276

B. BIOFOTONI. LUMINA DIN CELULELE NOASTRE1

dr. MARCO BISCHOF
(rezumat)
CE SUNT BIOFOTONII? Biofotonii, emiși de toate celulele vii ale plantelor, animalelor, oamenilor,
sunt unde electromagnetice slabe din seria optică de 260 – 800 nm a spectrului electromagnetic, adică
lumină. Aceștia nu pot fi văzuți de ochiul uman, dar pot fi detectați și măsurați cu un echipament special
dezvoltat de cercetători germani.
Emisia de biofotoni este o expresie a stării funcționale a organismului. Această lumină biofotoni-
că este stocată în moleculele de ADN ale nucleelor celulelor. Lumina constant absorbită de ADN este
constant eliberată sub forma unei rețele dinamice de lumină, conectînd organelele celulare, celulele, țe-
suturile și organele din interiorul corpului și servind ca principala rețea de comunicație a organismului și
de reglare pentru toate procesele vieții. Pe baza activității de structurare și de reglare a cîmpului coerent
de biofotoni pot fi explicate procesele de morfogeneză2, de creștere, de diferențiere și de regenerare.
Cîmpul biofotonic holografic3 al creierului și sistemului nervos și probabil chiar cel al întregului organism
poate fi baza memoriei și a altor fenomene ale conștiinței4. Proprietățile de coerență asemenea conștiin-
ței ale cîmpului biofotonic sunt strîns legate la baza lui de proprietățile vacuumului fizic și indică rolul său
posibil ca o interfață la domeniul nonfizic al minții, psychei și conștiinței.
În 1974, biofizicianul german Fritz Albert Popp a dovedit existența biofotonilor, originea lor din
ADNul celular și coerența lor (de o natură asemănătoare celei a luminii laser), dezvoltînd o teorie pentru
explicarea posibilului rol biologic al acestora și a modalităților în care ei pot controla procese biochimice,
creșterea, diferențierea etc. A fost evidențiată funcția pielii și a ochilor ca „valve ale luminii” și rolul me-
laninei5 în transducția luminii în colaborare cu ADNul, rolul organismelor ca lasere biologice, interacțiunea
foton-fonon6, funcția ADNului de „pompă de lumină” pulsatoare, de control central al cîmpului biofotonic,
de antenă de emisie-recepție. S-a încercat explicarea conceptului de bioplasmă, al cîmpului de laser biolo-
gic, care prezintă o stabilitate dinamică la pragul laser.
Aplicațiile cunoștințelor actuale privind cîmpul biofotonic sunt felurite:
a. testarea calității alimentelor și apei, a contaminării chimice și electromagnetice;
b. comunicația celulară;
c. aplicații variate în biotehnologie.
______________________________________________________________________________
1.Biophotonen. Das Licht in unseren Zellen, Zweitausendeins, Mai 1998, Frankfurt (522 p.).
2. Morfogeneza este procesul de formare a structurilor morfologice ale organismului.
3. tridimensional (v. gr. ̕όλον – „întreg, tot” + γραφή – „scriere, inscripționare, înregistrare”).
4. v. modelul holonomic al procesării creierului, propus de psihologul și psihiatrul Karl Pribram.
5. Melanina este un pigment natural prezent în cele mai multe organisme, la animale fiind sub formă de derivați ai
aminoacid tyrosinei. La oameni, melanina este determinantul primar al culorii pielii. Ea se mai găsește în păr, în țe-
sutul pigmentat de sub irisul ochiului și în stria vascularis a urechii interne. În creier, țesuturile cu melanină se află în
măduvă și în neuronii cu pigment din ariile trunchiului cerebral (precum locus coeruleus și substantia nigra). Mela-
nina se mai găsește în zona reticularis a glandei adrenale.
6. În fizică, fononii (cvasiparticule acustice sau optice) sunt o excitație colectivă într-un aranjament periodic elastic
al atomilor sau moleculelor în materia condensată, precum solidele și unele lichide.
 277
Aplicațiile medicale țin de:
a. cercetarea cancerului;
b. diagnosticul medical timpuriu neinvaziv;
c. metode de tratament bazate pe concepte de homeostazie7 (autoreglare a organismului):
- terapii somatice;
- homeopatie și acupunctură (canalele/meridianele care, potrivit medicinii tradiționale chineze,
reglează, prin energia Qi care circulă prin ele, funcțiile corpului uman, precum și canalele și cen-
trii energetici prin care circulă suflul energetic prana, potrivit fiziologiei indiene yoga, pot fi rela-
ționate cu liniile nodale ale cîmpului biofotonic al organismului).
BIOINFORMATICA INTERACȚIUNILOR ELECTROMAGNETICE
I. NOȚIUNI, CONCEPTE PROPUSE, DEZBĂTUTE ȘI CERCETATE
1. a. Relația organismului cu radiația ambientală și rolul glandei pineale8.
b. Efecte antagonice ale luminii colorate.
c. Intrarea luminii în corpul uman.
d. Comunicația biologică prin radiație de înaltă frecvență sau joasă frecvență.
e. Radiația climatică și corespondența ei cu undele cerebrale.
2. Ecologia și fiziologia luminii:
a. Radiația solară și autoreglarea terestră. Fotosinteza.
b. Pielea și ochii ca „valve de lumină”.
c. Rolul melaninei în transducția luminii9.
3. Organismele ca stocatori de lumină (depozitari de lumină solară coerentă):
a. Lumina solară coerentă.
b. Modelul „cavitate”.
c. Descompunerea (dezintegrarea) hiperbolică.
d. Organismele ca laseri biologici.
