DESPRE SUBSTRATUL INDO-EUROPEAN AL LIMBII ROMANE - BT 27 Mai

Despre substratul indo-european al limbii române 1
LUCIAN CHERATA
Despre substratul indo-european

al limbii române
ColecŃia Limbă şi comunicare

Seria Studia
2 Lucian Cherata
ReferenŃi ştiinŃifici: Conf. univ. dr. Gabriel Coşoveanu

Lector univ. dr. Ion Munteanu
DTP: Mihaela ChiriŃă
Editura Aius Printed este recunoscută CNCS

(2013-2016)
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale României

CHERATA, LUCIAN
Despre substratul indo+european al limbii române/
Lucian Cherata. - Craiova: Aius, 2013
Bibliografie
ISBN 978-606-562-238-8
94(498)
© Editura Aius Printed, Craiova, 2013

str. Paşcani, nr. 9, 200151
tel./ fax: 0251-596136
e-mail: editura.aius@gmail.com
www.aius.ro
ISBN 978-606-562-238-8
LUCIAN CHERATA
DESPRE SUBSTRATUL
INDO-EUROPEAN
AL LIMBII ROMÂNE
CRAIOVA
2013
4 Lucian Cherata
Domnului academician
Alexandru Surdu
Motto: „Până ce va sosi ceasul de judecată al limbilor în care e

despicată lumea, noi gândim şi creăm în cuvintele noastre, încă.
Pentru noi ele sunt vii chiar dacă s-au îngropat în uitare.”
(C. Noica - Rostirea filosofică românească)

CUPRINS
Cuvânt înainte ................................................................................. 9

Argument ..................................................................................... 11
I. Despre necesitatea elaborării unei noi teorii
privind originea limbii române .............................................. 17
II. Dacii-strămoşii românilor ...................................................... 24
III. Încadrarea civilizaŃiei traco-geto-dacice între civilizaŃiile
de referinŃă ale lumii antice ................................................... 30
IV. ConsideraŃii privind civilizaŃia traco-geto-dacilor .................. 34
A. Repere spirituale ale existenŃei traco-geto-dacilor ...... 34
B. Alte aspecte semnificative ........................................... 34
V. Caracteristici fonologice ale limbii proto-indo-europene
transmise limbilor indo-europene .......................................... 42
VI. ConsideraŃii privind populaŃiile şi limbile indo-europene
din al cincilea val de emigraŃie .............................................. 44
VII. Premise ale studiului limbii dacilor ....................................... 51
VIII. Metodă privind interpretarea etimologiei unui cuvânt dacic
pornind de la structuri indo-europene .................................... 54
A. Principii metodologice................................................ 54
B. Schematizare................................................................ 56
C. Limba sanskrită ca reper de studiu al structurilor
indo-europene .............................................................. 57
IX. Despre posibilitatea de cercetare a cuvintelor / textelor sacre
dacice pornind de la structuri/ rădăcini sanskrite ................... 80
A. Principii generale .............................................................. 80
B. Metodă pentru studiul textelor de înŃelepciune dacice
scrise în limba Yajina Vaha............................................ 85
X. Toponime, hidronime, onomastice şi denumiri de plante din
spaŃiul traco-geto-dacic în interpretare indo-europeană......... 89
6 Lucian Cherata
A. LocalităŃi şi regiuni ...................................................... 89
B. MunŃi ......................................................................... 127
C. Ape ............................................................................ 132
D. Onomastică (regi şi voievozi traco-geto-daci)........... 135
E. Onomastică (înŃelepŃi şi zei traco-geto-daci)...... ....... 142
F. Onomastică (zei şi eroi greci).............................. ...... 147
G. Onomastică (zei şi eroi latini) ................................... 156
H. Onomastică (zei şi eroi din alte culturi străvechi) .... 162
H1. Din cultura ebraică.............................................. 162
H2. Din cultura egipteană .......................................... 168
H3. Din cultura celtică ............................................... 171
H4. Din cultura asiro-babiloniană ............................. 175
I. Plante medicinale dacice identificate........................ 177
J. Plante medicinale dacice cu sursă
şi identificare incerte ................................................. 190
XI. TradiŃii şi sărbători dacice/ româneşti în interpretare
indo-europeană ...................................................................... 193
A. TradiŃii, personaje şi cuvinte arhaice româneşti de
provenienŃă dacică ..................................................... 193
B. Calendarul sărbătorilor dacice/ româneşti şi creştine 258
C. Calendarul dacic ........................................................ 261
1. Concluzii ......................................................... 272
2. Cultul solar dacic (schematizare) .................... 276
3. Mitologia dacică/ română ................................ 279
4. Mai multe despre cultul dacic al Soarelui ....... 282
XII. Traducere de texte dacice scrise în limba Yajina Vaha ..... 286
XIII. Cuvinte româneşti moştenite din limba dacă ..................... 295
XIV. Etimologii ale unor cuvinte dacice din limba română ........ 316
A. Cuvinte româneşti recunoscute ca fiind
de origine dacă .......................................................... 316
B. Alte cuvinte româneşti posibil dacice ....................... 356
C. Lunile calendarului dacic/ românesc ......................... 372
D. Zilele săptămânii la daci/ români............................... 375
E. Punctele cardinale în limba dacilor/ românilor.......... 377
F. InterjecŃii în limba dacă/ română......................... ...... 378
G. Românii sud-dunăreni. Limba aromânilor................. 388
XV. Structuri lexicale indo-europene în limba română ............... 394
XVI. Tabel demonstrativ privind unele structuri
indo-europene din limba română ......................................... 397
XVII. Concluzii........................................................................... 408
XVIII. Rezumate ......................................................................... 415
A. Summary.................................................................... 415
B. Zusammenfassung ..................................................... 417
XIX. Bibliografie ........................................................................ 419
XX. ANEXA (TABEL) ............................................................... 426
XXI. ANEXA (ARTICOL) ........................................................ 473
XXII. ANEXE GRAFICE .......................................................... 491
XXIII. ADDENDA................................................................509
8 Lucian Cherata
CUVÂNT ÎNAINTE
Prezentul demers ştiinŃific al domnului prof. dr. Lucian Cherata,

prin lucrarea Despre substratul indo-european al limbii române, nu
are menirea să contrazică ci să completeze teoriile existente privind
originea acestei limbi, sugerând şi o altă posibilă abordare, neexplo-
rată încă, prin prisma limbii sanskrite considerată până în prezent, se
pare că, în mod eronat, doar ca un stadiu târziu în evoluŃia limbilor
indo-europene. FaŃă de această abordare, autorul opinează că limba
sanskrită, cel puŃin la nivelul lexicului vedic, constituie un nucleu al
fondului PIE (Proto-Indo-European), idee susŃinută de „statutul de
limbă de cult/ sacerdotală a limbii sanskrite cu mult înainte de
prezenŃa ei structurată, chiar şi numai orală, în textele sacre ale
Vedelor”. Această premisă a condus autorul la revelaŃii surprinză-
toare în explicarea etimologiilor cercetate, fapt care susŃine, în bună
măsură, premisele demersului întreprins.
În lucrare au fost interpretate, prin intermediul sanskritei şi a
altor componente ale fondului PIE, numeroase toponimii, hidronimii,
onomastici, dar şi nume de plante şi chiar cuvintele considerate de
către cercetători ca fiind „cu grad mare de probabilitate”, de origine
dacică. Şi pentru ca cele aflate să capete o şi mai mare semnificaŃie
autorul a prefigurat pentru fiecare demers abordări ştiinŃifice de
genul: Metodă privind interpretarea etimologiei unui cuvânt dacic,
Metodă pentru studiul textelor sacre dacice etc..
Lucrarea Despre substratul indo-european al limbii române îşi
propune să dea răspuns la întrebări şi nedumeriri izvorâte din
preocuparea tot mai pregnantă a cercetătorilor privind originea şi
formarea limbii române. Pornind de la o metodă de cercetare proprie
şi de la ideea că studiul prin prisma fondului Proto-Indo-European
(PIE) se poate face şi prin intermediul sanskritei vedice, autorul, dr.
Lucian Cherata, surprinde prin multitudinea şi fineŃea rezultatelor
pertinente la care ajunge în ceea ce priveşte etimologia lexicului
limbii române. Autorul are experienŃă în astfel de studii prin lucrările
deja publicate: Memoria Daciei preistorice şi Limba rromani.
10 Lucian Cherata
Morfologie, structuri lexicale indo-europene în care aplică metode
de investigare similare pornind de la rădăcinile limbii sanskrite.
Nu putem să nu remarcăm consecinŃele multiple pe care ideile şi
metodele propuse de autor în lucrarea Despre substratul indo-euro-
pean al limbii române ar putea să le aibă în viitor în cercetările de
lingvistică, istorie şi etnologie românească.
De remarcat sunt în lucrarea Despre substratul indo-european al
limbii române şi alte valenŃe ale limbii române evidenŃiate de autor,
cum ar fi: interpretarea unor termeni filosofici sau poetici, desci-
frarea unor texte din presupusa limbă sacerdotală a dacilor sau
redarea semnificaŃiei adevărate a unor cuvinte arhaice din limba
română: dalb, ler, sanostos, june etc.
Citându-l pe dr. Lucian Cherata, putem spune că „adevărurile
cuprinse în această lucrare au, în acest stadiu, un pronunŃat caracter
ipotetic”, dar că, după cum spune autorul, această abordare „este mai
dătătoare de seamă prin coerenŃa şi plauzibilul premiselor, dar şi a
celor rezultate faŃă de alte teorii referitoare la limba română”. Acest
fapt ne face să recomandăm cu încredere lucrarea Despre substratul
indo-european al limbii române cu speranŃa că ea se va impune în
scurt timp atenŃiei specialiştilor, dar şi unui public larg doritor să afle
lucruri relevante despre identitatea culturală a poporului român.
Cele enumerate mai sus sunt doar o mică parte dintre revelaŃiile
oferite de lucrarea Despre substratul indo-european al limbii române
scrisă din dorinŃa autorului de a sugera, după cum am precizat, şi o
altă abordare privind studiul limbii noastre.
Credem că prezentul demers, aşa cum speră autorul: „nu va
genera patimi ci doar o firească şi constructivă dorinŃă de reaşezare a
ethosului românesc în matca sa normală”, lucru posibil a fi realizat,
fără îndoială, doar prin prisma unei corecte abordări ştiinŃifice a
studiului originii limbii române.
Ne bucură apariŃia unor asemenea lucrări în care nu aflăm idei
„protocronistre” sau „daciste” ci principii care exprimă: „nu patima
în a ne impune ideile ci doar onestitatea demersurilor noastre
ştiinŃifice!”.
Conf. univ. dr. Gabriel Coşoveanu

Data: 29. 08. 2012 (Universitatea din Craiova)
ARGUMENT
Încă de la începutul lucrării Despre substratul indo-european al

limbii române, este necesar să precizăm ce aduce nou demersul
nostru faŃă de ipotezele deja existente privind originea limbii române.
Tot în acest stadiu, este necesar să facem transparentă logica acestei
construcŃii ştiinŃifice pentru a fi evitate nedumeriri sau acuzaŃii
nefondate faŃă de cele spuse.
Ca orice demers ştiinŃific care nu se derulează în zona demon-
strativului apodictic ci în cea a argumentaŃiei dialectice, această
lucrare, prin ideile avansate, are un caracter ipotetic. Dar care dintre
teoriile referitoare la limba română nu are un caracter ipotetic?
Fiecare dintre aceste ipoteze a vrut să explice, în funcŃie de datele
existente în acel moment, aspecte caracteristice limbii poporului
român. Nimic mai corect şi mai firesc decât aceste demersuri care
încercau să dea răspunsul integrator maxim pentru momente sau
perioade de timp când au fost elaborate respectivele teorii. Cu timpul
însă, s-au născut şi alte întrebări care, în mod firesc, au solicitat
răspunsuri mai cuprinzătoare. Ceea ce putem susŃine este că fiecare
dintre aceste teorii revelează o parte din adevărul căutat, dar că, doar
toate împreună, sunt capabile să definească, în mod complementar,
acel adevăr. Este firescul oricărei cercetări dialectice să rămână
permanent sub zodia ipoteticului şi a deschiderii spre alte orizonturi.
La o asemenea teorie este important să se dea răspuns la cât mai
multe întrebări care se iscă în momentul elaborării ei.
Care sunt, în mare, teoriile elaborate până în prezent privind
limba română?
(1) - limba română are origine preponderent latină;
(2) - limba română are origine preponderent dacică;
(3) - limba română are origine mixtă, latină şi dacică în părŃi
aproximativ egale;
(4) - limba română este un amestec de împrumuturi din limbile
popoarelor cu care românii, în timpul etno-genezei lor ca popor, au
venit în contact.
12 Lucian Cherata
În ceea ce priveşte teoria (1), putem spune că prezintă urmă-
toarele avantaje şi dezavantaje:
- explică asemănările dintre română şi latină prin contactul celor
două limbi după cucerirea Daciei de către romani;
- nu explică „latinizarea” unor teritorii imense locuite de daci şi
necucerite vreodată de romani;
- nu explică „dispariŃia” limbii dacilor din teritoriile cucerite sau
necucerite de romani;
- neglijează aproape complet posibila influenŃă a limbii dacilor
în formarea limbii române;
Teoria numerotată (2), prezintă următoarele caracteristici:
- explică doar un fond redus de cuvinte „dacice” care nu au
corespondent/ asemănare în alte limbi;
- postulează, dar nu explică, originea dacică a limbii române;
- nu explică asemănarea limbii române cu latina;
Teoria numerotată (3) are următoarele caracteristici:
- explică asemănările dintre română şi latină prin contactul celor
două limbi după cucerirea Daciei de către romani;
- explică doar un fond redus de cuvinte „dacice” presupunând,
fără fundament ştiinŃific, că multe alte cuvinte „ar trebui” să fie
dacice; presupune un fond masiv de cuvinte „latine” în limba
română, tot fără o argumentare plauzibilă;
- nu explică „latinizarea” teritoriilor dacice necucerite de romani;
Teoria numerotată (4):
- nu explică asemănările dintre română şi latină;
- nu explică unitatea de excepŃie a limbii române;
- nu explică muzicalitatea şi posibilităŃile excepŃionale de expri-
mare ale limbii române, argumente specifice limbilor cu istorie
îndelungată;
- nu concordă cu legităŃile generale ale lingvisticii care spun că
asemenea împrumuturi presupun o convieŃuire îndelungată a două
populaŃii şi nu o conlocuire temporară;
Poate, insuficienŃa vădită a acestor teorii impune elaborarea alteia
care să explice ceea ce nu pot revela teoriile mai sus enumerate şi să
preia ceea ce explică acestea. Pentru a putea încerca acest lucru, am
considerat necesar să orientăm cercetarea noastră spre straturi mai
adânci ale istoriei limbii, până la fondurile lingvistice proto-indo-
european (PIE) şi indo-european (IE) cu speranŃa că, în acest fel,
vom avea parte de răspunsurile pe care teoriile mai sus menŃionate
nu le-au dat în ceea ce priveşte originea limbii române.
Realizând o sinteză a ceea ce ar trebui să explice o teorie (5), alta
decât cele existente, privitoare la limba română, obŃinem următoarele
deziderate ale acesteia:
1. - să explice asemănările dintre română şi latină printr-o ipoteză
plauzibilă, alta decât cea presupusă până în prezent;
2. - să explice „latinizarea” unor teritorii imense locuite de daci şi
necucerite vreodată de romani;
3. - să explice „dispariŃia” limbii dacilor din teritoriile cucerite
sau necucerite de romani;
4. - să explice mecanismul de consonanŃă şi întrepătrundere
dintre limbile dacă şi latină;
5. - să dea o imagine orientativă a provenienŃei lexicului de bază
al limbii române;
6. - să explice unitatea de excepŃie a limbii române;
7. - să explice muzicalitatea şi posibilităŃile excepŃionale de
exprimare ale limbii române;
8. - să concorde cu legităŃile generale ale lingvisticii;
Cercetarea cuprinsă în această lucrare porneşte de la premisa că

limbile dacă şi latină erau diferite, dar cu structuri gramaticale
asemănătoare şi un fond de cuvinte comun considerabil. BineînŃeles
că, în această ipoteză, se Ńine cont de faptul că destinul celor două
limbi a fost diferit şi doar undeva, la origini, ele s-au desprins dintr-
un trunchi comun, fapt care se argumentează pe parcursul lucrării1.
Nu insistăm în acest stadiu asupra amănuntelor acestui demers,
acestea fiind evidenŃiate pe parcursul lucrării.
O altă ipoteză a cercetării întreprinse în lucrare este bazată pe
reconsiderarea statutului limbii sanskrite, până în prezent receptată
ca o limbă desprinsă din fondul indo-european alături de greacă şi
latină. Pornind de la observaŃia că limba sanskrită a fost permanent o
1
Acest lucru se face interpretând prin prisma fondului PIE a mitologiilor greacă,
latină şi dacă, dar şi a altor popoare antice; acest fapt evidenŃiază originea comună a
acestor culturi; astfel de interpretare este valabilă până când greaca şi latina
evoluează prin crearea unei culturi scrise; limba dacă/ română rămâne interpretabilă
prin fondul PIE permanent deoarece , în această limbă, nu s-a creat o cultură scrisă
din motive evidenŃiate pe parcursul lucrării.
14 Lucian Cherata
limbă de cult şi nu una vorbită precum greaca şi latina, am consi-
derat că evoluŃia acesteia a fost stopată de caracterul ei sacerdotal
prin cenzurile impuse şi obligativitatea păstrării stricte a semanticii
lexicului. Din aceste motive, am opinat că sanskrita vedică2 păs-
trează nealterate structurile străvechi ale fondului proto-indo-euro-
pean (PIE) constituind chiar nucleul acestuia. Interpretările seman-
tice din lucrare s-au realizat pe bază silabelor/ particulelor sanskrite
(rădăcini, radicali, auxiliari şi terminaŃii), prin interpretarea agluti-
nată a acestora. S-au obŃinut, astfel, sensuri compatibile cu cele din
dicŃionarele actuale, uneori sensurile arhaice sau pierdute ale unor
cuvinte din limba română.
În urma cercetării întreprinse, apar într-o altă lumină asemănările
dintre latină şi română, trimiterea fiind de această dată nu la ideea unei
„romanizări” metodice în teritoriile dacice cucerite de romani şi a unei
romanizări prin influenŃă în teritoriile dacice necucerite vreodată de
romani ci la ideea unei origini comune a celor două limbi.
Evident că, limbile dacă şi latină fiind asemănătoare nu a fost
nevoie de vreo „latinizare” a teritoriilor dacice necucerite de romani;
aceste teritorii erau „latinizate” dintru început prin asemănarea celor
două limbi.
În condiŃiile menŃionate mai sus, limba dacilor nu a dispărut ci a
rămas pe mai departe limbă a băştinaşilor acelor teritorii; această
limbă a fost doar confundată cu cea latină datorită structurilor şi
lexicului, în bună măsură, apropiate.
Asemănarea celor două limbi, prin originea lor comună, atât la
nivelul structurilor cât şi al lexicului, explică şi consonanŃa, dar şi
împrumuturile din latină în limba dacă/ română. Fiind vorba despre
un fond ancestral comun, receptarea împrumuturilor s-a făcut în mod
organic, natural şi nu ca în cazul contactului a două limbi cu un grad
redus de compatibilitate3. Poate chiar ideea originii latine a limbii
române a contribuit ulterior la amplificarea procesului de îmbogăŃire
a limbii române prin cuvinte latineşti, pe filieră latină sau franceză.
2
Este vorba despre primul stadiu al limbii sanskrite.
3
Este evident cazul limbii maghiare care, după anul 1000 d.H. a fost în contact
permanent, prin relaŃia cu Roma, cu limba latină, dar influenŃele latine în limba
maghiară sunt nule.
Pe baza ipotezei enunŃate, specialiştii în lingvistică vor putea
determina, pornind de la caracteristicile celor două limbi, fondurile
de cuvinte latineşti şi dacice din limba română, vădindu-se faptul că,
în bună măsură, ele îşi au originea într-un fond comun şi doar parŃial
fiind rezultatul unor împrumuturi.
Dacă, la retragerea romanilor din Dacia/ Dakia, pe întreg teritoriul
cucerit, dar şi pe întinse teritorii necălcate vreodată de romani, dacii
vorbeau cu toŃii aceeaşi limbă, ca şi astăzi, putem vorbi despre o
unitate de excepŃie a limbii dace/ române, fiind una dintre puŃinele
limbi în cadrul căreia există doar graiuri şi nu dialecte.
Vechimea considerabilă a limbii dace/ române se vădeşte astăzi şi
prin melodicitatea ei extraordinară, dar şi prin posibilităŃile de
exprimare a unor subtilităŃi culturale (poezie, filosofie etc.) calităŃi
incontestabile care susŃin ipoteza noastră.
Dacă ideea latinizării Daciei/ Dakiei, în variantele (1), (2), (3) şi
(4) puse în discuŃie (în mod programat în teritoriile cucerite şi prin
influenŃă în teritoriile necucerite de romani!), contrazice reguli de
bază ale lingvisticii şi istoriei (în 166 de ani de contact între două
limbi nu este posibilă impunerea unei limbi şi dispariŃia totală a
celeilalte; dacii liberi/ necuceriŃi erau duşmanii romanilor şi nu
prietenii lor ca să putem vorbi de romanizare „prin influenŃă”);
ipoteza propusă de noi verifică, astfel, şi cel de-al optulea punct
propus în argumentarea de mai sus.
Cele spuse mai sus, dar mai ales rezultatele cercetării întreprinse,
ne îndreptăŃesc să privim cu speranŃă receptarea ideilor din această
lucrare, dincolo de caracterul lor ipotetic.
Lucian Cherata
16 Lucian Cherata
I. DESPRE NECESITATEA ELABORĂRII

UNEI NOI TEORII PRIVIND LIMBA ROMÂNĂ
De la bun început trebuie precizat faptul că lucrarea Despre

substratul indo-european al limbii române preia din lucrarea
Memoria Daciei preistorice, de acelaşi autor, câteva idei cuprinse în
aceasta. Dacă, în Memoria Daciei preistorice, accentul era pus pe
argumentele istorice privind existenŃa unei civilizaŃii traco-geto-dace
de referinŃă în lumea antică, în prezenta lucrare, cercetarea vizează
studiul structurilor indo-europene din lexicul limbii române, cu
trimiteri la semnificaŃii importante din cultura noastră. Prezenta
lucrare îşi propune să dea răspuns la întrebări şi nedumeriri izvorâte
din preocuparea tot mai pregnantă a cercetătorilor privind originea şi
formarea limbii române. În context, se iscă întrebări, de genul: Care
este adevărata relaŃie dintre limba latină şi limba dacilor/ românilor ?
Care este legătura dintre limba dacilor şi cea a tracilor sud-dunăreni?
Care este explicaŃia strânsei legături între cultura tracilor şi cea a
grecilor? Care este relaŃia de esenŃă dintre textele în limba
sacerdotală dacică şi textele de înŃelepciune vedică? Care este relaŃia
între limba vorbită de daci şi limba română? Acestea sunt doar
câteva întrebări...În aceeaşi manieră, sunt abordate şi alte nedumeriri
cărora prezenta lucrare încearcă să le dea răspuns....
La toate aceste posibile întrebări se adaugă şi interesul
considerabil pe care îl stârneşte noutatea unei alte abordări privind
originea şi structurile lexicale ale limbii române şi surprinzătoarele
revelaŃii pe care aceasta le poate aduce în plan ştiinŃific. Toate
acestea se evidenŃiază pe un fond de mare curiozitate faŃă de limba şi
cultura dacilor, dar şi a a celor care au locuit spaŃiul sud-dunărean,
cunoscut în Antichitate sub numele generic Tracia, realităŃi mai puŃin
cunoscute până astăzi datorită exacerbării de către istorici a teoriei
latinităŃii poporului român şi a unor interese politice şi geo-politice
raportate la acest spaŃiu. O consecinŃă a acestui fapt o constituie şi
neabordarea metodică a istoriei şi culturii dacilor şi a destinului
18 Lucian Cherata
istoric al tracilor din sudul Dunării, suficienŃa unor ipoteze rapid
încropite mai mult după „criteriul” aparenŃei, dar şi insuficienŃa
informaŃiilor din momentul emiterii acestora. Dacă ar fi existat o
cercetare lingvistică de anvergură privind originea şi specificul limbii
române, în mod cert şi istoricii ar fi putut evita multe dintre
capcanele pe care precaritatea datelor le determină uneori. Un
exemplu ne vine în minte în acest sens: deşi Cronica lui Anonimus
spune că la venirea în Transilvania ungurii s-au confruntat cu Glad,
Gelu şi Menumorut4, „conducători vlahi” ai unor formaŃiuni
politico-militare locale, dar originari din sudul Dunării, istoricii au
considerat că numai Gelu (după sonoritatea numelui, probabil!?) ar
fi fost român/ vlah, iar Glad şi Menumorut (după acelaşi criteriu al
aparenŃei!?) ar fi fost slavi, pentru că evenimentele se raportau la
łaratul bulgaro-român din care făceau parte cei trei conducători în
discuŃie. Analizând mai atent cele trei nume constatăm că toate au
caracteristici şi semnificaŃie dacică şi nici o semnificaŃie în inter-
pretare prin prisma limbilor slave; aceeaşi concluzie pripită s-a
repetat şi pentru voievozii locali Litovoi şi Seneslau, chiar şi pentru
denominaŃiile voievod, voievodat, vodă ş.a.. La fel s-au petrecut
lucrurile şi cu categorisirea Basarabilor5 şi Muşatinilor6 ca fiind de
origine cumană ca şi a unor numeroase toponimii de pe teritoriul
Daciei (Banat, Caraiman, Bucegi, Babe, Căliman etc.). Nu trebuie să
fie uitată nici acceptarea etimologiei maghiare a cuvântului Ardeal
(łara pădurilor!?, cu presupusa etimologie: erdely „pădure”
(magh.)) în condiŃiile în care romanii denumiseră acest Ńinut, cu
aproape opt sute de ani mai înainte de venirea maghiarilor,
Transilvania (łara de dincolo de păduri), iar Ńinutul a avut perma-
nent denumirea dacică Ardalus/ Ardalya „Ńinutul care se ascunde”/
„Ńinutul din/ de mijloc”. Ori, consecinŃa unor asemenea erori a fost
tocmai subminarea ideilor vechimii şi continuităŃii daco-romanilor
pe acest teritoriu. Regăsirea originii indo-europene a toponimiilor şi
onomasticelor din geografie, istorie şi tradiŃii echivalează cu regă-
4
Vezi pe parcursul lucrării semnificaŃiile exacte ale acestor nume, în subcapitolul:
IX.D. Onomastice (regi, voievozi şi zei daci).
5
B.P. Haşdeu a intuit originea dacică a numelui Basarab (saraba „conducător”
etc.); pe parcursul lucrării vom reveni asupra acestui aspect – n.n..
6
În limba aromână: muşat „frumos”, iar muşatin „cel care înfrumuseŃează” etc. - n.n..
sirea conştiinŃei de sine a românilor, v(a)lahilor şi aromânilor într-o
raportare la filonul „memoriei” autentice a istoriei neamului
românesc prin studiul limbii române – singurul „document” care
poate constitui un reper într-o asemenea cercetare. Această cercetare
constituie principalul obiectiv al lucrării de faŃă.
Din păcate, nu numai istoricii au avut „contribuŃii” la această
abordare păguboasă a istoriei şi culturii celor care sunt urmaşii
dacilor. Chiar şi lingviştii, în mare parte, s-au grăbit să declare că
toate cuvintele din limba română care aveau o cât de mică asemănare
cu cele latineşti, erau neapărat de origine latină. Mai mult, s-a
practicat criteriul simplist după care dacă un cuvânt din limba
română se găseşte şi la vecini, neapărat românii l-au împrumutat de
acolo. Dar putea să fie tocmai invers, iar regăsirea unui cuvânt în
două limbi diferite poate să fie şi rezultatul unei moşteniri comune
din fondul indo-european.
Este dezolant faptul că, la cele semnalate mai sus, se adaugă şi
folosirea eronată a semnificaŃiei unor numeroase cuvinte dacice
autentice datorită unor etimologii populare sau raportate la influenŃe
imaginare, cum ar fi: dalb cu sensul „alb” şi nu „înflorit”, ler cu
sensul „prescurtarea de la Valer/ Valerian” şi nu „cel care face să
adere/ ataşează”; „care te face să crezi/ îŃi determină credinŃa”, june
(cu referire la tradiŃia Junilor!) cu sensul „tânăr” de la latinescul
junius şi nu „cel care vine să păstreze şi să preŃuiască tradiŃia”, cum
ar fi fost corect etc.
Dar iniŃiativele nefaste în istoria noastră au continuat permanent
şi cu o „prudentă” abordare a celor mai importante şi ancestrale
tradiŃii şi texte arhaice, unele definitorii pentru spiritualitatea
poporului român. Facem referire la: Căluş, Caloian, Paparude,
Dragobete, MioriŃa, Meşterul Manole etc., tradiŃii şi texte fundamen-
tale care sunt analizate şi comentate pe parcursul acestei lucrări în
ideea redării sensurilor arhaice, magice şi iniŃiatice, pe care acestea
le-au avut cu mii de ani în urmă.
Lucrarea Despre substratul indo-european al limbii române
vizează şi compatibilitatea culturală a Daciei/ Dakiei cu spaŃiul
tracic sud dunărean. În această idee, ne bucură posibilitatea eviden-
Ńierii unităŃii culturale remarcabile, prezentă şi astăzi, a urmaşilor
tracilor de pe ambele maluri ale Dunării.
20 Lucian Cherata
Este firesc, în acest context, să ne propunem, prin prezenta
lucrare, nu ca scop în sine, declanşarea unui proces al reconside-
rărilor, redimensionărilor, restructurărilor şi reinterpretărilor rapor-
tate la ipotezele despre limba, etnografia, folclorul şi sensurile sacre
şi magice din religia şi tradiŃiile religioase ale românilor, dar şi ale
fraŃilor lor din sudul Dunării unde acestea se regăsesc în bună
măsură. BogăŃia şi rafinamentul de excepŃie a ceea ce se constituie în
moştenirea cultural-spirituală a românilor din nordul Dunării, dar şi
a vlahilor sud-dunăreni şi aromânilor, sunt dovezi incontestabile ale
vechimii şi continuităŃii multimilenare pe care ei o au pe aceste
teritorii. Urmaşii lor, trebuie să ştie că au moştenit o inestimabilă
zestre culturală într-o lume din ce în ce mai desacralizată,
dezorientată şi mai puŃin raportată la sensurile şi valorile esenŃiale
necesare omului ca fiinŃă care a încununat creaŃia divină. Nu vrem să
sugerăm faptul că românii şi fraŃii lor din sudul Dunării, vlahii şi
aromânii, sunt o excepŃie a istoriei ci doar că ei pot constitui un
reper semnificativ în cadrul acesteia, tocmai datorită argumentelor de
ordin lingvistic şi cultural pe care trecerea timpului le-a păstrat în
acest sens.
Dar, o lucrare intitulată Despre substratul indo-european al
limbii române obligă la câteva lămuriri preliminare în acest sens. De
ce şi prin ce este importantă moştenirea culturală a românilor? În
primul rând, prin limba pe care o vorbim, dar şi prin tradiŃiile care ne
sunt specifice. Care ar fi substratul adevărat al limbii române după
atâtea teoretizări mai mult sau mai puŃin politizate în decursul
ultimelor două veacuri? Un prim înŃeles al noŃiunii substrat
presupune existenŃa unei „perioade” în care semnificaŃiile cuvintelor
sunt cele iniŃiale, lipsite încă de o anumită evoluŃie presupusă a fi
firească în viaŃa unei limbi. Dar ce se întâmplă când informaŃia are
propria viaŃă şi, treptat, substratul suferă avataruri care îl conduc spre
sensuri compatibile/ consonante cu sensul iniŃial la care se adaugă o
încărcătură anecdotică şi ritualică care face greu perceptibil înŃelesul
de la care s-a pornit? Sau, ce se întâmplă când contextul cultural în
care s-a născut sensul iniŃial se schimbă cu un altul neconsonant?
Adevărul este dat întotdeauna de revenirea la contextul şi semni-
ficaŃia iniŃială a informaŃiei pentru că, doar în acest fel, avem şansa
posibilităŃii de înŃelegere a celor întâmplate şi, din acest motiv, în
prezenta lucrare, prin substrat vom înŃelege tocmai limba primor-
dială şi sensurile prime ale acesteia, fapt care ne-ar permite o dreaptă
abordare a ceea ce a însemnat limba dacilor, strămoşi ai românilor
actuali. Care este „suportul” acestui substrat? Nu poate fi altul decât
cel încifrat în fondul pasiv al limbii române, în cuvintele în aparenŃă
fără sens, cu sonorităŃi nu odată ciudate şi doar arar explicite. Dar
aceste cuvinte vin de demult, din preistoria Daciei, şi ele ne amintesc
de substratul care ne va permite să aflăm sensurile originare ale
cuvintelor din acele vremuri.
De unde a pornit demersul nostru? În primul rând de la câteva
observaŃii mai degrabă de bun simŃ decât ştiinŃifice, cum ar fi:
- Caracterul unitar al limbii române pe tot teritoriul Daciei lui
Burebista, atât în partea cucerită cât şi în cea necucerită (în fapt
mult mai întinsă decât cea cucerită!) de romani;
- Încrâncenarea cu care se susŃine originea latină a limbii
române neglijându-se în mod grav analiza lexicală (la nivelul
structurilor componente ale cuvintelor), prin alte limbi de
referinŃă (cum este sanskrita!);
- Deşi limba română are un atât de pronunŃat caracter unitar este
prezentată uneori ca o sumă eclectică de influenŃe externe
uitându-se faptul că un conglomerat lingvistic nu poate avea nici
pe departe posibilităŃile de exprimare, supleŃea, sonoritatea şi
personalitatea, caracteristici probate cultural de limba română;
- Limba română oferă un câmp de studiu surprinzător prin
relaŃia de excepŃie pe care o dovedeşte cu fondul Proto-Indo-
European (PIE), şi, astfel, într-un mod implicit, cu sanskrita
vedică;
- EvidenŃierea structurilor morfologice din limba română com-
patibile cu rădăcinile proto-indo-europene şi sanskrite (în ideea
că fondul lexical sanskrit este parte integrantă a fondului PIE,
după cum va rezulta din conŃinutul prezentei lucrări);
- Necesitatea adaptării cercetărilor privitoare la limba şi istoria
dacilor la nivelul informaŃional şi metodologic presupus de
ştiinŃa actuală.
Prezenta lucrare nu are menirea să contrazică abordări serioase,
deja existente7, privind originea limbii române, ci doar să le
completeze şi să sugereze şi o altă posibilă abordare, neexplorată
7
Vezi lucrările în domeniu aparŃinând domnului prof. dr. Mihai Vinereanu.
22 Lucian Cherata
încă, prin prisma limbii sanskrite, ca moştenitoare directă a fondului
PIE, dar considerată până în prezent, credem că, în mod eronat, doar
un stadiu târziu în evoluŃia limbilor indo-europene. FaŃă de această
abordare, opinăm că limba sanskrită, cel puŃin la nivelul lexicului
vedic, constituie de fapt un nucleu al fondului PIE, idee susŃinută de
statutul de limbă de cult/ sacerdotală al limbii sanskrite cu mult
înainte de prezenŃa ei structurată, chiar şi numai orală, în textele
sacre ale Vedelor. Această premisă ne-a condus la revelaŃii surprin-
zătoare în explicarea etimologiilor cercetate, dar cu un grad de
coerenŃă şi integrare sistemică ridicat, fapt care validează premisa de
la care am pornit cercetarea.
Surpriza cea mai mare dată de această cercetare etimologică este
revelarea sistemului credinŃei dacilor, dar şi compatibilizarea tuturor
tendinŃelor „păgâne” din calendarul religios al românilor, cu
redutabilul cult solar-agrar dacic.
În lucrare au fost decriptate, prin intermediul sanskritei şi a altor
componente ale fondului PIE, numeroase toponimii, hidronimii,
onomastici, dar şi nume de plante şi chiar cuvintele considerate de
către cercetători ca fiind „cu grad mare de probabilitate”, de origine
dacică. Şi aici a fost de remarcat logica celor aflate, fapt raportat la
ceea ce se ştie deja despre istoria şi legendele lumii dacilor. Şi pentru
ca cele aflate să capete o şi mai mare semnificaŃie am prefigurat în
argumentaŃia noastră o abordare metodologică menită să surprindă
dinamica abordării ştiinŃifice, posibile deschideri şi viitoare căutări
(Metodă privind interpretarea etimologiei unui cuvânt dacic, Metodă
pentru studiul textelor sacre dacice etc.).
Nu am insistat cu comentarii exhaustive în cazul unor tradiŃii
despre care s-a scris deja mult (cum ar fi Dragobetele, Caloianul,
Paparudele, Căluşul etc.) mulŃumindu-ne doar cu evidenŃierea
sensurilor sacre iniŃiale de la care au plecat aceste tradiŃii.
Ne-a bucurat aflarea semnificaŃiilor adevărate ale unor cuvinte
care aveau în limba română un sens deturnat (dalb „înflorit” şi nu
„alb”, june „cel care păstrează şi preŃuieşte” şi nu „tânăr”, ler „cel
care [îŃi] determină credinŃa” şi nu „prescurtarea de la Valer”,
„prescurtarea de la tinerel” etc.).
Nu au fost puŃine surprizele nici în interpretarea unor nume din
mitologia românească, etimologii care confirmă şi potenŃează o
simbolistică deja cunoscută sau bănuită (vezi Dochia, MărŃişorul,
Neamul Novacilor, Baba CloanŃa etc.).
Cele enumerate mai sus sunt doar o parte dintre revelaŃiile oferite
de această lucrare scrisă din dorinŃa de a sugera şi o altă abordare
privind studiul limbi române, cu regretul de a fi constatat că
cercetările existente, cu puŃine excepŃii, sunt marcate de obsesia
evidenŃierii latinităŃii poporului român şi de ştergerea identităŃii
preponderent dacice pe care acesta o are.
Credem că lucrarea Despre substratul indo-european al limbii
române este un demers pentru mult aşteptata conştientizare a unităŃii
culturale, cu rădăcini multimilenare, a celor pe care avatarurile
istoriei i-au impus în conştiinŃa actuală sub formulele etnice: români,
vlahi şi aromâni.
Ne exprimăm speranŃa că prezenta abordare nu va genera patimi ci
doar o firească şi constructivă dorinŃă de reaşezare a istoriei limbii
române în matca sa normală. În fond, este onest să credem că toŃi
care au susŃinut şi susŃin încă ideea latinităŃii poporului român au fost
şi sunt animaŃi de cele mai frumoase şi bune intenŃii faŃă de acesta şi
au partea lor de adevăr. Dar ştiinŃa ne determină să spunem acum
altceva decât ceea ce s-a spus până în prezent. Pe toŃi, însă, trebuie
să ne călăuzească nu patima în a ne impune ideile ci doar onesti-
tatea demersurilor noastre ştiinŃifice!
Autorul
24 Lucian Cherata
II. DACII – STRĂMOŞII ROMÂNILOR
Oricine este subiectiv, cel puŃin la începutul unui demers. În fond,

orice abordare a unei realităŃi complexe are şi o componentă afectivă,
sub forma unui gând intim care-şi doreşte întruparea, a unei speranŃe
în plan personal, a unei raportări egocentriste sau, pur şi simplu, sub
forma unei manifestări în care generozitatea şi altruismul încearcă
să-şi facă drum în lume…Poate că nu este suficient acest prim gând
ca să justifice complexitatea trăirilor noastre şi implicit a demer-
surilor ce decurg de aici…
O veche şi constantă obsesie a mentalului românesc o constituie
enigmatica, succint-convenŃionala şi totuşi atât de incitanta istorie a
dacilor, strămoşi „învinşi”, picaŃi, credem, în nedreaptă uitare deşi
tot ce cunoaştem legat de ei determină la admiraŃie şi preŃuire ei
fiind repere nobile ale unei lumi apuse de la care lumini depărtate
încearcă să ajungă la noi…
Cine sunt de fapt aceşti „învinşi” ai istoriei? Un prim răspuns s-ar
rezuma astfel: sunt cei pentru „înfrângerea” cărora romanii au ridicat
o columnă monumentală în cea mai importantă piaŃă a Romei şi au
sărbătorit continuu timp de 123 de zile, lucru nemaiîntâlnit la cel mai
vestit popor de cuceritori din istoria universală. Tocmai măreŃia
acestor manifestări romane care marcau înfrângerea dacilor ne
povesteşte despre anvergura „învinşilor”, fapt pe care îl considerăm
premisă a oricărei cercetări în ceea ce priveşte cunoaşterea lor.
Ce era special în această „cucerire” la poporul roman care ştia cu
prisosinŃă ce este o victorie militară asupra unui număr considerabil
de populaŃii de pe trei continente? Era preponderent argumentul
militar? Nu, deoarece romanii supuseseră cu duritate şi triburile
germanice, dar şi pe disciplinaŃii cartaginezi, iar geniul militar al
împăratului Traian nu avea nevoie de o columnă pentru a fi recu-
noscut de istorie. Să-i fi impresionat pe romani anvergura perso-
nalităŃilor politice dace cu care s-au confruntat? Nu atât de mult, în
contextul în care nici propria istorie nu ducea lipsă de personalităŃi
de excepŃie. Era oare preponderentă în atitudinea cuceritorilor ideea
supunerii unui popor redutabil din punct de vedere cultural? Dar
romanii îi învinseseră pe greci, culme a culturii antice, şi nu-i
impresiona, în mod direct, nici chiar superioritatea culturală a
acestora. Era oare sentimentul înfrângerii unui popor cu o cultură
religioasă superioară? De ce i-ar fi impresionat pe romani acest lucru
atâta timp cât învinseseră tăria credinŃei iudeilor împrăştiindu-i pe tot
cuprinsul Imperiului Roman încă din vremea împăraŃilor Vespasian
şi Titus? Poate abundenŃa bogăŃiilor Daciei să-i fi impresionat! Dar
nici acest lucru nu-i putea impresiona semnificativ pe romani deoarece
toate cuceririle lor importante anterioare au vizat teritorii bogate, în
special cu mine de aur (vezi Siria, Egiptul, DalmaŃia, Panonia,
Macedonia). Se pare că niciunul dintre aceste argumente, luate în sine,
nu-i mişca în demersurile lor pe versaŃii cuceritori romani.
Credem că un singur lucru le-a determinat romanilor respectul în
confruntarea cu dacii: existenŃa la daci, într-o îmbinare fericită, a
tuturor calităŃilor de popor expuse mai sus: vitejie, credinŃă, geniul
militar şi politic, bogăŃiile, religia şi cultura etc.. Acest fapt este
dovedit de istoria relaŃiilor şi confruntărilor militare dintre aceste
două mari popoare ale lumii antice. Confruntarea lor decisivă nu a
fost posibilă decât după zeci de ani de pregătire militară şi numai
când la conducerea Imperiului Roman a fost împăratul Traian8, unul
dintre cei mai străluciŃi bărbaŃi militari şi politici ai AntichităŃii (se
ştie că, în vremea lui Burebista, romanii nu au avut nici o şansă în
confruntările cu dacii, iar, în vremea lui Decebal (anul 87. D.H.),
împăratul DomiŃian, în urma unor confruntări militare, plătea un
ruşinos tribut dacilor; chiar confruntarea dintre romani şi daci din
101-102 D.H. s-a încheiat cu un rezultat nedecis, mai degrabă
favorabil dacilor. La fel, ceea ce s-a întâmplat după cucerirea Daciei
(distrugerea sanctuarelor, măsurile speciale privind organizarea
provinciei, exploatările aurifere etc.) ne demonstrează faptul că
romanii s-au temut, şi după victoria militară, de argumentele
poporului dac. Chiar şi retragerea aureliană este, într-o anumită
8
Rămâne de cercetat de ce înainte de cucerirea Daciei, împăratul Traian ar fi spus:
„Mă întorc în Ńara străbunilor mei”. Poate pentru că latinii se considerau descendenŃi
ai lui Eneas, fiu al regelui Priam al Troiei – cetate tracică din Asia Mică - sau poate
pentru că, în conştiinŃa colectivă a vremii era prezentă ideea originii latinilor în
triburile de indo-europeni plecate din Nordul Mării Negre (în Antichitate cunoscută
şi sub numele de Marea Getică).
26 Lucian Cherata
proporŃie, un semn al faptului că dacii cuceriŃi au continuat să fie
altceva decât ce au vrut romanii; la acest fapt adăugăm existenŃa
dacilor liberi, mult mai numeroşi decât cei cuceriŃi, permanent ostili
cuceritorilor. Chiar după retragerea romanilor (retragere care a vizat
doar administraŃia şi armata!), dacii şi daco-romanii au dăinuit ca
element etnic dominant în mai multe perioade în care alŃi nou-veniŃi
au vieŃuit şi au sfârşit prin a fi asimilaŃi sau învinşi pe teritoriul
vechii Dacii: slavii, între secolele VI-XII, cumanii, între secolele
XII-XIV, ungurii, între secolul IX-XX, grecii, între secolele
XVII-XIX etc.
Istoricul Gheorghe Brătianu în lucrarea O enigmă şi un miracol,
poporul român surprinde destinul de excepŃie al urmaşilor dacilor
punând în bună măsură existenŃa poporului român sub semnul unor
fenomene de neînŃeles şi a unor intervenŃii oportune ale divinităŃii/
providenŃei. Credem că aceasta este concluzia oricărui istoric tributar
exclusiv al ideii latinităŃii poporului român. Dacă dacii ar fi pierit,
aşa cum susŃin unii istorici, conglomeratul coloniştilor aduşi de
romani în Dacia nu ar fi putut constitui un element etnic atât de
unitar şi puternic încât să reziste vicisitudinilor istoriei timp de
aproape două milenii. Fără a minimaliza prezenŃa unui fenomen de
etno-geneză daco-romană, pe teritoriul ocupat de romani, între 106 –
271 d.H. şi ulterior, considerăm că acest fenomen nu a avut când să
se cristalizeze în acest timp scurt atât încât să devină argumentul
rezistenŃei daco-romanilor, dar şi a dacilor liberi, în istoria zbuciu-
mată care a urmat, mai ales că teritoriul Daciei Romane a fost cu
mult mai mic decât al Daciei lui Burebista. Cine a rezistat atunci în
faŃa istoriei? Nu poate fi decât un răspuns:
- preponderent elementul dacic neinfluenŃat de cucerirea
romană;
- daco-romanii rezultaŃi din etnogeneza anilor 106 – 271d.H.
şi după retragerea administraŃiei romane.
O întrebare menită să închidă cercul acestei logici este: în ce
măsură daco-romanii erau diferiŃi de dacii iniŃiali sau compatibili cu
aceştia? Dacă ne gândim la unitatea culturală de excepŃie a poporului
român (limba fără dialecte, sincretismul folklorului, conştiinŃa unităŃii
de neam etc.), putem concluziona deja în favoarea ideii de consonanŃă
şi compatibilitate între cultura romanilor şi cea a dacilor, astfel încât
daco-romanii nu au făcut notă discordantă printre vechii daci.
Şi totuşi, faŃă de aceşti venerabili înaintaşi, atitudinea noastră, a
urmaşilor, a fost mereu ingrată printr-o uitare fără altă justificare
decât abordarea cinică de tipul celei afişate de regele galilor, Brenus,
în faŃa Romei îngenuncheate, prin formula: Vae victis!9. S-a
exacerbat importanŃa originii latine a limbii române şi a culturii
poporului român mai multe generaŃii la rând uitând cu desăvârşire de
marii „învinşi” – dacii, chiar dacă istoria a lăsat în urmă dovezi clare
ale respectului de care aceştia au avut parte în lumea antică şi ar fi
trebuit să aibă parte în continuare. Sigur că Şcoala Ardeleană a avut
un rol important în istoria românilor în contextul în care venea să dea
o origine nobilă unui popor a cărui identitate şi istorie erau puse la
îndoială în mod programat. Teoria lor a fost salvatoare pentru
poporul român chiar dacă evidenŃia, în mod exagerat, doar o parte de
adevăr. Credem că a venit timpul să redăm istoriei adevărul complet
prin reconsiderarea cu mai multă exactitate a celor petrecute în urmă
cu 1900 de ani şi a urmărilor acelor evenimente.
Întrebarea lui Haşdeu: Pierit-au dacii? are, în acest context, o
conotaŃie tulburătoare şi aşteaptă un răspuns serios izvorât dintr-o
abordare pe măsura nivelului ştiinŃei actuale.
1. De unde ar trebui să înceapă această cercetare?
Evident, nu de la desconsiderarea indiscutabilei influenŃe latine
asupra limbii române , dar şi a înrudirilor lingvistice şi gramaticale
dintre limbile română şi latină, ci prin reconsiderarea ponderii
acesteia şi, mai ales, prin punerea în lumină şi redimensionarea celor
mai importante, cu adevărat, influenŃe din etno-geneza culturală a
poporului român. La fel, credem că este importantă stabilirea, pe cât
posibil, a raportărilor acestor influenŃe la fenomenul formării limbii
române. Suntem convinşi că rezultatele acestor cercetări, vor con-
duce la răspunsuri pertinente pentru marile întrebări despre limba
dacilor şi, implicit, a relaŃiei acesteia cu limba actuală a românilor.
De ce „a dispărut” limba dacilor? De ce dacii necuceriŃi (aproximativ
80-85% din teritoriul Daciei antice!) vorbesc aceeaşi limbă cu dacii
cuceriŃi în 106 d. H.? Care este relaŃia limbii dacilor cu grupa satem a
limbilor indo-europene din care se presupune că face parte? Care
este relaŃia dintre limbile satem şi limbile centum din care făcea parte
şi latina? Limba dacilor poate fi reprezentanta unei grupări aparte, cu
9
Vai de cei învinşi! (lat.).
28 Lucian Cherata
caracteristici proprii, a limbilor indo-europene între satem şi centum?
Care sunt raporturile reale în triunghiul dacă – PIE – latină? De ce
limba română are articol hotărât ca limba greacă, iar limba latină nu
are? De ce în limba română este fundamentală copula este ca semn al
fiinŃei (din nou, similitudine cu to ti esti din limba greacă!) în timp ce
popoarele vecine: slavii şi maghiarii nu au această particularitate?
Care este adevărata explicaŃie a faptului că limba română şi cea
italiană sunt atât de înrudite?10. De la Vasile Pârvan aflăm că, între
1400 - 700 a.H., între culturile veneto-iliră şi dacă au existat
influenŃe culturale consistente11. Dacii au avut, ca şi alte popoare
indo-europene, o limbă de cult, sacerdotală, pentru preoŃi şi marii
iniŃiaŃi şi o limbă comună? Dacă da, atunci, care era relaŃia dintre ele,
dintre structurile acestora şi care este relaŃia lor cu fondul proto-indo-
european comun (PIE)12?;
2. De unde poate începe cercetarea?
Singurele mărturii rămase despre daci sunt cele de pe vremea lor
(care pot fi, indirect, mult anterioare!) şi, de aceea, în orice cercetare,
trebuie să avem în vedere, în această ordine:
- Toponimiile şi hidronimiile de pe teritoriul Daciei;
- Numele de plante medicinale dacice rămase din consem-
nările unor istorici greci (vezi Eutropius, Dioscoride,
Pseudo-Apuleius);
- Onomastica regilor daci;
10
D. Cantemir, Opere complete, vol. IX, partea I, De antiquis et hodiernis
Moldaviae nominibus et Historia Moldo-Vlachica, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1983, p. 38; Cantemir opinează că poporul român s-ar fi format din
amestecul dacilor cu romanii şi italienii cu exprimarea nedumeririi privind „venirea”
italienilor în spaŃiul dacic; reluând această idee, avansăm ipoteza cum că italienii nu
au „venit” ci au „plecat” cândva, la origini, din acest spaŃiu; aceasta nu exclude,
după cum se va vedea, influenŃe ulterioare între cele două culturi.
11
V. Pârvan, Dacia, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1967, p.51: „La venirea lor la
Dunărea mijlocie – către 700 a. Chr – sciŃii au găsit prin urmare şi au tulburat adânc
o cultură locală foarte caracteristică, pătrunsă de elemente italice şi veneto-ilire”; p.
56: „Villanovienii au constituit, prin urmare, primul val italic în Dacia, iar a IV-a
perioadă a bronzului carpato-danubian a fost prima epocă de occidentalizare a
acestor regiuni”.
12
H. Daicoviciu, op. cit., p. 23; „S-a putut stabili că limba traco-dacică face parte
din grupul satem, fiind înrudită cu sanskrita, cu limbile iranice, cu cele balto-slave,
dar mai ales ilira vorbită în Apusul Peninsulei Balcanice şi în Ńinuturile Calabriei şi
Apuliei din Italia sud-estică”.
- TradiŃiile arhaice româneşti cu provenienŃă dacică
(Căluşul, Caloianul, Paparuda, MăruŃa, Vasilca,
Rusaliile, Sindhienele, Dragobetele etc.);
- Textele şi referirile speciale rămase din limba dacilor
(vezi TăbliŃele de la Sinaia etc.);
- Lexicul limbii române evidenŃiat în lucrări de referinŃă
(vezi: Vinereanu, Rosseti, Cihac etc.);
- Consemnări istorice de referinŃă din antichitate (Strabon,
Diodor din Sicilia, Polybios etc.);
- Lucrările de specialitate existente pe această temă;
- Descoperirile arheologice semnificative consemnate în
lucrări şi aflate în muzee din Ńară şi străinătate.
Pe aceste coordonate se plasează demersul nostru menit să aducă
un plus de lumină pentru urmaşii celor pe care lumea antică i-a numit
romani şi daci. În fond, astăzi, noi nu mai ştim cine au fost, cu
adevărat, „învingătorii” şi cine „învinşii”. Poate că adevărul căutat în
cercetarea noastră constă tocmai în răspunsul corect la această
întrebare! Este dreptul elementar al românilor la cunoaşterea propriei
istorii şi identităŃi…
30 Lucian Cherata
III. ÎNCADRAREA CIVILIZAłIEI

