Din Sfânta Tradiție, despre lumea nevăzută oamenilor

I. Sfântul Vasile cel Mare – Homilia I la Hexaemeron, Patres Graeci Migne vol. 29/2,
cap. 5, col. 13A-C: „Căci era ceva, cum ne apare, încă înainte de lumea aceasta, care este cu pu-
tință a fi contemplat de cugetarea noastră, dar care a rămas fără istorie din cauza nepotrivirii lui
cu noi cei introduși ulterior în creație, încă și infantili după puterea de cunoaștere. Era o constitu-
ire mai vîrstnică decît geneza lumii noastre, potrivită puterilor de deasupra lumii noastre, consti-
tuirea cea supratemporală, cea veșnică, cea perpetuă. Iar în aceasta, Întemeietorul și Făcătorul a
toate a săvîrșit operele Sale: o lumină spirituală (ideatică: φῶς νοητόν) potrivită condiției fericite
a celor care-l iubesc pe Domnul, firile (ființele) raționale și nevăzute, și toată împodobita rînduire
a celor spirituale, toate cîte, așadar, depășesc înțelegerea minții noastre, cărora nici denumirile nu
ne este cu putință a le afla. Acestea umplu substanța lumii nevăzute, după cum ne învață pe noi
Apostolul Pavel, cînd spune: „... căci în El (Fiul lui Dumnezeu) le-a întemeiat și creat (Tatăl) pe
toate, fie văzute, fie nevăzute – Tronuri, Domnii, Începătorii, Stăpînii, Puteri, oștiri ale Îngerilor
și cîrmuiri ale Arhanghelilor.”
II. Sfântul Ioan Damaschin – Expunere precisă a credinței ortodoxe (Dogmatica), cartea
II, cap. 3(17), „Despre îngeri”, Patres Graeci Migne vol. 94, col. 865A-868A: „Însuși Dumnezeu
este făcător (ποιητής) și creator (δημιουργός) al tuturor îngerilor, din neființă la ființă aducîndu-i
pe ei, potrivit propriului Său Chip întemeindu-i: fire netrupească, ca un duh și foc imaterial, cum
spune dumnezeiescul David – „Cel ce-i face pe îngerii Lui duhuri, pe slujitorii Lui flăcări de
foc”, Psalmul CIV,4 –, trasîndu-le desăvîrșit ușurința mișcării, și însușirea de foc străbătător și de
a străbate prin foc și însușirea de a avea în ei multă căldură; și pe aceea de pătrundere, precum și
ascuțimea gîndurilor și iuțimea faptelor, raportate la năzuința către Dumnezeu și la slujirea Lui,
precum și însușirea de a se purta în sus și pe aceea de a se ține departe de toată cugetarea materi-
ală. Îngerul, prin urmare, este ființă cugetătoare, în neîncetată mișcare, cu facultatea liberului ar-
bitru, fără trup material, slujitoare lui Dumnezeu, care și-a primit nemurirea în fire după har, dar
forma și chipul și limita acestei ființe Singur Întemeietorul o știe. Dar netrupească și imaterială i
se spune în măsura raportării la noi, fiindcă tot ceea ce este pus în raport de comparație cu
Dumnezeu, Singurul de necomparat, se află a fi dens și material, căci Singură Dumnezeirea este
în Ființa Sa imaterială și netrupească.”
III. Petru Movilă, mitropolit al Kievului – Mărturisire ortodoxă a credinței Bisericii so-
bornicești și apostolice a Răsăritului (1643; vezi ediția în limba română din 1942, alcătuită de
Pr. N.M. Popescu și Diac. Gh. I. Moisescu, cu un cuvînt introductiv de mitropolit Tit Simedrea,
pp. 20-21): „Întrebarea 20: În cîte ranguri sunt împărțiți îngerii? Răspuns: După cum spune Dio-
nisie (Areopagitul), în nouă rînduri circulare (χοροί), iar acestea nouă în trei ranguri (τάξεις). Și
în primul rang circular se află aceia care sunt din ce în ce mai apropiați de Dumnezeu, adică,
Tronuri, Heruvimi și Serafimi; în al doilea rang circular sunt, din ce în ce mai apropiați, Stăpînii,
Domnii și Puteri; în al treilea, tot astfel, Îngeri, Arhangheli, Începătorii. Și astfel sunt ei dispuși,
încît îngerii mai de jos iau de la aceia de deasupra lor iluminarea și dumnezeieștile bune lucrări.
Toți acești îngeri s-au statornicit a fi întru harul lui Dumnezeu pentru totdeauna și să nu fie în
 2
acord cu Lucifer (lat.: „Cel purtător de lumină”; vezi gr. Ἑωσφόρος – „Cel care poartă lumina
zorilor”) ca să se împotrivească lui Dumnezeu. Și de aceea, luînd ei acest har, n-ar putea nicioda-
tă să cadă nici de la firea lor, nici de la harul lui Dumnezeu. Și aceste înțelesuri sunt de ajuns spre
cunoașterea îngerilor, după cum o cere rațiunea prezentei învățături ortodoxe rezumate. Și cunos-
cînd noi cum ne vin în ajutor și mijlocesc ei pentru noi, în toată rugăciunea noastră îi invocăm
noi pe ei să-L roage pentru noi pe Dumnezeu, și mai cu seamă pe îngerul acela îl invocăm noi,
care este păzitorul nostru.”