4. ADN: Stocare a luminii în molecule spirale.
a. Replicația.
b. Reparația.
c. Transcripția.
d. Translația.
e. Hiperstructuri de ADN.
f. Experimentul ethidium bromid.
______________________________________________________________________________
7. < gr. ό
̕ μοιος – „asemănător (asemănătoare)” + στάσις – „stare”.
8. Glanda pineală sau epifiza (corpus pineale seu epiphysis cerebri) este o formațiune nepereche cu greutatea de
aproximativ 0,2 g, situată deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori, în masa encefalului, între cele 2 emisfere, fiind
parte a epitalamusului. Această glandă secretă anumiți hormoni, printre care și melatonină. La maturitate, prin mic-
șorare, ea devine aproape inactivă.
9. Transducția luminii este convertirea luminii în semnale electrice în celulele cu bastonaș, celulele cu con și celulele
ganglionare fotosenzitive din retina ochiului.
 278
g. ADNul, cea mai importantă sursă a emisiei de biofotoni.
h. Modelul exciplex al ADNului.
i. ADNul ca materie de laser biologic.
j. Originea conceptului de „sucție a ordinii” al lui Schrödinger: condensația Bose în ADN.
k. Interacțiunea foton-fonon.
l. ADNul este o „pompă de lumină” pulsatorie.
m. O ierarhie a sistemelor de molecule active la lumină.
n. Pulsații moleculare și celulare.
o. Pigmenții de melanină sunt colaboratori ai ADNului?
p. ADNul, predestinat a fi controlul central al cîmpului biofotonilor.
q. Geometria de antenă a ADNului.
5. Stări coerente: Organisme la pragul dintre Yin și Yang.
a. Conceptul de bioplasmă.
b. Cîmpul de laser biologic: stabilitate dinamică la pragul laser.
c. Particularitatea coerenței biologice.
d. Teoria Dicke și „electrodinamica cuantică de cavitate”10.
e. Informația actuală și potențială.
f. Consecințe biologice.
6. Geneza și dezvoltarea vieții în cîmpul biofotonic:
a. Materia constă din vibrații.
b. Particulele și cîmpurile își au originea din „vid” (vacuum).
c. Fizica cuantică tratează realitatea potrivit cu legile acusticii.
d. „Cymatica” lui Jenny11 ca un model de morfogeneză.
e. Mecanismul de bază al morfogenezei: interferența.
f. Importanța frecvenței.
g. Lumina ca principiu de organizare a materiei.
h. Structuri materiale ca antene pentru radiație.
i. Evoluție în cîmpul de radiație.
j. Experimentele de comunicație.
k. Amplificatorul de lumină reziduală face vizibili fotonii pentru prima dată.
l. Atunci cînd celulele sanguine comunică.
m. Evoluția ca expansiune a stărilor coerente.
_____________________________________________________________________________________
10.Teoria Jordan–Brans–Dicke este o teorie scalar–tensorială a gravitației în care interacțiunea gravitațională este
mediată de un cîmp scalar. „Cavity Quantum Electrodynamics” studiază interacțiunea luminii aflate într-o cavitate
reflectivă cu atomi și alte particule, în condiții în care natura cuantică a luminii este semnificativă (interacțiunea pu-
tînd, în principiu, să fie folosită la construcția unui computer cuantic).
11. Medicul elvețian Hans Jenny a pus bazele științei numite „cymatică” (< gr. κύμα – „val, undă de apă”), care stu-
diază efectele periodice asupra materiei produse de sunete și vibrații. „Cymatica” este un subset de studiu al feno-
menelor modale (mod normal al unui sistem oscilatoriu).
 279
7. Cîmpul biofotonic ca (un) cîmp morfogenetic: dezvoltarea embrionului.
a. Proprietățile de cîmp ale organismului.
b. Descrierea de cîmp a procesului de cleavage (diviziunea celulară) indică legi armonice.
c. Proprietățile holografice.
d. Stadii ulterioare ale dezvoltării embrionului: caracteristica dialectică a cîmpurilor celulare
interne și superficiale.
e. Tranziția de la cleavage la gastrulație12: de la simetria punctuală la simetria axială.
f. Geneza cîmpurilor parțiale.
g. Faza de geneză a straturilor germinale: un stadiu senzitiv.
8. Cele trei straturi germinale:
a. Straturile germinale ca sisteme de energie.
b. Gradul disimilar de coerență al celor trei sisteme.
9. Reglarea diferențierii și creșterii de către cîmpul biofotonic:
a. Proprietăți ale organismelor care nu sunt determinate de activitatea genetică.
b. Ce sunt genele „balast” (junk)?
c. „Paradoxul valorii c”.
d. Există un rol non-genetic al ADNului?
e. Modelul exciplex13 al ADNului rezolvă probleme rămase deschise în biologie.
f. Complementaritatea creșterii și a diferențierii.
g. Modelul electromagnetic al creșterii și diferențierii celulei confirmat experimental.
10. Reglarea biochimică:
a. Activitatea biochimică coordonată și ordonată prin cîmpul biofotonic.
b. Biochimia celulei într-o nouă lumină.
c. Rolul frecvențelor fotonilor și al geometriei particulei.
d. Structurarea dinamică a cîmpului reglator.
e. Sunt controlate ritmurile biologice de către cîmpul biofotonic?
f. Homeostazia prin gradienți de entropie controlați de lumină.
g. Întreaga lucrare metabolică este săvîrșită de biofotoni?