TRACO-GETO-DACICE ÎNTRE CIVILIZAłIILE
DE REFERINłĂ ALE LUMII ANTICE
În cele ce urmează, vom evidenŃia cronologic civilizaŃiile/

culturile umane de referinŃă şi vom nota cu: ~ xxxx, perioada
aproximativă/ orientativă de început (sau consemnată de datele
arheologice cunoscute în prezent) a unei civilizaŃii/ culturi de
referinŃă. În acest context, semnul „~” are semnificaŃia „aproximativ/
orientativ”.
~ 7500 A.H. Limba NOSTRATICĂ – Asia Mică – din care s-au

desprins grupele de limbi (Colin Renfrew):
- afro-asiatică (hamito-semitică) - Africa de N-E, Orientul
Mijlociu;
- uralo-altaică – zona munŃilor Urali şi Altai;
- ugro-finică – Nordul Chinei;
- sud-caucaziană – în sudul munŃilor Caucaz;
- dravidiană – India de Nord;
- sumeriană – Sumer;
- indo-europeană – spaŃiul Carpato-Balcanic (Primul val
de indo-europeni)13.
~ 6000 - 5500 A.H. Cultura Turdaş – Vinca din care fac parte
tăbliŃele de la TĂRTĂRIA (prima scriere ca vechime a omenirii! ~
5500 A. H.) – creată de primii indo-europeni;
~ 5500 A.H. – ~2500 A.H. Cultura KURGANELOR14 (trei migraŃii

succesive spre Vest, după M. Gimbutas; W.H. Goodenough „cultura
kurganelor este o prelungire a culturii Cucuteni”15;
13
Periodizarea şi numărul de „valuri” sunt propuse de noi raportându-ne la datele
existente în acest moment.
~ 5500 A.H. – ~ 4500 A.H. (Al doilea val de indo-europeni);
~ 5000 A.H. CivilizaŃia SUMERIANĂ (a doua scriere ca vechime
din istoria omenirii ~ 4500 A.H.);
~ 4500 A.H. – ~ 3500 A.H. (Al treilea val de indo-europeni);

~ 4000 A.H. - ~ 3000 A.H. Culturile proto-tracice16: CUCUTENI,
STARČEVO-CRIŞ, GUMELNIłA;
~ 3650 A.H. CivilizaŃia MINOICĂ;
~ 3500 A.H. CivilizaŃia EGIPTULUI ANTIC;
~ 3500 A.H. – ~ 2500 A.H. (Al patrulea val de indo-europeni);

~ 3000 A.H. Cultura proto-tracică KARANOVO (TRACIA);
~ 3000 A.H. CivilizaŃia HARAPPA şi MOHENDJO-DARO
(INDIA);
~ 3000 A.H. CivilizaŃia ARIANA din Podişul Iranului;
~ 2500 A.H. – ~ 1500 A.H. Cultura NORDUL MĂRII NEGRE17;
~ 2000 A.H. Al cincilea val de indo-europeni;

~ 2000 A.H. CivilizaŃia IRANIANĂ – limba de cult Avestica;
~ 2000 A.H. CivilizaŃia ARIANĂ (INDO-GANGETICĂ) – limba de
cult Vedica;
14
Din această cultură s-au desprins şi spre Est primele triburi indo-ariene stabilite
iniŃial în zona Iranului şi zone adiacente, apoi în Nordul Indiei (pentru această zonă,
este vorba de al doilea val de indo-europeni, primul fiind constituit de dravidieni);
15
Apud M. Vinereanu, DELR, p.17.
16
NoŃiunea de „cultură proto-tracică” este preluată de la M. Vinereanu, DELR, p.
19; propunem extensia „proto-indo-europeană” care se referă la conglomeratul de
culturi din care face parte şi „cultura proto-tracică”.
17
Propunem această denumire ca o completare a teoriei lui Goodenough (1970)
considerând zona Nordului Mării Negre ca şi creuzet al formării unui nou nucleu
de indo-europeni care vin în Europa; avansăm ipoteza că în Nordul Mării Negre s-a
creat o sinteză a culturii kurganelor (ca prelungire a culturii Cucuteni!) şi a culturii
uralo-altaice; de aici va porni, pe parcursul mileniului al II-lea A.H., al cincilea val
de indo-europeni spre Europa şi Asia; această propunere este în concordanŃă cu
datele ştiinŃifice actuale şi revigorează ipoteza lui N. Densuşianu privind
hiperboreii: „Hiperboreii, locuitori ai unei Ńări foarte fertile şi fericite, un popor
pastoral şi agricol, oameni plini de virtuŃi, religioşi şi drepŃi, contemporani cu zeii
Olimpului, şi cari se considerau născuŃi din rasa cea glorioasă a titanilor, constituiau
o întinsă populaŃiune pelasgă din nordul Istrului şi al Mării Negre”, op. cit. P. 215a.
32 Lucian Cherata
~ 2000 A.H. CivilizaŃia BABILONIANĂ –limba de cult Asiro-babi-
loniana;
~ 2000 A.H. CivilizaŃia MICENIANĂ (AHEIANĂ) – limba de cult
Miceniana;
~ 2000 A.H. CivilizaŃia DACO-GETĂ– limba de cult YAJNA VAHA;
[~ 2000 – 1500 A.H. CivilizaŃia Valea Dunării (traco-geŃii şi frigienii
care au migrat spre Sudul Balcanilor şi Asia Mică, generând
grupările: ilirii, ligurii şi aheii)];
~ 1800 – 1500 A.H. indo-europenii pătrund şi în łara Bârsei (cultura
Schneckenberg, variantă a culturii Glina; urmează cultura Wietemberg,
sec. XVII- XIV A. H.; urmează cultura Nouă, sec. XIV-XII A. H.,
apoi, după sec. XII A. H. – prima epocă a fierului Hallstatt)]18;
~ 2000 A.H. CivilizaŃia GALICĂ – limba de cult Druida;
~ 2000 A.H. CivilizaŃia BALTO-SLAVĂ;
CivilizaŃii derivate din al cincilea val de indo-europeni;

~ 1000 A.H. CivilizaŃia LATINĂ;
~ 1000 A.H. CivilizaŃia ETRUSCĂ;
~ 1000 A.H. CivilizaŃia CELTĂ;
~ 1000 A.H. CivilizaŃia VIKINGĂ;
OBSERVAłII:
1. Începând cu anii ~ 7500 A.H., pe teritoriul actual al României,

în Balcani şi, cu certitudine, la răsărit şi apus (până în Panonia
şi dincolo de Nistru!), pe zone întinse, a existat o civilizaŃie de
sorginte exclusiv indo-europeană;
2. Această perioadă se poate împărŃi în şase mari subperioade19:
~ 7500 A.H. – ~ 6000 A.H. → perioada pelasgă/
nostratică;
~ 6000 A.H. – ~ 4000 A.H.→ perioada hyperboreană
~ 4000 A.H. – ~ 2500 A.H.→ perioada proto traco-geto-
-dacă;
~ 2500 A.H. – ~ 100 D.H. → perioada traco-geto-dacă;
18
Cf. Al. Surdu, Şcheii Braşovului, Edit. Kron-Art, Braşov, 2010, p. 23-24.
19
După cum se va putea urmări pe parcursul lucrării, aceste subperioade, la rândul
lor, se vor putea împărŃi în sub-subperioade etc.
~ 100 D.H. – ~ 700 D.H. → perioada daco-romană;
~ 700 D.H. – ~2000 D.H. → perioada moldo-vlaho-
română;
3. Propunem ca şi caracteristici ale civilizaŃilor/ culturilor în
perioadele menŃionate la punctul 2.:
- Continuitatea – permanenŃa;
- Compatibilitatea culturilor din acest spaŃiu;
- Complementaritatea simbolurilor din culturile acestui
spaŃiu;
- Capacitatea de absorbŃie/ adaptare a elementelor din alte
culturi;
- Unitatea în timp a culturilor din acest spaŃiu;
- Capacitatea de a influenŃa/ contribui la formarea unor
civilizaŃii/ culturi adiacente;
- Stabilitatea simbolurilor culturale din acest spaŃiu;
4. Caracteristicile menŃionate la punctul 3. vor fi considerate de
referinŃă şi vor face parte din „axiomatica” prezentei cercetări;
5. Pentru susŃinerea celor menŃionate la punctele 1. - 4. vor fi
folosite pe parcursul lucrării, în mod complementar, argu-
mente: lingvistice, etnologice, teologice şi, bineînŃeles,
menŃiuni istorice de referinŃă.
34 Lucian Cherata
IV. CONSIDERAłII PRIVIND CIVILIZAłIA

TRACO-GETO-DACILOR
A. REPERE SPIRITUALE ALE EXISTENłEI

TRACO-GETO-DACILOR
Traco-geto-dacii, după alŃi istorici sciŃii20, spune Herodot, au fost

cei mai numeroşi locuitori ai Pământului după inzi. Ei stăpâneau un
teritoriu imens: din Nordul Mării Negre până la Adriatica, din
CarpaŃi până în Pelopones plus Asia Mică. De ce este importantă
cunoaşterea unor înaintaşi pe care istoria pare să-i fi distrus
iremediabil? Doar un lucru ar putea să ne îndemne la această
cunoaştere: ceea ce a rămas după ce distrugerea militară şi econo-
mică şi-a făcut simŃite efectele alături şi de alte capricii ale istoriei
sau slăbiciunilor omeneşti (retrageri, năvăliri, calamităŃi, trădări etc.).
În cazul traco-geto-dacilor a rămas o considerabilă moştenire cultu-
ral-religioasă, dar şi amintirea nemuritoare a vitejiei, nobleŃei,
sobrietăŃii, cumpătării şi a unei atitudini superioare în faŃa vieŃii şi a
istoriei. Este, credem, mai mult decât un argument pentru ceea ce
încercăm să evidenŃiem în această lucrare: necesitatea regăsirii de
către români a propriei identităŃi ca popor raportându-se la modelul
strălucit al strămoşilor antici.
Se ştie că aheii proveneau din zona carpato-danubiană şi trăiau,
după spusele lui Homer, alături de comunităŃile traco-gete ale
cauconilor din Triphylia. Din aceste motive, este de aşteptat ca
20
D. Cantemir, Opere complete, vol. IX, partea I, De antiquis et hodiernis
Moldaviae nominibus et Historia Moldo-Vlachica, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1983, p. 33 („Plinius pare să fi fost de altă părere, şi anume că geŃii sunt
unii şi aceeaşi cu dacii, dar că grecii i-au numit geŃi, iar romanii daci. El spune astfel
în cartea a IV-a, capitolul XII: „De aici încolo, toate sunt, în mare, neamuri scitice,
dar unele dintre ele au stăpânit părŃile dinspre Ńărmuri, ba geŃii, numiŃi de romani
daci, ba sarmaŃii, la greci sauromaŃi ş.a.m.d.”).
vechii greci să fi fost influenŃaŃi de traco-geŃi în multe privinŃe:
zeităŃi comune, personaje legendare, tradiŃii şi obiceiuri21.
De la Diogenes Laertios aflăm că Salmoxis şi Orfeu erau traci şi
făceau parte dintre aşa-numiŃii sophoi „înŃelepŃi”, personalităŃi care
ieşeau în evidenŃă prin comportament, înfăptuiri deosebite,
cunoştinŃe sau întâmplări remarcabile22.
Se ştie că „înŃelepŃii” cei mai luminaŃi erau în număr de şapte23,
iar, dintre aceştia, patru aveau origine tracă. Alături de Salmoxis şi
Orfeu, deja menŃionaŃi anterior, îl amintim pe Pittacos, care era trac
după tată, şi pe Anacharsis, care era scit. ReferinŃe despre Salmoxis,
în calitate de rege şi zeu, întâlnim şi la Platon24 cu conotaŃii laudative
după cum vom vedea în continuare. Este subliniată credinŃa sa,
transmisă dacilor, în nemurirea sufletului cu consecinŃele care decurg
din aceasta în plan atitudinal, moral, religios, medical, social etc. Se
ştie că lipsa fricii de moarte făcea din daci nişte războinici de temut
pentru oricine. În acelaşi timp, religiozitatea şi sobrietatea vieŃii lor
derulate după criterii stricte, cu perioade de abstinenŃă şi post, îi
prezintă posterităŃii drept oameni aleşi ai lumii antice, „barbari”
rafinaŃi, demni de respectul popoarelor din jur.
Orfeu considera şi el că sufletul este de origine divină şi este, prin
aceasta, nemuritor în timp ce „trupul este pieritor, fiind născut şi
perpetuat din cenuşa titanilor ucişi de trăsnetul lui Zeus, deoarece
titanii l-au ucis şi l-au mâncat pe fiul acestuia Dionysos-Zagreus”25.
Orficii credeau că sufletul omului este închis în trup ca într-o temniŃă
21
Cf. Alexandru Surdu, Izvoare de filosofie românească. Cap.3. Traco-geŃii la
porŃile filosofiei, Edit. Renaissance, Bucureşti, 2011, p. 25.
22
Idem.
23
Lista completă a înŃelepŃilor cuprinde în jur de patruzeci de nume.
24
Este vorba despre dialogul Charmides în care întâlnim referinŃe privitoare la
concepŃia vindecătorilor daci în ceea ce priveşte relaŃia dintre trup şi suflet; mai
precis, este vorba despre o concepŃie holistă în care trupul nu poate fi vindecat fără
vindecarea sufletului, boala trupească fiind un reflex al bolii sufletului; tocmai
datorită acestei concepŃii, grecii recunoşteau superioritatea vindecătorilor traci; este
sugerată şi modalitatea de vindecare a sufletului prin incantaŃii - „descântece”; vezi
Platon, Opere I, Charmides, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1974, p. 183-184.
25
Al. Surdu, op. cit., p. 28.
36 Lucian Cherata
şi supus poftelor şi capriciilor acestuia26. CredinŃa lor era un reflex al
credinŃei traco-geŃilor care plângeau la naşterea cuiva şi sărbătoreau
pe cei care aveau parte de o moarte eroică27.
Pittacos, trac după tată, citat ca înŃelept după Thales şi Solon,
conducător timp de zece ani al cetăŃii Mytilene, a rămas în istorie
prin spiritul său împăciuitor şi iertător după principiile traco-geŃilor28.
Anacharsis29, fiu al regelui SciŃiei, consemnat ca primul între cei
şapte înŃelepŃi, a scris despre simplitatea vieŃii sciŃilor în comparaŃie
cu cea a geŃilor. Toate menŃiunile despre cei patru înŃelepŃi conduc la
o concluzie exprimată succint, astfel:
„Este demn de remarcat faptul că relatările despre cei patru
înŃelepŃi de origine traco-getă au ca notă comună comportamentul
remarcat la populaŃiile traco-gete de către istorici şi geografi. Mai
mult, aceştia se dovedesc înŃelepŃi, în sensul antic al cuvântului,
tocmai prin promovarea stilului de viaŃă traco-get, a tradiŃiilor şi
obiceiurilor acestora”30.
În abordarea noastră, ne vom referi tot timpul atât la tracii din
sudul Dunării cât şi la cei din nordul acestui fluviu indiferent de
diferenŃele istorice suferite de aceştia, constituiŃi în provincii ale
latinităŃii, deoarece atunci când spunem traco-geto-daci ne referim
la: Dacia Mediteranea, Dacia Ripensis, Dacia Pontica (Scythia
Minor), Moesia, Tracia, dar şi Dacia din nordul Dunării (cuprinzând
atât dacii ocupaŃi cât şi pe cei liberi!). În acest context, vom încerca
să dăm o semnificaŃie anume faptului că timp de aproape patru sute
de ani (235-610 D.H.), la cârma Imperiilor Roman de Apus şi
Bizantin, 41 de împăraŃi au fost de origine traco-geto-dacă. Ni se
pare evident faptul că prezenŃa traco-geto-dacilor în provinciile
romane mai sus amintite nu era a unor supuşi „barbari” oarecare ci a
unor populaŃii cu caracteristici bine definite capabile să influenŃeze la
cel mai înalt nivel viaŃa politică a Imperiului Roman. Ori, acest fapt
ne induce ideea că influenŃa atât de pregnantă a traco-geto-dacilor
26
Există o asemănare izbitoare între credinŃa orficilor şi credinŃa hindusă în
metempsihoză; vezi Victor Kernbach, DicŃionar de mitologie generală, Editura
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 345.
27
Cf. Al. Surdu, op. cit., p. 28.
28
Ibidem, p. 29.
29
A trăit în Atena şi a fost prieten cu Solon – (n.n..);
30
Al. Surdu, op. cit., p. 30.
avea câteva argumente convingătoare: o religie bine definită, unitate
culturală şi o conştiinŃă a propriei istorii şi identităŃi, toate pe fondul
unor tradiŃii străvechi şi a unei memorii colective încrezătoare în
propriul destin.
Poate încă o dovadă a faptului că traco-geto-dacii au reprezentat
un reper cultural în lumea antică este şi felul în care aceştia au
preluat creştinismul, compatibilitatea lor cu noua credinŃă, dar şi
abordările ferme, menŃionate de istorie, privind aderarea la aceasta.
Astfel, preluarea creştinismului de către traco-geto-daci nu s-a
realizat prin specularea unor paralelisme existente între cele două
credinŃe ci prin asemănări de fond: ideea nemuririi atât de prezentă la
traco-geto-daci, dar şi meditaŃia asupra morŃii dătătoare de viaŃă
existente în cultul lui Salmoxis. Mai sintetic exprimat: „Îndum-
nezeirea sau nemurirea devine astfel un important punct de întâlnire
între salmoxism şi creştinism”31.
Un alt aspect care trebuie să fie evidenŃiat în creştinarea
traco-geto-dacilor, şi care denotă aderenŃa acestora la noua religie,
este numărul mare de martiri din Nordul şi Sudul Dunării până la
acceptarea creştinismului ca religie oficială a Imperiului Roman în
313 prin Edictul de la Milan dat de Împăratul Constantin cel Mare
(306-337), el însuşi daco-roman din Moesia Inferior.
Tot o semnificaŃie specială privind ataşamentul traco-geto-dacilor
la noua religie aflăm în contribuŃiile teologilor daco-romani din
provinciile Imperiului Roman, aduse la consolidarea creştinismului.
În această idee, amintim pe: Niceta de Remesiana (din Dacia
Mediteranea), Laurentius de Novae (din Moesia Inferior), Teotim de
Tomis (din Scitia Minor), Axentius de Dorostorum (născut în Dacia
ocupată de goŃi), Palladius de Ratiaria (născut în Dacia Ripensis),
Maximin de la Dunărea de Jos, Sfântul Ioan Cassian (din Scitia
Minor), Dionisie Exiguul (din Scitia Minor), episcopul Ioan al
Tomisului, episcopul Teotim al II-lea al Tomisului, episcopul
Valentinian al Tomisului, călugării sciŃi din secolul VI: Leontie,
Ahile şi Mauriciu. CirculaŃia acestor scrieri patristice daco-romane şi
31
Ioan G. Coman, Scriitori bisericeşti din epoca străromână. Cap. Nemurirea
traco-geto-dacă şi atingeri cu creştinismul, Bucureşti, 1979; apud Al. Surdu, op.
cit., p.33.
38 Lucian Cherata
rolul avut de ele în contextul consolidării tradiŃiei creştine ortodoxe
este imens.
Un alt aspect, necunoscut până în prezent, este faptul că, în
limbajul dacilor, existau o serie de cuvinte32 care au favorizat
adaptarea populaŃiei traco-geto-dace la religia creştină. Astfel,
cuvinte ca: preot, călugăr, biserică, mânăstire, botez, sfânt, colivă,
bogdaproste, prescure, parastas, praznic, sărindar, pristolnic,
pomană, bobotează, drac, satană etc., a căror semnificaŃie corectă
este evidenŃiată pe parcursul acestei lucrări, vin să întregească
imaginea despre credinŃa traco-geto-dacilor.
Cunoscând semnificaŃiile şi diversitatea sărbătorilor dacice închi-
nate Soarelui, putem spune, fără reŃineri, că acestea au fost preluate
aproape în totalitate de creştinism şi integrate cu uşurinŃă în noua
axiologie deoarece construcŃia cultului solar dacic este impresionantă
prin logica, frumuseŃea şi consecvenŃa cu care evidenŃiază ritmurile
cosmice raportate la evenimentele anului agrar. Urmaşii dacilor au
păstrat în totalitate ritualurile strămoşilor care, chiar dacă uneori apar
ca nişte „păgânisme” de neînŃeles, dau consistenŃă şi amploare ritu-
alului creştin. Oare cum ar fi o slujbă de înmormântare creştin-orto-
doxă fără colivă33 şi prescure34? Toate aceste ritualuri preluate de la
daci, prin semnificaŃia lor, ne completează imaginea despre ceea ce
dacii considerau, înainte de creştinism, că trebuie să fie relaŃia cu cei
care au părăsit această lume, dar prin nemurirea sufletului sunt într-o
permanentă legătură cu cei de aici. Şi tot în limba lor, dacii ne spun
ce este biserică35 şi mânăstire36 convingându-ne că ştiau exact
semnificaŃia acestor cuvinte.
La fel de tulburătoare şi complexe sunt şi abordările traco-geto-
dacilor privind viaŃa în asceză şi post a călugărilor, dar şi rolul
32
Până în prezent, aceste cuvinte au fost considerate în mod eronat ca având diverse
provenienŃe: slavă, latină etc..
33
Coliva, în limba dacilor: „bucurie/ ofrandă pentru cei care au dispărut, dar
participă [la ritual] şi simt”.
34
Prescure, în limba dacilor: „[pâine sub formă de] roată care îl mulŃumeşte pe cel
care vine din pământ să ne vorbească şi să fie asemenea nouă/ alături de noi”.
35
Biserică „[locul unde] credinŃa se împrăştie în jur ca o bucurie/ fericire”;
36
Mânăstire „[locul unde] se eliberează cel care este de neclintit în chemarea de a se
apropia/a intra în acelaşi statut [de/ cu D-zeu]”.
preotului37. Această realitate, dovadă a sobrietăŃii şi superiorităŃii
vieŃii spirituale a dacilor este încă un argument al creştinării lor
masive şi rapide pe întreg spaŃiul pe care l-au locuit. După cum se
ştie de la Strabon38, asceŃii - călugări daci se constituiau în patru
grupe: theosebeis, ktistai, pleistoi şi kapnobatai39. Tot în acest
context, trebuie amintiŃi solomonarii40, posesorii unei ştiinŃe
şamanice străvechi transmisă printr-o iniŃiere îndelungată şi labo-
rioasă. Ei cunoşteau, printre altele, ştiinŃa depistării izvoarelor,
curăŃarea lor şi tot ei erau cei care captau apele săpând pe sub pământ
galerii adânci pentru crearea unor lacuri subterane41.
Am amintit doar câteva dintre „argumentele” traco-geto-dacilor în
faŃa vieŃii şi a istoriei, dar mai ales în faŃa uitării nedrepte care le-a
copleşit Ńărâna şi, mai ales, amintirea de care ar fi trebuit să aibă
parte. În acest context, ideea nemuririi sufletului omenesc are o
conotaŃie tulburătoare prin faptul că mecanismul prin care dacii o
argumentau s-a transmis nealterat urmaşilor. Tot ce a rămas de la ei
demonstrează cu prisosinŃă că dacii n-au pierit...
37
Preot, în limba dacilor: „[cel] care te umple cu lumină prin apropierea sa”;
38
Cf. Nicolae Achimescu, Istoria şi filosofia religiei la popoarele antice, Edit.
Tehnopress, Iaşi, p. 226.
39
În limba dacilor: theiosebeis „[cel] care împrăştie/ emană lumină/ învăŃătură fără a
dori/ a-şi propune acest lucru”; ktistai „[cel] care îi caută/alege/ desparte pe cei care
vin”/ „cel care îi selectează pe cei care vor să devină călugări” (n.n.); pleistoi „[cel]
care se apropie în zbor şi doreşte să aducă bucurie când vine”; kapnobatai „[cel]
care celebrează numele unor demoni puternici care distrug/ pedepsesc atunci când
apar”; etimologii explicitate în textul lucrării.
40
În limba dacilor: solomonar „cel care leagă şi prinde [realitatea] prin credinŃă”;
etimologie explicitată în prezenta lucrare.
41
Cf. A. Surdu, op. cit., p. 12, există şi astăzi izvoarele captate de către solomonarii
daci sub Tâmpa în vederea asigurării rezervelor de apă pentru cetatea Corona.
40 Lucian Cherata
B. ALTE ASPECTE SEMNIFICATIVE
Fără îndoială că sunt multe aspectele care Ńin de lumea dacilor şi

trebuie să fie evidenŃiate şi integrate într-un sistem coerent de
interpretare şi cunoaştere. Există, în acelaşi timp, şi abordări
subiective, insuficient susŃinute ştiinŃific, dar cu un grad ridicat de
sugestionabilitate şi tentaŃie în zona legendarului şi mirificului.
Dincolo de aceste aspecte discutabile, dar nicidecum neglijabile,
putem constata o curiozitate crescuta a unui mare număr de oameni
din toate categoriile sociale şi culturale faŃă de lumea dacilor. La
români, este tot mai pregnantă conştiinŃa că sunt moştenitorii unei
lumi apuse redutabile, dar insuficient cunoscute.
Sigur că suntem impresionaŃi astăzi de faptul că fierul şi aurul
dacilor aveau cea mai ridicată puritate posibilă tehnologic42. La fel,
rămânem uimiŃi de exactitatea calendarului dacic, fapt luat ca reper
de NASA...
Altcineva43 ne spune că în Rajastan există circa 80 de milioane de
oameni care vorbesc graiuri care conŃin mii de cuvinte asemănătoare
şi/ sau chiar identice cu cele din limba română.
Care sa fie, oare, originea celor peste patruzeci de statui
reprezentând daci aflate la Vatican? Dar a celor peste 60 de statui de
daci din alte părŃi ale Romei? Cum se explică prezenŃa sculpturilor
reprezentând daci, şi nu romani, pe Arcul lui Constantin (312 D.H.)?
Istoria a consemnat şi faptul că cei mai vestiŃi medici ai antichităŃii
erau daci, iar romanii nu plecau în campanii militare fără să fie
însoŃiŃi de asemenea medici.
Se ştie că vitejia gladiatorilor traco-geto-daci era deja legendară în
lumea antică (să nu uităm că Spartacus era trac!).
Se studiază proprietăŃile brăŃărilor dacice, există încă legende
despre comorile dacilor, dar şi date certe despre tunelurile rămase
din vremea lor în munŃii Făgăraş, despre lacurile subterane create de
către solomonari, despre credinŃa şi organizarea lor statală, despre
religia lor superioară în lumea antică, despre credinŃa în nemurirea
sufletului...
42
Napoleon Săvescu, Cuiul dacic sau cuiul lui Pepelea, http:// dacia.8m. net/.
43
Sorin Golea, În Asia, 80.000.000 de oameni vorbesc limba română, 25 mai 2010,
articol pe internet în care sunt expuse ipotezele lui Lucian Cuedeşan în acest sens.
Toate aceste informaŃii, uneori cu iz de legendă, alteori fără o
susŃinere ştiinŃifică menită să convingă au rămas la periferia istoriei
deşi intuiŃia şi memoria colectivă spun că ar trebui să fie altfel. Poate
felul şablonizat în care a fost tratată istoria noastră după Şcoala
Ardeleană, prin exacerbarea ideii influenŃei latine în etno-geneza
poporului român, a condus la lipsa unei preocupări ştiinŃifice care să
evidenŃieze adevărul despre daci. Credem că o nouă abordare privind
adevărata istorie şi cultură a dacilor trebuie să-şi facă apariŃia grabnic
pentru a reuşi explicarea şi armonizarea într-un tot unitar a datelor
disparate existente astăzi despre cultura acestora. Cu atât mai mult
este important acest lucru cu cât, prin această cunoaştere, putem
identifica filiaŃii culturale şi istorice atât de necesare definirii
ethosului românesc.
42 Lucian Cherata
V. CARACTERISTICI FONOLOGICE
ALE LIMBII PROTO-INDO-EUROPENE TRANSMISE
LIMBILOR INDO-EUROPENE
Pentru studiul nostru, are o mare importanŃă precizarea caracteris-

ticilor fonologice ale limbii proto-indo-europene, după cum urmează:
1. PrezenŃa oclusivelor sonore aspirate (b/bh, d/dh, g/gh);
a) DispariŃia aspirării în: traco-iliră, celtice, baltice, slavă,
iraniană; (bh, dh, gh) → (b, d, g); (ph, th, ch, kh, jh) → (p,
t, c, k, j);
b) Transformarea, în limbile neoindiene şi greacă, a
aspiratelor sonore în aspirate surde: (bh, dh, gh) → (ph,
th, ch):
bhū (skr.) → phū (hin.) „pământ”;
dhū (skr.) → thū (hin.) „fum”;
ghoro (skr.) → choro (hin.) „sărac”.
c) În germană, ocluzivele sonore aspirate au devenit
neaspirate, sonorele neaspirate au devenit surde, iar
oclusivele surde au devenit fricative:
(bh, dh, gh) → (b, d, g);
(b, d, g) → (p, t, k);
(p, t, k) → (f, th, k).
d) În sanskrită, s-au păstrat ocluzivele sonore aspirate: bh,
dh, gh, dar şi aspiratele surde: ph, th, ch, kh, jh; este o
dovadă a faptului că sanskrita păstrează şi la nivel fonetic
(nu numai lexical!) caracteristicile limbii proto-indo-euro-
pene;
Se pare că evoluŃia ocluzivelor (bh → b, dh → d, gh → g) s-a
petrecut în limbile indo-europene care au avut o poziŃie centrală
„când strămoşii triburilor indo-europene care vorbeau dialecte din
care provine sanskrita, greaca şi germana se separaseră de restul
comunităŃii indo-europene”44.
44
M. Vinereanu, DELR, p. 20;
2. În ceea ce priveşte evoluŃia labio-velarelor provenite din limba
iniŃială, proto-indo-europeană, regăsim o asemănare între
traco-iliră, osco-umbrică şi celticele continentale, astfel:
- velarele palatale: k’, g’ pron. Chi, ghi;
- velarele simple: k, g;
- sunetele labio-velare: kŭ, gŭ care se pronunŃă ca şi qŭ din
aqua, cu rotunjirea buzelor.
În limbile satem, deci şi în traco-iliră, labio-velarele pro-
to-indo-europene au pierdut elementul labial devenind velare
simple45.
3. În traco-iliră, consoana „s”, în majoritatea situaŃiilor a trecut
în consoana „z”; s → z;
4. În traco-iliră, particulele proto-indo-europene: (ta, la, da, pa)
→ (te, le, de, po);
Precizăm faptul că, deşi considerăm discutabilă împărŃirea clasică
a limbilor indo-europene în cele două grupe: centum (germanica,
celtica, greaca, latina) şi satem (traco-daca, baltica, slava,
sanskrita), vom păstra pe parcursul lucrării această împărŃire46, dar
vom opera efectiv cu concluziile la care vom ajunge privind limbile
care ne interesează strict în studiul nostru (traco-geto-daca47,
sanskrita, daco-romana, româna).
45
Cf. M. Vinereanu, DELR, p. 20.
46
Pentru aprofundarea studiului asemănărilor şi diferenŃelor dintre traco-iliră şi
celelalte limbi din cele două mari grupe clasice: satem şi centum, recomandăm
lucrarea d-lui M. Vinereanu, DELR.
47
Vom discuta de limba traco-dacă mult după plecarea celui de-al cincilea val de
indo-europeni, mai precis începând cu anul 1000 A.H.- (n.n.).
44 Lucian Cherata
VI. CONSIDERAłII PRIVIND POPULAłIILE

ŞI LIMBILE INDO-EUROPENE
DIN AL CINCILEA VAL DE EMIGRAłIE
Pentru o mai tehnică abordare a tematicii propuse, facem

următoarele precizări:
1. În jurul anilor 2000 A. H., în Europa, începe invazia
indo-europeană (al cincilea val);
2. Regiunile iraniene erau şi ele invadate de triburile indo-arice în
jurul anilor 3000 A. H.;
3. În jurul anilor 2000 A. H., mai precis spre 1900 A. H., începe
invazia ariană în Nordul Indiei, mai întâi în zona Punjab, apoi
în câmpia Gangelui; invazia este definitivată în jurul anilor
1500 A. H.;
4. Acolo unde populaŃiile indo-europene au venit în număr mare
s-a impus organizarea cunoscută ca fiind specifică
indo-aricilor, mai precis o stratificare socială determinată de
existenŃa a patru clase:
- clasa preoŃilor/ sacerdotală;
- clasa conducătorilor militari şi politici;
- clasa agricultorilor, comercianŃilor;
- clasa meşteşugarilor, prelucrătorilor, artiştilor, muzi-
canŃilor/ lăutarilor, dansatorilor.
5. În toate aceste organizări/ comunităŃi, a existat în paralel cu
limba vorbită/ comună, şi o limbă de cult/ sacerdotală folosită
de preoŃi pentru păstrarea şi transmiterea textelor sacre referi-
toare la derularea sacrificiilor, relaŃiile între clase şi îndatoririle
membrilor acestora etc.; textele scrise în limbile de cult aveau
o circulaŃie redusă, mai precis într-un cerc restrâns, esoteric
fapt care a permis păstrarea neschimbată a acestora uneori
chiar mii de ani; textele scrise nu aveau conŃinut sacru, la
indo-europeni fiind interzisă redarea textelor cu conŃinut sacru,
ci doar social, relaŃional şi moralizator;
6. Limbile de cult şi-au păstrat caracteristicile esenŃiale perioade
îndelungate de timp, mai mult, este de presupus faptul că ele
s-au desprins dintr-un trunchi comun; cum altfel am putea
explica faptul că Avestica (limba de cult a triburilor iraniene)
este similară până aproape de identitate cu Vedica (limba de
cult a invadatorilor arieni din Nordul Indiei), dar şi cu Yajna
Vaha48 (limba de cult a geto-dacilor);
7. Având în vedere cele afirmate la pct. 6), considerăm că limba
de referinŃă pentru traducerea textelor păstrate în cele trei limbi
de cult menŃionate mai sus (Avestica, Vedica şi Yajna Vaha49)
poate şi trebuie să fie Vedica-sanskrita iniŃială50 (limbă a cărei
întemeiere, sub formă scrisă51 – Postvedica, începe în secolul
al XV-lea A. H., adică odată cu terminarea cuceririi ariene în
câmpia indo-gangetică, şi culminează cu vestita gramatică a lui
Panini din secolul al IV-lea A. H.) desprinsă din Vedica şi o
serie de graiuri indo-arice utilizate de brahmani pentru
îmbogăŃirea lexicului noii limbi pe care o doreau creată întru
exprimarea subtilităŃilor textelor sacre;
8. În sanskrită regăsim aproape în totalitate lexicul textelor sacre
iniŃiale dar şi, în bună parte, fondul lexical de bază
proto-indo-european;
9. În ceea ce priveşte limbile comune corespunzătoare, în cazul
nostru, persana, limbile neoindiene şi daco-romana, ele au
avut un destin diferit de cel al limbilor de cult surori fiind
48
Yajina Vaha – denumire introdusă de noi pentru limba de cult a dacilor; unul
dintre obiectivele acestei lucrări este de a demonstra deplina compatibilitate între
cele trei limbi de cult: Avestica, Vedica şi Yajina-Vaha; oricum, despre înrudirea
până aproape de identitate a primelor două au vorbit indianişti de renume printre
care şi românii: Sergiu Al-George, Theofil Siemensky şi Cicerone Poghirc.
49
Yajña-vāha (skr.) „limba care poartă/ duce sacrificiul la zei”, DS, p. 581b-582a;
propunem această denumire pentru limba sacerdotală a dacilor;
50
Pe parcursul lucrării vor fi evidenŃiate caracteristicile celor trei etape din evoluŃia limbii
sanskrite: Vedica (sanskrita iniŃială, sub formă orală), Postvedica (sanskrita secundară,
sub formă scrisă), Sanskrita gramaticală (cu stadiile: Panini, epică, clasică).
51
Vedica – sanskrita iniŃială era pe deplin constituită, sub formă orală, în jurul
anilor 2000 A.H., iar primele texte scrise în Vedică apar în jurul anilor 1500A.H. şi,
de aceea, lexicul sanskrit clasic include lexicul Vedicei; acest fapt îndreptăŃeşte
utilizarea dicŃionarelor de sanskrită clasică pentru descifrarea textelor vedice şi a
textelor contemporane acestei limbi cum sunt textele în limba Yajina-Vaha.
46 Lucian Cherata
solicitate ca limbi vorbite pe suprafeŃe întinse de către popu-
laŃii numeroase, cu influenŃe diverse, perioade mari de timp;
10. Este de aşteptat să regăsim structurile indo-europene de bază şi
la nivelul altor limbi, indiferent de destinul lor după desprin-
derea de trunchiul comun;
11. Limbile neoindiene au preluat din graiurile preprakritice
(înrudite cu graiurile vedice) lexicul indo-aric;
12. Sanskrita iniŃială se identifică cu limba avestica iraniană
(limba cărŃilor de cult iraniene cuprinse în Avesta – echiva-
lentul cultural al Vedelor indiene) şi, în mare măsură, cu limba
de cult a dacilor, Yajna Vaha, fapt care se va proba pe
parcursul acestei lucrări; cercetări mai noi aduc în discuŃie şi
înrudirea consistentă a Druidei celŃilor cu limbile de cult
amintite mai sus;
13. EvoluŃia sanskritei iniŃiale s-a realizat prin raportare la o parte
dintre dialectele arice considerate de referinŃă de către brah-
mani şi dezvoltate prin structuri care permiteau exprimarea
unor nuanŃe ale cultului vedic, utilizate în principal în cercuri
restrânse de iniŃiaŃi; structurile nou create vizau posibilităŃile
de formare a unor noi cuvinte/ structuri/ sintagme necesare
exprimării nuanŃelor interpretative ale textelor sacre; faptul că
la anul 2000 a. H. textele sacre, deşi sub formă orală, erau
deplin constituite şi transmise cu grija păstrării sensurilor
sacre, ne conduce la concluzia că aceste texte erau déjà vechi
în acea perioadă, lexicul lor provenind cu siguranŃă din fondul
proto-indo-european (PIE)52;
14. Sanskrita epică/ medie/ literară a reprezentat trecerea de la
exprimarea sacrului prin textele vedice iniŃiale şi la exprimarea
profanului prin primele scrieri în limba Vedică, care apar în
jurul anilor 1500 A.H., sub forma unor texte cu teme laice;
52
În această accepŃie, noŃiunea de fond PIE trebuie regândită în sensul comple-
mentarizării cu Fondul Lexical Sanskrit (FLS), mai précis înglobarea în PIE a FLS;
de aceea, folosirea sanskritei pentru descifrarea unor texte antice (vedice, dacice,
avestice, druide) este justificată şi constructivă; considerăm că propunerea de mai
sus are ca motivare caracterul sacru/ imuabil al textelor de cult, fapt care ne obligă
la nuanŃări şi la aflarea unei alte relaŃii între o limbă de cult şi fondul PIE şi a unei
limbi transmise oral şi fondul PIE.
15. Indiferent de nivel (încă din perioada primă!), sanskrita
înglobează în bună măsură nucleul lexicului iniŃial indo-aric
precum şi posibilităŃile de exprimare ale dialectelor
indo-europene/ arice prin structurile de bază ale cuvintelor din
aceste limbi;
16. InfluenŃa ulterioară a sanskritei medii/ literare asupra graiu-
rilor neoindiene este redusă datorită păstrării oralităŃii culturii
indiene ca şi caracteristică esenŃială de transmitere/ propagare;
datorită acestui aspect, putem considera că graiurile
pre-prakritice au avut o evoluŃie separată spre graiurile
prakritice apoi, doar printr-o influenŃă relativ redusă a limbii
sanskrite epice, spre graiurile neoindiene;
17. Putem considera că, în graiurile neoindiene, regăsim structurile
iniŃiale indo-europene/ arice, nealterate de influenŃe sanskrite
decât într-o măsură restrânsă;
18. Limba sanskrită se constituie într-un reper serios pentru
studiul limbilor neoindiene şi nu numai la nivel lexical cât si la
nivelul structurilor de bază iniŃiale ale acestor limbi în mare
parte regăsibile în limba sanskrită!);
19. Limba sanskrită poate fi utilizată ca reper al structurilor
lexicale de bază şi pentru alte limbi de origine indo-euro-
peană53;
20. Este de aşteptat ca, în limbile neoindiene, ca şi în alte limbi de
origine indo-europeană, să se poată identifica un consistent
fond lexical comun, dar şi aceleaşi structuri de bază în ceea ce
priveşte formarea cuvintelor; acest aspect ar putea determina
reconsiderări ale teoriilor actuale privind originea şi evoluŃia
acestor limbi;
21. Posibilele reconsiderări preconizate la punctul 10) nu ar viza
eliminarea teoriilor existente ci doar reevaluarea dimensiunii
diverselor influenŃe, înrudiri, evoluŃii şi stabilităŃi temporale
ale structurilor iniŃiale păstrate în aceste limbi;
22. Structurile de bază, obŃinute prin combinarea particulelor/
silabele lexicale, identificate şi în limba sanskrită, sunt
53
Pentru aprofundarea acestui aspect, recomandăm lucrarea Gramatica limbii
rromani. Morfologie şi structuri lexicale indo-europene, de L. Cherata, Editura
Aius, Craiova, 2012.
48 Lucian Cherata
funcŃionale şi pot constitui un aparat de analiză pentru studiul
oricărei limbi de sorginte indo-europeană; Exemplu: în hindi şi
rromani: ajukerav « a aştepta », provine din structurile a- ja
« stare de încetare a mişcării/ potenŃialitate nedefinită » şi KĶ-
(ker-) « a face », în fond: « a aştepta » = « a te opri din ceea ce
faci »; în română, a ajunge, provine din a-ja « stare de
încetare a mişcării », un-, particulă prin care se precizează
existenŃa unui agent al mişcării şi ga, gea, ge forme ale
verbului mişcării/ deplasării ga-, deci: « a ajunge » = « a te
opri din mers »; în hindi: astarav « a prinde » provine din
particulele skr. A – st – ar – av, unde « particulă cu rol de
subliniere a acŃiunii verbului care urmează », st- « particulă
care marchează stabilitatea unei acŃiuni; de la i.-e. Sthiti « a
sta » », ar « particulă care indică concretul acŃiunii raportat la
un obiect dat », -av particulă care marchează infinitivul
verbului; deci: « a prinde » = «a Ńine ceva într-o situaŃie fixă/
stabilă »; în română: « a osteni » provine de la particulele skr.
O – st – en – i, unde: o- « particulă care marchează stingerea
acŃiunii de mişcare în curs în ideea unei stabilităŃi imediat
următoare » (vezi în română: a ostoi, a ogoi, a opri etc.), st-
« particulă care marchează stabilitatea unei acŃiuni; de la i.-e.
Sthiti « a sta » », -en, -an, -un, -on, -in particule prin care se
precizează existenŃa unui agent al mişcării; -i « particulă care
marcheză un infinitiv în limba skr. »; deci: « a osteni »= «a nu
mai putea susŃine/ a înceta mişcarea în curs »; etc.;
23. Găsirea unor semnificaŃii sanskrite ale numelor regilor daci,
ale toponimiilor, hidronimiilor şi numelor de plante dacice
este o dovadă în plus a originii indo-europene a limbii dacilor
şi îndreptăŃeşte cercetarea existenŃei structurilor indo-europene
în limba română (cu atât mai mult cu cât şi latina, dar şi limba
dacilor au origine comună indo-europeană, chiar dacă fac parte
din grupe lingvistice diferite: centum respectiv satem!)54;
54
H. Daicoviciu, Dacii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968, p. 22; „Una din
deosebirile caracteristice dintre ele constă în faptul că palatalele din limbile de tip
kentum le corespund, în limbile satem, aspirate; în bună limbă românească aceasta
înseamnă că numeroase elemente lexicale care conŃin consoanele k şi g(h) în limbile
din primul grup cuprind consoanele s şi z în limbile din al doilea”.
24. Se impune cercetarea atentă a lexicului limbii române pentru
stabilirea originii cuvintelor şi eliminarea exagerărilor privind
originea latină a majorităŃii cuvintelor din limba română;
exemplu: şarpe din limba română nu îşi are originea în serpent
din limba latină ci în sanskritul sarpa şi toate în
indo-europeanul sap etc.; Poate forma şerpe întâlnită în
Oltenia (fostă provincie latină!) este o influenŃă a latinescului
serpent asupra iniŃialului sanskrit sarpa existent în limba
dacilor;
25. Este nevoie şi de eliminarea exagerărilor privind influenŃele
slave asupra limbii române; există, în acest sens, tentaŃia de a
considera prea uşor unele cuvinte româneşti ca fiind de origine
slavă, ele regăsindu-se cu uşurinŃă în fondul indo-european/
sanskrit; ex: toponimul Cerna are origine presupus slavă prin
ceornîi „negru”; dacă în cazul Cerna-voda semnificaŃia „apa
neagră” pare plauzibilă (deşi, la o cercetare mai atentă, nu este
aşa!), în cazul Cerna „Neagra”, întâlnim o denumire
nepotrivită unei ape de munte; mai degrabă sanskritul ÇṚ-
çķĦāti; çīrĦa „a sparge, a împrăştia”, „a rupe, a cădea”,“a se
turti, a se domoli”55 (ç se citeşte sh, echivalentul unui ş din
limba română!) este potrivit pentru denumirea unei ape de
munte; în aceeaşi idee, facem observaŃia că anumite cuvinte
din limbile slave (tot limbi de origine indo-europeană!)
păstrează sensul sanskrit iniŃial, dar altele nu, iar acest fapt
pune problema filierei prin care unele cuvinte au ajuns în limba
română (filieră dacică sau slavă ); exemplu sufixul – escu
specific onomasticii româneşti (Ionescu „al lui Ion”, Popescu
„al lui Popa” etc.), cu presupusă origine în sufixul slav –asku,
este, de fapt, o terminaŃie indo-europeană specifică exprimării
genitivului şi regăsibilă în limbile neoindiene formate din
filonul indo-european/ sanskrit (sapesko „al şarpelui, de şarpe/
şerpesc” [hindi], benghesko „al dracului, de drac/ drăcesc”
[bengali] etc; chiar din aceste exemple se observă faptul că, în
limba română, formarea unor adjective, cum ar fi şerpesc,
drăcesc etc., se face prin terminaŃia specifică de genitiv pe care
o comentăm având cel de-al doilea sens al genitivului
55
DS, p. 737b.
50 Lucian Cherata
indo-european (cel adjectival!), sens păstrat în limba greacă şi
limbile neoindiene; iată cum limba română păstrează corect
terminaŃia şi sensul din filonul lingvistic inŃial!);
26. În aceeaşi idee, trebuie să fie revizuite şi alte ipoteze în
toponimia şi onomastica românească, cum ar fi cele presupus
cumane: Caraiman, Căliman, Omu, Babele, Bucegi etc.
Precum şi onomastice ca: Manea, Manole etc., cu trimitere la
particula indo-europeană man;
27. La fel, este necesară stabilirea exactă a etimologiei unor
cuvinte care vizează tradiŃii româneşti foarte cunoscute:
Paparuda, Căluşul, Caloianul, Vasilka etc., tradiŃii ancestrale
indo-europene moştenite din vremea dacilor. În aceeaşi idee:
Rusaliile, Sindienele, Sîngeorzu, Crăciunul, Vasilca etc..
VII. PREMISE ALE STUDIULUI LIMBII DACILOR
1. Trebuie să admitem faptul că dacii, ca şi la ceilalŃi indo-europeni,

