humana, seu de affectuum viri-bus.
V. De potentia intellectus, seu de libertate humana. Ex editione Operum qutquot reperta sunt, quam curave-rant J.
van Vloten et J.P.N. Land, seorsum repetita, Hagae Comitis apud Martinum Nijhoff, 1905.
– L’Éthique démontrée selon la méthode géométrique et divisée en cinq parties. Traduction de Armand
Guérinot, Paris, Éditions d’art Édouard Pelletan, 1930, Les Éditions Ivrea, 1993.
Xx. Franz Kobler (editor) – Letters of Jews through the ages, vol. 1, Philadelphia, Jewish Publication Socie-ty
of America, 1952, New York, East and West Library, 1978.
Xx. Hugo von Kutschera – Die Chasaren. Historische Studien, Wien, A. Holzhausen, 1910.
Xx. Douglas Morton Dunlop – The history of the Jewish Khazars, New Jersey, Princeton University Press,
1954, New York, Schocken, 1967.
Xx. Arthur Koestler – La treizième tribu. L’Empire khazar et son héritage. Traduit de l’anglais (The thir-
teenth tribe. The khazar empire and its heritage) par Georges Fradier, Paris, Calmann–Lévy, 1976. Traducere în lim-ba
română – Al treisprezecelea trib: khazarii. Imperiul khazarilor și moștenirea sa –, după ediția în limba engleză, de
Andrei Bantaș, Editura Antet XX Press, București, f.a.
xx. Kevin Alan Brook – The Jews of Khazaria, 1-st edition, Northvale, New Jersey, Jason Aronson, 1999, 2-
nd edition, Lanham MD, Rowman and Littlefield, 2006.
Xx. Norman Golb, Omeljan Pritsak – Khazarian Hebrew documents of the tenth century, Ithaca, New York,
Cornell University Press, 1982.
xx. Ying Lin – „Some Chinese sources on the Khazars and Khwarazm”, Archivium Eurasiae Medii Aevi, no.
11/2000-2001, pp. 339-364, Wiesbaden, Harrassowitz Verlag.
Xx. Shirota Shun – „The Chinese chroniclers of the Khazars. Notes on Khazaria in Tang period texts”, Ar-
chivium Eurasiae Medii Aevi, no. 14/2005, pp. 231-261, Wiesbaden, Harrassowitz Verlag.
xx. Salvador de Madariaga y Rojo – Christopher Columbus, Macmillan, New York, 1940.
Xx. Simon Wiesenthal – Sails of hope: The secret mission of Christopher Columbus, Macmillan Publishing
Company, New York, 1973. Versiunea în limba română (Calea speranței. Misiunea secretă a lui Cristofor Columb),
Editura Rao, București, 1992.
C. a.1. Nestle-Aland – Novum Testamentum Graece et Latine, Deutsche Bibelgesellschaft, dritte neuar-
beitete Auflage 1994, Gesamtherstellung Biblia–Druck, Stuttgart.
Xx. P. Paul Joü on, S.J. – L’Évangile de notre-Seigneur Jésus Christ. Traduction et commentaire du texte ori-
ginal grec, compte tenu du substrat sémitique, édit. Gabriel Beauchesne, Paris, 1930.
Xx. L.A. Muratorium – Fragmentum acephalum (Caji Romani presbyteri, ut videtur) de Canone Sacrarum
Scripturarum (Canon Muratorius), P.G. Migne vol. 10, col. 33C-36B (v. Antiquitates Italiae medii aevi, tomus 3, col.
834).
Xx. Grigorie T. Marcu – „Un temei documentar al istoricității cărților Noului Testament: Fragmentul Mura-
tori”, Anuarul XX (II) al Academiei Teologice Andreiane, Sibiu, anul 1943-1944, pp. 5-26.
– „Paternitatea ioaneică a Evangheliei a patra, cu specială privire la proba arheologică și paleografică”,
Studii teologice, an XII/1960, nr. 3-4, pp. 139-160.
Xx. Εύσέβιος Πάμφιλος, Καισαρείας ̒επίσκοπος (Eusebius Pamphilus, Caesariensis episcopus) – (Canones
decem harmoniae Evangeliorum) Epistola ad Carpianum in subsequentes canones Evangeliorum, P.G. vol. 22, col.
(1275)1276C-1292.
3. Kurt Aland – Synopsis Quattuor Evangeliorum, locis parallelis Evangeliorum, Apocryphorum et Patrum
adhibitis, editio quindecima revisa, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1996.
Xx. Θωμα̃ς του̃ ̒Ισραηλίτου – Εύαγγέλιον. Λόγος είς τὰ παιδικὰ καὶ μεγαλει̃α του̃ Κυρίου καὶ
Σωτη̃ρος ̕ημω̃ν ̒Ιησου̃ Χριστου̃ (Thomas Israelita – Evangelium. Liber de pueritia et miraculis Domini et Salvatoris
nostri Jesu Christi), P.G. vol. 1, col. 950C-953A(B: Variorum notae).
4. James Hope Moulton – A Grammar of New Testament Greek, Vol. 1. Prolegomena, 2-nd edition, T & T
Clark, Edinburgh, 1906. Vol. 2. Accidence and word–formation, 2-nd edition, ibidem, 1919.
5. A.T. Robertson – A Grammar of the Greek New Testament in the light of historical research, Broadman
Press, 1934.
6.. F. Blass, A. Debrunner, R.W. Funk – A Greek grammar of the New Testament and other early Christian
literature, Cambridge University Press, 1961 (translation and revision of the 10-th german edition).
7. M. Carrez – Grammaire grecque du Nouveau Testament, Paris, Labor et Fides, 1985.
8. E.D.W. Burton – Syntax of the moods and tenses in New Testament Greek, Wipf and Stock Publishers,
2003.
9. M. Zerwick, M. Grosvenor – A grammatical analysis of the Greek New Testament, Rome, Biblical Insti-
tut Press, 1974.
10. D.B. Wallace – Greek grammar beyond the basics. An exegetical syntax of the New Testament, Zon-
dervan Publishing House, 1996.
11. James Hope Moulton, George Milligan – The Vocabulary of the Greek Testament illustrated from the
papyri and other non–literary sources, Hodder an Stoughton Ltd., London, 1914–1929.
12. W. Arndt, F.W. Danker, W. Bauer – A Greek–English lexicon of the New Testament and other early
Christian literature, 3d edition, Chicago, University of Chicago Press, 2000; Chinese language edition, Chinese Bible
International Limited, Hong Kong, 2009.
Xx. Alfred Schmoller – Handkonkordanz zum griechischen Neuen Testament, Deutsche Bibelgesellschaft
Stuttgart, 2-te Ausgabe, 1989.
Xx. E.A. Nida, I.J. Loh – Greek–English lexicon of the New Testament based on semantics domains, 2 vol.,
New York, United Bible Societies, 1996.
Xx. J.P. Louw – Semantics of New Testament Greek, Society of Biblical Literature, 1982.
Xx. R.C. Trench – Synonyms of the New Testament, 9-th edition augmented, Bellingham, Logos Research
Systems Inc., 2003.
Xx. S.E. Porter – Idioms of the Greek New Testament, Sheffield Academic Press, 1994.
Xx. C. Spicq – Lexique théologique du Nouveau Testament, Paris, Éditions du Cerf, Fribourg, Éditions Uni-
versitaires, 1991.
Xx. B. M. Metzger – A textual commentary on the Greek New Testament, Stuttgart, Deutsche Bibelgesell-
schaft, 2-nd ed., 2000, Hendrickson Publishers, 2006.
Xx. J. Armitage Robinson – Study of the Gospels, Longmans, 1902.
Xx. C.F. Burney – The aramaic origin of the fourth Gospel, Oxford, Clarendon Press, 1922.
Xx. Georgius Henricus Gwilliam, S.T.B. (editor) – Tetraevangelium Sanctum, juxta simplicem Syrorum ver-
sionem ad fidem codicum, massorae, editionum. Accedunt capitulorum notatio, concordiarum tabulae, translatio la-
tina, annotationes, Oxonii e typographeo Clarendoniano, 1901.
Xx. Rubens Duval – Traité de grammaire syriaque, Paris, F. Vieweg, Libraire–éditeur, 1881.
Xx. Yūsuf Dāwūd – Grammaire de la langue araméenne selon les deux dialectes, syriaque et chaldaique,
précédée d’un abrégé de l’histoire de la langue, de l’écriture et de la littérature araméennes, 2-me édition révisée,
corrigée et augmentée, Mossul, Imprimerie des pères dominicains, 1896–1898.
Xx. Theodor Nöldeke – Compendious Syriac grammar with a table of characters by Julius Euting. Transla-
ted (with the sanction of the author) from the second and improved german edition by James A. Crichton, London,
Williams & Norgate, 1904.
Xx. Louis Costaz – Grammaire syriaque, 2-me édition, Imprimerie catholique, Beirouth, 1964.
Xx. Syriac Peshitta New Testament, English & Foreign Bible Societies, 1905.
Xx. G.A. Kiraz – The Peshitta, Bellingham, Logos Research Systems Inc., 2002.
Xx. Dukhrana Biblical Research – Peshitta New Testament, cu transliterație în ebraică, latină, arabă și tra-
ducere în limba engleză (ediție online).
13. Dukhrana Biblical Research – Paul Younan’s interlinear Peshitta translation (cu textul original siriac;
ediție online).
Xx. J. Brun S.J. – Dictionarium Syriaco–Latinum, Beryti Phoeniciorum, Typographia P.P. Soc. Jesu, 1895.
14. William Jennings – Lexicon to the Syriac New Testament (Peshitta), revised by Ulric Gantillon, Claren-
don Press, Oxford, 1926.
15. Stephanus M. Quatremere et alteri – Thesaurus Syriacus, tomus I, Oxonii, e typographeo Clarendoni-
ano, 1879.
16. R. Payne Smith – Supplement to the Thesaurus Syriacus, Oxford University Press, 1927.
17. Franz Delitzsch – Haberīth hahadhā șā h (‫)הברית החדשה‬, Noul Testament tradus din greacă în ebraică
(cu scop prozelitist), Leipzig, 1877.
Xx. F. Crawford Burkitt – Jewish and Christian apocalypses, London, British Academy, Humphrey Milford,
Xx. E.A.Th. Wallis Budge – Coptic biblical texts in the dialect of upper Egypt, London, printed by the Order
of the Trustees, 1912.
– Coptic apocrypha in the dialect of upper Egypt, edited with english translations, with fifty-eight pla-
tes, printed by Order of the Trustees, Oxford University Press, 1913.
Xx. Ulfilas (Moeso–Gothorum episcopus, exeunte saeculo quarto) – Opera omnia sive Veteris et Novi
Testamenti versionis gothicae fragmenta quae supersunt, P.L. Migne, vol. 18, col. 455-1560. Monitum editoris, col.
455-458. Signa et compendia quibus in hujus operis decursu passim usi sumus, col. 459-460. Prolegomena (Bibliorum
Ulfilana versio), col. 461-497(498). I. Evangelia, col. 497–862: Evangelium per Matthaeum, col. 497(498)-525(526).
Evangelium per Marcum, col. 525(526)-582. Evangelium per Lucam, col. 583-659(660). Evangelium per Johannem,
col. 659(660)-709(710). Pauli epistolae: Ad Romanos, col. 709(710)-728. I ad Corinthios, col. 729(730)-749(750).
II ad Corinthios, col. 749(750)-779(780). Ad Galatas, col. 779(780)-789(790). Ad Ephesios, col. 791-803(804). Ad Phi-
lippenses, col. 805-811(812). Ad Colossenses, col. 813-821(822). I ad Thessalonicenses, col. 821(822)-828. II ad The-
ssalonicenses, col. 829-834. I ad Timotheum, col. 835-848. II ad Timotheum, col. 849-856. Ad Titum, col. 857-860. Ad
Philemonem, col. 861-862. II. Fragmenta Veteris Testamenti, col. 863–872: Psalmorum fragmentum, col. 863- 864.
Esdra, col. 865-866. Fragmenta alia gothicae linguae, col. 871-879(880): 1. Skeireins, col. 871(872)–878. 2.
Calendarium gothicum, col. 877(878)–880. Grammatica gothicae linguae e germanico sermone in latinum versa
(interprete F. Tempestini), col. 879(880)–1238: Introductio, col. 881(882)-890. Caput primum – De Scriptura et
prolatione, col. 889(890)-946. Caput secundum – De vocabulorum flexione, col. 945-1000. Caput tertium – De for-
matione vocabulorum, col. 1001-1052. Caput quartum – De connexione vocabulorum seu de syntaxi, col. 1051-1238.
Glossarium gothicae linguae e germanico sermone in latinum versum, col. 1237(1238)–1548: Praefatio, col. 1231-
1244. Glossarium gothico-latinum, col. 1243-1510. Glossarium graeco–gothicum, col. 1511–1548. Addenda in gra-
mmatica, col. 1547-1548. Index alphabeticus in grammaticam, col. 1547-1558. Ordo rerum quae in grammatica
continentur, col. 1557-1560.
– Die gothische Bibel, herausgegeben von Wilhelm Streitberg. Erster Teil. Der gothische Text und seine
griechische Vorlage mit Einleitung, Lesarten und Quellennachweisen sowie den kleinern Denkmälern als Anhang,
Heidelberg, Carl Winter’s Universitätsbuchhandlung, 1908. Zweiter Teil. Gothisch–griechisch–deutsches Wörter-
buch, ibidem, 1910.
Xx. C.H. Balg – A comparative glossary of the gothic language with especial reference to english and
german, New York–London–Halle, 1887–1889.
Xx. C.C. Uhlenbeck – Kurzgefasstes etymologisches Wörterbuch der gothischen Sprache, Johannes Müller,
Amsterdam, 1900.
Xx. Lorenz Diesenbach – Vergleichendes Wörterbuch der gothischen Sprache (mit besonderer Berücksich-
tigung der romanischen, lithauisch–slavischen und keltischen Sprachen und mit Zuziehung der finnischen Familie), 2
Bände, Frankfurt am Mein, Verlag von Joseph Baer, 1831.
Xx. Κόσμας Αίγύπτιος μοναχός/̒Ινδικοπλεύστης – Χριστιανικὴ τοπογραφία (Cosmas Aegyptius monachus/
Indicopleustes – Christiana topographia, P.G. vol. 88, col. (51)52A-461(462)A; et quattuor tabulae cum explicatione,
col. 463-476.
Xx. F. Vigouroux – Le Nouveau Testament et les découvertes archéologiques modernes, Paris, Berche et
Tralin, 1896.
Xx. W.F. Albright – History, archaeology and Christian humanism, New York, McGraw-Hill, 1964.
Xx. André Parrot – Terre du Christ. Archéologie, histoire, géographie, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé,
1965. Translation into english – Land of Christ. Archaeology, history, geography – by James H. Farley, Philadelphia,
Fortress Press, 1968.
Xx. Oscar Cullmann – The significance of the Qumran texts for research into the beginnings of Christianity,
Philadelphia, Society of biblical literature and exegesis, 1955.
Xx. Jean Daniélou – Les manuscrits de la Mer Morte et les origines du Christianisme, Paris, Éditions de
l’Orante, 1957, réed. 1995.
Xx. M. Black, W.F. Albright (editors) – The scrolls and Christianity. Historical and theological significance,
London, SPCK, 1969.
Xx. Joseph A. Fitzmeyer – The Dead Sea scrolls and Christian origins, William B. Eerdmans Publishing, 2000.
Xx. Oscar Cullmann – La Samarie et les origines chrétiennes, Paris, Édit. de Boccard, 1974.
Xx. Oscar Cullmann – Le Nouveau Testament, Paris, Presses Universitaires de France, 1966, 8-e édition,
1999.
Xx. X. Léon Dufour – Dictionnaire du Nouveau Testament, Éditions du Seuil, Paris, 1996.
Xx. Commission Biblique Pontificale – Bible et Christologie (De Sacra Scriptura et Christologia), Paris, Les
Xx. Joseph A. Fitzmeyer – Scripture and Theology. A Statement of the Biblical Commission with a commen-
tary, New York, Paulist Press, 1986.
Xx. Franz Altheim, Ruth Stiehl – Philologia sacra, Series ”Aparchai: Untersuchungen zur klassischen Philo-
logie und Geschichte des Altertums”, zweiter Band, Tübingen, Niemeyer, 1958.
Xx. Oscar Cullmann – Études de théologie biblique, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1968.
Xx. Gerhard Kittel – Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 10 Bände, Verlag W. Kohlhammer,
Stuttgart, 1928–1973. Translated in english (Theological dictionary of the New Testament) and edited by Geoffrey W.
Bromiley, 10 vol., William B. Eerdmans Publishing Company, 1964–1976.
Xx. Horst Balz, Gerhard Schneider – Exegetisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 3 Bände, Verlag von
W. Kohlhammer, Stuttgart, 1992. English edition: Exegetical dictionary of the New Testament, Wm. B. Eerdmans Pu-
blishing Company, vol. 1/1990, 2/1992, 3/2004.
Xx. Ioan Mircea – Dicționar al Noului Testament, Editura institutului biblic și de misiune al Bisericii Orto-
doxe Române, București, 1995.
Xx. J.H. Merle d’Aubigné – A discourse against modern Oxford theology, delivered at the opening meeting
of the Theological School of Geneva, oct. 3, 1842. Introduction by the rev. E. Bickersteth, Baltimore, N. Hickman,
1843.
Xx. Philip Mauro – Which version? Authorized or revised? A look at the evidence, London, Scripture Truth
Depot.
Xx. John William Burgon – The revision revised. Three articles reprinted from the Quarterly review: I. „The
New Greek Text”. II. The New English Version”. III.„ Westcott and Hort’s new textual theory”, London, John Murray,
1883.
Xx. Walter Walsh – The secret history of the Oxford movement, with a new preface containing a reply to
critics, fifth edition, London, Church Association, Swan Sonnenschein & Co. Ltd., 1899.
b. Xx. Abbé Stéphane Maistre – Christologie prophétique et historique. Le livre des figures prophétiques ou
l’histoire de Jésus-Christ, de la S-te Vierge, des Apôtres et de l’Église prophétiquement préfigurée dans les faits et dans
les personnages typiques de l’Ancien Testament. I-e partie : Témoine anté-Messianiques. II-e partie : Témoins post-
Messianiques, ou contemporains de Jésus-Christ et de ses Apôtres, Paris, F. Wattelier et Cie, libraires.
– La grande Christologie prophétique et historique, philosophique et théologique, archéologique, tra-
ditionnelle etc., ou Jésus-Christ avec ses preuves et ses témoins. Les preuves du Christ, où l’on démontre la vérité et la
divinité des faits de Jésus, de la Vierge et des Apôtres, tomes I-X, Paris, F. Wattelier et Cie, libraires, 1869-1877.
Xx. Wilhelm Bousset – Kyrios Christos. Geschichte des Christusglaubens von den Anfängen des Christen-
tums bis Irenäus, Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 1913, neue Ausgabe, 1965. English translation – Kyrios Chris-
tos, Nashville, Abingdon Press, 1970.
Xx. M. Fédou – La voie du Christ. Genèses de la Christologie dans le contexte religieux de l’antiquité du II-
e siècle au début du IV-e siècle, Paris, Les Éditions du Cerf, collection „Cogitatio fidei” no. 253, 2006.
Xx. A. Grillmeier – Le Christ dans la tradition chrétienne. Tome I. De l’âge apostolique à Chalcedoine, 2-e
édition française revue, Paris, Les Édition du Cerf, collection „Cogitatio fidei” no. 230, 2003.
Xx. John Meyendorff – Le Christ dans la théologie byzantine, Paris, Les Éditions du Cerf, 1969.
Xx. C.F.D. Moule – The origin of Christology, Cambridge University Press, 1977.
Xx. Charles A. Grieschen – Angelomorphic Christology. Antecedents and early evidence, Leiden, Brill, 1998,
2-nd edition, 2005.
Xx. Oscar Cullmann – Die Christologie des Neuen Testaments, Tübingen, J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), 2-te
Ausgabe, 1958. Version française: Christologie du Nouveau Testament, Paris, Delachaux et Niestlé, 1958.
Xx. Reginald H. Fuller – The foundations of New Testament Christology, New York, Scribner’s, 1965, 2-nd
edition, 2002.
Xx. Raymond E. Brown – An introduction to New Testament Christology, New York, Paulist Press, 1994.
Traduction française: Jésus dan les quatre Évangiles. Introduction à la Christologie du Nouveau Testament, Paris,
Xx. Joseph A. Fitzmyer – A Christological catechism. New Testament answers, 2-nd edition, New York,
Paulist Press, 1991. Version française: Vingt questions sur Jésus Christ, Paris, Les Éditions du Cerf, 1983.
Xx. Frank J. Matera – New Testament Christology, Louisville, Westminster John Knox, 1999.
Xx. Russell Shorto – Gospel truth, the new image of Jesus emerging from science and history, and why it
matters, New York, Riverhead Books, 1997.
Xx. dr. Émile Vérut – Voilà vos bergers... Jésus devant la science, Paris, Éditions Médicales Norbert Ma-
loine, 1929.
Xx. Grigorie T. Marcu – Iisus în fața științei. Prelucrare după L.Cl. Fillon, Sibiu, 1946.
xx. Dumitru Stăniloae – Iisus Hristos sau Restaurarea omului, Tipografia arhidiecezană Sibiu, 1943, Editu-ra
Omniscop, Craiova, 1993, Editura Basilica, București, 2013.
– Iisus Hristos, Lumina lumii și Îndumnezeitorul omului, București, Editura Anastasia, 1993, Editura Ba-
silica, 2014.
Xx. ̒Ιωάννης ̕ο Δαμασκηνός (Joannes Damascenus; sec. VIII) – Κεφάλαια δογματικά (Capita dogmatica): ̒
Έκ́ δοσις ̒ακριβὴς τη̃ς ̒ορθοδόξου πίστεως (Expositio accurata fidei orthodoxae), βιβλία α’-δ’ (libri I-IV), P.G. vol. 94,
col. 789A-1228A. Traducere în limba germană: Des heiligen Johannes von Damaskus Genaue Derlegung des orthodo-
xen Glaubens, aus dem griechischen ü bersetzt von dr. Dionys Stiefenhofer, mit Einleitung und Erläuterungen, „Bibli-
othek der Kirchenvater”, Band 44, Mü nchen, 1923. Traducere în limba română: Descoperire cu amăruntul a pravo-
slavnicii credințe, de monahii Grigorie și Gherontie, Iași, Tipografia Sfintei Mitropolii, 1806; Dogmatica, traducere,
introducere și note de Pr. prof. Dumitru Fecioru, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Orto-
doxe Române, 1943, ediție nouă, 2005, Editura Scripta, 1993.
Xx. Nicetas Acominatus Choniates (sec. XII-XIII) – Thesaurus fidei orthodoxae, libri I-IV graece, P.G. vol. 139,
col. 1091-1444, libri VI-XXVII latine (cum fragmentis graece et latine), P.G. vol. 140, col. 9-284.
Xx. John Meyendorff – Byzantine theology. Historical trends and doctrinal themes, 2-nd edition, Fordham
University Press, New York, 1979.
Xx. Ștefan Buchiu – „Argumentația logică a dogmei hristologice în Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin”,
Teologie și Logică. Lucrările Simpozionului național din 17-18 aprilie 2013, Arad, Editura Academiei Române, Bu-
curești, pp. 15-28.
xx. ̒Αθανάσιος ̒αρχιεπίσκοπος ̒Αλεξανδρείας – Σύνοψις ̒επίτομος τη̃ς θείας Γραφη̃ς, Παλαια̃ς καὶ Νέας
Διαθήκης (Athanasius archiepiscopus Alexandriae – Brevis divinae Scripturae Veteris ac Novi Testamenti synopsis, id
est, compendium), P.G. vol. 28, col. 283A-438A.
Xx. ̒Ιωάννης Χρυσόστομος – Σύνοψις τη̃ς Παλαια̃ς και τη̃ς Καινη̃ς , ̕ως ̒εντάξει ̕υπομνηστικου̃ (Joannes
Chrysostomus – Synopsis Veteris et Novi Testamenti, quasi commonitorii more), P.G. vol. 56, col. 313-386.
Xx. ̒Ιωάννης Δαμασκηνός – Τὰ ̕ιερὰ παράλληλα (Joannes Damascenus – Sacra pará llēla), P.G. vol. 95, col.
(1039)1040A-1588A, vol. 96, col. 9(10)A-441(442)A.
xx. Εύσέβιος Πάμφιλος, Καισαρείας ̒επίσκοπος – Προπαρασκευη̃ς εύαγγελικη̃ς βιβλία πέντε καὶ δέκα
(Eusebius Pamphilus, Caesariensis episcopus – Praeparatio evangelica, libri 1-15), P.G. vol. 21, col. 21A-1408B.
– Εύαγγελικη̃ς ̒αποδείξεως τω̃ν είκοσι βιβλίων τὰ δέκα (Demonstratio evangelica, ex viginti libri de-
cem), P.G. vol. 22, col. 13A-792. Fragmentum ex libro XV, col. 791-794.
– ̒Εκλογὴ ̒εν συντόμω̨ ̒εκ τω̃ν συντεθέντων ̕υπὸ Εύσεβίου πρὸς Στέφανον περὶ τω̃ν ̒εν Εύαγγελίοις
ζητημάτων καὶ λύσεων (Quaestiones evangelicae ad Stephanum 1-16. Epitome selecta ex compositis ab Eusebio ad
Stephanum circa Evangelia quaestionibus ac solutionibus), P.G. vol. 22, col. (879)880A-936C; cum supplemento, col.
957B-(975)976A.
– ̒Εκλογὴ ̒εν συντόμω̨ ̒εκ του̃ αύτου̃ Εύσεβίου πρὸς Μαρι̃νον περὶ τω̃ν ̒εν Εύαγγελίοις ζητημάτων καὶ
λύσεων (Epitome selecta ex ejusdem Eusebii ad Marinum quaestionum evangelicarum libro), P.G. vol. 22, col. 937A-
957(958)A; cum supplemento 1-11, col (983)984A-1005(1006)D.
xx. Διονύσιος ̒Αρεοπαγίτης (Dionysius Areopagita) – Περὶ θείων ̒ονομάτων (De divinis nominibus), P.G.
Migne vol. 3, col. 585(586)A–996B. Interpretare (comentariu): Maximus Confessor – Πρόλογος... Σχόλια είς τὸ περὶ
θείων ̒ονομάτων (In librum de divinis nominibus scholia), P.G. Migne vol. 46, col. 185(186)A–(415)416B.
– Περὶ μυστικη̃ς θεολογίας, πρὸς Τιμόθεον (De mystica theologia, ad Timotheum), P.G. Migne vol. 3,
col. 997(998)A–1064A. Interpretare (comentariu): Maximus Confessor – Πρόλογος... Είς τὸ περὶ τη̃ς μυστικη̃ς θεο-
λογίας σχολια (Scholia in librum de mystica theologia), P.G. Migne vol. 4, col. (415)416–(431)432C.
– ̒Επιστολαί (Epistolae), P.G. Migne vol. 3, col. 1065A–1121(1122)B. Interpretare (comentariu): Ma-
ximus Confessor – Σχόλια είς τὰς του̃ ̕αγίου Διονυσίου ̒Αρεοπαγίτου ̒επιστολάς (Scholia in epistulas sancti Dionysii
Areopagitae), P.G. Migne vol. 4, col. (527)528A–576B.
– Onomasticum Dionysianum (a Balthasare Corderio, Societatis Jesu theologo) in quo verba et nomi-
na, singularem aliquam formationem ac significationem habentia, explicantur, P.G. Migne vol. 3, col. 1133–1176.
Xx. ̒Αθανάσιος ̒αρχιεπίσκοπος ̒Αλεξανδρείας – Μαρτυρίαι ̒εκ τη̃ς Γραφη̃ς, τη̃ς κατὰ φύσιν κοινωνίας, ̒εκ
του̃ ̕ομοίως ει̃ναι τὸν Πατέρα, καὶ τὸν Υίόν, καὶ τὸ ̕άγιον Πνευ̃μα πρὸς θεωρίαν δυσέφικτον, καὶ μίαν ̒έχειν ̒ενέργειαν
(Athanasius archiepiscopus Alexandriae – Testimonia ex Sacra Scriptura, de naturali communione similis essentiae
inter Patrem et Filium et Spiritum Sanctum, licet res intellectu difficillima sit: et quod unam habeant ope- rationem),
P.G. vol. 28, col. 29-80C.
xx. Μάξιμος ̕ο ̕Ομολογητής (Maximus Confessor) – Περὶ διαφόρων ̒αποριω̃ν τω̃ν ̕αγίων Διονυσίου καὶ Γρηγορίου,
πρὸς Θω̃μαν τὸν ̕ηγιασμένον (De variis difficilibus locis Sanctorum Dionysii et Gregorii, ad Thomam vi- rum
sanctum/Ambiguorum liber. Scholia in Dionysium Areopagitam et Gregorium Nazianzenum ), P.G. Migne, vol. 91, col.
(1031)1032A–1417(1418)C.
– Πρὸς Θαλάσσιον τὸν ̕οσιώτατον πρεσβύτερον καὶ ̕ηγούμενον περὶ διαφόρων ̒απόρων τη̃ς Θείας
Γραφη̃ς (Ad sanctissimum presbyterum ac praepositum Thalassium de variis Scripturae Sacrae questionibus ac du-
biis), P.G. Migne vol. 90, col. (243)244–785(786)B.
– Κεφάλαια σ’ περὶ θεολογίας καὶ τη̃ς ̒ενσάρκου οίκονομίας του̃ Υίου̃ Θεου̃, ̕εκατοντάδες α’–β’
(Capita ducenta ad theologiam Deique Filii in carne dispensationem spectantia), P.G. Migne vol. 90, col. (1083)
1084A–(1175)1176A.
– Κεφάλαια διαφορὰ θεολογικὰ καὶ οίκονομικὰ καὶ περὶ ̒αρετη̃ς καὶ κακίας, ̕εκατοντάδες α’–ε’
(Diversa capita ad theologiam et oeconomiam spectantia deque virtute ac vitio, centuriae I–V), P.G. Migne vol. 90,
col. 1177(1178)A–(1391)1392C.
– Είς τὴν προσευχὴν του̃ „Πάτερ ̕ημω̃ν”, πρὸς ̕ένα φιλόχριστον ̕ερμήνεια σύντομος (Orationis Do-
minicae brevis expositio ad quemdam Christo devotum), P.G. Migne vol. 90, col. (871)872–909(910)A. Scholia, col.
909(910)A–909(910)C.
xx. Neculai Ciudin – Genealogia Mântuitorului după Evanghelia Sf. Matei în raport cu datele Vechiului
Testament. Studiu analitic după textul ebraic și LXX (Septuaginta), Iași, Tipografia Progresul, 1941.
Xx. ̒Ανώνυμος – ̒Απόδειξις περὶ τω̃ν ̕Ιεροσολύμων (Anonymus – De locis Hierosolymitanis), P.G. Migne vol.
133, col. 973A-989(990)C.
Xx. Alfred Edersheim – Prophecy and history in relation to the Messiah, New York, Anson D.F. Randolph &
Company, London, Longmans, Green & Co., 1885.
Xx. James D.G. Dunn – Christology in the making. A New Testament inquiry into the origins of the doctrine
of the incarnation, London, SCM, 1980.
Xx. Πέτρος Σικελιώτης – Λόγος είς τὴν σύλληψιν τη̃ς ̕αγίας ̒Αν ́ νης, ̕όταν συνέλαβεν τὴν ̕αγίαν Θεοτόκον
(Oratio in conceptionem sanctae Annae, quando concepit sanctam Dei Genitricem), P.G. Migne vol. 104, col. (1351)
1352A-1365(1366)A.
Xx. John P. Pratt – „Enoch calendar testifies of Christ”, Meridian Magazine, 11 sept. 2001.
xx. ̒Αθανάσιος ̒αρχιεπίσκοπος ̒Αλεξανδρείας – Λόγος περὶ τη̃ς ̒ενανθρωπήσεως του̃ Λόγου καὶ τη̃ς διὰ
σώματος πρὸς ̕ημα̃ς ̒επιφανείας Αύτου̃ (Oratio de humana natura a Verbo assumpta et de Ejus per corpus ad nos
adventu), P.G. vol. 252, col. 95D-198A.
– Περὶ τη̃ς σαρκώσεως του̃ Θεου̃ Λογου (De incarnatione Dei Verbi), P.G. vol. 28, col. 25A-30A, 29-80C.
xx. ̒Επιφάνιος, ̒επίσκοπος Κωνσταντείας τη̃ς Κύπρου (Epiphanius Constantiae, quae in Cypro est, episco-
pus) – Appendix dissertationum. Diatriba de anno natali Christi, P.G. vol. 42, col. 887-940C.
xx. ̒Ιωάννης Χρυσόστομος – Λόγος είς τὸ γενέθλιον του̃ Σωτη̃ρος ̕ημω̃ν ̒Ιησου̃ Χριστου̃ (In Salvatoris nostri
Jesu Christi nativitatem oratio), P.G. vol. 56, col. 385-394.
– Είς τὴν γενέθλιον ̕ημέραν του̃ Σωτη̃ρος ̕ημω̃ν ̒Ιησου̃ Χριστου̃, ̒άδηλον μὲν ̒έτι ου̃σαν τότε, πρὸ δὲ
̒ολίγων ̒ετω̃ν γνωρισθει̃σαν παρὰ τινων τω̃ν ̒απὸ τη̃ς Δύσεως ̒ελθόντων καὶ ̒αναγγειλάντων (Homilia in Servatoris
nostri Jesu Christi diem natalem, qui quidem dies incognitus adhuc illis temporibus, ante paucas admodum annos in-
notuerat per aliquos, qui ex Occidente venerant atque indicaverant), P.G. vol. 49, col. 351-362.
Xx. Oscar Cullmann – Der Ursprung des Weihnachtsfestes, Zürich, Zwingli Verlag, 1960.
– Die Entstehung des Weihnachtsfestes und die Herkunft des Weihnachtsbaumes, Stuttgart, Quell Ver-
lag, 1990.
Xx. Βασίλειος, ̒αρχιεπίσκοπος Καισαρείας Καππαδοκίας (Βασίλειος ̕ο Μέγας) – ̕Ομιλία είς τὴν ̒αγίαν του̃
Χριστου̃ γέννησιν (Basileius, aechiepiscopus Caesareae Cappadociae/Basileius Magnus – Homilia in sanctam Christi
generationem), P.G. vol. 31, col. 1457C-1476A.
– ̕Ομιλία ι’ς’ είς τὸ „̒Εν ̒αρχη̨̃ ̒η̃ν ̕ο Λόγος” (Homilia XVI in illud „In principio erat Verbum”), P.G. vol. 31,
col. 471B-482C.
xx. Γρηγόριος ̕ο Οεόλογος – Λόγος λ’η’ είς τὰ Οεοφάνια, είτουν Γενέθλια του̃ Σωτη̃ρος (Oratio XXXVIII in
Theophania, sive Natalitia Salvatoris), P.G. vol. 36, col. 311A-334A.
xx. Θεόδωρος ̒Αβουκαρὰς τω̃ν Καρω̃ν ̒επίσκοπος – Περὶ ̕ενώσεως καὶ σαρκώσεως˙ καὶ ̕ότι ̕η μὲν ̕υπό-
στασις ε̒ σαρκώθη, ̕η δὲ φύσις τη̃ς θεότητος ̕ηνώθη τη̨̃ ̒ανθρωπίνη̨ φύσει ̒εν ̕υποστάσει του̃ Θεου̃ Λόγου (Theodo-rus
Abucara episcopus Carum – De unione et incarnatione: quodque persona sive subsistentia fuerit incarnata; divi-na
autem natura humanae unita, in persona Dei Λόγο), P.G. vol. 97, col. 1601C-1609(1610)C.
xx. Γρηγόριος Παλαμα̃ς – ̕Ομιλία ̒ις’ περὶ τη̃ς κατὰ σάρκα του̃ Κυρίου ̕ημω̃ν ̒Ιησου̃ Χριστου̃ οίκονομίας, καὶ
τω̃ν δι’ αύτη̃ς κεχαρισμένων τοι̃ς οι̃ς ̒αληθω̃ς είς αύτὸν πιστεύουσι’ καὶ ̕ότι πολυτρόπως ̕ο Θεὸς δυνάμενος τη̃ς του̃
διαβόλου τυραννίδος λυτρώσασθαι τὸν ̒άνθρωπον, είκότως ταύτη̨ μα̃λλον ̒εχρήσατο τη̨̃ οίκονομία̨. ̕Ρηθει̃σα τω̨̃ ̕αγίω̨
καὶ μεγάλω̨ Σαββάτω̨ (Gregorius Palamas – Homilia XVI de dispensatione incarnationis Domini nostri Jesu Christi et de
gratiis per eam vere in ipsum credentibus concessis; necnon quia Deus cum posset multimode hominem a daemonis
tyrannide liberare, potius hac usus est dispensatione. Quae sancto majoreque Sabbato habita fuit), P.G. vol. 151, col.
189A-220C.
– ̕Ομιλία ε’ είς τὴν ̕Υπαπαντὴν του̃ Κυρίου καὶ Θεου̃ καὶ Σωτη̃ρος ̕ημω̃ν ̒Ιησου̃ Χριστου̃, ̒εν ̕η̨̃ καὶ περὶ
σωφροσύνης καὶ τη̃ς ̒αντιθέτου ταύτη̨ κακίας (Homilia V in praesentationem Domini et Dei et Salvatoris nostri Jesu
Christi; necnon de castimonia vitioque ei contrario), P.G. vol. 151, col. 63B-76B.
xx. Γεννάδιος Σχολάριος – Περὶ τη̃ς ̒εν τω̨̃ Δεσπότη̨ ̕ημω̃ν Χριστω̨̃ ̒ανθρωπότητος, P.G. vol. 160, col. 1157A-
1162D.
– ̕Ομιλία περὶ του̃ μυστηριώδους σώματος του̃ Κυρίου ̕ημω̃ν ̒Ιησου̃ Χριστου̃ (Homilia de sacramen-tali
corpore Domini nostri Jesu Christi), P.G. vol. 160, col. (351)352A-373(374)D.
– Precatio ad Dominum nostrum Jesum Christum, P.G. vol. 160, col. 525(526)A-528D.
xx. Γρηγόριος ̕ο Θεόλογος – Λόγος μ’ είς τὸ ̕άγιον βάπτισμα (Oratio XL in sanctum baptisma), P.G. vol. 36,
col. 359B-428.
– Λόγος λ’ζ’ είς τὸ ̕ρητὸν του̃ Εύαγγελίου „̕Οτ́ ε ̒ετέλεσεν ̕ο ̒Ιησου̃ς τοὺς λόγους τούτους” καὶ τὰ ̕εξη̃ς
(Ματθαι̃ον, XIX, 1-12; Oratio XXXVII in dictum Evangelii „Cum consumasset Jesus hos sermones” etc.), P.G. vol. 36,
col. 281A-308D.
– Λόγος α’ είς τὸ ̕άγιον Πάσχα καὶ είς τὴν βραδυτη̃τα (Oratio I in sanctum Pascha et in tarditatem), P.G.
vol. 35, col. 395A-402A.
– Λόγος μ’ε’ είς τὸ ̕άγιον Πάσχα (Oratio XLV in sanctum Pascha), P.G. vol. 36, col. 623A-664C.
– Λόγος λ’θ’ είς τὰ ̕άγια Φω̃τα (Oratio XXXIX in sancta Lumina), P.G. vol. 36, col. 335A-360A.
– Λόγος μ’δ’ είς τὴν καινὴν Κυριακήν (Oratio XLIV in novam Dominicam), P.G. vol. 36, col. 607A-622A.
– Λόγος μ’α’ είς τὴν Πεντεκοστήν (Oratio XLI in Pentecosten), P.G. vol. 36, col. 427A-452C.
xx. Βασίλειος ̕ο Μέγας – Περὶ βαπτίσματος, λόγοι α’-β’ (De baptismo libri I-II), P.G. vol. 31, col. 1513B-
1628C.
– Περὶ πίστεως (De fide), P.G. vol. 31, col. 675C-692C.
– Περὶ κρίματος Θεου̃ (De judicio Dei), P.G. vol. 31, col. 653A-676C.
xx. ̒Ιωάννης Χρυσόστομος – ̕Υπόμνημα είς τὸν ̕άγιον Ματθαι̃ον τὸν εύαγγελιστήν. ̕Ομιλίαι α’-β’ (Com-
mentarius in sanctum Matthaeum evangelistam. Homiliae I-XC), P.G. vol. 57, col. 13-472 (homiliae I-XLV), vol. 58, col.
471-794 (homiliae XLVI-XC).
– ̕Υπόμνημα είς τὸν ̕άγιον ̒Ιωάννην τὸν ̒Απόστολον καὶ Εύαγγελιστήν. ̕Ομιλίαι α’-π’η’ (Commenta-rius in sanctum
Joannem Apostolum et Evangelistam. Homiliae I-LXXXVIII), P.G. vol. 59, col. 23-482.
Xx. Θεοφύλακτος, ̒αρχιεπίσκοπος Βουλγαρίας (Theophylactus, archiepiscopus Bulgariae) – ̕Ερμηνεία είς τὸ
κατὰ Ματθαι̃ον Εύαγγέλιον (Enarratio in Evangelium Matthaei), P.G. vol. 123, col. 139-488A: Βίος του̃ αύτου̃
εύαγγελιστου̃ Ματθαίου κατὰ Σωφρόνιον (Sophronius de Matthaeo evangelista), col. 139-140B. Τὰ κεφάλαια του̃
κατὰ Ματθαι̃ον Εύαγγελίου (Summa capitum et rerum Evangelii secundum Matthaeum), col. 139C-144B. Προοίμιον
(Praefatio), col. 143C-148C. Κεφάλαια α’–κ’η’ (Capita I–XXVIII), col. 147C-488A.
– ̕Ερμηνεία είς τὸ κατὰ Μάρκον Εύαγγέλιον (Enarratio in Evangelium Marci), P.G. vol. 123, col. 487B-
682B: Βίος του̃ Μάρκου κατὰ Σωφρόνιον (Vita B. Marci secundum Sophronium), col. 487B-490A. Τὰ κεφάλαια του̃
κατὰ Μάρκον Εύαγγελίου (Summa capitum Evangelii secundum Marcum), col. 489B-492B. Προοίμιον (Praefatio), col.
491C-494C. Κεφάλαια α’–ι’ς’ (Capita I-XVI), col. 493C-682B.