11. Structuri armonice:
a. Fusul mitotic14 este ordonat de unde de cavitate?
_____________________________________________________________________________________
12. Gastrulația este faza din dezvoltarea embrionară a majorității animalelor, pe a cărei durată formațiunea mono-
strat blastula (gr. blastós–βλαστός – „mugur, mlădiță, vlăstar”) este reorganizată într-o structură trilaminară (cu trei
straturi: ectoderm, mesoderm, endoderm), numită gastrula (v. gr. gastēr–γαστήρ – „abdomen”).
13. Exciplexul (< engl. excited complex) este un complex, cu o durată de viață foarte scurtă, alcătuit din două mole-
cule (doi atomi), care este stabil (moleculele sau atomii sunt legați) numai cînd una din molecule (unul din atomi)
este într-o stare de excitație.
14. Acest termen desemnează fibrele care se formează în timpul mitozei [< gr. μίτος – „fir, filament”; formă a divi-
ziunii nucleare, prin care o celulă, care și-a replicat deja fiecare din cromosomii ei, separă cromosomii din nucleul
celular în 2 seturi identice de cromosomi, fiecare set în propriul său nou nucleu] asemănător unei structuri de fus ce
se dezvoltă în afara nucleului celular. Fibrele, care constituie fusul mitotic, împing cromatidele [definite ca una din
 280
15
b. Microtubulii sunt ghizi de unde optice?
c. Scheletul celular (cytoskeletonul) este construit de lumină?
d. Rolul apei.
e. Ordinea și metabolismul apei din celulă sunt legate.
f. Musculatură vibratorie.
g. O structură complexă de rezonanță face organismul să reacționeze foarte senzitiv.
h. Stări de tensiune.
i. Biofotoni în sistemul nervos.
j. Cîmpuri biofotonice holografice în creier.
k. Stări alterate (modificate) ale conștiinței.
l. Există o cuplare între sistemul nervos și alți oscilatori din organism?
m. Aura noastră (umană) cu mirosuri.
II. A P L I C A Ț I I
1. Bolile și sănătatea:
a. Sănătatea ca stare coerentă.
b. Boala ca o criză de dezvoltare.
c. Stadii de boală.
d. Rezistența imunologică și eficacitatea substanțelor explicabile prin cîmpul biofotonic.
2. Forme de reglare și tipuri de boli:
a. Ordonarea polară a sistemelor de reglare.
b. Tipuri reactive și înclinația către anumite boli.
c. Boli Yin și boli Yang.
d. Teoria „sistemului reglator de bază” a lui Pischinger16 ca o bază pentru toate reglările.
_____________________________________________________________________________________
din cele 2 copii, în mod normal identice, ale unui cromosom replicat]. Cromosomul (<gr. χρω̃μα – „culoare” + σω̃μα –
„corp”, cu referire la tehnica folosită pentru a-l vizualiza) este o structură alcătuită din ADN (înfășurat spiral și conți-
nînd multe gene – unitățile moleculare ale eredității organismului –, elemente reglatoare și alte secvențe nucleotidi-
ce), din proteine și din ARN, aflate în celule.
15. Microtubulii (max. 25 μm lungime) formează, împreună cu microfilamentele și filamentele intermediare, cyto-
skeletonul aflat în spațiul citoplasmatic. Microtubulii au rol în menținerea structurii celulei, alcătuiesc structura in-
ternă a formațiunilor cilia și flagella, asigură platforme pentru transportul intracelular și participă la felurite procese
celulare implicînd mișcarea vesiculelor secretoare și a organelelor și transportul intracelular de substanțe. Microtu-
bulii au rol și în diviziunea celulară (mitoza și meioza) incluzînd formarea fusurilor mitotice, proces prin care celulele
eucariote (cu nucleu; v. gr. ευ̃ – „bine” + καρύον – „nucă”, nucleu) își separă cromatidele. Cytoskeletonul (< gr. κυ̃τος
– „umflătură”, celulă + σκελετός – „uscat”) este structura de susținere celulară conținută în citoplasma celulei.
16. Cunoscîndu-se deja că originea bolii și primele ei semne apar în țesutul conectiv (myofascia) și că sunt semnalate
în sistemul nervos central și creier și duse înapoi, ca răspuns, la periferia corpului și la organele conectate, Alfred
Pischinger a studiat conexiunile matricei extracelulare cu sistemele hormonal și autonome. Matricea extracelulară,
formațiune definitorie a țesutului conectiv la animale, include matricea interstițială și membrana bazală și are multi-
ple funcții: 1. de suport; 2. separă țesuturile unul de altul; 3. reglează comunicația intercelulară; 4. reglează un com-
portament dinamic al celulei; 5. reține o varietate de factori de creștere celulară, fiind un depozit local pentru aceș-
tia. Formarea matricei extracelulare este esențială pentru procese precum creșterea, vindecarea rănilor, fibroza
 281
3. Cancerul: pierdere a coerenței și a abilității de a stoca lumină
a. Țesutul canceros are o emisie diferită.
b. Tumoarea este simptomul, nu boala.
c. Un test tumoral rapid și ieftin.
4. Principii homeopatice17 ca o „linie de ghidare” pentru medicina modernă:
a. Reglare holistică18 prin vibrații.
b. Potențiale înalte îmbunătățesc coerența organismului și sunt eficiente la nivel cauzal.
c. Efecte homeopatice inexplicabile biochimic.
d. Cîmpuri electromagnetice pot substitui substanțe.
e. Memoria apei.
f. Terapia de coerență.