aveau două limbi diferite:
a) Limba de cult, ritualică, sacerdotală având serioase
asemănări cu sanskrita vedică; este de înŃeles că această
limbă o întâlnim şi în cazul onomasticelor regilor şi al
toponimiilor, după cum se va vedea, cu puternică încăr-
cătură semantică religioasă sau ritualică, dar şi în cazul
sărbătorilor atât de importante pentru daci;
b) Limba dacă propriu-zisă, vorbită de popor, cu structuri
indo-europene foarte clar evidenŃiabile;
Credem că, în ambele situaŃii, este de fapt vorba despre dialecte
ale aceleiaşi limbi, din ale căror structuri se poate identifica un fond
şi o origine comună, dar cu circulaŃie şi destinaŃii diferite.
În ceea ce priveşte existenŃa unei limbi ritualice, putem spune că
acest lucru este specific indo-europenilor pentru care societatea era
împărŃită în clase, accesul la textele sacre nefiind posibil pentru clasele
inferioare. Aşa cum limba vedică (prin care erau redate Vedele şi din
care s-a desprins sanskrita) era cunoscută numai de către preoŃii
brahmani tot aşa avestica era cunoscută doar de preoŃii iranieni şi
utilizată pentru redarea textelor sacre din Avesta; cunoscătorii pretind
că vedica şi avestica sunt una şi aceeaşi limbă56; se pare că
indo-europenii aveau o singură limbă pentru textele sacre, cunoscută
numai preoŃilor; din aceste considerente, am intuit că şi dacica
ritualică este apropiată de vedică/ avestică, deci de sanskrita iniŃială
(fapt care se va confirma din plin pe parcursul acestei lucrări!);
Referitor la limba dacă propriu-zisă, credem că aceasta era mult
mai simplă decât limba de cult şi era mult asemănătoare cu limba
56
Vezi studiile indianiştilor: Th. Siemenski, G. Murnu, Cicerone Poghirc etc..
52 Lucian Cherata
română actuală57 (din care se exclud neologismele şi alte împru-
muturi ulterioare: latine, slave, cumane, maghiare, turceşti etc);
2. Considerăm că abordarea prin care s-a crezut că limbile sanskrită,
latină şi greacă s-au desprins din fondul indo-european ca „surori”
este lipsită de nuanŃe şi chiar o piedică în calea unor abordări
pertinente în alte studii de lingvistică. Cum justificăm faptul că, în
sanskrită, s-au păstrat o parte dintre formele preistorice ale mai
multor cuvinte latine58? Sau cum justificăm faptul că, în Valea
Indului, pe ambele maluri locuiau populaŃii scite59, iar zona se numea
cândva Indoscytia? Nicolae Densuşianu spune: „Limba sanskrită,
cum ne-o înfăŃişează cărŃile cele sfinte ale Indiei, nu este nici mama,
dar nici sora limbei latine; ea însă conŃine elemente suficiente spre a
cunoaşte că cele mai vechi triburi ale brachmanilor au format la
început un popor arimic”60. Continuîndu-şi ideea, istoricul
57
Vezi L. Cherata, Filosofie, istorie şi tradiŃii indiene în cultura rromilor, Editura
Aius, Craiova, 2010, subcap. Cine sunt rudarii, pp. 171-193; Există o dovadă în
sprijinul acestei ipoteze dată de limba populaŃiilor străvechi, venite în Dacia după
cucerirea romană, dar care au trăit izolate de populaŃia majoritară aproximativ 1900
de ani: Este cazul rudarilor/ băieşilor/ aurarilor (mineri!) aduşi în Dacia de către
împăratul Traian pentru impulsionarea exploatării aurului; ei au fost aduşi aici din
DalmaŃia, Macedonia, Panonia unde aveau îndeletnicirea de mineri/ băieşi/ aurari şi
au vieŃuit pe teritoriul Daciei Traiane până în zilele noastre în comunităŃi izolate,
vorbind un grai românesc cu anumite particularităŃi şi chiar cu cuvinte latineşti şi
nelatineşti care nu se regăsesc în limba română (proveneau din provincii romane
« latinizate » déjà în momentul cuceririi Daciei); fără să fi avut legătură între ele în
toată această perioadă populaŃiile iniŃiale (rămase în provinciile mai sus menŃionate!)
şi populaŃia rudarilor (denumire slavă dată băieşilor aurari aduşi de Traian în
Dacia!), astăzi, rudarii din România, băieşii din Ungaria, minerii din CroaŃia, dar şi
caravlahii din Macedonia/ Serbia/ Bosnia vorbesc aceeaşi limbă, mai precis un grai
românesc57. Se pune întrebarea: cum o limbă vorbită cu 2000 de ani în urmă în
împrejurimile Daciei, păstrată intactă, prin izolarea populaŃiilor vorbitoare, este
identică cu limba populaŃiei majoritare din Dacia? Într-o asemenea situaŃie, există o
singură explicaŃie: această limbă se vorbea înainte de cucerirea romană a Daciei nu
numai pe teritoriul actual al României ci şi în zonele adiacente, nu ca limbă latină
vulgară ci ca limbă mai veche a întregului spaŃiu pus în discuŃie, mai precis, a
spaŃiului traco-geto-dacic mult mai extins decât actualul teritoriu al României.
58
Cf. N. Densuşianu, Dacia preistorică, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986, p.
530b.
59
Apud N. Densuşianu, op.cit., p. 531a; vezi Ptolemeu 1.VII.1 – Dionysii Per. v.
1088 – Eusthathius ad Dionys. ibid – Cf. Avianus, Descr. Orb. V. 1287-8: at
flumenad Indum auroraeque latus Scytha...accolit..
60
Ibidem, p. 530b.
precizează: „Foarte probabil însă că brachmanii sau ramnii din cele
două peninsule ale Indiei au fost numai o simplă migraŃiune, însă
foarte veche din SarmaŃia asiatică”61. Datorită şi acestei ipoteze
istorice, ne considerăm îndreptăŃiŃi să susŃinem faptul, deja menŃionat
pe parcursul acestei lucrări, că limba sanskrită formându-se din
proto-indo-europeană, pe filiera sacerdotală, reprezintă, în sine, (cel
puŃin prin varianta vedică!), în bună măsură, chiar fondul PIE.
3. Opinăm că limba română este urmaşă directă a limbii dacilor, fără
a putea fi negată influenŃa latină prin împrumuturi, dar nu în
„cantitatea” presupusă de către susŃinătorii teoriei romanizării62.
Numărul mare de cuvinte comune între română şi latină are o singură
explicaŃie: limbile dacă şi latină fiind înrudite, în cele mai multe
situaŃii nu a fost nevoie de împrumuturi ci doar, uneori, de o
asimilare consonantică a unor cuvinte latine în limba dacilor; doar în
acest mod se poate explica aşa-zisa „romanizare” a Daciei, ba, mai
mult, chiar şi a unor întinse teritorii adiacente neocupate niciodată de
către romani.
61
Ibidem, p. 531b.
62
Vezi lucrările citate ale lui M. Vinereanu.
54 Lucian Cherata
VIII. METODĂ PRIVIND INTERPRETAREA

ETIMOLOGIEI UNUI CUVÂNT DACIC PORNIND
DE LA STRUCTURI INDO-EUROPENE
A. PRINCIPII METODOLOGICE
1. Stabilirea etimologiei unui cuvânt semnificativ63 trebuie să fie

legată de momentul/ perioada de timp în discuŃie, influenŃa etnică şi
culturală dominantă în acea perioadă, dar şi credinŃa religioasă a
populaŃiei majoritare; în acest context, cel mai important lucru este
amprenta culturală a grupului majoritar la care ne raportăm;
2. Trebuie admisă posibilitatea existenŃei unor etimologii succe-
sive/ stratificate pentru aceeaşi realitate în condiŃiile de la punctul 1);
3. Etimologiile din spaŃiul european sunt în majoritate de origine
indo-europeană şi, din acest motiv, chiar dacă dintre cele raportate la
aceeaşi realitate, dar stabilite în raport cu influenŃe culturale diferite,
există diferenŃe semnificative, acestea au justificare prin faptul că: în
limbi de origine indo-europeană diferite, de obicei se păstrează un
lexic a cărui origine comună este uşor de stabilit, iar sensurile
semantice iniŃiale pot fi păstrate, pot fi uşor deviate sau, pur şi
simplu, deturnate de la semnificaŃia iniŃială;
4. Pe baza celor stabilite la punctele 1), 2) şi 3), considerăm că
etimologia unui cuvânt (cu sens toponimic sau onomastic) este
supusă unei permanente evoluŃii istorice raportată la influenŃele
culturale dominante în perioade de timp diferite;
5. Chiar dacă etimologiile raportate la aceeaşi realitate pot fi
diferite, în toate situaŃiile, putem considera ca firesc acest rezultat
fără a putea nega o anumită consonanŃă culturală între aceste
etimologii (consonanŃa existând la nivelul cultural al limbilor
indo-europene faŃă de care s-a stabilit etimologia sau la nivelul
63
Prin cuvânt semnificativ vom înŃelege, în acest context, doar onomastice şi
toponimice.
mental mitico-magic-religios al populaŃiei la care se raportează
etimologia);
6. O influenŃă semnificativă în impunerea unui anumit sens al
etimologiei (referirea este la toponimie şi onomastică) o poate avea
predominanŃa unor idei (uneori şi interese!) istorico-politice ale
perioadei la care se face referire; nu sunt de neglijat nici factorii
subiectivi care pot interveni în această situaŃie;
7. Putem considera că orice etimologie raportată la toponimie şi
onomastică are o evoluŃie/ istorie proprie, particulară, în esenŃă ca
orice cuvânt al unei limbi;
8. Etimologiile toponimelor şi onomasticelor au o semnificaŃie
aparte prin faptul că ele, deşi suferă transformări semantice, putem
considera că nu este vorba de o evoluŃie propriu-zisă ci, mai degrabă,
semnul unor avataruri cu bogată semnificaŃie în plan
istorico-temporal şi cultural-religios;
9. În măsura în care numărul şi preponderenŃa unor semnificaŃii
conduc spre concluzii semnificative privind caracteristicile istorice şi
culturale ale unei populaŃii, într-o anumită perioadă, putem recepta
acest fapt ca pe o posibilitate de extrapolare în plan concluzional
pentru acea realitate istorică, punct posibil/ rezonabil de plecare/
aplecare spre ipoteze fecunde în raport cu cele puse în discuŃie;
10. Istoria, de obicei, nedreptăŃeşte prin impunerea, la un moment
dat, ca dominantă/ exclusivistă, unei etimologii (sau ignorarea totală a
unei etimologii anterioare!); din aceste considerente, credem că doar
enunŃarea tuturor etimologiilor vehiculate pentru o realitate poate
conduce la înŃelegerea celor întâmplate/ petrecute; în acelaşi timp; de
aceea, susŃinem importanŃa etimologiei iniŃiale/ dominante ca reper în
orice evaluare ulterioară;
11. Din gradul de compatibilizare a sensurilor stabilite pentru
aceeaşi realitate în epoci diferite rezultă şi posibilitatea de
compatibilizare a tendinŃelor de deturnare/ influenŃare/ înŃelegere a
istoriei acelui moment/ fenomen istoric pus în discuŃie; (Exemplu:
Ardha-liya „Ńinutul ascuns/ Ńinutul de/ din mijloc”(skr.); Trans-
Sylvania „Ńara de dincolo de păduri” (lat.); Erdely „pădure/ Ńara
pădurilor” (magh.));
12. ImportanŃa stabilirii etimologiei dominante (de obicei cea
iniŃială, dar nu obligatoriu!) este importantă în plan istoric-spiritual
56 Lucian Cherata
prin semnificaŃiile recâştigate şi implicit prin reconsiderarea unor
întâietăŃi istorice, uneori cu semnificaŃie determinantă;
B. SCHEMATIZARE
Pentru o mai clară explicitare a celor susŃinute mai sus, propunem

două scheme sintetice; prima îşi propune ilustrarea procesului de
determinare a unei etimologii (este vorba despre onomastice şi
toponimii!) în funcŃie de factorii posibili care pot concura la aceasta;
cea de-a doua, îşi propune evidenŃierea procesului istoric-evolutiv al
etimologiilor precum şi stabilirea unor semnificaŃii istorice la un
moment dat;
Structuri SemnificaŃii
lingvistice mitico-religioase
Etimologie
(iniŃială/
temporară/ Considerente
dominantă) politico-
Factori locali
istorice
subiectivi (eresuri,
legende, mituri)
Factori generali
subiectivi (tradiŃii,
paradigme, stereotipii
mentale, tabuuri)
Etim. Etim. (2) Etimologie Stabilirea

iniŃială (1) (n) etim.
dominante
Evaluarea
etimologiei în Fixarea
ansamblu imp. etim.
dominante
Emiterea/ reconsiderarea
unor ipoteze privind istoria
perioadelor în discuŃie
C. LIMBA SANSKRITĂ CA REPER DE STUDIU

AL STRUCTURILOR INDO-EUROPENE
Cele două grupuri principale de limbi indo-europene, centum şi

satem au caracteristici binecunoscute ceea ce a şi permis stabilirea
limbilor care aparŃin celor două grupe64. Astfel, din grupa centum fac
parte: latina, greaca, celta, vechea germană etc., iar din grupa satem:
sanskrita, scita, persana, idiomurile balto-slave, ilira ş.a.65
Semnalăm asemănări notabile şi între română şi actuala limbă
sardă66, fapt care credem că ar putea conduce, în viitor, la lămurirea
unor adevăruri istorice importante67. Nu este clar astăzi care era
64
Cf. Émile Benveniste, Vocabularul instituŃiilor indo-europene, Edit. Paideea,
Bucureşti, 2005.
65
Cf. H. Daicoviciu, Dacii, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1968, p. 23; ilira
era vorbită în partea vestică a Peninsulei Balcanice, dar şi în Calabria şi Apulia din
Italia sud-estică.
66
Vezi Massimo Pitau, Dizionario della lingua sarda, Ettore Gasperini Editore,
Cagliari, 2000.
67
Franz Bopp – A Comparative Grammar of the Sanskrit, Zend, Greek, Latin,
Lituanian, Gothic, German and Sclavonic Languages, William and Norgate,
London, 1885, p.12: „The relations of the ancient Indian languages to their
European kindred are, in part, so palpable as to be obvious to every one who casts a
58 Lucian Cherata
limba vorbită la Harappa şi Mohenjo-Daro, dar ştim că
indo-europenii năvălitori vorbeau o limbă înrudită cu cea a celorlalŃi
indo-europeni. Limba vorbită de năvălitorii Nordului Indiei era cea
proto-sanskrită, deoarece sanskrita vedică reprezintă o limbă mai
elaborată, artificioasă chiar, creată în mare parte de preoŃi şi de
povestitori; tot aşa cum Iliada şi Odiseea lui Homer n-au fost
niciodată vorbite, fiind creaŃii ale poeŃilor. Evident că sanskrita
vedică şi graiurile proto-sanskrite prezentau un grad ridicat de
înrudire atât la nivelul lexicului cât şi a structurilor gramaticale de
bază.
Din schemele următoare vor rezulta relaŃiile dintre indo-arică şi

limbile puse în discuŃie în cele spuse anterior. Subliniem faptul că
indiana, persana şi daca/ scita68 apar în câte două variante: de cult şi
comună69. O primă schemă surprinde formarea grupei satem şi a
înrudirilor cunoscute:
glance at them, even from a distance : in part, however, so concealed, so deeply

implicated in the most secret passages of the organization of the language, that we
are compelled to consider every language subjected to a comparison with it, as also
the language itself, from new stations of observation, and to employ the highest
powers of grammatical science and method in order to recognise and illustrate the
original unity of the different grammars.”
68
Pentru daca/ scita de cult există propunerea domnului Adrian Bucurescu, în lucrarea
TăbliŃele de la Sinaia, să poarte numele Oro Manisa, în ideea că Oro Manisa ar
însemna „Limba Limpede”; credem că adevărata etimologie a sintagmei Oro Manisa
vine din skr. ORO MAN – I – SA, adică „[a spune o] formulă rituală prin care
credinŃa este [exprimată] în totalitate/deplină”; vezi: ōr- „a chema”, „a striga”, DIE,
781, lat. ōrō-āre „a spune o formulă rituală”; MAN- „credinŃă”, „gândire”,
„sensibilitate”, DS, p. 550a; I- „a merge”, „a veni”; „a fi”, DS, p. 130b; sa- „tot”,
„toată”, „totul”, „cu totul”, „total”, i-e; având în vedere cele arătate, Oro Manisa
reprezintă faptul cultic în sine de pronunŃare a unei formule rituale şi nu un limbaj în
sine; Yajna-vaha, denumirea propusă de noi pentru limba de cult a dacilor, semnifică
„limba care poartă/ duce sacrificiul la zei”.
69
Emile Benveniste, Le vocabulaire des institutions indo-européens, Les editions de
minuit, Paris, 1957, vezi schema p. 280.
FONDUL
INDO-ARIC
Latina
comună
Grupa SATEM Grupa CENTUM Daca/ scita

comună
............ Ilira
Dialectele/ Graiurile Alte dialecte/ graiuri

sacerdotale de referinŃă înrudite cu cele
sacerdotale
Sarda
Dialectele
VEDICA AVESTICA YAJNA balto-slave
(Indiana de (Persana de VAHA
cult) cult) (Daca/ scita
de cult)
Pentru o mai concludentă explicitare a faptului că sanskrita poate

constitui un reper în studiul nostru, vom da în continuare o schemă
din care rezultă evoluŃia ulterioară a sanskritei şi îmbogăŃirea ei prin
contactul cu celelalte graiuri înrudite cu cele vedice. După cum am
văzut, sanskrita este, într-un grad ridicat, o limbă literară, după cum
sugerează şi numele: samskķta „aranjat, împodobit”, de la rădăcina kķ
„a face”. După ce a fost fixată prin reguli clare, se poate constata
apropierea de limba postvedică, având totuşi o altă origine locală.
Sanskrita a fost utilizată şi ca limbă vorbită în cercurile brahmanice
şi de către cei din clasa kshatrya, dar alături de ea existau dialecte
60 Lucian Cherata
populare. Această limbă s-a îmbogăŃit necontenit, la nivel lexical,
prin împrumuturi din aceste dialecte. Faptul că limba sanskrită era
deja structurată în sec. al III-lea î. H. este dovedit de inscripŃiile
regelui Aśoka scrise în diferite dialecte indiene, numite de gramatici
apabhramśa „[care] s-a desprins, a căzut” (aceste graiuri erau
comparate cu sanskrita şi, în consecinŃă, erau considerate graiuri
decăzute, limbi greşite, îndepărtate de gramatică); din aceste dialecte
s-au format graiurile literare prakķtice.
Pentru studiul nostru, este foarte important să identificăm locul şi
rolul limbii sanskrite în încrengătura limbilor indo-europene70,
pentru a putea argumenta posibilitatea de utilizare a acestei limbi ca
instrument de studiu şi referinŃă în tot ce Ńine de istoria altor limbi
înrudite. Din aceste considerente, propunem o schema de ansamblu a
relaŃiilor dintre limbile ariene din spaŃiul indian şi european. În
această schemă, săgeata simplă, reprezentată prin linie continuă, are
semnificaŃia „este (sunt) la originea”, iar săgeata simplă, reprezentată
prin linie întreruptă, înseamnă „a(u) influenŃat semnificativ”71.
Din schemă, se poate observa cu uşurinŃă locul şi rolul limbii
sanskrite în constelaŃia limbilor ariene, dar şi relaŃia de esenŃă cu
toate ramurile şi grupurile importante de limbi din acest sistem.
EvidenŃierea acestui loc „special”, central, de maximă importanŃă al
sanskritei ne îndreptăŃeşte să considerăm că folosirea, în cercetarea
de faŃă, a dovezilor lingvistice, cu trimiteri la limba sanskrită, în
argumentările de ordin istoric indo-european, este, şi din acest punct
de vedere, pe deplin justificată.
70
Vezi şi Anexa nr. 5.1, Răspândirea limbilor indo-europene, imagine preluată din:
Limba latină, autori Doina Ionescu, Cireşica Vlădulescu, Despina Mincu-Georgescu,
Edtura Aramis, Bucureşti, 2001, p. 5; limbile de origine indo-europeană s-au răspândit
de la est la vest, prin intermediul popoarelor care le vorbeau, încă din mileniile al
IV-lea şi al III-lea a. H. pe vaste teritorii din Europa şi Asia; vezi: culturile
proto-tracice, civilizaŃia minoică, civilizaŃia Harappa, civilizaŃia ariană etc..
71
Cf. L. Cherata, Filosofie, istorie şi tradiŃii indiene în cultura rromilor, Edit. Aius,
Craiova, 2010, p. 80-81.
INDO-IRANICA
(ARICA)
Grupa
Grupa SATEM
CENTUM
DIALECTE ALTE DIALECTE -pers.

SACERDOTALE ÎNRUDITE CU
DE REFERINłĂ CELE -daca
SACERDOTALE -b.slav
-ilira
AVESTICA -sarda
(Persana de
cult)
VEDICA SANSKRITA GRAIURILE
(iniŃială) - lui Panini PRAKR//TICE
POSTVEDICA - epică
- clasică
YAJNA VAHA
(Daca/scita
MODERNE
de cult) SPECIALE - de V: sindhī,
gujaratī, hindī
- de E: bengalī
- de S: marāthī
RELIGIOASE -de N: kasmirī,
- pāli naipalī
NERELIGIOASE
- prakr//ta jaina - hindustanī
- magādhī
- maharastrī jaina - rromanī
62 Lucian Cherata
Pentru continuarea argumentaŃiei referitoare la utilizarea limbii

sanskrite ca reper în studiul nostru, propunem tabelul următor care
cuprinde o paralelă între 76 de structuri indo-europene şi sanskrite
alese aleator tocmai pentru a justifica, şi în acest fel, alegerea
sanskritei ca reper esenŃial în studiul nostru.
TABEL COMPARATIV CU STRUCTURI
INDO-EUROPENE ŞI SANSKRITE EXISTENTE
ÎN LIMBA ROMÂNĂ
NR. STRUC- SEMNIFICA- CUVÂNTUL STRUC- SEMNIFICA-

CRT. TURA łIA/ DIN LB. DACĂ/ TURA łIA/
I-E TRIMITE- ROMÂNA SKR. TRIMITERE
REA I-E A SKR.
1. a- particulă 1. In faŃa unor a- particulă
privativă în FIE substantive : privativă în
(în faŃa unor nume, a-nume; limba skr.
substantive, 2. particulă (în faŃa unor
prenume şi care, uneori, ca substantive,
verbe), (n.n.); prefix, ajută la pronume şi
formarea unui verbe), DS,
substantiv derivat p. 1;
care indică efec-
tuarea unei
acŃiuni; ex : fum,
fân etc. gene-
rează substan-
tivele: a-fum-are,
a-fân-are etc.;
2. ā- particulă i-e a-plecare ā „prep. abl.
care indică o „(plecând) de
chemare ime- la”, „după”,
diată a cuiva DS, p. 107a;
sau o aten- singură, în faŃa
Ńionare cu unui nume pro-
caracter urgent, priu, prepoziŃia
o chemare, ā presupune o
DIE, p. 1 chemare, un
vocativ;
3. ā- particulă i-e a-Ńine, a-latră, ā- „particulă care,
care indică o a-muşină în faŃa unui
chemare ime- verb, indică o
diată a cuiva direcŃie spre
sau o atenŃio- sau întoarcerea
nare cu caracter la subiect”,
urgent, DIE, p.1 DS, p. 107a
64 Lucian Cherata
4. abh- « puternic », absolut, abis abhi- „a se apropia”,
« întins spre », „a se îndrepta
« îndreptat spre”, „a urma”,
spre », DIE, „a cădea în”, DS,
p. 2 p. 70a
5. abh- « puternic », abitir abhiş- „a viza”, „a
« întins spre », tinde spre”,
DIE, p. 2 “a ura”, DS,
p.70a
6. abhro- « tare », abraş « pătat», abhra- „nor de ploaie
ab(h)-r « viguros », « însemnat», sau furtună”,
o- DIE, p. 2 « deocheat » „ceaŃă”, „nor,
« a fi tare, în general”,
puternic », „atmosferă”,
RNLR, p. 104, „cer”; (fig.)
(PIE, 164.I) „pată”, DS,
p. 73
7. hhen-k „a îndoi, a curbură, curbă, AC- „a merge”, „a
(h)/ curba”, RNLR, curbat, (AŇC-) saluta”, „a
hhan-k p.92, (PIE, produce”;
(h)- 143.I) „ornat”,
„înfrumuseŃat”
„ornat”,
„îndreptat”,
„ridicat”,
„fardat”;
„buclat”,
„îndoit”,
„curbat”; (fig.)
„mândru”,
„rotit” (n.n.),
DS, p. 9a
8. ad(u)- « apă adăpare AD- „a hrăni”, „a
curgătoare », mânca”, „a
« pârâu », sătura”, DS,
« canal », DIE, p. 19a
p. 4
9. ajati- « făcut », a ajuta, a ajunge, a-ja- „care există
(ai.) « terminat », dintotdeauna”,
« definitivat », „nenăscut”,
DIE, p. 4 DS, p. 8a
10. ad(u)- « apă aducŃie, aducere, a-dhi- „adăpost”,
curgătoare », adâncitură „receptacol”,
« pârâu », (fig.-n.n.) ”loc
« canal », DIE, de desfăşurare/
p. 4 manifestare”,
DS, p. 115b
11. ad- « cu, adaos, adăugat, adhi- „pe”, „raportat
împreună », adunare la”, „după”;
« bine pus, în „peste”, „dea-
ordine », DIE, supra”; „a fi
p. 3 peste”, „a fi
deasupra”, DS,
p. 22a
12. agos- « lipsit », arŃagos, pagubos agha- „rău” „impur”,
« dator », „decăzut”,DS,
« păcătos », p. 6a
(fig.)
« mizerabil »,
DIE, p. 8
13. hhek’-r „câmp”, RNLR, agru, ogor, agra- „suprafaŃă”,
o-/ p. 94, (PIE, agrar, „faŃadă”, DS,
hhak’- 144.I) p. 5b
ro
14. kw(h)e « a (se) ocol, a ocoli, a CAL- „a devia”, „a
l-/ întoarce », colinda, colac, deturna”;
kw(h)o RNLR, p. 79, încolaci, „roată”,
l-, (PIE, 118.I) vârcolac, „cerc”, „ciclu”,
kw(h)l- DS, p. 247b
15. al-,alō « alb, alb, alburiu, a-lakşia- “invizibil”,
u-, strălucitor », albicios, „neobsevat”,
al∂u-; DIE, p. 29; „fără semne”,
albho « alb », RNLR, DS, p. 83a
p. 105, (PIE,
167.I)
16. leugh-, « jurământ»; legământ, ā–LI– „a se ataşa”, „
lugh- « legătură », legătură, a (se) a se pune
DIE, p. 687 alipi skr. deasupra”, „a
se ascunde”, a
a se lega i-e. se face nevă-
zut”, „care
locuieşte în”,
DS, p. 124a
66 Lucian Cherata
17. am-, « a cuprinde », a ameŃi, meliŃă, MA- „a delimita”,
mē- « a evalua », « a samă, a amăgi, a „a măsura”,
măsura »; « a aminti, „a compara”,
prinde/ apuca »; „a evalua”
« a se aduna », DS, p. 561a
« a se linişti »;
DIE, p. 35
18. mer-, « a muri », a muri, amurg, a mķta-, „care e mort”/
mor- RNLR, p. 116, amuŃi, amorŃit, mķti- „muritor”/ „;
(PIE,184.I) mort, moarte, DS, p. 574b;
mortăciune,
mortal,
morocănos,
morânceală,
mormăială,
m(i)erlă,
a (o) m(i)erli,
m(i)erleală;
19. an- « acolo, întors, înclinat, an-, „mişcare de
dintr-acolo »; îndoit, unduit, am-, on- depăşire,
« de la altul/ împărŃit, scoatere”,
alta/ alŃii/ „plecare”, DS,
altele », DIE, p...
p. 47
20. an- « acolo, în altă anterior anu- “prea târziu”,
parte », DIE, „acolo sus”,
p. 37 „în spate”,
„din nou”,
„după”,
în timp de”,
„după”, DS,
p.33
21. an(ə)- « a sufla, a animal, animat AN- „a respira”,
respira », „a sufla”; (fig.)
RNLR, p. 90, „a trăi”,
(PIE, 135.I) „a exista”, DS,
p. 26b
22. an(ə)- « a sufla, a sănătos ana- „suflu”, DS,
respira », (sa-ana-to-os), p. 26b
RNLR, p. 90,
(PIE, 135.I)
23. -(i)an agent al acŃiunii Ńigan (tya-ga-an) -(i)an agent al
în i-e şi skr. „cel care pleacă, acŃiunii în i-e
GLS merge, trece, şi skr. GLS
parcurge”
24. hhep(h)-, « apă, pârâu », hobiŃă, ohabă ap-, „apă”, „ape”;
hhap(h)- RNLR,p. 93, āpas- „râu”, „pârâu”,
(PIE, 142.I) DS, p. 48b
25. prai-, (PIE) « a se prieten, a prii, prya „agreabil”,
prəi-, bucura, a avea a pristini, „prietenos”;
pri- grijă de »; vezi a primeni DS, p. 58b
şi pri-to
« iubit », priio
« plăcut », apud
DELR, p. 672b;
26. ar- în i.- e., „a potri- a stărui, a stârni, ARJ- „a prinde”,
vi”, „a alătura”, a porni, a cârmi „a procura”,
„a lega”, „a aduna”,
„a construi”, „a „a alătura”,
adăuga”, DS, p. 79b
„a alătura”,
„a plăcea”,
DIE-GK, p. 48
(în interiorul
cuvintelor, cu
sensul de „a
conduce/
a realiza”,
„a monitoriza”
acea acŃiune –
n.n.)
27. ardi- „punct, vârf, mărăcine ārā- „ghimpe”,
ghimpe, punct (ma-ara-ci-ina) „Ńepuşă”,
cardinal”, DIE, „[care] dă măsura „spin”, DS,
p. 64 ghimpelui p. 122a
crescut la soare”
28. ar- « a aloca », « a mărire AR(C)- „a onora”,
face rost »; av. (ma-ar-ir-e) „a trata cu
ar- « a acorda, „măsura onoarei/ respect”;
a conferi, a respectului/ „tratat cu
aloca, a jertfei/ ofrandei” respect/
garanta; onorat”;
68 Lucian Cherata
« alocare, jertfă, „divinizat
ofrandă » (fig.- n.n.)”,
DS, p. 79b
29. ar(e)ĝ- « strălucitor, argint, Argeş argha- „valoare, preŃ”,
, arĝu- albicios », DIE, (argha-iş) „onoare”,
p. 64-65 „[Ńinutul/ apa] „preŃuire”, DS,
ales pentru a fi p. 79b
onorat(ă)”;
margine
(ma-argha-ina)
„[până unde] este
măsura preŃuirii
soarelui”
30. ās- « a arde, a stras, AS- „a lansa”,
străluci », DIE, „a arunca”,
p. 68; vezi şi „a împroşca”,
azd-, azg(h)- „a emana”,
« a usca » „a disipa”, DS,
p. 99b
31. at- « a merge », macat, păcat, ati- (I-) „a trece
« an », DIE, urcat, depărtat (timp)”,
p. 69 „a parcurge
(distanŃă)”,
„a depăşi”,
„a separa de”,
DS, p. 17b
32. au- „aflat sus”, Ceahlău, Durău, AV-, „a se afla sus”,
„depărtat”; Giumalău, Rarău OV-, „a fi
(fig.) „pe UV-, deasupra”, „a
cer”(n.n.), DIE, IV-, guverna”, „a
p. 73 āva- conduce”; DS,
p.84b
33. aụes- „a străluci”, mai est, vest avis- „a fi vizibil”,
ales în legătură „a apărea”,
cu răsăritul/ „manifestare”,
aurora; ụes-, us-, „prezenŃă”,
(ā)us-, ōs- DS, p.125b
„estic”, DIE,
p. 86
34. bal-, « a se învârteji, Decebal „cel de bala- „prin forŃă”,
balbal- a se întoarce »; zece ori puternic” „cu forŃă”, „cu
(fig. « a se putere”,DS, p.
opune/ 507a
împotrivi »,
DIE, p. 93
35. bal-, « a se învârteji, a a bolborosi balin- „viguros”,
balbal- se întoarce »; „puternic”,
(fig. « a se „foarte tare”,
opune/ împo- DS, p. 508
trivi », DIE, p. 93
36. b(h)en „a îmbina”, „a bandă, bandaj, BANDH „a închide”, „a
d(h)- lega”, RNLR, bandulieră, - înlănŃui”, DS,
p. 23 (PIE, 14.I) bandit p. 506a
37. b(h)el-, « strălucitor », băl, bălai, bălan bha- „stea”, „semn
b(h)ol- « alb »(despre Zodiacal”, DS,
un astru-n.n.), p. 522
RNRL, p. 21,
(PIE, 9.I)
38. bhā- « a vorbi », a bălmăji, a BHAN-, „a vorbi, a
DIE, p. 105 băsădi, a băsni bhanati- zice”, „a
declara”, „a se
pronunŃa”, „a
decide”, DS, p.
524a
39. be, bi, „particule de vest /ve-(e)st be, bi, „particule de
vi, ve negaŃie în i.-e.”, vi, ve negaŃie în
DIE, p… i.-e.”, DS, p.
518a
40. bheu, « a deveni », «a a fi, fiinŃă, „a deveni/ a
bheuə- lua fiinŃă », « a fiinŃare BHU-,b fi”; „care a
creşte », RNLR, hávati fost”,„care a
p. 19-20, (PIE, existat”, „care
7.I) a devenit”, DS,
p. 535b
41. bheu, „a creşte”, „a b(h)uruiană, bhū-, „pământ/ sol/
bheuə-, prospera”, b(h)uturugă bhūmi- teren/ loc”;
bhū- RNLR, p. 19, ”existenŃă”;
(PIE, 6.I) „care se mani-
festă”, „care se
produce prin”,
DS, p. 534b,
535a
70 Lucian Cherata
42. dā- „a împărŃi”, „a a da, a darui, a „a da”, „a
distribui”, „a dona, dar, DA- dona”, „a
tăia”, „a rupe”, dărnicie transmite”, „a
DIE, p. 175 acorda”, „a
ceda”, „a se
sacrifica”, DS,
p. 302a
43. dāu- „a arde”, „a a arde, a pierde DAH-, „a arde, a
răni”, „a dahyti incinera, a
nimici”, DIE, calcina, a
p. 179 incendia, a
prăji”, DS, p.
302b
44. dal-, « a tăia », « a dală, daltă dala- „fragment”,
dal- găuri », « a „bucată”;
răni »; (fig.) « a „petală”,
sparge, a „frunză”, DS,
crăpa », DNLR, p.301a
p. 38, (, PIE,
42.I);vezi şi :
« tăietură »,
« spărtură »,
« crăpătură »
45. dal-, « a tăia », « a dalb, codalb DAL-, „care se
dal- găuri », « a dălayati deschid
răni »; (fig.) « a , dalati-, instantaneu”,
sparge, a dălyati „care se sparg,
crăpa »; (fig.) se dispersează,
« a face să se împrăştie”,
apară », DNLR, DS, p. 301a
p. 38, (PIE,
42.I)
46. d(h)ey- « a aşeza », « a teacă, temelie dhi- „receptacol
C, pune », « a al”; (fig.) „loc
d(h)e- plasa », DNLR, de
p. 37, (PIE, manifestare”,
39.I) ”loc unde se
(de)pune
ceva”, DS, p.
342a
47. d(h)ey- « a aşeza », « a a da, a darui, a DI- „dorinŃa/
C, pune », « a dona, dar, dărnicie intenŃia de a
d(h)e- plasa », DNLR, da”, „a sacri-
p. 37, (PIE, fica”, „a
39.I) acorda”; (fig.)
„a vindeca”
(n.n.), DS,
p. 306a
48. d(h)ey- « a aşeza », « a a desemna DIKS- “a fi consacrat/
C, pune », « a iniŃiat/
d(h)e- plasa », DNLR, desemnat”, DS
p. 37, (PIE, p. 308 a
39.I)
49. d(h)ey- « a aşeza », « a a da, a dărui, a ditsa-, „dorinŃa/
C, pune », « a dona, dar, dărnicie DI-, intenŃia de a
d(h)e- plasa », DNLR, DĀ- da; „a
p. 37, (PIE, sacrifica”; „a
39.I) acorda”; (fig.)
„a vindeca”,
DS, p. 306a
50. diues- « zi », DNLR, zi diva- „cer”; „zeiŃă”,
p. 39, (PIE, DS, p. 306a
44.I)
51. d(h)el-, « a se legăna, a dodoloŃ (do)dho „scuturare,
d(h)ol- atârna », la- zgâlŃâire”
DNLR, p. 37, vezi (do)dola
(PIE, 40.I) „chemarea
ploii;
scuturarea
norilor (fig.)”
la slavii sudici,
DS, p. 343a
52. duly, « a se legăna, a a dăinuire dola- „oscilaŃie”,
doly, atârna », „balans”,
d(h)el-, DNLR, p. 37, „legănare”; (fig.)
d(h)ol- (40. şi PIE, „ezitare”,
40.I)) „incertitudine”,
„nesiguranŃă”,
DS, p. 327b
53. d(h)el-, « a se legăna, a a dăinăi dolayati „a balansa”,
d(h)ol- atârna », dolita-
72 Lucian Cherata
DNLR, p. 37, „balansat”,
(40. şi PIE, dodhūyate „a
40.I) scutura, a
clătina, a
zgâlŃâi, a agita,
a tremura, a
face să cadă
din scuturat; a
scutura
violent”,
dodhola-
„scuturare,
zgâlŃâire”, DS,
p. 343a
54. k(h)er-, « punctul cel corn, cornişă, kha- „cavitate, colŃ,
k(h)or- mai înalt, cormană; spaŃiu, vid;
culme, vârf, cavitate, casă (fig.) „peşteră/
cap, corn », munte! (n.
RNLR, p. 55, n.)”; „organ de
(PIE, 78.I) simŃ”, DS, p.
219b
55. p(h)a-/ « a (se) umfla », a bea, a păstra, a pa- „care bea”;
p(h)ə- « a (se) îngră- apăra „care prote-
şa »; « a bea », jează”, „care
« a înghiŃi », păstrează”;
RNLR, p. 29-30, „care apără”,
(PN, 25.) DS, p. 395b
56. p(h)a-/ « a (se) umfla », ştiubei peya- „care este de
p(h)ə- « a (se) (PA-) băut”, „pota-
îngrăşa »; bil”, „care
« a bea », poate fi
« a înghiŃi », înghiŃit/ gus-
RNLR, p. 29-30, tat”; „băutură”,
(PN, 25.) DS, p. 448
57. p(h)aly-, „a arde”, „a fi foc, far, faraon PHAL- „lumină/
p(h)əly- cald”, „a căldură”,
ustura”, „a fi „a străluci”,
dureros”, „a reflecta
RNLR, p. 35-36, lumina”, DS,
(PN, 37.) p. 502b
58. p(h)ar-/ « a precede », sfârlează, sfârc phar(ph „a se mişca
p(h)or-, « a întrece », a)- continuu”, „a
p(h)r- RNLR, p. 30, se zbate”, „a
(PN, 26.); vezi zvâcni”, „a
şi p(h)ir-/ depăşi/
p(h)er- « a tre- întrece”, DS,
mura, a scutura; p. 502b
a se teme, a-i fi
frică »,
p. 30, (PN, 38.)
59. sal-, « a Ńîşni, a a sări, a răsări, a sela- „(armă) care
sel- sări »; (fig.) « a saluta aruncă/
oferi », « a împroşcă”, DS,
marca », « a p. 859b
recunoaşte »,
RNLR, p. 53,
(PN, 72.)
60. syir-, « a răsuci, a şiret, şir, sârmă, a sara- „cordon”;
syer- lega; bandă, înşira „inel”,
sfoară; venă, „legătură”,
tendon”, „fortificaŃie”;
RNLR, p. 50, „zid” (fig. -
(PN, 67.) n.n.)”, DS,
p. 815a
61. syir-, « a răsuci, a şirag SĀ-,SI-, „a lega”, DS,
syer- lega; bandă, SO- p.826b
sfoară; venă,
tendon”,
RNLR, p. 50,
(PN, 67.)
62. sem-, « a se asemăna, a semăna, a sam-MA „a avea aceeaşi
som- a semăna, asemăna - dimensiune, a
asemănător, la fi eg(a)lă
fel », RNLR, p. cu…”, „a fi
52, (PIE, 71.I) asemenea”,
DS, p. 813 b
63. san-, « a simŃi/ a sănătos, sanostos, sanātan „etern,
sen- percepe esenŃa, a simŃi a- nemuritor”,
permanentul», DS, p. 774a
RNLR, p. 53,
(PIE, 73.I)
74 Lucian Cherata
64. ser-, « a curge, a se şarpe, strepede SE- „a uda”, „a
sor- mişca repede, a stropi”, „a
se târî », umezi”, „a
RNLR, p.48, împrăştia”,
(PIE, 63.I) (fig.) „a
emana”, DS,
p.859a
65. ser-, « a se mişca Siret, SargeŃia, “a fi în
sor- repede, a curge, Struma; SŬ- mişcare”, „a da
a se târî », un impuls”; „a
RNLR, p.48, crea”, DS, p.
(PIE, 63.I) 856b
66. ser-, « a se mişca a deseca seka- „emisie de
sor- repede, a curge, lichid”; „a
a se târî », uda”, „a
RNLR, p.48, umezi”,
(PIE, 63.I) DS, p.859a
67. syir-, « a răsuci, a şiret, a înşira, SI-(SĀ-) „a lega”,DS, p.
syer- lega; bandă, sârmă , tad- 826b
sfoară; venă,
tendon”,
RNLR, p. 50,
(PN, 67.)
68. sthiti „stabilitate/ a sta, a păstra, a st-, stha, „faptul de a
acŃiune de stabili sthiti sta/ a rămâne”/
păstrare a „a fi stabil/
locului”, (31), constant”;
(32) „starea de
nemişcare//
stabilitate/
continuitate/
permanenŃă”,
DS, p.867b,
869b
69. stre-k- « a împărŃi, a strat, păstrat „acoperit de”,
distribui », « a STĶ- întins pe sol”,
presăra », DIE, „presărat”, „a-
p. 1030 coperit”, „aş-
ternut cu ra-
muri, frunze”,
DS, p. 866b
70. t(h)el-, „a ridica, a a tuli, tâlhar; TA- „a etala”, „a
t(h)ol-, întinde, a a arăta, a respecta alunga”, „a
t(h)l- extinde”, ”a continua”; „a
arăta”, RNLR, respecta
p. 42, (PIE, ritualul”; „a
52.I) pregăti”, DS,
p. 276a
71. t(h)an-, „a întinde, a a întinde, a TAN- „a întinde”, „a
t(h)on-, extinde”, pretinde tensiona”; „a
t(h)n- RNLR, p. 45, alungi”; „a
(PIE, 56.I) elimina”, DS,
p. 276a
72. dal- « a tăia, a răni, daltă, dăltui ta-, „a rupe”, „a
a găuri », TAD- distruge”, „a
RNLR, p. 38, răni”„a
(PN, 42.) despărŃi”, „a
lovi”, „a bate”,
„a pedepsi”,
DS, p. 273b
-274a, 275b
73. t(h)an-, „a întinde, a a tinde, a întinde, a TAN- „a se întinde”,
t(h)on-, extinde”, pretinde, a extinde (TĀ-) „a se alungi”,
t(h)n- RNLR, p. 45, „a se
(PIE, 56.I) prelungi”, DS,
p. 876 a
74. d(h)ey-, « a aşeza, a a turna, a tuna th- „a da”, „a
d(h)e- pune, a plasa », pune”; a-th- „a
RNLR, p.37, lua”, „a
(PIE, 39.I) ridica”, DS, p.
19a
75. t(h)ar-, « a se sătura, a fi a trăi TO- „a satisface”,
t(h)ər- sătul, a creşte, a „a mulŃumi”,
adăuga », „a face
RNLR, p. 40, plăcere”, DS,
(PIE, 48.I) p. 290a
76. t(h)el-, « a ridica, a deal tolana-, „ridicare”, „a
t(h)ol- extinde, a tulā înălŃa”; „cân-
întinde, a tărire”; „ba-
înălŃa », RNLR, lanŃă, cântar”,
p. 42, (PIE, 52.I) DS, p. 290a
76 Lucian Cherata
Comentariu:
A. Cele 76 de structuri duble puse în discuŃie în tabelul anterior