– ̕Ερμηνεία είς τὸ κατὰ Λουκα̃ν Εύαγγέλιον (Enarratio in Evangelium Lucae), P.G. vol. 123, col. 683A-
1126C: Βίος του̃ Λουκα̃ κατὰ Σωφρόνιον (Vita sancti Lucae secundum Sophronium), col. 683A-686A. ̕Υπόθεσις του̃
κατὰ Λουκα̃ν Εύαγγελίου (Argumentum in Evangelium secundum Lucam), col. 685-686B-C. Τὰ κεφάλαια του̃ κατὰ
Λουκα̃ν Εύαγγελίου (Summa capitum Evangelii secundum Lucam), col. 685C-690D. Κεφάλαια α’–κ’δ’ (Capita I-XXIV),
col. 691A-1126C.
– ̕Ερμηνεία είς τὸ κατὰ ̒Ιωάννην Εύαγγέλιον (Enarratio in Evangelium Joannis), P.G. vol. 123, col. 1127A-
1348B, vol. 124, col. 9A-318C: Βίος του̃ ̒Ιωάννου ̒εκ του̃ Σωφρονίου (Vita Joannis ex Sophronio), vol. 123, col. 1127A-
1130A. Βίος ̒Ιωάννου του̃ Εύαγγελιστου̃ ̒εκ τη̃ς του̃ Δωροθέου μάρτυρος καὶ Τυρίων ̒επισκόπου συνό-ψεως (Vita
Joannis Evangelistae ex synopsi Dorothei martyris et episcopi Tyriorum), col. 1129A-1130B. Τὰ κεφάλαια του̃
κατὰ ̒Ιωάννην Εύαγγελίου (Summa capitum Evangelii secundum Joannem), col. 1129B-1132D. Κεφάλαια α’–κ’α’
(Capita I-XXI): vol. 123, col. 1133A-1348B, vol. 124, col. 9A-318C.
xx. E. Barbier – Les récits de l’Évangile, Paris, Oudin, 1896.
Xx. Albert Reville – Jésus de Nazareth. Études critiques sur les antécédents de l’histoire évangélique et la vie
de Jésus, 2 vol., Paris, Librairie Fischbacher, 1897.
Xx. Alfred Edersheim – The life and times of Jesus the Messiah, eight edition revised, in two volumes,
Longmans, Green & Co., New York, London and Bombay, 1899 (cu referiri la scrierile rabinice).
Xx. Oscar Cullmann – Kindheitsevangelien, Tübingen, J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), 1959.
Xx. Shirley Jackson Case – The historicity of Jesus. A criticism of the contention that Jesus never lived, a
statement of the evidence for his existence, an estimate of his relation to Christianity, The University of Chicago Press,
Chicago, Illinois, 1912.
Xx. J. Fulton Sheen – Life of Christ, new edition, Bantam Doubleday Dell, 1977.
Xx. Alfred Edersheim – Sketches of Jewish social life in the days of Christ, London, The Religious Tract
Society, 1876.
– The Temple, its ministry and services as they were at the time of Jesus Christ, London, The Religious
Tract Society, 1874, 1908.
Xx. Jean Daniélou – Jean-Baptiste, témoin de l’Agneau, Paris, Les Éditions du Seuil, 1964.
Xx. Γρηγόριος Παλαμα̃ς – ̕Ομιλία λδ’ είς τὴν σεπτὴν Μεταμόρφωσιν του̃ Κυρίου καὶ Θεου̃ καὶ
Σωτη̃ρος ̕ημω̃ν ̒Ιησου̃ Χριστου̃˙ ̒εν ̕η̨̃ παράστασις, ̕ότι τὸ κατ’ αύτὴν φω̃ς ̒άκτιστόν ̒εστι (Homilia XXXIV in venerabilem
Domini et Dei ac Salvatoris nostri Jesu Christi Transformationem: ubi probator quod in ea est Lumen, increatum esse),
P.G. vol. 151, col. 423A-436C.
– ̕Ομιλία λε’ είς τὴν αύτὴν του̃ Κυρίου Μεταμόρφωσιν˙ ̒εν ̕η̨̃ παράστασις, ̕ως εί καὶ ̒άκτιστόν ̒εστι τὸ κατ’
αύτὴν θειότατον φω̃ς, ̒αλλ’ ούκ ̒έστιν ούσία του̃ Οεου̃ (Homilia XXXV in eamdem venerandam Domini transfor-
mationem: in qua probatur, quanquam increatum est illius divinissimum lumen, haud tamen Dei essentiam esse), P.G.
vol. 151, col. 435D-450A.
Xx. Walter Kasper – Jesus, der Christus, Mainz, 1974. English translation: Jesus, the Christ, New York, Pau-
list Press, 1976. Traduction française: Jésus, le Christ, Paris, Les Éditions du Cerf, 1987.
Xx. Ferdinand Hahn – Christologische Hoheitstitel. Ihre Geschichte im frühen Christentum, Gö ttingen,
Vandenhoeck & Ruprecht, 1963. English translation: The titles of Jesus in Christology, London, Lutherwoerth Press,
1969.
Xx. Charles Perrot – Jésus, Christ et Seigneur des premiers Chrétiens. Une Christologie exégétique, Paris,
Desclée, 1997.
Xx. Edward Cornelis Florentius Alfonsus Schillebeeckx – Christ, the Sacrament of the encounter with God,
New York, Sheed and Ward, 1963, 1987.
Xx. Marinus de Jonge – Christology in context. The earliest Christian response to Jesus, Philadelphia, West-
minster, 1988.
Xx. Christopher Tuckett – Christology and the New Testament. Jesus and his earliest followers, Louisville,
Westminster John Knox, 2001.
Xx. Vincent Taylor – The Person of Christ in New Testament teaching, London, MacMillan, 1959. Traduction
française: La Personne du Christ dans le Nouveau Testament, Paris, les Éditions du Cerf, 1969.
Xx. ̕Ερμηνει̃αι τω̃ν θείων ̒εντολω̃ν (Interpretationes divinorum mandatorum, scilicet Sanctorum Patrum et
Conciliorum explanationes in Praecepta Domini Nostri Jesu Christi), P.G. Migne vol. 106, col. (1359)1360D-1381
(1382)D.
Xx. W.M. Crosby, H.P. Nichols (editors) – The words of Christ from the New Testament, Boston, W.M. Crosby
and H.P. Nichols, 1847.
Xx. Gustaf Hermann Dalman – Les itinéraires de Jésus. Topographie des Evangiles. Édition revue et complétée
par l’auteur, avec 46 figures et plans, traduction de l’allemand par Jacques Marty, Paris, Payot, 1930.
– The words of Jesus considered in the light of post-biblical jewish writings and the aramaic language.
I. Introduction and Fundamental ideas, translated from german by D.M. Kay, T & T Clark, Edinburgh, 1902.
Xx. ̒Ιωάννης Χρυσόστομος – Είς τὸ „Ούδέποτε ̒αφ’ ̕εαυτου̃ ποιει̃ ̕ο Υίὸς ούδὲν ̒εὰν μή τι βλέπη̨ τὸν Πατέρα
ποιου̃ντα” (In illud Evangelii, „Filius ex se ipso nihil facit, nisi quod viderit Patrem facientem” – Ioan, V,19), P.G. vol.
56, col. 247-256.
xx. ̒Αναστάσιος ̕ο Σιναΐτης, πατρίαρχος ̒Αντιοχείας – Λόγος γ’, περὶ του̃ Χριστου̃ ̒ενεργειω̃ν καὶ θελημάτων
(Anastasius, cognomento Sinaïtas, patriarcha Antiochenus – Sermo III, de Christi operationibus atque voluntatibus),
P.G. vol. 89, col. (1151)1152A-1180B.
xx. ̒Ιωάννης Δαμασκηνός (Johannes Damascenus) – Περὶ συνθέτου φύσεως, κατὰ ̒Ακεφάλων (De natura
composita, contra Acephalos), P.G. Migne vol. 95, col. (111)112C–125(126)A.
– Κατὰ τη̃ς αίρέσεως τω̃ν Νεστοριανω̃ν ̒επος ̒ακριβέστατον (Adversus Nestorianorum haeresim di-
ssertatio accuratissima), P.G. Migne vol. 95, col. (187)188A–224C.
– Περὶ τω̃ν ̒εν τω̨̃ Χριστω̨̃ δύο θελημάτων (De duabus in Christo voluntatibus), P.G. Migne vol. 95, col.
(127)128A–185(186)B.
– ̒Επιστολὴ του̃ ̕αγιωτάτου Πέτρου του̃ Μανσοὺρ πρὸς Ζαχαρίαν ̒επίσκοπον Δοάρων, περὶ
του̃ ̒αχράντου σώματος, ̕ου̃ μεταλαμβάνομεν (Epistola sanctissimi Petri Mansur ad Zachariam episcopum Doarorum,
de immaculato corpore cujus participes sumus), P.G. Migne vol. 95, col. 401(402)A–412A.
– Περὶ τω̃ν ̒αζύμων (De azymis), P.G. Migne vol. 95, col. (387)388A–396D.
xx. Oscar Cullmann – Der johanneische Kreis : sein Platz im Spätjudentum, in der Jüngerschaft Jesu und im
Urchristentum. Zum Ursprung des Johannesevangeliums, Tübingen, J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), 1976.
Xx. Oscar Cullmann – Der Staat im Neuen Testament, Tübingen, J.C.B. Mohr, 1956, 1961.
– Jesus und die Revolutionären Seiner Zeit, Tübingen, J.C.B. Mohr, 1970. Version fran- çaise: Jésus et les
révolutionnaires de Son temps. Culte, société, politique, Paris-Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1970.
Xx. Grigorie T. Marcu – „Hristos și Cezarul sau Statul și Biserica în lumina Noului Testament”, Mitropolia
Ardealului, XXII/1977, nr. 7-9, pp. 484-498.
Xx. Γρεγόριος Παλαμα̃ς – ̕Ομιλία ίε’ ̒εκφωνηθει̃σα τη̨̃ Κυριακη̨̃ τω̃ν Βαΐων (Homilia XV dicta in Dominica
Palmarum), P.G. vol. 151, col. 177C-188D.
Xx. Ioan Fruma, Grigorie T. Marcu – Procesul Mântuitorului. Studiu juridic (Ioan Fruma). Studiu teologic
(Grigorie T. Marcu), Sibiu, Tipografia arhidiecezană, 1945, București, Editura Lumina, 1992 (2 vol.).
xx. Oscar Cullmann – Dieu et César. Le procès de Jésus, Saint Paul et l’autorité, l’Apocalypse et l’état tota-
litaire, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1956.
Xx. ̒Επιφάνιος, ̒επίσκοπος Κωνσταντείας τη̃ς Κύπρου (Epiphanius Constantiae, quae in Cypro est, episco-
pus) – De anno et die Dominicae Passionis diatriba altera, P.G. vol. 42, col. 939D-1016A.
xx. André Parrot – Golgotha et Saint-Sépulcre, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1955. English translation –
Golgotha and the Church of the Holy Sepulchre, London, Philosophical Library, SCM Press, 1957.
Xx. Γρηγόριος Παλαμα̃ς – ̕Ομιλία ία’ είς τὸν τίμιον καὶ ζωοποιὸν Σταυρόν (Homilia XI in gloriosam ac vivi-
ficam crucem Domini nostri Jesu Christi), P.G. vol. 151, col. 123D-146C.
– ̕Ομιλία ίζ’ δεικνυ̃σα τὸ του̃ Σαββάτου καὶ τὸ τη̃ς Κυριακη̃ς μυστήριον˙ καὶ είς τὸ τη̃ς καινη̃ς Κυριακη̃ς
Εύαγγέλιον (Homilia XVII, in qua ostenditur Sabbati et Dominicae mysterium ; necnon in Evangelium primae post
Pascha Dominicae), P.G. vol. 151, col. 219D-236D.
– ̕Ομιλία κα’ είς τὴν ̒Ανάληψιν του̃ Κυρίου καὶ Οεου̃ καὶ Σωτη̃ρος ̕ημω̃ν ̒Ιησου̃ Χριστου̃˙ ̒εν ̕η̨̃ καὶ
πω̃ς ̒αναπληρου̃ται τὸ νομικὸν Σάββατον (Homilia XXI in Ascensionem Domini Dei et Salvatoris nostri Jesu Christi, in
qua monstratur quomodo impletum sit legale Sabbatum), P.G. vol. 151, col. 275A-286B.
– ̕Ομιλία κβ’ είς τὴν αύτὴν ̕εορτήν˙ ̒εν ̕η̨̃ καὶ περὶ παθω̃ν καὶ ̒αρετω̃ν (Homilia XXII in eamdem festi-
vitatem; in qua etiam de vitiis et virtutibus), P.G. vol. 151, col. 285C-296D.
– ̕Ομιλία κδ’ είς τὴν κατὰ τὴν Πεντεκοστὴν τελεσθει̃σαν φανέρωσιν καὶ διανομὴν του̃ θείου Πνεύ-
ματος˙ ε̒ ν ̕η̨̃ καὶ περὶ μετανοίας (Homilia XXIV in manifestationem et dispensationem divini Spiritus in Pentecoste
peractam; agitur etiam de poenitentia), P.G. vol. 151, col. 307A-320C.
Xx. Oscar Cullmann – Immortalité de l’âme ou resurrection des morts? Le témoignage du Nouveau Testa-
ment, Paris, Delachaux et Niestlé, 1956, 2-ème édition, 1959.
Xx. Jean Daniélou – La Résurrection, Paris, Éditions du Seuil, 1969.
Xx. Olivier Maurice Clément – Corps de mort et Corps de gloire. Petite introduction à une théopoétique du
corps, Paris, Desclée de Brouwer, 1995.
Xx. H. Detzel – Christliche Ikonographie, Freiburg, I.B. Herder, 1896.
Xx. ̒Ιωάννης Χρυσόστομος – ̕Υπόμνημα είς τὰς Πράξεις τω̃ν ̒Αποστόλων. ̕Ομιλίαι α’-ν’ε’ (Commentarius in
Acta Apostolorum. Homiliae I-LV), P.G. vol. 60, col. 13-384.
– ̕Ερμηνεία είς τὴν πρὸς ̕Ρωμαίους ̒επιστολὴν.̕Ομιλίαι α’-λ’β’ (Commentarius in epistolam ad Roma-
nos. Homiliae I-XXXII), P.G. vol. 60, col. 395-682.
– ̕Ομιλίαι α’-μ’δ’ είς τὴν πρὸς Κορινθίους πρώτην ̒επιστολήν (Homiliae I-XLIV in epistolam primam ad
Corinthios), P.G. vol. 61, col. 11-382.
– ̕Υπόμνημα είς τὴν πρὸς Κορινθίους δευτέραν ̒επιστολήν. ̕Ομιλίαι α’-λ’ (Commentarius in secun-dam
ad Corinthios epistolam. Homiliae I-XXX), P.G. vol. 61, col. 381-610.
– ̕Υπόμνημα είς τὴν πρὸς Γαλάτας ̒επιστολήν (Commentarius in epistolam ad Galatas); P.G. vol. 61, col.
611-682.
– Homilia in illud „In faciem ei restiti” (Epistola ad Galatas, II,11), P.G. vol. 51, col. 371-388.
– ̕Υπόμνημα είς τὴν πρὸς ̒Εφεσίους ̒επιστολήν. ̕Ομιλίαι α’-κ’δ’ (Commentarius in epistolam ad
Ephesios. Homiliae I-XXIV), P.G. vol. 62, col. 9-176.
– ̕Υπόμνημα είς τὴν πρὸς Φιλιππησίους ̒επιστολήν. ̕Ομιλίαι α’-ι’ε’ (Commentarius in epistolam ad
Philippenses. Homiliae I-XV), P.G. vol. 62, col. 177-298.
– ̕Υπόμνημα είς τὴν πρὸς Κολλοσαει̃ς ̒επιστολήν. ̕Ομιλίαι α’-ι’β’ (Commentarius in epistolam ad
Colossenses. Homiliae I-XII), P.G. vol. 62, col. 299-392.
– ̕Υπόμνημα είς τὴν πρὸς Θεσσαλονικει̃ς ̒επιστολὴν πρώτην. ̕Ομιλίαι α’-ι’α’ (Commentarius in epis-
tolam primam ad Thessalonicenses. Homiliae I-XI), P.G. vol. 62, col. 391-468.
– ̕Υπόμνημα είς τὴν πρὸς Θεσσαλονικει̃ς ̒επιστολὴν δευτέραν. ̕Ομιλίαι α’-ε’ (Commentarius in epis-
tolam secundam ad Thessalonicenses. Homiliae I-V), P.G. vol. 62, col. 467-500.
– ̕Υπόμνημα είς τὴν πρὸς Τιμόθεον ̒επιστολὴν πρώτην. ̕Ομιλίαι α’-ι’η’ (Commentarius in epistolam
primam ad Timotheum. Homiliae I-XVIII), P.G. vol. 62, col. 503-600.
– ̕Υπόμνημα είς τὴν πρὸς Τιμόθεον ̒επιστολὴν δευτέραν. ̕Ομιλίαι α’-ι’ (Commentarius in epistolam
secundam ad Timotheum. Homiliae I-X), P.G. vol. 62, col. 599-662.
– ̕Υπόμνημα είς τὴν πρὸς Τίτον ̒επιστολήν. ̕Ομιλίαι α’-ς’ (Commentarius in epistolam ad Titum. Ho-
miliae I-VI), P.G. vol. 62, col. 663-700.
– ̕Υπόμνημα είς τὴν πρὸς Φιλήμονα ̒επιστολήν.̕Ομιλίαι α’-γ’ (Commentarius in epistolam ad Phile-
monem. Homiliae I-III), P.G. vol. 62, col. 701-720.
– ̕Ερμηνεία είς τὴν πρὸς ̕Εβραίους ̒επιστολήν, ̒εκτεθει̃σα ̒απὸ σημείων μετὰ τὴν κοίμησιν αύτου̃, παρὰ
Κωνσταντίνου πρεσβυτέρου ̒Αντιοχείας. ̕Ομιλίαι α’-λ’δ’ (Enarratio in epistolam ad Hebraeos, ex notis post ejus
obitum a Constantino presbytero Antiocheno edita. Homiliae I-XXXIV), P.G. vol. 63, col. 13-236.
– Fragmenta in epistolas catholicas:
– In epistolam sancti Jacobi, P.G. vol. 64, col. 1039-1052.
– In primam sancti Petri epistolam, P.G. vol. 64, col. 1053-1058.
– In secundam sancti Petri epistolam, P.G. vol. 64, col. 1057-1060.
– In primam sancti Joannis epistolam, P.G. vol. 64, col. 1059-1062.
Xx. ̒Ιωάννης Δαμασκηνός – ̒Εκ τη̃ς καθόλου ̕ερμηνείας ̒Ιωάννου του̃ Χρυσοστόμου ̒εκλογαὶ ̒εκλεγει̃σαι
(Joannes Damascenus – Ex universa interpretatione sancti Chrysostomi loci selecti in epistolas sancti Pauli), P.G. vol.
95, col. 441(442)A-1033(1034)A.
xx. ̒Ανώνυμος (Οίκουμένιος Τρίκκης ̒επίσκοπος) – ̒Εξήγησις τω̃ν πάλαι ̕αγίων ̒ανδρω̃ν, ̒εκ
διαφόρων ̕υπομνημάτων συλλεχθει̃σά τε καὶ ̒ακριβωθει̃σα είς σύνοξιν, είς τὰς Πράξεις τω̃ν ̒Αποστόλων
(Anonymus/Oecume-nius – Enarratio veterum sanctorum virorum ex diversis monumentis collecta et accurate in
compendium redacta, in Acta Apostolorum), P.G. vol. 118, col. (43)44A-308A.
– Διήγησις περὶ του̃ ̕αγίου ̒αποστόλου Παύλου (Narratio de divo Paulo apostolo), P.G. vol. 118, col.
(307)308B-320B.
– Παύλου ̒επιστολὴ πρὸς ̕Ρωμαίους (Pauli epistola ad Romanos), P.G. vol. 118, col.(323)324A-637
(638)A.
– Παύλου ̒αποστόλου τω̃ν πρὸς Κορινθίους ̒επιστολω̃ν πρώτη (Pauli apostoli duarum ad Corinthios
epistolarum prima), P.g. vol. 118, col. (639)640A-905(906)B.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς Κορινθίους ̒επιστολὴ δεύτερα (Pauli apostoli ad Corinthios posterior
epistola), P.G. vol. 118, col. 909B-1088D.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς Γαλάτας ̒επιστολή (Pauli apostoli ad Galatas epistola), P.G. vol. 118, col.
(1091)1092C-1165(1166)C.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς ̒Εφεσίους ̒επιστολή (Pauli apostoli ad Ephesios epistola), P.G. vol. 118, col.
1169A-1256B.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς Φιλιππησίους ̒επιστολή (Pauli apostoli ad Philippenses epistola), P.G. vol.
118, col. (1259)1260A-1325(1326)D.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς Κολοσσαει̃ς ̒επιστολή (Pauli apostoli ad Colossenses epistola), P.G. vol.
119, col. 13A-56C.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς Θεσσαλονικει̃ς πρώτη ̒επιστολή (Pauli apostoli ad Thessalonicenses prior
epistola), P.G. vol. 119, col. (59)60B-105(106)B.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς Θεσσαλονικει̃ς δευτέρα ̒επιστολή (Pauli apostoli ad Thessalonicenses
posterior epistola), P.G. vol. 119, col. 109A-133(134)A.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς Τιμόθεον πρώτη ̒επιστολή (Pauli apostoli ad Timotheum prior episto-la),
P.G. vol. 119, col. (135)136D-196C.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς Τιμόθεον δευτέρα ̒επιστολή (Pauli apostoli ad Timotheum epistola se-
cunda), P.G. vol. 119, col. (199)200A-240D.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς Τίτον ̒επιστολή (Pauli apostoli ad Titum epistola), P.G. vol. 119, col.
(243)244B-261(262)B.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς Φιλήμονα ̒επιστολή (Pauli apostoli ad Philemonem epistola), P.G. vol. 119,
col. (263)264C-272C.
– Παύλου ̒αποστόλου ̕η πρὸς ̕Εβραίους ̒επιστολή (Pauli apostoli ad Hebraeos epistola), P.G. vol. 119,
col. (279)280A-452B.
– ̒Ιακώβου ̒αποστόλου ̕η καθολικὴ ̒επιστολή (Jacobi apostoli epistola catholica), P.G. vol. 119, col.
(475)476A-509(510)A.
– Πέτρου αποστόλου ̕η πρώτη ̒επιστολὴ καθολική (Petri apostoli prior epistola catholica), P.G. vol. 119,
col. (511)512C-577(578)A.
– Πέτρου ̒αποστόλου ̕η καθολικὴ δευτέρα ̒επιστολή (Petri apostoli posterior epistola catholica), P.G.
vol. 119, col. (579)580C-617(618)A.
– ̒Ιωάννου ̒αποστόλου ̕η πρώτη ̒επιστολὴ καθολική (Joannis apostoli prior epistola catholica), P.G. vol.
119, col. 621A-684C.
– ̒Ιωάννου ̒αποστόλου ̕η καθολικὴ δευτέρα ̒επιστολή (Joannis apostoli posterior epistola catholica), P.G.
vol. 119, col. 685C-696D.
– ̒Ιωάννου ̒αποστόλου ̕η καθολικὴ ̒επιστολὴ τρίτη (Joannis apostoli tertia epistola catholica), P.G. vol.
119, col. (699)700A-704A.
– ̒Ιούδα ̒αποστόλου ̕η καθολικὴ ̒επιστολή (Catholica epistola Judae apostoli), P.G. vol. 119, col. 705B-
721(722)C.
xx. Θεοφύλακτος, ̒αρχιεπίσκοπος Βουλγαρίας (Theophylactus, archiepiscopus Bulgariae) – ̒Εξήγησις είς τὰς
Πράξεις τω̃ν ̕Αγίων ̒Αποστόλων (Expositio in Acta Sanctorum Apostolorum) – ̒Εκ τω̃ν ̒εξηγητικω̃ν του̃ ̕αγίου ̒Ιωάννου
του̃ Χρυσοστόμου καὶ τινω̃ν ̒εκ τω̃ν Πατέρων ̒εξηγήσεις είς τὰς Πράξεις κατὰ συντομίαν συλλεγει̃σαι (Ex sancti
Joannis Chrysostomi exegeticis et nonnullorum Patrum expositiones in Acta Apostolorum concise ac breviter
collectae), P.G. vol. 125, col. 483A-1132A: Τὰ κεφάλαια τω̃ν Πράξεων τω̃ν ̕Αγίων ̒Αποστόλων (Capita Actorum Sanc-
torum Apostolorum), col. 489B-494C. Κεφάλαια α’–μ’ (Capita I-XL), col. 495A-1132A: Του̃ ̒εν ̕αγίοις
Πατρὸς ̕ημω̃ν ̒Ιωάννου του̃ Χρυσοστόμου ̕υπόμνημα είς τὰς Πράξεις τω̃ν ̕Αγίων ̒Αποστόλων – κεφάλαια α’–κ’η’
(Sancti Patris nostri Joannis Chrysostomi commentarius in Acta Sanctorum Apostolorum – capita I-XXVIII), col. 495A-
848C. Του̃ ̕αγιωτάτου ̒αρχιεπισκόπου πάσης τη̃ς Βουλγαρίας κυρου̃ Θεοφυλάκτου ̕ερμηνεία είς τὰς Πράξεις
τω̃ν ̒Αποστόλων (Sanctissimi archiepiscopi totius Bulgariae domni Theophylacti expositio in Acta Apostolorum, ex
codice Vaticano), vol. 125, col. 849A-1060C: Πρόλογος Θεοφυλάκτου (Prologus Theophylacti), col. 849A-850B.
Κεφάλαια α’–κ’η’ (Ca-pita I-XXVIII), col. 849B-1060C. ̒Εξήγησις είς τὰς Πράξεις τω̃ν ̒Αποστόλων (Commentarius in Acta
Apostolorum, ex codice Florentino bibliothecae Mediceo-Laurentianae; graece solum), col. 1061A-1132A.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς ̕Ρωμαίους ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae D. Pauli ad Romanos expo-
sitio), P.G. vol. 124, col. 335A-560A.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς Κορινθίους πρώτης ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae primae divi Pauli ad
Corinthios expositio), P.G. vol. 124, col. 559B-794C.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς Κορινθίους δευτέρας ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae secundae divi Pauli
ad Corinthios expositio), P.G. vol. 124, col. 795A-952B.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς Γαλάτας̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae divi Pauli ad Galatas exposi-tio),
P.G. vol. 124, col. 951-1032C.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς ̒Εφεσίους ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae divi Pauli ad Ephesios expo-sitio), P.G. vol. 124,
col. 1031-1138D.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς Φιλιππησίους ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae divi Pauli ad Philippen-ses expositio), P.G.
vol. 124, col. 1139A-1204C.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς Κολοσσαει̃ς ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae divi Pauli ad Colossenses expositio), P.G. vol.
124, col. 1205A-1278C.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς Θεσσαλονικει̃ς πρώτης ̒επιστολη̃ς ̕εξήγησις (Epistolae primae divi Pauli ad
Thessalonicenses expositio), P.G. vol. 124, col. 1279A-1326C.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς Θεσσαλονικει̃ς δευτέρας ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae secundae divi
Pauli ad Thessalonicenses expositio), P.G. vol. 124, col. 1327A-1358D.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς Τιμόθεον πρώτης ̒επιστολη̃ς ̕εξήγησις (Epistolae primae divi Pauli ad
Timotheum expositio), P.G. vol. 125, col. 9A-88B.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς Τιμόθεον δευτέρας ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae secundae divi Pauli
ad Timotheum expositio), P.G. vol. 125, col. 87C-140D.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς Τίτον ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae divi Pauli ad Titum expositio), P.G.
vol. 125, col. 141A-172A.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς Φιλήμονα ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae divi Pauli ad Philemonem
expositio), P.G. vol. 125, col. 171B-184C.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Παύλου πρὸς ̕Εβραίους ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Epistolae divi Pauli ad Hebraeos ex-
positio), P.G. vol. 125, col. 185A-404.
– ̒Εξήγησις ̒ακριβὴς τω̃ν καθολικω̃ν ̒επιστολω̃ν (Accurata expositio epistolarum catholicarum), P.G.
vol. 125, col. 1131-1288B, vol. 126, col. 9A-104C:
– Διὰ τὶ ̒επιστολαὶ τοιαι̃δε καθολικαὶ ̒ονομάζονται (Cur sequentes epistolae appellentur catholicae), P.G.
vol. 125, col. 1131-1132B.
– ̕Υπόθεσις τη̃ς καθολικη̃ς ̒επιστολη̃ς ̒Ιακώβου (Argumentum epistolae catholicae Jacobi), P.G. vol. 125,
col. 1131B-1134A. ̒Εκθεσις́ τω̃ν κεφαλαίων τη̃ς καθολικη̃ς ̒επιστολη̃ς ̒Ιακώβου (Index capitum catholicae epis-tolae
Jacobi), col. 1133A-1134C. ̒Επιστολὴ καθολικὴ του̃ ̕αγίου ̒αποστόλου ̒Ιακώβου (Epistola catholica sancti Ja-cobi
apostoli), col. 1133D-1190A.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου Πέτρου πρώτης ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Expositio in epistolam primam sancti Petri), P.G.
vol. 125, col. 1189B-1252D.
– Τη̃ς δευτέρας ̒επιστολη̃ς Πέτρου ̒εξήγησις (Expositio in epistolam secundam sancti Petri), P.G. vol.
125, col. 1253A-1288B.
– Είς τὴν α’ του̃ ̕αγίου ̒Ιωάννου ̒επιστολήν (In epistolam primam sancti Joannis), P.G. vol. 126, col. 9A-
66D.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου ̒Ιωάννου β’ ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Expositio in epistolam secundam sancti Joannis), P.G.
vol. 126, col. 67A-80A.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου ̒Ιωάννου τρίτης ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Expositio in tertiam epistolam sancti Joannis), P.G.
vol. 126, col. 79B-84D.
– Τη̃ς του̃ ̕αγίου ̒αποστόλου ̒Ιουδα̃ ̒επιστολη̃ς ̒εξήγησις (Expositio in epistolam sancti Judae apos-toli),
P.G. vol. 126, col. 85A-104C.
xx. Oscar Cullmann – Petrus: Jünger, Apostel, Mä rtyrer. Das historische und das theologische Petrus-
problem, Zü rich, Zwingli Verlag, 1952. English translation: Peter, SCM Press, Westminster Press, 1953.
Xx. E.A.Th. Wallis Budge – The contendings of the Apostles; being the histories of the lives and martyrdoms
and deaths of the twelve Apostles and Evangelists. The ethiopic texts, now first edited from manuscripts in the British
Museum, with an english translation, 2 vol., London, Henry Frowde, 1899.
Xx. Grigorie T. Marcu – Saul din Tars, Sibiu, Tipografia arhidiecezană, 1939.
Xx. André Parrot – Les routes de Saint Paul dans l’Orient grec, Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1954.
Xx. Grigorie T. Marcu – „Originea și originalitatea teologiei pauline”, Revista Teologică, an XXX, 1940, nr.
11-12, pp. 537-558.
– „Mistica paulină”, Anuarul XIII al Academiei Teologice Andreiane, an 1936-1937, pp. 32-49.
– Antropologia paulină. Elementele, esența, originea și originalitatea, Sibiu, Tipografia Arhidiecezană,
1941.
– „Sfântul Apostol Pavel despre modelul de viețuire creștinească”, Studii Teologice, an IX, 1957, nr. 1-2,
pp. 3-22.
Xx. Nicolae Mladin – Asceza și mistica paulină, Sibiu, Editura Deisis, 1996. Ediție și prefață de Pr. Prof. dr.
Ioan Ică.
Xx. G.D. Fee – Pauline Christology. An exegetical-theological study, Peabody, Massachusetts, Hendrick-
son, 2007.
xx. Γρηγόριος Παλαμα̃ς – ̕Ομιλία κ’ είς τὸ κατὰ τὸν εύαγγελιστὴν ̒Ιωάννην ̒όγδοον ̕εωθινὸν Εύαγγέλιον˙
̒εν ̕η̨̃ καὶ ̕ότι μεγάλων δωρεω̃ν ̒αξιωθήσονται οί μέχρι τέλους μετ’ εύλαβείας ̒εν ται̃ς ̕ιεραι̃ς συνάξεσι παραμένον-τες
(Homilia XX in matutinum octavum Evangelii secundum Joannem, in qua et de magnis charismatibus quibus digni
habebuntur qui in sacris synaxibus usque ad finem pie perseverant), P.G. vol. 151, col. 265A-274D.
– ̕Ομιλία κγ’ είς τὸ δέκατον ̕εωθινὸν Εύαγγέλιον, ̒εν ̕η̨̃ καὶ περὶ του̃ κατ’ αίσθησίν τε καὶ νου̃ν πρὸς
τὸν ̒αντικείμενον ̕ημι̃ν πόλεμον (Homilia XXIII in decimum matutinum Evangelium; et de bello tam sensibili quam
spirituali adversus adversarium nostrum committendo), P.G. vol. 151, col. 297A-308A.
– ̕Ομιλία κς’ ̒εκφωνηθει̃σα ̒εν τω̨̃ καιρω̨̃ του̃ θέρους˙ ̒εν ̕η̨̃ καὶ περὶ πνευματικου̃ θέρους (Homilia XXVI
dicta messis tempore; ubi de spirituali messe), P.G. vol. 151, col. 331C-342A.
– ̕Ομιλία κζ’ ̒εκφωνηθει̃σα καὶ αύτη ̒εν τω̨̃ καιρω̨̃ του̃ θέρους˙ ̒εν ̕η̨̃ καὶ περὶ του̃ μέλλοντος ̕ημι̃ν λογικου̃
θέρους (Homilia XXVII dicta etiam tempore messis; ubi et de futura nobis messe spirituali), P.G. vol. 151, col. 341B-
354A.
– ̕Ομιλία δ’ είς τὸ Εύαγγέλιον τη̃ς δευτέρας του̃ Χριστου̃ παρουσίας˙ καὶ περὶ εύσπλαγχνίας καὶ εύ-
ποιΐας (Homilia IV in Evangelium secundi adventus Christi et de misericordia et beneficentia), P.G. vol. 151, col. 47A-
64A.
xx. Κωνσταντι̃νος ̕ο Πορφυρογεννήτης – Διήγησις ̒απὸ διαφόρων ̒αθροισθει̃σα ̕ιστοριω̃ν περὶ τη̃ς πρὸς
Αύγαρον ̒αποσταλείσης ̒αχειροποιήτου θείας είκόνος Χριστου̃ του̃ Θεου̃ ̕ημω̃ν, καὶ ̕ως ̒Εδέσσης μετεκομίσθη πρὸς
τὴν πανευδαίμονα ταύτην καὶ βασιλίδα τω̃ν πόλεων Κωνσταντινούπολιν (Constantinus Porphyrogenitus – Na-rratio
diversis ex historiis collecta de divina Christi Dei nostri imagine non manufacta ad Augarum missa, exque Ede-ssa in
beatissimam hanc augustamque urbem Constantinopolim translata), P.G. Migne vol. 113, col. (423)424A-453 (454)A.
xx. Sanctus Hippolytus, Portuensis episcopus – ̒Απόδειξις περὶ Χριστου̃ καὶ ̒αντιχρίστου (Demonstratio de
Christo et antichristo), P.G. Migne vol. 10, col. 725(726)-(787)788A.
xx. ̒Εκ τω̃ν Οίκουμενίω̨ τω̨̃ μακαρίω̨ ̒επισκόπω̨ Τρίκκης Θεσσαλίας θεοφιλω̃ς πεπονημένων είς τὴν ̒Απο-
κάλυψιν ̒Ιωάννου του̃ Οεολόγου σύνοψις σχολική μετὰ τη̃ς δεούσης ̕όσον κατὰ σύνοψιν ̒ανελλιπου̃ς αύταρκείας (Ex
iis quae beatus Oecumenius episcopus Triccae in Thessalia in Apocalypsin Joannis Theologi edidit, synopsis non ita
compendiosa, ubi sufficienter omnia enuntiantur quantum licet in synopsi), P.G. vol. 119, col. 721D-725(726)B.
Xx. Wilhelm Bousset – Der Antichrist in der Überlieferung des Judentums, des Neuen Testaments und der
alten Kirche. Ein Beitrag zur Auslegung der Apocalypse, Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 1895. Englished from
the german – The Antichrist legend. A chapter in Christian and Jewish folklore – by A.H. Keane with a Prologue on the
Babylonian dragon myth, London, Hutchinson and Company, 1896. Versiunea în limba română – Legenda Anti-
hristului – de Ramona Ardelean, București, Editura Herald, 2006.
Xx. Peter R. Carrell – Jesus and the angels. Angelogy and the Christology of the Apocalypse of John, collec-
tion „Society for New Testament Studies Monograph Series” 95, Cambridge University Press, 1997.
Xx. Oscar Cullmann – Le retour du Christ: espérance de l’Église selon le Nouveau Testament. Traduit de
l’allemand par André Dumas, Delachaux et Niestlé, Neuchâtel, 1945, 3-e édition, 1948.
– Christus und die Zeit. Die urchristliche Zeit- und Geschichtsauffassung, Zollikon-Zürich, Evangelischer
Verlag a.g., 1962. Version française: Christ et le temps. Temps et histoire dans le Christianisme primitif, Neuchâtel,
Delachaux et Niestlé, 1957, 2-e édition, 1966. ̕Ελληνικὴ μετάφρασις: Χριστὸς καὶ χρόνος, ̒Αθη̃ναι, Κέντρον βιβλικη̃ς
μελέτης „̒Άρτος Ζωη̃ς”, 1980.
– Heil als Geschichte: heilsgeschichtliche Existenz im Neuen Testament, Tübingen, J.C.B. Mohr, 1965.
Traduction française – Le salut dans l’histoire: l’existence chrétienne selon le Nouveau Testament – par Marc Kohler,
Neuchâtel, Delachaux et Niestlé, 1966.
c. xx. Franz Altheim, Ruth Stiehl – Christentum am Roten Meer, 2 Bände, Berlin, Walter de Gruyter, 1971-
1973.
Xx. E.A.Th. Wallis Budge – The wit and wisdom of the Christian Fathers of Egypt, Oxford at the Clarendon
Press, 1934.
– The paradise or garden of the holy Fathers; being histories of the anachorites, recluses, monks, coe-
nobites and ascetic Fathers of the deserts of Egypt between A.D. CCL and A.D. CCCC, 2 vol., London, Chatto & Windus,
1907.
– Coptic homilies in the dialect of upper Egypt, edited from the papyrus codex Oriental 5001 in the
British Museum, London, printed by Order of the Trustees, 1910.
– The earliest known coptic psalter. The text, in the dialect of upper Egypt, edited from the unique
papyrus codex Oriental 5000 in the british Museum, London, Kegan Paul, Trench, Trü bner & Co. Ltd., 1898.
– Miscellaneous coptic texts in the dialect of upper Egypt, edited with english translations, with forty
plates and twenty illustrations in the texts, London, printed by Order of the Trustees, 1915.
d. 1. Gustaf Hermann Dalman – Jesus Christ in the Talmud, Midrash and the Zohar, 1894.
– Christianity and Judaism. An essay, translated from the german by the rev. G.H. Box and especially
revised for the english edition by the author, Williams & Norgate, London and Oxford, 1901.
2. Rev. Alexander McCaul – The old paths, or the Talmud tested by Scripture; being a comparison of the
principles and doctrines of modern Judaism with the religion of Moses and the Prophets, London, London Society’s
House, 1880.
3. Edwyn Robert Bevan – Hellenism and Christianity, London, George Allen & Unwin Ltd., 1921, New York,
George H. Doran Company, 1922.
II. Lucrări care neagă istoricitatea Persoanei Domnului nostru Iisus Hristos, nașterea Sa din Duhul Sfânt și
Prea Sfânta Fecioară Maria, natura divino-umană a Persoanei Lui, natura actelor Sale săvîrșite ca Mântuitor al oa-
menilor, Învierea Sa cu trupul omenesc îndumnezeit, adevăratul rost și înțeles al Messianității Sale, natura și carac-
terul autentic divino-uman al Bisericii întemeiate de El, etc.:
a. xx. David Friedrich Strauss – Das Leben Jesu, kritisch bearbeitet, 2 Bände, 4-te Auflage, Tübingen, Verlag
von C.F. Osiander, 1840 (1-te Auflage, 1835-1836). Traduction – Vie de Jésus ou Examen critique de son histoire – sur
la dernière édition allemande par Émil Littré, nouvelle édition française, tomes I–II, Paris, Librairie philosophique de
Ladrange, 1856. Translation – The life of Jesus, critically examined – from the fourth german edition (1840) by George
Eliot (Marian Evans), 3 vol., London, Calvin Blanchard, 1846, new edition, 1860.
– Das Leben Jesu für das deutsche Volk, Leipzig, F.A. Brockhaus, 1864. Translation – The life of Jesus for
the people – from the german, 2 vol., 2-nd edition, London, Williams and Norgate, 1879.
– Die Christliche Glaubenslehre in ihrer geschichtlichen Entwicklung und im Kampfe mit der modernen
Wissenschaft, 2 Bände, Tübingen, C.F. Osiander, Stuttgart, F.M. Köhler, 1840-1841. (istoria doctrinelor creștine este
fundamental istoria dezintegrării lor).
xx. Albert Schweitzer – Von Reimarus zu Wrede. Eine Geschichte der Leben-Jesu-Forschung, 1-te Auflage,
Tübingen, J.C. B. Mohr (Paul Siebeck), 1906, 2-te Auflage – Geschichte der Leben-Jesu-Forschung –, ibidem, 1913.
Translation – The quest of the historical Jesus, a critical study. Its progress from Reimarus to Wrede – by W.
Montgomery, preface by F.C. Burkitt, 2-nd edition, London, Adam and Charles Black, 1911. (La pag. 478, citim urmă-
toarele: „Iisus din Nazareth, care a purces public ca Messia, care a propovăduit etica Împărăției lui Dumnezeu, care a
întemeiat Împărăția cerurilor pe pămînt și a murit ca să-i dea lucrării lui consacrarea ei finală, n-a existat niciodată. El
este o figură conturată conceptual de raționalism, dotată cu viață de liberalism și înveșmîntată de teologia mo-dernă
într-o haină istorică...”).
– Das Messianitäts- und Leidengeheimnis. Eine Skizze des Leben Jesu, Tübingen, J.C.B. Mohr, 1901.