5. Teste de urină, sînge, respirație, fumat:
a. Luminiscența urinei indică boli.
b. Radiația sîngelui are valoare de diagnostic?
c. Sîngele și urina fumătorilor arată o emisie biofotonică mai puternică.
d. Respirația luminiscentă.
6. Test pentru determinarea rezistenței imunologice:
a. Fagocite radiante.
b. Un preparat tibetan în curs de testare.
c. Măsurători biofotonice asupra plantei echinacea, folosită ca remediu al bolilor respiratorii.
7. Analiza calității alimentelor:
a. De fapt, noi mîncăm lumină solară.
b. O concentrație a luminii solare către ADN.
c. ATP ca purtător (cărăuș) de lumină.
_____________________________________________________________________________________________
(formarea de țesut conectiv fibros excesiv într-un organ sau țesut într-un proces de reparare sau de reacție). Înțele-
gerea structurii și compoziției matricei extracelulare ajută la înțelegerea dinamicii complexe a invaziei tumorale și
metastazei în biologia cancerului, întrucît metastaza implică adeseori distrugerea matricei extracelulare de către en-
zime ca serin proteaze, threonin proteaze și matrix metalloproteinaze. Lucrări recente arată că reglarea și construirea
matricei extracelulare are asemănări cu sistemele cibernetice neliniare și cu tranzițiile de fază (stare a materiei) ale
sistemelor termodinamice.
17. Homeopatia (gr. < ̕όμοιος – „asemănător” + πάθος – „suferință, boală”) este un sistem de medicină alternativă
inițiat în 1796 de Samuel Hahnemann pe baza principiului „similia similibus curentur” („cele asemenea cu asemănă-
toare să fie vindecate”) – urmînd formularea lui Paracelsus „similia similibus curantur” („cele asemenea cu asemănă-
toare sunt vindecate”) –, potrivit căruia o substanță, care cauzează simptomele de boală la oamenii sănătoși, va vin-
deca (va suprima) aceleași simptome la oamenii bolnavi.
18. Politicianul sud-african Jan Christiaan Smuts a pus în cirulație în 1926, prin lucrarea sa Holism and Evolution, ter-
menul și conceptul de holism (< gr. ̕όλος – „întreg”): „tendința din natură de a constitui ansambluri, care sunt superi-
oare sumei părților lor, de-a lungul evoluției creatoare”. În medicină, termenul „holistic” semnifică fie că trebuie lua-
te în considerare și văzute ca un întreg toate aspectele psihologice, fizice și sociale constatate, fie că boala este un re-
zultat al unui dezechilibru fizic, emoțional, spiritual, social și/sau ambiental (medicina alternativă).
 282
d. Nu conținutul caloric, ci acela informațional determină calitatea alimentelor.
e. Capacitatea de stocare a luminii de către „macromoleculele vii”.
f. Grăsimile și lumina solară.
g. Un sistem de testare pentru ipoteza lui Popp19.
h. Ouăle în șir liber clar distingibile de ouăle în amestec.
i. Este posibil a deosebi substanțele alimentare biologice de cele convenționale?
j. Metode diferite de producție și fertilizare, precum și contaminarea cu pesticide și metale grele
generează emisii biofotonice diferite.
k. Contaminarea cu bacterii la bere poate fi detectată într-un stadiu timpuriu.
l. Metoda biofotonică este superioară analizei biochimice în cîteva aspecte esențiale.
m. Rezultatul în controversa privind produse biologice.
n. Detecția degradării oxidative a substanțelor organice.
8. Agricultura:
a. Îmbunătățire a calității și producției prin „stimulare de rezonanță” cu lumină laser.
b. Calitate rea și rezistență scăzută a produselor de seră datorită lipsei luminii ultraviolete.
c. Stimulare electromagnetică a creșterii (electrocultură).
d. Stimulare acustică a creșterii plantelor.
9. Cercetarea apei și „activitatea biologică”:
a. Apa, o substanță enigmatică.
b. Structuri ale apei: fapte și speculații.
c. Memoria apei.
d. Experimentele biologice și măsurătorile biofotonice sunt mai adecvate decît celelalte metode
de investigație?
e. Aspectul structural al apei este supraestimat?
f. Tipuri diferite de apă pot fi diferențiate.
g. Deosebirea dintre substanțele naturale și cele sintetice bazată pe „activitatea biologică” a
lor.
10. Poluarea ambientală:
a. Poluanți gazoși.
b. Emisia de biofotoni ca o măsură a eficacității biologice relative a radiației ionizante.
_____________________________________________________________________________________
19. În perioada interbelică, biologul Alexander Gurvici a cercetat emisii ultraslabe de fotoni biologici (unde electro-
magnetice slabe detectate în seria ultravioletă a spectrului electromagnetic), fenomen de emisie pe care l-a numit
radiație mitogenetică, întrucît această radiație luminoasă ar da posibilitate cîmpului morfogenetic să controleze
dezvoltarea embrionară (această teorie a cîmpului morfogenetic are asemănări cu teoria enteléhiei – o forță vitală –
a lui Hans Driesch). Cîmpul morfogenetic este înțeles acum ca un grup de celule apte a răspunde la semnale biochi-
mice discrete, localizate, ducînd astfel la dezvoltarea de structuri morfologice specifice sau de organe. După anul
1970, folosind tehnici specifice, biofizicianul Fritz Albert Popp a redescoperit biofotonii, efectuînd prima lor analiză
extensivă. Popp este, între altele, fondator, în 1996, al Institutului internațional de biofizică din Neuss (Germania), o
rețea internațională de 19 grupuri de cercetare din 13 țări, implicate în cercetarea biofotonilor și a sistemelor de co-
erență în biologie.