pot fi împărŃite în 5 grupe, astfel:
1. Structuri cu identitate/ consonanŃă/ complementaritate de
sensuri: 4., 5., 7., 8., 10., 12., 13., 14., 15., 16., 17.,
18.,19.,20., 21.,22., 23., 25., 28., 29., 30., 32., 36.,37.,
38., 39., 40., 41., 42., 43., 44., 45., 46., 47.,48.,
49.,50.,51., 52., 53., 54., 55., 56., 57., 58., 60., 61., 62.,
63., 64., 65., 66., 67., 68., 69., 70., 71., 72., 73.,74., 76.;
64/ 76 → 84%;
2. Structuri în care se impune sensul NIE (Nostratic
Indo-European): 9., 59., 75.; 5/ 76 → 4%;
3. Structuri în care se impune sensul PIE
(Proto-Indo-European): 33., 35.; 2/ 76 → 3%;
4. Structuri în care se impune sensul SKR (Sanskrit): 3., 6.,
11., 27., 34.; 5/ 76 → 6%;
5. Structuri în care se impune un alt sens, diferit de NIE,
PIE, SKR: 26., 31.; 2/ 76 → 3%;
B. Conform acestui reper, folosirea limbii sanskrite ca reper de
studiu oferă o probabilitate de adevăr de 90% prin însumarea
procentelor de la pct. 1. şi 4.;
C. Metoda propusă de noi presupune şi utilizarea fondurilor
NIE şi PIE atunci când structura sanskrită în discuŃie nu este
consonantă cu sensul aglutinat impus temporar de aplicarea
metodei, într-un anumit stadiu; acest fapt conduce la 97%
probabilitate de a obŃine adevărul;
D. Prin metoda propusă de noi, rămân neutilizate ~ 3% din
cuvinte care nu se ştie din ce substrat fac parte; este vorba
despre cele ale căror sensuri sunt de altă factură decât NIE,
PIE sau SKR;
E. Propunem următoarea raportare a evoluŃiei limbii române la
opt mari sub-subperioade istorice:
~7500 A.H. – ~6000 A.H. → perioada limbii pelasge/
nostratice; corespunzătoare fondului NIE;
↓ păstrarea caracteristicilor iniŃiale
~6000 A.H. – ~ 4000 A.H. → perioada limbii
hyperboreane;
~4000 A.H. – ~ 2500 A.H. → perioada limbii proto
traco-geto-dacă; corespunzătoare fondului PIE/ SKR;
(PTGD)
↓ pierderea parŃială a aspiratelor
~2500 A.H. – ~ 100 D.H. → perioada limbii
traco-geto-dacă; corespunzătoare fondului IE1; (TGD)
↓ pierderea totală a aspiratelor
~ 100 D.H. – ~ 700 D.H. → perioada daco-romană; (LDR)
↓ îmbogăŃirea cu influenŃe latine
~700 D.H. – ~ 1500 D.H. → perioada limbii moldo- vlaho-
române; (MVR)
↓ îmbogăŃirea cu influenŃe diverse, inclusiv latine;
~1500 D.H. – ~ 1800 D.H. → perioada limbii române scrise
(LRS)
~1800 D.H. – ~ 2000 D.H. → perioada limbii române culte
(LRC)
Dacă, în secolul al V-lea A.H., Herodot vorbea despre
traco-geto-daci ca despre un popor bine definit şi important al lumii
antice, putem considera că acest proces de afirmare a identităŃii
etno-culturale a marii familii a tracilor a început cu mult timp înainte,
probabil în jurul anului 1000 A.H.. A fost foarte important să
evidenŃiem faptul că, în evoluŃia fondului lexical şi morfologic
indo-european din zona traco-geto-dacă, au existat mai multe stadii
semnificative datorate specificului cultural-istoric al acestui spaŃiu.
Deoarece toate migraŃiile importante din spaŃiul balcanic şi adiacent
au fost denumite indo-europene, şi denumirile propuse de noi pentru
marcarea acestor perioade istorice importante au păstrat acest
adjectiv. Astfel, am definit:
NIE (Fondul Nostratic Indo-european)
PIE (Fondul Proto Indo-European)
IE (Fondul Indo-European, cu stadiile IE1, IE2, IE3)
Am ajuns la concluzia că perioadele menŃionate vizează o
continuitate permanentă din punct de vedere cultural în spaŃiul în
traco-geto-dacic. Remarcăm şi faptul că, popoare diferite din spaŃiul
adiacent analizat, deşi s-au remarcat prin puternice legături cu
traco-geto-dacii, au evoluat diferit. Aducem, în acest fel, în discuŃie
78 Lucian Cherata
cazul grecilor, popor puternic înrudit cu cel tracic, dar cu o evoluŃie
cultural-istorică semnificativ diferenŃiată de aceştia. La acest popor,
întâlnim următoarele etape semnificative:
~7500 A.H. – ~3650 A.H. → perioada pelasgă/ nostratică;
corespunzătoare fondului NIE;
↓ păstrarea caracteristicilor iniŃiale
~3650 A.H. – ~ 2000 A.H. → perioada minoică;
↓ pierderea parŃială a aspiratelor
~2000 A.H. – ~ 600 A.H. → perioada miceniană;
(~1200 A.H. – ~ 600 A.H. → perioada homerică)
~ 600 A.H. – ~ 300 A.H. → perioada marii culturi;
~ 300 A.H. – ~ 500 D.H. → perioada elenistică;
~ 500 D.H. – ~ 1500 D.H. → perioada bizantină;
~1500 D.H. – ~ 2000 D.H. → perioada modernă;
Dată fiind această periodizare aproape în totalitate diferită la
popoare diferite, credem că şi analiza evoluŃiilor corespunzătoare
necesită nuanŃări şi precizări. Astfel, metoda propusă de noi este
întru-totul valabilă pentru studiul substratului indo-european al
limbii române şi doar parŃial valabilă pentru studiul substratului
indo-european al limbii greceşti. După cum se va vedea pe parcursul
lucrării, aplicabilitatea metodei la studiul lexicului limbii greceşti
merge doar până spre secolul al VI-lea A. H., mai precis în perioada
înfloririi culturii scrise în limba greacă fapt care a avut drept
consecinŃă în lexic îndepărtarea semantică de sensurile iniŃiale.
Putem concluziona că toată perioada anterioară acestei schimbări
(~7500 A.H. – ~ 600 A.H.), pentru limba greacă, este compatibilă cu
fondul PIE/SKR, deci nu putem vorbi despre o evoluŃie semnificativă
a sensurilor semantice ale lexicului decât odată cu apariŃia unei
culturi scrise. La daci, compatibilitatea deplină între toate perioadele
istorice se justifică prin absenŃa unei culturi scrise (decât în mod
limitat sacerdotal-sapienŃial!) nici măcar în plan religios datorită
interdicŃiilor de a se reproduce textele sacre.
În acelaşi timp, se relevă faptul că, pentru perioade diferite din
punct de vedere cultural, trebuie să evidenŃiem atât elementele de
continuitate cât şi cele de diferenŃiere care fac posibilă cuantificarea
evoluŃiei pe care o vizează studiul. Astfel, pentru spaŃiul
traco-geto-dac evoluŃia este lentă în raport cu perioade considerabile
de timp, deci diferenŃierile sunt cu greu semnificative şi continuitatea
implicită. În acelaşi timp, pentru spaŃiul grec, continuitatea este
garantată până la apariŃia culturii scrise care determină o diferenŃiere
semnificativă din punct de vedere cultural a perioadelor în discuŃie
(pentru cultura scrisă, sesizăm o vechime de peste 2500 de ani! –
n.n.). Tot pentru spaŃiul grecesc, există studii care evidenŃiază evo-
luŃia lexicului toponimic din timpuri imemoriale, corespunzătoare
pentru perioadele premiceniene72.
72
August Fick, Vorgriechische Ortsnamen as Quale für die Vorgeschchte
Griechenlands, Vandenhoeck und Ruprecht, Göttingen, 1905; în lucrare, autorul
analizează toponimii premiceniene din Rhodos, Kios, Lesbos, Samothrake, Arkadia,
Kreta, Thessalia, Megara etc. corespunzătoare perioadelor pelasgă şi minoică;
menŃionăm faptul că, toate aceste toponime precum şi altele din perioada miceniană/
homerică se pretează interpretării prin metoda propusă de noi (ex.: terminaŃia –πολις
specifică acestor toponimii se traduce prin PO-LI-IS/ (298)&(240)&(189) „[loc] care
îi protejează/ apără pe cei care doresc să se retragă”); aceeaşi observaŃie este valabilă
şi pentru onomasticele din perioadele mai sus amintite; pe parcursul lucrării sunt
evidenŃiate prin exemple concrete aceste afirmaŃii; pentru cei interesaŃi de
aprofundarea acestor aspecte sugerăm consultarea lucrărilor lui August Fick: Die
Griechischen Personennamen, Göttingen, Vanderhoek&Ruprecht, 1894; Die
Homerische Ilias, Göttingen, Vanderhoek&Ruprecht, 1886; Die Homerische
Odyssees, Göttingen, Verlag von Robert Reppmüller, 1883.
80 Lucian Cherata
IX. DESPRE POSIBILITATEA DE CERCETARE

A CUVINTELOR/ TEXTELOR DACICE SACRE
PORNIND DE LA SILABE (PARTICULE)/
STRUCTURI SANSKRITE
A. PRINCIPII GENERALE
Pornind de la constatarea că limbile de sorginte indo-europeană

păstrează în structura cuvintelor silabe/ particule/ substructuri
lexicale regăsibile în limba sanskrită propunem ca metodă de
cercetare a limbii dace de cult (YAJNA VAHA) şi a limbii
daco-romane (ca urmaşă a limbii dace comune!) structurarea fiecărui
cuvânt cercetat în particule/ substructuri sanskrite (rădăcini-R,
radicali-√, particule-P, terminaŃii-T), urmând ca semnificaŃia de
ansamblu a cuvântului cercetat să se facă prin armonizarea semni-
ficaŃiilor parŃiale ale substructurilor din cuvântul astfel descompus, în
spiritul limbii sanskrite. În esenŃă, nu este vorba decât formal de o
descompunere realizată în scopul identificării structurii de ansamblu
a cuvântului sanskrit determinat de substructuri specifice. În acelaşi
timp, în evaluarea substructurilor se Ńine cont de specificul formării
cuvintelor din limba sanskrită (Exemplu radicalul rāj: √rāj «a
domni/ conduce/ guverna»; √rāj+an «rege»; √rāj+an+ya «regal»;
folosit în toponimul KHA-RAJ-MAN « muntele/ spaŃiul unde
guvernează credinŃa »). În alte situaŃii, acelaşi radical poate avea
semnificaŃii diferite în funcŃie de contextul în care se află (Exemplu
radicalul √bhū «a fi/ deveni» sau «existenŃă, pământ, spaŃiu,
teritoriu»; BHU-RAJ-BISH(T)-AJ „[cel] care există şi domneşte ca
un cuceritor”; iar în cuvântul BHU–CI–GI, înseamnă: „teritoriul/
spaŃiul care se înalŃă asemenea unui munte”; înainte de a explica
metoda în sine facem următoarele precizări necesare studiului şi
formalizării structurilor întâlnite aici:
1. Prin rădăcină (R), în limba sanskrită, vom înŃelege „atomii
limbii în sensul că reprezintă cele mai elementare formaŃii ale ei din
punct de vedere morfologic şi semantic; rădăcinile sunt alcătuite, de
obicei, dintr-o singură silabă care deŃine un înŃeles care va sta la
originea sensurilor derivatelor morfologice formate prin combinarea
radicalului cu diferite afixe (prefixe sau sufixe)”73 şi obŃinerea, astfel,
a cuvintelor; rădăcinile se scriu cu litere mari şi apar consemnate sub
forma de infinitiv verbal deşi ele semnifică întreaga gamă de derivate
(verbe, substantive, adjective, adverbe etc.);
2. Radicalii (√) apar în limba sanskrită, în derivarea morfologică
sub formă primară, secundară şi nominală independentă (nu depind
de o rădăcină anume şi primesc doar sufixe!);
3. Vom numi particule (P), auxiliare, acele structuri specifice care
apar în sanskrită şi marchează o subliniere/ particularitate semantică
în structura de ansamblu a unui cuvânt/ categorii de cuvinte;
exemplu: particulele în interiorul cuvintelor (av, ar) şi prefixe ( in,
um) etc., având o semnificaŃie de sine stătătoare fără să admită forme
derivate;
4. Vom înŃelege prin terminaŃii (T) acele particule/ sufixe care apar
în finalul unui cuvânt şi marchează specificul unei categorii
semantice; exemplu terminaŃia –itsa specifică hidronimelor etc.;
În cele ce urmează, ca şi în limba sanskrită, despărŃirea în silabe/
particule a unui cuvânt şi interpretarea acestui ansamblu de silabe nu
înseamnă o interpretare aglutinată a semnificaŃiei acestui cuvânt prin
însumarea semnificaŃiei silabelor ci o lărgire/ extindere/ îmbogăŃire a
sensului rădăcinii/ rădăcinilor principale (uneori pot fi două!) ale
acelui cuvânt prin nuanŃările aduse de silabe auxiliare şi terminaŃii.
În ANEXĂ propunem un tabel cu cele mai utilizate/ probabile
particule/ structuri sanskrite regăsibile în limbile mai sus amintite
(daca de cult şi daco-romana!) şi aflate în prezentul studiu. Există
situaŃii, puŃine la număr, în care pentru anumite particule nu există
corespondent în sanskrită şi, în acest caz s-a folosit corespondentul
din fondul PIE (Proto-Indo-European). Din tabel, rezultă şi situaŃii în
care sunt trecute ambele semnificaŃii, cea sanskrită şi cea
indo-europeană, de multe ori convergente, dar uneori, foarte rar, şi cu
sensuri disjuncte. Fondul IE (Indo-European faŃă de fondul PIE
(Proto-Indo-European) luat ca reper ştiinŃific, poate conduce la
73
Eric Becescu, Gramatica practică a limbii sanskrite, vol. I, Editura Ψ, Bucureşti,
2003, p. 86.
82 Lucian Cherata
confuzii datorită semanticii multiple dată de evoluŃiile divergente în
diversele limbi indo-europene puse în discuŃie. În ceea ce urmează,
toate etimologiile propuse se vor raporta la tabelul XX. ANEXA
(TABEL) cu trimiteri de genul: (nr.1)&(nr.2)&(nr.3)&..., unde (nr.1),
(nr.2), (nr.3)...reprezintă numerele de ordine din tabelul (ANEXA)
ale rădăcinilor, radicalilor, particulelor auxiliare şi terminaŃiilor
sanskrite necesare explicitării etimologiei în discuŃie. Numerotările
de forma: (nr.bis) reprezintă adaosurile introduse cu raportare şi
uneori înrudire la particula iniŃială (nr.).
În continuare, vom reda o schematizare a procesului formării şi

evoluŃiei limbilor europene (şi implicit a limbii române evoluată din
limba comună a geto-dacilor!), desprinse din fondul PIE, pentru o
mai bună înŃelegere a celor expuse în continuare în lucrarea de faŃă,
despre limba dacilor. După cum am spus, vom lua ca reper fondul
PIE, adică acea limbă comună, nediferenŃiată, existentă în spaŃiul
balcanic şi Asia Mică în urmă cu aproximativ 3 500 până la 9 500 de
ani, compatibilă, în mod deplin, cu fondul nostratic74 şi corespun-
zătoare perioadei pelasge.
În schema care urmează75, săgeata simplă înseamnă: „conduce
la”; săgeata punctată înseamnă „determină”, iar săgeata cu linie
îngroşată întreruptă înseamnă „influenŃează”. În schemă:
Limba de cult* - nonevolutivă, este păstrătoarea sub formă orală a

textelor sacre (în toate culturile a existat mult timp76 interdicŃia de a
se scrie aceste texte, formule ritualice, rugăciuni etc.); pe lângă
interdicŃia de a se scrie aceste texte, era impusă şi condiŃia
nemodificării lor ca formă, conŃinut şi semnificaŃie;
74
Fondul lingvistic nostratic este reprezentat de limba nediferenŃiată corespunzătoare
primei migraŃii indo-europene: ~ 7500 A.H.- ( n.n.).
75
Pe această cale, sugerăm faptul că modelul propus de noi pentru formarea unei
limbi pornind de la fondul PIE, poate fi cu uşurinŃă adaptat pentru constituirea unor
limbaje artificiale pornind de la un fond de particule elementare (nucleu) şi o
gramatică minimal a acestora etc.;
76
În principal până în sec. V - IV A.H. – (n.n.).
FONDUL
PIE
REGULI PARTICULE LINGVISTICE

GRAM.ATICALE DE ELEMENTARE
BAZĂ
RĂDĂ- RADI- PART. TERMI-

CINI CALI AUXILIA- NAłII
RE
FOND LEXICAL
DE BAZĂ
NUCLEUL CONTEXT
LIMBII CULTURAL
LIMBA DE LIMBA
CULT* COMUNĂ**
ÎMPRUMUTURI DIN
ALTE LIMBI***
84 Lucian Cherata
Limba comună** - evolutivă, sub formă scrisă sau orală (cel mai eloc-
vent exemplu este dat de limbile latină şi greacă a căror evoluŃie a fost
grăbită semnificativ de cultura scrisă creată în aceste limbi); limbile
comune în care nu a fost creată cultură scrisă, deşi au evoluat, nu s-au
îndepărtat de sensurile şi structurile iniŃiale indo-europene (este cazul
limbii române);
Împrumuturi din alte limbi***- s-au făcut în două variante:
împrumuturi compatibile sau necompatibile cu PIE;
Wilhelm von Humboldt spunea la începutul veacului al XIX-lea:
„Ca un miracol Ńîşneşte limba din gura unei naŃiuni!”. Sigur că despre
acest miracol au vorbit şi alŃii, cu mult înainte. Şi nu întâmplător
gândul ne duce la Platon cu al lui dialog Cratylos, despre cuvintele
unei limbi. Poate că limba este, după spusele lui Platon, în acest
dialog: „precum zeul Pan, jumătate raŃiune şi jumătate sălbăticiune”.
Dar, „în funcŃia cuvântului va sta deopotrivă identificarea lucrului prin
denumirea şi meditaŃia înlăuntrul numelui”77. Este tocmai ce, mai
târziu, a scris Aristotel despre deplinătatea manifestării fiinŃei în cele
trei stadii posibile, menŃionate după aceea şi de către scolastici: in re
(în lucruri), in mente (în concept) şi in voce (în cuvânt). Prin cuvânt,
există, deci, posibilitatea refacerii tuturor stadiilor fiinŃei. Din schema
anterioară, rezultă faptul că nu putem reduce cuvântul la o convenŃie
arbitrară, ba, mai mult, el se impune ca o construcŃie cu logică şi sens
în cadrul unei limbi date şi format sub influenŃa unui mediu cultural
anume. Tocmai, de aceea, cuvântul poate să dea seamă despre fiinŃă în
integritatea ei. În acest sens, C. Noica spune că „vorbirea sfârşeşte cel
puŃin prin a exprima fiinŃa proprie a vorbitorului, ca şi lărgirea acestei
fiinŃe, deschiderea ei obiectivă, iar aceasta ar fi de ajuns spre a vedea
în limbă altceva decât o semiotică de tip abstract şi un cod”78.
Ceea ce dorim să demonstrăm prin această schemă este faptul că
există o logică a limbii române tocmai prin aceea că moşteneşte
structurile limbii dacilor, dar are şi o încărcătură semantică extraor-
dinară dată de îndelungata experienŃă a istoriei79.
77
C. Noica, Interpretare la Cratylos, în Platon, Opere III, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 149.
78
Ibidem, p. 150.
79
Acest fapt va fi evidenŃiat pe parcursul lucrării prin analiza unor cuvinte speciale cu
semnificaŃie poetică, filosofică sau cu sensuri pierdute pentru limba română actuală.
B. METODA PENTRU STUDIUL TEXTELOR

SACRE80 DACICE SCRISE ÎN LIMBA YAJNA VAHA
Pentru evidenŃierea acestei metode se propune derularea

următoarelor faze:
1. ÎmpărŃirea cuvântului în particule/ structuri sanskrite/
indo-europene81 cu următoarele subfaze:
a) Punerea în paranteză a elidărilor care s-au produs la
formarea cuvântului;
b) Acolo unde, în sanskrită, nu există o particulă cores-
pondentă, aceasta va fi căutată în fondul indo-european
şi utilizată ca atare;
2. În particulele/ structurile iniŃiale identificate unde apare litera
„z”, aceasta se va înlocui cu litera „s” (în sanskrită nu apare
litera „z”!); te, le, de, po vor fi înlocuite cu ta, la, da, pa în
mod corespunzător; pe lângă aceste modificări, se va urmări
„proto-indo-europenizarea” cuvintelor din limba dacă prin
reintroducerea aspiratelor sonore: bh, dh, gh şi prin reconsi-
derarea velarelor simple în sensul revenirii lor, acolo unde
este cazul, la velare palatale, sau la sunete labio-velare (vezi
caracteristicile limbii proto/indo/europene!); la fel se va
proceda şi cu revenirea la aspiratele surde: ph, th, ch, dh, kh,
jh atunci când metoda impune acest lucru;
3. Dacă nici în sanskrită sau fondul indo-european nu există
corespondent identic cu cel din cuvântul analizat, atunci se va
proceda la identificarea şi folosirea din sanskrită a particulei/
structurii cu asemănarea fonetică cea mai apropiată;
4. Dacă una dintre particule, ca semantică, face notă discordantă
cu celelalte particule componente ale cuvântului se va căuta
80
Este vorba despre textele cuprinse în TăbliŃele de la Sinaia pe care ultimele
cercetări le consideră autentice.
81
În cadrul metodei, vom păstra echivalenŃa „limba sanskrită vedică” → „limba
proto-indo-europeană” deoarece am văzut déjà că sanskrita a păstrat caracteristicile
limbii proto-indo-europene atât la nivel fonetic cât şi lexical.
86 Lucian Cherata
un sens figurat care să fie în consonanŃă cu semnificaŃia
celorlalte particule sau să permită armonizarea acestora;
5. Armonizarea efectivă a particulelor evidenŃiate anterior va
avea în vedere următoarele subfaze;
a) Se verifică dacă structura de ansamblu (cuvânt despărŃit
în particule/ silabe) se încadrează în una dintre schemele
de formare a cuvintelor compuse permise de limba
sanskrită;
b) În cazul în care se identifică una dintre schemele
permise, se trece la interpretarea efectivă a cuvântului
analizat;
c) În cazul în care nu se identifică niciuna dintre schemele
permise de limba sanskrită, se reia întregul proces de
analiză începând cu faza 1);
6. Verificarea armonizării sensului identificat cu adevărul
(cunoscut!) istoric, geografic, cultural, religios, social, politic
etc. Al perioadei la care se raportează sensul găsit pentru
cuvântul interpretat; în funcŃie de rezultat, se realizează
următoarele acŃiuni:
a) Dacă există armonizare şi consonanŃă între sensul aflat
şi vectorii perioadei, locului, mentalităŃii etc. La care se
referă interpretarea, atunci se consideră încheiată cerce-
tarea privind etimologia cuvântului în cauză şi se trece la
punctul 7);
b) Dacă nu există armonizare (în condiŃiile de la punctul
a)!) atunci se reia întregul proces începând cu punctul 5)
b) prin explorarea altor semnificaŃii semantice sugerate
de semnificaŃia particulelor/ structurilor analizate;
7. Verificarea sensului aflat la punctul 6) pentru cuvântul
analizat cu contextul în care este interpretat (text/ inscripŃie,
tipul textului, domeniul abordat etc.);
1. Dacă se constată armonizare şi consonanŃă şi cu acest
nivel al interpretării/ verificării cuvântului analizat, se
consideră încheiat procesul de analiză a cuvântului în
discuŃie;
2. Dacă nu, se reia procesul de căutare a semnificaŃiei cu
punctul 6);
ObservaŃii:
- Vom folosi ca reper limba sanskrită (mai exact
sanskrita vedică, structurată deplin, sub formă
orală, în jurul anilor 2000 a.H.) moment al
migraŃiilor indo-europene, din Nordul Mării
Negre, atât spre Europa cât şi spre Nordul
Indiei82;
- Semnalăm imposibilitatea utilizării directe a
fondului indo-european83, pentru cercetarea
noastră, datorită faptului că, în structura
acestuia, pentru aceeaşi particulă lexicală, există
foarte multe sensuri preluate din toate limbile
indo-europene; ori sanskrita vedică este singura
limbă deplin structurată care, cel puŃin din punct
82
Constantin Daniel, Orientalia Mirabilia, vol. I, Biblioteca Orientalis, Edit.
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 238-239: „Faptul că textele
religioase sau literare au fost scrise tardiv, în India, în raport cu scrierile civilizaŃiilor
egipteană sau asiro-caldeeană ori ebraică sau greacă trebuie explicat neapărat prin
aceea că se considera că rugăciunile, incantaŃiile, descântecele, vrăjile şi unele texte
literare cu implicaŃii magice trebuiau învăŃate pe de rost, fiind tainice şi neîngăduite
cunoaşterii multora. Se considera că învăŃarea pe de rost şi recitarea pe dinafară a
acestor texte religioase era obligatorie pentru orice brahman şi orice om cucernic.
Fenomenul acesta cultural al neutralizării scrisului pentru texte religioase sau
poetice se constată şi la popoare din Europa cum erau celŃii, apoi la traci şi mai mult
ca sigur la daci.”...[..]..”Cea mai veche literatură la indo-europenii care au invadat
nordul Indiei a fost cea sacră. Nu ne-a rămas de la aceşti antici indo-europeni, care
au nimicit civilizaŃiile de la Mohenjo-Daro şi Harappa, nici o inscripŃie, nici un
monument, nu ştim nimic din istoria lor, dar în schimb cunoaştem bine religia şi
structura societăŃii lor graŃie Vedelor, texte sacre, transmise oral şi învăŃate pe
dinafară vreme de secole”.
83
A. Meillet, Introduction a l’étude comparative des langues indo/européens,
Librairie Hachette, , Paris, 1908, p. 18: „Ce n’est pas non plus une grammaire des
l’indo-européen: l’indo-européen est inconnu, et les concordances sont la seule
réalité qu’ait à étudier le comparatiste. La grammaire compare n’a pas pour but de
reconstruire l’indo-européen, mais, grace à la determination des elements communs
indiqués par les concordances, de metre en evidence qui, dans chacun des idioms
historiquement attestés, est continuation d’une forme ancienne de la langue, et ce
qui est dû à un développement propre et original. Elle se propose moins encore
d’expliquer l’indo-européen: aucune methode connue ne permet de faire , pour
expliquer l’indo-européen, autre chose que des suppositions invérifiables.”.
88 Lucian Cherata
de vedere lexical, consonează deplin cu fondul
proto-indo-european (PIE);
- Chiar dacă utilizăm metoda semnalată mai sus,
având ca reper limba sanskrită vedică, în esenŃă,
în mod implicit, cercetarea vizează structuri
indo-europene, asimilate prin structurile sanskrite
(la rândul lor, în totalitate indo-europene!);
În cele ce urmează se explicitează etimologia proto-indo-
europeană prin prismă sanskrită/ indo-europeană a cuvintelor dacice.
În esenŃă, punctul C de la fiecare cuvânt va avea forma sintetică dată
de raportarea la tabelul din ANEXA. Astfel, punctul C de la
BRAŞOV va putea fi exprimat ca o conjuncŃie de trimiteri C:
(106)&(47)&(296) etc.
X. TOPONIME, HIDRONIME, ONOMASTICE

ŞI PLANTE DIN SPAłIUL TRACO-DACO-GETIC
ÎN INTERPRETARE INDO-EUROPEANĂ
În continuare, pe tot parcursul lucrării, vom folosi, în mod unitar,