Translation – The mystery of the Kingdom of God. The secret of Jesus’s Messiahship and Passion – with an introduc-
tion by Walter Lowrie, New York, Dodd, Mead and Company, 1914. (Din prefața autorului, august 1901: „Credința
Bisericii Creștine timpurii a influențat prin legi imanente modul în care a fost reprezentată lucrarea publică a lui Iisus,
întocmai cum reforma deuteronomică a Vechiului Testament a afectat concepția oamenilor asupra cursului
evenimentelor din timpul perioadei Judecătorilor și Regilor. Aceasta a fost un caz de inevitabilă și inconștientă
schimbare a perspectivei…”).
– Die psychiatrische Beurteilung Jesu. Darstellung und Kritik (Dissertation, 1911), Tübingen, Verlag von
J.C.B. Mohr, 1913. Translation – The psychiatric study of Jesus. Exposition and criticism – and introduction by Charles
R. Roy, foreword by Winfred Overholser, Gloucester, Massachusetts, Peter Smith Publisher, Boston, The Beacon
Press, 1948.
– Das Abendmahlsproblem auf Grund der wissenschaftlichen Forschung des 19 Jahrhunderts und der
historischen Berichte. Heft 1. Das Abendmahl in Zusammenhang mit dem Leben Jesu und der Geschichte des Urchris-
tentums, 1-te Auflage, Tübingen, J.C.B. Mohr, 1901, 2-te Auflage, ibidem, 1929. Translation – The problem of the
Lord’s Supper according to the scholarly research of the nineteenth century and the historical accounts. Vol. 1. The
Lord’s Supper in relationship to the life of Jesus and the history of the early Church – by A.J. Mattill, introduction by
John Reumann, Macon Ga, Mercer University Press, 1982.
– Reich Gottes und Christentum, Tübingen, J.C.B. Mohr (Paul Siebeck), 1967.
– Das Christentum und die Weltreligionen. Zwei Aufsätze zur Religionsphilosophie, Bern, Paul Haupt,
1924, München, C.H. Beck, 1962, 1978. Christianity and the religions of the world, George Allen & Unwin, 1923.
xx. Ed Parish Sanders – Jesus and judaism, Minneapolis, Fortress Press, 1985 (Iisus Hristos a fost doar un
profet apocaliptic, întemeietor al unei mișcări de înnoire a iudaismului ).
– The historical figure of Jesus, new edition, London, Penguin Books, 1995.
Xx. Keith Akers – The lost religion of Jesus. Simple living and nonviolence in early Christianity, New York,
Lantern Books, 2000.
Xx. Jane Dewar Schaberg – Illegitimacy of Jesus. A feminist theological interpretation of the infancy na-
rratives, Sheffield, Sheffield Phoenix Press, 1987, 2006.
xx. James D. Tabor – The Jesus dynasty: The hidden history of Jesus, his royal family and the birth of
Christianity, New York, Simon & Schuster, 2006.
xx. Vern Grosvenor Swanson – Dynasty of the Holy Grail: Mormonism’s sacred bloodline, Cedar Fortress,
2006, revised and expanded edition, 2013.
b. xx. Porphyrius – Contra Christianos. Gegen die Christen 15 Bücher: Zeugnisse, Fragmente und Referate,
„Abhandlungen der königlich preussischen Akademie der Wissenschaften, Jahrgang 1916. Philosoph.–histor. Klasse”.
Edidit Adolf von Harnack, Verlag der königlich Akademie der Wissenschaften, 1916.
III. KABBALA ȘI GNOSTICISMUL CREȘTIN. ORIGINI, CONȚINUT, SCOP
XX. Abbé Julio Meinvielle – De la Cabale au progressisme, Éditions Saint-Rémi, 1970
IV. xx. Primele manuscrise și tipărituri religioase (ortodoxe) în limba română . Dintre acestea, menționăm:
1. Psaltirea Hurmuzaki, o copie făcută în Moldova după traducerea rotacizantă efectuată în zona Banat–
Hunedoara, conținută într-o psaltire slavo–română care cuprindea (această) cea mai veche versiune românească a
Psalmilor lui David și un tipic al Evangheliilor în slavonă. Cercetările filigranologice au datat acest manuscris în
intervalul anilor 1491–1516 (Alexandru Mareș – Considerații pe marginea datării Psaltirii Hurmuzaki, în „Limba
română”, XLIX, 2000, nr. 4–5, pp. 675–683; v. și ediția critică a Psaltirii Hurmuzaki de Ioan Gheție și Mirela
Teodorescu, cu indice de cuvinte de Rovena Senchi, 2 vol. Editura Academiei Române, 2005). 2. Psaltirea
Voronețeană, copia, făcută în Moldova, a unei traduceri rotacizante (din zona Banat–Hunedoara), din slavonă în
română, a unei părți din Psalmi, care avea alăturat textul slavon corespunzător. Este databilă între 1551–1558. 3.
Psaltirea Scheiană, copie, făcută de trei scribi din Moldova, a unei traduceri rotacizante (din Banat–Hunedoara și
zonele învecinate) din slavonă în română a Psalmilor, a zece cîntări din Sfînta Scriptură și a Simbolului de credință
așa–zis al Sf. Athanasie cel Mare. Analiza hîr- tiei și a limbii textului situează traducerea în intervalul anilor 1573–
1578. 4. Codicele Voronețean, copie înfăptuită în Moldova după o traducere rotacizantă, din sud–vestul României, a
unui original slavon aparținînd redacției a patra a Apostolului. Traducerea românească (datată filigranologic în
intervalul 1563–1583), urmînd un model de redacție mediobulgară și folosind, posibil, și un izvor latin, cuprinde
Faptele Apostolilor (de la capit. 18, vers. 14 pînă la sfîr- șit), Epistola lui Iacob, Epistola I a lui Petru, Epistola II a lui
Petru (pînă la capit. 2, vers. 9). 5. Palia de la Orăștie (Pa- lia < gr. παλαιά – „veche”) cuprinde prima traducere
parțială în limba română a Vechiului Testament (Geneza, slav. Bítia, Exodul, slav. Ishodul), sub influența reformei
calvine, făcută de episcopul Mihai Tordași, împreună cu patru cărturari din Banat și Hunedoara (Ștefan Herce/Herceg,
pastor evanghelic din Caransebeș; Efrem Zacan, dascăl din Caransebeș; Moisi Peștișel, pastor în Lugoj; Achirie,
protopop al comitatului Hunedoarei). Cartea a fost tipărită în 1582 la Orăștie, cu cheltuiala nobilului maghiar Ferenc
Geszti din Deva, de Șerban Coresi și Marien Diacul. Cercetă- rile, începînd cu Iosif Popovici (1911) și Mario Roques
(1913; acesta a editat parțial Palia, cu litere chirilice, în 1925) și conchizînd cu Alexandru Gafton (2007), au dovedit că
această traducere are la bază Pentateucul tipărit la Cluj în 1551 de Gáspár Heltai, probabil și o ediție a Vulgatei. 6.
Codicele (Zbornicul) de la Ieud, un manuscris de 24 file, gă- sit în 1921 în podul bisericii de la Ieud–Deal, scris în limba
română veche cu caractere chirilice, conținînd trei texte: Legenda Duminicii, Tâlcuirea Evangheliei din Duminica
Paștelui, Învățătura despre Sfânta Cuminecătură. În Legenda Duminicii sunt înscrise două date, 6.900 și 6.000,
interpretate de unii cercetători drept anii posbili (1391–1392/491–492) ai alcătuirii manuscrisului. Totuși, începînd cu
Ion Bianu (care l-a datat în intervalul 1560–1580), o serie de cer- cetători l-au situat în prima jumătate a secolului
XVII, iar Mirela Teodorescu și Ion Gheție au stabilit, în lucrarea lor Manuscrisul de la Ieud (Editura Academiei R.S.R.,
București, 1977), data copierii manuscrisului și originea hîrtiei: 1621–1626, moara poloneză de la Mniszek. Mai mult,
cercetările dendrocronologice, efectuate în 1996–1997 de Alexandru Baboș de la Universitatea Lund–Suedia și Olafur
Eggertsson de la Institutul Islandez pentru Cercetări Fo- restiere, stabilind data exactă a tăierii lemnului, au datat
construcția bisericii de la Ieud–Deal în intervalul anilor 1610–1621 (v. Alexandru Baboș – Tracing a sacred building
tradition. Wooden churches, carpenters and founders in Maramureș until the turn of the 18th century, edition of Lund
University, Sweden, 2004). Aceeași cercetători au stabilit prin metoda dendrocronologică (mai exactă decît metoda
datării prin carbon 14, cesiu 137, stronțiu 90) și data construcției celei mai vechi biserici de lemn dintre cele încă
existente în România – biserica Volovăț–Putna (jud. Suceava; construită după tradiție de Dragoș–Vodă în 1353):
intervalul anilor 1345–1346 (v. Teofil Ivanciuc – Ieud – campionul datărilor false sau greșite, ediție online, partea I/5
aug. 2008, partea II/8 aug. 2008). 7. Tipăriturile făcute la Brașov de Diaconul Coresi: Întrebare creștinească
(Catehism), 1559–1560; Tetraevanghelul românesc, 1561; Apostolul românesc, 1566; Tâlcul Evangheliilor
(Cazania),circa 1567; Psaltirea,1568; Psaltirea românească, 1570; Evanghelia cu învățătură (Cazania a doua), 1581;
Psaltirea slavo–română, 1577; Tetraevanghelul slavonesc, 1562, 1579, 1583; Psaltirea slavonă, 1568–1570, 1572–
1573 ș.a. xx. Noul Testament sau
Înpăcarea sau Legea Noao a lui Iisus Hristos Domnului nostru, izvodită cu mare so-cotință, den izvodă Grecescu și
Slovenescu, pre limbâ rumăneascâ, cu îndemnaria și porunca, denpreună cu toată cheltuiala, a măriei sale, Gheorghie
Racoci, craiul Ardealului, i procia. Tipăritu-s-au întru a mării sale tipografie, den-tăiu noou, în Ardeal, în cetatea
Bălgradului. Anii de la Întruparea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, 1648, luna lui Ghenuariu 20. Această
traducere, coordonată de arhiepiscopul Simion Ștefan, a fost reeditată în 1988 și 1998 de Arhiepiscopia Ortodoxă
Română de Alba Iulia. Traducătorii Noului Testament de la Bălgrad au folosit ca surse: 1. edițiile bilingve (greacă–
latină) ale Noului Testament, din 1565 și 1582, ale teologului protestant francez Théodore de Bèze (discipol al lui Jean
Calvin/Cauvin), care a folosit ca surse Codex Bezae (Cantabrigensis), Codex Claramontanus, precum și o ediție din
1550 a lui Robert Estienne, bazată pe una din edițiile mai tîrzii ale lui Erasmus de Rotterdam. 2. Biblia Vulgata. 3.
Biblia slavonă de la Ostrog (1581). 3. Biblia în limba maghiară a lui Károlyi Gás-pár (1590).
Xx. Tipărituri ale Mitropolitului Dosoftei (Dimitrie Barilă) al Moldovei: Psaltirea în versuri, mănăstirea Uniev,
1673; Psaltirea de-nțeles (text paralel slavo–român), Iași, 1680. Dintre lucrările manuscrise: revizia (în intervalul
1660–1671) a traducerii lui Neculai Milescu Spătarul a Vechiului Testament. Această revizie au folosit-o redac- torii
din Țara Românească ai Bibliei de la 1688.
Xx. Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament. Tipărită întîia oară la 1688 în
timpul lui Șerban Vodă Cantacuzino, domnul Țării Românești. Retipărită după 300 de ani în facsimil și transcriere, cu
aprobarea Sfîntului Sinod și cu binecuvîntarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Româ-ne.
Editura Institutului biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988. (Înscrisul de pe pagina de titlu a
ediției princeps) Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură ale cei Vechi și ale cei Noao Leage, toate care s-au tăl-măcit
dupre limba elinească spre înțeleagerea limbii rumânești, cu porunca preabunului creștin și luminatului Domn Ioan
Șărban Cantacozino Basarabă Voievod și cu îndemnarea dumnealui Constantin Brâncoveanul, marele Logofăt, nepot
de sor al Măriei Sale...Tipăritu-s-au întîiu în Scaunul Mitropoliei Bucureștilor, în vremea păstoriei Preasfințitu-lui
Părinte Chir Theodosie, Mitropolitul Țării și exarhu laturilor. Și pentru cea de obște priință s-au dăruit neamului
românesc în anul de la Facerea lumii, 7197, iară de la Spăsenia lumii, 1688, în luna lui noiemvri în 10 zile. Se cuvine a
fi menționat că Neculai Milescu Spătarul a înfăptuit între anii 1661–1668 prima traducere integrală în limba română
a Vechiului Testament (păstrată în manuscrisul 45 de la Filiala Cluj a Bibliotecii Academiei Române), avînd ca sursă
principală ediția protestantă a Septuagintei din 1597 de la Frankfurt. Această traducere a fost revizuită de un alt
cărturar moldovean (posibil mitropolitul Dosoftei) și copiată de Dumitru din Cîmpulung pentru mitropolitul Theodo-
sie Veștemeanul al Țării Românești. După ce a fost revizuită, iarăși, de un grup de cărturari munteni (între care Șer-
ban și Radu Greceanu), traducerea a fost în final publicată în Biblia de la 1688 a lui Șerban Cantacuzino, fără mențio-
narea primului traducător al Septuagintei, cît și a Noului Testament de la Bălgrad ca bază a traducerii Noului Testa-
ment. Editarea Bibliei de la 1688 a fost sprijinită și de arhiereul Ghermanos de Nyssa, director al Academiei Grecești
din Constantinopol și de Sebastos Kymenites, director al Școlii Grecești din București.
Xx. Tipărituri ale Mitropolitului Antim Ivireanul: Evangheliarul greco–român, Tipografia Domnească, Bucu-
rești, 1693; Psaltirea (în limba română; ibidem, 1694; reedit. 1710, Tîrgoviște); Evanghelia (în limba română; mănăs-
tirea Snagov, 1697); Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (ibidem, 1699); Noul Testament (în limba română; Bu-
curești, 1703). Dintre lucrările rămase în manuscris, cea mai importantă este colecția de predici Didahii (Învățături;
28 de predici la diferite sărbători ale Anului bisericesc și 7 cuvîntări ocazionale), care a fost editată de Gabriel Ștrem-
pel (Antim Ivireanul – Opere, ediție critică și studiu introductiv, Editura Minerva, București, 1972, după care Mihai
Dascăl a alcătuit o antologie: Antim Ivireanul – Didahii, cu o postfață și bibliografie de Florin Faifer, Editura Minerva,
1983). Antim Ivireanul a imprimat cărți și pentru alte popoare ortodoxe – slavi, greci, georgieni, arabi din Patriarhia
Antiohiei căreia i-a donat în 1706 instalația tipografică cu caractere arabe, folosită în 1701 pentru tipărirea la Bucu-
rești a Liturghierului greco–arab, iar pentru românii din Ardeal a tipărit la Alba Iulia, în 1699, o Bucoavnă și un Chiri-
acodromon. Mitropolitul Antim Ivireanul, cel mai mare tipograf, alături de Diaconul Coresi, din cultura medievală
românească, a reușit, deși georgian de origine, să creeze o limbă liturgică românească expresivă, pe înțelesul con-
temporanilor, contribuind astfel la introducerea definitivă a limbii române în cultul Bisericii Ortodoxe Române.
Xx. Biblia de la Blaj (Biblia lui Clain/Biblia lui Bob), a doua traducere integrală în limba română a Sfintei
Scripturi, a fost tipărită la Blaj, cu caractere chirilice, între 1 noiembrie 1793 și 15 mai 1795, cu sprijinul episcopului
greco–catolic Ioan Bob. Traducătorul, Samuil Micu (Maniu Micu) Clain, a folosit ca surse: 1. Biblia de la 1688. 2. edi-
ția Septuagintei a elenistului olandez Lambert Bos (Universitatea Franeker, 1709), care a stabilit textul Septuagintei
prin confruntarea variantelor din codicii de la Vatican, Alexandria, Oxford și cel syriac, a versiunilor lui Aquila, Sym-
machos și Theodotion comparate cu Tetrapla și Hexapla lui Origene, ș.a. 3. una din edițiile Bibliei poliglote din acea
vreme (cea a lui Corneille–Bonaventure Bertram, reeditată la Paris între 1729–1745, sau alta), alcătuite după mode-
lul instituit de Biblia Regia, tipărită de Pantin în 8 volume între 1569–1573, la Anvers, în limbile ebraică, greacă, lati-
nă, caldeană și siriacă. Limbajul biblic al tălmăcirii lui Samuil Micu Clain l-a influențat pe acela din Biblia de la Sankt
Petersburg (1819; tipărită pentru românii din Basarabia de Societatea Biblică din Petersburg cu sprijinul mitropolitu-
lui Basarabiei Gavriil Bănulescu), Biblia de la Buzău (5 vol., 1854–1856), Biblia de la Sibiu (1856–1858) și, într-o anu-
me măsură, pe acela din Biblia Sinodală (București, 1914). Biblia de la Blaj a fost reeditată, din inițiativa episcopului
greco–catolic Virgil Bercea al Episcopiei de Oradea, în 2.002, într-o ediție jubiliară (coordonată de Ioan Chindriș și
eugen Pavel, cu text paralel în chirilică și alfabet latin), tipărită la Tipografia Vaticana din Roma, fiind distinsă și cu
premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române.
xx. Biblia de la Buzău, în 5 volume (1854–1856), tipărită din inițiativa episcopului Filotei.
Xx. Biblia de la Sibiu (1856–1858), în scriere chirilică și cu 100 de ilustrații, tipărită din inițiativa și cu
purtarea de grijă a mitropolitului Ardealului Andrei Șaguna. Sursele traducerii: Septuaginta, Noul Testament de la
Bălgrad, Biblia de la București (1688).
Xx. Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi și a celei Nouă (Biblia Sinodală), editată cu apro-
barea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1914, ca o revizie a textului Bibliei de la Blaj.
Xx. Biblia sau Sfânta Scriptură, tradusă după textul grecesc al Septuagintei, confruntat cu cel ebraic, din
îndemnul și purtarea de grijă a Î.P.S. dr. Miron Cristea, Patriarhul României, cu aprobarea Sfântului Sinod, București,
Tipografia Cărților Bisericești, 1936 (traducere de Mitropolit Nicodim Munteanu, Pr. prof. Vasile Radu și Pr. prof. Ga-
la Galaction), reeditată în 1944 prin osârdia Î.P.S. Nicodim, Patriarhul României, și cu binecuvântarea Sfântului Si-
nod, București, Editura Institutului biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
– Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, tradusă după textele origi-
nale ebraice (ediția Rudolf Kittel, 1937)și grecești (ediția Alfred Rahlfs, 1935) de Preoții profesori Vasile Radu și Gala
Galaction din înalta inițiativă a Majestății Sale Regelui Carol II, București, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele
Carol II”, 1938.
– Edițiile ulterioare ale Bibliei Sinodale din 1936, cele din anii 1968, 1975, 1982 și 1988, mențin tra-
ducerea Vechiului Testament, cu excepția Psaltirii, iar pentru Noul Testament reproduc, cu îndreptări de limbă, tra-
ducerea lui Gala Galaction a Noului Testament din 1927 (reeditat în 1951 și 1979 cu îndreptările de limbă).
– Noul Testament, ediție revizuită prin adnotări marginale manuscrise ale Pr. prof. Dumitru Fecio-
ru, Editura Institutului biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1979.
Xx. Biblia sau Sfânta Scriptură (ediție jubiliară a Sfântului Sinod). Versiune diortosită după Septuaginta,
redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Vadului și Feleacului, tipărită cu binecu-
vântarea și prefața Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului biblic și
de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001.
Xx. Monumenta Linguae Dacoromanorum. Biblia 1688 (colaborare a Universității „Alexandru Ioan Cuza” –
Iași cu Albert Ludwigs Universität – Freiburg), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași. Pars I (Genesis), 1988,
Pars II (Exodus), 1991, Pars III (Leviticus), 1993, Pars IV (Numeri), 1994, Pars V (Deuteronomium), 1997, Pars VII
(Regum I, Regum II), 2008, Pars IX (Paralipomenon I, Paralipomenon II), 2011.
Xx. Ioan Bălan – Limba cărților bisericești. Studiu istoric și liturgic, Blaj, 1914.
Xx. Eugen Munteanu – Studii de lexicologie biblică, Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 1995.
– Lexicologie biblică românească, Editura Humanitas, București, 2008.
Xx. Niculina Iacob – Limbajul biblic românesc (1640–1800), vol. I–II, Suceava, Editura Universității „Ștefan
cel Mare”, 2001.
Xx. Adina Chirilă – Limba scrierilor lui Antim Ivireanul. Partea I. Fonetica. Morfologia, Iași, Editura Univer-
sității „Alexandru Ioan Cuza”, 2013.
Xx. Eugen Pavel – Carte și tipar la Bălgrad (1567-1702), Cluj, Editura Clusium, 2001.
Xx. Ioan Chindriș – Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, Editura Cartimpex, Cluj, 2001.
Xx. Em. Conțac – Dilemele fidelității. Condiționări culturale și teologice în traducerea Bibliei, Editura Logos
și Risoprint, Cluj, 2011.
D. Xx. Nae Ionescu – Curs de filosofie a religiei (1924-1925), ediție îngrijită de Marin Diaconu, prefață de
Nicolae Tatu, postfață de Mircea Vulcănescu, București, Editura Eminescu, 1998.
1. acad. Alexandru Surdu – Logică și religiologie. Comunicare la Simpozionul național „Teologie și logică”
din 17-18 aprilie 2013, Arad, Editura Academiei Române, București, 2013, pp. 9-14.
2. Nicolae V. Dură – Teologia și filosofia: convergențe sau divergențe ideatice?. Comunicare la Simpozio-
nul național „Constantin Noica”, ediția a IV-a, „La început era Cuvântul”, Constanța, 17-18 mai 2012, Editura Acade-
miei Române, București, 2013, pp. 175-207.
3. Adrian Lemeni – Implicațiile epistemologice ale teoremelor lui Gödel valorificate în relația dintre teolo-
gie și știință, ibidem, pp. 43-48.
4. Florea Lucaci – Interpretări logico-filosofice în Cuvântările despre Dumnezeu ale Sf. Grigorie Teologul,
ibidem, pp. 83-96.
5. Ioan Tulcan – Relevanța catafatismului în teologie pentru exprimarea logică a experienței Bisericii,
ibidem, pp. 49-58.
6. Cristinel Ioja – Dincolo de logica formală. Paradoxul în dogmatica ortodoxă, cu referire specială la
Sfântul Maxim Mărturisitorul, ibidem, pp. 97-114.
E. Bibliografie cu privire la arabi, islam și Coran (Qur’ān):
1. Philip Khuri Hitti – History of the arabs, MacMillan Company Ltd, 1949. Traducere în limba română
(Istoria arabilor) de Irina Vainovski-Mihai, București, Editura All, 2008.
– Makers of arab history, Harper & Row, 2004.
– The Near East in history. A 5000 years story, Van Nostrana Reinhold, 2004.
– History of Syria, including Lebanon and Palestine, Gorgias Press, 2004.
– Islam. A way of life, Regnery Publish., 2004.
– The world of islam, Ayer Co. Publish., 2004.
– Islam and the West. A historical cultural survey, „The Anvil Series”, Krieger Publish. Co., 2004.
Xx. Franz Altheim, Ruth Stiehl – Die Araber in der alten Welt, 6 Bände, Berlin, Walter de Gruyter & Co.
Zweiter Band: Bis zur Reichstrennung, mit Beiträgen von Roch Knapowski, Raimund Köbert S.J., Eugen Lozovan,
Rudolf Macuch, Joachim Rehok, Erika Trautmann-Nehring, Józef Wolski, 1965.
2. Theodor Nöldeke, Friedrich Schwally, Gotthef Bergsträßer, Otto Pretzl – The history of the Qur’ān.
Edited and translated by Wolfgang H. Behn, Brill, Leiden–Boston, 2013.
3. Mus’haf Uthman (Othman) – Codexul lui Uthman (Othman), denumit și Uthman Quran, Samarkand
Codex, Tașkent Quran, cel mai vechi manuscris (sec. VIII) conținînd textul Coranului în limba arabă, alcătuit în scrie-
rea kufa (< Kufa, localitate în actualul Iraq), cea mai veche formă caligrafică arabă, se află în custodia Consiliului mu-
sulman din Uzbekistan, la biblioteca Hast Imam din Tașkent. Tradiția îi atribuie acest manuscris lui Uthman ibn Affan
(577–656), al treilea calif, fost însoțitor al profetului Muhammad și de două ori ginere al aceluia.
4. Corani textus arabicus. Ad fidem librorum manuscriptorum et impressorum et ad praecipuorum in-
terpretum lectiones et auctoritatem recensuit indicesque triginta sectionum et suratarum addidit Gustavus Fluegel,
Leipzig, Gustave Leberecht, 1834, 1839.
5. Le saint Coran avec texte arabe et une traduction. Publié sous les auspices du Hadrat Mirza Tahir
Ahmad, quatrième Calife du Messie Promis et Chef du Mouvement Ahmadiyya en Islam, édition revue et corrigée,
Islam International Publications Ltd., Tilford Surrey, Royaume Uni, 1998.
6.The holy Qur’ān. Arabic text and english translation. Translated by Maulawī Sher ̒Alī. Published under
the auspices of Hadrat Mirzā Masroor Ahmad, fifth succesor of the promised Messiah and supreme head of the
Ahmadiyya, Muslim Jamā̕at, Islam International Publications Limited, Tilford, Surrey, United Kingdom, 2004.
7. Der Koran. Aus dem arabischen neu übertragen von Hartmut Bobzin unter Mitarbeit von Katharina
Bobzin (mit 121 Kalligraphen von Shahid Alam), München, Beck, 2010.
8. William Wright – A grammar of the arabic language. Translated from the german (edition) of (Carl
Paul) Caspari. Third edition, revised by W. Robertson Smith and M.J. de Goeje. Vol. I, Cambridge at the Cambridge
University Press, 1896. Vol. II, with a Preface and Addenda et corrigenda by Pierre Cachia, Beirut, Librairie du Liban,
1996.
9. Maurice Gloton – Une approche du Coran par la grammaire et le léxique (2500 versets traduits),
Alburaq, Beirouth, 2002.
10. Edward William Lane – An arabic–english lexicon, derived from the best and the most copious Eas-
tern sources, 8 vol., London, Williams and Norgate, 1863–1893, new edition, Librairie du Liban, Beirut, Lebanon,
1980–1997.
11. Reinhart Pieter Anne Dozy – Supplément aux dictionnaires arabes, 2 vol., Leiden, E.J. Brill, 1877–
1881, 2-ème édition, 1927.
12. John Penrice – A dictionary and glossary of the Koran, with copious grammatical references and ex-
planations of the text, Adam Publishers and distributors, Delhi, 1873; new edition, Library of Islam Kazi Publications,
1988, Cosimo Classics, 2011.
13. Malik Ghulam Farid – Dictionary of the holy Quran, with references and explanation of the text, new
edition, Islam International Publications Limited, Tilford, Surrey, United Kingdom, 2006.
14. Deutsche Morgenländische Gesellschaft – Wörterbuch der klassischen arabischen Sprache (publicat
începînd din 1970, continuă dicționarul neterminat al lui Malik Ghulam Farid).
15. Hadhrat Mirza Bashir–Ud–Din Mahmud Ahmad (Khalifatul Masih II) – Introduction to the study of the
holy Quran, fifth edition, Islam International Publications Ltd., printed in U.K., 1996.
16. Malik Ghulam Farid – Tafseer english commentary of the holy Quran, 5 vol., Ahmadiyya Muslim Co-
mmunity, U.K., 1963.
17. Barthélémy d’Herbelot de Molainville – Bibliothèque Orientale ou Dictionnaire universel contenant
tout ce qui regarde la connoissance des peuples de l’Orient, Paris, la Compagnie des Libraires, 1697; réedit., Maes-
tricht, 1776, La Haye, 1777–1799 (4 vol.), Paris, 1781–1783 (6 vol.).
18. ̒Ιωάννης Δαμασκηνός (Johannes Damascenus) – Περὶ αίρέσεων, ̒εν συντομία̨, ̕όθεν ̒ήρξαντο καὶ
πόθεν γεγόνασιν (De haeresibus compendium, unde ortae sint et quomodo prodierunt), P.G. Migne vol. 94, col. 677
(678)A–780D. Capit. VII („Despre erezia ismaelită”), col. 764A–773A.
– Διάλεξις Σαρρακηνου̃ καὶ Χριστιανου̃ (Disceptatio Sarraceni et Christiani), P.G. Migne vol. 95, col.
1585(1586)A–1597(1598)C, vol. 96, col. (1335)1336B–1348B.
́́
xx. Βαρθολομαι̃ος ̕ο ̒Εδέσηνος – ̒Ελεγχος ̒Αγαρηνου̃ (Bartholomaeus Edessenus – Elenchus et confu-tatio
Agareni), P.G. vol. 104, col. (1383)1384A-(1447)1448A.
– Κατά Μωάμεδ (Contra Muhammed), P.G. vol. 104, col. (1447)1448B-1457(1458)D.
xx. Νικήτας Βυζάντιος φιλόσοφος – ̒Ανατροπὴ τη̃ς παρὰ του̃ ̒άραβος Μωάμετ πλαστογραφηθείσης βί-
βλου (Nicetas Byzantinus philosophus – Confutatio falsi libri quem scripsit Mohamedes arabs), P.G. vol. 105, col.
669A-841(842)C.
xx. Εύθύμιος Ζιγαβηνός – Διάλεξις μετὰ Σαρακηνου̃ φιλοσόφου περὶ πίστεως ̒εν τη̨̃ πόλει Μελιτήνης
(Euthymius Zigabenus – Disputatio de fide cum philosopho Saraceno in urbe Melitine), P.G. vol. 131, col. (19)20-37
(38)C.
xx. Frater Richardus (ordinis Praedicatorum) – Contra Mahometem (textus latinus et translatio ex Ro-
mana lingua in Graecam per Demetrium Cydonium), P.G. vol. 154, col. (1037)1038A-1151(1152)A.
xx. Demetrius Cantemir – Systema de religione et statu Imperii Turcici, lucrare manuscrisă, 1718-1719.
Traduceri: Kniga sistima, ili sostoyanie muhammedanskiya relighiĭ (de Ivan Ivanovici Il’inskiĭ), Sankt Peterburg, 1722;
Sistemul și întocmirea religiei muhamedane, ediție critică (și traducere) de Virgil Cândea, în Dimitrie Cantemir – Ope-
re complete, vol. 2, București, Editura Academiei R.S.R., 1987.
18. Angelika Neuwirth – Der Koran als Text der Spätantike. Ein europäischer Zugang, Berlin, Insel Ver-
lag, 2010.
– Scripture, poetry and the making of a community. Reading the Qur’an as a literary text, Oxford
University Press, 2014.
– Two views of history and human future: Qur’anic and Biblical renderings of Divine Promises, „Jour-
nal of Qur’anic Studies”, nr. 10(1), 2008, pp. 1–20.
19. Angelika Neuwirth, Nicolai Sinai, Marx Michael – The Quran in context. Historical and literary inves-
tigations into the quranic milieu, Leiden, Brill, 2010.
20. Ibn Warraq – The origins of the Koran. Classic essays (13) on Islam’s Holy Book, Prometheus Books,
Amherst, New York, 1998.
– The quest for the historical Muhammad (edited and translated), Prometheus Books, 2000 (anto-
logie de 15 studii privind originile islamului și Qur’anului, în care se argumentează că istoria și originile islamului și
Qur’anului sunt fictive, întemeiate pe un revisionism istoric, cu scopul de a făuri o identitate religioasă a arabilor).
– Which Koran? Variants, manuscripts and the influence of the pre-islamic poetry, ibidem, 2008.
– Christmas in the Koran. Luxenberg, syriac and the Near Eastern and Judeo-Christian background of
Islam (edited by), ibidem, 2014.
– What the Koran really says. Language, text and commentary, ibidem, 2002 [o colecție de eseuri
clasice, selectate și traduse de editor, privind tradițiile și limba Qur’anului, discontinuitățile lui gramaticale și logice,
vocabularul său străin – syriac și ebraic, și posibilele lui surse creștine, copte și qumranice. În unul dintre eseurile
cărții – Observations on early Qur’an manuscripts in Sana’a, autorul lui, Gerd Rüdiger Puin (o autoritate în ortografia
istorică a Qur’anului, în paleografie arabă și în studiul și interpretarea vechilor manuscrise arabe) concluzionează
astfel: „My idea is that the Qur’an is a kind of koktail of texts that were not all understood even at the time of Mu-
hammad. Many of them may even be a hundred years older than Islam itself. The Qur’an claims for itself that it is
„mubeen”, or clear. But (contrary to popular belief) if you look at it, you will notice that every fifth sentence or so
simply does not make sense ... the fact is that a fifth of the Qur’anic text is just incomprehensible. If the Qur’an is not
comprehensible, if it can’t even be understood in Arabic, then it’s not translatable into any language. That is why
Muslims are afraid. Since the Qur’an claims repeatedly to be clear but is not, there is an obvious and serious
contradiction. Something else must be going on.”]
21. Christoph Luxenberg – Die syro-aramäische Lesart des Koran. Ein Beitrag zur Entschlüsselung der
Koransprache, Berlin, Verlag Hans Schiler, 2000. English version (The syro-aramaic reading of the Koran. A contribu-
tion to the decoding of the Koran), ibidem, 2007.
22. Baron Carra de Vaux – (”Études d’histoire orientale”) Le Mahométisme. Le génie sémitique et le
génie aryen dans l’islam, Paris, librairie Honoré Champion, 1897.
F. xx. Mircea Eliade – (chief editor) The Encyclopaedia of Religions, New York, Macmillan, 1987.
– (directeur) Dictionnaire des religions, Paris, Plon, 1990.
– Le mythe de l’éternel retour. Archétypes et répétition. Traduit du roumain par Jean Gouillard et
Jacques Soucasse, Paris, Gallimard, „Les Essais”, 1949; nouvelle édition revue et augmentée, „Idées”, 1969.
– Traité d’histoire des religions. Traduction du roumain par M-me Cârciu, Jean Gouillard, Alphonse
Juilland, Mihai Șora et Jacques Soucasse, Préface de Georges Dumézil. Édition revue et corrigée par Georges Dumé-
zil, Paris, Payot, „Bibliothèque scientifique”, 1949, nouvelle édition, 1964, 1974; „Petite bibliothèque Payot”, 1977,
1983, 1989.
– Initiation, rites, sociétés secrètes, naissances mystiques. Essai sur quelques types d’initiation, Paris,
Gallimard, „Idées”, 1976. Traducere a textului original – Birth and rebirth, redînd cuprinsul conferințelor Patterns of
initiation ținute la Universitatea din Chicago în 1956.
– Le sacré et le profane. Traduction de l’allemand (Das Heilige und das Profane), Paris, Gallimard,
„Idées”, 1965; réed. „Folio essais”, 1987.
– La nostalgie des origines. Méthodologie et histoire des religions. Traduction de l’anglais (The quest,
meaning and history in religion) de Henry Pernet et Jean Gouillard, Paris, Gallimard, „Les essais”, 1971; réed.,
„Idées”, 1978.
– De Zalmoxis à Gengis-khan. Études comparatives sur les religions et le folklore de la Dacie et de
l’Europe orientale, Paris, Payot, „Bibliothèque historique”, 1970.
– Histoire des croyances et des idées religieuses, Paris, Payot, „Bibliothèque historique”. I. De l’âge de
la pierre aux mystères d’Eleusis, 1976, réed. 1983, 1996. II. De Gautama Bouddha au triomphe du Christianisme,
1978, réed. 1983, 1989. III. De Mahomet à l’âge des Réformes, 1983, réed. 1989.
Xx. William Butler Yeats – A vision, second edition, Macmillan, 1937.
Xx. Hervé Masson – Dictionnaire initiatique, Paris, Pierre Belfond, 1970.
II. PERSPECTIVA ȘTIINȚEI UMANE

A. LUCRĂRI PRIVIND FELURITE ȘTIINȚE
I. CRONOLOGIE
1. Aurelian Sacerdoțeanu – Introducere în cronologie, Școala de Arhivistică, București, 1943.
xx. Iustinian Petrescu – Perioadele glaciare ale Pămîntului, Editura Tehnică, București, 1990.
Xx. Bogdan Stugren – Bazele ecologiei generale, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1982.
Xx. Petre Neacșu, Zoe Apostolache-Stoicescu – Dicționar de ecologie, București, Editura Științifică și Enci-
clopedică, 1982.
Xx. Victor Tufescu, Mircea Tufescu – Ecologia și activitatea umană, București, Editura Albatros, 1981.
Xx. Vladimir Trebici, Ion Ghinoiu – Demografie și etnografie, București, Editura Științifică și Enciclopedică,
1986.
Xx. a. Plato graece et latine: Πλάτωνος ̕άπαντα τὰ σωζόμενα (Platonis opera quae extant omnia), ex nova
Ioannis Serrani interpretatione, excudebat Henricus Stephanus, Genevae, 1578.
– Πλάτωνος ̕άπαντα τὰ σωζόμενα (Divini Platonis opera omnia quae exstant, cum vita Platonis a
Diogene), Marsilio Ficino interprete, apud Franciscum le Preux, Lugduni, 1590.
– Platonis quae exstant opera. Accedunt Platonis quae feruntur scripta, ad optimorum librorum fidem
recensuit, in linguam latinam convertit, annotationibus explanavit indicesque rerum ac verborum accuratissimos adi-
ecit Fridericus Astius, Lipsiae, Libraria Weidmannia G. Reimer., tomi I-XI, 1819.
– Platonis dialogi, graece et latine, ex recensione Immanuelis Bekkeri, 3 Teile/8 Bände, Berolini, typis
et impensis Georgii Reimeri, 1823.
b. Plato graece: Platonis opera, graece, recensuit et adnotatione critica instruxit Carl Ernst Christoph
Schneider, Lipsiae, sumptibus B.G. Teubneri et F. Claudii, 1833.
– Platonis opera quae feruntur omnia, ad codices denuo collatos edidit Martinus Schanz, vol. I-IX, ex
officina Bernhardi Tauchnitz, Lipsiae, 1885.
Xx. Μιχαὴλ Ψέλλος – Είς τὴν ψυχογονίαν του̃ Πλάτωνος (Michael Psellus – Commentarius in psychogo-
niam Platonicam), P.G. Migne vol. 122, col. 1077(1078)-1113(1114)C. Index vocum quae a Psello usurpatae in nullis
adhuc lexicis reperiunturcol. 1113-1114D.
Xx. a. Aristoteles graece. Ex recensione Immanuelis Bekkeri, edidit Academia Regia Borussica, Berolini
apud Georgium Reimerum. Volumen prius, a. 1831, volumen alterum, a. 1831, et sequentes:
– Aristoteles latine interpretibus variis. Edidit Academia Regia Borussica, Berolini apud Georgium Rei-
merum, a. 1831.
– Scholia in Aristotelem. Collegit Christianus Augustus Brandis, edidit Academia Regia Borussica, Be-
rolini apud Georgium Reimerum, a. 1836.
– Aristotelis opera, edidit Academia Regia Borussica. Volumen quintum: Aristotelis qui ferebantur li-
brorum fragmenta. Scholiorum in Aristotelem supplementum. Index Aristotelicus (Hermanni Bonitz), Berolini, typis et
impensis Georgii Reimeri, a. 1870.
b. The works of Aristotle, translated into english under the editorship of sir W.D. Ross, 12 volumes,
Oxford at the Clarendon Press, 1928-1952.
Xx. Νικήφορος Βλεμμίδης – ̒Επιτομὴ λογικη̃ς (Nicephorus Blemmidas – Epitome logica), P.G. vol. 142, col.
(675-690D) (691)692A-(1003)1004A.
Xx. Nae Ionescu – Curs de istorie a logicii, ediție îngrijită de Marian Diaconu, București, Editura Humanitas,
1993.
– Curs de metafizică, ediție îngrijită de Marian Diaconu, București, Editura Humanitas, 1995.
– Tratat de metafizică, București, Editura Roza Vânturilor, 1999.
– Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der Mathematik, München Universität, 1919 (teză
de doctorat).
Xx. Nikola Tesla, David H. Childress – Fantasticele invenții ale lui Nikola Tesla, București, Editura Vidia, co-
lecția „Științe de frontieră”, 2011.
Xx. Burkhard Heim – Elementarstrukturen der Materie. Einheitliche strukturelle Quantenfeldtheorie der
Materie und Gravitation, Band 1, 3-te Ausgabe, 1998, Band 2, 2-te Ausgabe, 1996, Resch Verlag, Innsbruck, Austria.
– Walter Dröscher, Burkhard Heim – Strukturen der physikalischen Welt und ihrer nichtmateriellen Sei-
te, Resch Verlag, Innsbruck, 1996.
Xx. E. Pavel, S.I. Jinga, B.S.Vasile, A. Dinescu, R. Trușcă, N. Tosa – „3D direct laser writing of Petabyte Op-
tical Disk”, Optics & Laser Technology, no. 71/August 2015, pp. 45-49, Elsevier Ltd. [Hyper CD-ROM, inventat de
fizicianul Eugen Pavel, este un dispozitiv optic tridimensional de stocare a informației cu o capacitate inițială de 1 PB
(petabyte; 1 PB = 1015 bytes = 103 GB) și o capacitate teoretică de 100 EB (exabytes; 1 EB = 1018 bytes = 109 GB) pe un
singur disc].
Xx. Charles Jules Henry Nicolle – La biologie de l’invention, Paris, Félix Alcan, 1932.
– La nature, conception et morale biolgiques, Evreux: Imprimerie Hérissey, Paris: Librairie Félix Al-
can, 1934.
Xx. Fritz Albert Popp – Biophotonen, 2-te Auflage, Heidelberg, Verlag für Medizin Fischer, 1984.
– Biologie des Lichts, Berlin, Parey, 1984.
– Electromagnetic Bio–information, 2-te Auflage, München, Urban und Schwarzenberg, 1989.
– Biophotonen – neue Horizonte in der Medizin, 3-te Auflage, Stuttgart, Haug, 2006.
Xx. Marco Bischof – Biophotonen. Das Licht in unseren Zellen, Zweitausendeins, Frankfurt, 1998.
