Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NOTE EXPLICATIVE
1. hermetric (<hermēneúein – ̕ερμηνεύειν – „a interpreta” + geometrie): „de interpretare geometrică” a fizicii.
2. Leptonii și quarcii alcătuiesc materia cunoscută (obișnuită).
3. Particulele elementare mediatoare ale forțelor de interacțiune gravitațională (gravitoni), electromagnetică (fotoni),
slabă (bosoni cărăuși; engl. vector bosons), tare (gluoni) sunt numite și bosoni „capacitate” („gauge” bosons).
4. Leptonii cu sarcină sunt răspunzători de interacțiunea electronului (e) cu neutrino electron (νe), a miuonului (μ) cu
neutrino miuon (νμ), a leptonului tau (τ) cu neutrino tau (ντ), iar bosonii Z0 și W+, W- de interacțiunea neutrinilor.
5. Viteza particulei graviton nu este cunoscută cu precizie (12 x 10 10 c, după astronomul Tom Van Flandern).
6. O particulă elementară solitară este caracterizată de ρ (distanța la care gravitația își schimbă semnul: aproximativ
46 de megaparseci = 14,996 x 107 ani-lumină = 14.996 x 1019 km; ρ depinde de cubul greutății atomice medii a sursei
cîmpului gravitațional), R+ (limita superioară pentru gravitație, asemănătoare razei Hubble; mai mică decît raza între-
gului univers), R- (limita inferioară pentru structuri gravitaționale, comparabilă cu raza Schwartzschild: aproximativ 10 9
ani-lumină pentru universul observabil) și de λ (lungimea de undă Compton; pentru electron, lungimea de undă λ este
de aprox. 2,4263102175(+/-33) x 10-12 m). Din acestea se poate forma un singur produs: cea mai mică unitate geome-
trică – metronul (τ; <μέτρον – „măsură”), care este un număr real și o proprietate a spațiului vid, cea mai mică supra-
față (arie) existentă în spațiul vid, mărginită la toate laturile ei de geodezice, a cărei valoare prezentă este de aproxi-
mativ 6,15 x 10-70 m2, în timp ce suprafața protonului este de circa 3 x 10 -29 m2 (și perioada ipotetică de înjumătățire în
pion și pozitron, de 8,2 x 1033 (->1041) ani). Metronii alcătuiesc o structură rețelară (lattice) invizibilă în cuprinsul spa-
țiului vid.
7. Experimentele actuale, care confirmă teoria lui Heim, indică posibilitatea producerii gravitofotonului și quintesenței
prin conversia fotonului: (a) în generarea cîmpului axial de accelerație (experimentul teoriei extinse a lui Burkhard
Heim, efectuat de Walter Dröscher și Jochem Häuser): γ > νgf0 >νgf+ + νgf-; (b) în experimentele gravitomagnetice (efec-
tuate de Martin Tajmar și colaboratorii): γ > ν gf0 > νg + νq. Quintesența poate fi produsă, potrivit teoriei lui Heim, și din
gravitoni și gravitofotoni pozitivi.
8. Conform teoriei lui Burkhard Heim, constanta gravitațională G se obține prin însumare, astfel: G = G g + Ggf + Gq =
6,67259 x 10-11 m3 kg-1 s-2.
9. ei- și ei+ (electroni și pozitroni imaginari; particule virtuale) au sarcină reală și masă imaginară, cu ν i ca particulă de
mediere.
10. Semnul * arată că tensorul metric este din spațiul asociat, dar că unii componenți metrici fundamentali ai acestui
spațiu sunt 0 (zero), ceea ce este semnificat ca degenerare.