următoarele notaŃii:
D – denumirea;
P – provenienŃa;
S – semnificaŃia sanskrită;
C – comentariul/ trimiterile la tabelul explicativ;
O – observaŃii;
A. LOCALITĂłI ŞI REGIUNI
D: ABRUD
P: ABHR(A)–UD
S: „[locul] unde este chemată/ se anunŃă ploaia”;
C: (4)&(410);
O: Localitate în România;
D: ALBAC
P: AL(I)–BAK(A)
S: „[locul unde sunt] cârduri/ cete de bâtlani”;
C: (16)&(71);
D: ARAD
P: A–RADH
S: „plecare de la locul de aşteptare/ popas/ destinaŃie”, „locul de
plecare/ de unde se pleacă”;
C: (54)&(323);
90 Lucian Cherata
D: ARDEAL
P: ARDHA–LIYA
S: „Ńinutul care se ascunde/ dispare (datorită munŃilor!
-(n.n.)”/„Ńinutul din/ de mijloc”;
C: (40)&(243);
O: Provincie istorică/ Ńinut în România;
D: ARGETOAIA
P: ARGH(A)-E–TOYA
S: „[locul] unde vin cei care onorează Manii”;
C: (42)&(152)&(392);
O: Localitate în România; Manii, zeităŃi protectoare ale casei, vetrei,
căminului în mitologia romană şi la alte popoare indo-europene
printre care şi dacii;
D: ARGINEŞTI
P: ARGH(A)–IN–ESTI
S: „[locul] celor ai lui Argin”; unde: Argin „[cel] care are onoare/
este nobil”;
C: (42)&(193)&(158bis);
D: ARMATA
P: AR(I)-MA-TA
S: „[locul unde] Soarele măsoară respectarea ritualului”;
C: (68)&(261)&(377);
O: Localitate în Grecia; vezi şi Giarmata, localitate în România;
D: BACIU
P: B(H)A-CI-U(H)
S: „Stea/ Semn zodiacal care se înalŃă şi se extinde/ deplasează –
(n.n.) ”;
C: (77)&(109)&(411);
O: LocalităŃi în România; vezi şi Pădurea Baciului, lângă Cluj,
vestită pentru fenomenele paranormale manifestate aici;
D: BANAT
P: BHAN(J)-AT(TA)
S: „zonă de apărare/ turn de gardă”: punct de decizie/ comandă”;
C: (83)&(55);
O: Provincie istorică/ Ńinut în România; vezi şi ban „ cel care
conduce/ se pronunŃă, decide într-un banat”, de la (80)BHAN-,
bhanati- „a vorbi, a zice”, „a declara, a se pronunŃa”, „a decide”;
D: BABAR
P: BHA–(A)B–AR
S: „[locul unde] semnele Zodiacale sunt intense”;
C: (77)&(2)&(37);
O: Este vorba de un Ńinut legendar/ loc sacru unde se desfăşurau
iniŃierile solomonarilor;
D: BATAC
P: BHA-TA-(A)C
S: „[locul unde] semnele zodiacale sunt respectate de ritualul în
derulare”;
C: (77)&(377)&(5);
O: Localitate în Bulgaria;
D: BANIA
P: BHANJ-A
S: „[locul] unde se comandă/ unde se ia decizia”;
C: (83)&(T);
O: Localitate în Serbia;
D: BELCIN
P: BE-(I)L-CI-(I)N
S: „[locul/ spaŃiul] care nu rămâne pe loc/ nemişcat ci creşte/ se
înalŃă”;
C: (85)&(190)&(109)&(193);
D: BICAZ
P: BHI–KHA–(A)S
S: „locul de munte unde frica/ spaima este dată de ceea ce împroşcă/
stropeşte (apa! - n.n.)”;
C: (96)&(220)&(46);
92 Lucian Cherata
O: Localitate/ masiv muntos în România; râu în acest masiv care
formează Cheile Bicazului;
D: BITIłA
P: BHI-TI(J)-(I)TSA
S: „[locul] unde frica/ spaima este provocată de apa care vine/ cade/
curge”;
C: (88)&(390)&(204);
D: BOTOŞANI
P: BO–TO–(I)Ş-ANI
S: „[locul celor] care cunosc/ înŃeleg/ au revelaŃia supremă/ intră în
comuniune prin satisfacerea/ mulŃumirea dorinŃelor/ aşteptărilor/
preferinŃelor”;
C: (102)&(393)&(200)&(25);
D: BRABOVA
P: BRA(H)–BHO–VA
S: „[locul] unde preotul cheamă/ invocă zeul”;
C: (105)&(91)&(426);
D: BRALIŞTEA
P: BRAH-LI-(I)Ş-TE-A
S: „[locul unde] preotul este ataşat dorinŃei din lume/ voinŃei
oamenilor”;
C: (105)&(240)&(189)&(386)&(T);
O: Localitate în Grecia; vezi şi BraloştiŃa, localitate în România;
D: BRAŞOV
P: BR(U)-AS-OV(I)
S: „[loc] declarat pe aşezarea care aparŃine unei păsări”;
C: (106)&(47)&(296);
D: BREASTA
P: BR(U)-E-ASTA
S: „locul în care sunt abandonaŃi cei care au fost judecaŃi cu
responsabilitate/ dreptate”;
C: (106)&(152)&(48);
D: BUCOVINA
P: BHU-KO-(O)VI-(I)NA
S: „pământ al bucuriei/ fericirii păsărilor şi soarelui”;
C: (96)&(224)&(296)&(195);
O: Provincie istorică/ Ńinut în România; vezi şi formele BucovăŃ,
Bucov localităŃi în România;
D: BUICEŞTI
P: BHU-I-C(I)-ESTI
S: „locul/pământul celor ai lui Buică”; Buică „cel pe cale să urce
[dealul]”;
C: (96)&(184)&(109)&(158bis);
O: Localitate în România, situată la poalele unui deal; nu credem că
este întâmplătoare coincidenŃa dintre semnificaŃia numelui Buică şi
aşezarea cu acest nume; ca şi în cazul localităŃii Greceşti (Grecu „cel
din deal”) este evidenŃiat mai întâi numele dat întemeietorului
localităŃii în strictă relaŃie cu specificul reliefului aşezării, urmând ca
numele localităŃii să fie stabilit de mulŃimea indivizilor aparŃinând
clanului întemeietorului: Greceşti, Buiceşti etc. (este doar o categorie
de toponime din spaŃiul traco-geto-dacic – n.n.);
D: BUSU
P: BHU-SU
S: „locul/ pământul care crează/ are forŃă/ este fertil – (fig.) n.n.”;
C: (96)&(353);
D: BUTOIEŞTI
P: BHU-TO-I-ESTI
S: „locul/ pământul celor ai lui Butoi”; butoi „incinta/ cavitatea la
care vin cei care vor fi fericiŃi/ bucuroşi”;
94 Lucian Cherata
C: (96)&(394)&(184)&(158bis);
D: CALCANDELEN
P: KA-(A)L-KHA-(A)N-DE(YA)-LE-(A)N
S: „bucuria nemărginită a spaŃiului când Ńi se arată ceea ce poate fi
revelat parŃial”/ „bucuria nemărginită a spaŃiului când Ńi se arată o
parte din ceea ce poate fi revelat – (n.n.)”;
C: (208)&(15)&(220)&(20)&(130)&(239)&(T);
D: CALOPĂR
P: KALA- PAR(A)
S: „[locul] unde îşi împlinesc destinul cei străini”;
C: (216)&(302);
O: Localitate în România; la fel de interesantă este şi etimologia
latină: KALO – PĂR, cu semnificaŃia „[locul] unde sunt chemaŃi cei
care vor fi pereche”; vezi kalō–as–āre „a aclama”, „a proclama”, „a
convoca”, DELL, p. 876; pār „care merg spre împerechere”,
„pereche”, DELL, p. 681; vezi şi etimologia Ńigănească: KALO–
PĂR „[locul] unde sunt cei cu burta neagră (Ńiganii – n.n.)”; vezi Ńig.
kalo „negru” şi Ńig. păr „burtă”; ultima etimologie este sugerată de
îndeletnicirea etnicilor Ńigani din această localitate (confecŃionarea
cărămizilor);
D: CANIłA
P: KHA-(I)N-ITSA
S: „spaŃiul în care [apa] intră pentru cădere/ curgere”;
C: (220)&(192)&(204);
O: Localitate în Grecia;
D: CARLICOAVA
P: KHA-(A)R(I)-LI-KO-AVA
S: „spaŃiul/ locul [unde] preŃuieşti ceea ce se retrage/ dispare/
ascunde pentru bucuria coborârii spre [pământ]”;
C: (77)&(67)&(240)&(224)&(59);
D: CARPEN
P: KHA-(A)R(I)-PANN(A)
S: „[locul] unde apune Soarele;
C: (220)&(36)&(300);
O: Localitate în România, aşezată între dealuri;
D: CARPENIŞIANU
P: KHA-(A)R(I)-PANN(A)-IŞ-IAN-U(H)
S: „[locul] unde apune Soarele aşteptând cu înŃelegere”; / „locul
unde Soarele apune în mod lent”;
C: (220)&(36)&(300)&(189)&(194)&(411);
O: Localitate în Grecia; vezi şi Carpen, localitate în România;
D: CATERINIA
P: KHA-TE-RI-NEYA
S: „spaŃiu, aici jos, unde este zgomot/ foşnet şi care trebuie condus/
guvernat”;
C: (220)&(386)&(332)&(279);
D: CĂTUNA
P: KA-TU-NA(H)
S: „[locul] fericirii şi ataşamentului”;/ „locul unde sunt oameni
fericiŃi şi uniŃi- (n.n.)”;
C: (208)&(403)&(276);
O: Localitate în Grecia; localitate în România;
D: CĂLĂRIłI
P: KALA-RI-(I)TI
S: „[locul unde] momentul morŃii/ destinul vine cu vaiet/ bocet, în
această manieră”;
C: (216)&(332)&(203);
D: CARANSEBEŞ
P: KHA-RA-(A)N-SE-BHI-(I)Ş
S: [Ńinutul] de munte/ ieşit din munte unde se uneşte credinŃa cu
dorinŃa/ căutarea/ aşteptarea”;
96 Lucian Cherata
C: (220)&(329)&(20)&(344)&(87)&(200);
D: CĂPRIANA
P: KHA-PRIYA-(I)NA
S: „Ńinutul iubit/ scump/ favorit al Soarelui”;
C: (220)&(317)&(195);
O: Localitate în Basarabia unde se află o vestită şi veche mânăstire.
Mânăstirea Căpriana se află la 35 de km nord-vest de Chişinău,
înconjurată de Codrii Moldovei, întemeiată în 1429 cu hramul
„Adormirea Maicii Domnului”; vezi legătura cu sărbătoarea dacică
Sinmara „zi închinată Soarelui care adoarme”, preluată de către
creştini prin sărbătoarea Sfânta Maria Mare „Adormirea Maicii
Domnului”;
D: CERNEŞTI
P: ÇĶN(A)-ESTI
S: „[locul] celor ai lui Cernea”; Cernea „[cel] care observă/
analizează/ cercetează/ (fig.) discerne –n.n.”;
C: (111)&(158bis);
D: CHIŞINĂU
P: K(U)-IŞ-INA-(A)U
S: „pământul dorit de Soarele aflat sus/ pe cer”;
C: (234)&(189)&(195)&(56);
O: Localitate în Basarabia/ România;
D: CLEANOV
P: KL-E-AN-OV
S: „[locul în care]se clarifică/ judecă ceea ce vine/ soseşte şi există/
se află aici”;
C: (223)&(152)&(21)&(297);
O: Localitate în România; Cleanov este o localitate unde, probabil,
în vremea dacilor se afla un loc de judecată;
D: COCIANA
P: KO-CI-ANA
S: „[locul unde este] bucuria/ fericirea acumulată/ crescută în viaŃă/
existenŃă”;
C: (224)&(109)&(22);
O: Localitate în Serbia; vezi Cocieni, localitate în România;
D: COMANDA
P: KO-MAN-DA
S: „[locul unde] fericirea/ bucuria este dată de credinŃă”;
C: (224)&(256)&(118);
D: COMANOVA
P: KO-MAN-OVA
S: „[locul în care există] fericirea credinŃei”;/ [locul] fericirii
credinŃei”;
C: (224)&(256)&(297);
D: CORCOVA
P: KO-(A)R(A)-KHO-(O)VA
S: „[locul unde găsim] fericirea/ bucuria Soarelui încoronat”;
C: (224)&(35)&(221bis)&(297);
O: Localitate în România cu dealuri însorite ideale pentru cultivarea
viŃei de vie;
D: CORNU
P: KO-(O)R-NU
S: „[locul în care] bucuria/ fericirea este invocată şi celebrată”;
C: (224)&(292)&(283);
O: Localitate în România; localitate în Grecia;
D: COTNARI
P: KOT(I)-NA(H)-AR(I)
S: „extremitate curbă a unui teritoriu sub formă de arc (re)unit de
Soare”/ „loc de confluenŃă preferat de Soare”- (n.n.);
C: (227bis)&(276)&(36);
98 Lucian Cherata
O: Localitate în România aflată la confluenŃa Podişului Sucevei cu
Câmpia Moldovei; localitatea se află în arealul vestitei culturi arhaice
Cucuteni;
D: COZIA
P: KO–SI–A
S: ”locul de care este legată bucuria/ fericirea”;
C: (224)&(360)&(T);
D: CRAIOVA
P: KĶ– (R)A(J)–IO–VA
S: „[locul] de unde se manifestă/ produce actul conducerii/ se
domneşte”;
C: (230)&(236)&(198)&(426);
D: CRISTA
P: KR-IS-TA
S: „[locul în care] se produce/ se înfăptuieşte dorinŃa dată/ avută”;
C: (230)&(189)&(380);
D: CUCI
P: KU-CI
S: „pământ înălŃat”;/ „[loc unde] pământul este înălŃat/ ridicat”;
C: (234)&(109);
O: Localitate în Albania;
D: CUCU
P: KH(A)-U(H)-KU
S: „colŃ extins de pământ”;
C: (220)&(411)&(234);
D: CUGIR
P: KU–GIR(I)
S: „pământul de munte”;
C: (234)&(169);
D: DEVA
P: DEVA
S: „fiinŃă celestă”;
C: (133);
O: Credem că este vorba de locul unui altar/ loc de cult dedicat unei
fiinŃe celeste (!?-n.n.); nu suntem de aceeaşi părere cu cercetătorii
care propun o echivalenŃă între dava şi deva motivând diferenŃa
fonetică prin apartenenŃa zonei la altă arie lingvistică indo-euro-
peană; în zona localităŃii Deva din România au fost cetăŃile dacice:
Arcidava, Docidava, Ziridava şi Singidava, deci nu este vorba de altă
arie lingvistică ci de altă semnificaŃie a unui cuvânt cu sonoritate
apropiată; fenomenul se întâlneşte şi în sudul Dunării la altarele/
locurile de cult trace: Itadeva, Pulpudeva, Keiladeva, iar în locul
unde au fost şi altare şi cetăŃi de apărare, istoria a păstrat ambele
denumiri, cum este cazul cetăŃii/ altar Kuimedava/ Kumudeva;
D: DIBRESEL
P: DI-BHR-AS-AL(AYA)
S: „[locul] unde există dorinŃa de a aduce, a aşeza ceea ce este fără
stare”;
C: (136)&(93)&(69)&(15);
D: DIHAM
P: DI–HA–(A)M(A)
S: „locul în care se vindecă distrugerile/ loviturile”;
C: (136)&(175)&(17);
O: Localitate montană în România;
D: DÎDRA
P: DI-DRA
S: „[locul unde] există intenŃia de a sacrifica somnul/ dormitul/ (fig.)
odihna – (n.n.)”;
C: (136)&(146);
100 Lucian Cherata
D: DÎLBOCIłA
P: DHI-(I)L-BHO-CI-(I)TSA
S: „locul de manifestare unde, prin respectarea unui ritual, este
chemat zeul nemişcat/ divinitatea/ Soarele care este pe cale să vină/
să intre în comuniune/ în acelaşi statut [cu cei care l-au chemat];
C: (134)&(156)&(91)&(109)&(204);
O: Localitate în România; aici, în prima vineri după Paşte, se
derulează ritualul numit „hora de pomană” sau „hora pentru morŃi”,
se pare unic în Ńară; a se vedea şi explicaŃiile cuvântului „hora”;
D: DÎLGA
P: DHI-(I)L-GA
S: „[locul unde aflăm] mulŃumirea nemişcării/ repaosului/ odihnei/
liniştii şi a cântecului”;
C: (134)&(156)&(159);
D: DOLIAN
P: DOL(A)-I-(I)AN
S: „[locul unde] cel care leagănă, vine” (probabil vântul! – (n.n.));
C: (142)&(184)&(193);
D: DOLJ
P: DOL(A)–J(I)
S: „[Ńinutul] care învinge mişcarea/ legănarea/ scuturarea norilor”/
„Ńinutul secetos (n.n.)”;
C: (142)&(207);
O: łinut/ judeŃ în România; etimologia acceptată este de la slavul
dolina „câmpie”, dolj(i) „Ńinutul Jiului de câmpie”; se poate remarca
faptul că şi această etimologie este plauzibilă şi corespunde realităŃii
ca şi cea propusă de noi; este încă o dovadă a faptului că etimologiile
se modifică în timp în funcŃie de consonanŃa fonetică a denumirii cu
sensurile din contextul cultural dominant la un moment dat;
D: DOMNI
P: DHO–(A)M(A)-NI(H)
S: „[locul cu] oscilaŃia/ scuturarea celui care dispare [Soarele]”/
„[locul] unde apune Soarele –(n.n.)”;
C: (140)&(17)&(281);
D: DRAMA
P: DR-AM-A
S: „[locul în care] se disipă/ împrăştie ridicându-se [Soarele]”;
C: (145)&(20)&(T);
D: DRĂGĂŞANI
P: DĶ–AGHA–(A)Ç–AN–I
S: „[locul unde] se înlătură ceea ce este rău”;
C: (145)&(10)&(50)&(25);
O: Localitate în România; posibil loc de întâlnire a solomonarilor
sau a preoŃilor care celebrau sacrificii sau libaŃii pentru înlăturarea
răului! – (n. n.); mai multe localităŃi în Grecia nordică;
D: DROBETA
P: DR–OBH(I)–E–TA
S: „[locul] unde sunt despărŃiŃi/ separaŃi şi pedepsiŃi cei care sosesc
de/ din sus [de Dunăre]”;
C: (145)&(285)&(152)&(381);
O: Localitate în România; semnificaŃia dacică a acestei localităŃi
presupune faptul că, în această zonă, dacii aveau, înainte de sosirea
romanilor, un punct strategic, un loc în care cei care veneau din susul
Dunării sau al malului drept dunărean erau aşteptaŃi şi pedepsiŃi;
acest fapt s-ar explica poate prin prezenŃa unui pod la Drobeta
înainte de venirea romanilor (!?) fapt care le permitea dacilor să
apere malul drept al Dunării periclitat de cei care veneau „din susul”
fluviului; dacă nu am presupune existenŃa podului înainte de venirea
romanilor ar trebui să plasăm Drobeta pe malul drept al Dunării,
ceea ce nu corespunde realităŃii; denumirea Drobeta este sigur
anterioară venirii romanilor, altfel, împăratul Hadrianus (care a
rămas în istorie ca un împărat luminat datorită reformelor sale
organizatorice prin care se respecta, pentru prima dată în istoria
romanilor, specificul etnic şi cultural al populaŃiilor din imperiu!) ar
102 Lucian Cherata
fi înfiinŃat un municipiu cu nume latin şi nu unul cu numele dacic
Drobeta;
D: DUSEŞTI
P: DU-SE-(E)STI
S: „[locul] celor ai lui Duşa”; Duşa „[cel] care arde/ trăieşte cu forŃă/
intensitate”;
C: (148)&(353)&(158bis);
D: FILIAŞI
P: PHAL–I–YAÇ–(AS)
S: „[locul] unde vine şi se aşează lumina victoriei”;
C: (305)&(184)&(451)&(69);
D: FRASARI
P: PHR-AS-ARI
S: „[spaŃiu] unde locuieşte Soarele”;
C: (306)&(47)&(36);
D: GIUMALA
P: GI-UM-ALA(YA)
S: „[loc] căutat/ celebrat cu preŃuire permanentă”;
C: (170)&(415)&(15);
O: Localitate în Bulgaria: Giumala de Sus; localitate în Grecia:
Giumala de Jos;
D: GLOGOVA
P: GLAH–G(H)O–VA
S: „(locul) unde se păstrează pământul/ apa”;
C: (171)&(166)&(426);
O: Localitate în România; această semnificaŃie identică pentru două
localităŃi unde se prelucrează/ prelucra ceramica Teregova şi
Glogova) conduce la ideea existenŃei şi respectării unei zeităŃi a
pământului care nu trebuia supărată prin această prelucrare (probabil
etapa arderii putea să atragă mânia acestei zeităŃi! – n.n);
D: GORJ
P: GHOR(A)–J(I)
S: „[Ńinutul] care cucereşte imensitatea/ înălŃimea/ spaŃiul”;
C: (167)&(207);
O: łinut/ judeŃ în România; etimologia cunoscută porneşte de la
slavul gora „munŃi” şi are semnificaŃia „Ńinutul Jiului de munte”, fapt
adevărat ca şi etimologia aflată de noi mai sus; facem aceeaşi
observaŃie ca şi la DOLJ;
D: GRABIANI
P: GH-RA-BHI-AN-I
S: „[care] distruge şi transmite frică/ spaimă prin suflul/ respiraŃia cu
care vine”;
C: (164bis)&(329)&(88)&(21)&(184);
D: GRALIŞTEA
P: GH-RA-LI-(I)Ş-TE-A
S: „[locul unde] totul este distrus datorită dorinŃei/ voinŃei oamenilor”;
C: (164bis)&(329)&(240)&(189)&(386)&(T);
D: GRAMOŞTEA
P: GH-RA-MO-ST-E-A
S: „[locul unde] distrugerea produsă eliberează de stabilitate/
dezleagă pentru a intra într-un statut comun/ normalitate”;
C: (165)&(321)&(269)&(366)&(152)&(T);
D: GRĂDIŞTA
P: GRAH-DI-IŞ-TA
S: „[locul] unde se simte/ înŃelege sacrificiul anunŃat/ trimis/ făcut în
mod constant”;
C: (171bis)&(136)&(200)&(383);
D: GRĂDIŞTE
P: GRAH-DI-(I)Ş-TE
104 Lucian Cherata
S: „[locul unde] se simte/ înŃelege sacrificial anunŃat/ trimis/ făcut
aici jos [pe pământ]”
C: (171bis)&(136)&(200)&(386);
D: GRĂMADA
P: GR-AMA-DA
S: „[locul] unde este înghiŃit/ absorbit ceea ce este dat/ pus”;
C: (173)&(17)&(117);
O: Localitate în Bulgaria; localitate în România;
D: GRECEŞTI
P: GR-E-C(I)-ESTI
S: „cei ai lui Grecu/ „cei de la Greci”; Greci ”[care] Ńin de locul
înghiŃit/ absorbit de creştere/ înălŃime/ deal”/ „cei din deal”;
C: (173)&(152)&(109)&(158bis);
O: LocalităŃi în România; vezi şi nenumăratele localităŃi cu
denumirea Greci „[locul] absorbit/ înghiŃit de înălŃime/ creştere/
deal”; „[locul] aflat pe deal”; este un nume specific unor localităŃi
aflate pe dealuri, coline, înălŃimi etc.;
D: HARGHITA
P: HA–(A)RGH(A)–I–TA
S: „[Ńinutul] onorat cu adevărat dar pedeapsit cu predestinare”;
C: (175)&(42)&(184)&(381);
O: łinut/ judeŃ în România;
D: HAłEG
P: HA–(A)T(I)–E–G(A)
S: „[Ńinutul] cu adevărat parcurs pentru a te apropia de ceea ce este
pe cale să se ivească în mersul/ drumul tău”;
C: (175)&(54)&(152)&(159);
O: łinut în România; interpretarea conduce la o formulare care
sugerează un drum iniŃiatic, probabil drumul spre Sarmisegetusa! -
(n.n.);
D: HUMOR
P: HU–MO–(O)R
S: „[locul unde] este chemată eliberarea [sufletului] prin strigăt/
invocare”;
C: (180)&(269)&(292);
O: łinut în România în Moldova de Nord; Gura Humorului,
localitate turistică de un pitoresc deosebit; poate cuvântul (h)umor să
semnifice la origini tot „o eliberare a sufletului” prin voce, cuvânt!?;
D: HUŞI
P: HU-(I)Ş-I
S: „[locul unde] chemi/ provoci pe cel dorit/ aşteptat/ preferat să vină”;
C: (180)&(200)&(184);
D: HYPERBOREEA
P: HI-PĶ-BO-RA(J)-E-A
S: „[Ńinutul/ Ńara care] emană mulŃumirea înŃelegerii/ cunoaşterii
domniei care va fi/ veni”;
C: (179)&(314)&(102)&(326)&(152)&(T);
O: łinut legendar, de unde este originar Apollo, locuit de
hyperborei,: „în faŃă de Ńinutul celŃilor în părŃile Oceanului se află o
insulă, care nu e mai mică decât Sicilia, situată în regiunea nordică şi
e locuită de hyperborei, numiŃi astfel pentru că sunt mai depărtaŃi de
vântul Borea. Aici pământul este foarte bun şi roditor, clima
excelentă, temperată şi din această cauză fructele se produc aici de
două ori pe an”84;
D: IAŞI
P: YAÇ–(AS)
S: „[locul în care] este gloria”;
C: (451)&(47);
O: Localitate în România; vezi şi posibila etimologie YAJI, de la
yaji- „sacrificare, sacrificiu” (449), care ar duce la etimologia
„[locul] de sacrificiu/ unde se fac sacrificiile”;
84
Nicolae Densuşianu, Dacia preistorică, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986, p.
89a-b.
106 Lucian Cherata
D: IOANINA
P:IO-AN-INA
S: „[locul unde] Soarele se află în răsărit”/ „[locul unde] răsare Soarele”;
C: (198)&(20)&(195);
D: JIROV
P: JI-(A)R-OV
S: „[locul unde] cei învinşi/ cuceriŃi se alătură/ se unesc”;
C: (207)&(34)&(297);
D: KORONA
P: KO-(A)RA-(I)NA
S: „bucuriile razei Soarelui”;
C: (224)&(35)&(195);
O: Vechea denumire a CetăŃii Braşov, localitate în România;
D: KOVASNA
P: KO–VAS(A)–NA
S: „Ńinutul celor care nu sunt fericiŃi”;
C: (224)&(432)&(274);
O: łinut/ judeŃ în România;
D: LAINICI
P: LA–IN–I–CI
S: „[pietre] prinse care se pot pune în mişcare, pe cale să cadă,
datorită acumulării”;
C: (237)&(197)&(184)&(109);
O: Localitate în România; pasul Lainici în România, CarpaŃii
Occidentali;
D: LĂBĂNIłA
P: LA-BA-NI(H)-ITSA
S: „[locul unde] se prinde/ Ńine cu putere ceea ce nu este pe cale să
vină/ cadă/ curgă”;
C: (236)&(72)&(281)&(204);
D: LĂNGA
P: LA–(I)N(A)-GA
S: „[care] Ńine Soarele din mers”;
C: (236)&(195)&(159);
D: LOTRU
P: LOTRA
S: „[locul] unde se fură/ tâlhăreşte”;
C: (249);
O: Localitate în România; vezi şi lat. latrone „hoŃ”, „tâlhar”, (fig. –
n.n.) şi rom. „haiduc”;
D: LUGOJ
P: LU–GHO-(U)JJH
S: „pământ curăŃat/ gol/ (fig.) sterp sub formă de fâşii/ parcelat”;
C: (252)&(166)&(414);
D: LUMANI
P: LU–MA-NI(H)
S: „[cel/ cea care] împarte şi delimitează prin absenŃă (lumină, Soare
– (n.n.)!?”;
C: (251)&(253)&(281);
D: LURIE
P: LU–RI-E
S: „[locul unde] se împrăştie vuietul când te apropii”;
C: (251)&(332)&(152);
D: MAGLAVIT
P: MA-GLA(H)-VI-T(H)/ MA(H)-GLA(H)-VI-T(H)
S: „[locul unde] se măsoară ceea ce se păstrează şi se răspândeşte ce
este dat/ vândut – fig.-n.n.”/ [locul unde] se sărbătoreşte/ onorează
prin joc şi se răspândeşte ceea ce este dat[ină]”;
C: (253)&(171)&(436)&(387)/ (255)&(171)&(436)&(387);
108 Lucian Cherata
O: Localitate în România; după sonoritate, presupusă etimologie, dar
neconfirmată, din limba turcă; cele două etimologii propuse de noi
sunt pe deplin plauzibile, prima conducând la sensul „loc de târg”,
iar cea de-a doua la sensul „loc de sărbătoare”; în tradiŃia
românească, de multe ori, în fapt, cele două sensuri se suprapun;
D: MAHOMIA
P: MAH-OM-I-A
S: „[locul unde] unde este sărbătorită silaba sacră OM pentru a intra
într-un statut anume”;
C: (255)&(290)&(184)&(T);
O: Localitate în Bulgaria; localitate în România;
D: MANGALIA
P: MANGALYA
S: „[locul] care poartă noroc/ de bun augur”;
C: (258);
D: MEHADIA
P: MAH–ADHI–A
S: „[loc] adăpost pentru sărbătoarea primăverii”;
C: (255)&(8)&(T);
D: MEHEDINłI
P: MAH–ADHI–(I)N(G)–TI(J)
S: „[locul unde] se desfăşoară/ este celebrată sărbătoarea
primăverii”;
C: (255)&(8)&(197)&(390);
O: łinut/ judeŃ în România; aici există singurele zone din Ńară
influenŃate de clima mediteraneană (Mehadia, Herculane etc.) unde
primăvara îşi face simŃită prezenŃa mai devreme decât în alte părŃi
(vezi: Sărbătoarea Liliacului la Ponoare, Voloiac!);
D: MELENIC
P: MI-LA-(I)N(A)-ICCH
S: „[locul unde] este înŃeleasă legătura cu Soarele aşteptat/ dorit”;
C: (268)&(237)&(195)&(186);
D: MENDENIŞTEA
P: MAN-DHI-NI(H)-(I)Ş-TE-A
S: „[locul unde] zeitatea casei este mulŃumită fără să dorească
aceasta”;
C: (256)&(134)&(281)&(189)&(385)&(T);
D: MILCOV
P: MI-(I)L-KO-(O)V
S: „locul cu apă unde este înŃeleasă nemişcarea şi bucuriile”;
C: (268)&(190)&(224)&(297);
O: Localitate/ apă în România;
D: MOLDOVA
P: MO-L(I)-DA-(A)VA
S: „[zonă/ spaŃiu] separat care se ataşează locului protejat/ fortificat
(muntelui!? – n.n.)”;
C: (269)&(240)&(118)&(57);
O: Regiune istorică în România; vezi şi DAVA etc.;
D: MOMA
P: MOH(A)–MA
S: „[locul unde] afli bucuria iluziei/ halucinaŃiei”;
C: (272)&(254);
D: MONASTIR
P: MO-NA-ST-IR
S: „[locul unde] te eliberezi şi nu stai/ nu rămâi să te pronunŃi/ să-Ńi
exprimi opinia”;
C: (269)&(274)&(366)&(199);
D: MOVILA
P: MO-(O)V-IL-A
S: „[locul care] face posibilă eliberarea păsărilor care stau nemişcate”;
C: (269)&(296)&(190)&(T);
110 Lucian Cherata
D: NAPOCA
P: NAH–PO–KHA
S: „[Ńinutul/ locul] ataşat din afară muntelui”;
C: (276)&(310)&(220);
D: NEAJLOV
P: NEYA-(A)J(A)-(I)L-OV
S: „locul cu apă unde [omul] trebuie ghidat/ condus prin mocirla
nemişcată”;
C: (279)&(14)&(190)&(297);
D: NICOLIłU
P: NIH-KO-LI-TSU
S: „[locul unde] bucuria este absentă în raport cu curgerea/
deplasarea”;
C: (281)&(224)&(240)&(401);
O: Localitate în Grecia; vezi şi NicoliŃel în România;
D: OLTINA
P: OL–(I)T-INA
S: „[locul] nemişcat ca Soarele”;
C: (190)&(203)&(195);
D: ORADEA
P: Ō–RADH–E–A
S: „locul de sosire/ popas spre care se merge/ tinde”;
C: vezi ARAD;
O: Localitate în România; ORADEA poate avea o semnificaŃie
sanskrită similară cu ARAD; în această accepŃie, Ńinând cont şi de
sufixul e – „a (se) apropia”, „a intra în acelaşi statut” (152) şi de ō-
„prep. locativ „venind/ mergând spre, la”, propunem semnificaŃia de
mai sus; mai facem observaŃia că, în limbile neoindiene se păstrează
din fondul aric semnificaŃii foarte clare pentru folosirea particulelor
lexicale/ prefixelor a- şi o- pentru indicarea apropierii, respectiv a
depărtării; astfel, în hindi şi beng(a)li întâlnim: kathe „aici”, kothe
„acolo”, kadawa „acesta”, kodowa „acela” etc.; această realitate este
în consonanŃă cu cele propuse privind etimologia cuvintelor ARAD
şi ORADEA;
D: ORAVIłA
P: ORA–VI–(I)TSA
S: „[locul] unde oracolul este fără apă curgătoare”;
C: (292)&(437)&(204);
O: Localitate/ apă în România; într-o structură care desemnează
numele unei ape, sufixul –itsa are sensul de „apă curgătoare” (n.n.);
există în toponimia românească numeroase exemple: Husnitsa,
Erghevitsa, Işalnitsa, Ialomitsa, Dîmbovitsa etc.; vezi şi derivatul
ita- „plecat” (202);
D: ORĂŞTIE
P: ORA–STH(I)–I–E
S: „[locul] unde oracolul este convingător/ unde cele prevăzute sunt
pe cale să se înfăptuiască (n.n.)”;
C: (292)&(366)&(184)&(152);
D: OBEDIN
P: OBH(I)–E–(A)DHI–(I)N
S: „[cel] care este [aşezat] sus pentru cine soseşte de jos”;
C: (285)&(152)&(9)&(193);
O: Localitate (aflată pe un deal!-(n.n.)) în România;
D: OBOGA
P: O–BHOGA
S: „[locul unde se fac lucruri] cu îndoitură/ curbură”/ ”precum forma
capului unei cobre”;
C: (284)&(92);
O: Localitate în România; se remarcă în denumirea localităŃii o grijă
specială pentru exprimare sintagmatică a îndeletnicirii specifice a
locuitorilor, cu siguranŃă pentru a nu fi supărată o zeitate (probabil
cea a pământului pentru că, şi la Oboga, îndeletnicirea locuitorilor a
112 Lucian Cherata
fost olăritul; atitudine similară cu cea presupusă de denumirile
Teregova şi Glogova);
D: OHRIDA
P: OGH(A)-RI(Ş)-DA/ GHO-H(A)-RI-DA
S: „curent rapid/ val pierdut/ diminuat prin sacrificiu”; / „apa care
pierde vuietul ce-i este dat”;
C: (287)&(333)&(113)/ (166)&(177)&(332)&(117);
D: OLAT
P: OL-AT(I)
S: „[locul care] se Ńine/ păstrează imobil/ nemişcat/ neschimbat în
trecerea timpului”;
C: (190)&(70);
D: OSTROV
P: O-STR-OV
S: „pământ cu apă acoperit de verdeaŃă”;
C: (284)&(369)&(297);
D: PALTINU
P: PA-(A)L-TY-IN-U(H)
S: „[copacul/ entitatea] care apără sufletul ce părăseşte corpul şi
reflectează/ înŃelege”;
C: (298)&(16)&(402)&(193)&(411);
D: PANAGHIA
P: PHA-NA(H)-GHI-A
S: „inimă care zvâcneşte/ se zbate legată/ înlănŃuită”;
C: (298)&(276)&(162)&(T);
O: Localitate în România; masiv muntos/ stâncă în munŃii Ceahlău
despre care legenda spune că este o fată, iubita Soarelui, împietrită de
Dumnezeu pentru a împiedica această iubire; legenda spune că inima
Panaghiei este încă vie în stâncă şi pulsează la trecerea Soarelui;
semnificaŃia aflată corespunde deplin legendei despre piatra din
Ceahlău; pentru numele localităŃii poate este nevoie de altă
etimologie: PA-NA-GHIA (298)&(274)&(162) „[locul celor] ocrotiŃi
de cântec”;
D: PAPADIA
P: PA-PAD-I-A
S: „[locul care] păstrează/ protejează ce a căzut şi vine să fie asemeni
[pământului]”;
C: (398)&(300)&(184)&(T);
D: PELASGIA
P: PHAL–AS-GHIA
S: „[Ńinutul/ Ńara în care] lumina/ căldura există/ se manifestă prin
cântec”;
C: (305)&(47)&(162);
O: łinut preistoric de la Dunărea de Jos, în perioada neolitică, în
care au trăit pelasgii, cei mai vechi locuitori ai Europei85;
D: PESCALA
P: PHE–SK-ALA
S: „[locul unde] arderea/ căldura curge fără stare/ continuu/ excesiv
– (n.n.)”;
C: (305)&(364)&(15);
D: PETRICI
P: P(I)-E-TR-I-CI
S: „[locul unde] este absorbit ce soseşte şi vine/ este destinat să
sporească acumularea/ creşterea/ înălŃarea”;
C: (308)&(152)&(397)&(184)&(109);
85
N. Densuşianu, Dacia preistorică, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986, p.
57b-58a.
114 Lucian Cherata
D: POCEŞTI
P: PO-C(I)-ESTI
S: „[locul] celor ai lui Pociu”; Pociu „[cel care este] în afara
creşterii”; /„locul celor care nu cresc –(n.n.)”;
C: (310)&(109)&(158bis);
O: Localitate în Serbia; vezi şi românescul pocit;
D: PODRAG
P: PA–DĶ–AGH(A)
S: „[locul] protejat unde se elimină ce este rău”;
C: (298)&(145)&()&(10);
D: POLOVRAGI
P: PA-LA-VR-A-GI
S: „[locul care] păstrează prins ceea ce acoperă/ înveleşte/ ascunde
muntele”;
C: (298)&(236)&(442)&(P)&(109);
D: PONOARE
P: PO-NO-(O)R
S: „[loc] de necăutat/ evitat în afară/ exterior”;
C: (310)&(282)&(292);
O: Ponoare, localitate/ zonă pitorească în România;în zonă există şi
lacul Zaton (SA-TO-(O)N (344)&(393)&(290) „[locul] unde este
asociată bucuria/ mulŃumirea cu particula sacră ON/ OM”); în DEX:
ponor „povârniş abrupt”, „adâncitură formată prin prăbuşirea unor
straturi de teren”; „râpă”; „munte înalt cu creasta golaşă”;
D: PRAHOVA
P: PĶ–AH(I)–(Y)O–VA
S: „[Ńinutul/ locul] care este plin de şerpi”;
C: (314)&(11)&(198)&(426);
O: łinut în România;
D: PREDEŞTI
P: PR-E-D(A)-ESTI
S: „[locul] celor ai lui Preda”; Preda „[cel] care mulŃumeşte prin
darurile pe care le aduce”;
C: (314)&(152)&(113)&(T);
O: Localitate în România; vezi şi onomasticul Preda cu semnificaŃia
corespunzătoare;
D: PRISLOP
P: PR-IS-LOP(A)
S: „[locul care] îŃi poate satisface aşteptarea de a putea trece/ dispare
prin golul existent”;
C: (314)&(200)&(248);
O: Localitate/ pas de trecere între munŃi în România;
D: RADOVIŞTEA
P: RADH-OV-IŞ-TE-A
S: „[locul unde] aşteptarea unei păsări este dorită aici jos/ în lume”;
C: (323)&(296)&(189)&(386)&(T);
D: ROVINE
P: R(A)-OVI-(I)NA
S: „[locul care] dă soarelui [apa] ce aparŃine păsărilor”;
C: (324)&(296)&(195);
D: RAPANI
P: RAH–PA-NI(H)
S: „[locul] izolat care nu este protejat/ apărat”;
C: (331)&(298)&(281);
D: RAST
P: RA–ST
S: „[locul unde] se dă ceea ce rămâne”;
C: (324)&(366);
O: Localitate în România; localitate cu dovezi de viaŃă neolitică,
lângă Dunăre;
116 Lucian Cherata
D: SADOVA
P: SAD–(Y)O–VA
S: „(Ńinutul) în care sunt (oameni) de baştină/ ai pământului”;
C: (343)&(198)&(426);
D: SADU
P: SADHU
S: „[locul unde] se află sfântul/ omul sfânt”;
C: (351);
D: SAMOTRACE
P: SA-MO-[TR-AC]-E
S: „[Ńinutul/ locul] legat de/ destinat eliberării/ purificării sufletelor
tracilor care sosesc/ vin/ intră în acelaşi statut [cu spiritual locului –
(n.n.)]”;
C: (344)&(269)&[(397)&(5)]&(152);
O: Insulă în nordul Mării Egee, loc consacrat al misteriilor
orfismului antic, alături de Eleusis86; după Herodot, încă din perioada
pelasgilor, aici a fost un puternic cult al kabirilor87 (zeităŃi de prim
rang, dintre care: Axioros, Axiokersu, Axiokersos, Kasmilos88,
asimilate ulterior cu: Demetra, Persefona, Hades şi Hermes); Herodot
spune că, în zilele senine, de pe insula Samotrace, se vedeau zidurile
cetăŃii Troia; pe toată perioada AntichităŃii, Samotrace a fost locul
unor sanctuare, temple şi monumente vestite;
86
Pentru aprofundarea celor legate de specificul misteriilor orfice, recomandăm
lucrarea: Maurice Brillant, Misteriile din Eleusis, Editura Herald, Bucureşti, 2009.
87
KA-BI-(I)R-I, (219)&(85)&(199)/(T), „[zeităŃi] ale fericirii/ bucuriei care nu pot
fi chemate/ ale căror nume nu pot fi pronunŃate într-o invocare ritualică – (n.n.)”.
88
AC-SI-OR-OS, (5)&(344)&(292)&(295), „[zeu] la care mergi pentru a intra în legătură
cu oracolul/[care îŃi mijloceşte] chemarea/ comunicarea”; AC-SI-O(R)-KĶ-SU,
(5)&(344)&(292)&(230)&(355), „[zeu] la care mergi pentru a te lega prin oracol să faci
bine”; AC-SI-O(R)-KĶ-SE-OS, (5)&(344)&(292)&(230)& (352)& (295 ), „[zeu] la care
mergi pentru a te lega prin oracol să capeŃi forŃă”; KA-(A)S-MI-(I)L-OS,
(219)&(69)&(268)&(190)&(295), „[zeu] al bucuriei/ fericirii de a exista şi înŃelege/ simŃi
[în mod] constant (în timp)”.
D: SARMISEGETUSA
P: SAR(A)-MI–SA-GE–TU-SA
S: „fortificaŃie de observare a locului înconjurător sau a celor care se
luptă”89;
C: (342)&(268)&(339)&(163)&(403)&(381);
O: Localitate în România, capitala Daciei lui Decebal;
D: SARUNA
P: SA-RU-NA
S: „[locul unde] [Soarele] nu urcă/ nu se înalŃă”;
C: (360)&(336)&(274);
O: Localitate în Grecia (vechea denumire a Salonicului);
D: SCUTARI
P: SK–UT-ARI
S: „[locul unde] se află răsăritul prin înălŃarea/ urcarea/ desprinderea
Soarelui”/ [locul unde] Soarele răsare înălŃându-se – (n.n.)”;
C: (364)&(424)&(68);
D: SEBEŞ
P: SE-BHI-(I)Ş
S: [locul unde] se uneşte credinŃa cu dorinŃa/ căutarea/ aşteptarea”;
C: (344)&(87)&(200);
D: SEGARCEA
P: SE-GA-(A)R-CI-A
S: [locul unde] ploaia care porneşte se potriveşte cu/ respectă o
ordine prestabilită/ un ritual”;
C: (352)&(159)&(34)&(109)&(T);
O: LocalităŃi în România;
D: SIMERIA
P: SIM(A)–ER–I–A
S: „[locul] de frontieră/ limită/ separare/ despărŃire cel mai apropiat”;
89
DefiniŃia corespunde rolului de cetate de apărare a Sarmisegetusei – n.n..
118 Lucian Cherata
C: (363)&(32)&(184)&(T);
D: SINAIA
P: SI–(I)NA–I–A
S:„[locul] dedicat Soarelui care vine/ apare”;
C: (344)&(195)&(184)&(T);
D: SÎRSKA
P: SI-(A)R(I)-SKA
S: „[locul] legat de Soarele care răsare”;
C: (360)&(68)&(368);
D: STOINA
P: ST–(T)O–INA
S: „[locul] permanent mulŃumit/ bucurat de Soare”;
C: (366)&(393)&(195);
D: STREHAIA
P: STR–AH–AYA
S: „[locul] câmpul/ zona/ spaŃiul acoperit cu verdeaŃă”;
C: (369)&(13);
D: STRUGA
P: ST-RU(H)-GA
S: „[locul unde] permanent se urcă în mers”;
C: (366)&(337)&(159);
O: Localitate situată în munŃii Serbiei;
D: ŞELIA
P: SE-LI-A
S: „[locul unde] umezeala se ataşează/ ascunde/ stabileşte”;
C: (352)&(240)&(T);
D: TARTAR(OS), TĂRTĂRIA
P: TAR(A)–TĶ–(OS)
S: „[locul unde este o] barcă de trecere/ traversare/ ghidare/ salvare”;
C: (384)&(397)&(294);
O: Tărtăria, localitate în România; vezi semnificaŃia Tartarului ca
ultim nivel al Hades-ului, pe unde trece râul Styx care trebuie
traversat de luntraşul Karon etc.; (de dezvoltat şi celelalte
etimologii); vezi R. Vulcănescu şi V. Kernbach; -os, sufix specific în
PIE; vezi şi TĂRTĂRIA, TAR(A) – TĶ – I – A; vezi: I – „a fi pe cale
să cadă/ să vină” (184); Deci: TARTARIA/ TĂRTĂRIA: „[locul
unde este o] barcă de trecere/ traversare/ ghidare/ salvare pe cale să
vină”; probabil este vorba de un loc cu importante semnificaŃii
ritualice referitoare la relaŃia cu lumea de dincolo; mai sugestiv,
TARTARIA/ TĂRTĂRIA: „[locul] unde/ prin care/ pe unde se
[poate] trece dincolo (n.n.)”; poate, în această interpretare, s-ar putea
explica şi prezenŃa la Tărtăria a inscripŃiilor care se presupune că ar
reprezenta prima scriere a omenirii; credem că este vorba nu de un
alphabet în înŃelesul actual al cuvântului, ci de un complex de semne/
simboluri ritualice care reproduc concepŃia oamenilor din acele
timpuri despre viaŃă şi moarte ca şi despre posibilităŃile de comu-
nicare/ relaŃionare între cele două lumi; oricum, primele scrieri
cunoscute ale omenirii sunt ideografice, tocmai datorită faptului că,
în acele timpuri, gândirea umană era preponderant contemplativă,
deci legată de mit, metaforă, simbol, reprezentare etc. şi prea puŃin
legată de concept, abordare apodictică, logică etc. precum gândirea
omului contemporan; pe parcursul lucrării vom reveni asupra acestui
aspect;
D: TATAR
P: TA-TA-(A)R
S: „[cel] care distruge/ răneşte/ rupe/ desparte/ loveşte/ bate/
pedepseşte lumea”;
C: (381)&(382)&(37);
D: TEREGOVA
P: TRA(I)–G(H)O–VA
S: „[locul unde] se păstrează pământul/ apa”;
120 Lucian Cherata
C: (399)&(166)&(426);
O: Localitate în România; vezi şi Glogova;
D: TIGHINA
P: TI(J)–GHI(R)NA
S: „[locul unde] este suportată cu fermitate oroarea/ ceea ce produce
oroarea”;
C: (390)&(168);
O: Localitate în Basarabia/ România;
D: TIMIŞ
P: TIM–ISH
S: „[locul unde] eşti liniştit căutat/ dorit”;
C: (391)&(186);
O: łinut/ judeŃ/ apă în România; vezi şi localitatea Timişoara;
D: TISMANA
P: TI(J)–IS-MA-NA(H)
S: „[locul care] te provoacă să alegi măsura în care te legi/ implici [în
credinŃă – n.n.]”;
C: (390)&(189)&(253)&(276);
O: Localitate în România; etimologia tradiŃională/ populară spune că
numele zonei/ localităŃii Tismana vine de la o pădure de tisă aflată în
zonă; considerăm că etimologia adevărată este cea rezultată din
interpretarea propusă mai sus şi că aceasta corespunde faptului că
actualul loc al mânăstirii Tismana este unul magic şi sacru cunoscut
din vremea dacilor pentru aceste calităŃi şi utilizat ca atare de către
creştini în perioada medievală; întemeietorul mânăstirii Tismana,
Nicodim, călugăr macedoromân din Prilep, Macedonia venit înainte
de anul 1400 (mort în 1406!) în łara Românească, în Ńinutul
Tismana, este asemeni altor întemeietori de mânăstiri sau susŃinători
ai credinŃei creştine în spaŃiul dacic în secolele XIV-XV (Daniil
Sihastrul, Simeon de la PângăraŃi, Iosif de la Bisericani, Cuviosul
Paisie de la NeamŃ etc.); considerăm că aşezarea mânăstirilor creştine
s-a făcut, nu întâmplător, pe vechile locuri sacre dacice, cunoscute
păstrătorilor acestor tradiŃii;
D: TÎRNOVA
P: TR-NO-VA
S: „[locul prin care] treci fără să simŃi”;
C: (397)&(282)&(427);
D: TOPOLOG
P: TO–PO–LO-(O)GH(A)
S: „creştere/ înălŃime [format din] multitudine/ masă/ val/ acumulare
evidenŃiată în afară”;
C: (394)&(310)&(236)&(287);
O: LocalităŃi/ ape în România; în toate situaŃiile, este vorba despre
un deal format din grohotişuri sau de un pârâu rapid format din
acumularea unor izvoare locale; vezi şi cuvântul polog „grămadă de
iarbă cosită/ clae”;
D: TREMNIC
P: TR-AM(I)-NI(H)-(I)CCH
S: „[locul pe unde] trece cel care nu aşteaptă”- Soarele!? – (n.n.);
C: (397)&(18)&(281)&(200);
O: Lcalitate în Serbia;
D: TROIA
P: TR(A)-OJAS
S: „[locul/ cetatea unde] este protecŃie/ salvare prin forŃă fizică/
energie”;
C: (398)&(288);
O: Cetate antică în Asia Mică supusă de greci în urma războiului
troian; traducerea acestui nume (Troia!) prin intermediul a doi
radicali din sanskrită ne poate duce cu gândul că, în vremea
războiului troian, şi acest spaŃiu (Asia Mică!) era puternic marcat de
influenŃa tracică90; denumirea echivalentă: ILION, „care se Ńine
neclintit(ă), asemenea stâncii”, respectă caracteristicile unei cetăŃi;
90
Pentru susŃinerea acestei ipoteze stau mărturie descoperirile arheologice din
secolul XX; pentru edificare recomandăm: Heinrich Schliemann, Pe urmele lui
Homer, vol.1 şi 2, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.
122 Lucian Cherata
D: TROLAC
P: TR-OL-AC
S: „[locul] pe unde treci nemişcat/ înfrumuseŃat”;
C: (397)&(190)&(5);
O: localitate în Serbia;
D: UNDIŞTE
P: UN–(A)DHI-(I)Ş-TE
S: „[aşezare] care se ridică la adăpost preferând acest lucru”;
C: (415)&(8)&(189)&(385);
D: VIŞINA
P: VI-(I)Ş-IN-A
S: „[locul celor care] nu doresc/ nu aşteaptă Soarele”;
C: (437)&(200)&(195)&(T);
D: VÎRCIOROVA
P: VÎRK(A)–I–AR–(Y)O–VA
S: „Ńinutul în care le place lupilor să vină”;
C: (445)&(184)&(34)&(198)&(426);
D: VÎLCEA
P: VI–L(O)K–A/ VI-L(O)KA
S: „Ńinutul oamenilor izolaŃi/ de munte”;
C: (439)&(T)/ (440);
O: łinut/ judeŃ în România; mai plauzibilă este suprapunerea celor
două sensuri, astfel: vîlcean „om de la munte/ om care trăieşte în
comunităŃi izolate”; vi-LOK-in „cel care priveşte de sus (din Ńinutul
de munte! –n.n. etc)” sau vi–l(o)k(a)-in „cel izolat, cel solitar, cel
departe de oameni – n.n.”- posibile etimologii ale cuvintelor vîlcean,
Vîlcea, Ńara Vîlcilor etc.); în limbile slave, forma indo-europeană
vķka- se regăseşte ca vlć-, fapt care ne determină să presupunem că,
în această situaŃie, Vîlcea a căpătat ulterior, în perioada slavă, şi
semnificaŃia de „Ńinutul lupilor” fapt care consonează cu credinŃa
dacilor în simbolistica lupului;
D: VLAHIOS
P: V[A]-LA-(U)H-I-OS
S: „[locul celor care] iau hrană rituală, îi înŃeleg sensul şi intră în
acelaşi statut”;
C: (430)&(236)&(411)&(184)&(294);
O: Localitate în Grecia; vezi şi vlah/ valah;
D: VLAHO
P: V[A]-LA-(U)H-O
S: „[locul celor care] iau hrană rituală şi îi înŃeleg sensul”;
C: (430)&(236)&(411)&(T);
O: Localitate în Grecia; vezi şi vlah/ valah;
D: VLAHOLIVADIA
P: VLAHO-LI-VA-DI-A
S: „[locul unde] dispare împrăştiindu-se intenŃia de sacrificiu a
vlahilor”;
C: (240)&(427)&(138)&(T);
D: VOITA
P: VA-I-TA
S: „[locul unde] vin cei care distrug”;
C: (427)&(184)&(381);
D: VRANCEA
P: VR-AN–G(A)–E–A
S: „[Ńinutul care] acoperă/ înconjoară/ înveleşte printr-o mişcare de
ocolire/ mutare/ depăşire/ scoatere”;
C: (442)&(20)&(161)&(152)&(T);
O: łinut/ judeŃ în România; Ńinutul se află la curbura CarpaŃilor şi
„înveleşte” trecerea de la CarpaŃii Orientali la CarpaŃii Meridionali;
ObservaŃii:
1. Toponimele explicitate anterior sunt doar o mică parte dintre cele

existente în spaŃiul traco-daco-getic, dar alese în aşa fel încât să dea o
124 Lucian Cherata
imagine sugestivă a ceea ce s-a păstrat de la aceşti strămoşi (vezi
Anexa 2 – HărŃi ale Ńărilor balcanice):
2. La multe dintre aceste denumiri ne confruntăm cu sensuri
deturnate datorită unor etimologii „populare” sau a unor etimologii
„ştiinŃifice” (evident eronate!) cultivate de-a lungul timpului;
3. Pornind de la cele expuse mai sus, se pot realiza grupări ale
toponimiilor în funcŃie de prefixe, terminaŃii, sonorităŃi, semnificaŃii
etc., fapt ce ar conduce la concluzii fecunde pentru cercetătorii
interesaŃi; în ceea ce ne priveşte, remarcăm numărul mare de
semnificaŃii cu tentă preponderent religioasă/ magică dintre care
majoritare cele în legătură directă cu Soarele şi cultul acestuia;
4. Deşi problema toponimiilor din spaŃiul traco-daco-getic a fost
obiect de studiu şi pentru alŃi cercetători, considerăm că doar
abordarea acestei problematici prin prisma structurilor sanskrite
poate aduce lumină în domeniu. În acest sens, reluăm anumite
grupări de toponimii din spaŃiul traco-daco-get puse în discuŃie de
cercetători contemporani91. Vom face departajarea acestora după
criteriul sufixelor/ formanŃilor, în ideea interpretării sanskrite a
etimologiei acestora, astfel:
- toponime cu sufixul – dava
- toponime cu sufixul – para
- toponime cu sufixul – dina
- toponime cu sufixul - bria
- toponime cu sufixul - dizos
O primă observaŃie de ordin logic se referă la semnificaŃiile
acestor sufixe, fiind evident faptul că ele vizează, fiecare în parte,
câte o caracteristică prin care se evidenŃiază structurile la care sunt
ataşate. În cele ce urmează, vom interpreta prin prisma limbii
sanskrite, sufixele toponimice puse în discuŃie mai sus, astfel:
D: DAVA
P: DA–(A)VA
91
Preluat din SoLTDMForum, Principalele arii lingvistice trace după formantul
autohton cu sensul „aşezare, cetate”; aceeaşi sursă pentru hărŃile din Anexa 3
ilustrative pentru categoriile de toponime puse în discuŃie.
S: „[loc] protejat/ guvernat/ condus prin sacrificiu (ritualic! –
n.n.)”/ [loc] care oferă protecŃie”/ „loc de unde se conduce/
guvernează”/ „cetate”;
C: (118)&(57);
O: Supunem atenŃiei şi alte cuvinte sanskrite cu aceeaşi
sonoritate, dar sensuri diferite care ar putea sugera şi o altă
interpretare, eventual complementară, cum ar fi: dava-
„incendiul unei păduri”, DS, p. 301a: dāva- „incendiu”,
„pădure”, DS, p. 305a; dhava- „om, soŃ, stăpân, posesor”,
DS, p. 339 b; dhāva- „care curăŃă, clarifică, purifică”, DS, p.
341 b; vezi şi indo-europenele dā- „a împărŃi”, „a tăia”, „a
rupe”, DIE, p. 175 şi dāu- „a arde”, „a răni”, „a nimici”,
DIE, p. 179; sugerăm evitarea confuziei tentante dava
„cetate” cu deva „altar, loc de cult”, „zeu, zeiŃă” etc.
D: PARA
P: PARA
S: „[locul] cel mai înalt/ depărtat”;
C: (302);
O: Inaccesibilitatea sugerată de un loc care este „cel mai
înalt/ depărtat” poate conduce la ideea de fortificaŃie/ cetate/
loc de apărare etc.;
D: DINA
P: DI-NA(H)
S: „ceea ce este programat să fie împreună/ legat/ reunit”;/
„aşezare umană”, „cetate” – (n.n.);
C: (136)&(176);
O: Sens convergent cu aşezare umană destinată să fie unită;
D: BRIA
P: BHRJJ-A
S: „[loc/ fortificaŃie] sub formă circulară”;
C: (106bis);
O: Sens convergent cu aşezare/ loc fortificat;
D: DIZOS/ DIZA
P: DI-SO-(O)S/ DI-SA
126 Lucian Cherata
S: „ceea ce este dat/ destinat să fie în legătură/ împreună”; /
„aşezare umană”, „cetate” – (n.n.);
C: (136)&(344)&(294);
O: sens aproape identic cu terminaŃia –dina;
5. După cum se poate constata cu uşurinŃă, toate sufixele analizate