 283
20
c. Mecanisme sinergetice de vătămare.
11. Păduri muribunde:
a. Lentile de apă ca bioindicatori.
b. Stabilimente nucleare și păduri muribunde: este vreo legătură?
c. Fum (smog) electrochimic și păduri muribunde.
12. Metode de diagnostic bioelectronic:
1.a. Testul bioelectronic Vincent.
b. Măsurători bioelectronice ale fluidelor corpului pentru a impune „terenul” lui Claude Ber-
nard.
c. Prognoza cancerului este posibilă?
2.a. Electroacupunctura.
b. Electroacupunctura Voll.
c. Electroacupunctura după Croon („Diagnosticul electroneural”).
d. „Metoda Ryodoraku” a lui Nakatani.
e. Metoda AMI a lui Motoyama.
3.a. Bazele acupuncturii.
b. O posibilă participare a meridianelor în formarea organelor embrionare.
c. Meridianele pot să fie nu canale materiale, ci linii nodale ale cîmpului biofotonic.
d. Punctele de acupunctură sunt distingibile electric.
e. O nouă metodă indică dacă cineva este sănătos sau bolnav.
f. Stimularea punctelor de acupunctură.
g. Cercetarea biofotonică furnizează baze pentru electrodiagnostic.
4.a. Fotografia Kirlian.
b. Între măsurătoarea bioelectrică și măsurătoarea biofotonică.
c. Distribuția sarcinii electrice pe piele este fundamentală.
d. Evaluarea diagnosticului este încă la începuturile ei.
e. Noi dezvoltări tehnice.
f. Analiza de calitate a alimentelor și lichidelor.
5.a. Diagnosticul biofotonic al întregului corp.
b. Baza biofizică a aurei.
c. Contribuțiile lui Gulyaev și Godik.
d. Diagnosticul termoreglării.
e. Măsurători biofotonice la oameni.
f. „Radiația mâinii” și vindecători.
g. Proiectul diagnosticului biofotonic al întregului corp.
____________________________________________________________________________________
20. sinergetic (< gr. συνεργητικός < συνεργω̃ – „a lucra împreună cu, a conlucra, a coopera”): „care lucrează împre-
ună cu”, „cooperant”. Fizicianul german Hermann Haken a introdus în 1969 conceptul de „synergetică” (numită și:
teoria complexității, teoria autoorganizării, teoria dezechilibrului etc.), precizîndu-l ca „știința despre interdepen-
dență”. Potrivit lui Haken (în lucrarea Erfolgsgeheimnisse der Natur. Synergetik: Die Lehre vom Zusammenwirken –
Tainele izbîndei naturii. Sinergetica: Știința despre conlucrare), esența synergeticii este definită de următoarele con-
 284
13. Metode de terapie bioelectronică:
1. MORA și radionica21.
2.a. Electroterapia.
b. O veche tradiție.
c. Electroterapia în secolul XIX.
d. Terapia AC.
e. Terapia ELF22.
3.a. Cromoterapia (Terapia cu lumină colorată)23.
b. Cromoterapia lui Ghadiali24.
c. Începuturile terapiei de lumină moderne.
d. Situația actuală a cromoterapiei.
4.a. Terapia laser.
b. Aplicații de soft–laser cu lumină slabă.
_____________________________________________________________________________________________
cepte: 1. Sistemele studiate se compun din mai multe părți diferite sau similare în conexiune unele cu altele. 2. A-
ceste sisteme sunt neliniare. 3. Ele sunt sisteme deschise (în fizică, chimie, biologie, științele sociale) cu tendința unei
balanțe termice, de substanță sau informațională. 4. Ele sunt supuse fluctuațiilor interne și externe. 5. Ele pot deve-
ni instabile. 6. În aceste sisteme au loc schimbări calitative. 7. În aceste sisteme apar calități noi (emergente). 8. În
ele apar structuri spațiale, temporale, spațio-temporale și funcționale. 9. Structurile pot fi ordonate sau haotice.
10. În multe cazuri este posibilă matematizarea.
21. MORA – numită astfel după inițiatorii ei în 1977, dr. Franz Morell și ing. Erich Raschebut – este o metodă de dia-
gnostic holistic și un principiu de tratament potrivit căruia fiecare ființă umană are un spectru bioelectromagnetic cu
oscilații individuale, care pot fi folosite în scop terapeutic prin controlul lor corespunzător stării fiziologice curente a
pacientului. Radionica, al cărei concept inițiator îi este atribuit medicului american Albert Abrams, folosește sîngele,
părul, semnătura ș.a. pentru a vindeca un pacient de la distanță, folosind un aparat special.
22. ELF: Extremely Low-Frequency.
23. Metodă medicală alternativă, care folosește lumina colorată pentru reechilibrarea balanței energetice a organis-
mului ori de cîte ori acesta este într-un dezechilibru fizic, emoțional, mental, spiritual. O mențiune mai timpurie a
cromoterapiei o face Avicenna (Ibn Sina, 980-1037; învățat persan, autor de lucrări de filosofie, astronomie, geolo-
gie, logică, matematică, fizică, alchimie, psihologie, medicină – tratatele enciclopedice Cartea vindecării și Canonul
medicinii –, teologie islamică, poezie) în tratatul Canonul medicinii, evidențiind importanța vitală a culorii în diagnos-
tic și tratament („culoarea este un simptom observabil al bolii”) și trasînd o hartă în care culoarea este pusă în relație
cu temperatura și condiția fizică a corpului. Studii ulterioare, în Europa și America, au susținut relația luminii colorate
(solare) cu organismul uman.