Xx. acad. Piotr Petrovici Gariaev – Wave-genetics code (Codul genetic de undă), Izdatțentr, Moskva, 1997;
republicat: Der wellengenetische Code, „Tattva Viveka”, no. 20, 2003, pp. 68-73.
– The Wave Genetics as reality (în colaborare cu Alexei V. Tovmaș, E.A. Leonova–Gariaeva), ediție
online.
– The Wave probabilistic and linguistic representations of cancer and HIV (în colaborare cu Gheorghii G.
Tertișni, Ecaterina A. Leonova), în „Journal of non–locality and remote mental interactions”, vol. I, nr. 2.
– The DNA–wave biocomputer (în colaborare cu Boris I. Birștein, Alexandr M. Iarocenko, Peter J. Mar-
cer, Gheorghii G. Tertișni, Ecatherina A. Leonova, Uwe Kämpf), ediție online.
– Crisis in life sciences. The wave genetics response (în colaborare cu M.J. Friedman, E.A. Leonova–Ga-
riaeva), Emergent Mind.org., 2006.
Xx. M. Pitkänen – The notion of Wave–Genome and DNA as Topological Quantum Computer, 8 december
2012, online.
Xx. Dr. Ștefan Odobleja – Psychologie consonantiste, Librairie Maloine, Paris, premier volume avec 260 fi-
gures dans le texte, 1938, deuxième volume avec 40 figures dans le texte, 1939.
– Psihologia consonantistă. Studiu introductiv de acad. Mihai Drăgănescu și con. univ. Pantelimon
Golu, Editura științifică și enciclopedică, București, 1982.
– Cybernétique générale. Psychologie consonantiste. Science des sciences (ediție anastatică a ediției
princeps), Éditions Nagard, Montréal-Paris-Lugoj-Roma-Pelham, New York, 1983.
– Introducere în logica rezonanței. Scrieri inedite. Îngrijirea ediției, studiu introductiv și note de acad.
Alexandru Surdu, prefață de Constantin Noica, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984.
Xx. Direcția Generală a Arhivelor Statului – Dicționar al științelor speciale ale istoriei. Arhivistică, cronolo-
gie, diplomatică, genealogie, heraldică, paleografie, sigilografie (autori: Ioana burlacu, maria Dogaru, Ionel Gal, Ga-
briela Mărășoiu, Marin Mocanu, Ioana Alexandra Negreanu, Veronica Vasilescu, Gernot Nussbächer, Florea Oprea,
Maria Soveja, Ștefan Stănciulescu, Elena Stângaciu, Maria Stoian), București, Edit. Științifică și Enciclopedică, 1982.
Xx. Victor Spinei – Reprezentanți de seamă ai istoriografiei și filologiei românești și mondiale, Brăila, Mu-
zeul Brăilei, Editura Istros, 1996.
Xx. Bar Hebraeus (Gregorios Abu’ i Faray; cleric creștin sirian, sec. XIII) – Chronographia. Translated from
syriac by E.A. Wallis Budge, online version (HTML formatting) by Robert Bedrosian, 2009 (începînd de la Creație și
pînă la aprox. 1300 d. Hr., această Chronographie, întemeiată pe surse încă existente sau pierdute, este un izvor de
informație fundamental pentru istorici, antropologi ș.a.).
xx. Eusebius Pamphilus, Caesariensis episcopus – Χρονικω̃ν λόγοι δύο (Chronicorum libri duo), P.G. Migne
vol. 19, col. 101A-598.
Xx. Veterum scriptorum opuscula chronologica et astronomica, P.G. vol. 19, col. 743-1460.
Xx. ̒Επιτομὴ χρόνων τω̃ν ̒απὸ ̒Αδὰμ του̃ πρωτοπλάστου ̒ανθρώπου ̕έως κ’ ̒έτους τη̃ς βασιλείας ̕Ηρα-κλείου,
του̃ εύσεβεστάτου καὶ μετὰ ̕υπάτειαν ̒έτους ι’θ’ καὶ ι’π’ ̒έτους τη̃ς βασιλείας ̕Ηρακλείου Νέου Κωνσταν-τίνου του̃
αύτου̃ υίου̃ ̒ινδικτιω̃νος γ’ (Breviarium annorum ab Adam, primo hominum a Deo formatum, ad XX annum imperii
Heraclii piissimi, ac post consulatum annum XIX et imperii Heraclii Novi Constantini, illius filii, annum XVIII, indict. III),
P.G. vol. 92, col. 101A-1028C.
xx. ̒Ιωάννης Μαλάλας – Χρονογραφία (Joannes Malalas – Chronographia), P.G. vol. 97, col. 65A-717A:
Λόγος πρω̃τος (Liber primus), col. 65A-88B. Λόγος δεύτερος (Liber secundus), col. 87C-132B. Λόγος τρίτος χρόνων
θεογνοσίας ̒Αβραάμ (Liber tertius de Abrahamo ad Dei notitiam perveniente), col. 133A-145(146)B. Λόγος τέταρτος
χρόνων βασιλείας ̒Αργείων χώρας (Liber quartus de Argivorum regni temporibus), col. 145C-176A. Λόγος πέμπτος
χρόνων Τρωικω̃ν (Liber quintus de Trojanis temporibus), col. (175)176B-249(250)A. Λόγος ̕έκτος χρόνων
βασιλείας ̒Ασσυρίων καὶ Αίνείου ̒Ασκανίου (Liber sextus de temporibus regni Assyriorum et Aeneae Ascanii patris),
col. 249C- 273(274)C. Λόγος ̕έβδομος περὶ κτίσεως ̕Ρώμης (Liber septimus de Roma condita), col. (275)276A-
301(302)D. Λο-γος ̒όγδοος χρόνων Μακεδόνων (Liber octavus de regni Macedonici temporibus), col. (303)304A-332A.
Λόγος ̒ένα-τος χρόνων ̕υπάτων ̕Ρώμης (Liber nonus de temporibus consulum Romanorum), col. (331)332C-352B.
Λόγος δέκα-τος χρόνων βασιλείας Αύγούστου καὶ ̒ενανθρωπήσεως Θεου̃ (Liber decimus de temporibus Augusti
imperatoris et Dei incarnatione), col. (351)352C-408A. Λόγος ̕ενδέκατος χρόνων Τραιάνου βασιλέως καὶ
πάθους ̒Αντιοχείας τρί-του (Liber undecimus de temporibus Trajani imperatoris et Antiochensi passione tertia), col.
(407)408C-428A. Λόγος δωδέκατος χρόνων Κομμόδου βασιλέως καὶ παροχη̃ς ̒Ολυμπίων (Liber duodecimus de
temporibus Commodi impe-ratoris, ludisque Olympicis Antiochiae Magnae exhibitis), col. (427)428C-473(474)B.
Λόγος τρίτος καὶ δέκατος χρό-νων Κωνσταντίνου βασιλέως (Liber tertius decimus de temporibus Constantini
imperatoris), col. 473(474)D-524A. Λόγος τέταρτος καὶ δέκατος βασιλείας Θεοδοσίου νεωτέρου ̕έως τη̃ς βασιλείας
Λέοντος του̃ μικρου̃ (Liber quartus decimus de temporibus Theodosii junioris usque ad imperium Leonis junioris), col.
(523)524B-560C. Λόγος πέμπτος καὶ δέκατος χρόνων βασιλείας Ζήνωνος ̕έως τη̃ς βασιλείας ̒Αναστασίου (Liber
quintus decimus de temporibus Zenonis imperatoris adusque Anastasii imperium), col. 561A-580B. Λόγος ̕έκτος καὶ
δέκατος χρόνων ̒Αναστασίου βασιλέως (Liber sextus decimus de temporibus Anastasii imperatoris), col. (579)580C-
605(606)B. Λόγος ̕έβδομος καὶ δέκατος χρόνων ̒Ιουστίνου βασιλέως (Liber septimus decimus de temporibus Justini
imperatoris), col. 605C-625 (626)C. Λόδος ̒όγδοος καὶ δέκατος χρόνων Ιουστινιάνου βασιλέως (Liber duodevicesimus
de temporibus Justiniani imperatoris), col. (627)628A-717(718)A. Richardi Bentleii epistola de Joannis Malalae
Chronographia, col. 718C-790C. xx. Εύτύχιος, ̒Αλεξανδρείας ̒επίσκοπος (Eutychius, patriarcha
Alexandrinus) – Liber historiae juxta accu-ratam veri rationem collectus opera Patriarchae Eutychii, qui cognominatus
est Said Ebn Batrik, quem scripsit ad fra-trem suum Isam, de cognitione historiarum universalium a tempore Adami
usque ad annos Heirae Islamiticae (seu annales), P.G. vol. 111, col. 907A-1156A. Chronologiae Eutychianae
parapegmata sive epocharum, quae ab auctore subinde memorantur, insigniorum intervalla, col. 1155-1170. Indices
ad Eutychii annales, col. 1171-1232: Index rerum et verborum, col. 1171-1182. Index topographicus, sive locorum,
col. 1181-1192. Index fluviorum et montium, col. 1193-1194. Index personarum, col. 1193-1232.
xx. Gheorghios Kedrenos – Σύνοψις ̕ιστοριω̃ν ̒αρχομένη ̒απὸ κτίσεως κόσμου καὶ μέχρι τη̃ς
βασιλείας ̒Ισαάκου του̃ Κομνήνου – Compendium historiarum a mundo condito usque ad Isaacium Comnenum
imperatorem (Compendiu al istoriilor începînd de la întemeierea lumii și pînă la cîrmuirea împăratului Isaac
Comnenul), P.G. Mi-gne, vol. 121, col. 23A–1166C, vol. 122, col. 9A–368A. Glossarium sive interpretatio obscurorum
verborum Cedreni, idem, vol. 122, col. 1361–1404.
Xx. Γεωργίος Κωδι̃νος – Περὶ τω̃ν ̒απὸ κτίσεως κόσμου ̒ετω̃ν μέχρι τη̃ς βασιλείας του̃ μεγάλου Κωνσταν-
τίνου, καὶ περὶ τω̃ν βασιλευσάντων ̒εν αύτη̨̃ τη̨̃ βασιλίδι τω̃ν πόλεων μέχρι καὶ αύτη̃ς τη̃ς παρὰ τω̃ν ̒Αγαρηνω̃ν ταύ-
της ̕αλώσεως (Georgius Codinus – De annis ab orbe condito usque ad imperium Constantini Magni, et de iis quae in
ipsa urbium regina regnarunt, usque dum ab Agarenis capta est), P.G. vol. 157, col. (635)636A-652B.
Xx. Φώτιος, πατρίαρχος Κωνσταντινουπόλεως – Μυριόβιβλον ̒ὴ βιβλιοθήκη (Photios, patriarcha Con-
stantinopolitanus – Myriobiblon sive Bibliotheca librorum quos Photios patriarcha Constantinopolitanus legit et
censuit). Ex recensione Emmanuelis Bekkeri et ex interpretatione Andreae Scotti, quam typis mandavit Laurentius
Maurry, Rothomagi an. 1653, P.G. Migne vol. 103, col. 41A–1388C, vol. 104, col. 9A–430B.
xx. Hronograf, adică numărare de ani, de la Adam, adică anul 1 de la creație, pînă la anul 3600 după cre-
ație. În zilele binecredinciosului domn Mihail Grigoriu Sturza Voievod, în tipografia sfintei monastiri Neamțul, la anul
1837, aprilie 14. Ediție cu transliterație din scriere chirilică în scriere latină de diacon Gheorghe Băbuș, Oradea, Edi-
tura Pelerinul Român, 1992.
Xx. François Lenormant – Les origines de l’histoire d’après la Bible et les traditions des peuples orientaux,
2-e édition, Paris, Maisonneuve et C-ie, tome I: De la création de l’homme au déluge, 1880, tome II: L’humanité
nouvelle et la dispersion des peuples, I-re partie, 1882, II-e partie, 1884.
Xx. Apollodorus – Bibliotheca. Editio Immanuelis Bekkeri, Lipsiae, B.G. Teubner, 1894.
Xx. Paulus Orosius – Historiae, libri septem, P.L. Migne, vol. 31, col. 663B–1174B.
xx. Richard Lynche – An historical treatise of the travels of Noah into Europe. Containing the first inhabi-
tation and peopling thereof, as also a breefe recapitulation of the kings, governors and rulers commanding in the sa-
me, even untill the first building of Troy by Dardanus, London, printed by Adam Islip., 1601.
Xx. Robert Wauchope – Lost tribes and sunken continents, University of Chicago Press, 1962.
Xx. André Parrot – Clefs pour l’archéologie, Paris, Seghers, 1967.
Xx. J.M. Scott – Geography in early Judaism and Christianity, Cambridge University Press, 2005.
Xx. François Lenormant – Description des antiquités égyptiennes, babyloniennes, assyriennes, mèdes,
perses, phéniciennes, grecques, romaines, étrusques et américaines, composant la collection du feu M.A. Raifé.
Dessins par A. Féart, Paris, Imprimerie de Ad. Lainé et J. Havard, 1867.
Xx. L’Évolution de l’humanité. Bibliothèque de synthèse historique (dirigée par Henri Berr), 76 vol., Paris, La
Rennaissance du Livre, Éditions Albin Michel, 1939-1963.
Xx. J.B. Bury, Frank Adcock, S.A. Cook – The Cambridge Ancient History, Cambridge University Press, first
series, 12 vol., 1924-1939; revised edition (second series), 14 vol., 1970-2005.
Xx. William Foxwell Albright – From stone-age to Christianity. Monotheism and the historical process,
second edition with a new introduction by the author, New York, A. Doubleday Anchor Books Publishing, 1957.
Xx. Nicolae Iorga – Materiale pentru o istoriografie umană. Fragmente inedite, publicate de Liliana N. Ior-
ga, cuvînt înainte de Dionisie M. Pippidi, București, Editura Academiei R.S.R., 1968.
Xx. Franz Altheim – Sein und Werden in der Geschichte, Tübingen, Neomarius Verlag, 1950.
– Entwicklungshilfe im Altertum. Die großen Reiche und ihre Nachbarn, Reinbek, Rowohlt, 1962.
– Alexander und Asien. Geschichte eines geistigen Erbes, Tübingen, Niemeyer, 1953. Version française:
Alexandre et l’Asie, Paris, Payot, 1954.
– Zarathustra und Alexander. Eine ost-westliche Begegnung, Frankfurt, Fischer, 1960.
– Weltherrschaft und Krise, Frankfurt am Main, Klostermann, 1935.
– Niedergang der alten Welt. Eine Untersuchung der Ursachen, 2 Bände, Frankfurt, Klostermann,
1952. Version française: Le déclin du monde antique, Paris, Payot, 1953.
– Gesicht vom Abend und Morgen. Von der Antike zum Mittelalter, Frankfurt, Fischer, 1954.
– Aus Spätantike und Christentum, Tübingen, Niemeyer, 1951.
– Der unbesiegte Gott. Heidentum und Christentum, Hamburg, Rowohlt, 1957.
– Utopie und Wirtschaft. Eine geschichtliche Betrachtung, Frankfurt, Klostermann, 1957.
– Literatur und Gesellschaft im ausgehenden Altertum, 2 Bände, Halle, Niemeyer, 1948-1950.
– Reich gegen Mitternacht. Asiens Weg nach Europa, Hamburg, Rowohlt, 1955.
– Die Hunnen in Osteuropa, Baden-Baden, Verlag für Kunst und Wissenschaft, 1958.
Xx. Franz Altheim, Ruth Stiehl – Finanzgeschichte der Spätantike, Frankfurt, Klostermann, 1957.
Xx. Victor H. Mair (editor) – Contact and exchange in the ancient world, University of Hawaii Press, 2006.
Xx. Everett Rogers – Diffusion of innovations, New York, Free Press of Glencoe, Macmillan Company, 1962.
Xx. S. Goldenberg, S. Belu – Epoca marilor descoperiri geografice, Editura Științifică, București, 1971.
Xx. John L. Sorensen, Carl L. Johannessen – World trade and biological exchanges before 1492, Blooming-
ton, Indiana, iUniverse, 2009.
Xx. John Dalberg-Acton, Stanley Mordaunt Leathes, Adolphus William Ward, G.W. Prothero (editors) –
The Cambridge Modern History (1450-1910), 40 vol., Cambridge University Press, 1902-1912.
Xx. George Richard Potter, Denys Hay, Geoffrey Rudolph Elton, R.B. Wernham, J.P. Cooper, F.L. Carsten,
J.S. Bromley, J.O. Lindsay, A. Goodwin, Charles William Crawley, J.P.T. Bury, F.H. Hinsley, C.L. Mowat, Peter Burke,
H.C. Darby, Harold Fullard (editors) – The New Cambridge Modern History (1450-1945), 40 vol., Cambridge Univer-
sity Press, 1957-1979.
Xx. Maurice Maloux – Dictionnaire des proverbes, sentences et maximes, Paris, Larousse, 1960.
Xx. Theofil Simenschy – Un dicționar al înțelepciunii: cugetări antice și moderne. Ediție îngrijită de Cicero-
ne Poghirc, Iași, Editura Junimea, 1979.
xx. Nicolae Mareș – Cartea înțelepciunii universale. Dicționar de maxime și aforisme din cultura română și
universală, București, Editura eLiteratura, 2014.
Xx. Hans Biedermann – Dictionary of symbolism. Cultural icons and the meanings behind them. Transla-ted
from german original (Knaurs Lexikon der Symbole) by James Hulbert, New York, Oxford, Meridian Books, 1989.
Traducere în limba română – Dicționar de simboluri – de Dana Petrache, 2 vol., București, Editura Saeculum I.O.,
2002.
Xx. Victor Kernbach – Dicționar de mitologie generală, cu o Postfață de Gheorghe Vlăduțescu, București,
Editura Științifică și Enciclopedică, 1989.
Xx. Arnold Van Gennep – „Essai d’une théorie des langues spéciales”, Revue des études ethographiques et
sociologiques, Paris, Librairie Paul Geuthner, juin-juillet, 1908 (extrait).
– Les rites de passage. Étude systématique..., Paris, Émile Nourry, 1909. English version – The rites of
passage, University of Chicago Press, 1960. Traducere în limba română – Riturile de trecere. Studiu sistematic... – de
Lucia Berdan și Nora Vasilescu, studiu introductiv de Nicolae Constantinescu, postfață de Lucia Berdan, Iași, Editura
Polirom, 1996.
– La formation des légendes, Paris, Ernest Flammarion, éditeur, 1912. Versiune în limba română – For-
marea legendelor – Lucia Berdan și Crina Ioana Berdan, Iași, Editura Polirom, 1997.
– Religions, mœurs et légendes. Essais d’ethnographie et de linguistique, Paris, Société du Mercure de
France, 1908.
– Le folklore, Paris, Librairie Stock, 1924.
Xx. Ovidiu Drîmba – Istoria culturii și civilizației, București, Editura Științifică și Enciclopedică, vol. 1/1984,
2/1987; ediție nouă, 13 vol., București, Editura Saeculum I.O., 2002-2009.
Xx. Aurel Dîmboiu – De la piatră la hîrtie, București, Editura Științifică, 1964.
Xx. Ilie Stanciu – Călătorie în lumea cărții. Mică enciclopedie ilustrată, București, Editura Didactică și Pe-
dagogică, 1970.
Xx. Horia Matei – Cartea, un călător milenar, București, Editura Tineretului, 1964.
– Tiparul, București, Editura Științifică, 1964.
Xx. Petre Paul Negulescu – Geneza formelor culturii, ediție nouă, București, Editura Eminescu, 1984.
– Filosofia Renașterii, ediție nouă, București, Editura Eminescu, 1986.
– Destinul omenirii, ediție nouă cu o prefață de P.P. Negulescu și un cuvînt înainte și note de Petre Dan,
București, Editura Nemira, 1994.
Xx. Charles B. Schmitt – Aristotle and the Renaissance, Cambridge, Massachusett, Harvard University
Press, 1983.
– The aristotelian tradition and Renaissance universities, Aldershot, Ashgate, 1984.
Xx. Leen Spruit – Species intelligibilis: Renaissance controversies, later scholasticism and the elimination of
the intelligible species in modern philosophy, Leiden, Brill, 1995.
Xx. Kleoboulos Tsourkas – Les débuts de l’enseignement philosophique et de la libre pensée dans les Bal-
kans : La vie et l’œuvre de Théophile Corydalée (1563-1646), I-e édition, Bucarest, L’Institut d’Études et Recherches
Balkaniques (Institutul de Studii și Cercetări Balcanice), 1948, II-e édition révisée et complétée, ̕Εταιρία Μακεδονι-
κω̃ν Σπουδω̃ν, Θεσσαλονικη, 1967. Traducere în limba română – Începuturile învățământului filosofic și gândirii libere
în Balcani. Viața și opera lui Teofil Corydaleu (1563-1646) –, indexuri și ilustrații de Șerban N. Nicolau, Studiu intro-
ductiv de acad. Alexandru Surdu, Craiova, Editura AIUS, 2011.
Xx. Élie Faure – Histoire de l’art. L’esprit des formes, 5 volumes illustrés, Paris, Les Éditions G. Crès & Cie. I.
L’art antique, 1909. II. L’art medieval, 1921. III. L’art renaissant, 1924. IV. L’art moderne, 1921. V. L’art moderne.
L’esprit de formes, 1927. Édition critique par Martine Chatelain-Courtois (établissement du texte, introduction, do-
ssier critique), Paris, Denoël, 1985-1987. Traducere în limba română – Istoria artei, 5 volume – de Irina Mavrodin,
București, Editura Meridiane, 1970.
Xx. Alexandru Busuioceanu – Scrieri despre artă, ediție de Theodor Enescu și Oana Busuioceanu, prefață
de Ion Frunzetti, comentarii de Victor Ieronim Stoichiță, București, Editura Meridiane, 1980
Xx. Robert Sommer – Personal space: The behavioral basis of design, Englewood Cliffs, New Jersey, 1969.
– The mind’s eye: Imagery in everyday life, Palo Alto, California, Dale Seymour Publications, 1978.
Xx. Friedrich Spiro – Geschichte der Musik, Leipzig, B.G. Teubner, 1907.
Xx. Dimitrie Gusti – Egoismus und Altruismus. Zur soziologischen Motivation des praktischen Wollens,
Leipzig, Kirchain, Druck von M. Schmersow, 1903.
– Sociologia militans. Introducere în sociologia politică, București, Editura Institutului Social Român,
Imprimeria națională, vol. I, 1934, vol. II–III, 1946.
– Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii, vol. I–II, București, Institutul de Științe Sociale al Româ-
niei, 1939-1940.
– La science de la réalité sociale. Introduction à un système de sociologie, d’éthique et de politique,
Paris, F. Alcan, 1941; reedit., Editura Paideia, București, 1999.
– Opere. Sistemul de sociologie, etică și politică. Texte stabilite, comentarii și note de Ovidiu Bădina și
Octavian Neamțu, București, Editura Academiei R.S.R., 1968-1971. Vol. I: Sociologia. Vol. III–IV: Politica.
xx. Traian Brăileanu – Teoria comunității omenești, București, Editura Cugetarea, 1941.
– Sociologie generală, ediție de Constantin Schifirneț, București, Editura Albatros, 2003.
– Politica, ediție de Constantin Schifirneț, București, Editura Albatros, 2003.
Xx. Traian Herseni – Sociologie. Teoria generală a vieții sociale, București, Editura Științifică și Enciclope-
dică, 1982.
Xx. Vladimir Hanga – Mari legiuitori ai lumii, București, Editura Științifică, 1977.
Xx. Francisco de Vitoria (1483-1586) – De potestate civili (1528). Ediții noi: Über die staatliche Gewalt/ De
potestate civili latine, Weinheim, Wiley-VCH, 1992. Les principes du droit public chez Francisco de Vitoria. Choix de
textes, introduction et notes par Antonio Truyol Serra, Madrid, Ediciones Cultura Hispanica, 1946. Leçon sur le
pouvoir politique. Introduction, traduction et notes par Maurice Barbier, Paris, Librairie Philosophique J. Vrin, 1980.
– De Indis (1532), De jure belli (1532). Ediții noi: De Indis et De jure belli relectiones. Edidit Ernest Nys,
„The Classics of International Law” (edited by James Brown Scott), Washington, Carnegie Institute of Washington,
1917, reprinted, New York, Oceana Publications Inc., Wildy & Sons Ltd., 1964. Las relecciones „De Indis” y „De jure
belli”. Edición y nota preliminar de Javier Malagó Barceló, Washington, Unión Panamericana, 1963. Leçons sur les
indiens et sur le droit de guerre, Genève, Droz, 1966. De jure belli. Traduzione, introduzione e note di Carlo Galli,
Roma, GLF editori Laterza, 2005.
– Political writings, „Cambridge Texts in the History of Political Thought”, Cambridge University Press,
1992.
– Sobre el poder civil. Sobre los Indios. Sobre el derecho de la guerra. Estudio preliminar, tradución y
notas de Luis Frayle Delgado, Madrid, Tecnos, 1998.
Xx. Francisco Suarez (1548-1617) – Tractatus de legibus seu de Deo legislatore libri decem, London, 1679.
– Opera omnia, editio nova a Carolo Berton. Tractatus de legibus et legislatore Deo, tomus quintus (libri
I-V), tomus sextus (libri VI-X), Parisiis, apud Ludovicum Vivès, bibliopolam editorem, 1856.
Xx. Alberico Gentili (Albericus Gentilis; 1552-1608) – De legationibus libri tres (1585). De jure belli libri tres
(1589). Ediții noi: De jure belli libri tres. Edidit Thomas Erskine Holland, Oxonii e Typographeo Clarendoniano, 1877.
De jure belli libri tres, 2 vol. Text and translation by John Rolfe, Oxford, 1933.
Xx. Hugo Grotius (1583-1645) – De jure belli ac pacis libri tres. In quibus jus naturae, gentium, item juris
publici praecipue explicantur. Editio nova ab auctore ipso recognita et correcta, Amsterdami, apud Guilelmum Blaev.,
1632.
– Le droit de la guerre et de la paix divisé en trois livres, où sont expliqués le droit de la nature et des
gens et les principaux points du droit public. Nouvelle traduction précédée d’un essai biographique et historique sur
Grotius et son temps, accompagnée d’un choix de notes de Gronovius, Barbeyrac etc., complétée par des notes
nouvelles, mise au courent des progrès du droit public moderne et suivie d’une table analytique des matières par M.
P. Pradier-Fodéré, professeur de droit public et d’économie politique au Collége arménien de Paris, avocat à la Cour
impériale, Paris, librairie de Guillaumin et C-ie, tomes I-III, 1867.
Xx. Max (Karl Emil Maximilian) Weber – Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus, „Archiv
für Sozialwissenschaft und Sozialpolitik”, vol. XX, 1904, XXI, 1905, Tübingen, J.C.B. Mohr (Paul Siebeck). Translated
into english – The protestant ethic and the spirit of capitalism – by Talcott Parsons, with a foreword by R.H. Tawney,
New York: Charles Scribner’s Sons, London: George Allen & Unwin Ltd., 1930, 2-nd impression, 1948, 3-rd impre-
ssion, 1950.
– Omul de știință și omul politic, cu o prefață de Raymond Aron. Traducere în limba română de Ida
Alexandrescu, București, Editura Humanitas, 2011.
Xx. Albert Schweitzer – Verfall und Wiederaufbau der Kultur. Band 1. Kulturphilosophie, Bern, Paul Haupt,
1923. Band 2. Kultur und Ethik, München, C.H. Beck, 1923. Translation – The decay and the restoration of civiliza-tion.
Part 1. The philosophy of civilization. Part 2. Civilization and ethics – by C.T. Campion, London, A & C. Black Ltd., 1923.
Xx. Demetrius Cantemir – Monarchiarum physica examinatio, ediție, cu o introducere, de Eugen Lozovan,
Copenhagen, Romansk Institut, Humanistike Fakultet, RIDA nummer 93, 1983.
Xx. Arnold Van Gennep – Traité comparatif des nationalités. Tome I: Les éléments extérieurs de la natio-
nalité, Paris, Payot, 1922.
Xx. Friedrich Otto Hertz – Rasse und Kultur. Eine kritische Untersuchung der Rassentheorien, Leipzig, A.
Kröner, 1915. English translation – Race and civilization – by Amelia Sarah Levetus and W. Entz, London: Kegan Paul,
Trench, Trübner & Co. Ltd., 1928, New York: KTAV Publ., 1970.
– Nationality in history and politics: A psychology and sociolgy of national sentiment and nationalism,
London, Routledge & Kegan Paul, 1957.
Xx. Nae Ionescu – Suferința rasei albe, București, Editura Timpul, 1994.
– Roza vânturilor (1926-1933), culegere de articole gazetărești, București, Editura Cultura Națională,
1937., reedit., Editura Roza Vânturilor, 1990.
Xx. Ernest Gellner – Nations and nationalism, Ithaca, Cornell University Press, 1983.
Xx. Anton Golopenția – Geopolitica, Editura Ramuri, Craiova, 1940.
Xx. Luigi Luca Cavalli–Sforza – Genes, Peoples and Languages, University of California Press, 2000.
Xx. Carl Ludwig Merkel – Physiologie der menschlichen Sprache. Physiologische Laletik, Verlag von Otto
Wigand, Leipzig, 1866.
Xx. Gabriela Cegolea – Vox mentis. Ghid practic pentru cântat și vorbit, Editura Europa Nova & Editura
Armonia, București, 1995.
Xx. Wilhelm von Humboldt – Über die Verschiedenheit des menschlichen Sprachbaues und ihren Einfluss
auf die geistige Entwicklung des Menschengeschlechts (Despre diversitatea structurii limbii omenești și influența ei
asupra dezvoltării spiritual–mentale a neamului omenesc), 1836. Traducere în limba engleză (On language. On the
diversity of human language construction and its influence on the mental development of the human species) de
Peter Heath, editor Michael Losonsky (Colorado State University), published in the United States of America, New
York, by Cambridge University Press, second revised edition, 1999. Traducere în limba română (Diversitatea structu-
rală a limbilor și influența ei asupra umanității), introducere, notă asupra traducerii, tabel cronologic, bibliografie și
indice de Eugen Munteanu, Editura Humanitas, București, 2008.
Xx. Paul Regnaud – Précis de logique évolutioniste: l’entendement dans ses rapports avec le langage, Paris,
Ancienne librairie Germer Baillière et C-ie, Félix Alcan,éditeur, 1897.
– L’origine des idées éclairée par la science du langage, Paris, Félix Alcan, éditeur, 1904.
Xx. A.M. Liberman – „The grammars of speech and language”, Cognitive psychology, vol. 1, no. 4/oct.
1970, pp. 301-323, Academic Press Inc., U.S.A.
xx. Henri Salvat – L’intelligence. Mythes et réalités, Paris, Éditions sociales, 1969. Traducere în limba ro-
mână – Inteligență, mituri și realități – Lisette Daniel și F. Brunea-Fox, București, Editura Didactică și Pedagogică,
1972.
Xx. Carl Christian Josias von Bunsen – Outlines of the philosophy of universal history, applied to language
and religion, London, Longman, Brown, Green and Longmans, vol. I–II, 1854.
Xx. Auguste Sabatier – Esquisse d’une philosophie de la religion d’après la psychologie et l’histoire, Paris,
Librairie Fischbacher, 1897.
Xx. Francis MacDonald Cornford – From religion to philosophy, New York, Longmans, Green & Co., 1912.
Xx. Cardinal Mercier and Professors of the Higher Institute of philosophy (Louvain) – A manual of modern
scholastic philosophy. Vol I/1916: Cosmology, psychology, epistemiology (criteriology), general metaphysics (ontolo-
gy). Vol. II/1922: Natural theology (theodicy), logic, ethics, history of philosophy. An authorized translation (from the
french) and eight edition by T.L. Parker and S.A. Parker with a preface by P. Coffey, third impression, London, Kegan
Paul, Trench, Trubner & Co. Ltd., St. Louis, B. Herder Book Company.
Xx. Henri Stahl – Grafologia și expertizele în scrieri. Anonimul –Falsul; cu 204 autografe și documente gra-
fologice, București, Editura „Cartea Românească” S.A., 1930.
Xx. Mihail Negru – Tratat practic de grafologie științifică la îndemâna marelui public. Aplicațiuni practice cu
peste 150 autografe și exemple, București, Editura „Universul”, Soc. Anonimă, 1941.
II. Xx. André Lefèvre – Les races et les langues, Felix Alcan, Paris, 1893.
Xx. Max Müller – La science du language, Paris, A. Durand et Pedone Lauriel, 1867.
Xx. Hans Jensen – Sign, symbol and script, G.P. Putman’s Sons, New York, 1969.
Xx. Carl Faulmann – Das Buch der Schrift, enthaltend die Schriftzeichen und Alphabete aller Zeiten und aller
Völker des Erdkreises, zweite vermehrte und verbesserte Auflage, Wien, Druck und Verlag der kaiserlich–könig-lichen
Hof– und Staatsdruckerei, 1880.
Xx. Florian Coulmas – Writing systems of the world, Blackwell Publishers Ltd., Oxford, 1989.
Xx. Peter T. Daniels et al. (editors) – The world’s writing systems, Oxford University Press, 1996.
Xx. Steven R. Fischer – A history of writing, Reaction Books, 2003.
Xx. Richard Lepsius – Das allgemeine linguistische Alphabet. Grundsätze der Übertragung fremder Schrift-
systeme und bisher noch ungeschribener Sprachen in europäische Buchstaben, Berlin, Verlag von Wilhelm Hertz,
1855. Traducere în limba engleză: Standard alphabet for reducing unwritten languages and foreign graphic systems
to a uniform orthography in european letters. Recommended for adoption by The Church Missionary Society, se-cond
edition, London, Williams & Norgate, Berlin, Wilhelm Hertz, 1863.
Xx. International Phonetic Association (Association Phonétique Internationale; fondée en 1886 à Paris) –
Handbook of the International Phonetic Association. A guide to the use of the International Phonetic Alphabet, Cam-
bridge, Cambridge University Press, 1999.
Xx. Henri Stahl – Stenografia Stahl. Evoluția sistemelor stenografice. Istoricul stenografiei la români. Curs
de stenografie parlamentară, ediția a II-a, București, Tipografia „Geniului” (Cotroceni), 1926.
Xx. Ch. Albert Sechehaye – Programme et méthodes de la linguistique théorique. Psychologie du langage,
Paris, Honoré Champion, éditeur, Leipzig, Otto Harrassowitz, Genève, A. Eggimann & Cie, 1908.
Xx. J. Vendryes – Le langage. Introduction linguistique à l’histoire („L’évolution de l’humanité”. Synthèse
collective dirigée par Henri Berr. Première section. Préhistoire, protohistoire. III), La Renaissance du Livre, Paris,
1921.
Xx. Ferdinand Mongin de Saussure – Cours de linguistique générale. Publié par Charles Bally et Albert Sé-
chehaye avec la collaboration de Albert Riedlinger. Édition critique préparée par Tullio de Mauro. Postface de Louis
Jean–Calvet, 4-ème édition, Grande Bibliothèque Payot, Éditions Payot & Rivages, Paris, 1995.
Xx. Émile Benveniste – Problèmes de linguistique générale, vol. I, Paris, Éditions Gallimard, 1966.
Xx. Hans Qertel – Lectures on the study of language, New York – Charles Scribner’s Sons, London – Ed-
ward Arnold, 1901.
Xx. Al. Graur, S. Stati, L. Wald (redactori responsabili) – Tratat de lingvistică generală, București, Editura
Academiei R.S.R., 1972.
Xx. Antoine Meillet – Linguistique historique et linguistique générale, Paris, Édit. Honoré Champion, vol. 1,
1921, vol. 2, 1936.
Xx. Winfred P. Lehmann – Historical linguistics, 3-rd edition, Routledge, 1997.
Xx. R.L. Trask – Historical linguistics, 2-nd edition, Arnold & Oxford University Press, 1998.
xx. Rev. Walter Skeat – The science of etymology, Oxford, Clarendon Press, 1912.
Xx. Rev. Isaac Taylor – Words and places. Or, etymological illustrations of history, ethnology and geogra-
phy, second edition, revised and enlarged, London and Cambridge, Macmillan and Co., 1865.
Xx. Antoine Meillet, Marcel Cohen – Les langues du monde, 2-e édition, Paris, Honoré Champion, 1952.
Xx. Antoine Meillet – „Différenciation et unification dans les langues”, Paris, Scientia, vol. IX, anno V, 1911,
pp. 402-419.
– „Les langues et les nationalités”, Paris, Scientia, vol. 18, 1915.
Xx. Marius Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu – Limbile lumii, București, Editura Științifică și Enciclopedică,
1981.
Xx. N. E. Collinge (editor) – An encyclopaedia of language, Routledge, New York, 1990.
Xx. C. Mosley, R.E. Asher (editors) – Atlas of the world’s languages, London, Routledge, 1994.
Χx. Jane Garry, Carl R. Galvez Rubino – Facts about the world’s languages, past and present, The H.W.
Wilson Company – New York and Dublin, A New England Publishing Associates Book, 2001.
Xx. Immanuel Ness (general editor) – The Encyclopedia of global human migration. Volume I. Prehistory,
edited by Peter Bellwood, Wiley-Blackwell, A. John Wiley & Sons Ltd. Publication, 2013.
Xx. S.A. Wurm, Peter Mühlhäusler, Darrell T. Tyron (editors) – Atlas of languages of intercultural commu-
nication in the Pacific, Asia and the Americas, vol. I-II, Mouton de Gruyter/Walter de Gruyter & Co., Berlin, 1996.
III. Xx. Allan R. Bomhard – Indo-european and the nostratic hypothesis, Signum Publishers, 1996.
– A comprehensive introduction to nostratic comparative linguistics with special reference to indo-eu-
ropean, 4 vol., Charleston S.C., 2014 (familiile de limbi supuse comparației: indo-europeană, kartveliană, afrasiană,
uralic-yukaghir, elamo-dravidiană, altaică, ciukci-kamceatcană, gilyak, eskimo-aleut, etruscă, sumeriană ș.a.).
xx. Aharon Dolgopolski – Nostratic Dictionary, 4 vol., McDonald Institute for Archaeological Research,
University of Cambridge, United Kingdom, 2008.
Xx. Sorin Paliga – A pre-indo-european lexicon, Bucarest, Romanian Institute of Thracology, 1998.
– Etymologica et anthropologica maiora, București, Editura Evenimentul, 2007.
– Lexicon proto-borealicum et alia lexica etymologica minora, ibídem, 2007.
Xx. Salomon Reinach – L’origine des Aryens. Histoire d’une controverse, Paris, Ernest Leroux, éditeur, 1892.
xx. M.S. Zaborowski – Les peuples Aryens d’Asie et d’Europe. Leurs origines en Europe. La civilisation pro-
toaryenne, (în „Encyclopédie Scientifique” – Bibliothèque d’Anthropologie”), Paris, Octave Doin, 1908 („... Ces don-
nées qui sont les élements essentiels de nos connaissances actuelles et en dehors desquelles il n’y a pas d’observa-
tions incontestables, pas de faits qui ne soient négligeables, nous désignent très clairement la zone mitoyenne de
l’Europe Centrale et Orientale, comme le territoire où s’est formée la languemère, qui a été occupéé par les peuples
protoaryens…”).
Xx. E.J. Rapson (editor) – The Cambridge history of India. Volume I. Ancient India, Cambridge at the Uni-
versity Press, 1922. Chapter III. The Āryans, pp. 65-76 (p. 68: „... From these data is it possible to locate the primitive
habitat from which the speakers of these languages derived their origin? It is not likely to be India, as some of the
earlier investigators assumed, for neither flora nor fauna, as determined by their language, is characteristic of this
area, though some forest trees like the birch are more magnificent on Kinchinjunga than in any part of the Western
world... Is there any part of Europe which combines pastoral and agricultural country in close connexion, which has
in combination hot low-lying plains suitable for the growth of grain, and rich upland pasture suitable for flocks and
herds, and at the same time trees and birds of the character already described? There is apparently only one such
area in Europe, the area which is bounded on its eastern side by the Carpathians, on its south by the Balkans, on its
western side by the Austrian Alps and the Böhmer Wald, and on the north by the Erzgebirge and the mountains
which link them up with the Carpathians...”).
xx. Gordon East – Géographie historique de l’Europe. Traduit de l’anglais par Andhrée Vaillant, Paris, Ga-
llimard, 1939.
xx. B. Cunliffe – Europe between the oceans: 9000 B.C.–A.D. 1000, New Haven, Yale University Press, 2008.
Xx. Marija Gimbutas – „Old Europe c. 7000-3500 B.C. The earliest european civilization before the infiltra-
tion of the indo-european peoples”, Journal of indo-european studies, 1, 1-2/1973, pp. 1-20.
– The Goddesses and Gods of Old Europe, 6500-3500 B.C. Myths and cult images, 2-nd edition, Berke-
ley –Los Angeles, University of California Press, 1982.
– Civilizație și cultură. Vestigii preistorice în sud-estul european. Traducere de Sorin Paliga, prefață și
note de Radu Florescu, Editura Meridiane, București, 1989.
Xx. Sorin Paliga – „Old european, pre-indo-european, proto-indo-european. Archaeological evidence and
linguistic investigation”, Journal of indo-european studies, 17, 3-4, 1989, pp. 309-334.
Xx. Franz Sales Mayer – Ornamentica, 2 vol. Traducere și prefață de Radu Florescu, București, Editura Me-
ridiane, 1988.
Xx. Nicolas Lahovary – Les peuples européens, Neuchâtel, Éditions de la Baconnière, 1946.
Xx. Gordon East – Géographie historique de l’Europe. Traduit de l’anglais par Andrée Vaillant, Paris, Galli-
mard, 1939.
Xx. Igor Mihailovici Diakonov – „On the original home of the speakers of indo-european”, Journal of indo-
european Studies, 13/1985, pp. 92-174 (despre originea balcano-carpatică a indo-europenilor).
– The paths of history, Cambridge University Press, 1999.
Xx. T.V. Gamkrelidze, I.V. Ivanov – „The migrations of tribes speaking indo-european dialects from their
original homeland in the Near East to their historical habitations in Eurasia”, Journal of indo-european studies,
13/1985, p. 49.
Xx. Andrew Colin Renfrew – Archaeology and language. The puzzle of indo-european origins, Pimlico, Lon-
don, 1987. Traduit en français per Michèle Miech-Chtenay (L’énigme indo-européenne. Archéologie et langage),
Paris, Flammarion, collection „Champs”, nouvelle édition, 1990 (ipoteza originii anatoliene a proto-indo-europeni-
lor).
Xx. Frederik Kortlandt – „The spread of the indo-europeans”, Journal of the indo-european studies,
18/1990, pp. 131-140.