conduc spre ideea de: „cetate”, „aşezare umană”, „fortificaŃie”, „loc
de apărare”, „loc de guvernare”, „loc protejat”, „loc de comandă”,
„aşezare pe loc înalt” etc.; fără îndoială că este vorba de semnificaŃia
reală a acestor aşezări umane, fără a lăsa dubii altor posibile
interpretări. Nu am vrut decât să demonstrăm că interpretarea
sanskrită, şi în acest caz, îşi justifică corectitudinea ipotezei, prin
faptul că semnificaŃiile semantice corespund, în bună măsură,
interpretărilor intuite în studiile de indo-europenistică referitoare la
această problematică. În hărŃile cuprinse în Anexa 3 (3.1 – 3.5) din
această lucrare se vor putea evidenŃia cele susŃinute anterior;
6. Constatăm cu uşurinŃă faptul că toponimia traco-daco-getă, în
ansamblul ei (raportată la teritoriul nord şi/ sau sud-dunărean!),
prezintă suficiente argumente în susŃinerea ideii de unitate culturală
antică pentru acest spaŃiu (vezi Anexa 3 – HărŃi toponimice din
Balcani după origine şi aşezare);
7. ExistenŃa unor toponimii identice sau cu un grad mare de
similitudine atât în nordul cât şi în sudul Dunării, după diverse
influenŃe culturale şi politice perpetuate mii de ani, atestă atât
vechimea acestora cât şi continuitatea garantată în sensul său cultural
iniŃial. Se ştie faptul că istoria nu păstrează decât ceea ce are
semnificaŃie, cu adevărat!;
8. Faptul că toate aceste toponimii sunt interpretabile, prin prisma
metodei sanskrite propuse în această lucrare, ne îndreptăŃeşte să
credem, o dată în plus, faptul că ipoteza care stă la baza acestei
metode este corectă, concluziile fiind în măsură să valideze justeŃea
premiselor;
B. MUNłI
D: ATHOS
P: A-DH(Y)-OJAS/ AT(I)-OJAS
S: „receptacol/ loc de manifestare a energiei”/ „[locul] de unde
pleacă/ porneşte energia”;
C: (8)&(288)/ (54)&(288);
O: Munte sfânt în Grecia de Nord; de presupus că a fost o zonă cu
semnificaŃie sacră încă din perioada proto-indo-europeană;
D: BUCEGI
P: BHU–CI–GI/ BHU-GE-GI
S: „pământul care se înalŃă asemenea unui munte”/ „muntele format
din peşteri subterane”;
C: (96)&(109)&(169)/ (96)&(163)&(169);
O: Este foarte interesantă etimologia BHU-GE-GI „muntele format
din peşteri subterane”! (vezi legendele despre peşterile şi tunelurile
din munŃii CarpaŃi, cu preponderenŃă în Bucegi (n.n.)!);
D: CARAIMAN
P: KHA–RAI–MAN
S: „spaŃiul/ peştera/ muntele în care domneşte credinŃa”;
C: (220)&(326)&(256);
O: Masiv în România, CarpaŃii Meridionali; vezi şi latinescul man-
„zeitate ocrotitoare a familiei/casei” (n.n.);
D: CALIMAN
P: KHA–LI–MAN
S: „spaŃiul/ peştera/ muntele ascuns al credinŃei”;
C: (220)&(240)&(256);
O: Masiv în România, CarpaŃii Orientali;
D: CĂPRĂREAłA
P: KHA-PRA-RAI-ATTA
S: „muntele creat/ născut/ destinat – (n.n.) pentru a domina ca un turn
de apărare”;
C: (220)&(315)&(326)&(55);
128 Lucian Cherata
O: Culmea CăprăreaŃa, asemenea unui turn, se află în munŃii
Orăştiei, aproape de Sarmisegetusa;
D: CEAHLĂU
P: CI–A–HLA–(A)U
S: „ [muntele] care creşte/ se înalŃă cu bucurie”;
C: (109)&(12)&(56);
D: CIOCLOVINA
P: CI-OK-LO-VI-(I)NA
S: „casa aranjată/ pregătită unde este prinsă/ adăpostită suflarea/
respiraŃia Soarelui”;
C: (109)&(289)&(236)&(436)&(195);
O: Peşteră în munŃii Sureanu/ Surianu „[locul unde] Soarele
respiră/(fig.) luminează aflat sus/ în depărtare”; skr. Surya „soare”;
D: COŞIU
P: KO-SI-U(H)
S: „[locul] unde bucuria este legată de înŃelegere, reflecŃie,
cunoaştere”/ „[locul] luminos legat de înŃelegere, reflecŃie,
cunoaştere”;
C: (224)&(360)&(412);
O: Coşiu este numele străvechi al muntelui Retezat (Cf. N.
Densuşianu, op. cit., p. 128b);
D: DURĂU
P: DURA–(A)U
S: „[muntele] depărtat/ înalt”;
C: (150)&(56);
D: FĂGĂRAŞ
P: PHAL–G(A)–RASA
S: „[locul unde] lumina/ căldura se apropie de pământ”;
C: (305)&(160)&(327);
O: Masiv în România, CarpaŃii Meridionali;
D: GARALEU
P: GA–RA–LI–U(H)
S: „[locul care] se raportează la ceea ce dă/ determină dispariŃia
înŃeleasă/ acceptată”;
C: (161)&(321)&(240)&(412);
O: Garaleu este muntele unde se făcea iniŃierea solomonarilor (în
cetatea Babar!);
D: GIUMALĂU
P: GI–UM–AL–AU
S: „[muntele] înalt şi nemişcat”;
C: (169)&(415)&(190)&(56);
D: GODEANU
P: GO-DE(Y)A-(A)N-UH
S: „pământul [care] dă respiraŃie/ viaŃă înŃelegerii/ cunoaşterii/
reflecŃiei”;
C: (172)&(130)&(21)&(412);
D: KALINDERU
P: KHA–LI–(I)N–DE(YA)–RU(H)
S: „spaŃiul/ muntele care se ascunde, dar se evidenŃiază prin intrarea
dată în înălŃime”/ „muntele ascuns care se înalŃă”;
C: (220)&(240)&(192)&(130)&(337);
D: KARPAłI
P: KHA–(A)R(I)–PATH–I
S: „spaŃiul/ muntele unde Soarele îŃi vine/ apare în întâmpinare/ în
drum”;
C: (220)&(36)&(303)&(184);
O: LanŃ de munŃi aflat în cea mai mare parte în România;
D: KOGAION
P: KH(A)–OKA(S)–YAJÑA
130 Lucian Cherata
S: „spaŃiul/ peştera/ muntele care este casă/ loc destinat pentru
sacrificii”;
C: (220)&(289)&(449);
O: Munte sacru al dacilor unde se derulau sacrificiile; probabil,
denumire generică pentru munŃii în care se petreceau aceste ritualuri;
D: NEGOIU
P: NE(A)G–OJ(AS)–U(H)
S: „energie care reflectă albul”;
C: (280)&(288)&(412);
O: Masiv în România, CarpaŃii Meridionali; vezi: NEAG „[cel] care
albeşte” şi zicala: „Neaga care l-a albit pe dracul!” ([despre] o
persoană care este excesiv de insistentă/ ieşită din comun de rea!/
care „te albeşte” prin consecvenŃă – n.n.);
D: OLIMP
P: OL-IM(A)-P(A)
S: „[cel] care este nemişcat şi, în acest fel, protejează/ apără”;
C: (190)&(191)&(298);
O: Muntele sacru al grecilor antici; deşi nu aparŃine spaŃiului trac,
acest munte este pentru greci echivalentul Caraimanului dacic;
D: OMU
P: OM-Ŭ(H)
S: „[locul] unde este înŃeleasă formula sacră OM”;
C: (290)&(412);
O: Vârf sacru în România, CarpaŃii Meridionali;
D: PARÎNG
P: PHAR–ING
S: „[locul în care] se mişcă încontinuu şi se mută/ pun în mişcare
[turmele! – n.n.]”;
C: (306)&(197
D: RARĂU
P: RA–(A)RA–(A)U
S: „[muntele] cu spini”;
C: (329)&(38)&(56);
D: SCĂRIŞOARA
P: SK-ARI-(I)Ş-ORA
S: „[locul unde/ în care] Soarele este dorit/ aşteptat şi chemat/
invocat să răsară”;
C: (364)&(36)&(189)&(292);
O: Peşteră în MunŃii Apuseni”; în MunŃii Sureanu există peştera
Cioclovina cu sensul „[locul] unde/ în care apune Soarele” etc.;
Scărişoara ca şi Cioclovina sunt vechi altare ale cultului solar dacic;
D: SURIANU/ SUREANU
P: SURYA-(A)N-(A)U
S: „[locul unde/ în care] Soarele respiră/ luminează (fig.) aflat sus/ în
depărtare”;
C: (373)&(21)&(56);
D: ŞURIANU
P: ÇUR–YAN–(A)U
S:„[muntele] asemenea unei tăieturi”;
C: (376)&(450)&(56);
O: Vezi şi SUREANU; posibilă contaminare fonetică târzie;
D: TANGIRU
P: TAN–GIR(I)–(A)U
S: „muntele care se prelungeşte în depărtare”;
C: (383)&(169)&(56);
D: TARCĂU
P: TA–(A)RC–AU
S: „[muntele] alungit, onorat/ respectat aflat în depărtare”;
C: (383)&(39)&(56);
132 Lucian Cherata
D: TÎMPA
P: TIM-PHA
S: ”[locul] liniştit/ imobil/ fix asemeni capului unei cobre”;
C: (391)&(307);
C. APE
D: ARGEŞ
P: ARGH(A)–E–(I)Ş
S: „[apa/ locul] de care cauŃi să te apropii cu preŃuire aleasă”;
C: (42)&(152)&(200);
O: Râu în România;
D: BISTRIłA
P: BHI–STR-ITSA
S: „Ńinutul/ locul acoperit de apă/ ca o întindere de apă pe cale să cadă”;
C: (96)&(369)&(204);
O: Apă/ regiune în România; a se vedea şi etimologia slavă: BistriŃa
„apa [care curge] repede”, de la bîstro „repede” (slav.);
D: CERNA
P: ÇIRNA
S: „[apa] care cade, se sparge, se domoleşte”;
C: (110,111);
O: Râu în România; considerăm etimologia slavă: ciornîi „neagra”
total nepotrivită unei ape de munte la care, după cum se poate
observa, se potrivesc atributele rezultate din limba sanskrită;
D: CERNAVODA
P: ÇĪRNA–VODHĀ
S: „femeie căutată/ observată/ curtată în vederea căsătoriei”;
C: (111)&(446);
O: Pârâu în România; etimologia slavă: „apa neagră” deşi este foarte
apropiată din punct de vedere fonetic, nu are un suport real care să
justifice această denumire; este o dovadă a faptului că avatarurile
unei etimologii nu respectă întotdeauna o realitate propriu-zisă,
uneori fiind suficientă realitatea presupusă de semnificaŃia cuvintelor
într-un context cultural dat, marcat de o anumită limbă;
D: DÂMBOVIłA,
P: DAM-BO-(A)V-ITSA
S: „[râul care] supune, dar ştie să protejeze”/ „[râul care] domină, dar
protejează” (n.n.);
C: (121)&(102)&(57)&(204);
D: DONARIS
P: DO(H)-NA-RIS
S:„[râul care] nu poate fi secat/ abandonat”;
C: (141)&(274)&(333);
O: Fluviu în România;
D: HUŞNIłA
P: HU–(I)Ş–(I)N–ITSA
S: „apa cea chemată şi aşteptată să apară”;
C: (180)&(200)&(192)&(204);
O: Pârâu în România; vezi: OraviŃa, Erghevitsa etc.;
D: IALOMIłA
P: I–AL(A)–OM–ITSA / I–AL(I)–OM–ITSA
S: „[apa] care curge fără stare de la muntele OMU”/ „apa care vine
ca o albină de la [muntele/ vârful] OMU”;
C: (184)&(15)&(290)&(204);
O: Râu în România; cele două posibile etimologii expuse anterior
sunt echivalente, fără a mai pune în discuŃie adevărul geografic al
izvorului Ialomicioarei în Bucegi etc.;
D: IŞALNIłA
P: IŞA–(I)L–(I)N–ITSA
S: „[apa] protejată care stă nemişcată şi apoi curge”;
C: (201)&(190)&(192)&(204);
O: Pârâu în România; vezi hidronimiile terminate în –itsa;
134 Lucian Cherata
D: JIU
P: JI–Ŭ(H)
S: „[râul] care cucereşte/ înaintează şi se extinde/ lărgeşte”;
C: (207)&(411);
D: MOTRU
P: MATHA; MATHRA
S:”loc de rugăciune”/ „altar”;
C: (267);
O: Râu în România; vezi şi matrum (lat.) „altar”;
D: MUREŞ
P: MU(H)-RA-(I)Ş
S: „[râul] care eşuează în a face eforturi”/ ”râul care devine
domol”(n.n.);
C: (273)&(324)&(200);
D: NISTRU
P: NIH-(I)S-TR-U(H)
S: „[râul] care nu este de acord să-l treci, dar te înŃelege”/ (fig.)
„[râul] care nu este uşor de trecut, dar nu este periculos”(n.n.);
C: (281)&(189)&(397)&(412);
O: Râu în Basarabia/ România;
D: OLT
P: OL-(I)T(A), AL-(I)T(A)
S: „[râul] nemişcat/ imobil/ care se odihneşte plecând”;
C: (190)&(202);
D: PRUT
P: PR-UT
S: „[râul] foarte plin”;
C: (314)&(424);
D: SOHODOL
P: SO-HE(YA)-DOL(A)
S: „înfăşurare/ legătură/ îngrădire care trebuie părăsită / evitată prin
legănare/ oscilaŃie/ balans”;
C: (365)&(178bis)&(142);
O: Râu în România care traversează CarpaŃii prin Cheile
Sohodolului (KHA-YA (220)&(447) „spaŃiu/ cavitate/ scobitură de
trecere”); mai multe localităŃi din România, situate între munŃi pe
văile unor ape;
D: TISA
P: TI(J)–SA
S: „[apa] care trezeşte totul la viaŃă”;
C: (390)&(344);
D: TÎRNAVA
P: TĶ–NAVA
S: „[apa] care trece, traversează cu putere/ care întâlneşte alt
râu”(n.n.);
C: (397)&(275);
D: VÎRNAVA
P: VĶ–NAVA
S: „[apa] care înconjoară/ acoperă cu putere”;
C: (442)&(275); localitate înconjurată de un pârâu cu acelaşi nume
în judeŃul Olt;
O: Pârâu în România;
D. ONOMASTICA (REGI, VOIEVOZI

TRACO-GETO-DACI)
D: AHTUM
P: AH(I)-TUM
S: „[cel] care este şarpe viguros/ puternic”;
C: (11)&(406);
136 Lucian Cherata
O: Conducător/ voievod în Banat în perioada venirii ungurilor în
Transilvania;
D: ASAN
P: AS-AN
S: „[cel] care este aşezat/ există în viaŃă/ suflare”; obs.: în sensul
„care există cu trăinicie/ este o prezenŃă pregnantă/ este o
personalitate/ este de necontestat etc” – (n.n.).;
C: (87)&(158)&(135)&(200);
O: Numele unei dinastii de origine română care a condus Ńaratul
româno-bulgar;
D: BASARAB
P: BHA(N)-SA-RA-(A)BH
S: „[cel] care decide/ conduce şi se evidenŃiază reprezentând
puterea”;
C: (80)&(340)&(321)&(3);
O: Dinastie de domnitori/ voievozi din łara Românească, presupusă
a fi de origine cumană, în realitate de origine dacă; din această
dinastie au făcut parte: Basarab I, Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul,
Vlad łepeş etc.; din aceeaşi rădăcină şi denumirea de ban „cel care
conduce/ decide”, „conducător”, banat „loc de conducere”, „loc unde
se iau deciziile”, „loc de apărare”;
D: BOGDAN
P: BO-(O)G-DA-(A)N
S: „[cel] care înŃelege masa/ mulŃimea cu care intră în comuniune”;
C: (102)&(287)&(118)&(64);
O: Numele mai multor voievozi moldoveni preluat de la un voievod
legendar cu calităŃi excepŃionale considerat întemeietorul Moldovei;
în fapt, Moldova era cunoscută în perioada medievală şi sub numele
de Bogdania; opinăm pentru originea dacică a acestui nume şi nu
pentru cea slavă cum s-a presupus până în prezent (bog „dumnezeu”,
dan „dar”); observăm, cu acest prilej, evoluŃia unor rădăcini indo-
europene precum şi riscurile unor confuzii în două limbi diferite: de
la proto indo-europeanul bho care semnifică invocarea unei divinităŃi
la slavul bog „dumnezeu” şi de la silabele proto indo-europene bo- şi
og- la dacicul bog „care înŃelege mulŃimea/ masa” etc.;
D: BUREBISTA
P: BHU-RAJ-BHISH(T)AJ
S: „[cel] care există şi domneşte ca un cuceritor”;
C: (96)&(326)&(90);
O: Regele, de origine get, unificator al tuturor triburilor dace, în sec.I
a. H.;
D: DECEBAL(US)
P: DAŞA/ DECE-BALA
S: „cel cu zece armate/ cel de zece ori tânăr/ puternic”;
C: (127)&(75);
O: Rege dac în sec. I-II d.H.;
D: DECENEU
P: DAŞA/ DECE-NAU(TI)
S: „[cel] de zece ori aclamat, celebrat, onorat”;
C: (127)&(283);
O: Rege şi mare preot dac în sec. I d.H.; istoricii antici susŃin că ar fi
fost iniŃiat în Egipt;
D: DIKOMES
P: DIK(S)–OM-ES
S: „[cel] care a fost consacrat [rege], prin intermediul formulei sacre
Om”;
C: (137)&(290)&(T);
O: Rege dac;
D: DIURPANEUS
P: DĶP-(P)ANA/ DUR(A)-PANA
S: „cel [care este] măreŃ intrat în joc”/ „cel [care este] foarte activ
venit în joc”;
C: (147)&(151)/ (150)&(151);
O: Rege dac;
D: DOBROTICI
P: DA-BR(AH)-TEJ(O)-(I)CCH
S: „[care] este destinat să fie preot al luminii/ energiei aşteptate”;
C: (118)&(105)&(389)&(200);
138 Lucian Cherata
O: Voievod legendar al Ńinutului Dobrogei considerat de istorici de
origine slavă, după sonoritatea numelui; se presupune că numele
Ńinutului vine de la acest strămoş/ întemeietor; opinăm că acest nume
este dacic, iar numele Ńinutului ar putea veni de la o altă etimologie
interesantă pe care o propunem în cele ce urmează:
DO(H)-BHR-TI(J)-(I)CCH/ (141)&(93)&(390)&(200) „râul/ braŃul
care susŃine trezirea la viaŃă a ceea ce este dorit/ aşteptat”, credem, o
evidentă trimitere la Dunărea care delimitează teritoriul în discuŃie;
în acest caz, Dobrogea este „Ńinutul râului care susŃine trezirea la
viaŃă a ceea ce este dorit/ aşteptat” (DO(H)-BHR-G(O)-EA) etc;
D: DRAGOŞ
P: DR-AGH(A)-OS
S: „[cel] care (se) desparte/ separă (de) ceea ce este rău/ impur”;
C: (145)&(10)&(295);
O: Legendar întemeietor al Moldovei, venit din Maramureş unde
intrase în conflict cu alŃi conducători locali;
D: DROMICHAITES
P: DROMA-KHAY(A)-TE(JAH)
S: „[cel] care arată drumul/ calea cu lumină/ ca un zeu protector”;
C: (140)&(221)&(388);
O: Rege scit;
D: DURAS
P: DURA-(I)S
S: „[cel] care este dorit deasupra”/ „intangibil”/ „distant”/ „de
neatins”/ „superior”;
C: (150)&(200);
O: Rege dac;
D: GELU
P: GA-LU
S: „[cel] care vine să taie/ să distrugă/ (fig.) să pedepsească”;
C: (161)&(251);
O: Conducător/ voievod „vlah”, după Anonimus, în perioada venirii
ungurilor în Transilvania;
D: GYLA
P: GH-I-LA
S: „[cel] care omoară/ ucide/ (fig.) distruge – (n.n.) şi apare/ vine să
prindă/ să lege”;
C: (165)&(184)&(236);
O: Conducător/ voievod în Banat în perioada venirii ungurilor în
Transilvania;
D: GLAD
P: GL-AD
S: „[cel] care se păstrează/ situează – (n.n.) deasupra”;
C: (171)&(9);
O: Conducător/ voievod „vlah din sudul Dunării”, după Anonimus,
în perioada venirii ungurilor în Transilvania;
D: KORYLLOS
P: KORIKO, KORILO
S: „fiu de prinŃ”;
C: (227);
O: Rege dac;
D: KOMOSICUS
P: KOMALA, KOMOSA
S: „cel bun”;
C: (226);
O: Rege dac;
D: KOTIS
P: KO-TIJ(AH)
S: „[cea] care este fericirea/ bucuria/ energia/ zeitatea protectoare”;
C: (224)&(388);
O: ZeiŃa Mamă la traci;
D: KOTISO
P: KOTTIKA
S: „[cel] care este fiu de prinŃ/ cel care este de neînvins (ca o
fortăreaŃă- n.n.)“;
C: (228);
140 Lucian Cherata
O: Rege dac;
D: LITOVOI
P: LI-TO-VO-I
S: „[cel] care este retras/ ascuns/ modest şi mulŃumeşte/ corespunde
aşteptărilor când vine să conducă”;
C: (240)&(393)&(441)&(184);
O: Voievod al Ńinutului Jiului în perioada premergătoare întemeierii
statelor feudale româneşti;
D: MENUMORUT
P: MA-NU-MO-RU/ RUH-TH
S: „[cel] care este măsurat prin aclamarea [pentru] eliberarea strigată
[pe care] o dă”/ „[cel] care este aclamat ca eliberator/ pentru
eliberarea adusă”;
C: (253)&(283)&(269)&(336/337)&(387);
O: Conducător/ voievod „vlah”, după Anonimus, în perioada venirii
ungurilor în Transilvania;
D: NEGRU (VODĂ)
P: NA(H)-GR-U(H)
S: „[cel] care este legat de invocarea/ cântarea extinderii/ cuceririi/
expansiunii”;
C: (276)&(174)&(411);
O: Voievod legendar întemeietor al łării Româneşti, venit din
Transilvania, pe Valea Argeşului; este invocat şi în Legenda
Meşterului Manole ca întemeietor al mânăstirii Argeşului;
D: OROLES
P: OR–OL–E–(E)S
S: „[cel] care te cheamă/ învaŃă/ îŃi cere să fii de neclintit, asemenea
lui”;
C: (292)&(190)&(152)&(T);
O: Rege dac;
D: ROLES
P: ROL–ES
S: „[cel] care ridică/ face altare”;
C: (335); rolamba „mânăstire/ altar”;
O: Rege dac;
D: SENESLAU
P: SE-NE-S(A)-LA-U(H)
S: „[cel] care are forŃă fără a se bate pentru a se extinde/ cuceri”;
C: (353)&(277)&(350)&(237)&(421);
O: Voievod al Ńinutului Argeşului în perioada premergătoare
întemeierii statelor feudale româneşti;
D: THIAMARKOS
P: TH-YA(JI)-MARG(A)-OS
S: ”[cel] care dă/ pune sacrificiul în drumul său”;
C: (387)&(449)&(263)&(T);
O: Rege dac;
D: TRAIAN
P: TRAI–(I)AN
S: „[cel] care apără, protejează, păstrează, salvează”;
C: (399)&(194);
O: Împăratul roman cuceritor al Daciei; organizatorul Daciei
Traiane; posibilitatea de interpretare sanskrită a numelui Traian,
considerat de sorginte siriană, poate fi un indiciu al înrudirii unor arii
lingvistice din grupele satem şi kentum etc.;
D: VEZINA/ VEDINA
P: VEDY(A)-(I)NA
S: „[cel] care cunoaşte/ înŃelege Soarele”/ „cel înŃelept - (n. n.)”;
C: (435)&(195);
D: VLAD
P: V(A)-LA-(A)D
S: „[cel] care pentru cele spuse, este Ńinut să fie peste/ deasupra/
conducător – (n. n.)”;
C: (428)&(326)&(9);
O: Este numele mai multor voievozi români începând cu cel
consemnat în Codexul Rochonczy (sec. XI);
142 Lucian Cherata
D: ZEUTA
P: SEVITA
S: „[cel] onorat, omagiat, servit”;
C: (359);
O: Rege dac;
E. ONOMASTICĂ (ÎNłELEPłI ŞI ZEI

TRACO-GETO-DACI)
D: ANACHARSIS92
P: ANA-KHA-(A)R(I)-SI-(I)S
S: „[cel] care este suflarea/ viaŃa locului unde Soarele este legat, în
aşteptare”;
C: (22)&(220)&(36)&(360)&(200);
O: Fiu al regelui SciŃiei, Anacharsis este citat ca primul dintre
înŃelepŃii Greciei;
D: BENDIS
P: BH(I)-EN(A)-DI-IS
S: „[cea] care crede în cel ce este favorabil sacrificiului/ preferă
sacrificiul”;
C: (87)&(158)&(135)&(200);
O: Bendis – zeiŃă dacică a pădurilor, farmecelor, vrăjilor şi a lunii;
D: DABATOPIENOS
P: DA(H)-BA-TO-PI-EN-AS
S: „[cel] care arde cu putere şi este mulŃumit să topească ceea ce
există”;
C: (114)&(72)&(394)&(308)&(158)&(69);
O: Zeul dacic al metalurgiei;
D: DERZIS (DERZELAS)
P: DHI-AR(I)-SI-(I)S
S: „[cel] care este loc de manifestare/ receptare al Soarelui în
aşteptarea [ca acesta] să fie favorabil”;
92
Anacharsis, Pittacos, Orfeu şi Zalmoxis sunt patru dintre cei şapte înŃelepŃi ai
Greciei antice, deşi, cu toŃii au origine traco-geto-dacă – (n.n)..
C: (135)&(68)&(360)&(200);
O: Zeul dacic al vigorii, sănătăŃii;
D: DIONISOS93
P: DHI-ON-IS-OS
S: „[cel] care este loc de manifestare/ receptacol al silabei sacre
ON(OM) preferată/ dorită pentru valoarea/ semnificaŃia [ei]”;
C: (135)&(290)&(200)&(294);
O: Zeul trac/ grec al vegetaŃiei, vinului, extazului, fertilităŃii;
D: ETIOSAROS
P: E-TEJO-SA-(A)R(I)-AS
S: „[cel] care vine/ este asemenea unei izbucniri de lumină/ energie/
legată/ plecată de la discul solar unde locuieşte/ se află/ se găseşte”;
C: (152)&(389)&(340)&(68)&(47);
O: Zeul dacic al luminii;
D: EURIDIKE/ EURIDICE
P: E-UR(U)-I-DHI-KE
S: „[cea] care se apropie pe drumul venirii/ întoarcerii fiind
receptacol al fericirii/ bucuriei”;
C: (152)&(421)&(184)&(135)&(219);
O: Nimfă în mitologia tracă, iubita lui Orfeu pierdută de acesta prin
moarte; prin cântecul lui, Orfeu îi înduplecă pe zei să-i redea viaŃa;
zeii acceptă cu condiŃia ca în drumul din Hades până în lumea
pământeană Orfeu să nu se uite înapoi; cu câŃiva paşi înainte de
venirea pe pământ el întoarce capul să o vadă pe Euridike şi, astfel, o
pierde pentru totdeauna în lumea morŃilor; după acest fapt, Orfeu
neconsolat umblă prin lume zbuciumându-se, dar mângâindu-i pe
pământeni cu muzica lirei lui; cuplul de îndrăgostiŃi Orfeu şi
Euridike reprezintă, pe lângă frumuseŃea şi tragismul legendei,
simbolul iubirii perpetuate dincolo de moarte;
D: GEBELEIZIS / NEBELEIZIS
P: GA-BALA-IS-IS
S: „cel care se află/ reprezintă în forŃă / putere / energie şi este
aşteptat”;
93
Dionisos, Euridice şi Orfeu sunt zeităŃi comune tracilor şi grecilor antici – (n.n.).
144 Lucian Cherata
C: (159)&(75)&(189)&(T);
O: Herodot îl identifică pe Gebeleizis cu Zalmoxis, dar şi cu un „zeu
al cerului” (poate zeitatea în care trăgeau dacii cu săgeŃile când tuna
şi fulgera!); această zeitate nu poate fi alta decât cea indo-europeană
Rudra-Marut prezentă în spaŃiul daco-getic prin tradiŃiile de chemare
a ploii Paparuda (invocarea Papo Rudra! „Zeule Rudra!”- Rudra
zeul tunetelor şi fulgerelor) şi Mă(mă)ruŃa (MăruŃă, MămăruŃă! –
invocarea lui Marut – zeu al norilor la indo-europeni); poate fi vorba
de o zeitate supremă urano-solară de tipul Zeus la greci sau Jupiter la
romani; identificarea cu Zalmoxis este forŃată şi fără un fundament
clar; după cum am precizat în această lucrare, Zalmoxe este o zeitate
cu origine umană, deci entitate cu rol de intermediere între oameni şi
zeitatea supremă; rămâne de cercetat cine este această zeitate
supremă şi care este relaŃia între: Salmoxis, Saturn/ Crăciun,
Gebeleizis/ Soarele etc.; vom relua această temă importantă pe
parcursul lucrării în subcapitolul X.C.2 – Cultul solar dacic;
D: HEROS
P: HI-RO-(I)S
S: „[cel] care organizează/ asigură legătura dorită/ necesară a cerului
cu pământul”;
C: (179)&(334-335)&(200);
O: Zeul lumii morŃilor la traci;
D: KANDAON/ KANDAOM
P: KHA-(A)N-DA-OM
S: „locul/ spaŃiul/ muntele/ peştera unde respiră şi arde silaba sacră
OM”;
C: (220)&(21)&(114)&(290);
O: Kandaon, apare în etimologia sanskrită ca un spaŃiu unde se
manifestă energii distructive (locul unde „arde” silaba sacră OM!!!);
probabil, din aceste motive, Kandaon este identificat cu zeul dacic al
războiului; în limba skr. există echivalenŃa silabelor sacre ON şi OM;
D: KRONOS94
94
Kronos şi Saturn sunt zeităŃi ale spaŃiului pelasg, ulterior regăsite în panteonul
zeităŃilor greceşti; Saturn se regăseşte la romani sub acelaşi nume, iar la daci sub
numele de Crăciun – (n.n.).
P: KĶ–(Y)ON–OS
S: „[cel] care este la originea a ceea ce se face/ a celor ce sunt
făcute”;
C: (230)&(454)&(T);
O: Zeul creator al lumii în perioada pelasgă, anterioară zeului Saturn;
D: ORFEU
P: OR-PH(A)-E-UH
S: „[cel] care cheamă/ caută [iubita] zbuciumându-se şi se apropie/
vine cu înŃelegere/ blândeŃe [prin cântec – (n.n.)]”;
C: (292)&(306)&(152)&(412);
O: Zeu al muzicii/ armoniei/ melodicităŃii în spaŃiul traco-grec; unul
dintre cei şapte înŃelepŃi ai Greciei antice; legenda spune că umbla
prin lume cântând din liră ca nimeni altul în căutarea iubitei sale,
nimfa Euridike, plecată în lumea morŃilor;
D: PIT(T)ACOS
P: PY(A)-TA-KO-(O)S
S: „[cel] care măreşte şi prelungeşte bucuriile/ fericirea”;
C: (320)&(383)&(224)&(294);
O: Pit(t)acos, trac după tată, citat între cei şapte înŃelepŃi ai Greciei
antice, după Thales şi Solon, a fost şi conducător al cetăŃii Mytilene;
D: SABAZIOS
P: SA-BA-SI-OS
S: „[cel] care uneşte prin forŃă ceea ce este legat cu forŃă”;
C: (344)&(72)&(344)&(288);
O: Zeu trac – stăpânul ceresc al lumii/ înoitorul anotimpurilor;
D: SEMELE /ZEMELO
P: SI-MI-LI/ LO
S: „[cea] care leagă observaŃia/ înŃelegerea de cunoaştere”;
C: (135)&(68)&(360)&(200); ZeiŃă a Pământului la traci; sub forma
Semele o întâlnim şi la greci, cu aceeaşi semnificaŃie95;
95
Vezi : Victor Kernbach, op. cit., p. 653a.
146 Lucian Cherata
D: SIEBELTIURDOS
P: SI-E-BE-(A)L-TI(J)-UR(U)-DA-IS
S: „[cel] care leagă ceea ce vine (norii-n.n.) şi nu fuge de/ nu evită o
mare manifestare/ solicitare de forŃă şi voinŃă (furtuna – n.n.)”;
C: (344)&(152)&(85)&(15)&(390)&(421)&(117)&(129);
O: Zeul furtunii la traci;
D: ZALMOXIS
P: SAL–MOKS(A)-IS
S: „[cel] care aduce eliberarea de rău/ existenŃă, [eliberare] aşteptată/
dorită oferind libaŃii/ ofrande morŃilor”;
C: (341)&(271)&(200);
O: Urmărind şi semnificaŃia cuvântului SATURN, se observă că, în
mod eronat, Saturn şi Zalmoxis au fost consideraŃi de către unii
istorici (Strabon, Diodor din Sicilia, Lucian din Samosata) unul şi
acelaşi personaj; din etimologiile prezentate, rezultă că Zalmoxis nu
putea fi decât un preot al lui Saturn (poate chiar denumirea generică
a acestor preoŃi! – aşa se explică multitudinea de referinŃe la perso-
najul (semi)zeificat Zalmoxis, în epoci diferite!!!- (n.n.)); oricum,
pentru daci, echivalentul lui Saturn era Crăciun, tot zeu esenŃial,
tutelar legat de sărbătoarea solstiŃiului de iarnă şi a semnificaŃiei
cosmice a acestui eveniment; din această accepŃie corelată cu
referirile istoricilor privind credinŃa dacilor în Zalmoxis, ca zeu (mai
précis ca pământean zeificat!), putem concluziona că Zalmoxis apare
ca o entitate intermediară cu atribute de pământean (preot!) şi zeu;
este o interesantă şi tulburătoare prefigurare a modelului lui Iisus,
entitate spirituală cu dublă compatibilitate, aceea de pământean şi
Dumnezeu; în aceeaşi idée, dispariŃia lui Zalmoxis (ridicarea la
ceruri!) şi revenirea (“învierea!”), eveniment care marchează şi
căpătarea de către Zalmoxis a atributelor de zeu; deci Zalmoxis ne
apare nu ca întruchipare efectivă a lui Saturn (pentru daci, mai exact
Krăciun!) ci doar ca o entitate spirituală care îl poate reprezenta pe
zeul suprem; dacă Saturn este „cel care este spirit pur”, Zalmoxis nu
poate avea acest statut el având origine pământeană; Zalmoxis apare
ca zeitatea cea mai apropiată de sufletele dacilor, fiind desprins
dintre ei ca mare preot care mijlocea „eliberarea/ purificarea”
sufletelor, în raport cu existenŃa, prin libaŃii aduse celor morŃi;
Zalmoxis este citat şi printre cei şapte mari înŃelepŃi ai Greciei antice;
F. ONOMASTICĂ (ZEI ŞI EROI GRECI)96
D: AFRODITA
P: A-PH-RO-DI-TA
S: „[cea] care în absenŃa căldurii/ iubirii, reŃine/ împiedică dorinŃa/
intenŃia de dăruire, pedepsind”;
C: (1)&(305)&(334bis)&(138)&(381);
O: ZeiŃa dragostei, frumuseŃii, plăcerii şi procreării în mitologia
grecilor antici; semnificaŃia aflată se referă la relaŃia obligatorie
dintre cele patru atribute pe care zeiŃa le reprezenta;
D: AGHAMEMNON
P: AGHA-ME(YA)-M(I)-NO-(I)N
S: „[cel] care este măsura/ obiectul dispreŃului dar nu conştien-
tizează/ observă/ percepe/ înŃelege”;
C: (10)&(267bis)&(268)&(282)&(193);
O: Erou homeric, rege al Spartei, fratele lui Menelaos - rege al cetăŃii
Micene, soŃul Elenei răpită de Paris; la întoarcerea victorioasă de la
Troia unde a condus armatele aheilor, este ucis de soŃia sa
Clitemnestra pentru sacrificarea fiicei lor Ifigenia;
D: AHILE
P: A-HI-LE(YA)
96
Chiar dacă nu aparŃine mitologiei traco-geto-dace, onomastica zeilor Greciei
antice se pretează interpretării sanskrite propuse de noi, fapt care ne duce cu gândul
la o perioadă mult mai veche a istoriei spaŃiului balcanic, atunci când limba comună
de aici şi-a pus amprenta atât în cultura traco-daco-geŃilor cât şi a grecilor;
evidenŃierea acestui fapt este deja posibila pe parcursul mileniului al II-lea a.H.; in
aceeaşi perioadă, dintre indo-europenii de la Dunărea de Jos, se desprind şi se
cristalizează atât civilizaŃiile miceniană, traco-daco-getă cât şi frigiană (este şi
perioada apariŃiei/ formării poemelor homerice !); acelaşi lucru îl putem spune
despre numele zeilor latini, care se pretează la metoda propusă de noi, dar nu atât de
convingător ca limba greacă sau română, această realitate conducându-ne la
concluzia că limba latină nu face parte din aceeaşi arie lingvistică cu limbile mai sus
amintite; acesta este un stadiu semnificativ în cristalizarea fondului proto-indo-
european de care, în evoluŃia ei, limba greacă s-a îndepărtat cu o dezvoltare proprie,
iar limba traco-geto-dacilor s-a păstrat pe acest fond, după cum vom vedea pe
parcursul lucrării, cu mici transformări (pierderea aspiratelor etc.).
148 Lucian Cherata
S: „[cel] care nu se pune în mişcare/ nu acŃionează când este linguşit”;
C: (1)&(179)&(238bis);
O: Erou grec din poemele homerice, cel care îl ucide pe Hector, fiul
regelui Priam al Troiei, pentru a răzbuna moartea prietenului său
Patrocle;
D: ARES
P: AR(A)-E-(I)S
S: „[cel] care cu suliŃa se pune în mişcare şi caută/ cercetează”;
C: (38)&(152)&(200);
O: Zeul războiului în mitologia grecilor antici;
D: ARIADNA
P: ARI-A-DH(I)-NA(H)
S: „disc/ ghem în legătură cu locul său de desfăşurare”;
C: (36)&(8)&(276);
O: Ariadna, fiică a regelui Minos, care, îndrăgostită de Tezeu, îl
ajută pe acesta să iasă din labirint cu ajutorul unui ghem de sfoară;
D: ARTEMIS
P: AR(I)-TE-MI-(I)S
S: „[cea] care este Soare dat simŃit/ văzut/ perceput prin aşteptare”;
C: (36)&(386)&(268)&(200);
O: ZeiŃa Lunii la grecii antici;
D: ATENA
P: ATH(A)-ENA
S: „[cea] care este mai întâi”/ „[cea] care este prima/ de la început/
dintâi”97;
C: (53)&(158);
O: ZeiŃa înŃelepciunii la grecii antici;
97
Gh. Muşu, Lumini din depărtări, Edit. ŞtiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981,
p. 33: „Astfel Athēna poate fi numită nu numai Trītogeneia ci şi Protogeneia, „Cea
dintâi născută” a pământului pe care-l priveghează şi ale cărui taine religioase ni le
explică în această hypostază a începuturilor şi în aceea, finală, de zeiŃă a înŃelepciunii”.
D: CALIPSO
P: KA-LIP-SO
S: „[cea] care cu bucurie se ataşează şi leagă”;
C: (208)&(242)&(344);
O: Nimfă din peregrinările lui Ulisse;
D: CREON
P: KR-E-ONN
S: „[cea] care pregăteşte intrarea în acelaşi statut cu stânca”;
C: (230)&(152)&(290bis);
O: Legendar rege al Thebei;
D: DEMETRA
P: DHI-MI-TRA
S: „[cea] care este receptacol a ceea ce trebuie să fie păstrat/ protejat/
salvat/ apărat/ conservat prin observaŃie/ percepere/ înŃelegere/
simŃire”;
C: (135)&(268)&(398);
O: ZeiŃa agriculturii şi a fecundităŃii la vechii greci;
D: EGEU
P: E-GEH(A)-UH
S: „[cel] care vine în peştera subterană pentru a înŃelege/ reflecta”;
C: (152)&(163)&(411);
O: Egeu, rege legendar al Atenei, tatăl eroului Tezeu, soŃul
vrăjitoarei Medeea (cea de-a treia soŃie!). Pentru că nu a avut
moştenitori de la primele două soŃii, a mers la oracolul din Delphi,
aflat într-o peşteră subterană, pentru a cere un sfat profetesei Pitia;
semnificaŃia numelui reflectă tocmai acest aspect din viaŃa lui Egeu;
D: ELENA
P: EL-E-NA(H)
S: „[cea] care rămâne imobilă/ nemişcată când vine [timpul] să se
reunească”/ [cea] care nu face nimic în vederea reunirii – (n.n.)”;
C: (156)&(152)&(276);
O: Eroină din timpul războiului troian, soŃia lui Menelau, regele
Spartei; răpirea ei de către Paris, fiul regelui Troiei, declanşează
legendarul război troian;
150 Lucian Cherata
D: ENEAS
P: EN(A)-E-AS
S: „[cel] care soseşte/ vine să se aşeze/ să locuiască”;
C: (158)&(152)&(47);
O: Erou din timpul războiului troian fiul lui Anchises şi al Afroditei;
legenda spune că, la sfârşitul războiului, Eneas împreună cu alŃi
tovarăşi credincioşi, după nouă ani de peregrinări pe mare ajunge în
Latium unde întemeiază o aşezare; fiul său, Ascanios, întemeiază
cetatea Alba-Longa, iar nepotul său, Romulus, întemeiază Roma;
D: FEDRA98
P: PH-E-DR-A
S: „lumina/ căldura care vine/ soseşte şi se dispersează”;
C: (305)&(152)&(145)&(T);
O: Fedra, fiică a lui Minos şi soŃie a lui Tezeu;
D: HECTOR
P: HE(YA)-K(A)-TO-(O)R
S: „[cel] care trebuie să fie eliminat de cineva pentru a produce
mulŃumirea oracolului/ pentru a se împlini profeŃia”;
C: (178bis)&(208)&(393)&(293);
O: Erou homeric ucis de Ahile; fiu al regelui Priam al Troiei;
D: HEFAISTOS
P: HI-PHA-IS-TO-(O)S
98
Etimologia grecească: Fedra (fiica lui Minos, soŃia lui Tezeu); hJ Faivdra, -aj [he
Phaidra, tes Phaidras] = subst. fem.; - etimologie: se face o apropiere de adj. faivdimoj
[phaidimos] şi adj. faidrovj [phaidros], numele Fedra fiind socotit ca un derivat
antroponimic de la ultimul; faivdimoj, -oj, -on [phaidimos (m.), phaidimos (f),
phaidimon (n.)] = adj. cu 2 term. (m.= f.); sensuri: 1) strălucitor, glorios; 2) frumos,
magnific, ilustru, folosit adesea ca epitet pentru personaje ca Hector sau Ahile; etim.:
derivat din următorul adj.; faidrovj, -av, -ovn [phaidros (m.), phaidra (f.), phaidron (n.)]
= adj. cu 3 term.; sensuri: 1) strălucitor, (despre lumină) luminos, clar, pur; 2)
bucuros, fericit, radios; etim. incertă după L. Séchan şi P. Chantraine; derivat din
radicalul Fa cu sensul de a străluci cf. lui A. Bailly; mai recent (1980) Chantraine dă
ca etim. tema faid-;- posibilă interpretare: cea care este strălucitoare, luminoasă,
pură şi clară ca lumina, sau cea bucuroasă, fericită; etimologiile greceşti au fost
stabilite prin consultarea cu dl. Nicolau N. Şerban, reputat traducător din greaca veche.
S: „[cel] care pune în mişcare/ emite/ organizează focul/ căldura
aşteptată pentru a produce bucurie”;
C: (135)&(268)&(398);
O: Zeul Focului şi metalelor la grecii antici;
D: HERA
P: HI-RA(C)
S: „[cea] care organizează unirea [cuplului]”; / „[cea] care pune în
mişcare/ emite forma/ aspectul [copilului]”;
C: (179)&(330);
O: ZeiŃa căsătoriei şi maternităŃii la grecii antici;
D: HERAKLES99
P: HI-RA-KL-ES
S: „[cel] care organizează şi dă/ execută – (n.n.) mişcarea de
clarificare/ evidenŃiere”;
C: (179)&(329)&(223)&(T);
O: Erou în mitologia greacă, vestit prin rezolvarea unor probleme
foarte dificile, aşa zisele „munci ale lui Herakles”;
D: IASON
P: IA-SO-(O)NN
S: „[cel] care este legătura cu stânca/ muntele – (n.n.)”;
C: 185, 198)&(344)&(290bis);
O: Erou din mitologia greacă, trimis de tatăl său pe muntele Pelion la
centaurul Chiron pentru a fi educat;
99
Heracles (fiul lui Zeus şi al Alcmenei) oJ JHraklh'j, -evouj[ho Herakles, tou
Heraleous] = subst. masc.;
- etimologie: potrivit tradiŃiei antice numele vine de la &Hra [Hera, zeiŃa soŃie a lui
Zeus şi persecutoarea eroului] şi klevoj [kleos] (Cf. A. Bailly, éd. 1928, p. 908);
potrivit lui Bailly, este mai probabilă provenienŃa din h&rwj [heros] (A. Bailly, éd.
1928, p. 908); ; P. Chantraine presupune o derivare antroponimică din numele zeiŃei
&Hra [Hera]99; to; klevoj [to kleos] = subst. neutr. folosit doar la N. şi A. sg. şi pl.;
sens aici: bun renume, reputaŃie, glorie; oJ h&rwj, -woj [ho heros, tou heroos] =
subst. masc.; sens aici: semizeu, erou în înŃelesul antic la Homer, şef militar, nobil
conducător de oşti ca la Homer în Iliada;
- posibilă interpretare: 1) cea provenită din h&rwj [heros]: semizeul, eroul; 2) cea
provenita din tradiŃia populară: cel care se bucură de un bun renume, de glorie, de
reputaŃie în ciuda zeiŃei Hera.
152 Lucian Cherata
D: MEDEEA100
P: ME-DEYA/ MA-DEYA
S: „[cea] care dă măsura aceea ce poate fi dat”; / „[cea] care dă
măsura realităŃii prin acŃiune, înŃelegere, atitudine etc. – (n.n.)”;
C: (261)&(130);
O: Vrăjitoare legendară în mitologia greacă, a treia soŃie a lui Egeu
etc.;
D: MENELAOS
P: ME(YA)-NE(YA)-LA-OS
S: „[cel] care este măsurabil/ de evaluat şi care trebuie să fie condus/
guvernat pentru a fi Ńinut/ evidenŃiat”;
C: (267bis)&(279)&(236)&(T);
O: SoŃul Elenei răpite de Paris, frate al lui Agamemnon;
D: NAUSICA
P: NAU-SI-KA
100
Interpretare greacă: Medeea (hJ Mhvdeia, aß (f) - hē Mēdeia, gen. tēs Mēdeias)
(Bailly, p.1274); etimologie: de la vb. mhvdw [mēdō] sau mevdw [medō] cu forma
medio-pasivă mevdomai [medomai], apropiată de forma cu -h- [ē, e lung] mhvdomai
[mēdomai] = a măsura, a regla, a stăpâni dreapta măsură, a lua cunoştinŃă de, a
proteja, a domni (Bailly, p.1237, 1275); de la rădăcina Med [Med] = a măsura, a
regla, a lua cunoştinŃă de, care a dat şi vb. medevw [medeō] = a proteja şi subst. masc.
oJ mevdwn, ontoß [ho medōn, gen. tou medontos] = rege, şef (lit. cel care ia cunoştinŃă
de) (Bailly, p.2212); mhvdomai [mēdomai] a dat numeroase antroponime cu
accentuare paroxitonă: Ganu-mhvdhß [Gany-mēdēs], Dio-mhvdhß [Dio-mēdēs],
Qrasu-mhvdhß [Trasy-mēdēs], Kleo-mhvdhß [Kleo-mēdēs], Mega-mhvdhß
[Mega-mēdēs], Polu-mhvdhß [Poly-mēdēs], Frasu-mhvdhß [Phrasy-mēdēs]; cf.
aceluiaşi model s-au format femininele în -h [-ē] cum sunt: jAga-mhvdh [Aga-mēdē],
JAli-mhvdh [Hali-mēdē], Puki-mhvdh [Pyki-mēdē]; a dat şi micenianul Medejo,
Mhvdeia [Mēdeia]; mhvdomai [mēdomai] este un vechi verb dispărut rapid din greacă,
apropiat în mod natural de mevdomai [medomai] forma medio-pasivă de la activul
mevdw [medō] (Chantraine, p.693); rădăcina *med- se regăseşte în tot spaŃiul
indo-european, cu sensul de a gândi, a reflecta, adesea cu valoare tehnică (a măsura, a
gândi, a judeca) sau a îngriji (un bolnav), sau a guverna; sensul de a guverna,
conservat în alte dialecte italice (cf. meddix) este necunoscut în latină; formele latine şi
celtice indicau că rădăcina avea în indo-europeană forme atematice: latinescul medeor
şi irlandezul miditur (eu judec); ipoteza e confirmată de radicalul lung din greacă
mhvdomai [mēdomai - eu judec], faŃă de mevdomai [medomai - eu mă ocup de, eu
meditez], şi de homericul medevwn [medeōn - şef] faŃă de mevdonteß [medontes]
(Ernout-Meillet, p.392).
S: „[cea] care este ca o corabie care aduce bucurie/ fericire”;
C: (273bis)&(344)&(208);
O: Fiica regelui feacilor, iubită temporară a lui Ulisse în
peregrinările lui pe mare;
D: PANDORA101
P: PAN(A)-DURA/ PAN(A)-DHO-RA
S: „[cea] intrată/ venită/ pusă în joc, dar distantă/ intangibilă/
deasupra/ (fig.) superioară – (n.n.)”/ „[cea] intrată/ venită/ pusă în joc
şi schimbă cele date”; (fig.) „cea prezentă în joc, dar superioară
gestionând cele ce se întâmplă”;
C: (151)&(150)/ (151)&(140)&(322);
O: Prima femeie de pe Pământ, o posibilă zeiŃă a destinului prin
posesia vestitei „cutie a Pandorei”;
D: PARIS
P: PA-RIS
S: „[cel] care protejează/ apără dar este distrus/ abandonat”;
C: (298)&(333);
O: Eroul troian, generator al războiului cu aheii prin răpirea
frumoasei Elena;
D: PATROCLES
P: PA-TR-O-KL-ES
S: „[cel] care protejează şi conduce evidenŃiindu-se”;
C: (298)&(397)&(284)&(223)&(T);
O: Prietenul lui Ahile; omorât de Hector este răzbunat de Ahile prin
uciderea acestuia;
D: PENELOPA
101
O posibilă etimologie greacă: Pandora (¹ Pandèra, aß (f) - hē Pandōra, gen. tēs
Pandōras); în dialectul ionian: ¹ Pandèrh, hß [he Pandōrē (f), gen. tēs Pandōrēs];
subst. propriu de la pandwvra, aß [pandōra, gen. as], adj. fem. având acelaşi înŃeles ca
adj. pandwvroß, oß, on [pandōros (m), os (f), on (n)] = ceea ce dă orice fel de
prezenŃe, binefăcător (folositor, salutar, bun), fecund (Bailly, p.1450); etimologie:
compus din pa'ß, pa'sa, pa'n [pas (m), pasa (f), pan (n)] - tot, toate, şi to; dw'ron, ou [to
dōron (n), gen. tou dōrou] = prezenŃă, dar, partic. ofrandă adusă zeilor, tribut; de la
pa'n [pan (n)] vine şi numele zeului oJ Pa'n, tou' Panovß [ho Pan (m), gen. tou Panos],
zeu al câmpiilor, protector al păstorilor şi turmelor, legat de *Pauvswn [Pausōn] şi
comparat cu sanscritul Pūşan, divinitate care protejează turmele (Chantraine, p.855).
154 Lucian Cherata
P: PE(YA)-NE-LU-PHA(L)
S: „[cea] care nu poate să guste [tentaŃiile] şi nu distruge focul/
lumina/ căldura [căminului]”;
C: (304)&(277)&(251)&(305);
O: Penelopa, soŃia lui Ulisse, renumită prin aşteptarea timp de
douăzeci de ani a soŃului rătăcitor pe mare, păstrând nestins focul
vetrei;
D: POSEIDON
P: PO-SE-I-DO-(I)N
S: „[cel] care din afără are forŃa/ crează legănarea/ balansarea/
oscilaŃia [apei]”;
C: (310)&(353)&(184)&(142)&(193);
O: Zeul mărilor la grecii antici;
D: PRIAM
P: PRIYA-(A)M(I)
S: „[cel] care este iubit/ favorit”;
C: (317)&(18);
O: Regele Troiei în timpul războiului troian;
D: PROMETEU102
P: PR-OM-E-TEJA
102
Prometeu (fiul lui Iapet, fratele Epimeteei, tatăl lui Deucalion) oJ Pro-mhqeuvj,
-evwj [ho Prometeus, tou Prometeos] = subst. masc.; - etimologie: A. Bailly îl dă ca
derivat antroponim din adj. pro-mhqeuvj [prometeus]102; P. Chantraine şi É. Boisaq îl
dă ca derivat antroponim din adj. promhqhvj [prometes] (Cf. P. Chantraine, p. 940; cf.
É. Boisacq, p. 815); cele 2 adj. sunt însă apropiate ca sensuri; pro-mhqeuvj
[prometeus] = adj.; sens: prevăzător, prudent; - obs. la etim. lui Bailly: A. Bailly (A.
Bailly, éd. 1928, p. 1645) îl apropie de sanscritul „Prâmathyius” (cel care produce
focul prin frecare) provenit din sanscritul „pramantha” (băŃ care se roteşte, cum se
procedează pentru a aprinde focul prin frecare); pro-mhqhvj, -hvj, -evj [prometes (m.),
prometes (f.), prometes (n.)] = ad. cu două term (m.= f.); sensuri: prevăzător, care vede
înainte, prudent; - obs. la ambele etim.: din prepoziŃia pro [pro] = înainte şi vb.
manqavnw [mantano] = aici a înŃelege, a pricepe, a studia; prin urmare sensul celor
două adj. este: care înŃelege, pricepe, studiază lucrurile mai înainte; adică cel
prevăzător, cel prudent pentru Prometeu; - posibilă interpretare: cel prudent, cel
prevăzător, cel care înŃelege mai înainte.
S: „[cel] care umple [de înŃeles/ sens] silaba sacră OM când vine cu
lumina/ energia/ focul”;
C: (314)&(290)&(152)&(388);
O: Prometeu, cel care a furat de la zei focul şi l-a dăruit oamenilor;
tatăl lui Deucalion;
D: TELEMAH
P: TE-LE(YA)-MAH
S: „[cel] care atinge măsura înŃelegerii/ reflectării”;
C: (385)&(238bis)&(261)&(411);
O: Fiul lui Ulisse şi al Penelopei;
D: TEZEU
P: TE-SE-UH
S: „[cel] care are forŃa să înŃeleagă”;
C: (385)&(353)&(411);
O: Erou legendar grec, fiul lui Egeu; a ucis Minotaurul aflat în
labirintul de sub palatul regelui Minos din Cnossos; în această
acŃiune a fost ajutat de Ariadna, cu un ghem de sfoară, pentru a ieşi
din labirint;
D: ULISES
P: UH-LI-SE-(E)S
S: „[cel] care înŃelege/ reflectă/ consideră să se retragă şi crează/ are
forŃă”;
C: (411)&(240)&(353)&(T);
O: Ulises sau Odiseu („cel cu intenŃia de a da pentru a crea/ a avea
forŃă”-(284)&(136)&(353)&(T)/ O-DI-SE-OS, erou central al
poemelor homerice, vestit prin isteŃimea minŃii sale şi întâmplările
trăite;
D: ZEUS
P: SE-US
S: „[cel] care crează şi are forŃa de a arde/ pedepsi/ distruge”;
C: (353)&(423);
O: Zeul suprem în mitologia grecilor antici;
156 Lucian Cherata
ObservaŃii:
1.) Toate etimologiile analizate pentru numele zeilor şi eroilor