24. În 1933, omul de știință indian Dinșah P. Ghadiali a publicat o lucrare de color–terapie (Enciclopedie de spectro–
cromometrie), afirmînd că ar fi descoperit principiile științifice care explică de ce și cum diferitele raze de lumină colo-
rată au efecte diferite asupra organismelor, culorile reprezentînd, în opinia autorului, potențiale chimice în octave
mai înalte de vibrație. Pentru fiecare organism și sistem component al lui există o culoare particulară stimulatoare și
alta inhibitoare a activității organului sau sistemului. Astfel, cunoscînd acțiunea diferitelor culori asupra diferitelor or-
gane și sisteme ale corpului uman, li se poate aplica culoarea corectă, care va reechilibra activitatea oricărui organ
sau sistem care a devenit anormal în funcționarea sau condiția lui.
 285
25
c. Lucrarea lui Inyușin .
d. Stimularea laser a regenerării țesutului.
e. Stimularea laser a punctelor de acupunctură.
f. Mecanismul terapiei soft–laser.
g. Stimularea de rezonanță a cîmpului biofotonic.

III. TEMATICĂ PENTRU VIITOARE CERCETĂRI

Cîmpul biofotonic, mediator între trup și suflet?
1. Biofotonii trebuie să fie analizați în cadrul științei curente.
2. Există un nivel încă mai fundamental al organismului „în spatele” cîmpului biofotonic?
3. Renașterea problemei „eterului”.
4. Energia „de punct–zero” a vacuumului26.
5. „Cîmpurile scalare” ale lui Bearden27.
6. „Supa cuantică” a lui Wheeler28.
____________________________________________________________________________________
25. Michail Y. Inyușin, specialist în fiziologia sistemului nervos.
26. În germană, Nullpunktsenergie; numită și energia de punct-zero a vacuumului cuantic, aceasta este cea mai joasă
energie posibilă pe care un sistem fizic, încadrat în legile mecanicii cuantice, o poate avea. Ea este energia stării de
bază a unui astfel de sistem, ca o consecință a naturii lui ondulatorii. Principiul de incertitudine al lui Heisenberg (o
inegalitate matematică atribuind o limită fundamentală preciziei cu care unele perechi de proprietăți fizice ale unei
particule, cunoscute ca variabile complementare, precum poziția x și momentul p, pot fi cunoscute simultan) postu-
lează că fiecare sistem fizic trebuie să aibă o energie de punct-zero mai mare decît minimul sursei sale potențiale (re-
giunea care înconjoară un minimum local de energie potențială). Aceasta are ca rezultat o mișcare chiar la zero abso-
lut (-273,150 C). De exemplu, heliul lichid nu îngheață la presiunea atmosferică și la orice temperatură din cauza ener-
giei lui de punct-zero. „Energia vacuum” este energia de punct-zero (starea de bază) a tuturor cîmpurilor din spațiu.
27. Aceste cîmpuri sunt caracterizate de undele scalare Tesla, care sunt o formă de unde radio determinînd o interfe-
rență de undă longitudinală. La întîlnirea a 2 unde scalare, se creează un recipient („butelie”) de energie care dezinte-
grează toată materia din interiorul său, avînd ca urmare o explozie atomică în miniatură, cu o eficiență mai mare de-
cît a laserului, fără a rezulta vreo radiație. Cîmpul de forță de unde scalare este numit de obicei „scutul Tesla”. Tehno-
logia undei scalare a fost inventată de fizicianul Nicola Tesla (v. un articol publicat pe această temă în The antigravity
handbook) și este pe cale de a fi folosită în scopuri militare.
28. Concept în mecanica cuantică, propus în 1955 de fizicianul american John Archibald Wheeler, potrivit căruia „su-
pa cuantică” (quantum foam) este creată de particule virtuale de energie foarte înaltă într-un spațiu-timp subatomic
(de ordinul lungimii Planck). La o asemenea scară a spațiului-timp, principiul de incertitudine statuează că energia
permite o dezintegrare rapidă a particulelor și antiparticulelor și apoi anihilarea lor, fără a viola legile fizice de conser-
vare. Scara de spațiu-timp se îngustează, iar energia particulelor virtuale crește. Energia acestor fluctuații ar putea fi,
la scări suficient de mici, îndeajuns de mare ca să cauzeze „plecări” din micul spațiu-timp, privite la scări mai mari,
dîndu-i spațiului-timp un caracter de „supă”. Aceste „fluctuații de vacuum” afectează proprietățile vacuumului dîn-
du-i acestuia o energie non-zero („energia vacuum”), care este un tip de energie de punct-zero. „Supa” aceasta ar fi
fundamentul „fabricii universului”.
 286
29
7. „Ordinea implicată” a lui Bohm .
8. Modelul de univers cu 6 dimensiuni al lui Burkhard Heim.
9. Fotonii ca mediatori între materie și spirit?
10. Aspectele ca de conștiință ale materiei.
11. Coerența ca o punte către domeniul conștiinței.
12. Teoria biofotonilor și cîmpul vacuum.
13. Organismele pot controla structura lor spațială și fluxul timpului: teoria „biogravitației” a lui
Dubrov30.