IV. Autor post-apostolic – Dar care este lucrarea puterilor cerești?, Patres Graeci Migne
vol. 28, col. 77B-C, par. 52: „... dar întrucît înseși rangurile (τάξεις) ființelor cerești sunt numite
și „ostași” (στρατιῶται), trebuie atunci să le înțelegem ca: rangul celor care dau învățătură (τάξις
διδασκαλική), rangul supraveghetor și protector (τάξις ἐπιτρεπτική), rangul de pedepsire (τάξις
τιμωρητική), rangul celor care lucrează harul în suflete (τάξις ψυχῶν χαριστική), rangul celor ca-
re stau lîngă oameni (τάξις ἐν ἀνθρώποις παραμονητική). Dar după cum știm și de o deosebire de
rang (τάξεως διαφορά) la puterile cele de sus, tot astfel știm și de una de stare (de poziție: στάσε-
ως διαφορά) și de una de cunoaștere (γνώσεως διαφορά). Tronurile (οἱ Θρόνοι) și Serafimii (τὰ
Σεραφίμ) și Heruvimii (τὰ Χερουβίμ) fără mijlocire (ἀμέσως) iau învățătură de la Dumnezeu
(παρὰ Θεοῦ μανθανούσιν), ca fiind acelea mai sus decît toate (πάντων ἀνώτερα) și aproape de
Dumnezeu (Θεῷ πλησιάζοντα). Acestea deci învață rangurile care sunt mai jos decît ele (διδάσ-
κει τὰ κατώτερα τάγματα) și astfel, pe rînd, acelea mai de sus le învață pe cele de sub ele (ἐφεξῆς
τὰ ἀνώτερα διδάσκει τὰ κατώτερα). Iar rangul cel mai de jos sunt Îngerii, care sunt învățători și
ai oamenilor (οἱ καὶ τῶν ἀνθρώπων ὄντες διδάσκαλοι).”
V. Sfântul Ioan Hrisostom – Despre neputința de a-L cuprinde cu mintea pe Dumnezeu,
Patres Graeci Migne vol. 48, col. 722C-D: „Într-adevăr, imposibilitatea de a-L cuprinde cu min-
tea pe Dumnezeu noi n-o știm astfel precum acele Puteri (cerești), pe cît mai curate și mai înțe-
lepte și mai perspicace sunt ele decît firea omenească. Căci după cum inaccesibilitatea razelor
soarelui nu astfel o știe orbul precum văzătorul, tot așa și imposibilitatea de a-L cuprinde cu min-
tea pe Dumnezeu nu astfel o știm noi precum acele Puteri. Căci, pe cît de mare este distanța din-
tre orb și văzător, tot atîta este deosebirea dintre noi și acelea. Încît, dacă-l auzi pe profet zicînd
„L-am văzut pe Domnul”, să nu-ți închipui aceasta, că el a văzut Ființa aceea, ci „însăși coborî-
rea Lui pentru a fi împreună cu noi” (αὐτὴν τὴν συγκατάβασιν), și pe aceasta mai neclar, însă,
decît Puterile de sus: căci el n-a putut vedea atîta pe cît Heruvimii. Și ce zic eu despre acea ferici-
tă Ființă, cînd nici măcar ființa îngerului nu-i este cu putință omului s-o vadă în toată siguranța?
Și ca să știți că acest lucru este adevărat, voi aduce în fața voastră un om, prieten al lui Dumne-
zeu, care avea cumpătare și îndrăzneală multă prin înțelepciune și dreptate și făcuse mărturie de
multe alte drepte însușiri, pe sfântul Daniel, pentru ca, atunci cînd îl voi arăta lipsit de putere, cu
articulațiile slăbite și căzînd din pricina prezenței îngerului, nimeni să nu socoată că el a suferit
aceasta din cauza păcatelor și a unei rele conștiințe, ci ca, fiind dovedită cumpătarea și îndrăz-
neala lui cea după suflet, să-i fie pusă limpede în cauză neputința firii.”
VI. Sfântul Ioan Hrisostom – idem, col. 724C-D: „... și așa cum aripile arată înălțimea fi-
 3
rii – și într-adevăr Arhanghelul Gavriil este înfățișat zburînd, nu fiindcă sunt aripi împrejurul în-
gerului, ci pentru ca să iei tu învățătură că el din ținuturile cele mai înalte și din locuințele de sus
sosește la firea omenească –, tot astfel desigur și la aceste ființe (Serafimii) aripile nu fac lămurit
nimic altceva decît înălțimea firii lor.”