Xx. Russel Gray, Quentin D. Atkinson – „Language-tree divergence times support the Anatolian theory of
indo-european origin”, Nature, 426/2003, pp. 435-439.
Xx. Fulvio Cruciani et al. – „Tracing past human male movements in northern/eastern Africa and western
Eurasia. New clues from Y-chromosomal haplogroups E-M78 and J-M12”, Molecular biology and evolution, 24(6)/
2007, pp. 1300-1311.
Xx. Nicolas Lahovary – Les peuples européens. Leur passé ethnologique et leurs parentés réciproques,
d’après les dernières recherches sanguines et anthropologiques, Neuchâtel, Éditions de la Baconnière, 1946.
Xx. Michel Bréal – De la méthode comparative appliquée à l’étude des langues. Leçon d’ouverture du cours
de grammaire comparée, Paris, Librairie Germer Baillière, 1864.
Xx. Georg Curtius – La chronologie dans la formation des langues indo-germaniques. Traduit par Abel
Bergaigne, Paris, Librairie, A. Franck (F. Vieweg), 1869.
Xx. Franz Bopp – Grammaire comparée des langues indo-européennes. Traduction de l’allemand et intro-
duction par Michel Bréal, deuxième édition, Paris, Imprimerie nationale, tome I/1885, II/1875, III/1886, IV/1889,
V/1884.
Xx. Paul Regnaud – Origine et philosophie du langage ou principes de linguistique indo-européenne, Paris,
Librairie Fischbacher, 1888.
– Essais de linguistique évolutioniste. Application d’une méthode générale à l’étude du developpement
des idioms indo-européens, Paris, Ernest Leroux, éditeur, 1880.
Xx. Ferdinand de Saussure – Mémoire sur le système primitif des voyelles dans les langues indo–euro-
péennes; Leipsick, B.G. Teubner, 1879.
Xx. Paul Regnaud – Esquisse du véritable système primitif des voyelles dans les langues d’origine indo–
européenne, Paris, Ernest Leroux, éditeur, 1889.
– Les grandes lignes du vocalisme et de la dérivation dans les langues indo-européennes, Paris, Ernest
Leroux, éditeur, 1890.
– Les facteurs des formes du langage dans les langues indo-européennes. Esquisse d’une méthode pour
l’étude de la grammaire historique, Lyon, Imprimerie Pitrat Aine, 1884.
Xx. Antoine Meillet – Les dialectes indo–européens, Paris, Librairie ancienne Honoré Champion, éditeur,
1908.
– Introduction à l’étude comparative des langues indo–européennes, VII-ème édition, Paris, 1934.
Xx. Vladimir I. Georgiev – Issledovaniya po sravnitel’no-istoriceskomu yazîkoznaniyu. Rodstvennîe otnoșe-
niya indoevropeiskih yazîkov, Moskva, Izdatelstvo inostrannoĭ literaturî, 1958.
Xx. Lucia Wald, Dan Slușanschi, Francisca Băltăceanu (colab.) – Introducere în studiul limbii și culturii indo –
europene, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987.
Xx. Benjamin W. Fortson – Indo-european language and culture. An Introduction, Blackwell Publishing,
2004.
Xx. William J. Poser, Lyle Campbell – „Indo-european practice and historical methodology”, Proceedings of
the eighteenth annual meeting of the Berkeley linguistics Society, 1992, pp. 214-236.
Xx. James Clackson – Indo-european linguistics. An introduction, New York, Cambridge University Press,
2007.
Xx. Frederik Kortland – General linguistics and indo-european reconstruction, Institute of general and ap-
plied linguistics, University of Copenhagen, 1993.
Xx. Paul M. Lewis – „Language family trees. Indo-european”, Ethnologue. Languages of the world, Dallas,
16-th edition, 2009 (online version).
Xx. August Fick – Vergleichendes Wörterbuch der indogermanischen Sprachen, Göttingen, Vandenhoeck &
Ruprecht, 3 Bände, 1890-1909.
Xx. Alois Walde, Julius Pokorny – Vergleichendes Wörterbuch der indo–germanischen Sprachen, 3 Bände,
Berlin, 1928-1932.
Xx. Julius Pokorny – Indogermanisches etymologisches Wörterbuch, 3 Bände, A. Francke AG Verlag, Bern
und München, 1959.
Xx. Gerhard Köbler – Indogermanisches Wörterbuch, 5-te Auflage, 2014 (online version).
Xx. Émile Benveniste – Le vocabulaire des institutions indo–européennes. Tome 1. Économie, parenté,
société. Tome II. Pouvoir, droit, religion. Sommaire, tableau et index établis par Jean Lallot, Les Éditions de Minuit,
Paris, 1969.
Xx. Gabriel Gheorghe – „Lingvistica, istoria... defilee de erori”, Getica, tomul 1/1992, nr. 1-2, pp. 35-104,
Editura Gândirea, București.
Xx. Johan Schalin – Lexicon of early indo-european loanwords preserved in Finnish, online version, 2009.
Xx. Glen Gordon – Possible proto-semitic loanwords in pre-indo-european (PIE), paleoglot.blogspot.com,
2008.
– Diachronic development from indo-aegean to indo-european, ibidem, 2010.
Xx. Frederik Christiaan Woudhuizen – The ethnicity of the Sea peoples (De etniciteit van de Zeevolken),
Erasmus Universiteit Rotterdam, Faculteit der Wijsbegeerte, 2006.
Xx. Nicolas Lahovary – Dravidian origins and the West. Newly discovered ties with the ancient culture and
languages, including Basque, of the pre-indo-european Mediterranean world, Bombay, Orient Longmans, 1963.
Xx. Aleksi Sahala – Sumero-indo-european language contacts, University of Helsinki, 2009-2012.
Xx. Gordon Whittaker – „The case for Euphratic”, Bulletin of Georgian National Academy of Sciences, vol.
2, no. 3/2008.
B. LUCRĂRI CU FELURITE TEMATICI, REPARTIZATE PE CONTINENTE ȘI ȚĂRI
a. Xx. René Grousset – Histoire de l’Asie, collection „Que sais-je?”, Presses Universitaires de France, Paris,
1944 (4-e édition).
Xx. Alexandre Moret, Georges Davy – Dès clans aux empires. L’organisation sociale chez les primitives et
dans l’Orient Ancien, Paris, la Renaissance du Livre, 1923. Translated into english – From tribe to empire. Social or-
ganization among primitives and in the Ancient East – by V. Gordon Childe, London, Kegan Paul, Trench, Trübner &
Co. Ltd., 1926.
Xx. François Lenormant – Histoire des peuples orientaux et de l’Inde, Paris, A. Lévy, 1876.
– Essai sur l’organisation politique et économique de la monnaie dans l’antiquité, Paris, Rollin et
Feuardent, 1863.
– Les légendes dans la numismatique ancienne, Paris, Didier, 1866.
– La monnaie dans l’antiquité, tome I–IV, Paris, Lévy, Maisonneuve et C-ie, Rollin et Feuardent, 1878-
1880.
Xx. Franz Altheim – Weltgeschichte Asiens im griechischen Zeitalter, 2 Bände, Halle, Niemeyer, 1947-1948.
Xx. Franz Altheim, Ruth Stiehl – Geschichte Mittelasiens im Altertum, Berlin, Walter de Gruyter, 1970.
Xx. Donald F. Lach – Asia in the making of Europe, 3 vol., Chicago, Illinois, 1965-1993.
Xx. Joseph Kitagawa – The religious traditions of Asia. Religion, history and culture, Routledge, 2002.
Xx. Max Müller – Sacred books of the East, 50 volumes, Oxford University Press, 1879-1910 (colecția cu-
prinde textele de bază ale hinduismului, buddhismului, taoismului, confucianismului, zoroastrianismului, jainismului,
islamului).
b. xx. The Cambridge History of India, in six volumes, Cambridge at the University Press, 1922-1937. Volume
I: Ancient India, edited by E.J. Rapson, 1922. VolumeII: unpublished. Volume III: Turks and Afghans, edited by lt.-co-
lonel sir Wolseley Haig, 1928. Volume IV: The Mughul period, planned by Wolseley Haig, edited by Richard Burn,
1937. Volume V: British India (1497-1858), edited by H.H. Dodwell, 1929. Volume VI: The Indian Empire, 1858-1918.
With chapters on the development of administration, 1818-1858, edited by H.H. Dodwell, 1932.
Xx. Sir Mortimer Wheeler – The Indus civilization (supplementary volume to the Cambridge History of
India), third edition, Cambridge at the University Press, 1968.
Xx. R.R. Sethi – The last phase of british sovereignty in India (1919-1947); being the concluding chapters of
the Cambridge History of India, volume VI, Delhi, S. Chand, 1958.
Xx. The New Cambridge History of India, Cambridge University Press (1987 –). Această colecție a fost con-
cepută în patru părți (fiecare parte avînd mai multe volume), astfel: I. „The Mughals and their contemporaries”. II.
„Indian states and the transition to colonialism”. III. „The Indian Empire and the beginnings of modern society”. IV.
„The evolution of contemporary south Asia”. Colecția a pornit cu lucrarea (I.1) The Portuguese in India, de Michael N.
Pearson.
Xx. John McLeod – The history of India, Westport, Greenwood Press, 2002; new edition, ABC-CLIO, 2015,
series „The Greenwood Histories of the Modern Nations”.
Xx. Kenneth Pletcher –The history of India, The Rosen Publishing Group, 2010.
Xx. Axel Michaels – Hinduism. Past and present, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 2004.
Xx. H. Oldenberg – Ancient India. Its language and religions, Chicago, The open court publishing Compa-
ny, 1896.
Xx. Franklin C. Southworth – Linguistic archaeology of south Asia, Routledge Curzon, Taylor & Francis
Group, London and New York, 2004.
Xx. Paul D. LeBlanc – Indus epigraphic perspectives. Exploring past decipherment attempts and possible
new approaches, Departement of of classics and religious studies, Faculty of Arts, University of Ottawa, Canada,
2013.
Xx. Steve Farmer, Richard Sproat, Michael Witzel – The collapse of the indus-script thesis. The myth of a
literate Harappan civilization, online version.
Xx. Manfred Mayrhofer – Sanskrit und die Sprachen Alteuropas, Göttingen, 1982.
– Die Arier im vorderen Orient, ein Mythos?, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie der Wissen-
schaften, 1974.
– Etymologisches Wörterbuch des Altindoarischen, 3 Bände, Heidelberg, 1986-2001.
– Kurzgefasstes etymologisches Wörterbuch des Altindischen, 4 Bände, 1976.
Xx. Michael Witzel – Substrate languages in old-indo-aryan (Rig-vedic, middle an late vedic), online.
Xx. Colin P. Masica – The indo-aryan languages, „Cambridge language surveys”, Cambridge University
Press, U.K., 1991.
xx. Sir Monier Williams – An elementary grammar of the sanscrit language, to which is added a selection
from The Institutes of Manu with copious references to the grammar and an english translation, London, Wm. H.
Allen & Co., 1846.
Xx. Abel Bergaigne – Manuel pour étudier la langue sanscrite. Chrestomathie, Léxique, Principes de gra-
maire, Paris, F. Vieweg, 1884; réedit. (par Victor Henry), Émile Bouillon, Paris, 1890.
Xx. Manfred Mayrhofer – Sanskrit-Grammatik mit sprachvergleichenden Erläuterungen, Berlin, 1978.
Xx. C.C. Uhlenbeck – A manual of sanskrit phonetics in comparison with the indogermanic mother-lan-
guage (for students of germanic and classical philology). English edition by the author, London, Luzac & C-ie, 1898.
Xx. Charles Philipp Brown – Sanskrit prosody and numerical symbols explained, London, Trübner & Co.,
1869.
Xx. Graves C. Haughton – A short inquiry into the nature of language with a view to ascertain the original
meanings of sanskrit prepositions, elucidated by comparisons with the greek and latin, London, printed for private
circulation, 1832.
Xx. N.L. Westergaard – Radices linguae sanscritae ad decreta grammaticorum definivit atque copia exem-
plorum exquisitiorum illustravit, Bonnae ad Rhenum, impensis H.B. König, 1841.
Xx. William Dwight Whitney – The roots, verb-forms and primary derivatives of the sanskrit language,
Leipzig, Breitkopf and Härtel, London, Trübner & Co., 1885.
Xx. Franciscus Bopp – Glossarium sanscritum in quo omnes radices et vocabula usitatissima explicantur et
cum vocabulis graecis, latinis, germanicis, lithuanicis, slavicis, celticis comparantur, Berolini, prostat in Libraria
Dümmleriana, ex Officina Academica, 1847.
Xx. Monier Williams – A sanskrit-english dictionary etymologically and philologically arranged with spe-cial
reference to greek, latin, gothic, german, anglo-saxon and other cognate indo-european languages. New edition,
greatly enlarged and improved with the collaboration of Professor E. Leumann, Ph.D. of the University of Stras-
sburg, Professor C. Cappeller, Ph.D., and other scholars, Oxford at the Clarendon Press, first edition, 1899; reprinted
lithographically in Great Britain at the University Press, Oxford from sheets of the first edition, 1956, 1960.
Xx. Émile Burnouf (avec la collaboration de L. Leupol) – Dictionnaire classique sanscrit-français, où sont
coordonnés, revisés et complétés les travaux de Wilson, Bopp, Westergaard, Johnson etc. et contenant le dêvanâ-
gari, sa transcription européenne, l’interprétation, les racines et de nombreux rapprochements philologiques, Paris,
Maisonneuve, libraire-éditeur, 1866.
Xx. Sir H.M. Elliot – Supplement to the Glossary of indian terms. A-J, Bengal Civil Service, Roorkee, printed
at the Thomason College Press, 1860.
Xx. Carl Cappeller – A sanskrit-english dictionary based upon the St. Petersburg lexicons, London, Kegan
Paul, Trench, Trübner & Co., Boston U.S.A., Ginn and Company, Strassburg, Karl J. Trübner, 1891.
Xx. Alexei Stepanovici Khomiakov – Sravnenie russkih’ slov’ s’ sanskritskimi, Sankt Peterburg, 1855.
Xx. N. Stchoupak, L. Nitti, L. Renou – Dictionnaire sanskrit-français, deuxième tirage publié avec le con-
cours de l’École Française d’Extrême-Orient, Paris, Librairie d’Amérique et d’Orient Adrien-Maisonneuve, 1959.
Xx. Vaman Shivram Apte – The practical sanskrit-english dictionary containing appendices on sanskrit
prosody and important literary and geographical names of ancient India, fourth edition revised and enlarged, Moti-
lal Banarsidass, Delhi, 1965; reprint, Delhi, 1975, 1978, 1985.
Xx. Gérard Huet – Héritage du Sanskrit. Dictionnaire sanskrit-français, édition online, 1998-2014.
Xx. Calmbergius – De utilitate quae ex accurata linguae sanscritae cognitione in linguae graecae latinae-
que etymologiam redundet, dissertatio, Hamburgi, 1832, typis excudit Ioannes Augustus Meissner, Amplissimi Sena-
tus, Gymnasii et Ioannei typographus.
Xx. Abel Bergaigne – Études sur le lexique de Rig-Veda, Imprimerie Nationale, Paris, 1884.
– La religion védique d’après les hymnes du Rig-Veda, 2 vol., Paris, F. Vieweg, Ém. Bouillon, 1878–
1883.
– Quarante hymnes du Rig-Veda, Paris, Librairie Émile Bouillon, éditeur, 1895.
– Les dieux souverains dans la religion védique, Paris, F. Vieweg, 1877.
Xx. Paul Regnaud – Le Rig-Véda et les origines de la mythologie indo-européenne, Paris, Ernest Leroux,
éditeur, 1892.
– La rhétorique sanskrite exposée dans son développement historique et ses rapports avec la rhéto-
rique classique, Paris, Ernest Leroux, éditeur, 1884.
Xx. Theofil Simenschy – Cultură indiană în texte și studii. Cuvînt înainte și note de Cicerone Poghirc, Bu-
curești, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978.
Xx. Michael Witzel – „Early sanskritization. Origin and development of the Kuru state”, The international
foundation for studies in the Veda – Electronical journal of vedic studies, vol. 1, issue 4/dec. 1995, pp. 1-26. [Statul
kuru (vezi gr. κυ̃ρος – „autoritate”, „prestigiu”, κύριος – „principal, important”, „domn, stăpîn”), avînd centrul pute-rii
politice în ținutul Kurukśetra din nordul Indiei, dominant în perioada 1200–800 î. Hr., a fost constituit de tribul Kuru,
o uniune a triburilor Bharata și Puru (acesta, menționat în Rig-Veda, constituit pe la 3180 î. Hr., localizat pe malurile
fluviului Sarasvati. Un descendent tîrziu al acestui trib ar fi regele Porus, adversar al lui Alexandru Macedon. De
remarcat că o localitate cu numele Puru se găsește în Estonia)].
Xx. The Mahabharata of Kriśna–Dwaipayana Vyasa. Translated into english prose from the original san-
skrit text by Pratap Chandra Roy, C.I.E., 12 volumes, Oriental Publishing Co., Calcutta, second edition [Mahābhārata
– Marea istorisire a dinastiei Bhārata, un poem epic de peste 200.000 de versuri și lungi pasaje în proză, a cărui ori-
gine urcă spre sec. IX–VIII î. Hr., este împărțit în 18 cărți („parvas”): Adi Parva – Prima carte/Cartea începutului, Sa-
bha Parva – Cartea sălii de adunare, Vana/Aranya(ka) Parva – Cartea pădurii/a exilului din pădure, Virata Parva –
Cartea (căpeteniei) Virata, Udyoga Parva – Cartea efortului, Bhiśma Parva – Cartea (căpeteniei) Bhiśma, Drona Par-
va – Cartea (căpeteniei) Drona, Karna Parva – Cartea (căpeteniei) Karna, Śalya Parva – Cartea (căpeteniei) Śalya,
Sauptika Parva – Cartea războinicilor adormiți, Stri Parva – Cartea femeilor, Śanti Parva – Cartea păcii, Anuśasana
Parva – Cartea poruncilor, Aśvamedhika Parva – Cartea sacrificiului calului, Aśramavasika Parva – Cartea pustniciei,
Mausala Parva – Cartea măciucilor, Mahaprasthanika Parva – Cartea marei călătorii, Svargarohana Parva – Cartea
suirii la cer, și un adaos: Harivamsa Parva – Cartea genealogiei lui Hari].
Xx. The Rāmāyana. Translated into english prose from the original sanskrit of Valmiki. Edited and publi-
shed by Manmatha Nath Dutt, Calcutta, 7 volumes, 1891-1894 [Rāmāyana – Călătoria lui Rama, poem epic de 24.000
de versuri aranjate în 500 de cînturi („sargas”), este împărțit în 7 cărți („kandas”): Bāla kāndam – Cartea co-pilăriei,
Ayodhya kāndam – Cartea (cetății) Ayodhya, Āranya kāndam – Cartea pădurii, Kiśkindhā kāndam – Cartea regatului
maimuțelor, Sundara kāndam – Cartea frumuseții, Yuddha kāndam – Cartea războiului, Uttara kāndam – Ultima
carte].
Xx. Rāmāyana, poema indiano di Valmici. Testo sanscrito secondo i codici manoscritti della scuola Gauda-
na per Gaspare Gorresio, Parigi, dalla Stamperia Reale, 1843. Volume primo.
Xx. Il Ramayana di Valmici. Traduzione da Gaspare Gorresio, seconda edizione da lui riveduta e ritoccata,
volume I, Milano, Tipografia e libreria ditta Boniardi Pogliani di Ermenegildo Besozzi, 1869.
Xx. Geoffrey Samuel – The origins of yoga and tantra. Indic religions to the thirteenth century, Cambridge
– Introducing tibetan buddhism, Routledge, 2012.
xx. Ramakriśna Puligandla – Fundamentals of indian philosophy, New Delhi, D.K. Printworld(P) Ltd., 1997.
xx. P.T. Raju – The philosophical traditions of India, New Delhi, Motilal Banarsidass Publishers Private Li-
mited, 1992.
xx. Albert Schweitzer – Les grands penseurs de l’Inde, Paris, Payot, 1936, reédité, 1945, 1962, 2004.
– Indian thought and its development, Boston, Beacon Press, 1960.
Xx. Emil Schlagintweit – Buddhism in Tibet illustrated by literary documents and objects of religious wor-
ship with an account of the buddhist systems preceding it in India, Leipzig, F.A. Brockhaus, London, Trübner & Co.,
1863.
Xx. Sven Hedin – Le Tibet dévoilé. Traduit et adapté par Charles Rabot, Librairie Hachette, Paris, 1910.
Xx. Sarat Chandra Das, Ray Bahadur, C.I.E. – A tibetan-english dictionary with sanskrit synonims, revised
and edited under the orders of the government of Bengal by Graham Sandberg and A. William Heyde, Calcutta, pu-
blished by the Bengal Secretariat Book Depôt, 1902.
Xx. H. Reichelt – Awestisches Elementarbuch, Heidelberg, 1908, 3-e Auflage, 1978.
Xx. Franz Altheim – Awestische Textgeschichte, Halle, Niemeyer, 1949.
Xx. Antoine Meillet – Grammaire du vieux perse, Paris, Librairie orientale et américaine Maisonneuve
Frères, éditeurs, 1915.
Xx. Manfred Mayrhofer – Die avestischen Namen, Wien, IPNP I/1, 1977.
– Die altiranischen Namen, Wien, 1979.
Xx. Ramiyar Parvez Karanjia – Teach yourself Avesta. A beginner’s guide to the Script, Grammar & Lan-
guage of the Zoroastrian scriptural texts, Dadar, Mumbay, 2011, online version.
Xx. Prods Oktor Skjaervø – Introduction to old avestan, 2006, online version.
– An introduction to young avestan, 4-th version online, 2003.
Xx. Μιχαὴλ Ψέλλος (Michaeles Psellus) – Expositio in oracula chaldaica. Μαγικὰ λόγια τω̃ν ̒απὸ του̃
Ζοροάστρου μάγων (Oracula magica quae a Zoroastre prodiere), P.G. Migne vol. 122, col. 1115A-1122B.
xx. Franz Altheim, Ruth Stiehl – Ein asiatischer Staat. Feudalismus unter den Sasaniden, Wiesbaden, Limes,
1954.
xx. Paul Horn – Grundriss der neupersischen Etymologie, Strassburg, Verlag von Karl J. Trübner, 1893.
Xx. Ali Nourai – An etymological dictionary of persian, english and other indo-european languages (cu
referințe la limbi neindo-europene), f.a.
V. xx. Adolf Bastian – Die Geschichte der Indochinesen aus einheimischen Quellen, „Die deutsche Gesell-
schaft für Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte. – Die Voelker des Oestlichen Asien. Studien und Reisen”,
Leipzig, Verlag von Otto Wigand, 1866.
– Sprachvergleichende Studien mit besonderer berücksichtigung der indochinesischen Sprachen, Leip-
zig, F.A. Brockhaus, 1870.
– Geographische und ethnologische Bilder, Jena, Hermann Costenoble, 1873.
VI. Xx. Chrétien Louis Joseph de Guignes – Dictionnaire chinois-français-latin (d’après Basilio Brollo – Hán-
tzé-sin-yih – L’interpretazione occidentale dei caratteri cinesi, sec. XVII), Paris, Imprimerie Royale, 1813.
Xx. Jean Pierre Abel–Rémusat – Éléments de la grammaire chinoise, ou Principes généraux du KOU-WEN ou
STYLE ANTIQUE et du KOUAN-HOA, c’est-à-dire, DE LA LANGUE COMMUNE GÉNÉRALEMENT USITÉE DANS L’EM-PIRE
CHINOIS, Paris, Imprimerie Royale, 1822.
Xx. Paul Perny – Grammaire de la langue chinoise orale et écrite. Paris, Maisonneuve & C-ie, Ernest Le-roux.
Tome premier, 1873. Langue orale. Tome second, 1876. Langue écrite.
Xx. Serghei Starostin – Реконструкция древнекитайской фонологической системы (A reconstruction
of the old chinese phonological system), Nauka, Moskva, 1989.
xx. Séraphin Couvreur – Dictionnaire classique de la langue chinoise suivant l’ordre alphabétique de la
prononciation, 3-e édition, Ho Kien Fu, Imprimerie de la Mission catholique, 1911.
– Dictionnaire français-chinois contenant les expressions les plus usitées de la langue mandarine, Ho
Kien Fou, Imprimerie de la Mission catholique, 1908.
Xx. P.C. Pétillon, S.J. – Petit dictionnaire français-chinois (dialecte de Chang-hai), Chang-Hai, Imprimerie de
la Mission catholique, 1905.
Xx. John Cikoski – Notes for a lexicon of classical chinese, The Coprolite Press, Saint Mary’s, Georgia, USA.
Vol. 1, 1994-2011, vol. 2 & 3, 1994-2008.
Xx. Axel Schuessler – ABC Etymological dictionary of old chinese, University of Hawai’i Press, Honolulu,
2007.
Xx. Jean Pierre Abel–Rémusat – Essai sur la langue et la littérature chinoises, avec cinq planches conte-nant
des textes chinois, accompagnés de traductions, de remarques et dun commentaire littéraire et grammatical. Suivi de
notes et d’une table alphabétique des mots chinois, Paris, Treuttel et Wurtz, 1811.
– Le livre des récompenses et des peines. Traduit du chinois, avec des notes et des éclaircissements,
Paris, Antoine Augustin Renouard, 1816.
– Mélanges asiatiques, ou Recueil de morceaux de critique et de mémoires relatifs aux religions, aux
sciences, aux coutumes, à l’histoire et à la géographie des nations orientales, vol. I-II, Paris, Dondey-Dupré, 1825-
1826.
– Nouveaux mélanges asiatiques, ou Recueil de morceaux de critique et de mémoires relatifs aux reli-
gions, aux sciences, aux coutumes, à l’histoire et à la géographie des nations orientales, vol. I-II, Paris, Dondey-Du-
pré, 1829.
– Mélanges posthumes d’histoire et de littérature orientales, publiés sous les auspices du Ministère de
l’Instruction Publique, Paris, Imprimerie Royale, 1843.
Xx. George Soulié de Morant – Essai sur la littérature chinoise, Paris, Éditions Mercure de France, 1924.
Xx. Sung Nien Hsu – Anthologie de la littérature chinoise. Des origines à nos jours, „Collection Pallas”, Paris,
Librairie Delagrave, 1932.
Xx. Séraphin Couvreur – Géographie ancienne et moderne de la Chine, Hien Hien, Imprimerie de la Missi-
on catholique, 1917.
Xx. Élisée et Onésime Reclus – L’Empire du milieu. Le climat, le sol, les races, les richesses de la Chine, Li-
brairie Hachette, Paris, 1902.
Xx. Ting Tchao-Ts’ing – Les descriptions de la Chine par les français (1650-1750), Paris, Librairie orienta-liste
Paul Geuthner, 1928.
Xx. Henri Cordier – Histoire générale de la Chine et de ses relations avec les pays étrangers, Paris, Librairie
Paul Geuthner, 1920. Tome I. Depuis les temps les plus anciens jusqu’à la chute de la dynastie T’ang (907 après J.-C).
Tome II. Depuis les cinq dynasties (907) jusqu’à la chute des mongols (1368). Tome III. Depuis l’avènement des Ming
jusqu’à la mort de Kia K’ing (1820). Tome IV. Depuis l’avènement de Tao Kouang (1821) jusqu’à l’époque actuelle
(1919).
Xx. Georges Maspéro – La Chine. Tome I-II, 2-e édition, Paris, Librairie Delagrave, 1925.
Xx. Henri Maspéro – La Chine antique, 2-e édition, Paris, Presses Universitaires de France, 1965.
– Histoire et institutions de la Chine ancienne. L’antiquité: L’empire des Ts’in et des Han,Paris, Presses
Universitaires de France, 1967.
Xx. Léon Wieger – La Chine à travers les âges. Première et deuxième périodes jusqu’en 220 après J.C., 2-e
édition, Imprimerie catholique de Hien Hien, 1924.
– Textes historiques. Histoire politique de la Chine, tomes I-II, 3-e édition, Imprimerie catholique de Hien
Hien, 1929.
Xx. Séraphin Couvreur – Choix de documents. Textes chinois avec traduction en latin et en français, 2-e
édition, Ho Kien Fou, Imprimerie de la Mission catholique, 1898.
– Cheu king. Traduction, Ho Kien Fou, Imprimerie de la Mission catholique, 1897; 4-e édition, Éditions
Kungchi Press, 1966.
– Chou king. Les annales de la Chine, avec dessins. Traduction, Ho kien Fou, Imppprimeeerie de la Mi-
ssion catholique, 1897; réedit., Éditions You-Feng, 1999.
– Li Ki ou Mémoires sur les bienséances et les cérémonies. Texte chinois avec une double traduction en
français et en latin, 2 vol., Ho Kien Fou, Imprimerie de la Mission catholique, 1913.
– I-Li. Cérémonial. Texte chinois et traduction, Hsien Hsien, Imprimerie de la Mission catholique, 1916.
Xx. George Soulié de Morant – Histoire de la Chine de l’antiquité jusqu’en 1929, Paris, Payot, 1929.
Xx. Richard Wilhelm – Histoire de la civilisation chinoise. Traduction de l’allemand par G. Lepage, Biblio-
thèque historique, Éditions Payot, Paris, 1931.
Xx. Marcel Granet – La civilisation chinoise, „Bibliothèque de synthèse historique ”L’évolution de l’huma-
nité” fondée par Henri Berr”, tome XXV, Paris, La Rennaissance du Livre, 1929; réedit., Albin Michel, 1968.
– Essais sociologiques sur la Chine, 2-e édition, Paris, Les Presses Universitaires de France, 1990.
Xx. Paul Pelliot – Les débuts de l’imprimerie en Chine, „Oeuvres posthumes”, Paris, Imprimerie Nationale,
Librairie d’Amérique et d’Orient Adrien Maisonneuve, 1953.
Xx. Fernand Farjenel – Le peuple chinois. Ses mœurs et ses institutions, 2-e édition, Paris, Chevalier et
Rivière, 1906.
– La morale chinoise. Fondements des sociétés d’Extrême-Orient, Paris, V. Giard & J. Brière, 1906.
Xx. Léon Wieger – Rudiments. Vol. 4. Morale et usages, deuxième édition, Imprimerie de Mission catho-
lique de l’orphelinat de T’ou-se-wé, Chang-hai, 1905.
– Rudiments (de parler et de style chinois), vol. 5-6. Narrations populaires, troisième édition, ibidem,
1903.
Xx. Maurice Courant – En Chine. Moeurs et institutions, hommes et faits, Paris, Félix Alcan, éditeur, 1901.
Xx. Jean Rodes – Les chinois. Essai de psychologie éthnographique, Librairie Félix Alcan, „Bibliothèque
d’histoire contemporaine”, Paris, 1923.
Xx. René Grousset – La Chine et son art, Paris, Éditions d’Histoire et d’Art, collection „Ars et Historia”, Li-
brairie Plon, 1951.
Xx . George Soulié de Morant – La musique en Chine, Paris, Ernest Leroux, 1911.
Xx. Maurice Courant – „Essai historique sur la musique classique des chinois”, Encyclopédie de la musique
et Dictionnaire du Conservatoire (dir. Albert Lavignac), vol. I, Charles Delagrave, Paris, 1913.
Xx. Stephen W. Bushell – L’art chinois. Traduit de l’anglais sur la deuxième édition et annoté par Henri
d’Ardenne de Tizac, Paris, Librairie Renouard, H. Laurens, éditeur, 1910.
Xx. Henri d’Ardenne de Tizac – L’art chinois classique, Paris, Henri Laurens, éditeur, 1926.
Xx. George Soulié de Morant – Histoire de l’art chinois, Paris, Payot, 1928.
Xx. Laurence Binyon – Introduction à la peinture de la Chine et du Japon. Traduit de l’anglais par Henri
d’Ardenne de Tizac, Paris, Flammarion, 1968.
Xx. Victor Segalen – Chine. La grande statuaire. Les origines de la statuaire en Chine, Paris, Collection Bon-
quins, Éditions Robert Laffont, 1995.
Xx. Raphael Petrucci – La philosophie de la nature dans l’art de l’Extrême-Orient, Librairie Renouard–Hen-
ri Laurens, Paris, 1910, réedit., Librairie You-Feng, 2004.
Xx. Henri Maspéro, Jean Escara – Les institutions de la Chine, Paris, Presses Universitaires de France, 1952.
Xx. Jean Escara – Le droit chinois [conception générale, aperçu historique], Peking, Éditions Henri Vetch,
1936, Paris, Librairie du recueil Siney, 1936.
Xx. Thomas Taylor Meadows – Desultory notes on the government and people of China and on the chinese
language, first edition, Wm. H. Allen and Co., London, 1847, réimpr. Praeger Publishers, New York, 1970.
Xx. Eugène Simon – La cité chinoise, Paris, Nouvelle Revue, 1885, Éditions Kimé, 1992.
Xx. Kou Houng Ming – The spirit of chinese civilization (1915). Traduction (L’esprit du peuple chinois) de P.
Rival, Paris, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, 1927.
Xx. Marcel Granet – La pensée chinoise, Paris, Albin Michel, 1934, 2-e édition, 1968.
– „Quelques particularités de la langue et de la pensée chinoise”, Revue philosophique, Paris, mars-avril
1920, pp. 98-129, 161-195.
– La religion des chinois, 2-e édition, Paris, Presses Universitaires de France (P.U.F.), 1951.
Xx. Léon Wieger – Histoire des croyances religieuses et des opinions philosophiques en Chine depuis l’ori-
gine jusqu’à nos jours. Première et deuxième périodes: jusqu’en 65 après J.C. Troisième et quatrième périodes: de 65
à nos jours, 2-e édition, Imprimerie de Hien-hien, 1922.
– Textes philosophiques, 2-e édition, Imprimerie catholique de Hien-hien, 1930.
Xx. Henri Doré – Recherches sur les superstitions en Chine. Première partie: Les pratiques superstitieuses,
tome I, vol. 1-2, tome II, vol. 3-4. Deuxième partie: Le panthéon chinois, tome VI-XI. Troisième partie: Popularisation
des trois religions, tome XIIIA (Confucius), tome XV (Bouddha et le Bouddhisme), tome XVIII (Lao-tse et le taoïsme),
„Variétés sinologiques”, Imprimerie de la Mission catholique à l’orphelinat de T’ou-sé-wé, Chang-hai, 1911-1938.
Xx. Ernst Viktor Zenker – Histoire de la philosophie chinoise. Traduit sur l’édition allemande de 1926 par
G. Lepage, Paris, Éditions Payot, 1932.
Xx. Anne Cheng – Histoire de la pensée chinoise, Paris, Éditions du Seuil, 1997.
Xx. Albert Schweitzer – Geschichte des chinesischen Denkens, München, C.H. Beck, 1997, 2003.
Xx. Léopold de Saussure – „Le système astronomique des chinois”, Genève, Archives des sciences physi-
ques et naturelles, 1919/pp. 186-216, 561-588, 1920/pp. 214-231, 325-350.
Xx. Abel Rey – La science orientale avant les grecs, „L’évolution de l’humanité”, livre IV, 2-e édition, Paris,
Éditions Albin Michel, 1942.
Xx. George Soulié de Morant – La vie de Confucius, H. Piazza, 1939.
Xx. Séraphin Couvreur – Entretiens de Confucius. Les quatre livres, avec un commentaire abrégé en chi-
nois, une double traduction en français et en latin et un vocabulaire des lettres et des noms propres, troisième édi-
tion, Imprimerie de la Mission catholique de Sien Hsien, 1930.
Xx. D.C. Lau – Confucius. The Analects (Lung yū), with chinese text, Hong Kong, Chinese University Press,
1979.
Xx. James Legge – The chinese classics with a translation, critical and exegetical notes, prolegomena and
copious indexes, second edition revised, Oxford at the Clarendon Press. Vol. I. Confucian Analects, The great Lear-
ning, The doctrine of the mean, 1893.
Xx. Anne Cheng – Entretiens de Confucius, Paris, Éditions du Seuil, 1981.
Xx. Léon Wieger – Lao-Tzeu, Lie-Tzeu, Tchoang-Tzeu (Laozi, Liezi, Zhuangzi). Les pères du système taoïste,
Paris, Les belles lettres, 1950.
Xx. J.-J.-L. Duyvendak – Tao Tö King. Le livre de la voie et de la vertu. Texte chinois établi et traduit, avec des
notes critiques et une introduction, Paris, Librairie d’Amérique et d’Orient Adrien Maisonneuve, 1987.
Xx. Lok Sang Ho – The living Dao. The art and way of living a rich and truthful life. Translated with annota-
tions, Lingnan University, first version, 2002, revised, 2009 (online).
Xx. James Legge – Tao Te Ching (pinyin: Dàodéjīng). Chinese text and translation, „Chinese Text Project”
(online).
Xx. Henri Maspéro – Le taoïsme et les religions chinoises, Paris, NRF, Éditions Gallimard, 1971.
xx. Richard Wilhelm – I Ging. Das Buch der Wandlungen. Übersetzung, Eugen Diedrichs Verlag, 1970, Ana-
conda Verlag, Köln, 2013. Traduction française (Yi-King. Le livre des transformations) et préface par Étienne Perrot,
Librairie de Médicis-Entrelacs, 1973, réedit. (Yi King ou La voie de la transformation), ibidem, 1992. (în scrierea
pinyin, Yi King apare Yì Jīng).
Xx. Paul Louis Félix Philastre – Yi King. Traduction, Paris, Ernest Leroux, 1885, Éditions Zulma, 1992.
Xx. Kim-Anh Lim – Guide pratique du Yi Jing. Une approche complète et détaillée. I. Histoire, théorie et
principes de consultation. II. Les 64 hexagrammes de l’oracle et leur interpretation, Binkey Kok-Diever, Holland, 1998.
Xx. Jean Marc Kespi – L’homme et ses symboles en médecine traditionnelle chinoise, Paris, Albin Michel,
2002.
Xx. George Soulié de Morant – L’acuponcture chinoise, Paris, Mercure de France, vol. 1/1939, vol. 2/1941.
English edition (Chinese acupuncture) by Paul Zmiewski, International Institute of Chinese Medicine, Brookline, MA,
Paradigm Publications, 1994.
– Sciences occultes en Chine: la main, Nilson, 1932.
Xx. Ernest J. Eitel – Handbook of chinese buddhism, being a sanskrit-chinese dictionary with vocabularies of
buddhist terms in pali, singhalese, siamese, burmese, tibetan, mongolian and japanese with a chinese index by K.
Takakuwa, second edition revised and enlarged, Tokyo, Sanshusha, 1904.
Xx. Stanislas Julien – Méthode pour déciffrer et transcrire les noms sanscrits qui se rencontrent dans les
livres chinois, à l’aide de règles, d’exercises et d’un répertoire de onze cents caractères chinois idéographiques, em-
ployés alphabétiquement, inventée et démontrée par l’auteur, Paris, imprimé par autorisation de l’empereur à l’Im-
primerie imperiale, 1861.
Xx. Léon Wieger – Bouddhisme chinois. Tome I: Vinaya, monachisme et discipline. Hinayana, véhicule infé-
rieur. Tome II: Les vies chinoises du Buddha, „Textes de la Chine. Les humanités de l’Extrême-Orient, Cathasia, Série
culturelle des Hautes de Tien-Tsin, Paris, Les belles lettres, 1951.
Xx. George Soulié de Morant – L’épopée des jésuites français en Chine (1534-1928), Paris, Grasset, 1928.
Xx. Virgile Pinot – La Chine et la formation de l’esprit philosophique en France (1640-1740), Librairie ori-
entaliste Paul Geuthner, Paris, 1932.
Xx. George Staunton – Voyage dans l’intérieur de la Chine et en Tartarie fait dans les années 1792, 1793 et
1794 par Lord MaCartney, ambassadeur du roi d’Angleterre auprès de l’empereur de la Chine. Traduction fran-çaise
de J. Castera, Paris, Éditions Buisson, 1798.
Xx. Lucien Adam – Grammaire de la langue mandchou, Paris, Maisonneuve et C-ie, libraires-éditeurs, 1873.
VII. Xx. Henri d’Ollone – Les derniers barbares. Chine–Tibet–Mongolie, Paris, 1-e édition, Pierre Lafitte & C-ie,
1911. Réimpression en fac-similé, Paris, Librairie You-feng, 1988.
Xx. I. Peiros, S. A. Starostin – A comparative vocabulary of five sino-tibetan languages, 6 vol., Melbourne,
1996.
Xx. Chy Fa Hian – Foé Koué Ki ou Relations des royaumes bouddhiques: voyage dans la Tartarie, dans l’Af-
ghanistan et dans l’Inde, éxécuté, à la fin du IV-e siècle, par Chi Fa Hian. Traduit du chinois et commenté par M. Abel
Rémusat. Ouvrage posthume, revu, complété et augmenté d’éclaircissements nouveaux par MM. Klaproth et Lan-
dresse, Paris, Imprimerie Royale, 1836.
Xx. Juha Janhunen – The mongolic languages, London, Routledge, 2003.
Xx. George Soulié de Morant – Éléments de grammaire mongole, Paris, Ernest Leroux, 1903.
Xx. Paul Pelliot – Histoire secrète des mongoles. Restitution du texte mongol et traduction des chapitres I à
VI, Paris, Librairie d’Amérique et d’Orient Adrien-Maisonneuve, 1949.
Xx. Peter Jackson – The Mongols and the West, Pearson Longman, 2005.
Xx. Serghei A. Starostin, Anna V. Dîbo, Oleg A. Mudrak – An etymological dictionary of the altaic langua-
ges, 3 vol., Leiden, Brill, 2003.
Xx. Serghei A. Starostin – Altaĭskaya problema i proishojdenie yaponskovo yazîka (Problema altaică și ori-
ginea limbii japoneze), Moskva, Nauka, 1991.
Xx. Roy Andrew Miller – Japanese and the other altaic languages, Chicago, University of Chicago Press,
1971.
– Languages and history. Japanese, korean and altaic, Oslo, Institute for comparative research in hu-
man culture, 1996.
Xx. Le P. Rodriguez – Élémens de la grammaire japonaise. Traduits du portugais sur le manuscrit de la Bi-
bliothèque du Roi et soigneusement collationnés avec la Grammaire publiée par le même auteur à Nagasaki en 1604,
par M.C. Landresse, membre de la Société Asiatique; précédés d’une explication des syllabaires japonais et de deux
planches contenant les signes de ces syllabaires par M. Abel-Rémusat. Ouvrage publié par la Société Asiatique, Paris,
La librairie orientale de Dondey-Dupré Père et Fils, 1825.