14. Pulsație între spațiu și „contra–spațiu”: spațiul biologic și eterul în doctrina antroposofică31.
_____________________________________________________________________________________
29. David Joseph Bohm, fizician cu contribuții semnificative în teoria cuantică, filosofia minții (ramură a filosofiei care
studiază natura minții, evenimentele, funcțiile și proprietățile mintale, conștiința) și neuropsihologie, a caracterizat
astfel „ordinea implicată” (implicate order) și „ordinea explicată” (explicate order): „În ordinea înfășurată (enfolded/
implicate), spațiul și timpul nu sunt pe o durată de timp mai lungă factorii determinanți care determină relațiile de
dependență sau de independență ale diferitelor elemente. Mai degrabă, este posibil un sort în întregime diferit de
conexiune de bază a elementelor, din care sunt abstrase, ca forme derivate din ordinea mai adîncă, noțiunile noastre
obișnuite de spațiu și de timp împreună cu acelea ale particulelor materiale separat existente. Aceste noțiuni obișnu-
ite apar, în fapt, în ceea ce este numită ordinea „explicată” sau „neînfășurată” („neînvăluită”; unfolded), care este o
formă specială și distinctă conținută în totalitatea generală a tuturor ordinilor implicate.” (Wholeness and the impli-
cate Order – Întregul (Totalitatea) și Ordinea implicată, Routledge, London, 1980, p. XV).
30. Expusă încă din 1977 de Alexandr Petrovici Dubrov în studiul „Biogravitation and psychotronics” (publicat în lu-
crarea Future Science, Anchor Books, 1977, pp. 229-244). Potrivit acestei teorii, cîmpurile biogravitaționale sunt cîm-
puri de informație, cîmpuri de formă, undele corespunzătoare fiind, astfel, numite „unde de formă”. Atunci cînd sunt
reprezentate ca particule, ele sunt denumite „formoni”. Teoria lui Dubrov aduce trei statuări fundamentale: 1. For-
țele biogravitaționale au o convertibilitate universală și sunt apte să adopte toate tipurile de forme de cîmp și de e-
nergie. 2. Aceste forțe sunt capabile să transporte informație. 3. Ele sunt legate direct de schimbări ale grupelor de
simetrie la nivelele submoleculare ale biostructurilor. Veniamin N. Pușkin, coautor cu A.P. Dubrov al lucrării Parapsy-
chology and contemporary Science, Consultants Bureau/Plenum Press, 1982), a afirmat, între altele: „Conexiunea
dintre procesele gravitaționale și psihicul uman ar putea fi de o mare importanță metodologică. O sarcină esențială o
constituie descifrarea codului gravitațional de către care sunt determinate manifestările psihice la nivelul fundamen-
tal.”
31. După austriacul Rudolf Joseph Lorenz Steiner (filosof, reformator social, arhitect și esoterist, întemeietor al miș-
cării spirituale antroposofice, la începutul secolului XX), ființele umane au un corp fizic, un corp eteric (al energiei ete-
rice, vitale), un corp astral (purtător al simțurilor conștiente) și ego-ul (purtător al conștiinței de sine, unică ființelor
umane), iar spiritul uman se reîncarnează în alte trupuri umane (corpuri fizice). Antroposofia (<gr. ̒άνθρωπος – „om”
+ σοφία – „înțelepciune”) – „cunoașterea naturii omului” –, o filosofie esoterică avînd rădăcini în filosofia idealistă
germană și în teosofie (< gr. Θεός – „Dumnezeu” + σοφία – „înțelepciune”; parte a domeniului mai larg al esoteris-
mului - < gr. ̒εσώτερον – „mai înăuntru” –, care se referă la o cunoaștere sau înțelepciune ascunsă care oferă ilumi-
narea și mîntuirea individuală, scopul teosofiei fiind explorarea originii divinității și umanității, precum și a lumii),
postulează existența unei lumi spirituale obiective, comprehensibile intelectual, accesibile experienței directe prin
dezvoltare interioară. Mai specific, ea urmărește să dezvolte facultățile de imaginație perceptivă, de inspirație și de
intuiție prin cultivarea unei forme de gîndire independente de experiența senzorială și să prezinte, astfel, rezultatele
derivate într-o manieră subordonată verificării raționale. În investigațiile ei privind lumea spirituală, antroposofía țin-
teste să atingă precizia și claritatea atinse de științele naturii în investigațiile lor privind lumea fizică. Idei antroposo-
 287
32
15. Polaritatea dintre levitație și gravitație.
16. Pulsul vieții33.
_____________________________________________________________________________________
fice au fost aplicate practic în multe domenii, incluzînd educația Steiner/Waldorf, educația specială, agricultura, me-
dicina, activitatea bancară etică, dezvoltarea organizațională, arte.
32. Levitația (< lat. lévitas, levitā́́tis – „starea sau calitatea de a fi ușor – levis”) este procesul prin care un obiect este
ținut suspendat, într-o poziție stabilă fără un contact fizic solid, de către o forță fizică acționînd împotriva gravitației.