greci corespund prin semnificaŃie legendei personajului în
discuŃie;
2.) ToŃi zeii şi eroii ale căror nume au fost interpretate prin
metoda propusă în această lucrare aparŃin perioadei poemelor
homerice, deci cu raportare la fondul proto-indo-european
(PIE);
3.) Acolo unde s-a procedat şi la aflarea etimologiei greceşti s-a
constatat, dacă nu aflarea unor sensuri identice cu etimologia
proto-indo-europeană, cel puŃin a unor sensuri consonante cu
aceasta (este cazul personajelor: Fedra, Herakles, Medeea,
Pandora, Prometeu);
4.) Verificând metoda noastră pe un set de nume proprii din
perioada sec. V, a.H. (nume de personaje din tragediile
antice: Ifigenia, Pentheu, Electra, Oedip, Alcesta, Orestes,
Clitemnestra, Antigona etc. ) am constatat că niciunul dintre
acestea, deşi se pretează mai dificil la o asemenea
interpretare, nu mai corespunde ca sens cu interpretarea
greacă; acest fapt ne-a condus la concluzia că limba greacă a
evoluat semnificativ în perioada secolelor VI - V a.H. odată
cu dezvoltarea literaturii şi filosofiei în această cultură, cu
desprindere clară de fondul orfico-pytagoreic sub zodia
căruia zăbovise până în secolul VI a. H.; cultura tracilor
(implicit şi a daco-geŃilor! – (n.n.)) a rămas pe vechile repere
proto-indo-europene nebeneficiind de o asemenea evoluŃie
spectaculoasă ca şi cea greacă datorită absenŃei unei culturi
scrise în sensul celei greceşti în discuŃie;
G. ONOMASTICĂ (ZEI ŞI EROI LATINI)
D: ROMULUS
P: RO–(O)M–UL-US
S: „[cel] care este lumina care respectă/ onorează legătura cerului cu
pământul prin silaba sacră OM”;
C: (335bis)&(290)&(415)&(422);
O: Romulus, primul rege al Romei, frate geamăn cu Remus. Potrivit
legendei, cei doi, au fost crescuŃi de o lupoaică;
D: REMUS
P: RE–(O)M–US/ RAI-(O)M-US
S: „[cel] care este lumina care domneşte prin silaba sacră OM”;
C: (335bis)&(290)&(415)&(422);
O: Remus, fratele lui Romulus, primul rege al Romei, frate geamăn
cu acesta;
D: SATURN
P: SA–TUR–(I)N
S: „[cel] care în toate îşi manifestă spiritul pur/ atributele de zeu”;
C: (339)&(407)&(193);
O: Zeu al agriculturii la romani; la greci are echivalent pe Cronos,
zeul cerului, conducătorul titanilor; Cronos la traci;
D: NEPTUN
P: NE(JA)–PH-TH-UN
S: „[cel care)] reflectă lumina/ căldura dându-i preŃuire” sau „(cel
care) albeşte strălucirea [mării – n.n.] ridicând-o/ reflectând-o”;
C: (280)&(305)&(387)&(416);
O: Zeul mărilor şi al cutremurelor la romani; la greci, are ca
echivalent pe Poseidon; Siebaltiurdos la traci;
D: VENUS
P: SA–TUR–(I)N
S: „[cel] care nu celebrează arderea/ pârjolirea”;
C: (437)&(383)&(423);
O: ZeiŃa câmpiilor şi a grădinilor la romani; la greci, Afrodita zeiŃă a
frumuseŃii şi a dorinŃei sexuale;
D: APOLLO
P: A–PHAL–LO
S: „[cel de la care] pleacă lumina/ căldura/ strălucirea împrăştiindu-
se”;
C: (1bis1)&(305)&(248);
158 Lucian Cherata
O: Zeul Soarelui la romani; la greci, Apollo, zeu al profeŃiei,
medicinei şi al tragerii cu arcul; Etiosaros la traci; uneori Apollo este
identificat cu Soarele fiind numit şi Hyperboreanul „cel din
Hyperboreea (łara Soarelui –n.n.)”;
D: MARTE
P: MA–(A)R(H)-TH- E
S: „[cel] care dă măsura constrângerii/ ameninŃării date de cei veniŃi/
sosiŃi”;
C: (253)&(66)&(387)&(152);
O: Zeul războiului la romani; la greci, are echivalent pe Ares;
D: DIANA
P: DI–AN–A
S: „[cea] care dă respiraŃia/ suflul [naturii – n.n.]”;
C: (138)&(64)&(T);
O: ZeiŃa Lunii la romani; la greci, Artemis zeiŃa vânătorii;
D: ESCULAP/ AESCULAP
P: E-SK-UL-AP
S: „[cel] care soseşte şi scutură/ vindecă bolnavul făcându-l să se
ridice”;
C: (157)&(364)&(415)&(30);
O: Zeul medicinei la romani; la greci îl are corespondent pe
Asclepios;
D: MINERVA
P: MI-NE(YA)-AR-VA
S: „[cea] care observă/ percepe ceea ce trebuie guvernat/ condus şi
potriveşte/ leagă ceea ce simte”;
C: (268)&(299)&(65)&(427);
O: ZeiŃa înŃelepciunii la romani; la greci, Artemis, zeiŃă protectoare a
artelor, a meseriilor şi a eroilor;
D: CERES
P: CI–AR(I)–AS
S: „[cea] care există şi creşte în soare”;
C: (109)&(36)&(47);
O: ZeiŃa grâului la romani; grecii au ca şi corespondent zeiŃa
Demetra;
D: BACCHUS
P: BHA(J)–KO–US
S: „[cel] care onorează bucuria/ fericirea razelor solare”;
C: (78)&(224)&(422);
O: Zeul vinului şi al vegetaŃiei la romani; la greci, echivalent zeul
Dionysos; Dionisos la traci;
D: CUPIDON
P: K(A)–UP-ID(A)-ON
S: „[cel] care răspândeşte bucuria/ fericirea după un descântec/ urare/
libaŃie cu trăinicie/ stabilitate”;
C: (219)&(419)&(187)&(290bis);
O: Zeul iubirii la romani; grecii îl au ca echivalent pe Eros;
D: TERRA
P: TH-(A)R(A)-RA
S: „[locul unde] se aşează/ pun razele date de Soare”;
C: (387)&(35)&(328);
O: La romani, zeiŃa Mama Pământ; la greci Gea; Semele la traci;
D: VULCAN
P: VULKA-AN(A)/ VI-L(O)K-KHA-(A)N(A)
S: „[cel] care există asemeni lupului”/ „(cel care) priveşte de sus, din
cavitate;
C: (415)&(22);
O: Zeul focului la romani; la greci, echivalent Hephaistos; cea de-a
doua etimologie corespunde şi sensului actual de „vulcan”;
Dabatopienos la traci;
D: JUNO
P: JI–UN-O
S: „[cea] care după cucerire te preŃuieşte”;
C: (207)&(416)&(284);
O: ZeiŃa căsătoriilor şi a naşterilor la romani; la greci, Hera;
160 Lucian Cherata
D: PLUTO
P: PLU-(U)T-O
S: „[cel] care pluteşte cu despărŃire/ desprindere”;
C: (309)&(424)&(284);
O: Zeul iadului şi al morŃii la romani; la greci, Hades; Heros la traci;
D: SOMNUS
P: SOMN(A)–US
S: „[cel] care pedepseşte/ acŃionează prin intermediul Lunii”;
C: (368)&(423);
O: Zeul somnului la romani; la greci, Morfeu; Ene la traci;
D: URANUS
P: UR(U)-AN-US
S: „[cel] care există ca o întindere arsă/ pârjolită”;
C: (421)&(21)&(423);
O: Zeul cerului la romani; la greci, Uranos, zeul cerului şi tatăl
titanilor;
D: JUPITER
P: JI-UP-IT(A)-(A)RH
S:„[cel] care cucereşte/ învinge şi răspândeşte/ impune constrângerea
de a pleca”;
C: (2076)&(419)&(202)&(67);
O: Zeul tutelar al romanilor; la greci îi corespunde Zeus;
ObservaŃii:
1) Etimologiile propuse corespund în mare măsură

semnificaŃiei şi rolului legendar al zeilor în discuŃie;
2) Zeii romani analizaŃi mai sus corespund perioadei zeilor
greci şi, după cum s-a văzut există o corespondenŃă între
funcŃiile zeilor celor două mitologii;
3) DiferenŃa onomastică dintre cele două categorii de zei
(romană şi greacă) arată existenŃa a două culturi paralele, iar
echivalenŃa funcŃiilor zeilor în cele două culturi arată
înrudirea lor incontestabilă; în ceea ce priveşte intersecŃia
celor două culturi cu cea a tracilor, constatăm puncte comune
dar şi diferenŃe ceea ce denotă o evoluŃie separată şi distinctă
în ceea ce priveşte mitologia; la daci, întregul panteon
spiritual este structurat în cultul solar în care domină
„trinitatea”: Crăciun, Salmoxis şi Gebeleiezis; toate celelalte
zeităŃi dacice sunt subordonate, cu funcŃii în cadrul acestui
cult, poate moştenit din perioada hyperboreeană, deci mult
mai vechi decât zeii greci sau latini;
4) Este de presupus faptul că evoluŃia limbii şi culturii latine
începe cu mult după consemnarea la greci a poemelor
homerice; la latini, putem vorbi de cultură scrisă abia după
sfârşitul perioadei republicane şi începutul celei imperiale,
deci cu câteva secole după cea greacă; poate şi această
întârziere permite o mai mare apropiere între latină şi dacă/
română103;
5) Dacă, în privinŃa mitologiei, metoda noastră de interpretare
a etimologiei unui cuvânt prin structuri indo-europene este
perfect aplicabilă, în ceea ce priveşte cuvintele limbii latine
comune metoda are o aplicabilitate îndoielnică deoarece
conduce, în multe cazuri, la sensuri incompatibile cu cele din
dicŃionar; această situaŃie demonstrează evoluŃia semnifica-
tivă a limbii latine vorbite având drept consecinŃă îndepăr-
tarea de semantica iniŃială a lexicului de bază; (exemplu:
românescul rost „gură”, „deschizătură”, „rostire”; presupus
a proveni din latinescul rostrum „bot”, „cioc”, „vârf înco-
voiat”, „gură”; interpretând cuvântul rostrum, după structura
dată de particulele indo-europene, obŃinem:
RO-ST-(T)R-UM „reŃinere/ rămânere/ închidere în stabilitate
103
Există un număr semnificativ de cuvinte latine care se pretează interpretării prin
metoda propusă de noi, dar cele mai multe sunt incompatibile cu această inter-
pretare, acest fapt dovedind o evoluŃie considerabilă a limbii latine în sensul
îndepărtării de semantica iniŃială dată de fondul PIE; Ex: abdomen, -inis „abdomen”,
conduce, în interpretarea noastră, la: ABH(I)-DOH-MEY(A)-(E)N/ (3)&(141)&
(267bis)&(152bis) „[parte a corpului] care îşi măsoară întinderea între braŃe”; aboleo
„a aboli”, „a distruge”, „a înlătura”, „a desfiinŃa”, „a nega”, se poate interpreta: A-
BO-LE(H)YA/ (1)&(102)&(238bis) „a nu [mai] înŃelege să accepŃi ceva”; pentru cele
două cuvinte, vezi şi interpretarea prin fondul PIE din Etymological Dictionary of
Latin and the other Italic Languages, Michiel de Vaan, Leiden-Boston, 2008, pp.
20-21.
162 Lucian Cherata
cu salvarea a ceea ce este preŃios/ semnificativ – n.n.”,
(334bis)&(366)&(397)&(415); sau: RO-ST-RU-(U)M
„reŃinere/ rămânere/ închidere în stabilitate cu strigarea a
ceea ce [se] evidenŃiază”, (334bis)&(366) &(336)& &(415);
remarcăm compatibilitatea cu actualul rost din limba
română, cu sensul „reŃinere/ rămânere/ închidere în stabili-
tate” cu trimitere la sensul expresiilor: a rostui, a-Ńi face un
rost etc.;
6) ObservaŃia 3) este valabilă şi în ceea ce priveşte comparaŃia
dintre culturile dacă şi romană (la nivelul mitologiei! – n.n.)
fiind evidentă sorgintea proto-indo-europeană comună a
celor trei culturi puse în discuŃie; evoluŃia culturală a limbilor
greacă şi latină a îndepărtat lexicul acestor limbi de
semantica iniŃială într-o mai mare măsură decât în limba
dacilor unde nu s-a creat o cultură scrisă în înŃelesul clasic al
cuvântului; din acest motiv, limba dacilor a rămas foarte
apropiată de sensurile originare ale fondului PIE şi, implicit
ale fondului sanskrit vedic regăsibil în PIE;
H. ONOMASTICĂ (ZEI ŞI EROI DIN ALTE

CULTURI STRĂVECHI)
H.1 DIN CULTURA EBRAICĂ
D: ADAM
P: ADHAMA
S: „cel mai de jos/ cel mai vechi/ primul”;
C: (6);
O: Adam, primul om creat de Dumnezeu pe pământ; împreună cu
Eva locuiau în grădina Edenului cu interdicŃia de a gusta din Pomul
CunoştinŃei Binelui şi Răului;
D: BABEL
P: B(H)A-BH(I)-EL
S: „destinul/ predestinarea celor care cred/ se tem de cel imobil/
nemişcat/ neschimbat/ veşnic [Dumnezeu-n.n.]”;
C: (77)&(87-88)&(156);
O: Turnul Babel, construcŃie uriaşă pomenită în Geneză, principala
realizare a cetăŃii Babil (Babilon), reşedinŃă a regelui Nimrod, primul
oraş construit după Potop. IniŃial, Babil era o cetate unde întreaga
omenire era unită şi cu dreaptă credinŃă în Dumnezeu; cu timpul,
credinŃa lor s-a transformat în trufia de a fi construit acest turn,
păcătuind faŃă de divinitate; Dumnezeu i-a pedepsit, mai întâi,
încurcându-le limbile apoi împrăştiindu-i pe tot pământul;
D: DAVID104
P: DA-VI-(I)D(A)
S: „[cel] care dă viaŃă pământului”;
C: (118)&(436)&(187);
O: Rege biblic al israeliŃilor greu de identificat din punct de vedere
istoric; confruntarea cu Goliat se pare că se petrece în Valea Elah, în
apropiere de oraşul biblic Sha’arayim;
D: ELAH
P: EL-AH(I)
104
Eroii David, Goliath şi Solomon credem că Ńin, mai degrabă, de mitologia
specifică unor vremuri străvechi decât de o existenŃă istorică certă; chiar dacă
existenŃa unui rege cu numele David a putut fi identificată, în secolul X a.H.,
elementele mitologice nu corespund cu cele istorice; Ńinând cont de semnificaŃiile
rezultate pentru cuvintele: David, Goliath, Elah „[locul/ valea] unde şerpii stau
nemişcaŃi/ imobili”, Sha’rayim „[locul] unde adunarea razelor/ Soarele stăpâneşte
deplin/ în acest fel” şi filisteni „[cei] care vin la lumină/ căldură/ foc/ strălucire şi se
ascund aşteptând alungiŃi/ întinşi”, considerăm că ne aflăm în faŃa unui străvechi mit
al confruntării dintre Dumnezeu (David „cel care dă viaŃă pământului”) şi Şarpe
(Goliath „cel care se retrage în pământ”) în fond o explicare a mitului ispitirii Evei
de către Şarpele din grădina Edenului (E-VA/ (152)&(428) „[cea] care se apropie/
vine pentru cele spuse”, ADHAMA/ (6) „cel mai de jos/ cel mai vechi/ primul”);
foarte interesant este faptul că semnificaŃiile ebraice ale numelor Eva „viaŃă” şi al lui
Adam „pământ/ Ńărână” se raportează la semnificaŃia proto-indo-europeană a lui
David „cel care dă viaŃă pământului”; dacă, în mitul biblic învinge David „cel care
dă viaŃa pământului” alungând Şarpele (Goliath) „sub pământ”, în mitul biblic al
grădinii Edenului (plină de viaŃa dată de cel care a creat-o !) învinge Şarpele
(Goliath) ieşit de sub pământ, prin ispitirea Evei, lucru semnalat de semnificaŃia
proto indo-europeană a cuvântului Eva; aceste surprinzătoare semnificaŃii ne
confirmă încă o dată ipoteza de lucru de la care am pornit şi ne conduc la sensurile
mitico-magice iniŃiale din istoria omenirii, dincolo de pragurile de lume cunoscute şi
intuite până în prezent;
164 Lucian Cherata
S: „[locul/ valea] unde şerpii stau nemişcaŃi/ imobili”;
C: (156)&(11);
O: Valea Elah, locul biblic al luptei dintre David şi Goliath;
D: EVA
P: E-VA
S: „[cea] care se apropie/ vine pentru cele spuse/ să asculte”/ „[cea]
care intră în acelaşi statut cu cele spuse/ ascultate”;
O: Eva, prima femeie creată de Dumnezeu, din coasta lui Adam, pe
pământ şi pusă alături de Adam în grădină Edenului cu interdicŃia de
a gusta din Pomul CunoştinŃei Binelui şi Răului;
D: FILISTENI
P: PH-I-LI-(I)S-T(A)-ENI
S: „[cei] carevin la lumină/ căldură/ foc/ strălucire şi se ascund
aşteptând alungiŃi/ întinşi”;
C: (305)&(184)&(240)&(189)&(383)&(23);
O: Filisteni, legendarii duşmani ai israeliŃilor cu al căror
reprezentant, Goliath se confruntă regele David;
D: GOLIATH
P: GO-LI-AT(I)
S: „[cel] care se retrage/ pierde în pământ/ separându-se cu trecerea
timpului”;
C: (172)&(240)&(54);
O: Reprezentant al filistenilor în lupta cu regele David al israeliŃilor;
D: ENOH
P: E-NO-H(A)
S: „[cel] care soseşte/ vine şi nu abandonează/ nu părăseşte/ nu
distruge”;
C: (152)&(282)&(176);
O: Enoh, al şaptelea patriarh al lui Adam; prooroc ce vine împreună
cu Ilie , din Rai, trimişi de Dumnezeu ca să facă minuni şi semne
mari;
D: IERIHON
P: I-ARI-(I)CCH-ONN
S: „[locul unde] Soarele este aşteptat între stânci”;
C: (184)&(36)&(200)&(290bis);
O: Ierihon, cel mai vechi oraş din lume (peste 12.000 de ani) şi
primul cucerit de evrei după peregrinarea de 40 de ani prin pustiu;
este înconjurat de MunŃii Nebo în est, MunŃii Centrali, în vest şi
Marea Moartă în sud;
D: IERUSALIM
P: I-AR(I)-UH-SA-LI(H)-IM
S: „[locul unde] Soarele reflectă legătura de mângâiere în acest fel”/
„[locul unde] Soarele încălzeşte ca o mângâiere”;
C: (184)&(36)&(412)&(344)&(241)&(190bis);
O: Ierusalim, capitala regatului antic al evreilor;
D: IEZECHIEL
P: I-AS-ICCH-I-EL
S: „[cel] care vine şi este aşteptat/ dorit/ preferat să intre în
comuniune cu cel imobil/ nemişcat/ neschimbat/ veşnic” [Dumnezeu
– n.n.];
C: (184)&(69)&(200)&(184)&(156);
O: Iezechiel, prooroc biblic care a avut vedenii ale slavei lui
Dumnezeu;
D: IISUS
P: I-IS-US
S: „[cel] care vine fiind dorit/ aşteptat/ anunŃat să clarifice/ lumineze/
mântuiască”;
C: (184)&(189)&(422);
O: Iisus, sau Mesia, cel proorocit să fie Mântuitorul neamului
omenesc; ME-SA-(A)-JA / (261)&(340)&(7) „[cel] care este preŃuit/
prevăzut/ prevestit să se facă vizibil/ să vină în lume, fiind veşnic”;
D: IOAN
P: IO-AN(A)
S: „[cel] care este suflarea/ viaŃa”;
C: (198)&(22);
O: Ioan Botezătorul, prooroc ce a vestit venirea lui Iisus pe care l-a
botezat în apa Iordanului”;
166 Lucian Cherata
D: IORDAN
P: I-OR-DA-(A)N(A)
S: „[râul care] vine chemat să dea dă viaŃă/ suflare/ existenŃă”;
C: (184)&(293)&(112)&(22);
O: Iordan, râul biblic în care Ioan Botezătorul l-a botezat pe Iisus;
D: ISRAEL
P: IS-RA-EL
S: „[poporul] desemnat/ conferit de D-zeu [să fie] preferat/ dorit/
Ńinut/ respectat pentru calităŃile sale/ ales”;
C: (200)&(329)&(190);
O: Poporul lui Israel, sintagmă cu sensul de: „poporul ales [de
Dumnezeu]”;
D: JIDOV
P: JI-DO-(O)V
S: „[cel] care învinge/ trece mlaştina/ balta [prin mers] legănat/ în
balans/ sărit (într-un pas)”;
C: (207)&(142bis)&(297);
O: Jidovi, uriaşi biblici rezultaŃi din unirea îngerilor cu fiicele
oamenilor;
D: SABA
P: SA-(A)BH(I)-A
S: „[locul unde] unde se adună/ întâlnesc cei puternici/ superiori”;
C: (344)&(2-3)&(T);
O: Regina din Saba, personaj exotic şi misterios, atrasă de
înŃelepciunea legendară a regelui Solomon, vine la Ierusalim să-i
aducă daruri acestuia şi să-i verifice înŃelepciunea prin întrebări
special alese; numele ei era Balkis (BA-(A)-L(I)-KHY(A)-IS/
(72)&(15bis)&(220bis)&(186) „[cea] care cu hotărâre/ putere/ se
ataşează/ asociază celui renumit aşteptat/ căutat”);
D: SHA’ARAYIM
P: SA-ARA-RAJ-IM(A)
S: „[locul unde] adunarea razelor/ Soarele stăpâneşte deplin/ în acest
fel”;
C: (344)&(35)&(326)&(191);
O: Sha’arayim, oraşul lângă care s-a derulat lupta dintre David şi
Goliath;
D: SODOMA
P: SO-DO-MA
S: „[locul unde] unde sunt adunate/ acumulate oscilaŃiile/ legănările/
zgâlŃâielile prevăzute/ predestinate” / „[locul] în care se produce
cutremurul”- n.n.;
C: (344)&(142bis)&(261);
O: Sodoma, alături de Gomora, este o cetate biblică distrusă de
Dumnezeu prin foc şi pucioasă pentru păcatele locuitorilor ei;
D: SOLOMON
P: SO-LO-MAN/ SO-LO-MO-(A)N
S: „[cel] care care prinde şi leagă [realitatea] prin credinŃă/
înŃelepciune”/ „[cel] care prinde şi leagă viaŃa/ sufletul eliberat”;
C: (344)&(236)&(256)/ (344)&(236)&(209)&(64) ;
O: Fiul regelui David, rege biblic legendar renumit prin
înŃelepciunea sa de excepŃie;
D: TABOR
P: TA—(A)BH(I)-OR
S: „[locul] unde se tinde cu intensitate spre profeŃie/ spre ceea ce a
fost proorocit/ prevăzut/ prezis”;
C: (383)&(2)&(293);
O: Tabor, munte biblic unde lumina necreată a lui Dumnezeu s-a
arătat Mântuitorului ;
D: GOLGOTA
P: G(H)O—(A)L-(I)-G(H)O-TA
S: „pământul [care] se înalŃă în lumina care creşte/ se extinde”;
C: (166)&(15bis)&(106)&(389);
O: Golgota, dealul pe care a urcat Mântuitorul cu crucea în spate
spre locul răstignirii;
D: GOMORA
P: G(H)O--MO-RA(H)
S: „pământul/locul [care] se eliberează/ de unde se pleacă
abandonându-l/ părăsindu-l”;
168 Lucian Cherata
C: (166)&(269)&(331);
O: Gomora şi Sodoma, cetăŃi biblice distruse de Dumnezeu prin foc
şi pucioasă pentru păcatele locuitorilor lor ;
H2. DIN CULTURA EGIPTEANĂ
D: FARAON
P: PH-ARA-ON
S: „[cel] care este lumina/ căldura razei [Soarelui]”;
C: (305)&(35)&(23);
O: Rege al Egiptului, reprezentant pe pământ al Soarelui [Ra];
D: GIZEH
P: GI-SE-HI
S: „colina/ muntele [sau ceva asemenea unei coline] unde se
organizează/ emite forŃa/ energia”;
C: (169)&(353)&(179);
O: Gizeh, ansamblul marilor piramide egiptene: Hufu, Hafra şi
Menkaura (grec. Keops, Kefren şi Mikerinos);
D: HORUS
P: H(A)-OR-US
S: „[cel] care cu adevărat este invocat ca lumină/ căldură/ Soare”;
C: (175)&(293)&(422);
O: Horus , zeitate egipteană de prim rang echivalentă Soarelui, Ra;
D: ISIS
P: I-SI-(I)S
S: „[cea] care este dorită/ aleasă/ căutată/ prevestită pentru a te lega
de apariŃia ei/ pentru a intra în acelaşi statut cu ea”;
C: (184)&(360)&(186);
O: Isis, zeiŃă tutelară egipteană alături de zeul Horus;
D: KAFRA
P: KH(Y)A-PH-(A)RA
S: „[cel] care este renumit pentru căldura/ lumina/ strălucirea razei
[sale]”;
C: (220bis)&(305)&(35);
O: Kafra, faraon egiptean, constructorul piramidei cu acelaşi nume, a
doua ca mărime în Valea Regilor, la Gizeh; după denumirea
grecească: Kefren;
D: KUFU
P: KH(Y)A-PH-U(H)
S: „[cel] care este renumit pentru reflectarea căldurii/ luminii/
strălucirii”;/ „[cel] care este asemenea Soarelui”;
C: (220bis)&(305)&(412)&(T);
O: Kufu, faraon egiptean, constructorul piramidei cu acelaşi nume,
prima ca mărime în Valea Regilor, la Gizeh; după denumirea
grecească: Keops;
D: MENFIS
P: MAN-PH-IS
S: „[loc de] manifestare a credinŃei în lumină/ căldură/ strălucire/
Soare”;
C: (266)&(305)&(186);
O: Menfis, capitală a Egiptului antic;
D: MENKAURA
P: MAN-KHA-URJ-A
S: „[cel] care este renumit pentru căldura/ lumina/ strălucirea razei
[sale]”;
C: (266)&(220)&(420bis);
O: Menkaura, faraon egiptean, constructorul piramidei cu acelaşi
nume, a treia ca mărime în Valea Regilor, la Gizeh; după denumirea
grecească: Mikerinos;
D: NEFERTITI
P: NA(H)-PH-AR(I)-TH-ITI
S: „[cea] care în acest fel, dă strălucire/ căldură/ lumină Soarelui cu
care se uneşte”;
C: (276)&(305)&(36)&(387)&(203);
O: Nefertiti, regină a Egiptului între 1370 a.H. – 1330 a.H.;
Nefertete, în egipteană, înseamnă: „Frumoasa care, iată, vine”;
170 Lucian Cherata
D: RAMSES
P: RA-(A)M(A)-SE-(I)S
S: „[cel] care este ales să i se confere forŃa/ puterea”;
C: (329)&(17)&(352-353)&(186);
O: Ramses, numele mai multor faraoni egipteni din dinastia a XX-a,
dintre care cel mai renumit este Ramses cel Mare (al III-lea) care a
domnit între 1221 a.H. – 1155 a.H.;
D: SFINX
P: S(E)-PH(A)-IN-(I)CCH
S: „[ceea ce reprezintă] forŃa/ energia/ creaŃia [care] svâcneşte şi
emană în aşteptare”;
C: (353)&(306)&(192)&(186);
D: TEBA
P: TE-BHA
S: „aşezare strălucitoare/ predestinată”;
C: (386)&(77);
O: Teba, capitală a Egiptului antic;
D: TUTANKAMON
P: TUD-ANK-AM(A)-ONN
S: „[cel] care prin stabilitatea stâncii te obligă/ stimulează să-l
măreşti/ respecŃi/ slăveşti”;
C: (404)&(49)&(17)&(290bis);
O: Tutankamon, faraon din dinastia a XVIII-a (1333 a.H. – 1324
a.H.);
D: TUTMES
P: TUD-ME-(I)S
S: „[cel] care te stimulează/ incită să-l aştepŃi/ onorezi ca pe un bun
organizator”;
C: (404)&(267bis)&(186);
O: Tutmes, numele mai multor faraoni egipteni dintre care, cel mai
vestit, Tutmes al III-lea (1491 a. H. – 1436 a.H.);
H3. DIN CULTURA CELTICĂ
D: ARTHUR105
P: AR(C)-TH-UR(J)
S: „[cel] care este preŃuit/ onorat şi dă/ exprimă forŃă”;
C: (66)&(387)&(420bis);
O: Arthur, rege al celŃilor legat de legenda Cavalerilor Mesei
Rotunde106; modelul regelui ideal;
D: AVALON
P: AVA-LO-(O)NN
S: „[cea] care protejează dispariŃia/ fărâmiŃarea/ împrăştierea prin
intermediul stâncilor”;
C: (57)&(248)&(290bis);
O: Avalon, insula stâncoasă unde legenda spune că a fost
înmormântat regele Arthur;
D: BEDIVERE
P: BHI-DI-VE-RAJ
S: „[cel] care dă/ inspiră spaimă/ frică fără să fie conducător”;
C: (88)&(136)&(85)&(326);
O: Bedivere, cavaler foarte viteaz deşi avea o singură mână;
105
Arthur, regele conducător al Cavalerilor Mesei Rotunde; eroii Arthur, Lacelot,
Guenevar, Galahad, şi Merlin etc. Ńin, mai degrabă, de mitologie decât de o anumită
existenŃă istorică, identificabilă, concretă; se poate observa că numele lor (traduse !)
participă la o anumită mitologie cuplată pe anecdotica déjà cunoscută; legendele
Cavalerilor Mesei Rotunde deşi conŃin o simbolistică pe deplin creştină la primul
nivel sunt o adaptare a unor legende celtice străvechi, dovadă în acest sens fiind
sensurile numelor eroilor elaborate în limba sacerdotală a celŃilor; astfel, Galahad
care pleacă să găsească potirul cu Sfântul Graal este un personaj construit prin
intermediul unuia celtic mai vechi care „pleacă pentru salvarea pământului”, iar
Percival, şi el căutător al Sfântului Graal, este iniŃial un „conducător care
mulŃumeşte prin respectarea unui ritual/ ideal în care crede” etc.
106
Masa Rotundă avea douăsprezece scaune destinate celor doisprezece cavaleri şi
un loc lăsat liber (corespunzător trădătorului/ Iuda în variantă creştină); Arthur este
un rege legendar al celŃilor din Britania care a luptat ulterior împotriva anglo-
saxonilor; prin Cavalerii Mesei Rotunde se crează o variantă pentru Cina Cea de
Taină, scopul acestor cavaleri fiind recuperarea Sfâtului Graal (potirul cu sângele lui
Iisus! – n.n.);
172 Lucian Cherata
D: BORS
P: BO-RAS(A)
S: „[cel] care cunoaşte/ştie/ înŃelege esenŃa [lucrurilor]”;
C: (102)&(325bis);
O: Bors este unul dintre cei trei cavaleri ai Mesei Rotunde trimişi
după Sfântul Graal;
D: CAMELOT
P: KHA-ME-LO-(A)T(I)
S: „spaŃiu [uman] măsurabil/ organizat odată cu trecerea timpului”;
C: (220)&(267bis)&(236)&(54);
O: Camelot, oraşul legendar întemeiat de către regele Arthur/ locul
de derulare a acŃiunii legendei Cavalerilor Mesei Rotunde.
D: EXCALIBUR
P: EKS-KHA-LI-BHU-(U)R(J)
S: „[care] se raportează la stânca în care este ataşată şi există ca să
devină/ să se impună prin forŃă”;
C: (155)&(220)&(240)&(94)&(420bis);
O: Excalibur, sabie legendară, aparŃinând tatălui regelui Arthur, care
asigură invincibilitatea celui căruia îi aparŃine; conform legendei, ea
a fost găsită în interiorul unei stânci;
D: LANCELOT
P: LA-(A)N-CI-LO-(A)T(I)
S: „[cel] care leagă viaŃa de creştere/ acumulare/ evoluŃie odată cu
trecerea timpului”/ „[cel] care învaŃă/ evoluează în timpul vieŃii
sale”;
C: (236)&(21)&(109)&(236)&(54);
O: Unul dintre Cavalerii Mesei Rotunde remarcabil prin onestitatea
sa , dar şi pentru idila sa cu Guenevar, regina Camelotului.
D: MERLIN
P: MER-LI-(I)N
S: „[cel] care este ataşat morŃii/ tenebrelor/ vrăjilor”;
C: (272bis2)&(240)&(193);
O: Merlin, vrăjitor legendar, susŃinător al regelui Arthur, prezent la
toate evenimentele Cavalerilor Mesei Rotunde.
D: GAHERIS
P: GA-HA-RI-(I)S(A)
S: „[cel] care pleacă să distrugă cu zgomot ceea ce este protejat”;
C: (159)&(177)&(332)&(201);
O: Gaheris, cavaler răzbunător;
D: GALAHAD
P: GA-LA-HA-(I)D(A)
S: „[cel] care merge/ pleacă în legătură cu pierderea/ distrugerea
pământului”/ „[cel] care merge/ pleacă pentru salvarea pământului”;
C: (159)&(236)&(177)&(187);
O: Galahad este unul dintre Cavalerii Mesei Rotunde remarcat prin
importanŃa şi esenŃa demersurilor sale vitejeşti; este unul dintre cei
trei cavaleri trimişi după Sfântul Graal;
D: GARETH
P: GA-RAJ-TH
S: „[cel] care pleacă să domnească peste ce i s-a dat”;
C: (159)&(326)&(387);
O: Gareth, nu se remarcă în mod deosebit între Cavalerii Mesei
Rotunde;
D: GAWAIN
P: GA-VA-IN
S: „[cel] care pleacă/ merge [în lume] şi simte/ determină [cele
întâmplate]”;
C: (159)&(427)&(193);
O: Gawain este un cavaler al Mesei Rotunde care îi ajută pe cei
necăjiŃi fiind remarcat prin nobleŃea lui deplină;
D: GERAINT
P: GE-RA-IN(A)-(I)T(I)
S: „[cel căruia], astfel, prin cântec, i se dă statutul de prinŃ”;
C: (163bis)&(324)&(195)&(203);
O: Geraint, cavaler neînfricat între Cavalerii Mesei Rotunde;
D: GUENEVAR
P: GHO-(E)NA-VA-(A)R
174 Lucian Cherata
S: „[cea prin care] se face cunoscută/ se împrăştie simŃirea/ suflarea/
viaŃa”;
C: (166)&(158)&(427)&(37);
O: Regina Camelotului, soŃia regelui Arthur; a manifestat o simpatie
deosebită pentru cavalerul Lancelot;
D: ISOLDA
P: IS-OL-DA
S: „[cea] care aşteaptă imobilă/ fără să acŃioneze şi se sacrifică”;
C: (200)&(190)&(113);
O: Isolda, sora regelui Irladei, peŃită de Tristan pentru unchiul său,
regele Mark al Cornwall-ului; pe drumul spre Cornwall, Isolda vrea
să-l otrăvească pe Tristan pentru că îi ucisese fratele, dar otrava este
înlocuită cu o poŃiune a iubirii din care beau cei doi; Isolda se
căsătoreşte cu regele Mark, dar iubirea pentru Tristan este
descoperită şi acesta condamnat la moarte; cei doi reuşesc să fugă şi
trăiesc mai mulŃi ani într-o pădure; într-un final, Isolda se întoarce la
regele Mark, iar Tristan părăseşte Ńara; Tristan şi Isolda este un
impresionant mit celtic al iubirii invincibile;
D: KAY
P: KA-(A)J(A)
S: „[cel] care este bucuria mocirlei”/ „[cel] care este rău, nemernic”;
C: (208)&(14);
O: Kay, cavaler al Mesei Rotunde remarcat prin acŃiunile sale
răutăcioase, dezbinatoare;
D: LAMORAK
P: LA-MO-RA-(A)KK(A)
S: „[cel] care Ńine de intermedierea eliberării conferite”;
C: (236)&(269)&(329)&(14bis);
O: Lamorak, unul dintre cei mai merituoşi cavaleri ai Mesei
Rotunde;
D: PERCIVAL
P: PR-CI-VA-(A)L-(I)
S: „[cel] care fiind deasupra/ conducător mulŃumeşte prin respectarea
unui ritual/ ideal pe care îl simte/ determină”;
C: (314)&(109)&(427)&(63);
O: Percival, unul dintre cei trei cavaleri plecaŃi în căutarea Graalului;
D: TRISTAN
P: TR-IS-TA-(A)N
S: „[cel] care traversează/ trece marea ca să aleagă/ peŃească (n.n.) şi
respectă ritualul/ misiunea dată”;
C: (397)&(200)&(377)&(23);
O: Tristan, cavaler al Mesei Rotunde, nepot al regelui Mark al
Cornwall-ului, primeşte misiunea de a o peŃi pe Isolda, sora regelui
Irlandei (pe care îl ucisese! –n.n.) pentru a deveni soŃia unchiului său;
H4. DIN CULTURA ASIRO-BABILONIANĂ
D: ASSUR
P: AS-SU-(U)R(J)
S: „[cel] care există pentru a crea hrana”;
C: (69)&(356)&(420bis);
O: Assur, zeul suprem al Assiriei;
D: ENKIDU
P: EN(A)-KHY(A)-DU
S: „[cel] care este chemat să ardă/ renumit prin foc/ incendiere.”;
C: (158)&(220bis)&(148);
O: Enkidu, personaj sălbatic, distrugător şi incendiator trimis de zei
să-l pedepsească pe Ghilgameş;
D: ENUMMA ELIŞ
P: EN(A)-UM-MA
S: „[cea] care dă măsura slăvirii celui nemişcat, în aşteptare”/ „[cea]
care dă măsura slăvirii divinităŃii/ [Soarelui]- n.n.””;
C: (158)&(220bis)&(261);
O: Enumma Eliş, epopee asiro-babiloniană, dedicată zeului Marduk,
care descrie formarea sistemului solar;
D: GHILGAMEŞ
P: GH-IL-GA-ME-(I)Ş
176 Lucian Cherata
S: „[cel] care doreşte/ alege să evalueze/ măsoare în mersul lui
distrugând/ cucerind neînduplecat”;
C: (164bis)&(190)&(161)&(267bis)&(200);
O: Epopeea lui Ghilgameş, cea mai veche scriere literară a
umanităŃii; Ghilgameş, rege al cetăŃii Uruk, tiran al supuşilor săi, este
pedepsit de zei prin trimiterea lui Enkidu, făptură sălbatică şi distru-
gătoare care avea misiunea să-l provoace la luptă pe acesta; după
luptă cei doi rămân prieteni nedespărŃiŃi;
D: MARDUK
P: MA-(A)R(A)-DU-KH(YA)
S: „[cel] care este chemat să ardă/ încălzească/ lumineze cu măsura
razelor sale.”;
C: (253)&(35)&(148)&(220BIS);
O: Marduk, zeu babilonian numit şi „Copilul Soare”;
D: UTANAPIŞTIN
P: UTA-NA-P(A)-IŞ-TH-(I)NA
S: „[cel] care în adevăr nu s-a înecat/ scufundat şi îl aşteaptă pe
regele numit.”;
C: (425)&(274)&(304)&(186)&(387)&(195);
O: Utanapiştin, personaj legendar, supravieŃuitorul Potopului; îl
aşteaptă pe Ghilgameş să îi dea planta nemuririi;
După toate aceste incursiuni prin mitologiile străvechi, suntem

convinşi de faptul că sensurile arhaice ale personajelor şi locurilor
sunt marcate de gândirea mitico-magică-metaforică din acele vremuri
şi că, interpretarea lor presupune nu căutarea unor dovezi arheologice
în acest sens, ci descifrarea mecanismelor gândirii oamenilor acelor
timpuri.
Indiferent de cultura interpretată, când este vorba despre miturile
esenŃiale, după cum s-a văzut, fondul proto-indo-european este cel
care ne duce la sensurile iniŃiale peste care s-a construit arheologia
semnificaŃiilor raportată la evoluŃia limbilor, contextul cultural sau
posibilele contaminări lexicale ulterioare.
I. PLANTE MEDICINALE DACICE IDENTIFICATE
1. Denumirea dacică/ skr.: AMALUSTA, AMOLUSTA/