Xx. P. Rodriguez, C. Landresse, J.P. Abel-Rémusat – Élémens de la grammaire japonaise et Supplément à la
grammaire japonaise, Paris, Dondey-Dupré, 1826; réedit., Kessinger Publishing LLC, 2010.
Xx. Lewis Frederic – Japan Encyclopedia, Harvard University Press, 2002. [numele autohton al Japoniei este
Nippon/Hihon – originea soarelui, răsărit; numele Japonia este de origine chineză: jepang (dintr-un dialect chi-nez de
sud) a trecut în limba veche malay, de unde l-au luat comercianții portughezi, apărînd apoi într-o scrisoare în limba
engleză (1565), sub forma Giapan].
Xx. Henshell – A history of Japan, Palgrave Macmillan, 2001.
Xx. Sagimoto et al. – An introduction to Japanese society, Cambridge University Press, 2003.
Xx. Varley – Japanese culture, University of Hawaii Press, 2000.
Xx. Nipon o daï itsi ran, ou Annales des empereurs du Japon, traduites par M. Isaac Titsingh avec l’aide de
plusieurs interprètes attachés au comptoir hollandais de Nangasaki; ouvrage revu, complété et corrigé sur l’original
japonais-chinois, accompagné de notes et précédé d’un Aperçu de l’histoire mythologique du Japon par M. J. Klap-
roth, Paris, Imprimerie Royale de France, 1834.
Xx. J. Klaproth – San kokf tsou ran to sets, ou Aperçu général des trois royaumes. Traduit de l’original ja-
ponais-chinois, Paris, imprimé pour „The Oriental Translation Fund of Great Britain and Ireland”, 1832.
Xx. Isaac Titsingh, J.P. Abel-Rémusat – Mémoires et anecdotes sur la dynastie régnante des djogouns, sou-
verains du Japon, avec la description des fêtes et cérémonies observées aux différentes époques de l’année à la Cour
de ces Princes, et un Appendice contenant des détails sur la poésie des Japonais, leur manière de diviser l’année etc.
Ouvrage orné de planches gravées et coloriées, tirées des originaux japonais. Traduit par M. Isaac Titsingh, publié
avec des notes et éclaircissements par M. Abel-Rémusat, Paris, Nepveu, 1820.
Xx. H.–M. Sohn – The korean language, Cambridge, Cambridge University Press, 1999.
Xx. Jae Jung Song – The korean language. Structure, use and context, London, Routledge, 2005.
Xx. Homer B. Hulbert – A comparative grammar of the korean language and the dravidian dialects in India,
Seul, 1905.
Xx. Carter J. Eckert, Ki-Baik Lee – Korea, old and new. A history, „Korea Institute Series” published for the
Korea Institute, Harvard University by Lichokak, 1990.
Xx. Michael J. Seth – A history of Korea. From antiquity to the present, Lanham, Rowman & Littlefield, 2010.
VIII. Xx. History of civilizations of central Asia, 6 volumes, „Multiple History Series”, UNESCO Publishing,
1992-2009. Vol. 1: V.M. Masson, A.H. Dani, editors – The dawn of civilization: earliest times to 700 B.C., 1992, se-
cond edition, 1996. Vol. 2: János Harmatta, editor, B.N. Puri, G.F. Etemadi, coeditors – The development of sedenta-ry
and nomadic civilizations: 700 B.C. to A.D. 250, 1994. Vol. 3: B.A. Litvinsky, editor, Zhang Guang-da, R. Shabani
Samghabadi, coeditors – The cross-roads of civilizations: A.D. 250 to 750, 1996. Vol. 4: M.S. Asimov, C.E. Bosworth,
editors – The age of achievement: A.D. 750 to the end of the fifteenth century. Part I. The historical, social and eco-
nomic setting. Part II. The achievements, 1998. Vol. 5: Chahryar Adle, Irfan Habib, editors, Karl M. Baipakov, coeditor
– Development in contrast: from the sixteenth to the mid-nineteenth century, 2003. Vol. 6: Chahryar Adle, editor,
Madhavan K. Palat, Anara Tabyshalieva, coeditors – Towards contemporary civilization: from the mid-nineteenth
century to the present time, 2009. (prin Asia Centrală este înțeles teritoriul cuprins între Marea Caspică, Mongolia și
Vestul Chinei).
Xx. Frédéric Guillaume Bergmann – Les Scythes, les ancêtres des peuples germaniques et slaves. Leur état
social, moral, intellectuel et religieux. Esquisse ethno-généalogique et historique, deuxième édition, Halle, chez H. W.
Schmidt, 1860.
Xx. Tamara Talbot Rice – Les Scythes, Paris, collection „Mondes anciens”, Artaud, 1958.
Xx. Véronique Schiltz – Les Scythes et les nomades des steppes, Paris, Gallimard („L’Univers des Formes”),
1994.
Xx. Iaroslav Lebedinsky – Les Scythes. La civilisation nomade des steppes: VIIe – IIIe av. J.-C., Paris, Errance,
2003.
Xx. Manfred Mayrhofer – Einiges zu den Skythen: ihrer Sprache, ihrem Nachleben, Wien, Verlag der Ös-
terreichischen Akademie der Wissenschaften, 2006.
Xx. René Grousset – L’empire des steppes. Attila, Gengis-khan, Tamerlan, Paris, Éditions Payot, 4-e édi-
tion, 1965.
Xx. Franz Altheim – Geschichte der Hunnen, 5 Bände, Berlin, Walter de Gruyter. Erster Band: Von den
Anfängen bis zum Einbruch in Europa, 1959. Zweiter Band: Die Hephtaliten in Iran, in Zusammenarbeit mit Ruth
Stiehl, mit Beiträgen von Zelik I. Jampolski, Eugen Lozovan, Teodora Prinzessin von Sachsen-Meiningen, Erika Traut-
mann-Nehring, 1960. Vierter Band: Die europäischen Hunnen, mit Beiträgen von Eugen Lozovan, Ruth Stiehl und
Erika Trautmann-Nehring, 1962. Fünfter Band: Niedergang und Nachfolge, in Zusammenarbeit mit Ruth Stiehl, mit
Beiträgen von Olof Gigon, Denes Kövendi, Eugen Lozovan, Joachim Rehork, Hans Robert Roisl, Emerich Schaffrau,
Erika Trautmann-Nehring, 1962.
– Attila und die Hunnen, Baden-Baden, Verlag für Kunst und Wissenschaft, 1951. Version française:
Attila et les Huns, Paris, Payot, 1952.
– Hunnische Runen, Halle, Niemeyer, 1948.
Xx. Otto J. Maenchen-Helfen – The world of the Huns. Studies in their history and culture, edited by Max
Knight, University of California Press, 1973.
IX. Xx. Igor Mihailovici Diakonov – Afrasian languages, Nauka, Moskva, 1988.
– Proto-afrasian and old akkadian. A Study in historical phonetics (colab. Olga Stolbova, Alexandr Mili-
tarev), Institute of semitic studies, Princeton, 1992.
– A comparative survey of the hurrian and urartean languages, Nauka, Moskva, 1957.
– Hurro-urartian as an eastern caucasian language (colab. Serghei A. Starostin), München, R. Kitzin-ger,
1986.
xx. Franz Altheim, Ruth Stiehl – Geschichte Mittelasiens im Altertum, Berlin, Walter de Gruyter, 1970.
Xx. François Lenormant – La langue primitive de la Chaldée et les idiomes touraniens. Étude de philologie et
d’histoire, suivie d’un glossaire accadien, Paris, Maisonneuve, 1875.
– Les principes de comparaison de l’accadien et des langues touraniennes. Réponse à une critique, Paris,
Ernest Leroux, 1875.
Xx. I.T. Kaneva – Sumerski yazîk. Vtoroe izdanie, pererabotannoe dopolnennoe, Rossiĭskaya Akademiya
Nauk, Institut Vostokovedeniya, Sankt-Peterburgskiĭ Filial, Sankt Peterburg, 2006. Translated into english: The sume-
rian language, Russian Academy of Sciences, Institut of Oriental Studies, St. Petersburg Branch, 2006, second editi-on
revised and expanded.
Xx. Daniel A. Foxvog – Introduction to sumerian grammar, Guernville, California, 2014.
– Elementary sumerian glossary (after M. Civil, 1967), ibidem, 2014.
xx. Abraham Hendrik Jagersma – A descriptive grammar of sumerian, Lot, Leiden, 2010.
Xx. John A. Halloran – Sumerian lexicon, 1996-1999, online version 3.0.
– Early numeration. Tally sticks, counting boards and sumerian proto-writing, 2009, online version.
xx. Anton Deimel – Sumerisches Lexicon, „Scripta Pontificii Instituti Biblici”, Roma, 1928-1933.
Xx. Åke W. Sjöberg, Erle Leichty, Steve Tinney – Sumerian dictionary, Museum of archaeology and anthro-
pology of the University of Pennsylvania, 18 volumes, since 1984.
Xx. Constantin Daniel – Civilizația sumeriană, București, Editura Sport-Turism, 1983.
– Pe urmele vechilor civilizații, ibidem, 1987.
Xx. Samuel A.B. Mercer – Assyrian grammar with chrestomathy and glossary, London, Luzac & Co., 1921.
Xx. Erica Reiner, Martha T. Roth (editors) – Assyrian Dictionary, 26 volumes, Oriental Institute of the Uni-
versity of Chicago, 1956-2011.
Xx. I.J. Gelb – Old akkadian writing and grammar, second edition, The University of Chicago Press, Chica-
go, Illinois, 1961.
– Glossary of old akkadian, The University of Chicago Press, Chicago, Illinois, 1957.
Xx. Andrew George – Babylonian and assyrian. A history of akkadian, School of Oriental and African Studi-
es, University of London (f.a.).
xx. Sir Ernest Alfred Thompson Wallis Budge – Babylonian life and history, third edition with many illus-
trations, London, The Religious Tract Society, 1891.
xx. Percy S.P. Handcock – Mesopotamian archaeology. An introduction to the archaeology of Babylonia
and Assyria, New York, G.P. Putnam’s Sons, 1912.
xx. Morris Jastrow jr. – The civilization of Babylonia and Assyria, „Materials for the Assyrian Dictionary no.
2”, third impression, Philadelphia and London, J.P. Lippincott Company, 1915.
Xx. L. Legrain – Le temps des rois d’Ur, „Bibliothèque de l’École des Hautes Études. Sciences philologiques
et historiques”, 198-ème fascicule, Paris, Librairie Honoré Champion, éditeur, 1912.
Xx. André Parrot – Sumer, Paris, Gallimard, 1960, 1981. English version – Sumer, London, Thames & Hud-
son, 1960.
– Sumer: the dawn of art, New York, Golden Press, 1961.
– Nineveh and Babylon. Translation by Stuart Gilbert and James Emmons, London, Thames & Hudson,
1961.
– Archéologie mésopotamienne, Paris, Albin Michel, 1946, 1953.
– Glyptique mésopotamienne. Fouilles de Lagash (Tello) et de Larsa (Senkereh) (1931-1933), avec la co-
llaboration, pour l’étude épigraphique, de Maurice Lambert, Paris, Bibliothèque orientaliste Paul Geuthner, 1954.
– Assur, Paris, Gallimard, 1961, 1969.
– The arts of Assyria. Translation by Stuart Gilbert and James Emmons, New York, Golden Press, 1961.
Xx. Seth L. Sanders (editor) – Margins of writing, origins of cultures, The Oriental Institute of the Univer-
sity of Chicago, „Oriental Institute Seminars – Number 2”, Chicago, Illinois, 2006.
Xx. Constantin Daniel – Civilizația asiro-babiloniană, Editura Sport-Turism, 1981.
– Gîndirea asiro-babiloniană în texte, București, Editura Științifică, 1975.
Xx. George Smith – The chaldean account of Genesis, containing the description of the creation, the fall of
man, the deluge, the tower of Babel, the times of the Patriarchs and Nimrod, babylonian fables and legends of the
gods, from the cuneiform inscriptions, London, S. Low, Marston, Searle and Rivington, 1876.
Xx. François Lenormant – Le déluge et l’épopée babylonienne, Paris, 1873.
Xx. Sir E. A. Th. Wallis Budge – The babylonian story of the deluge as told by assyrian tablets from Nine-
veh, London, British Museum, 1920.
Xx. British Museum – The babylonian legends of the creation and the fight between Bel and the Dragon as
told by assyrian tablets from Nineveh, London, 1921.
X. Xx. Leonard W. King – Legends of Babylon and Egypt in relation to Hebrew tradition, British Academy,
London, Oxford University Press, 1918.
Xx. Igor Mihailovici Diakonov – Archaic myths of the Orient and Occident, „Acta Universitatis Gothobur-
gensis”, Götteborg, 1995.
Xx. Sabatino Moscati – Ancient semitic civilizations, G.P. Putnam’s Sons, 1957.
– Il profilo dell’Oriente Mediterraneo, Edizioni Radio Italiana, 1958. English version – The face of the
ancient Orient. Near Eastern civilization in pre-classical times, London, Routledge & Kegan Paul & Valentine, Mitchell
& Co. Ltd., 1960; Dover Publications Inc., Mineola, New York, 2001.
Xx. Carl Brockelmann – Kurzgefasste vergleichende Grammatik der semitischen Sprachen, „Porta lingua-
rum orientalium 21”, Berlin, Reuther & Reichard, 1908.
Xx. Constantin Daniel – Scripta aramaica, vol. 1, București, Editura Științifică și Enciclopedică, „Bibliotheca
Orientalis”, 1980, Editura Herald, 2008.
Xx. Eusebius Caesariensis – Προπαρασκευὴ εύαγγελική (Praeparatio evangelica), P.G. Migne vol. 21, car-
tea I, cap. 10 – Φοινίκων θεολογία (Phoenícūm theología – „Teologia fenicienilor”), col. (75)76A–89(90)A.
xx. Guilelmus Gesenius – Scripturae linguaeque Phoeniciae monumenta quotquot supersunt, Pars prima,
Lipsiae, sumptibus typisque Fr. Chr. Guil. Vogelii, 1837.
Xx. Johannes Friedrich, Wolfgang Röllig – Phönizisch-punische Grammatik, 3-e Auflage, neu bearbeitet von
Maria Giulia Amadasi Guzzo unter Mitarbeit von Werner R. Meyer, „Analecta Orientalia” vol. 55, Pontificio Isti-tuto
Biblico, Roma, 1999.
Xx. Charles R. Krahmalkov – A phoenician-punic grammar, „Handbook of Oriental Studies”, Section 1/54,
Brill Publishing, Leiden, Boston & Köln, 2001.
Xx. François Lenormant – Essai sur la propagation de l’alphabet phénicien dans l’ancien monde, tomes I– II,
Paris, Maisonneuve et C-ie, 1872-1873; deuxième édition, ibidem, 1875-1876.
– Introduction à un mémoire sur la propagation de l’alphabet phénicien dans l’ancien monde, Paris,
Imprimerie A. Lainé et J. Havard, 1866.
Xx. Sabatino Moscati – The world of the phoenicians, New York, Frederick A. Praeger Inc., Publishers, 1965.
(editor) – The Phoenicians, Milano, Gruppo Editoriale Fabbri, 1988.
Xx. André Parrot, Maurice H. Chéhab, Sabatino Moscati – Les phéniciens. L’expansion phénicienne, Car-
thage, Paris, Gallimard, 1975.
Xx. Constantin Daniel – Civilizația feniciană, București, Editura Sport-Turism, 1970.
– Gîndirea feniciană în texte, București, Editura Științifică, „Bibliotheca Orientalis”, 1979.
Xx. Wolfgang Röllig – I Fenici: ieri, oggi, domani, Accademia Nazionale dei Lincei, Commissione per gli Studi
Fenici e Punici, Roma, 1995, pp. 203-214. English version – Phoenician and the phoenicians in the context of the
ancient Near East.
Xx. Glenn Markoe – Peoples of the past: Phoenicians, Los Angeles, University of California Press, 2000.
Xx. Maria Eugenia Aubet – The Phoenicians and the West, second edition, London, Cambridge University
Press, 2001.
Xx. Christopher Knight, Robert Lomas – The Hiram key, Fair Winds Press, 2001.
Xx. J. Elayi – Histoire de la Phénicie, Paris, Perrin, 2013.
Xx. Nicolas Carayon – Les ports phéniciens et puniques. Géomorphologie et infrastructure, Humanities and
Social Sciences, Université Marc Bloch, Strasbourg II, 2008.
Xx. H. Ringrren – Religions of the ancient Near East, Philadelphia, the Westminster Press, 1917.
Xx. Constantin Daniel – Orientalia mirabilia, vol. 1, București, Editura Științifică, „Bibliotheca Orientalis”,
1976.
VI. Xx. Igor Mihailovici Diakonov – Semito-hamitic languages. An essay in classification, Nauka, Moskva,
1965.
Xx. Marcel Cohen – Essai comparatif sur le vocabulaire et la phonétique du chamito-sémitique, „Biblio-
thèque de l’École des Hautes Études. Sciences historiques et philologiques”, 291-e fascicule, Paris, Honoré Champi-
on, 1947.
Xx. Jean François Champollion – Grammaire égyptienne ou Principes généraux de l’écriture sacrée égyp-
tienne appliqué à la representation de la langue parlée, Paris, Firmin Didot, 1836.
Xx. Adolf Erman – Ägyptische Grammatik, „Porta linguarum orientalium 15”, Berlin, Reuther & Reichard,
erste Auflage, 1894, vierte Auflage, 1928.
Xx. Edel Elmar – Altägyptische Grammatik, „Analecta Orientalia”, 34/1955, 39/1964, Pontificium Institu-
tum Biblicum, Roma.
Xx. Sir Allan H. Gardiner – Egyptian Grammar. Being an introduction to the study of hieroglyphs, Oxford,
Griffith Institute, Oxford Clarendon Press, 1957.
Xx. Sir E.A.Th. Wallis Budge – First steps in egyptian. A book for beginners, London, Kegan Paul, Trench,
Trübner & Co., 1895.
– Egyptian language. Easy lessons in egyptian hieroglyphics with sign list, 2nd edition, London, Kegan
Paul, Trench, Trübner & Co. Ltd., 1899, reprinted 1966; New York, Dover Publications Inc., 1983.
– An egyptian reading book for beginners; being a series of historical, funeral, moral, religious and my-
thological texts printed in hieroglyphic characters, together with a transliteration and a complete vocabulary, Lon-
don, Kegan Paul, Trench, Trübner & Co. Ltd., 1896.
– An egyptian hieroglyphic dictionary, with an index of english words, king list and geographical list
with indexes, list of hieroglyphic characters, coptic and semitic alphabets etc., in two volumes, London, John Murray,
1920; reprinted, New York, Dover Publications, 1978.
– The dwellers on the Nile, or Chapters on the life, literature, history and customs of the ancient egyp-
tians, London, The Religious Tract Society, 1885.
– The book of the kings of Egypt, or the Ka, Nebti, Horus, Suten Bāt, and Rā names of the pharaons
with transliterations, from Menes, the first dynastic king of Egypt, to the emperor Decius, with chapters on the royal
names, chronology etc. Vol. I: Dynasties I–XIX. Vol. II: Dynasties XX–XXX. Macedonians and Ptolemies, Roman empe-
rors, kings of Napata and Meroë, index, London, Kegan Paul, Trench, Trübner & Co. Ltd., 1903–1908.
– The Nile. Notes for travellers in Egypt, seventh edition with two maps, plans of temples and nume-
rous illustrations, London, Cairo, Thos. Cook & Son, 1901.
– A short history of the egyptian people with chapters in their religion, daily life etc., London, J.M. Dent
& Sons Ltd., 1914.
– A history of Egypt from the end of the neolithic period to the death of Cleopatra VII, B.C. 30, 8 vol.,
New York, Henry Frowde, Oxford University Press, 1902.
– Egypt in the neolithic and archaic periods, illustrated, second impression, London, Kegan Paul,
Trench, Trübner & Co. Ltd., 1904.
– Egypt under the Saïtes, Persians and Ptolemies, illustrated. London, Kegan Paul, Trench, Trübner &
Co. Ltd., 1902.
– The life and exploits of Alexander the Great; being a series of translations of the ethiopic histories of
Alexander by the Pseudo-Callisthenes and other writers, with introduction etc., London, C.J. Clay & Sons, Cambridge
– The gods of the egyptians, or Studies in egyptian mythology, 2 vol., Chicago, The Open Court Publi-
shing company, London, Methuen & Co., 1904.
– Tutānkhåmen. Amenism, atenism and egyptian monotheism with hieroglyphic texts of hymns to
Åmen and Åten, translations and illustrations, London, Martin Hopkinson & Co. Ltd., 1923.
– Osiris and the egyptian resurrection, illustrated after drawings from egyptian papyri and monu-ments,
2 vol., London, Philip Lee Warner, New York, G.P. Putnam’s Sons, 1911.
– Egyptian ideas of the future life, with eight illustrations, third edition, London, Kegan Paul, Trench,
Trübner & Co. Ltd., 1908.
– Egyptian magic, with twenty illustrations, third impression, ibidem, 1899.
– The book of the dead. The papyrus of Ani in the British museum. The egyptian text with interlinear
transliteration and translation, a running translation, introduction etc., printed by Order of the Trustees, sold at the
British Museum, 1895.
– Hieroglyphic vocabulary to the Theban recension of the book of the dead, with an index to all english
equivalents of the egyptian words, „Books on Egypt and Chaldaea, vol. XXXI”, new edition revised and enlarged,
London, kegan Paul, Trench, Trübner & Co. Ltd., 1911.
– The literature of the ancient egyptians, London, J.M. Dent & Sons Ltd., 1914.
Xx. Gaston Camille Charles Maspéro (sous la direction de) – Recueil des travaux relatifs à la philologie et
l’archéologie égyptiennes et assyriennes, pour servir de Bulletin à la Mission Française de Caire, 39 vol., Paris, Librai-
rie A. Franck, Émile Bouillon éditeur, Librairie Honoré Champion, 1870–1921.
– Histoire ancienne des peuples de l’Orient. Ouvrage contenant neuf cartes et quelques spécimens des
écritures hiéroglyphiques et cunéiformes, troisième édition, Paris, Librairie hachette et C-ie, 1884, treizième édition,
ibidem, 1921.
– Histoire ancienne des peuples de l’Orient classique, Paris, Librairie Hachette et C-ie. Tome I: Les pre-
mières mélées des peuples, 1897. II: Les origines. Égypte et Chaldée, 1895. III: Les empires, 1899.
– L’archéologie égyptienne, nouvelle edition entièrement refondue, Paris, Alcide Picard & Fils, édi-teurs,
1907.
– Études de mythologie et d’archéologie égyptiennes, „Bibliothèque égyptologique”, tomes I–VIII,
Paris, Ernest Leroux, éditeur, 1893–1916.
– Histoire générale de l’art. Égypte, Paris, Librairie Hachette, 1911.
– Du genre épistolaire chez les égyptiens de l’époque pharaonique, Paris, Librairie A. Franck, 1872.
– Les enseignements d’Amenemhaît I-er à son fils Sanouasrît I-er, traduits et publiés. „Bibliothèque
d’étude” publiée sous la direction de M. Pierre Lacau, directeur de L’Institut Français d’Archéologie Orientale, tome
sixième, Le Caire, Imprimerie de l’Institut Français d’Archéologie Orientale, 1914.
– Popular stories of ancient Egypt. Translated by Mrs. C.H.W. Johns (A.S. Griffith) from the fourth
french edition, revised by Sir G. Maspero, New York, G.P. Putnam’s Sons, London, H. Grevel & Co., 1915.
Xx. S. Rappoport – History of Egypt from 330 B.C. to the present time, containing over twelve hundred
colored plates and illustrations, 3 vol., London, The Grolier Society, Publishers, 1904.
Xx. Percy E. Newberry, John Garstang – A short history of ancient Egypt, Boston, Dana Estes & Company,
London, Archibald Constable & Co. Ltd., 1904.
Xx. Arnold Van Gennep, Gustave Jeqier – Le tissage aux cartons et son utilisation décorative dans l’Égypte
ancienne, Neuchatel, Switzerland, Delachaux & Niestlé, 1916.
xx. Percy E. Newberry – Scarabs. An introduction to the study of egyptian seals and signet rings, with forty-
four plates and one hundred and sixteen illustrations in the text, London, Archibald Constable and Co. Ltd., 1908.
Xx. Jean Capart – Les monuments dits hycsos, „Recherches d’art égyptien”, Bruxelles, Vromant & C-ie
imprimeurs-éditeurs, 1914.
Xx. Alexandre Moret – Le Nil et la civilisation égyptienne, Paris, La Renaissance du Livre, 1926.
– Rois et dieux d’Égypte, avec 20 gravures dans le texte, 16 planches et 1 carte hors texte, Paris, Librai-
rie Armand Colin, 1911.
– Au temps des Pharaons, avec 16 planches en phototypie et 1 carte hors texte, ibidem, 1908.
– Du caractère religieux de la royauté pharaonique, Paris, Librairie Ernest Leroux, 1902.
– Le rituel du culte divin journalier en Égypte, d’après les papyrus de Berlin et les textes du temple de
Seti 1-er à Abydos, ibidem, 1902.
– Leçons sur l’art égyptien, Liège, Imprimerie H. Vaillant-Carmanne, 1920.
Xx. Hans Bonnet – Reallexikon der ägyptischen Religionsgeschichte, Berlin, Walter de Gruyter, 1952, dritte
Auflage, 2000.
Xx. Christian Leitz – Lexikon der ägyptischen Götter und Götterbezeichnungen, Louvain, „Orientalia Lova-
nensia Analecta”, vol. 110-116 (7 vol.), 2002.
Xx. Kurt Heinrich Sethe – Die altägyptischen Pyramidentexte nach den Papierabdrücken und Photogra-phien
des Berliner Museums, 4 Bände, Leipzig, J.C. Hinrichs’sche Buchhandlung, 1908-1922.
– Übersetzung und Kommentar zu den altägyptischen Pyramidentexten, 4 Bände, Glückstadt, J.J. Au-
gustin, 1935-1962.
– Urgeschichte und älteste Religion der Ägypter, Leipzig, Deutsche Morgenländische Gesellschaft, 1930.
Xx. Adolf Erman – Die Religion der Ägypter. Ihr Werden und Vergehen in vier Jahrtausenden, Berlin, Walter
de Gruyter, 1934, 2010.
Xx. Hermann Kees – Der Götterglaube im alten Ägypten, Leipzig, 1941, Berlin, Akademie Verlag, 1983.
Xx. Jacques Vandier – La religion égyptienne, Paris, Presses Universitaires de France (P.U.F.), 2-e édition,
1944, 3-e édition, 1949.
Xx. Erik Hornung – Der Eine und die Vielen: ägyptische Göttervorstellungen, Darmstadt, Wissenschaftliche
Buchgesellschaft, 1971. Translated into english – conceptions of God in ancient Egypt: The One and the Many – by
John Baines, London, 1983, reprinted, Cornell University Press, Ithaca, 1996.
Xx. Jan Assmann – Ägypten. Theologie und Frömmigkeit einer frühen Hochkultur, Stuttgart, Urban-Büche-
rei, vol. 366, 1984.
Xx. Willeke Wendrich (editor) – Egyptian archaeology, „Blackwell Studies in Global Archaeology”, first edi-
tion, Wiley-Blackwell, 2010.
Xx. Constantin Daniel – Civilizația Egiptului antic, București, Editura Sport-Turism, 1976.
– Gîndirea egipteană antică în texte, București, Editura Științifică și Enciclopedică, „Bibliotheca Orien-
talis”, 1974.
– Cultura spirituală a Egiptului antic, București, Editura Cartea Românească, 1985.
XI. Xx. Glen Gordon – Diachronic development from indo-aegean to indo-european, online, 2010.
Xx. Gary A. Rendsburg – „Someone will succeed in deciphering Minoan: Minoan Linear A as a West semi-
tic dialect”, Biblical Archaeologist, 59,1/1996, pp. 36-43.
Xx. H. Erkanal, H. Hauptmann, V. Șahoğlu, R. Tuncel (editors) – The Aegean in the neolithic, chalcolithic and
early bronze age, Urla Symposium, Ankara, 2008.
Xx. C.H. Gordon – Ugarit and minoan Crete, New York, W.W. Norton & Company, 1966.
Xx. Gheorghe Mușu – Zei, eroi, personaje, București, Editura Științifică, 1971.
– Din istoria formelor de cultură arhaică, ibidem, 1973.
– Lumini din depărtări. Civilizații prehellenice și micro-asiatice, București, Editura Științifică și Enciclo-
pedică, „Bibliotheca Orientalis”, 1981.
– Voci din depărtări, ibidem, 2000.
Xx. Eugen Gherga – Originea Gherga, ediție online, 2015.
Xx. Dimităr Decev – Die thrakischen Sprachreste, Wien, Rudolf M. Rohrer, 1957.
Xx. Franz Altheim – Der Ursprung der Etrusker, Baden-Baden, Verlag für Kunst und Wissenschaft, 1950.
Xx. Giuliano Bonfante, Larisa Bonfante – Lingua e cultura degli etruschi, Roma, Editori Riuniti, 1985. Tra-
ducere în limba română (Limba și cultura etruscilor), București, Editura Științifică, 1995.
Xx. Massimo Pittau – La lingua etrusca. Grammatica e lessico, Insula, Nuoro, 1997.
Xx. Ambros Josef Pfiffig – Die etruskische Sprache. Schrift, Alphabet, formenlehre, Syntax, Übungen, VMA,
Wiesbaden, 1998.
Xx. Dieter H. Steinbauer – Neues Handbuch der Etruskischen, Scriptura Mercaturae, St. Katharinen, 1999.
Xx. Giulio M. Facchetti – L’enigma svelato della lingua etrusca, Newton & Compton, Roma, 2000, 2001.
Xx. Mauro Cristofani (editor) – Die Etrusker, Belser Verlag, Stuttgart, Sonderausgabe, 2006.
XII. Xx. William Smith – A dictionary of greek and roman antiquities, New York, Harper & Brothers, 1878.
Xx. François Lenormant – Les antiquités de la Troade et l’histoire primitive des contrées grecques, Paris,
Maisonneuve, 1876-1880.
– La légende de Cadmus et les établissements phéniciens en Grèce, Paris, A. Lévy, 1867.
– La Grèce et les Îles ioniennes, Paris, M. Lévy, 1865.
– La Grande Grèce: Paysages et histoire, tomes I-III, Paris, A. Lévy, libraire-éditeur. I-II: Littoral de la Mer
ionienne, 1881. III: La Calabre, 1884.
Xx. Thomas Vallaurius – Epitome historiae graecae, editio decimaquinta, online.
Xx. Franz Altheim – Der Hellenismus in Mittelasien, Darmstadt, wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1969.
Xx. Leo Trümpelmann – „Mschatta. Ein Beitrag zur Bestimmung des Kunstkreises, zur Datierung und zum
Stil der Ornamentik”, Aparchai: Untersuchungen zur klassischen Philologie und Geschichte des Altertums, fünfter
Band, Tübingen, Niemeyer, 1962.
Xx. François Lenormant – Études sur l’origine et la formation de l’alphabet grec, Paris, Didier, 1867.
Xx. sir Edward Maunde Thompson – An introduction to Greek and Latin palaeography, Oxford at the Cla-
rendon Press, 1912.
Xx. Salomon Reinach – Manuel de philologie classique, tome I–II, 2-e édition, revue et augmentée, Paris,
Librairie Hachette et C-ie, 1883-1884.
– Traité d’épigraphie grecque precede d’un essai sur les inscriptions grecques par C.T. Newton, traduit
avec l’autorisation de l’auteur, augmenté de notes et de textes épigraphiques choisis, Paris, Ernest Leroux éditeur,
libraire de la Société asiatique, de l’École des langues orientales vivantes etc., 1885.
– Bibliothèque des monuments figurés grecs et romains. Antiquités du Bosphore cimmérien (1854), ré-
editées avec un commentaire nouveau et un index général des comptes rendus, Paris, Librairie de Firmin-Didot et C-
ie, 1892.
Xx. Antoine Meillet – Aperçu d’une histoire de la langue grecque, 1-e édition, Paris, Librairie Hachette,
1913, 8-e édition avec bibliographie mise à jour et complétée par Olivier Masson, Paris, C. Klincksieck, 1975.
– Les origines indo-européennes des mètres grecs, Paris, Presses Universitaires de France, 1923.
Xx. Cicerone Poghirc – „Considérations sur le léxique de l’ancien macédonien”, Limba Română, V, 1, 1960,
pp. 135-145.
– Relațiile limbii vechi macedonene cu greaca veche, Universitatea din București, 1960 (teză).
Xx. Albert Joseph Gustav Thumb – Handbuch der griechischen Dialekte, Heidelberg, Carl Winter, 1909, 2-
te erweiterte Auflage, ibidem, Band I, 1932, Band II, 1959.
– Die griechische Sprache im Zeitalter des Hellenismus. Beiträge zur Geschichte und Beurtheilung der
koine, Strassburg, Karl J. Trübner, 1901, 2-te verbesserte und erweiterte Auflage, Berlin, Walter de Gruyter, 1974.
– Die griechischen Lehnwörter im armenischen. Beiträge zur Geschichte der koine und des Mittelgrie-
chischen, Sonderabdruck aus „Byzantinischer Zeitschrift”, IX 2 u. 3, pp. 388-452, Leipzig, Druck und Verlag von B.G.
Teubner.
– Handbuch der neugriechischen Volkssprache. Grammatik, Texte, Glossar, 2-te verbesserte und er-
weiterte Auflage, Strassburg, Karl J. Trübner, 1910.
Xx. Θεόδωρος ̕ο Μετοχίτης – De lingua Graeca Aegyptii. ̕Οτι ́ ́ πάντες ̕όσοι Αίγύπτω̨ ̒επαιδεύθησαν τραχύ-
τερον τω̨̃ λέγειν χρω̃νται (Quod omnes qui in Aegypto instituti fuerunt asperiore orationis genere uti soleant), P.G. vol.
144, col. (947)948A-953(954)A.
Xx. Émile Boisacq – Dictionnaire étymologique de la langue grecque, étudiée dans ses rapports avec les
autres langues indo-européennes, Heidelberg, Carl Winter, Paris, C. Klincksieck, 1916.
Xx. Pierre Chantraine – Dictionnaire étymologique de la langue grecque. Histoire des mots, Paris, C.
Klincksieck, 4 vol.: 1/1968, 2/1970, 3/1974, 41/1977, 42/1980.
Xx. Albert J. Van Windekens – Dictionnaire étymologique complémentaire de la langue grecque. Nouvelles
contributions à l’interprétation historique et comparée du vocabulaire, Leuven, Peeters, 1986.
Xx. Erwin Rohde – Psyche. Seelencult und Unsterblichkeitsglaube der Griechen, 2 Bände, Tübingen und
Leipzig, Verlag von J.C.B Mohr (Paul Siebeck), 1903. Translated into english – Psyche. The cult of souls and the belief
in immortality among the Greeks – W.B Hillis, London, Routledge & Kegan Paul, 1925; reprinted, Routledge, 2000.
Version française – Le culte de l’âme chez les Grecs et leur croyance à l’immortalité, Paris, 1928, „Bibliothèque des
introuvables”, 1999. Traducere în limba română – Psyche – și Cuvînt înainte de Mircea Popescu, București, Editura
Meridiane, 1985.
Xx. Eric Robertson Dodds – The Greeks and the irrational, University of California Press, 1951. Traduction
française – Les Grecs et l’irrationel – par Michaël Gibson, Paris, Aubier, Éditions Montaigne, 1965. Traducere în limba
română – Dialectica spiritului grec – de Catrinel Pleșu, prefață de Petru Creția, București, Editura Meridiane, 1983,
reeditată (cu titlul Grecii și iraționalul), Iași, Editura Polirom, 1998.
XIII. Xx. Franz Altheim – Epochen der römischen Geschichte, 2 Bände, Frankfurt am Main, Klostermann, 1934-
1935. Erster Band: Von den Anfängen bis zum Beginn der Weltherrschaft.
– Untersuchungen zur römischen Geschichte, Frankfurt am Main, V. Klostermann, 1961.
– Italien und Rom, 2 Bände, Amsterdam, Pantheon, 1941, dritte Auflage, 1944.
– Lex sacrata: die Anfänge der plebeischen Organisation, Amsterdam, Pantheon, 1939.
Xx. Franz Altheim, Erika Trautmann – Italien und die dorische Wanderung, Amsterdam, Pantheon, 1940.
Xx. Franz Altheim, Ruth Stiehl – Asien und Rom. Urkunden aus sasanidischer Frühzeit, Tübingen, Niemeyer,
1952.
Xx. Léon Homo – L’ Italie primitive et les débuts de l’impérialisme romain, collection „Bibliothèque de syn-
thèse historique”, série „L’évolution de l’humanité” (dirigée par Henri Berr), no. 16, Paris, La Renaissance du Livre,
1925.
Xx. Franz Altheim – Rom und der Hellenismus, Amsterdam, Pantheon, 1942.
– Roman und Dekadenz, Tübingen, Niemeyer, 1951.
Xx. Dumitru Tudor, Andrei Aricescu – Enciclopedia civilizației romane, București, Editura Științifică și Enci-
clopedică, 1982.
Xx. Y. LeBohec (editor) – The Encyclopedia of the Roman Army, Chichester, Wiley-Blackwell, 2015.
Xx. Revue internationale HIMA d’histoire militaire ancienne, no. 1/2015, Paris, Librairie C. Klincksieck et C-
ie.
xx. Franz Altheim – Römische Religionsgeschichte, 3 Bänden, Berlin, Walter de Gruyter, erste Auflage, 1931
-1933, zweite umgearbeitete Auflage, 1956. Erster Band: Grundlagen und Grundbegriffe. Zweiter Band: Der geschich-
tliche Ablauf. Version française: La religion romaine antique, Paris, Payot, 1955.
– Griechische Götter im alten Rom, Gießen, Töpelmann, 1930, Neuausgabe, 1980.
– Terra Mater. Untersuchungen zur altitalischen Religionsgeschichte, Gießen, Töpelmann, 1931.
Xx. Franz Altheim – Geschichte der lateinischen Sprache, Frankfurt, Klostermann, 1951.
Xx. Alois Walde – Lateinisches etymologisches Wörterbuch (mit italisch, indisch, avestisch und alt-, mittel-
und neupersisch, armenisch, phrygisch-thrakisch, griechisch, altillyrisch, albanesisch, keltisch, germanisch, baltisch,
slavisch index), 2-te Auflage, Heidelberg, Carl Winter, 1910.
Xx. Alfred Ernout, Antoine Meillet – Dictionnaire étymologique de la langue latine. Histoire des mots, 4-e
édition, Paris, C. Klincksieck, 2001.
Xx. Paul Regnaud – Dictionnaire étymologique du latin et du grec dans ses rapports avec le latin d’après la
méthode évolutioniste (linguistique indo-européenne apliquée), Lyon, A. Rey, Paris, E. Leroux, 1908.
Xx. Günther Alexander, E.A. Saalfeld – Tensaurus italo-graecus (griechische Lehn- und Fremdwörter im la-
teinischen), Wien, Carl Gerald’s Sohn, 1884.
Xx. Charles du Fresne, Dominus du Cange – Glossarium mediae et infimae latinitatis, tomus I–X, Niort,
Paris, 1883-1938.
9. Cassiodorus – Opera omnia, 2 vol., Joannes Garetius, Rouen, 1679.
11. Jordanes – Romana et Getica, în Monumenta Germaniae Historica inde ab Anno Christi quingentisimo
usque ad annum millesimum et quingentisimum. Edidit Societas Aperiendis Fontibus rerum germanicarum medii aevi.
Auctorum antiquissimorum tomi V pars prior, cura Theodori Mommsen, Berolini, apud Weidmannos, 1882.
Xx. E. Sedel – Heumanns Handlexicon zu den Quellen des römischen Rechts, 9-te Auflage, Jena, Gustav
Fischer, 1926.
Xx. Johann Georg Theodor Grässe – Orbis latinus. Lexikon lateinischer geographischer Namen des Mittelal-
ters und der Neuzeit, 2-te Auflage, Richard Carl Schmidt, Berlin, 1909. Grossausgabe bearbeitet und herausgegeben
von Helmut Plechl unter Mitarbeit von Sophie- Charlotte Plechl, Braunschweig, Klinkhardt & Biermann, 1972.
XIV. Xx. Movses Khorenatsi – Histoire de l’Arménie (Patmutyun Hayots), livres I–III, texte bilingue arménien-
français, „Collection des historiens anciens et modernes de l’Arménie”, tome 2-ème, Paris, Firmin Didot, 1869.
Xx. Robert Gregory Bedrosian (editor) – K’art’lis C’xovreba (Kartlis Tskhovreba) – Viața ținutului Kartli (Ibe-
ria/Georgia), cronica kartveliană (georgiană), New York, Sources of the armenian tradition, 1991.
XV. a. Xx. Hesychios (grammatikò̀ s Alexandreú s; sfîrș. sec. V d. Hr.) – Împreună adunare a tuturor cuvintelor
după literă (Συναγωγὴ πασῶν λέξεων κατὰ στοιχει̃ον), Jena, 1867.
Xx. Su(i)das („fortăreață”; sec. X d. Hr.) – Lexicon, 3 vol., Cantabrigiae, Typis Academicis, 1705.
– Notitia de Suidae aetate et ejus libri pretio et dignitate, P.G. Migne vol. 117, col. 1193-1214.
– Index auctorum qui Lexico Suidae praemittitur, P.G. vol. 117, col. 1213B-1424B.
Xx. Joannes Zonaras (sec. XII d. Hr.) – Lexicon. Ex tribus codicibus manuscriptis edidit, observationibus illus-
travit et indicibus instruxit Johannes Augustus Henricus Tittmann, tomus I–II, Lipsiae, sumptibus Siegfr. Lebr. Crusii,
1808 (ediție dedicată țarului Rusiei Alexandru I); neue Ausgabe, 2 Bände, Amsterdam, Adolf M. Hakkert, 1967.
Xx. Henri Estienne – Thesaurus Graecae linguae (Θησαυρὸς τη̃ς ̕ελληνικη̃ς γλώσσης), 5 vol., Bâle, Geneva,
1572; 8 vol., Firmin-Didot, Paris, 1831-1865.
Xx. E.A. Sophocles – Greek lexicon of the roman and byzantine periods (from B.C. 146 to A.D. 1100), Charles
Scribner’s Sons, New York, 1900.