Există metode de levitație aerodinamice, magnetice, acustice, electromagnetice, electrostatice, cu peliculă de gaz și
optice. Dintre multele lucrări despre levitație, este de menționat și studiul fizicianului Petar Bosnic Petrus Antigravity
and gravifugal levitation, propunînd și teoria unei nave cu propulsie antigravitațională și posibilitatea depășirii vitezei
luminii (aceasta, pe larg, în studiul Gravifugal Force, 25 ian. 2006, în colaborare cu Tim Ventura), nu înainte de a evi-
denția contribuția continuatorilor lui Burkhard Heim, Walter Dröscher și Jochem Häuser, cu o serie de lucrări, în apli-
carea teoriei acestuia privind propulsia antigravitațională, dintre care, mai recentă, Coupled gravitational fields. A
new paradigm for propulsion science (American Institute of Aeronautics and Astronautics, iulie 2010). Despre posibi-
litatea construirii unor dispozitive pentru obținerea unei viteze superluminice, a se vedea și contribuția fizicianului
german Günter Nimtz, cunoscută printr-o serie de lucrări, dintre care Superluminal tunneling devices (Physikalisches
Institut, Universität Köln, 2001). Efectul de tunel (quantum tunneling: trecerea unei particule printr-o barieră de e-
nergie) a fost observat în 1927 de fizicianul german Friedrich Hund, atunci cînd a calculat starea de bază a unui po-
tențial de dublă sursă.
33. Dintre încercările de a lămuri „pulsul vieții”, menționăm cîteva contribuții. Celebrul fizician și inventator Nicola
Tesla a susținut că țesutul celulei vii este un condensator electric cu o bună permitivitate la orice frecvență din seria
10 Hz – 100 Hz și 10 KHz – 100 MHz. Inginerul și inventatorul oscilatorului de undă multiplă, Georges Lakhovsky, a
afirmat (Le secret de la vie. Les ondes cosmiques et la radiation vitale, Paris, 1929) că fiecare celulă a corpului este un
mic receptor de radiounde și lucrează pe mica ei frecvență specială. Amplitudinea oscilațiilor celulei poate atinge o
anume valoare, încît organismul să fie suficient de puternic pentru a respinge vibrații distructive de la anumiți mi-
crobi. Antoine Prioré a aplicat, în deceniul 1960–1970, terapii împotriva cancerului cu mașina de terapie electromag-
netică. Robert Becker, autor al teoriei „corpului electric”, a avut contribuții, în special, în stimularea electrică a creș-
terii oaselor. Abraham Liboff, în încercarea de a ajunge la o descreștere a ratei de proliferare a celulelor canceroase,
a calibrat un cîmp magnetic alternativ, suprapus pe un cîmp magnetic static, pentru a putea menține un efect combi-
nat cu frecvența de rezonanță proprie unui ciclotron. În 1976, inginerul Paul Schmidt a postulat că fiecare organ, fie-
care țesut și fiecare structură celulară au propriul lor spectru de frecvență a oscilațiilor bioelectromagnetice (o biore-
zonanță proprie) la care pot fi stimulate și a construit ulterior un aparat de detecție și stimulare care utilizează, pe
baza acestui principiu, tehnica de oscilație (Schwingungstechnik). Datele mai recente ale aplicării terapiei de cîmp
electromagnetic pulsatoriu evidențiază eficacitatea cîmpurilor magnetice variabile în timp (pulsatorii) în modularea
funcțiilor moleculare, celulare și tisulare ale organismului uman, dar nu sunt suficiente încă pentru elucidarea condi-
țiilor biofizice în care semnalele electromagnetice ar putea fi recunoscute de celule, astfel încît să se poată modula
funcționarea celulelor și țesuturilor, așa cum constată un cunoscut specialist, Marko S. Markov (v. lucrarea Bioelec-
tromagnetic medicine – în colaborare cu Paul J. Rosch –, New York, 2004, și Bioelectromagnetic current concepts. The
mechanisms of the biological effect of extremely high power pulses – în colaborare cu Sinerik N. Ayrapetyan –, în co-
lecția NATO security through science, series B: Physics and Biophysics, Springer, 2006).
Cercetări mai recente avansează ipoteza că, în baza teoriei geometrodinamicii topologice (TGD – topologi-
cal geometrodynamics), se poate ajunge la „o predicție că biofotonii rezultă atunci cînd fotoni întunecați (dark pho-
tons) cu o valoare mare a constantei Planck efective și cu o lungime de undă mare se transformă în fotoni obișnuiți,
cu aceeași energie. Progresul recent în înțelegerea implicațiilor viziunii de bază din spatele teoriei conștiinței, inspi-
 288

_____________________________________________________________________________________________
rate de TGD, a servit ca o motivație particulară pentru a dezvolta o viziune mai detaliată în privința biofotonilor. ” (M.
Pitkänen – Are dark photons behind biophotons? (Sunt fotonii întunecați în spatele biofotonilor?), 1 June, 2013).
Cercetarea viitoare a biofotonilor ar putea fi relevantă și în problema modurilor extrasenzoriale de comuni-
cație cu alte forme de viață și să ajute la explicarea multor taine ale vieții.
Pentru două concepte fundamentale în biologie și biofizica holistică – vacuumul cuantic și cîmpul biologic –,
a se vedea și expunerile succinte The quantum vacuum in biology (prezentată de B.F. Zeiger și M. Bischof la al 3-lea
Simpozion internațional Hombroich de biofizică, la sediul Institutului internațional de biofizică de la Neuss, Germa-
nia, 21–24 august 1998) și „Field concepts and the emergence of a holistic biophysics” de M. Bischof (studiu din lu-
crarea colectivă – L.V. Belussov, F.A. Popp, F.L. Voeikov, R. Van Wijk – Biophotonics and coherent systems, Moscow
University Press, Moscow, 2000, pp. 1–25).

________________________