Xx. Carolus du Fresne, Dominus du Cange – Glossarium ad scriptores mediae et infimae Graecitatis... e li-
bris editis, ineditis, veteribusque monumentis, tomus I–II, Lugduni, apud Amissonios, Joan. Posuel & Claud. Rigaud,
1688; nova editio, Paris, 1943.
Xx. Alexander P. Kazhdan (editor) – The Oxford dictionary of Byzantium, 3 vol., New York, Oxford Univer-
sity Press, 1991.
Xx. Θεοφάνης ̕ηγούμενος του̃ ̒Αγρου̃ καὶ ̕ομολογητής (Theophanes abbas Agri atque confessor) – Χρο-
νογραφία ̒ετω̃ν φκη’, ̒αρχομένη ̒απὸ πρώτου ̒έτους Διοκλητιανου̃ ̕έως δευτέρου ̒έτους Μιχαὴλ καὶ Θεοφυλάκ- του,
υίου̃ αύτου̃, του̃τ’ ̒εστιν ̒απὸ εψοζ’ ̒έτους του̃ κόσμου ̕έως ̒έτους ςτε’ κατὰ τοὺς ̒Αλεξανδρει̃ς, κατὰ δὲ ̕Ρωμαίους ζτκα’
(Chronographia annorum DXXVIII, ab anno Diocletiani primo ad Michaelis et Theophylacti eius filii annum secundum,
id est ab anno mundi 5.777 ad annum secundum Alexandrinos 6.305, secundum Romanos vero 6.321), P.G. Migne
vol. 108, col. (55)56A–1009(1010)B.
xx. Josephus Genesius – Historia de rebus Constantinopolitanis, P.G. vol. 109, col. (981)982A-1156A.
xx. Anonymus – De antiquitatibus Constantinopolitanis, libri quattuor, P.G. vol. 122, col. (1189(1190)A-
1316A.
xx. Γεωργίος ̕ο Κωδι̃νος – Παρεκβολαὶ ̒εκ τη̃ς βίβλου του̃ χρονικου̃ περὶ τω̃ν πατρίων του̃ Κωνσταντινου-
πόλεως (Georgius Codinus – Excerpta ex libro chronico de originibus Constantinopolitanis), P.G. vol. 157, col. (435)
436A-469(470)A.
– Περὶ τη̃ς σχηματογραφίας τη̃ς Κωνσταντινουπόλεως (De forma et ambitu urbis Constantinopolita-
nae), P.G. vol. 157, col. 469(470)B-473(474)A.
– Περὶ κτισμάτων τη̃ς Κωνσταντινουπόλεως (De aedificiis Constantinopolitanis), P.G. vol. 157, col. 545A-
612C
– Περὶ ̒αγαλμάτων, στηλω̃ν καὶ θεαμάτων τη̃ς Κωνσταντινουπόλεως (De signis, statuis et aliis spectatu
dignis Constantinopolis), P.G. vol. 157, col. 9475)476A-544B.
– Περὶ τη̃ς οίκοδομη̃ς του̃ Ναου̃ τη̃ς ̕Αγίας Σοφίας (De structura templi Sanctae Sophiae), P.G. vol. 157,
col. 613A-633(634)C.
xx. ̒Ανώνυμος – Περὶ τω̃ν τάφων τω̃ν βασιλέων τω̃ν ̒όντων ̒εν τω̨̃ ναω̨̃ τω̃ν ̕Αγίων ̒Αποστόλων (Anony-mus –
De sepulchris imperatorum quae sunt in templo Sanctorum Apostolorum), P.G. vol. 157, col. 725A-740A.
xx. Κωνσταντι̃νος ̕ο Πορφυρογεννήτης – ̒Εκ ́ θεσις τη̃ς βασιλείου τάξεως (Constantinus Porphyrogenitus – De
caerimoniis Aulae Byzantinae), P.G. Migne vol. 112, τὸ πρω̃τον βιβλίον (liber primus) – col. 73A-(963)964A, τὸ
δεύτερον βιβλίον (liber secundus) – col.(963)964C-1445(1446)C. Index analyticus, col. 1447-1460.
– Περὶ θεμάτων (Constantinus Porphyrogenitus – De thematibus), P.G. Migne vol. 113, col. (63)64C-
(139)140B. Notae Anselmi Bandurii; col. 81D-84D: Catalogus urbium quae nomen mutaverunt.
Xx. ̕Ιεροκλη̃ς Γραμματικός – Συνέκδημος (Είσὶν αί πα̃σαι ̒επαρχίαι καὶ πόλεις αί ̕υπὸ τὸν βασιλέα
τω̃ν ̕Ρωμαίων τὸν ̒εν Κωνσταντινουπόλει. ̒Επαρχίαι ξ΄δ’, πόλεις €’λ’ε’ (Hierocles Grammaticus – Synecdemus. Sunt hic
omnes provinciae et civitates quae imperatori Romanorum Constantinopolitano subsunt, provinciae LXIV, urbes
CMXXXV, ut subjicitur), P.G. vol. 113, col. 141(142)A-156C.
xx. Constantinus Porphyrogenitus – De administrando imperio liber, P.G. vol. 113, col. 157(158)A-421
(422)A. Caput XXXVI (col. 303/304-311/312A) – Notae Anselmi Bandurii: De Russorum ad fidem Christi conversione,
col. 304D-311C.
xx. Γεωργίος ̕ο Κωδι̃νος (̕ο σοφώτατος κουροπάλατος) – Περὶ τω̃ν ̒οφφικιαλίων του̃ Παλατίου Κωνσταν-
τινουπόλεως καὶ τω̃ν ̒οφφικίων τη̃ς Μεγάλης ̒Εκκλησίας. Καὶ πρω̃τον περὶ τω̃ν ̒οφφικίων τη̃ς Μεγάλης ̒Εκκλησίας
(Georgius Codinus, sapientissimus curopalata – De officialibus Palatii Constantinopolitani et de officiis Magnae Ec-
clesiae, et primum de officiis Magnae Ecclesiae), P.G. vol. 157, col. 25A-121(122)D.
xx. Jacobus Gretserius, S.J. – In librum Georgii Codini curopalatae de officiis et officialibus Magnae Eccle-
siae et Aulae Constantinopolitanae commentariorum libri tres, P.G. vol. 157, col. 123A-428C.
xx. Λέων αύτοκράτωρ, ̒επικληθεὶς φιλόσοφος – Tactica sive de re militari, liber. Τω̃ν ̒εν πολέμοις τακτι-κω̃ν
σύντομος παράδοσις (Leo imperator augustus, cognomento philosophus – Tacticorum brevis disciplina), P.G. vol.
107, col. (671)672C-1093(1094)C. Appendix, col. (1095)1096A-(1119)1120C.
xx. Γεώργιος ̕αμαρτολὸς μοναχός – Χρονικὸν σύντομον ̒εκ διαφόρων χρονογράφων τε καὶ ̒εξηγητω̃ν
συλλεγὲν καὶ συντεθέν (Georgius monachus cognomento Hamartolus – Chronicon breve quod e diversis annalium
scriptoribus et expositoribus decerpsit concinnavitque), P.G. vol. 109, col. 41A-1285(1286)D. Πίναξ τω̃ν συγγραφέων,
col. 1287-1288. ̒Ονοματολόγιον, col. 1287-1312. Γλωσσάριον τω̃ν παρὰ Γεωργίω̨ καὶ τω̃ν παρὰ τοι̃ς μετ’ αύτὸν γρά-
ψασι εύρεθέντων καινω̃ν ̒ὴ ξένων ̕ρημάτων, col. 1311-1324.
xx. Γεώργιος Μοναχός – Βίοι τω̃ν νέων βασιλέων (Georgius Monachus – Vitae recentiorum imperatorum),
P.G. vol. 109, col. (823)824A-984D.
xx. Λέων Διάκονος – ̕Ιστορία, ̒αρχομένη ̒απὸ τη̃ς τελευτη̃ς του̃ αύτοκράτορος Κωνσταντίνου μέχρι τη̃ς
τελευτη̃ς ̒Ιωάννου του̃ αύτοκράτορος, του̃ ̒επιλεγομένου Τζιμίσκη (Leo Diaconus – Historia, incipiens ab obitu Con-
stantini imperatoris usque ad obitum imperatoris Joannis cognomento Tzimiscae), P.G. vol. 116, col. (655)656A-
925(926)A.
́
xx. ̒Άννα Κόμνηνα – Σύνταγμα σύν Θεω̨̃ τω̃ν κατὰ τὸν ̒άνακτα κυ̃ρον ̒Αλέξιον τὸν Κόμνηνον πονηθὲν πα-ρὰ
́
τη̃ς θυγατρὸς αύτου̃ κυρίας ̒Άννης τη̃ς πορφυρογεννήτου τη̃ς βασιλίσσης, ̕ὸ καὶ ̒εκλήθη̒Αλεξιὰς παρ’ αύτη̃ς (Anna
Comnena – Syntagma Deo juvante rerum ab imperatore Alexio Comneno gestarum ab ejusdem filia domina Anna
porphyrogenita principe elaboratum et Alexias inscriptum. Libri XV), P.G. vol. 131, col. (79)80A-1212A. Glossa-rium
Annaeum sive declaratio verborum quae singulari aut rara notione ab Anna Comnena usurpantur, col. 1211- 1236.
Davidis Hoeschelii Augustani ad Alexiadem notae, col. 1235-1250D. Indices in Alexiadem Annae Comnenae, col. 1251-
1300. Index auctorum qui passim in notis ad Annam Comnenam laudantur et illustrantur, col. 1299-1308.
xx. ̒Ανώνυμος – Παραστάσεις σύντομοι χρονικαί (Anonymus – Breves enarrationes chronographicae ), P.G. vol. 157,
col. (651)652D-724B.
xx. Ducas (Michaelis Ducae nepos) – Historia Byzantina a Joanne Palaeologo, anno Christi 1341, ad annum 1462, P.G.
vol. 157, col. 749A-1165(1166)B. xx. ̒
Ανώνυμος – Χρονικὸν σύντομον (Anonymus – Chronicon breve), P.G. vol. 157, col. 1167-1184 (De la anul 1089 pînă la
anul 1523).
Xx. Ματθαι̃ος ̕ο Καμαριώτης (Matthaeus Camariota) – De Constantinopoli capta narratio lamentabilis, P.G. vol. 160,
col. (1059)1060C-1069(1070)D.
– Συνοπτικὴ παράδοσις τη̃ς ̕ρητορικη̃ς (Matthaeus Camariota – Compendiaria doctrina rhetoricae), P.G.
vol. 160, col. 1021A-1060B.
xx. Stamatios B. Psaltes – Grammatik der byzantinischen Chroniken, Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht,
1913.
Xx. Karl Foy – Lautsystem der griechischen Vulgärsprache, Leipzig, Druck und Verlag von B.G. Teubner,
1879.
xx. Karl Krumbacher – Geschichte der byzantinischen Litteratur von Justinian bis zum Ende des Oströmi-
schen Reiches (527–1453), zweite Auflage bearbeitet under Mitwirkung von A. Ehrhard und H. Gelzer, München, C.H.
Beck’sche Verlagsbuchhandlung Oskar Beck, 1897.
Xx. François Sevin – Lettres sur Constantinople, Paris, Obre, 1802.
b. Xx. John V.A. Fine – The early medieval Balkans. A critical survey from the sixth to the late twelfth cen-
tury, The University of Michigan Press, 1991.
Xx. Alphonse Muzet – Le monde balkanique, Paris, E. Flammarion, 1917.
Xx. Karl Sanfeld – Linguistique balkanique, Paris, Klincksieck, 1930.
XVI. Xx. Demetrius (Dimitrie) Cantemir – Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomani-
cae, text latin, 1714-1716.
– Operele princepelui Demetrie Cantemiru, tomu III–IV. Istoria Imperiului Ottomanu. Crescerea și scă-
derea lui, cu note foarte instructive de Demetriu Cantemiru, principe de Moldavia. Traducere română de dr. Ios.
Hodosiu, Edițiunea Societății Academice Române, 1876-1878. Vol. III: Partea ântâia a Istoriei Osmane care coprinde
crescerea Imperiului Osmanu dela domnia lui Osmanu, fondatorulu aceluia, până la domnia lui Muhamedu IV, adecă
de la anulu 1300 până la obsidiunea Vienei în anulu 1683. Vol. IV: Partea a doua a Istoriei Osmane care coprinde
scăderea Imperiului Osmanu de la domnia lui Mahomedu IV până la domnia lui Achmedu III, adecă de la anulu 1683
până la anulu 1712. Fapte istorice petrecute pe câtu se aflase însuși auctorele în vieția.
– Incrementorum et decrementorum Aulae Othomanicae sive Aliothomanicae historiae a prima gentis
origine ad nostra usque tempora deductae libri tres. Ediție critică de Dan Slușanschi, cu o prefață de Virgil Cândea,
Oradea – Timișoara, Amarcord, 2001.
Xx. Cristina Bîrsan – Dimitrie Cantemir și lumea islamică, București, Editura Academiei Române, 2005.
Xx. Edward Shoperd Creasy – History of the Ottoman Turks: from the beginning of their empire to the
present time, London, R. Bentley & Son, 1877.
Xx. Madeline Zilfi – Politics of piety: the ottoman ulema in the post-classical age, Minneapolis, Bibliotheca
Islamica, 1988.
Xx. Eugène Poujade – Chrétiens et Turcs: scènes et souvenirs de la vie politique, militaires et religieuse en
Orient, Paris, Didier, 1859.
Xx. A. Schopoff – Les réformes et la protection des Chrétiens en Turquie, 1673-1904: firmans, bérats, pro-
tocoles, traités, capitulations, conventions, arrangements, notes, circulaires, règlements, lois, mémorandums etc.,
Paris, Plon-Nourrit et C-ie, 1904.
Xx. P.H. Mischef – La mer Noire et les détroits de Constantinople. Essai d’histoire dimplomatique, Paris, A.
Rousseau, 1899.
Xx. J. Saxon Mills – The question of Thrace. Greeks, Bulgars and Turks, London, E. Stanford ltd, 1919.
Xx. François Lenormant – La révolution de Grèce. Ses causes et ses conséquences, Paris, 1862.
Xx. R.W. Seton-Watson – The rise of nationality in the Balkans (with four maps), New York, E.P. Dutton &
Co., 1918.
XVII. Xx. Victor Tufescu – România. Natură, om, economie, București, Editura Științifică, 1974.
Xx. Ștefan Ștefănescu (coord.) – Enciclopedia istoriografiei românești, București, Editura Științifică și Enci-
clopedică, 1978.
Xx. Demetrius (Dimitrie) Cantemir – Hronicul vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor, întăi pre limba Latinias-că
izvodit , iară acum pre limba Româniască scos cu truda și ostenința lui Dimitrie Cantemir, voievodul și de moșie domn
a Moldovii și a Svintei Rossieștii Împărății Kniadz, în Sanct Petersburg, annul [7225] 1717. Publicat sub auspiciile
Academiei Române de pe originalul manuscript al autorului, păstrat în Arhivele principale din Moskova ale Mi-
nisterului de Externe, de Gr. Tocilescu, București, C. Göbl, 1901 (această lucrare este traducerea lui Cantemir însuși,
cu adaosuri, a textului său original latin – Historia moldo-vlahica – alcătuit în 1717 la sugestia și îndemnul Academi-
ei de Științe din Berlin al cărei membru era. Versiunea în limba română, concepută de autor în 2 volume, din care
doar primul a fost terminat, se întemeia pe informația luată din peste 150 de izvoare istorice în limbile română, lati-
nă, greacă, polonă și rusă).
– Descriptio Moldaviae (Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae), cu charta geographica a
Moldaviei și unul fac-simile. În: Operele princepelui Demetriu Cantemiru, tipărite de Societatea Academică Română,
tomu I, Bucuresci, Tipografia Curții (Lucrătorii Asociați), 1872. (această lucrare a fost scrisă, în limba latină, de Dimi-
trie Cantemir în Rusia, între 1714-1716, la cererea Academiei de Științe din Berlin).
– Descrierea Moldoviei. Tradusă din textulu originale latinescu aflatu în Museulu asiaticu alu Acade-
miei Imper. Scientifice dela St. Petrepole, cu charta geographica a Moldaviei și unu fac-simile. În: Operele princepelui
Demetriu Cantemiru, tomu II, ibidem, 1875.
– Descriptio Moldaviae. Text latin și traducere de Gh. Guțu, introducere de Maria Holban, comentariu
istoric de N. Stoicescu, studiu cartografic de Vintilă Mihăilescu, indice de Ioana Constantinescu, notă asupra ediției de
D.M. Pippidi, București, Editura Academiei R.S.R., 1973.
– Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae (ad fidem codicum duorum in Bibliotheca Academi-ae
Mosquitanae Scientiarum servatorum, post Alexandrum Papiu Ilarian iterum edita). Historia moldo-vlahica.
Traducere, note și indici de Dan Slușanschi, în: Dimitrie Cantemir – Opere complete (ediție critică sub îngrijirea lui
Virgil Cândea), vol. IX/1, București, Editura Academiei R.S.R., 1983.
Xx. Nicolae Densușianu – Dacia preistorică, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1913. Ediție
nouă (text stabilit de Victorela Neagoe, studiu introductiv de Manole Neagoe), Editura Meridiane, București, 1986.
Xx. Eugen Lozovan – Dacia sacra, ediție îngrijită, repere biografice și schiță de profil de I. Oprișan, traducere
din limbile engleză și franceză de Mihai Popescu, ediția a II-a, București, Editura Saeculum I.O., 2005.
Xx. Gheorghe Popa–Lisseanu – Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae daco–romanorum, 15 vol.,
1934–1939, București. Serie nouă, vol. 3, de Alexandru Elian și Nicolae Șerban Tanașoca.
15. Colecția Eudoxiu de Hurmuzaki. Seria I. Documente privitoare la istoria românilor (sub egida Academiei
Române), București, Editura Socec et C-ie, 1876–1946. Seria II. Documente privind istoria Romîniei, București, Editu-
ra Academiei Republicii Populare Romîne, 1962–1974.
Xx. Bogdan Petriceicu Hașdeu – Arhiva istorică a României, tom I–III, IV/1, București, Imprimeria Statului,
1865-1867.
16. Marin Popescu–Spineni – România în izvoare geografice și cartografice. Din antichitate pînă în pragul
veacului nostru, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978.
Xx. A.D. Xenopol – Istoria Românilor din Dacia Traiană, ediția a IV-a, vol. 1/1985 (Dacia anteromană, Da-cia
romană și năvălirile barbare – 513 înainte de Hristos–1290), vol. 2/1986 (De la întemeierea Țărilor Române pînă la
moartea lui Petru Rareș, 1546), Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Xx. Manfred Oppermann – Thraker zwischen Karpatenbogen und Ägäis, Leipzig, Urania, 1984.
Xx. Olga Mladenova – Grapes and wine in the Balkans. An ethno-linguistic study, Balkanologische Verö-
ffentlichungen, Series Turcologica (Book 32), Wiesbaden, Otto Harrassowitz, 1998.
Xx. Alexandru Busuioceanu – Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole, ediție și prefață de
Dan Slușanschi, evocare de Eugenio Battisti, București, Editura Meridiane, 1985, reeditare, Editura Dacica, 2009.
Xx. Gheorghe Mușu – Din mitologia tracilor. Studii, București, Editura Cartea Românească, 1982.
Xx. Constantin Daniel – Misteriile lui Zalmoxis, București, Editura Herald, 2011.
Xx. Sorin Paliga – „La divinité suprème des thraco-daces”, Dialogues d’histoire ancienne, vol. 20, no. 2,
1994, pp. 137-150.
– Mitologia tracilor, București, Editura Meteor, 2008.
– „Un cuvînt străvechi – oraș”, Academica, 2, 10(22), 1992, p. 25.
– „Un cuvînt străvechi – doină”, Academica, 2, 11(23), 1992, pp. 22-32.
– An etymological lexicon of the indigenous (thracian) elements in romanian, vol. 1, București, Editura
Evenimentul, 2006.
Xx. Hadrian Daicoviciu – Dacii, București, Editura pentru literatură, 1968.
Xx. Ioan Iosif Russu – Daco-geții în Imperiul roman, București, Editura Academiei R.S.R., 1980.
Xx. Ion Donoiu – Monede daco-getice și efigii romane, București, Editura Militară, 1980.
Xx. Dinu Antonescu – Introducere în arhitectura dacilor. Cuvînt înainte de Răzvan Theodorescu, București,
Editura Tehnică, 1984.
Xx. Silviu Sanie – Din istoria culturii și religiei geto-dacilor, Iași, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza,
1995.
– Cultele orientale în Dacia romană. I. Cultele siriene și palmiriene, București, Editura științifică și enci-
clopedică, „Bibliotheca Orientalis”, 1981.
– Civilizația romană la est de Carpați și romanitatea pe teritoriul Moldovei (sec. II î.e.n.–III e.n.), Iași,
Editura Junimea, 1981.
– Scriere și imagini în spațiul carpato-nistrian (secolele VI a. Chr.–IV p. Chr), Iași, Editura Universității
Alexandru Ioan Cuza, 2003..
xx. Stelian Stoica – Ethosul daco-geților, București, Editura Universității București, 1982.
Xx. Ion Horațiu Crișan – Spiritualitatea geto-dacilor. Repere istorice, București, Editura Albatros, 1986.
Xx. Enciclopedia Română. Publicată din însărcinarea și sub auspiciile Asociațiunii pentru Literatura Română
și Cultura Poporului Român de dr. C. Diaconovich (coordonator), tomul I–II, Sibiu, Editura și Tiparul lui W. Krafft,
1898-1904.
Xx. Enciclopedia României, vol. I–IV, București, Asociația Științifică pentru Enciclopedia României, Monito-rul
Oficial și Imprimeriile Statului, 1938-1943.
Xx. George Ioan Lahovari, general C.I. Brătianu, Grigore G. Tocilescu – Marele dicționar geografic al Româ-
niei, alcătuit și prelucrat după dicționarele parțiale pe județe, 5 vol., București, Societatea Geografică Română, Stabi-
limentul grafic J.V. Socecŭ, 1898-1902.
Xx. Zamfir C. (Ralli) Arbore – Dicționarul geografic al Basarabiei, seria „Dicționarele geografice ale provinci-
ilor române în afară de Regat”. Tipărit prin îngrijirea lui G.I. Lahovari, București, Atelierele grafice J.V. Socecŭ, 1904.
Xx. Emanuil Grigorovitza – Dicționarul geografic al Bucovinei, seria „Dicționarele geografice ale provinciilor
române în afară de Regat”, București, J.V. Socecŭ, 1908.
Xx. Dan Petre – Mică enciclopedie de cultură și civilizație românească, București, Editura Litera Internațio-
nal, 2005.
Xx. Nicolae Iorga – Locul românilor în istoria universală. I. Antichitatea și Evul Mediu. II. Epoca modernă. III.
Epoca contemporană, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985
– Istoria românilor, vol. I – X, București, 1936–1939, tipografia „Datina românească”, din Vălenii de
Munte.
– Studii asupra Evului Mediu românesc, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984.
Xx. Bogdan Petriceicu Hașdeu – Istoria critică a Românilor din ambele Dacii în secolul al XIV-lea. Tom I,
fasciculele 1-4: Pământul Țării Românești în secolul al XIV-lea, București, Tipografia Curții Pasagiul Român, 1873,
ediția a 2-a, revăzută și foarte adausă, 1874. Tom II, fasc. 1: Reacțiunea omului contra naturei. Originile urbane: Sin-
tessa, ibidem, 1875. Ediție îngrijită și studiu introductiv de Grigore Brâncuș, studiu introductiv și note de Manole
Neagoe, 2 vol., București, Editura Minerva, 1984.
– Istoria toleranței religioase în România, ediția a 2-a rev. și adaug., București, Tipografia lucrătorilor
asociați, 1868.
Xx. Constantin C. Giurescu – Istoria românilor, 3 vol., ediția a 4-a revăzută și adăugită, București, Editura
Fundației pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, 1943.
– Istoria românilor din cele mai vechi timpuri pînă la moartea regelui Carol I, cu 196 ilustrații în text și 14
hărți afară din text. Ediția a 3-a, București, Editura „Cugetarea” Georgescu Delafras S.A., 1943.
– (colab. Dinu C. Giurescu) Istoria românilor, 2 vol., București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1975.
Vol. 1: Din cele mai vechi timpuri pînă la întemeierea statelor românești. Vol. 2: De la mijlocul secolului al XIV-lea pînă
la începutul secolului al XVII-lea.
– „Vechimea așezărilor românești dintre Prut și Nistru”, extras din Revista Fundațiilor Regale, nr. 8-9,
1941, pp. 307-319, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului.
Xx. Vlad Georgescu – The Romanians. A history, Ohio State University Press, 1991.
Xx. Ioan Bolovan, Florin Constantiniu, Paul E. Michelson, Ioan Aurel Pop, Cristian Popa, Marcel Popa, Ioan
Scurtu, Kurt W. Treptow, Marcela vultur, Larry L. Watts – A history of Romania, The Center for Romanian Studies,
1997.
xx. Academia Română – Istoria românilor, 4 vol., București, Editura Enciclopedică, 2001.
Xx. Adolf Armbruster – Romanitatea românilor. Istoria unei idei, București, Editura Academiei R.S.R., 1972,
ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura Enciclopedică, 2012.
19. Gheorghe I. Brătianu – O enigmă și un miracol istoric: poporul român, București, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1988 (ediție de Stelian Brezeanu, traducere de Marina Rădulescu după textul ediției în limba franceză
– Une énigme et un miracle historique: le peuple roumain, 2-e édition, Bucarest, 1942).
– Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești (sub egida Institutului de istorie universală
„Nicolae Iorga”), București, Imprimeria Națională, 1945; ediție nouă de Valeriu Râpeanu, Editura Eminescu, Bucu-
rești, 1980.
– Marea Neagră: De la origini pînă la cucerirea otomană, 2 vol., București, Editura Meridiane, seria
Biblioteca de artă, Arte și civilizații, 1988 (ediție de Victor Spinei, traducere de Michaela Spinei după textul ediției în
limba franceză – La Mère Noire: Dès origines à la conquête ottomane, Societas Academica Dacoromana, München,
1969. Prefață de V. Laurent).
20. Pericle Papahagi – Numiri etnice la aromâni, Cultura Națională, București, 1925.
Xx. Octav George Lecca – Formarea poporului românesc. Origini, influențe și adaose străine, București, Casa
Școalelor, 1944.
Xx. Constantin C. Giurescu – Formarea poporului român, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1973.
– Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri pînă astăzi, București, Editura Ceres, 1976.
21. Ioan Iosif Russu – Etnogeneza românilor. Fondul autohton traco–dacic și componenta latino–romanică,
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981.
Xx. George Giuglea – Fapte de limbă: mărturii despre trecutul românesc, București, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1988.
Xx. D. Drăghicescu – Din psihologia poporului român, București, Editura Albatros, 1996.
Xx. Constantin Rădulescu-Motru – Etnicul românesc. Naționalismul, București, Editura Albatros, 1996.
Xx. Mircea Vulcănescu – „Dimensiunea românească a existenței. Schiță fenomenologică”, Izvoare de filo-
sofie (Culegere de studii și texte, îngrijită de Constantin Floru, Constantin Noica și Mircea Vulcănescu), București,
„Bucovina” I.E. Torouțiu, vol. II, 1943, pp. 53-97. Reeditare: Dimensiunea românească a existenței, 3 vol. Ediție de
Marin Diaconu și Zaharia Balinca, cuvânt înainte de Constantin Noica, București, Editura Eminescu, 1996. Vol. I: Pen-
tru o nouă spiritualitate filosofică. Vol. II: Chipuri spirituale. Vol. III: Către ființa spiritualității românești. Ediție de
Marin Diaconu (Dimensiunea românească a existenței), București, Editura Fundației Culturale Române, 1991 (volu-
mul cuprinde studiile: Omul românesc, Ispita dacică, Existența concretă în metafizica românească, Dimensiunea ro-
mânească a existenței).
– „Teoria și sociologia vieții economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat”,
București, Arhiva pentru Știința și Reforma Socială, an X, nr. 1-4, 1932, pp. 206-222.
– Prolegomene sociologice la satul românesc. Ediție de Marin Diaconu, București, Editura Eminescu,
1997.
– Chipuri spirituale. Prolegomene sociologice. Ediție de Marin Diaconu, București, Editura Humanitas,
2005.
– Opere, vol. I–II. Ediție, note și comentarii de Marin Diaconu, prefață de Eugen Simion, București,
Editura Univers Enciclopedic și Editura Fundației Naționale pentr Știință și Artă, 2005.
Xx. Paul Sterian – Idealul panromânesc și desvoltarea economică a țării, București, Monitorul Oficial și
Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală, 1938.
Xx. Henri H. Stahl – Traditional romanian village communities. The transition from the communal to the
capitalist mode of production in the Danube region, Cambridge University Press, 1979.
Xx. Atlasul Etnografic Român (coordonator Ion Ghinoiu), 5 volume. Vol. I. Habitatul (așezarea, gospodăria,
locuința, amenajarea interiorului; cimitirul), București, Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Aca-
demiei Române, Editura Academiei Române și Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, 2003. II. Ocupațiile (cultivarea
pământului, creșterea animalelor, sericicultura, apicultura, vînătoarea, pescuitul, transportul), Editura Academiei,
2005. III. Tehnica populară. Alimentația (meșteșugurile, instalațiile tehnice populare, alimentația), Editura Academi-
ei, 2008. IV. Arta și portul popular, Editura Academiei, 2011. V. Sărbători și obiceiuri (obiceiurile de la naștere, căsă-
torie, înmormântare, sărbătorile calendaristice, mitologia), Editura Academiei, 2014.
Xx. Documente etnografice românești (transcrierea, sistematizarea și tipologizarea răspunsurilor din ches-
tionarele Atlasului Etnografic Român; coordonator Ion Ghinoiu), Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăi-
loiu” al Academiei Române. Seria V (Sărbători și obiceiuri). Vol. I. Oltenia, București, Editura Enciclopedică, 2001. II.
Banat, Crișana, Maramureș, Editura Enciclopedică, 2002. III. Transilvania, Editura Enciclopedică, 2003. IV. Moldova,
Editura Enciclopedică, 2004. V. Dobrogea, Muntenia, București, Editura Etnologică, 2009. Supliment: Românii din
Bulgaria. Vol. I. Timoc (coord. Emil Țârcomnicu), Editura Etnologică, 2010. Seria I (Habitatul). Vol. I. Oltenia, Bucu-
rești, Editura Etnologică, 2005, reeditare, 2010. II. Banat, Crișana, Maramureș, Editura Etnologică, 2010.
Xx. Henri H. Stahl, Paul H. Stahl – Civilizația vechilor sate românești, București, Editura Științifică, 1968.
Xx. Gh. Iordache – Mărturii etno-lingvistice despre vechimea meseriilor populare românești, Craiova, Scri-
sul Românesc, 1980.
Xx. Tezaurul toponimic al României. Banat, Oltenia, Muntenia, Moldova, Dobrogea, Transilvania, Bucu-
rești, Editura Academiei Române, 1984-2006 (neterminat).
Xx. François Lenormant – Les pâtres Valaques de la Grèce; Paris, Challamel ainé, éditeur, libraire de la So-
ciété d’Ethnographie, 1865.
Xx. Émile Picot – Les Roumains de la Macédoine, Paris, Ernest Leroux, éditeur, 1875.
Xx. George Murnu – Istoria românilor din Pind. Vlahia Mare, 980-1259. Studiu istoric după izvoare bizan-
tine, București, 1913; ediția a 2-a, București, Editura Domino R, 1999.
– Studii istorice privitoare la trecutul românilor de peste Dunăre. Ediție de Nicolae Șerban Tanașoca,
București, 1984.
Xx. A. Hâciu – Aromânii. Comerț, industrie, arte, expansiune, civilizație, Focșani, Tipografia Cartea Putnei,
1936.
Xx. Silviu Dragomir – Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu, București, Editura Academiei
R.P.R., 1959.
Xx. T.H. Winnifrith – The Vlachs: history of a Balkan people, London, Duckworth, 1987.
Xx. Haralambie Mihăescu – La romanité dans le sud-est de l’Europe, București, Editura Academiei Române,
1993.
Xx. Neagu Djuvara – Aromânii: istorie, limbă, destin, București, Editura Fundației Culturale Române, 1996.
Xx. Victor A. Friedman – „The Vlah minority in Macedonia: Language, identity, dialectology and standardi-
zation”, Selected papers in Slavic, Balkan, and Balkan Studies, edited by Juhani Nuoluota, Martii Leiwo, Jussi Halla-
aho (Slavica Helsingiensa 21), Helsinki, University of Helsinki, 2001, pp. 26-50.
Xx. Silviu Dragomir – Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu, București, Editura Academiei
R.P.R., 1959.
Xx. Ion I. Nistor – Originea românilor din Balcani și vlahilor din Tesalia și Epir, București, Editura Domino R,
2003.
Xx. Anca Tanașoca, Nicolae-Șerban Tanașoca – Unitate romanică și diversitate balcanică. Contribuții la is-
toria romanității balcanice, București, Editura Fundației Pro, 2004.
Xx. Nicolas Trifon – Les Aroumains, un peuple qui s’en va, Paris, Non Lieu, 2013.
Xx. Florin Curta, Roman Kovalev – The other Europe in the Middle Ages: Avars, Bulgars, Khazars and Cu-
mans, Brill, 2008.
Xx. Constantin C. Giurescu – Transilvania în istoria poporului român, București, Editura Științifică, 1967.
Xx. Ioan Aurel Pop – Romanians and Hungarians from the 9th to the 14th century. The genesis of the Tran-
sylvanian medieval state, Centrul de Studii Transilvane, Fundația Culturală Română, 1996.
Xx. Ioan Lupaș – Realități istorice în voivodatul Transilvaniei în secolele XII–XVI, București, 1938.
Xx. Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu – Instituții feudale în Țările Române. Dicționar, București, Editura
Academiei, 1988.
Xx. Mihail Dimitrie Sturdza (coordonator și coautor) – Familiile boierești din Moldova și Țara Românească.
Enciclopedie istorică, genealogică și biografică (heraldică), 3 vol., București, Editura Simetria, 2004-2014.
Xx. Eugène Pittard – La Roumanie: Valachie, Moldavie, Dobroudja, Paris, Éditions Bossard, 1917.
Xx. Gilles Veinstein, Mihnea Berindei – L’Empire ottoman et les Pays roumains, 1544-1545, Paris, Éditions
de l’EHESS-Harvard Ukrainian Research Institute, 1987.
Xx. W. Wilkinson (ancien consul-général de l’Angleterre à Bukarest) – Tableau historique, géographique et
politique de la Moldavie et de la Valachie. Traduit de l’anglais par Mxxx (chevalier de Légion d’honneur, l’un des ré-
dacteurs de la Biographie universelle). Auquel on a joint les principaux traités entre la Russie et la Porte Ottomane, et
notamment ceux de Kaïnardgik (1774), Iassi (1792) et de Bukarest (1812), Paris, A. Boucher, 1821.
Xx. Mihail Dimitrie Sturdza (coordonator și coautor) – Familiile boierești din Moldova și Țara Românească.
Enciclopedie istorică, genealogică și biografică (heraldică), 3 vol., București, Editura Simetria, 2004-2014.
Xx. François Lenormant – Les principautés danubiennes et le prince Couza, Paris, 1864.
Xx. Zamfir C. (Ralli) Arbore – Basarabia în secolul XIX. Operă premiată și tipărită de Academia Română, Bu-
curesci, Institutul de arte grafice Carol Göbl, furnizor al Curții Regale, 1898.
Xx. Vasile Stoica (editor) – „The Roumanians and their lands” I. The Roumanian question, Pittsburgh, PA.,
Pittsburgh Printing Company Publishers, 1919.
Xx. Ioan Scurtu – Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), 4 vol., București, Editura Enciclo-
pedică, 2010. Vol. I: Carol I. Vol. II: Ferdinand I. Vol. III: Carol II. Vol. IV: Mihai I.
xx. Petre P. Panaitescu – Interpretări românești. Studii de istorie economică și socială, București, Editura
Xx. E. Cernea, E. Molcuț – Istoria statului și dreptului românesc, București, Editura Universul Juridic, 2006.
Xx. M. Guțan – Istoria administrației publice românești, București, Editura Hamangiu, 2006.
Xx. Ion Gheție, Alexandru Mareș – Introducere în filologia românească. Probleme, metode, interpretări,
București, Editura Enciclopedică Română, 1974.
Xx. Elena Barborică, Liviu Onu, Mirela Teodorescu – Introducere în filologia română. Orientări în tehnica
cercetării științifice, ediția a doua, revăzută și adăugită, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1978.
Xx. Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu – Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros,
1978.
Xx. Gh. Chivu – Dictionarium Valachico–Latinum. Primul dicționar al limbii române. Studiu introductiv,
indici și glosar, Editura Academiei Române, București, 2008.
59. Lesicon românescu–latinescu–ungurescu–nemțescu, care de mai mulți autori în cursul a treizeci și mai
multor ani s-au lucrat (Lexiconul de la Buda), Buda, 1825 (capodopera filologică a Școlii Ardelene).
60. Ioan Budai–Deleanu – Lexicon românesc–nemțesc și nemțesc–românesc, Liov, 1818.
Xx. Gheorghe Mihăilă – Dicționar al limbii române vechi (sfîrșitul sec. X – începutul sec. XVI), București, Edi-
tura Enciclopedică Română, 1974.
Xx. Alexandre de Cihac – Dictionnaire étymologique daco-romane. Tome I: Éléments latins comparés avec
les autres langues romanes, Francfort s/M, 1870. Tome II: Éléments slaves, magyars, turcs, grecs-modernes et alba-
nais, ibidem, 1879.
61. Bogdan Petriceicu Hașdeu – (Direcțiunea generală a Arhivelor Statului. Publicațiuni istorico–filologice)
Cuvente den bătrîni. Tom I. Texturi și glose române între 1550–1600. Limba română vorbită între 1550–1600. Studiu
paleografico–linguistic cu observațiuni filologice de Hugo Schuchardt, București, Tipografia Societății Academice Ro-
mâne (Laboratorii români), 1878. Tom II. Cărțile poporane ale românilor în secolul XVI în legătură cu literatura popo-
rană cea nescrisă. Studiu de filologie comparativă, Noua Tipografie Națională C.N. Rădulescu, 1879 (1880). Suple-
Sment la tomul I, Leipzig – Otto Harrasowitz, București – Direcțiunea Arhivelor Statului, Tipografia Academiei Româ-
ne, 1880. Tom III. Istoria limbei române. Partea I. Principie de linguistică, București, Noua Tipografie Națională, di-
rector Ștefan Rasidescu, 1881. Reeditare a tomurilor I–III, Grigore Brâncuș, Editura Minerva, București, 1972–1976.
– Obiceiele juridice ale poporului român, București, Editura Socecu, 1892.
– (Academia Română) Etymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a ro-
mânilor, tom I/1887, II/1890, III/1897, IV/1898 (pînă la cuvîntul bărbat)., București, Editura Socecu.
62. Moses Gaster – Chrestomathie roumaine. Textes imprimés et manuscrits du XVI-ème au XIX-ème siècle;
spécimens dialectales et de littérature populaire accompagnés d’une introduction, d’une grammaire et d’un glossaire
roumain–français. Tome I. Introduction, grammaire, textes (1550–1710). Tome II. Textes (1710–1830). Dia-
lectologie, littérature populaire, glossaire., Leipzig – F.A. Brockhaus, Bucarest – Socecu et C-ie, 1891.
Xx. Gh. Bulgăr, Gh. Constantinescu-Dobridor – Dicționar de arhaisme și regionalisme, vol. I–II, București,
Editura Saeculum Vizual, 2007.
Xx. Ion Mușlea, Ovidiu Bârlea – Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hașdeu, Bu-
curești, Editura Minerva, 1970.
Xx. G. Dem. Teodorescu – Poezii populare române, București, Tipografia Modernă, 1885.
Xx. Grigore Tocilescu – Materialuri folcloristice. Culese și publicate sub auspiciile Ministerului Cultelor și
Învățămâmtului Public. Vol. I. Poesia poporană (partea 1–2), vol. II, București, Tipografia Corpului didactic, 1900.
63. Iuliu A. Zane – Proverbele românilor den România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia.
Proverbe, zicători, povățuiri, cuvinte adevărate, asemănări, idiotisme și cimilituri, cu un glosar român–frances (Pre-
față de G. Dem. Teodorescu), 10 vol., Socecu & Comp., București, 1895–1903. Vezi și ediția anastatică, Asociația
Română pentru Cultură și Ortodoxie „Scara”, 2003–2004, București.
xx. I.C. Hințescu – Proverbele românilor, Timișoara, Editura Facla, 1985.
xx. Gabriel Gheorghe – Proverbele românești și proverbele lumii romanice. Studiu comparativ, București,
Editura Albatros, 1986.
Xx. Tache Papahagi – Grai, folklor, etnografie. Ediție de Valeriu Rusu, București, Editura Minerva, 1981.
Xx. Simion Florea Marian – Descântece poporane române, Suceava, Tipografia R. Eckhard, Cernăuți, 1886.
– Nașterea la români. Studiu etnografic, București, Edițiunea Academiei Române, Carol Göbl, 1892.
– Înmormântarea la români. Studiu etnografic, ibidem, 1892.
– Vrăji, farmece și desfaceri, București, C. Göbl, 1893.
– Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol. I–III, Edițiunea Academiei Române, București, C. Göbl,
1898; București, Editura „Grai și Suflet – Cultura Națională”, 2001.
– Legendele Maicei Domnului. Studiu folkloristic, ibidem, 1904.
Xx. Tudor Pamfile – Botanica populară. Ediție îngrijită, studiu introductiv și bibliografie de Antoaneta Ol-
teanu, București, Editura Paideia, 2000.
– Industria casnică la români, trecutul și starea ei de astăzi. Contribuțiuni de artă și tehnică populară,
București, Tipografia „Cooperativa”, Librăria Socecu & Co., 1910.
– Sărbătorile la români. Vol. I. Sărbătorile de vară. Vol. II. Sărbătorile de toamnă și pos-tul Crăciunului.
Vol. III. Crăciunul, București, 1910-1914; reeditare, București, Editura Saeculum I.O., 2014.
– Mitologie românească, București, Socec & Co., 1916; reeditare, București, Editura All, 1997.
– Mitologie populară. Ediție îngrijită, studiu introductiv, note și bibliografie de Antoaneta Olteanu, Bu-
curești, Editura Paideia, 2000.
– Diavolul învrăjbitor al lumii. După credințele poporului român. Ediție de Antoaneta Olteanu, Bucu-
rești, Editura Paideia, 2001.
– Povestea lumii de demult. Pământul. Sfârșitul lumii. După credințele poporului român. Ediție îngrijită și
cuvânt înainte de Antoaneta Olteanu, București, Editura Paideia, 2002.
– Cerul și podoabele lui. După credințele poporului român, București, Librăriile Soce & Co., 1915; ediție
nouă de Antoaneta Olteanu, București, Editura Paideia, 2002.
– Văzduhul. După credințele poporului român. Ediție îngrijită, cuvânt înainte de Antoaneta Olteanu,
București, Editura Paideia, 2001.
Xx. Tudor Pamfile, Mihai Lupescu – Cromatica poporului român, București, Ed. Gerold, 1914.
Xx. Elena Niculiță-Voronca – Datinile și credințele poporului român adunate și așezate în ordine mitologi-
că,, vol. I–II, Cernăuți, Editura Mihalcea, 1903; ediție nouă, Iași, Editura Polirom, 1998.
Xx. Mihai Pop – Folclor românesc, 2 vol., București, Editura Grai și Suflet – Cultura Națională, 1998.
Xx. Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului român (calendarul sărbătorilor cu dată fixă, calendarul
sărbătorilor mobile, calendarul anotimpurilor, calendarul săptămânal, calendarul zilelor și nopților, calendarul lu-
nar; viețile sfinților ortodocși), București, Editura Paideia, 2001.
Xx. Tudor Pamfile – Mitologie românească. Ediție îngrijită, studiu introductiv și notă asupra ediției de Mihai
Alexandru Canciovici, București, Editura All, 1997.
Xx. Romulus Vulcănescu – Coloana cerului, București, Editura Academiei, 1972.
– Mitologie română, ibidem, 1985.
xx. Ioan Aurel Candrea, Gheorghe Adamescu – Dicționarul enciclopedic ilustrat. Partea I. Dicționarul limbii
române din trecut și de astăzi (I.A. Candrea). Partea II. Dicționarul istoric și geografic universal (Gh. Adamescu), Bu-
curești, Editura Cartea Românească, 1926–1931.
Xx. Al. Borza – Dicționar etnobotanic cuprinzînd denumirile populare românești și în alte limbi ale plante-lor
din România, București, Editura Academiei, 1968.
66. Dicționarul tezaur al limbii române (sub egida Academiei Române; după un alt plan decît al lui Bogdan
Petriceicu Hașdeu): Alexandru Philippide și colaboratorii – literele A–D, 1898–1906; Sextil Pușcariu (cu mandatul A-
cademiei Române, în anul 1906) și colaboratorii (după un alt plan) – literele A–L (lojniță), 1913–1949; un colectiv de
lingviști – literele L și următoarele, 1965–2010, Editura Academiei Române.
Xx. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti” – Dicționarul etimologic al
limbii române, vol. I (A–B), București, Editura Academiei Române, 2012.
67. Sextil Pușcariu – Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element mit Be-
rücksichtigung aller romanischen Sprachen, Heidelberg, Carl Winter’s Universitätsbuchhandlung, 1905.
– Limba română. Vol. 1. Privire generală, București, Editura Fundațiilor Regale, 1940. Vol. 2. Rostirea,
București, Editura Minerva, 1958.
68. Dacoromania (revista Muzeului limbii române de la Cluj, întemeiat de Sextil Pușcariu), 11 volume,
1920–1948.
Xx. Gustav Weigand – Linguistischer Atlas des daco-rumänischen Sprachgebietes, Leipzig, Johann Ambro-
sius Barth, 1909.
69. Micul Atlas Lingvistic Român, Muzeul Limbii Române, Cluj, 1938–1943. Partea I, vol. 1–4 (ancheta Sever
Pop). Partea II, 3 vol. + 1 vol. de texte dialectale (ancheta Emil Petrovici).
– Atlasul Lingvistic Român, partea a II-a, serie nouă, vol. I–VII (coord. I. Pătruț), Editura Academiei R.S.R.,
1956-1972. Vezi și Noul Atlas Lingvistic Român pe regiuni, sub egida Academiei Române.
Xx. Sorin Paliga – „Aperçu de la structure étymologique du roumain”, Ljubljana, Linguistica, 31, 1991, pp.
99-106.
Xx. Ovid Densușianu – Histoire de la langue roumaine. Tome premier. Les origines, Paris, Ernest Leroux,
éditeur, 1901.
Xx. Alexandru Philippide – Originea românilor, Iași, Tipografia Viața Românească. Vol. I. Ce spun izvoarele
istorice, 1925. Vol. 2. Partea 1. Ce spune limba română. Partea 2. Ce spune limba albaneză, 1928.
Xx. (colectiv) – Istoria limbii române. Vol. I. Limba latină, București, Editura Academiei R.S.R., 1965. Vol. II.
Limba română între sec. V–VIII, ibidem, 1969.
Xx. Alexandru Rosetti – Istoria limbii române. Vol. I. De la origini pînă la începutul sec. al XVII-lea, Bucu-
rești, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986.
Xx. G. Ivănescu – Istoria limbii române, Iași, Editura Junimea, 1980.
Xx. Iorgu Iordan – Istoria limbii române (Pe-nțelesul tuturora), București, Editura Științifică și Enciclopedică,
1983.
Xx. Ioan Iosif Russu – Limba traco-dacilor, ediția a 2-a, București, Editura Științifică, 1967.
– Elemente autohtone în limba română, București, Editura Academiei R.S.R., 1970.
Xx. Cicerone Poghirc – „Influența autohtonă”, Istoria limbii române, vol. II, Editura Academiei R.S.R., 1969,
pp. 313–365.
Xx. Eugen Lozovan – Le sarde, les dialectes italiens méridionaux et le roumain. Étude comparative des con-
cordances, Mémoire de Diplôme d’Études Supérieures présenté à la Faculté des Lettres de Strasbourg, 1953.
Xx. A. Vraciu – Limba daco-geților, Timișoara, Editura Facla, 1980.
Xx. Grigore Brâncuș – Vocabularul autohton al limbii române, București, Editura Știiințifică și Enciclope-
dică, 1983.
– Istoria cuvintelor, București, Editura Coresi, 1991.
– Studii de istoria limbii române, București, Editura Academiei, 2007.
Xx. C. Drăgulescu, R. Drăgulescu – Contribuții la cunoașterea limbii geto-dacice. Denumirile dacice de plan-
te, Sibiu, Editura Universității Sibiu, 2000.
Xx. Sorin Olteanu – Thraco-daco-moesian languages project (TDML), online edition.
Xx. Tache Papahagi – Din epoca de formațiune a limbei române. Probleme fonetice și morfologice, Bucu-
rești, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985.
Xx. Haralambie Mihăescu – Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului roman, București, Editura
Academiei Republicii Populare Române, 1960.
Xx. Iancu Fischer – Latina dunăreană. Introducere în istoria limbii române, București, Editura Științifică și
Xx. Dan Botta – Roma-Threicia. O încercare de etimologie a limbii române, București, Editura Crater, 1997.
Xx. Lucian Cherata – Despre substratul indo-european al limbii române, Editura Aius, colecția „Limbă și co-
municare”, seria „Studia”, Craiova, 2013.
Xx. Valeriu Rusu – Introducere în studiul graiurilor românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică,
1977.
xx. Romulus Todoran – Contribuții de dialectologie română, București, Editura Științifică și Enciclopedică,
1984.
Xx. Valeriu Rusu (coord.; Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice) – Tratat de dialectologie ro-
mânească, Scrisul Românesc, Craiova, 1984.
Xx. Gustav Weigand – Die Sprache der Olympo-Valachen, Leipzig, Johann Ambrosius Barth, 1888.
– Die Aromunen, 2 Bände, ibidem, 1894-1895.
– Vlacho-Meglen. Eine ethnographisch-philologische Untersuchung, ibidem, 1892.
– Ethnographie Makedoniens, ibidem, 1923.
Xx. Theodor Capidan – Aromânii: dialectul aromân. Studiu lingvistic, București, Academia Română, „Studii și
Cercetări XX”, Imprimeria Națională, 1932; ediția a 2-a, București, Editura Fundației Culturale Aromâne, 2005.
– Meglenoromânii. Vol. 1. Istoria și graiul lor. Vol. 2. Literatura populară la meglenoromâni. Vol. 3.
Dicționar meglenoromân, București, 1925–1935.
– Fărșeroții. Studiu lingvistic asupra românilor din Albania, Cluj, 1930.
Xx. Tache Papahagi – Dicționarul dialectului aromân, general și etimologic, ediția a II-a, București, Editura
Academiei R.S.R., 1974. Aromânii din punct de vedere istoric, cultural și politic, București, 1915. Macedo-românii sau
Aromânii, 1927. Antologie aromânească, 1922. Biblioteca națională a aromânilor, 3 vol., 1926-1935. La românii din
Albania, 1920. Din folclorul romanic și cel latin, 1923. Folclor român comparat, 1929. Paralele folclorice (greco-româ-
ne), 1944. Creațiunea poetică populară, 1926. Poesia lirică populară, 1967. Images d’ethnographie roumaine daco-
roumaine et aroumaine, 3 vol., 1928-1934. O problemă de romanitate sud-ilirică, 1923. Din morfologia limbii româ-
ne: substantivul, articolul, numeralul, pronumele, 1937. Dispariții și suprapuneri lexicale, 1927. Etimologii, 1939.
Xx. L.T. Boga – Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria și Serbia. Note etnografice și statis-
tice, București, Societatea Studenților Macedo-Români, Tipografia „Vocea Poporului” Al. Agapie, 1913.
Xx. Sextil Pușcariu, M. Bartoli, A. Belulovici, A. Byhan – Studii istroromâne. Vol. II. Introducere, gramatică,
caracterizarea dialectului istroromân, București, Cultura Națională, 1926.
Xx. Constantin C. Giurescu – Românii bănățeni din punctul de vedere al conservatismului dialectal și terito-
rial, București, Editura C. Göbl, 1896.
Xx. George Giuglea – Cuvinte românești și romanice, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983.
Xx. Grigore Nandriș – „The development and structure of Rumanian”, The Slavonic and East-European Re-
view, no. 30 (74), 1951, pp. 7-39, London, Modern Humanities Research Association & University College of London,
School of Slavonic and East European Studies.
Xx. Henri Stahl, Damian P. Bogdan – Manual de paleografie slavo-română, București, Fundația pentru Lite-
ratură și Artă „Regele Carol II”, 1936.
Xx. Damian P. Bogdan – Paleografia româno-slavă. Tratat și album, București, Direcția Generală a Arhive-
lor Statului din R.S.R., 1978.
– Glosarul cuvintelor românești din documentele slavo-române, București, Institutul de Studii și Cerce-
tări Balcanice, „Seria filosofică” nr. 1, 1946.
– Caracterul limbii textelor slavo-române, seria „Lucrările Școalei de Arhivistică” nr. 4, București, Școala
de Arhivistică, 1946.
A– Diplomatica slavo-română din secolele 14 și 15, seria „Biblioteca Revistei Istorice Române” nr. 2,
București, Imprimeria Națională, 1938.
74. Gheorghe Mihăilă – Împrumuturi vechi sud-slave în limba română, Editura Academiei, 1969.
– Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi, Editura Minerva, București, 1972.
– Cultură și literatură română veche în context european: studii și texte, Editura Științifică și Enciclope-
dică, București, 1979.
Xx. N.A. Constantinescu – Dicționar onomastic românesc, Editura Academiei R.P.R., 1963.
Xx. Iorgu Iordan – Rumänische Toponomastik, Bonn & Leipzig, Kurt Schroeder Verlag, 1924. Ediția română:
Toponimia românească, București, Editura Academiei R.P.R., 1963.
– Dicționar al numelor de familie românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983.
Xx. I. Pătruț – Onomastică românească, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1980.
– Nume de persoane și nume de locuri românești, ibidem, 1984.
Xx. Vasile Frățilă – Studii de toponimie și dialectologie, București, Excelsior Art, 2002.
Xx. Olga Mladenova, Darina Mladenova – Transdanubian Electronic Corpus. Bulgarian dialects in Romania
(containing texts tape-recorded in transdanubian localities of south Romania between 1962 and 1975). Supplement
online to Maxim Mladenov’s Bulgarian dialects in Romania.
Xx. Emil Suciu – Influența turcă asupra limbii române, 2 vol., București, Editura Academiei, 2009-2010.
Xx. Iorgu Iordan – Lexicul limbii române, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1964.
Xx. Vasile Șerban, Ivan Evseev – Vocabularul românesc contemporan – schiță de sistem, Timișoara, Editura
Facla, 1978.
Xx. Stelian Dumistrăcel – Lexic românesc. Cuvinte, metafore, expresii, București, Editura Științifică și Enci-
clopedică, 1980.
Xx. Gabriela Duda, Aglaia Gugui, Marie Jeanne Wojcicki – Dicționar de expresii și locuțiuni ale limbii româ-
ne, București, Editura Albatros, 1985.
Xx. Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu – Istoria limbii române literare. I. De la origini pînă la începutul secolului al
XIX-lea, ediția a II-a, revăzută și adăugită, București, Editura Minerva, 1971.
Xx. Ion Gheție (coordonator) – Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), București, Editura
Academiei, 1997.
Xx. Iorgu Iordan – Stilistica limbii române, București, Institutul de Linguistică Română, 1944, ediția a II-a,
Editura Științifică, 1975.
xx. Gh. Bulgăr – Studii de stilistică și limbă literară, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1971.
Xx. Ladislau Gáldi – Introducere în stilistica literară a limbii române, București, Editura Minerva, 1976.
– Introducere în istoria versului românesc, București, Editura minerva, 1971.
Xx. G.I. Tohăneanu – Dincolo de cuvînt, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976.
xx. Stelian Dumistrăcel – Influența limbii literare asupra graiurilor dacoromâne, București, Editura Științi-
fică și Enciclopedică, 1978.
Xx. Victor Tufescu – Statistica românească și cea maghiară, Iași, Revista Științifică „V. Adamachi”, 1931.
Xx. Gabriel Gheorghe – „Influența limbii române asupra graiurilor maghiare văzută de la Budapesta”, Noua
Revistă Română (fondator: C. Rădulescu-Motru), Serie Nouă, An II, Nr. 7-8 (16-17), ianuarie-martie, 1998, pp. 158-
186.
Xx. Fănuș Băileșteanu – Personalități culturale românești din străinătate. Dicționar, București, România
Press, 1999.
XVIII. Xx. Ferdinandus Thomas – Conjecturae de origine, prima sede et lingua Hungarorum, Budae, Typis
Regiae Universitatis Pestanae. Pars prima, 1806, pars altera, 1805, pars tertia, 1806.
XIX. Xx. Lucian Cherata – Istoria țiganilor. Origine, specific, limbă, București, Editura Z, 1993.
– Țiganii. Istoric, specific, integrare socială, Craiova, Editura Sibila, 1999.
– Gramatica limbii rromani, Craiova, Editura Sitech, 2001.
– Dicționar al limbii rromani, București, Editura Orion, 2003.
– Al kamimoske paramisa (Poveștile iubirii), Iași, Editura Panfilius, 2008.
– Țigni biblia rromani (Mica biblie în limba rromani), traducere, selecție și adaptare a textelor, Craiova,
Editura Sitech, 2001.
– Devlikano Lil anda Rrom (Carte Sfîntă pentru Rromi), Craiova, Editura Arves, 2004.
– Integrarea europeană și problema rromilor, Craiova, Editura Arves, 2005.
– Filosofie, istorie și tradiții indiene în cultura rromilor, Craiova, Editura Aius, „Biblioteca de filosofie ro-
mânească”, 2010.
XX. Xx. Lazare Sainéan (Lazăr Șăineanu) – L’argot ancien (1455-1850). Ses éléments constitutifs. Ses rapports
avec les langues secrètes de l’Europe méridionale et l’argot moderne. Avec un appendice sur l’argot jugé par Victor
Hugo et Balzac, Paris, Honoré Champion, éditeur, 1907.
XXI. xx. Robert Bartlett – The making of Europe: Conquest, colonization and cultural change, 950-1350, Allen
Lane, 1993.
Xx. Donald F. Lach – Asia in the making of Europe, 3 vol., Chicago, Illinois, 1965-1993.
Xx. Carlo M. Cipolla – Before the industrial revolution: European society and economy, 1000-1700, W.W.
Norton and Co., New York, 1980.
Xx. William Hardy McNeill – The rise of the West: A history of the human community, 1963, new edition,
1991, University of Chicago Press.
XXII. a.1. Édouard Bourciez – Éléments de linguistique romane, Paris, C. Klincksieck, 1923.
2. Gustav Körting – Lateinisch-romanisches Wörterbuch. Etymologisches Wörterbuch der romanischen
Hauptsprachen, 3-te Auflage, Paderborn, 1907.
3. Wilhelm Meyer-Lübke – Romanisches etymologisches Wörterbuch, Heidelberg, Carl Winter, 1911.
b.1. Academia della Crusca – Vocabolario della lingua italiana, Firenze, appresso Giovanni Alberti, 1612
(Accademia della Crusca este cea mai veche academie lingvistică din era creștină; it. crusca – „vînturătoare, sită,
ciur”).
2. Ottorino Pianigiani – Vocabolario etimologico della lingua italiana. Vol. 1. A – L. Vol. 2. M – Z, Società
editrice Dante Alighieri e Albrighi, Begati e C., Roma – Milano, 1907.
79. Enrico Zaccaria – L’elemento germanico nella lingua italiana. Lessico con appendice e prospetto crono-
logico, Libreria editrice Treves, Bologna, 1901.
Xx. Patrick Amory – People and identity in Ostrogothic Italy, 489-554, Cambridge University Press, 2003.
80. Luigi Rinaldi – Le parole italiane derivate dall’arabo. Studio filologico comparato con glossario, Libreria
Oetken & Rocholl, Napoli, 1906.
c.1. Dictionnaire de l’Académie françoise, Paris, 1694.
82. Henri Stappers – Dictionnaire synoptique d’étymologie française (avec référence aux latin, grec, lan-
gues germaniques, celtique,anglais, italien, espagnol, portugais, arabe, hébreu, hongrois, russe, langues slaves, turc,
langues africaines, asiatiques et américaines et d’Australie et Polynésie), Paris, Librairie La Rousse, 1924.
Xx. George Dottin – Manuel pour servir à l’étude de l’antiquité celtique, Paris, Librairie Honoré Champion,
éditeur, 1906.
83. F. Martroye – L’occident à l’époque byzantine. Goths et Vandales, Paris, Librairie Hachette et C-ie, 1904.
84. Marcel Devic – Dictionnaire étymologique des mots français d’origine orientale (arabe, persan, turc,
hébreu, malais), Paris, Imprimerie Nationale, 1876.
Xx. Alfred Maury – Croyances et légendes du Moyen Age. Nouvelle édition des fées du Moyen Age et des
légendes pieuses, publiée d’après les notes de l’auteur par MM. Auguste Longnon et G. Bonet-Maury avec une pré-
face de M. Michel Bréal, Paris, Honoré Champion, libraire, 1896.
d. xx. L’abbé P. Haristoy – Recherches historiques sur le Pays Basque, tomes I–II, Bayonne: F. Lasserre, li-
braire éditeur, imprimeur de l’Évéché, Paris: Honoré Champion, libraire spécialiste pour l’histoire de France, 1883-
1884.
Xx. R.L. Trask – Etymological dictionary of basque, University of Sussex, 2008. Edited for web publication by
Max W. Wheeler.
xx. Diccionario de la lengua española, Real Academia Española, 1780.
86. Tesoro de las tres lenguas: española, francesa y italiana, Geneve, 1671.
87. Léon Geley – L’Espagne des Goths et des Arabes, Paris, Librairie Léopold Cerf, 1882.
88. P. Leopoldo de Eguilaz y Yanguas – Glosario etimológico de las palabras españolas (castellanas, cata-
lanas, gallegas, mallorquinas, portuguesas, valencianas, y bascongadas ) de origen oriental (árabe, hebreo, malayo,
persa y turco), Granada, La Lealtad, 1886.
89. Jean Lauand – Palavras de origem árabe dicionarizadas em inglês e em espanhol, Collatio 10 jan.–mar.
2012, CEMOrOc–Feusp/IJI –Univ. do Porto.
XXIII. a. 1. rev. Joseph Bosworth – The origin of the english, germanic and scandinavian languages and na-
tions with a sketch of their early literature, London, Longman, Brown, Green and Longmans, 1848.
2. Paul Jules Antoine Meillet – Caractères généraux des langues germaniques, Paris, Hachette, 2-ème
édition, 1922.
Xx. Franz Altheim – Vom Ursprung der Runen, „Deutsches Ahnenerbe”, 3 Bände, Frankfurt, Klostermann,
1939.
Xx. Franz Altheim, Erika Trautmann-Nehring – Kimbern und Runen. Untersuchungen zur Ursprungsfrage der
Runen, Berlin, Ahnenerbe, 1942.
3. Vladimir Orel – A handbook of germanic etymology, Brill, Leiden–Boston, 2003.
4. Peter Heather – The Goths, Blackwell Publishing, 1998.
Xx. Franz Altheim – Goten und Finnen im dritten und vierten Jahrhundert, Berlin, Ranke, 1944.
5. Wilhelm Streitberg – (Germanische Bibliothek. Zweite Abteilung. Untersuchungen und Texte. Herausge-
geben von Wilhelm Streitberg. Dritter Band) Die gotische Bibel. Herausgegeben von Wilhelm Streitberg. Erster Teil.
Der gotische Text und seine griechische Vorlage mit Einleitung, Lesarten und Quellennachweisen sowie den kleinern
Denkmälern als Anhang. Heidelberg, 1908, Carl Winter’s Universitätsbuchhandlung/ – Zweiter Teil. Gotisch–grie-
chisch–deutsches Wörterbuch. Heidelberg, 1910, Carl Winter’s Universitätsbuchhandlung.
6. Lorenz Diesenbach – Vergleichendes Wörterbuch der gotischen Sprache (mit besonderer Berücksichti-
gung der romanischen, lithauisch – slavischen und keltischen Sprachen und mit Zuziehung der finnischen Familie), 2
Bände, Frankfurt am Main, Verlag von Joseph Baer, 1831.
7. C.H. Balg – A comparative glossary of the gothic language with especial reference to english and ger-
man, New York–London–Halle, 1887–1889.
8. C.C. Uhlenbeck – Kurzgefasstes etymologisches Wörterbuch der gotischen Sprache, Johannes Müller,
Amsterdam, 1900.
b. 1. Deutsches Wörterbuch (32 volume), început a fi editat în anul 1854 de frații Jacob și Wilhelm Grimm și
terminat în 1961 (în anul 1971 a fost adăugat volumul suplimentar 33).
2. Friedrich Kluge – An etymological dictionary of the german language, George Bell & sons, London, 1891.
97. M. O’C. Walshe – A concise german etymological dictionary, Routledge & Kegan Paul Ltd., London,
1951.
99. Heimann Hariton Tiktin – Rumänisch–deutsches Wörterbuch, București. Vol. 1 (literele A – C), 1903.
Vol.2 (literele D – O), 1911. Vol. 3 (literele P – Z), 1925.
Xx. Friedrich Otto Hertz – The development of the German public mind: A social history of the German poli-
tical sentiments, aspirations and ideas, London, Allen & Unwin, 1957.
c. 1. Woordenboek der Nederlandsche Taal (Dicționar al limbii olandeze, conținînd cuvintele limbii olandeze
între 1500–1921), 43 volume + 3 volume suplimentare, 1864–1998.
101. Van Dale Groot woordenboek van de Nederlandse taal (Marele dicționar Van Dale al limbii olandeze),
edit. 1/1874, edit. 14/2005.
d. 1. Sidney J.H. Herrtage – Catholicon anglicum. An english–latin wordbook dated 1483, N. Trübner & Co.,
London, 1881.
Xx. Etymologicon linguae anglicanae, Londini, 1671.
Xx. John Thomson – Etymons of english words, Edinburgh, Oliver & Boyd, Tweedale-Court and Longman,
Rees, Orme, Brown & Green, London, 1826.
Xx. Josiah W. Gibbs – Teutonic etymology. The formation of teutonic words in the english language, New
Haven: Peck, White & Peck, Publishers, New York: John Wiley, Boston: J.E. Milton & Co., 1860.
Xx. Richard Stephen Charnock – Verba nominalia, or Words derived from proper names, London, Trübner &
Co., 1866.
Xx. Hensleigh Wedgwood – A dictionary of english etymology. Second edition, thoroughly revised and en-
larged, with an introduction on the origin of language, London, Trübner & Co., 1872.
Xx. William W. Smith – A complete etymology of the english language; containing the anglo-saxon, french,
dutch, german, welsh, danish, gothic, swedish, gaelic, italian, latin and greek roots and the english words derived
therefrom, accurately spelled, accented and defined, New York-Cincinnati-Chicago, American Book Company, copy-
right 1867 by A.S. Barnes & Co., 1895 by Elizabeth & Smith.
Xx. Rev. Walter W. Skeat – An etymological dictionary of the english language, Oxford at the Clarendon
Press, 1888.
– A concise etymological dictionary of the english language, Clarendon Press, Oxford, 1911.
Xx. F. Kluge, F. Lutz – English etymology. A select glossary serving as an introduction to the history of the
english language, Strassburg, Karl J. Trübner, 1898.
xx. Ernest Weekley – An etymological dictionary of modern english, John Murray, London, 1921.
xx. The Oxford english dictionary, 20 vol., Clarendon Press, Oxford, 1989.
e. xx. Olaus Magnus Gothus, Upsalensis archiepiscopus – Descriptio septemtrionalium terrarum ac mirabi-
lium rerum in eis contentarum, diligentissime elaborata Anno Domini 1539 Veneciis liberalitate reverendissimi Do-
mini Ieronimi Quirini.
– Historia de gentibus septentrionalibus, earumque diversis statibus, conditionibus, moribus, ritibus,
superstitionibus, disciplinis, exercitiis, regimine, victu, bellis, structuris, instrumentis, ac mineris metallicis et rebus
mirabilibus, necnon universis pene animalibus in Septentrione degentibus eorumque natura, autore Olao Magno
Gotho, archiepiscopo Upsalensi, Suetiae et Gothiae primate, cum indice locupletissimo, Romae. M.D.LV.; nova edi-
tio latine, Ashgate Pub Co, 1999. (Conținutul acestei lucrări se bazează și pe informațiile conținute în Carta marina, o
hartă a ținuturilor nordice elaborată de însuși Olaus Magnus la Roma, între 1527-1539).
Xx. Gwin Jones – A history of the Vikings, Oxford University Press, 1984.
Xx. J. Pohl Frederick – The Viking explorers, New York, Thomas Y. Crowell Co., 1966.
f. Xx. Symbolae ad geographiam medii aevi, ex monumentis islandicis. Edidit, prolegomenis et commentario
illustravit M. Ericus Christianus Werlaupp, Hauniae, Librariae Gyldendalianae in commissis. thypis Schultzianis, 1821.
XXIV. Xx. Algirdas Julien Greimas – Des dieux et des hommes. Études de mythologie lithuanienne, Paris,
Presses Universitaires de France, 1985.
XXV. a. 1. François Cornillot – „L’aube scythique du monde slave”, Paris, Centre d’Études Russes, Eurasi-
ennes et Sibériennes, Slovo, no. 14, 1994, pp. 77-259.
– „Le feu des Scythes et le prince des Slaves”, ibidem, Slovo, no. 20/21, 1998, pp. 27-127.
107. Antoine Meillet – Études sur l’étymologie et le vocabulaire du vieux slave, 2 vol., Paris, Bouillon, 1902–
1905.
108. Pandele Olteanu – Sintaxa și stilul paleoslavei și slavonei, Editura Științifică, București, 1974.
109. Oleg Trubacev (editor șef) – Етимологический словарь славянских языков (Etimologhiceskiĭ slovarĭ
slavianskih yazîkov), vol. 1–38 (1974–2012), Moscova.
Xx. P.M. Barford – The early Slavs. Culture and society in early medieval eastern Europe, Cornell University
Press, 2001.
b. x. Antoaneta Olteanu – Zile și demoni. Calendar și mitologie populară bulgară, Cluj-Napoca, Editura
Eikon, 2008.
c. x. Ivan Mikhail Mincev – La Serbie et le mouvement national bulgare, Lausanne, Librairie centrale des
nationalités, 1918.
Xx. Vuk Primorac – La question yugo-slave. Étude historique, économique et sociale, Paris, Société „Yugo-
slavia”, 1918.
Xx. François Lenormant – La Sérbie, son indépendence, ses droits et les derniers événements, Paris, 1862.
Xx. Pavle Popovici – Serbian Macedonia. An historical survey, London, the Near East Ltd., 1916.
d. 1. David Gilbert Christian – A history of Russia, Central Asia and Mongolia. Vol. 1: Inner Eurasia from
prehistory to the Mongol Empire, Oxford, Blackwell, United Kingdom, 1998.
Xx. Nikodim Pavlovici Kondakof, Ivan Tolstoĭ, Salomon Reinach – Antiquités de la Russie méridionale. Édi-
tion française des „Russkia drevnostĭ” (Sankt Peterburg, 1889-1890), Paris, Ernest Leroux, éditeur, 1894.
Xx. Simon Franklin, Jonathan Shepard – The emergence of Rus, 750-1200, London, Longman, 1996.
Xx. The Chronicle of Novgorod, 1016-1471. Translated from the russian by Robert Michell and Nevill For-
bes, with an introduction by C. Raymond Beazley, and an account of the text by A.A. Shakhmatov, „Camden third
series” vol. XXV, London, Offices of the Society, 1914.
Xx. The Tale of the armament of Igor, A.D. 1185. A russian historical epic. Edited and translated by Leo-nard
A. Magnus, with revised russian text, translation, notes, introduction and glossary, Oxford University Press, London,
Amen Corner, E.C. Edinburgh, New York, Toronto, Melbourne, Bombay, 1915.
Xx. Max Vasmer – Russisches etymologisches Wörterbuch, 4 Bände, Heidelberg, 1950–1958.
111. Oleg Trubacev – Етимологический словарь руcского языка (Etimologhiceskiĭ slovarĭ russkovo yazî-
ka), ediția I/1964–1973, ediția II/1996, Moscova (traducere, cu adaosuri, a dicționarului lui Max Vasmer).
Xx. Antoaneta Olteanu – Civilizația rusă. Perioada veche și modernă, București, Editura Paideia, 1998, edi-
ția a 2-a, 2007.
– Zile și demoni. Calendar și mitologie populară rusă, Cluj-Napoca, Editura Eikon, 2008.
– Miturile Rusiei clasice, București, Editura Paideia, 2004, ediția a 2-a, 2009.
– Rusia imperială. O istorie culturală a secolului al XIX-lea, București, Editura All, 2011.
Xx. Antoine Meillet – „La situation linguistique en Russie et en Autriche-Hongrie”, Paris, Scientia, vol. 23,
1918.
XXVI. xx. Linda S. Cordell, Kent Lightfoot, Francis McManamon, George Milner (editors) – Archaeology in
America. An encyclopedia, 4 vol., ABC-Clio, 2008.
xx. Justin Winsor (editor) – Narrative and critical history of America, series „Aboriginal America”, vol. I,
Boston and New York, Houghton, Mifflin and Company, The University Press, Cambridge, 1889.
Xx. J.D. Jennings, E. Norbeck (editors) – Prehistoric man in the new world, Chicago, University of Chicago
Press, 1964.
Xx. Stacy Kowtko – Nature and the environment in pre-columbian american life, Greenwood Press, 2006.
Xx. William R. Corliss – Ancient man. A handbook of puzzling artifacts, Glen Arm, Maryland, Sourcebook
Project, 1978.
Xx. Alexander von Wuthenau – Unexpected faces in ancient America: the historical testimony of pre-co-
lumbian artists, Crown Publishers, 1975.
Xx. Ronald H. Fritze – Legend and lore of the Americas before 1492. An encyclopedia of visitors, explorers
and immigrants, ABC-Clio Inc., 1993.
Xx. John L. Sorenson, Martin H. Raish – Pre-columbian contact with the Americas across the oceans. An
annotated bibliography, 2 vol., 2-nd edition revised, Provo, Utah, Research Press, 1996.
xx. Alice Beck Kehoe – „The fringe of american archaeology: Transoceanic and transcontinental contacts in
prehistoric America”, Journal of Scientific Exploration, vol. 17, no. 1/2003, pp. 19-36.
Xx. Carroll L. Riley, J. Charles Kelley, Cambell W. Pennington, Robert L. Rands – Man across the sea: Pro-
blems of pre-columbian contacts, University of Texas Press, 2014.
Xx. K.A. Seaver – The frozen echo: Greenland and the exploration of the North America, ca. A.D. 1000-
1500, Stanford University Press, 1995.
Xx. Erik Wahlgren – The Vikings and America, 1986, 2000, Thames & Hudson.
Xx. John Logan Allen – North American exploration. Vol. I – A new world disclosed, University of Nebraska
Press, 2007.
Xx. Ivan Van Sertima – They came before Columbus, Random House, 1976.
Xx. G.J. Marcus – The conquest of the North Atlantic, New York, Oxford University Press, 1980.
Xx. Patrick Huyghe – Columbus was last. A heretical history of who was first, New York, Hyperion, 1992,
Anomalist Books, 2005.
Xx. Lily Chow – Chasing their dreams: Chinese settlement in the Northwest region of British Columbia = Zhui
qun mengxiang, Prince George, British Columbia, Caitlin Press, 2000.
Xx. Soren Larsen – The Pining voyage: The discovery of North America twenty years before Columbus,
1925.
Xx. John Boyd Thacher – Christopher Columbus: His life, his work, his remains, as revealed by original prin-
ted and manuscript records, together with an essay on Peter Martyr of Anghera and Bartolomé de Las Casas, the first
historians of America, New York, G.P. Putnam’s Sons, 1903.
Xx. Samuel Eliot Morison – Journals and other documents on the life and voyages of Christopher Colum-
bus, New York, The Heritage Press, 1963.
Xx. Carlos Navarro y Lamarca, Eduardo de Hinojosa – Compendio de la historia general de America, 1910,
Kessinger Publishing, 2010.
Xx. The Cambridge history of the native peoples of the Americas, 3 vol., Cambridge University Press. Vol. I1-
2 – North America, edited by Bruce G. Trigger and Wilcomb E. Washburn, 1996. Vol. II 1-2 – Mesoamerica, edited by
Richard E. W. Adams and Murdo J. MacLeod, 2000. Vol. III1-2 – South America, edited by Frank Salomon and Stuart B.
Schwartz, 1999.
Xx. Guillermo Morón (coord.) – Historia general de America, 36 tomos, Academia Nacional de la Historia
de Venezuela, Caracas, 1983-1999.
Xx. Historia general de America Latina, tomos I-IX, Colección UNESCO, 1999-2008. I – Las sociedades origi-
narias, director Teresa Rojas Rabiela, codirector John V. Murra. II – El primer contacto y la formación de nuevas soci-
edades, director G.Y. Franklin Pease, codirector Frank Moya Pons. III – Consolidación del orden colonial, director Al-
fredo Castillero Calvo, codirector Allan Kuethe. IV – Procesos americanos hacia la redefinición colonial, director Enri-
que Tandeter, codirector Jorge Hidalgo Lehued. V – La crisis estructural de las sociedades implantadas, director Ger-
man Carrera Damas, codirector John V. Lombardi. VI – La construcción de las naciones latinoamericanas, director Jo-
sefina Zoraida Vasquez, codirector Manuel M. Grijalva. VII – Los proyectos nacionales latinoamericanos. Sus instru-
mentos y articulación (1870-1930), director Enrique Ayala Mora, codirector Eduardo Posada Carbo. VIII – America
Latina desde 1930, director Marco Palacios, codirector Gregorio Weinberg. IX – Teoría y metodología en la Historia
de America Latina, director Estevo de Rezende Martins, codirector Hector Perez Brignoli.
Xx. Historia general de Centroamerica, tomos I-VI, Madrid, 1993. I – Historia antigua, editor Robert Car-
mack. II – El régimen colonial (1524-1750), editor Jolio Pinto Soria. III – De la ilustración al liberalismo (1750-1870),
editor Hector Perez Brignoli. IV – Las republicas agroexportadores (1870-1945), editor Victor Hugo Acuna Ortega. V
– De la posguerra a la crisis (1945-1979), director Hector Perez Brignoli. VI – Historia inmediata (1979-1991), di-
rector Edelberto Torres-Rivas.
Xx. François Lenormant – La question méxicaine, Paris, 1862.
Xx. Joachim Heinrich Campe, Juan Corradi – Descubrimiento e conquista de la America. O compendio de la
historia general del nuevo mundo, Imprenta Real, 1803, Nabu Press, 2012.
Xx. Luiz Suárez Fernandez (editor) – Historia general de España y America, tomos I-XIX, Ediciones Rialp,
1987-1992.
Xx. Francisco López de Gómara – Historia general de las Indias, Zaragoza, Agustín Millán, 1552.
Xx. Historia general de la Iglesia en America Latina, CEHILA, Salamanca, Ediciones Sígueme, 1983.
Xx. Jack D. Forbes – Africans and native Americans. The language of race and the evolution of red-black
peoples, University of Illinois Press, 1993.
Xx. Ernest C. Migliazza, Lyle Campbell – Panórama general de las lenguas indígenas en America, Colec-
ción Historia general de America, tomo 10, Caracas, Instituto Panamericano de Geografia e Historia, 1988.
Xx. Lyle Campbell – American indian languages. The historical linguistics of native America, New York,
Xx. R.M.W. Dixon, A.Y. Aikhenvald (editors) – The Amazonian languages, Cambridge, Cambridge Univer-
sity Press, 1999.
Xx. Rodolfo Cerrón Palomino – Lingüística aimara, Cuzco, C.E.R.A. „Bartolomé de Las Casas, 2000. (Ay-
mara/Aymar aru este limba vorbită de populația Aymaru din Anzi încă de-acum 3000 de ani. În prezent, are aprox.
2,2 milioane de vorbitori: 1,7 milioane în Bolivia, 350.000 în Perú – la sud, în regiunea lacului Titicaca, iar restul în
Chile, în Nord, și Argentina, în N-V).
Xx. Ludovico Bertonio, S.J. – Vocabulario de la lengua aymara, impresso en La Casa de la Compañía de
Jesús de Juli pueblo en la provincia de Chucuito por Francisco del Canto, 1612; publicado de nuevo por Julio Platz-
mann, edición facsimilaria, parte primera, parte segunda, Leipzig, B.G. Teubner, 1879; Radio san Gabriel, Departa-
mento de lengua aymara, Sistema de autoeducación de adultos a distancia, 1993, republicado en forma digital por
Instituto de Lenguas y Literaturas Andinas-Amazónicas, La Paz, Bolivia, 2011.
Xx. Matt Coler – A grammar of Muylaq’ Aymara: Aymara as spoken in southern Perú, Brill, Leiden, 2014.
Xx. Paul Wexler (editor) – Begining Aymara (A course for english speakers), U.S. Department of health,
education & welfare, Office of education, Peace Corps Training Programs, University of Washington, Seattle, Wa-
shington, 1967.
Xx. Martha James Hardman – The aymara language in its social and cultural context. A collection essays
on aspects of aymara language and culture, Gainesville, University Press of Florida, 1981.
Xx. Douglas Gifford – Time metaphors in Aymara and Quechua, St. Andrews, University of St. Andrews,
1986.
Xx. R. Núñez, E. Sweetser – „With the future behind them: Convergent evidence from aymara language
and gesture in the crosslinguistic comparison of spatial construals of time”, Cognitive Science, 303, 3/2006, pp. 401-
450, Cognitive Science Society Inc.
Xx. Emeterio Villamil de Rada – La lengua de Adán y el hombre de Tiaguanaco. Résumen de estas obras,
Imprenta Artistica, La Paz, Bolivia, 1939.
– La lengua de Adán y el hombre de Tiahuanaco. La raíz de los idiomas indogermanos (De los radi-
cales aymaras en lenguas arianas), edición y prólogo de Rafael Videla Eissmann, Colección bibliográfica „La historia
prohibida: Origen, migración y civilización de los arios” no. 3, Ediciones Tierra Polar, Madrid, 2015.
ENCICLOPEDII
1. a. Encyclopaedia Britannica, first edition, 3 vols., Edinburgh, 1768-1771; last impressed edition, 32 vols.,
2010, edited by Encyclopaedia Britannica Inc., Chicago, Illinois (owner since 1996, the jewish-swiss financier Jacqui/
Jacob Eli Safra).
b. Encyclopaedia Britannica online, with 120.000 articles regularly updated, edited by Britannica Com. Inc.
sine 1999 (owner, the same financier).
2. Wikipedia. The Free Encyclopedia, the world largest internet encyclopaedia founded in 2001 by Jimmy
Wales and Larry Sanger, edited by Wikimedia Foundation Inc., an american nonprofit and charitable organization
founded in 2003 by Jimmy Wales and headquartered in San Francisco, California.
3. The Jewish Encyclopedia. A descriptive record of the history, religion, literature and customs of the Jewish
people from the earliest times to the present day, 12 volumes, New York and London: Funk and Wagnalls Company/
/Jerusalem: KTAV Publishing House Inc., 1901-1906/1912 (projector and managing editor: Isidore Singer).
Encyclopaedia Iudaica, in english language: first edition, 16 vols., Jerusalem: Keter Publishing House Inc.,
New York City: Macmillan Company, 1971-1972 (general editors: Cecil Roth and Geoffrey Wigoder); second edition,
26 vols., Detroit, Michigan, Thomson Gale, 2006 and 2010 (editor-in-chief, Fred Skolnik).
4. Internet Archive, a nonprofit digital library founded in 1996 by Brewster Kahle, headquartered in San
Francisco, California and officially designated as a library by the State of California in 2007.
5. Library Genesis, a digital library based in Russia, the largest and longest running currently openly available
collection headed by a team led by bookwarrior and Bill_G (of fiction torrent fame). The total amount of the collec-
tion is to at least 100 TB: easily the Library of the US Congress of the digital world.

Notă Introductiv3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Notă Introductiv3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

A. Răsăritul creștin a menținut neîntrerupt tradiția biblică, apostolică și patristică, a Bisericii

VI de la Constantinopol (680-681)16 și VII de la Nicea (787)17.

I. PERSPECTIVA ȘTIINȚEI REVELATE

II. PERSPECTIVA ȘTIINȚEI UMANE

S-ar putea să vă placă și