AMA–LU-ST–A
Denumirea latină: Chamaemelum nobile
Denumirea românească: MuşeŃel
Semnalată de:Pseudo Apuleis
Utilizare: dezinfectant
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care vindecă/
stabilizează tăieturile/ rănile”;
Comentariu: (17)&(251)&(366)&(T);
2. Denumirea dacică/ skr.: ANIASSEXE/ ANYA–SEK(A)–SA

Denumirea latină: Onobrichis sativa
Denumirea românească: Sparcetă
Semnalată de:Dioscoride
Utilizare: provocarea transpiraŃiei
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care te obişnuieşte
cu umezeala/ te udă complet”;
Comentariu: (27)&(357)&(339);
3. Denumirea dacică/ skr.: APRUS/ APR–US

Denumirea latină: Dris germanica
Denumirea românească: Stânjenel
Utilizare: răni, fracturi, dureri diverse
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care clarifică/
vindecă durerea”;
Comentariu: (31)&(422);
4. Denumirea dacică/ skr.: APSINTION, APSINTIUM,

ABSINTIUM/ AP-SI–(I)N–TIJ–ON
Denumirea latină: Aristolochia clematitis
Denumirea românească: Pelinul/ Mărul lupului/
CucuberŃica
178 Lucian Cherata
Utilizare: calmare dureri, reglare hidratare, vindecare diverse
afecŃiuni;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care leagă apa,
trezeşte la viaŃă şi te face ca piatra”;
Comentariu: (28)&(344)&(192)&(390)&(290bis);
5. Denumirea dacică/ skr.: ARPOPRIA, ARYPA/ AR–PO–PRIYA

Denumirea latină: Hedera helix, Hedera nigra
Denumirea românească: Iederă
Semnalată de:Pseudo Apuleius
Utilizare: plantă ornamentală;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care se leagă şi
din afară este iubită/ protejată”;
Comentariu: (65)&(310)&(317);
6. Denumirea dacică/ skr.: ASA/ AS–(S)A

Denumirea latină: Tussilago farfara
Denumirea românească: Podbal
Semnalată de: Dioscoride
Utilizare: infecŃii, tuse, afecŃiuni ale uterului;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care vindecă în
totalitate”;
7. Denumirea dacică/ skr.: BLES, BLIS/ B(A)LIN

Denumirea latină: Amarantus retroflexus
Denumirea românească: Ştir
Utilizare: nu are proprietăŃi curative;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] puternică/
viguroasă/ tare”;
Comentariu: (73);
8. Denumirea dacică/ skr.: BUDALA/ CORRAGO

Denumirea latină: Anchusa italica
Denumirea românească: Limba boului
Semnalată de:Dioscoride/ Pseudo-Apuleius
Utilizare: -
SemnificaŃie sanskrită rezultată: BHU–DALA „[plantă] care
există/ se manifestă prin petale”; KO-(O)R-RA-GHO
„[plantă] ca o bucurie chemat[, dată de pământ”;
Comentariu: (96)&(122)/ (224)&(292)&(324)&(166);
9. Denumirea dacică/ skr.: CAROPITHLA/ KARA-PITA-LA

Denumirea latină: Catananche graeca
Denumirea românească: Petala
Utilizare: afrodisiac;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] ca o gheară
uscată, strânsă”; în realitate planta are acest aspect –n.n;
Comentariu: (213)&(308)&(236);
10.Denumirea dacică/ skr.: COADAMA/ KO–ADHAMA

Denumirea latină: Potamogeton compressus
Denumirea românească: BroscăriŃă
Utilizare: posibil afrodisiac;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care produce
bucuriile cele mai simple/ mărunte/ de jos”
11. Denumirea dacică/ skr.: COTIATA/ KO-TI(J)-YA-TA

Denumirea latină: Panicum dactylus
Denumirea românească: Pir gros
Utilizare: vindecare răni/ afecŃiuni urinare/ afecŃiuni renale/
are efecte halucinogene;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care provoacă
bucurie/ fericire şi îŃi descoperă derularea/ sensul ritualului”;
Comentariu: (224)&(390)&(447)&(377);
12.Denumirea dacică/ skr.: ANUPSE, ANUSPE/ AN(A)-UP-SA

Denumirea latină: Panicum dactylus
Denumirea românească: Pir gros
Semnalată de:Pseudo-Apuleius
Utilizare: vindecare răni/ afecŃiuni urinare/ afecŃiuni renale/
180 Lucian Cherata
are efecte halucinogene;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă]care se răspândeşte prin
suflu/ vânt peste tot”;
Comentariu: (22)&(190)&(339);
13.Denumirea dacică/ skr.: CRUSTANE/ KR-UŞ-TA-(A)NE(YA)

Denumirea latină: Chelidonium majus
Denumirea românească: Rostopască/ Iarba rândunicii
Utilizare: afecŃiuni ale vederii/ vindecarea icterului/ analgezic
pentru dinŃi/ inflamaŃii diverse;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă]care produce încălzire şi
moaie/ diminuează ceea ce nu se lasă învins [durerea –n.n.]”;
Comentariu: (230)&(423)&(377)&(24);
14.Denumirea dacică/ skr.: MOPOP/ MO-PYA

Denumirea latină: Chelidonium majus
Denumirea românească: Rostopască/ Iarba rândunicii
Utilizare: afecŃiuni ale vederii/ vindecarea icterului/
analgesic pentru dinŃi/ inflamaŃii diverse;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care vindecă umflăturile”;
15.Denumirea dacică/ skr.: CUCOLIDA/ KU-KO-LI-DA

Denumirea latină: Physalis alkekengi
Denumirea românească: Păpălău/ Lampion
Utilizare: vindecă icterul urinar;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care dă bucuriile
ascunse ale pământului”;
Comentariu: (234)&(224)&(240)&(112);
16.Denumirea dacică/ skr.: DAKINA/ DA-KINA

Denumirea latină: Limonium vulgare
Denumirea românească: Limba peştelui
Utilizare: dezinterie/ reglări menstruale/ reglări ale
acumulărilor de calciu;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care se pune la
bătături şi calosităŃi”;
17.Denumirea dacică/ skr.: DIELIA, DIELIAM/ DHI-EL-YA

Denumirea latină: Hyosciamus niger
Denumirea românească: MăselariŃă
Utilizare: produce somnolenŃă şi delir/ pentru dureri de
urechi şi sarcină/dereglări oftalmologice/ febră;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[planta] care vindecă
durerea şi produce nemişcare/ imobilizare”;
Comentariu: (134)&(156)&(198);
18.Denumirea dacică/ skr.: HERBA UACCINA/ VAC-CI-(I)NA

Denumirea latină: Hyosciamus niger
Denumirea românească: MăselariŃă
Utilizare: vezi DIELIA
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care spune cum
răsare/ creşte soarele”;
Comentariu: (429)&(109)&(195);
19.Denumirea dacică/ skr.: DIESAPTER, DIESEMA/

DHI-E-SA-(A)P-TR
Denumirea latină: Verbascum thapsus
Denumirea românească: Lumânărică
Utilizare: în general, vindecă răcelile;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care receptează/
absoarbe toată apa care vine/ trece (produce transpiraŃie! - n.n.)”;
Comentariu: (135)&(152)&(339)&(29)&(397);
20.Denumirea dacică/ skr.: DIN/ DHI-(I)N

Denumirea latină: Urtica dioica
Denumirea românească: Urzică
182 Lucian Cherata
Utilizare: vindecare muşcături, cangrene, ulcere, tumori,
abcese/ astm, pleurezie, pneumonie/ afrodisiac;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care te introduce/
întoarce în starea ta [normală]”/ „[plantă] care te vindecă - (n.n.)”;
21.Denumirea dacică/ skr.: DOCHELA, DUKHELA/

DUHKHA-LA
Denumirea latină: Ajuga camaepitys
Denumirea românească: TămâiŃa de câmp
Utilizare: dureri de şolduri, disfuncŃii ale ficatului, afecŃiuni
ale aparatului urinar, afecŃiuni ale pielii;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care prinde/
vindecă durerea”;
22.Denumirea dacică/ skr.: NEMEMPSA/ NEMI-(A)M(A)-P(A)SA

Denumirea latină: Ajuga camaepitys
Denumirea românească: TămâiŃa de câmp
Utilizare: vezi DOCHELA
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care înconjoară
piatra”; (obs. în realitate este o plantă târâtoare –n.n.);
Comentariu: (278)&(17)&(312);
23.Denumirea dacică/ skr.: DOUDELA, DICHELA, DIODELA,

DIODELANUS/ DU-ODA-LA
Denumirea latină: Achillea millefolium
Denumirea românească: Coada şoricelului
Semnalată de:Dioscoride şi Pseudo-Apuleis
Utilizare: sub formă de decoct, pentru reglarea funcŃiilor
organelor interne;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă de la] care se
consumă fiert/ clocotit ceea ce este prins/ cules”;
Comentariu: (148)&(286)&(237);
24.Denumirea dacică/ skr.: EDERA/ EDH-E-RA(C)
Denumirea latină: Hedera helix
Denumirea românească: Iedera
Utilizare: plantă ornamentală
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care creşte din
pământ şi vine/ este menită (n.n.) să decoreze/ să dea aspect”;
Comentariu: (153)&(152)&(330);
25.Denumirea dacică/ skr.: FITOFTETELA/ -

Denumirea latină: -
Denumirea românească: Părul fetei
Utilizare: vindecarea muşcăturilor de animale veninoase,
vindecarea astmului, spargerea pietrelor renale, căderea
părului;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: este o denumire grecească;
Comentariu: nu are corespondent în skr.!;
26.Denumirea dacică/ skr.: GONOLETA/ GH(O)NA-LETA

Denumirea latină: Lithospermum sativum
Denumirea românească: Meiul păsăresc
Utilizare: spargerea/eliminarea pietrelor renale;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care sparge în
bucăŃi mici [pietrele renale -n.n.!]”;
27.Denumirea dacică/ skr.: KERKERAFRON/ KĶ-KE-RA-PRON

Denumirea latină: Anagallis arvensis
Denumirea românească: ScânteiuŃă
Utilizare: vindecă inflamaŃiile şi ulceraŃiile ochilor,
muşcăturile de viperă;
bucuria dată de deschiderea ochilor/ (fig.) recăpătarea
vederii”;
Comentariu: (230)&(219)&(324)&(318);
184 Lucian Cherata
28.Denumirea dacică/ skr.: KINOBOILA/ KINA-BHOJ(A)-LA
Denumirea latină: Bryonia dioica
Denumirea românească: Mutătoare cu fructe roşii
Utilizare: restabilirea calcemiei;
depunere de calciu la/ pentru cel legat de o viaŃă de plăceri”;
Comentariu: (222)&(100)&(236);
29.Denumirea dacică/ skr.: LAX/ LA-KŞT

Denumirea latină: Portulaca sylvestris
Denumirea românească: Cucută
Semnalată de:Dioscoride şi Pseudo-Apuleius
Utilizare: vindecă umflăturile glandulare; otravă;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care te leagă de
moarte/ distrugere”;
30.Denumirea dacică/ skr.: MANTEIA/ MANTH(A)-E-IA

Denumirea latină: Rubus idaeus
Denumirea românească: Zmeura/ Mura
Utilizare: vindecă umflăturile diverse, herpesul, ulceraŃiile,
lăcrimarea ochilor, hemoroizii;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care vine/ este pe
cale să încălzească/ să vindece prin frecare/ frecŃionare (n.n.)”;
Comentariu: (260)&(152)&(185);
31.Denumirea dacică/ skr.: MOZULA, MIZELA, MIZILA/

MO-SU-LA
Denumirea latină: Thymus serpillum
Denumirea românească: Cimbrişor
Utilizare: vindecarea astmului, durerea de şolduri, vederea
slabă;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care te eliberează
de suferinŃa avută/ prinsă”;
Comentariu: (269)&(354)&(237);
32.Denumirea dacică/ skr.: OLMA/ OL-MA, EL(A)-MA
Denumirea latină: Sambucus ebulus
Denumirea românească: Boz
Utilizare: hidropizie, muşcături de viperă, eliminarea apei,
arsuri, muşcături de câine; produce, ca efecte secundare, stări
euforice, analgezice, anestezice etc.;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă indiană] care
produce excitaŃie, halucinaŃii, beatitudine”;
33.Denumirea dacică/ skr.: ORMIA, HORMIA/ OR-MI-A

Denumirea latină: Salvia officinalis
Denumirea românească: Salvie
Utilizare: vindecarea unor ulceraŃii ale corneei; [plantă]
afrodisiacă;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] prin intermediul
căreia cauŃi şi observi/ vezi/ percepi”;
Comentariu: (292)&(268)&(T);
34.Denumirea dacică/ skr.: PEGRINA/ PE-GR-INA

Denumirea latină: Bryonia alba
Denumirea românească: Mutătoarea cu fructe negre
Utilizare: în tratamentul epilepsiilor, ameŃelilor, paraliziilor;
diverse răni la animale;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] băutură a cărei
eliminare se face de către soare”;
Comentariu: (304)&(173)&(195);
35.Denumirea dacică/ skr.: AURUMATI/ AURI-MA-TI(J)

SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care provoacă
186 Lucian Cherata
bucuria de a fi puternic/ de a-Ńi reface puterile (n.n.)”;
Comentariu: (44)&(254)&(390);
36.Denumirea dacică/ skr.: POLPUM, POLTUM/ POL-TUM,

PAL-TUM
Denumirea latină: Anethum graveloens
Denumirea românească: Mărarul
Utilizare: creşte secreŃia lactică şi combate balonarea
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] cu frunze multe/
din abundenŃă”;
37.Denumirea dacică/ skr.: PRIADELA/ PR-I-ADH(I)-E-LA (vezi

PEGRINA/ AURUMATI)
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care satisface/
vindecă(!) picarea într-o stare foarte apropiată de prindere/
nemişcare (!)/ paralizie (!)”;
Comentariu: (314)&(184)&(9)&(152)&(236);
38.Denumirea dacică/ skr.: PRODIORNA, PRODIARNA/

PR-ADHI-(O)R-(I)NA
Denumirea latină: Helleborus niger
Denumirea românească: Spânz
Utilizare: epilepsie, depresie, paralizie, deficienŃe de auz;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care vindecă în
funcŃie de căutarea/ acŃiunea (!) soarelui”;
Comentariu: (314)&(9)&(292)&(195);
39.Denumirea dacică/ skr.: PROPEDULA, PROBEDULA, POILA,

PROPEDILA/ PR-AP-ADHI-(I)L-A
Denumirea latină: Potentilla reptans
Denumirea românească: Cinci degete
Utilizare: dureri de dinŃi, supuraŃii, anevrisme, paralizii,
conjunctivite, disfuncŃii ale ficatului;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care vindecă pe
cel atins/ bolnav de nemişcare”;
Comentariu: (314)&(30)&(9)&(190)&(T);
40.Denumirea dacică/ skr.: RATIBIDA/ RA-TI(J)-BI-DA

Denumirea latină: Aster amellus
Denumirea românească: ScânteiuŃă
Utilizare: epilepsie la copii, muşcături de câini turbaŃi;
vindecare prin seminŃele pe care le dă”;
Comentariu: (322)&(390)&(98)&(112);
41.Denumirea dacică/ skr.: RIBORASTA/ RIBH-OR-AS-TA

Denumirea latină: Arctium lappa
Denumirea românească: Brusture
Utilizare: -
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care cheamă prin
foşnet şi se află jos/ pe pământ”;
Comentariu: (332)&(292)&(47)&(382);
42.Denumirea dacică/ skr.: SALIA/ SA-LI-A

Denumirea latină: Dictamnus fraxinella
Denumirea românească: Frăsinelul
Utilizare: dezinterie
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] ascunsă jos/ pe
pământ”;
Comentariu: (350)&(240)&(T);
43.Denumirea dacică/ skr.: SKIARE, SKIATE/ S(U)-K(A)YA-TA

Denumirea latină: Dipsacus laciniatus
Denumirea românească: Varga ciobanului/ Scaiul voinicesc
188 Lucian Cherata
Utilizare: fracturi de fistule şi perineu
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care reface o parte
a corpului care există/ este dată”;
Comentariu: (371)&(217)&(380);
44.Denumirea dacică/ skr.: SEBA/ SE-BHA

Denumirea latină: Sambucus nigra
Denumirea românească: Soc
Utilizare: plantă aromată
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] ca stelele
împrăştiate”; (este aspectul unui soc înflorit sau al unei flori
de soc! (n.n.);
45.Denumirea dacică/ skr.: SICUPNOEX/ SI-KU-P(A)NNA-EKSH

Denumirea latină: Eryngium campestre
Denumirea românească: Scai
Utilizare: balonări, disfuncŃii ale ficatului, tetanos, epilepsie,
muşcături de animale veninoase;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] legată de pământ
şi [care pare] căzută când o priveşti”;
Comentariu: (360)&(234)&(300)&(155);
46.Denumirea dacică/ skr.: SIPOAX/ SI-PA-EKSH

Denumirea latină: Plantago lanciolata
Denumirea românească: Patlagina
Utilizare: protejarea/ vindecarea rănilor, abceselor, infecŃii
diverse;dureri abdominale, acnee, alcoolism, alergii, artrită,
astm, colită, constipaŃie, eczeme, emfizem, migrene, gută,
infecŃii urinare;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care leagă [pe cel
care o bea] de protecŃia/ vindecarea celor văzute/ bolnave (n.n.)”;
Comentariu: (360)&(298)&(155);
47.Denumirea dacică/ skr.: TENDILA, TANDILA,
TANIDILA/ TAN-DHI-LA
Denumirea latină: Menta piperita
Denumirea românească: Mentă
Utilizare: infecŃii stomacale;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care alungă/
elimină din locul ei de manifestare ceea ce este legat107/ boala!”;
Comentariu: (379)&(135)&(236);
48.Denumirea dacică/ skr.: TULBILA, TULBELA,

SARSOZILA/ TUL-BIJ(A)-LA
Denumirea latină: Centaurium erithraea
Denumirea românească: Potroaca/ Fierea pământului
Utilizare: vindecarea rănilor, ulceraŃiilor, sciatică, afecŃiuni
ale ochilor, slăbiciune;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care vindecă prin
seminŃe ceea ce este prins/ durerea/ boala”;
Comentariu: (405)&(98)&(236);
49.Denumirea dacică/ skr.: TUTASTRA, TUTRASTRA,

TRUTRASTA/ TUD-ASTR-(R)A
Denumirea latină: Cucurbita pepo
Denumirea românească: Curcubata
Utilizare: sciatică, paralizie, colici, constipaŃie, dureri de dinŃi;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care stimulează
întinderea/ relaxarea a ceea ce este bolnav”;
Comentariu: (404)&(45)&(322);
50.Denumirea dacică/ skr.: USAZILA, USUZILA, UTUTILA,

AZILA, ADILA/ UŞ-AS-IL-A
Denumirea latină: Cynogglossum officinale
Denumirea românească: Limba câinelui
107
Obs. De cele mai multe ori, boala/ suferinŃa este identificată prin sintagme de
genul: „ceea ce este prins”, „ceea ce este legat”, „care este dată” etc..
190 Lucian Cherata
Semnalată de: Pseudo-Apuleius
Utilizare: -
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care arde ceea ce
există [rău] şi lasă neatins [ceea ce este bun]”;
Comentariu: (423)&(69)&(190)&(T);
51.Denumirea dacică/ skr.: ZENA/ SE-(I)NA

Denumirea latină: Ciscuta virosa
Denumirea românească: Cucută
Utilizare: otravă
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care are forŃă
regească/ solară”;
52.Denumirea dacică/ skr.: ZUOSTE, ZUSTE/ SU-OS-TE, SU-AS-TA

Denumirea latină: Artemisia vulgaris
Denumirea românească: Pelinul negru
Utilizare: provocarea avorturilor, eliminarea pietrelor renale,
reglarea unor disfuncŃii genitale;
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care determină
naşterea/ eliminarea a ceea ce s-a dat”; (probabil se referă la
provocarea avortului!- n.n.);
Comentariu: (371)&(47)&(380);
J. PLANTE MEDICINALE DACICE CU SURSĂ ŞI

IDENTIFICARE INCERTE
1. Denumirea dacică/ skr.: TURA/ TU-RA

Denumirea latină: Agrimonia eupatoria
Denumirea românească: TuriŃă
Utilizare: -
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care dă/ aduce
vindecarea [bolii];
2. Denumirea dacică/ skr.: KRYONNEKON, ADILA/ ADHI-LA
Denumirea latină: Arum dracunculum
Denumirea românească: Rodul pământului
Utilizare: -
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] prinsă sub [pământ]”;
Comentariu: (9)&(236)
3. Denumirea dacică/ skr.: COICOLIDA/ KOI-KH(A)-LI-DA

Denumirea românească: -
Utilizare: -
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care este [cu fruct]
ascuŃit şi iute, ascunsă într-o cavitate pentru cel care o ridică/
culege”;
Comentariu: (229)&(220)&(240)&(112);
4. Denumirea dacică/ skr.: DICOTTELA/ DI-KO-T(I)-TE-LA

Denumirea latină: Ranunculus acer
Denumirea românească: Piciorul cocoşului
Utilizare: -
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care sacrifică
/ suprimă/ vindecă iritaŃia pe care o ai”;
Comentariu: (138)&(229)&(390)&(386)&(236);
5. Denumirea dacică/ skr.: DINUBULA/ DI-NU-BHU-LA

Denumirea latină: Hyacinthus orientalis
Denumirea românească: Zambilă
Semnalată de: Pseudo-Apuleius
Utilizare: -
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care se acordă
când se sărbătoreşte/ celebrează ceea ce a fost”;
Comentariu: (138)&(283)&(96)&(236);
6. Denumirea dacică/ skr.: DROCILA/ DR-AC-IL-A

Denumirea latină: Berberis vulgaris
192 Lucian Cherata
Denumirea românească: Drăcilă
Utilizare: -
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care îşi împrăştie
floarea şi rămâne nemişcată”;
Comentariu: (145)&(5)&()190&(T);
7. Denumirea dacică/ skr.: TEUDILA/ TA-UD-I-LA

Denumirea românească: -
Semnalată de:-
Utilizare: -
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] care te face să te
ridici din boala pe care o ai”;
Comentariu: (380)&(409)&(237);
8. Denumirea dacică/ skr.: ZIRED/ SI-RADH

Denumirea latină: Artemisia scoparia
Denumirea românească: Pelin de mături
Utilizare: -
SemnificaŃie sanskrită rezultată: „[plantă] legată de
realizarea unui lucru [ceva]”;
I. TRADIłII ŞI SĂRBĂTORI DACICE/ ROMÂNEŞTI

ÎN INTERPRETARE INDO-EUROPEANĂ
A. TRADIłII, PERSONAJE ŞI CUVINTE ARHAICE

ROMÂNEŞTI DE PROVENIENłĂ DACICĂ108
D: AHO
P: A-HO
S: „Chemarea imediată a cuiva şi, concomitent, atenŃionarea că este
vorba despre o situaŃie şi un moment speciale”;
C: (1bis1)&(180bis);
O: Este chemarea utilizată în ritualul Pluguşorului la români: „Aho!
Aho! Copii şi fraŃi...”;
D: ANA
P: ANA
S: „suflare/ respiraŃie/ viaŃă/ existenŃă”;
C: (22);
O: Este interesantă semnificaŃia personajului Ana din balada
Meşterului Manole;
D: AROMÂN, AROMÎN, ARMÂN

P: AR(H)-OM-AN, AR(H)-OM-ÎN, AR(H)-(O)M-AN
S: „cel care respectă silaba sacră Om”;
C: (67)&(290)&(193);
O: Vezi şi român „cel care face legătura cerului cu pământul prin
silaba sacră OM”;
D: BABE
P: BHA–(A)B–E
108
Pentru aprofundare, recomandăm:Tudor Pamfilie, Mitologia poporului român,
vol. I-II, Editura Vestala, Bucureşti, 2008.
194 Lucian Cherata
S: „semne Zodiacale superioare/ Zodii care îŃi determină destinul/
statutul”;
C: (77)&(2)&(152);
O: Este vorba de cele nouă zodii dacice sarbătorite între 1-9 martie;
în credinŃa populară, se spune: „cum îŃi este Baba aşa îŃi va fi tot
anul! – (n.n.)”; referinŃă la anul dacic care începea la 1 Martie,
sărbătoarea MărŃişorului fiind Anul Nou dacic; se pare că cele nouă
zodii au avut fiecare câte un corespondent în munŃii Bucegi, dar cu
timpul o parte din aceste formaŃiuni carstice s-au deteriorat rămânând
doar cele de astăzi; vezi şi semnificaŃia Sfinxului;
D: BALAUR/ BALAURE
P: BALA-UR(A)-E
S: „şarpe care vine/ se apropie cu forŃă/ putere mare”
C: (75)&(421bis)&(152);
O: Posibilă legătură cu steagul dacilor: un balaur/ dragon cu cap de
lup;
D: BĂCUI
P: BHA(J)-KU-I
S: „[cel] care este ataşat/ devotat pământului la care se raportează”;
C: (79)&(234)&(184);
O: Băcuii sau momârlanii, locuitori ai Banatului de munte în
România; au ca ocupaŃie creşterea vitelor şi cultivarea merilor; vezi
şi momârlan, denumirea echivalentă;
D: BĂTRÂN
P: BHA-TR-IN
S: „[cel] care este ca o stea trecătoare/ călăuzitoare”;
C: (77)&(397)&(193);
O: Sensurile aflate corespund semnificaŃiei sociale pe care o dădeau
indo-europenii bătrânilor;
D: BEJENIE
P: BHAJ-AN-(N)EYA
S: „răspândire prin depăşire/ plecare/ scoatere care trebuie ghidată/
condusă/ orientată”;
C: (79)&(20)&(279);
O: DicŃionarul limbii române prevede şi formele: bejanie şi băjanie;
sensul aflat corespunde pe deplin celui din DEX-ul limbii române;
D: BISERICĂ
P: BHI-SE-(A)RI-KA
S: [locul unde] credinŃa se împrăştie în jur ca o bucurie/ fericire”;
C: (87)&(352)&(36)&(208);
O: Este vorba de locul unde se derula ritualul religios al dacilor şi nu
un lăcaş în înŃelesul actual al cuvântului:
D: BOREASĂ
P: BO-(A)R-E-AS-A
S: „[cea] care ştie să [Ńi] se alăture/ potrivească şi vine să locuiască
[cu tine]”;
C: (102)&(34)&(152)&(47)&(T);
O: vezi: boreasă „femeie, nevastă”, DELR, p. 147; bori „noră”, în
limbile neoindiene (n.n.);
D: BLAJINI
P: BRAJIN-I
S: „[cei] strălucitori”/ [cei] care emană/ radiază lumină”;
C: (100bis)&(T);
O: tradiŃia românească îi consideră ca fiind cei dintâi oameni de pe
pământ; ei trăiesc sub pământ, pe celălalt tărâm, unde duc o viaŃă
plină de virtute; în Bucovina, blajinii se numesc rohmani, rocmani
sau rogmani sau rahmani (forma ruteană), se pare, formă coruptă din
brahman; vezi Paştele Blajinilor, sărbătorit a treia zi după Sintoma/
Duminica Tomii, la începutul lunii mai;
D: BOBOTEAZA
P: BHO–BHO–TE(J)A(H)-SA
S: semnifică: invocarea luminii, puterii, energiei, forŃei vitale pentru
a se face văzută, a se materializa/ invocarea unui personaj cu
influenŃă magică şi morală;
C: (91)&(91)&(388)&(340);
O: în perioada creştină, bho-bhoteja-sa a fost asimilat cu botez şi
peste sărbătoarea păgână a invocării luminii, puterii, energiei
cosmice s-a suprapus sărbătoarea Botezului Domnului; de la
196 Lucian Cherata
sărbătoarea păgână iniŃială s-a păstrat, în unele localităŃi, „botezul”
cailor pentru a fi sănătoşi, puternici, plini de energie pe tot parcursul
anului care vine;
D: BOBORODA
P: BHO – BHO – RODA(S)
S: semnifică: invocarea zeităŃilor cerului şi pământului ca simboluri
ale germinaŃiei, naşterii, fecundaŃiei;
C: (91)&(91)&(334);
O: în Oltenia, se întâlneşte tradiŃia Boboroditsa derulată la naşterea
unui copil şi constă într-un ritual dedicat sănătăŃii mamei şi noului
născut prin invocarea divinităŃii; probabil, în perioada influenŃei
slave, Boboroda a devenit Boboroditsa, cu trimitere la slavul rodits
„a naşte”;
D: BOGDAPROSTE
P: BHO-(O)G-DA-PR-AS-TI(J)
S: „Zeule ! îŃi dăm drept mulŃumire ceea ce avem/ există, pentru
îndurare!”;
C: (91)&(287)&(117)&(314)&(47)&(390);
O: este interesantă şi varianta originii slave a cuvântului: Bog
„Dumnezeu”, da-prosti „să-i ierte” etc.
D: BOIER
P: BO-I-AR
S: „[cel] care ştie/ cunoaşte/ (te) înŃelege intrând în acelaşi statut [cu
tine]”;
C: (102)&(184)&(37)
O: Este un cuvânt a cărui origine este controversată (slavă sau turcă);
în DEX, are sensurile: boier 1. „stăpân de pământ”, „nobil”, „domn”;
2. „persoană cu obiceiuri şi atitudini aristocrate”; 3. Titlu de politeŃe
echivalent cu „domnule”;
D: BOTEZ
P: BO-TEJA(H)
S: „a cunoaşte/ a înŃelege/ a intra în comuniune cu zeitatea
protectoare”;
C: (102)&(388);
O: Este foarte posibil ca dacii să fi practicat echivalentul botezului în
duh prin invocarea unor zeităŃi protectoare pentru cei supuşi
ritualului respectiv;
D: CALOIAN(UL)
P: KALYĀNA
S: „trecerea la o altă perioadă de timp/ alt anotimp”;
C: (211;
O: vezi Caloianul românesc, dans ritual al regenerării naturii, al
prosperităŃii şi belşugului/ prin ploaie etc.) şi kāla- „punct de timp
determinat”, „anotimp”, „destin”, „moment al morŃii”(216); yajña-
„sacrificiu, oblaŃiune, rit”, „sacrificiu personificat”(449); care conduc
la semnificaŃia: „moment/ perioadă/ anotimp al unui sacrificiu
personificat/ ritual specific” etc.109); vezi şi o presupusă etimologie
latină: kalō –ās – āre „a chema, a proclama, a convoca”, DELL, p.
87b; iānus „trecere” (Jānus bifront – zeul timpului; trecerea de la
trecut spre viitor; Jānuārius „luna lui Jānus”, DELL, p. 305a); în
această idee, Caloianul marchează „trecerea la o perioadă de timp
distinctă”; ritualul Caloianului corespunde simbolic, prin îngroparea
şi apoi dezgroparea unui personaj, cu anotimpul care a trecut şi
anotimpul care vine! – (n.n.); în unele zone, Caloianul se
sărbătoreşte primăvara în martie, marcându-se astfel regenerarea
naturii, anul cel nou în sens păgân, clasic; în alte zone, Caloianul se
sărbătoreşte în perioada de maximă fertilitate a pământului care are
nevoie de ploaie (mai-iulie) marcând venirea ploii şi astfel trecerea la
un alt „anotimp/ moment/ perioadă”; trebuie adusă în discuŃie şi o alt
discutată posibilă etimologie, cea grecească: kalos „frumos”, Ianis
„Ion”, cu trimitere la IoniŃă Asan, rege bulgar din dinastia română a
Asăneştilor, zis şi „cel frumos”, în greceşte Kaloianis; este interesant
că ritualuri similare se derulează pe perioada lunii iulie, în India de
Nord, pentru chemarea ploilor musonice (varsha-) care durează o
lună şi revin peste exact un an; din acest motiv, în limbile
neoindiene, varsha/ barsha are şi semnificaŃia de „an”, adică
perioada dintre două ploi musonice; indienii au, astfel, percepŃia că
„anul” este perioada dintre două ploi musonice; Caloianul ne apare,
109
Vezi şi N. Densuşianu, Dacia preistorică, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986, p.
194b-195a.
198 Lucian Cherata
în această argumentaŃie, ca o tradiŃie indo-europeana, purtată de
arieni atât în Europa cât şi în Nordul Indiei.
D: CĂLUŞ(UL)
P: KALYA
S: „ritual dedicat însănătoşirii, sănătăŃii, înzdrăvenirii, regenerării”;
C: (210);
O: forma de sociativ din sanskrită: kalyūça „cu noroc, cu putere, cu
sănătate, cu prosperitate” etc.- (n.n.); de aici, kaluşul românesc, dans
ritual pentru însănătoşire, prosperitate etc.; vezi RUSALIILE!
D: CĂLUGĂR
P: KA-LU-GA-(A)R
S: „[cel] care distruge/ elimină fericirea/ bucuria de a cânta”;
C: (208)&(252)&(161)&(37);
O: În societatatea dacică, preoŃii şi călugării aveau un rol foarte
important; noŃiunea are un sens apropiat celui actual, dar diferenŃele
sunt date de gama mai largă pe care o presupunea statutul de călugăr:
theosebeis (care, prin simpla prezenŃă, reprezentau lumina şi
învăŃătura) ktistai (care decid cine să fie şi cine nu, călugăr), pleistoi
(practicanŃii unor esoterisme oraculare) şi kapnobatai (răspundeau
de relaŃia cu spiritele malefice, mai precis aveau menirea de a
mijloci cu acestea);
D: CĂLUGĂR/ THEOSEBEIS
P: TEJO-SE-BE-IS
S: „[cel] care împrăştie/ emană lumină/ învăŃătură fără a dori/ a-şi
propune acest lucru”;
C: (389)&(353)&(85)&(200);
O: Călugări care, prin simpla prezenŃă, reprezentau lumina şi
învăŃătura;
D: CĂLUGĂR/ KTISTAI
P: K(R)T-IS-TA-I
S: „[cel] care îi caută/ alege/ desparte pe cei care vin”/ „cel care îi
selectează pe cei care vor să devină călugări”- (n.n.);
C: (232)&(200)&(381)&(184);
O: Călugări care decid cine să fie şi cine nu, călugăr;
D: CĂLUGĂR/ PLEISTOI
P: PL(U)-E-IS-TO-I
S: „[cel] care se apropie în zbor şi doreşte să aducă bucurie când
vine”;
C: (309)&(152)&(200)&(393)&(184);
O: Călugării practicanŃi ai unor esoterisme oraculare; poate este
vorba de „călătorii prin nori”, „umblătorii prin fum” care Ńin de
practicile oraculare ale dacilor, funcŃie legată de prezicerea viitorului;
D: CĂLUGĂR/ KAPNOBATAI
P: KAP(A)-NU-BA-TA-I
S: „[cel] care celebrează numele unor demoni puternici care distrug/
pedepsesc atunci când vin/ apar”;
C: (212)&(283)&(72)&(381)&(182);
O: Călugări care răspundeau de relaŃia cu spiritele malefice,;
D: CERB
P: CI-AR(I)-(A)B(HI)
S: „[cel] care se înalŃă spre Soare cu superioritate”;
C: (109)&(68)&(2);
O: Animal simbol în cultura populară română; el apare atât în
colinde cât şi în alte texte populare importante; credem că simbo-
listica cerbului este insuficient abordată în etnologia românească;
D: CLOANłA (BABA)
P: KL-O-AN-TSA
S: „[cea] care te îngheaŃă/ separă/ ucide cu suflarea ei”;
C: (223)&(284)&(21)&(408);
O: Baba CloanŃa, personaj din mitologia românească, cu
semnificaŃia: „Zodia care te ucide/ îngheaŃă cu suflarea ei”;
D: COLIND/ CORIND
P: KO-LI-(I)N-(I)D(A)/ KOL-IN-(I)D(A)/ KO-RI-(I)N-(I)D(A)
S: „bucurii legate de intrarea într-o incintă, cu libaŃie/ urare”/ „ocol
pentru intrarea într-o incintă, cu libaŃie/ urare”/ „bucurie zgomotoasă
la intrarea într-o incintă, cu libaŃie/ urare”;
C: (224)&(240) &(192) &(187)/ (225) &(192) &(187)/ (224 )&(332)
&(192) &(187);
200 Lucian Cherata
O: TradiŃie populară românească constând în urări făcute în grup de
către colindători cu prilejul sărbătorilor de iarnă; în unele texte se
întâlneşte şi refrenul: Corinde doamne, corinde !;
D: COLIVA
P: KO-LI-(I)-VA
S: „bucurie/ ofrandă pentru cei care au dispărut, dar participă [la
ritual] şi simt”;
C: (219)&(240)&(184)&(427);
O: Ofrandă agrară dacică preluată de creştinism în ritualul de
pomenire a morŃilor;
D: COMATI
P: KO-MA-(A)TI
S: „[cel] care este luminos/ exprimă bucurie cerească şi este superior
celor din jur”;
C: (229)&(254)&(70);
O: Categorie/ clasă superioară în ierarhia socială a dacilor;
D: COSTOBOCI
P: KO-ST-OBH(I)-OKA(S)
S: „[cei] care sunt stabili [acolo] sus în cuibul lor”; „vulturii”- n.n.
(!?);
C: (224)&(366)&(285)&(289);
O: Costobocii „populaŃie traco-dacică din N-E Daciei (între Prut şi
Nistru), menŃionată documentar în sec. I-II D.H. când a fost dacizată”;
D: CUNUNĂ
P: KUN-UN-A
S: „buclă/ cerc [prin care] eşti ridicat/ pus sus/ preŃuit”;
C: (234bis)&(416)&(T);
O: În lumea antică, semn al unei preŃuiri speciale legate de merite
individuale evidente;
D: CUNUNIE
P: KUN-UN-I-E
S: „buclă/ cerc [prin care] eşti legat şi vii să intri în acelaşi statut [cu
cineva]”;
C: (234bis)&(416)&(184)&(152);
O: Ceremonial religios prin care se realizează unirea/ legarea unui
bărbat şi a unei femei într-o viitoare familie;
D: CRĂCIUN
P: KĶÇ – CI – ŬN(A)
S: „[cel] care face să slăbescă creşterea [nopŃii] făcând-o mai mică”;
C: (231)&(109)&(418);
O: Obs.: Crăciunul se sărbătorea la solstiŃiul de iarnă, 22 decembrie,
marcând un ritm cosmic: începerea scăderii nopŃii şi creşterea zilei;
D: DAC, DAK
P: DAH-/ dākş-/ dhakş-
S: „[cel] care incinerează [morŃii] şi sărbătoreşte solstiŃiul de iarnă”;
C: (114)/(119)/(119);
O: dākş, dākşin „cel care sărbătoreşte solstiŃiul de iarnă” etc.); vezi şi
dhakş- pentru care dicŃionarul face trimitere la DAH-; (DS, p. 335
a); se ajunge la o dublă etimologie, dak „cel care incinerează [morŃii]
şi sărbătoreşte solstiŃiul de iarnă”, etimologie confirmată şi de datele
istorice existente despre daci; etimologia existentă, daoi „lup” (grec.)
trimite la un alt adevăr al istoriei, anume credinŃa dacilor în zeitatea
Lupul Alb şi stindardul dacic (care reprezintă un cap de lup cu coadă
de balaur; credem că este vorba despre suprapunerea/ combinarea a
două simboluri culturale diferite: lupul110 şi dragonul/ balaurul!; dar,
dak poate fi, pur şi simplu „locuitor al Dakiei”!, iar, în acest caz, de
referinŃă este semnificaŃia cuvântului Dakia etc.; poate ar trebui
gândit şi la rădăcina skr. dákşa „forŃă, raŃiune, capacitate”; în
mitologia vedică, dákşa este numele zeului creator adorat ca
personificare a forŃei divine a creaŃiei, considerat şi tatăl zeiŃei
materne Aditi111; Dákşa „Cel puternic/ capabil”;
110
Al. Surdu, ConfluenŃe cultural-filosofice, Paideea, Bucureşti, 2002, 3. Salmoxis –
un zeu al lupilor în CarpaŃi, p.26: „Genetic, trebuie pornit de la faptul indiscutabil că
totemul vechilor arieni era lupul. Dovada o constituie, în primul rând, numele unor
populaŃii întregi şi ale unor state antice de origine evident indo-europeană, apoi nume-
roase toponime, numele vechilor zeităŃi şi ale eroilor antici, legate numele lupului”.
111
V. Kernbach, op. cit., p. 128b.
202 Lucian Cherata
D: DAVA
P: DA–(A)VA
S: „[loc] protejat/ guvernat/ condus prin sacrificiu (ritualic! – n.n.)”/
[loc] care oferă protecŃie”/ „loc de unde se conduce/ guvernează”/
„cetate”;
C: (118)&(57);
O: Cetate dacică a cărei denumire are în componenŃă şi această
substructură cu semnificaŃia arătată;
D: DALB
P: DAL–(A)BH,
S: „deschis, spart, împrăştiat, înflorit cu putere/ intensitate”;
C: (123)&(2);
O: vezi dalb cu sensul de „înflorit” şi nu de „alb” (! –n.n.); textul
unei colinde din Transilvania ne conduce la sensul arhaic al
cuvântului: „Despre dalbu răsăritu/ Florile dalbe!/ Da nu-i înflorit de
flori/ Da e dalbuşi tot de oi.”112;
D: DARIANA
P: DARYITA/ DARSHANIA
S: „[fiinŃa] cea dorită/ iubită/ înflorită/ scumpă”;
C: (125)/(126);
O: vezi şi DALB; vezi şi Dar – Iana „[zeiŃa] Iana/ Diana cea dorită/
iubită/ înflorită/ scumpă”
D: DATINĂ
P: DA-TI(J)-NA(H)
S: „[cea] care este dată să trezească la viaŃă şi să lege/ unească/
împreune [oamenii]”;
C: (113)&(390)&(276);
O: TradiŃie românească moştenită din strămoşi şi păstrată în popor cu
sfinŃenie;
D: DECIANA
P: DE(YA)-CI–ANA
112
N. Boboc, op. cit., pp. 180-181.
S: „[cea] care poate fi dată/ considerată şi înălŃată/ impusă ca [zeiŃă]
a respiraŃiei/ suflului/ vieŃii”;
C: (130)&(109)&(22);
O: Personaj apelat frecvent în incantaŃiile populare arhaice în
variante ca: Iana Deciana, Deciana Iana, Caloiana Deciana,
Daciana etc.; este foarte posibilă suprapunerea de motive semantice
diferite, dar fonetic identice (Iana ca feminin al lui Iene, şi Iana ca
variantă a zeiŃei Diana!), provenite de la incantaŃiile Iene Caloiene,
Iana Caloiana şi Iana Diana etc.;
D: DIOCHI(U)/ DEOCHI(U)
P: DHI-OK(A)-I-U(H)
S: „receptacol/ al ochiului/ privirii”/ [care] receptează privirea [în
scopuri malefice – n.n.];
C: (135)&(289)&(184)&(412);
O: TradiŃie românească prin care se crede că un spirit malefic
interceptează privirile admirative ale cuiva şi le transformă în energii
negative pe care le transmite către cel admirat al cărui echilibru
psihic este grav tulburat (copil, adult sau animal); prevenirea unor
asemenea situaŃii se face prin legarea unui fir sau a unei funde de
culoare roşie în hainele sau părul celui care ar putea fi deochiat;
textul clasic al descântecului de diochi/ deochi începe în maniera:
„Fugi deochi de la [cutare] dintre ochi, că te-ajunge-o vacă neagră,
cu coarnele să te spargă, şi te-ajunge şarpele şi-Ńi mănâncă ŃâŃele,
fugi deochi de la FlorenŃa dintre ochi... Şi de-o fi deochiul de la o
fată mare, să-i pice cozile, şi să se mire de cozile ei că i-au picat, şi
nu de [cutare] care s-a deocheat...”113; dacă analizăm cuvântul
ochi(u) OK(A)-I-U(H) (289)&(184)&(412) „locul prin care vine
înŃelegerea”, avem şi sugestia importanŃei acordată de antici
semnificaŃiei şi rolului privirii;
D: DAKIA114
P: DA-(A)KK(A)-I-A
113
Ion Munteanu, Târgul curŃi şi istorioare, Edit. Tipo Moldova, Iaşi, 2013, p.24.
114
Denumirea arhaică a Daciei este Dakia; Şcoala Ardeleană păstrează referinŃa
arhaică: ex.Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1834.
204 Lucian Cherata
S: „[loc/ Ńinut/ Ńară] (care) este dat(ă)/ destinat(ă) Mamei [cerului] cu
care este în comuniune”;
C: (118)&(14bis)&(184)&(T);
O: Denumirea, cu această semnificaŃie, poate fi din perioada
hyperboreilor când este de presupus că exista un cult al Mamei
cerului, eră premergătoare cultului lui Saturn/ Crăciun; la unele
popoare arhaice întâlnim formula: Maică a Cerului şi Pământului
sau Maică a Pământului etc.;
D: DOKIA, DHOKIA
P: D(H)O-(A)KK(A)-I-A
S: „Mamă capricioasă care vine/ cu care intri în acelaşi statut”;
C: (142bis) )&(14bis)&(184)&(T);;
O: De obicei, în mitologia românească, întâlnim sintagma Baba
D(h)okia cu semnificaŃia „Zodia Mamă, capricioasă, care vine/ cu
care intri în acelaşi statut”.Coborârea simbolică de la munte a Dokiei
semnifică marcarea unui ritm cosmic, în cazul de faŃă solstiŃiul de
iarnă. Dezbrăcarea Dokiei de cojoace semnifică imprudenŃa,
nesocotirea fenomenului în sine, necunoaşterea semnificaŃiei sale
corecte şi a legităŃilor cosmice legate de acesta; necunoaşterea se
transformă într-o pedeapsă, dovadă a credinŃei puternice a dacilor în
zeitatea solstiŃiului, Krăciun; nu întâmplător, în mitologia româ-
nească, Baba Dokia este mama lui MărŃişor care este vestitorul
Anului Nou dacic şi al primăverii etc.
D: DOR
P: D(A)–OR
S: „transmiterea căutării/ chemării/ tendinŃei de intrare în comuniune
sufletească [cu cineva]”;
C: (117)&(292);
O: Cuvânt existent numai în limba română cu semnificaŃie şi vibraŃie
specială în plan sufletesc (exprimă suferinŃă şi sentimente nedefinite
şi neîmplinite –(n.n.)); din aceeaşi familie: dorinŃă, dorit, doritor
etc.; există încă în limba română, în limbajul popular, exprimarea de
genul: nu am avut dor cu sensul: „nu m-a durut/ nu am suferit”, ceea
ce înseamnă că sensul arhaic al cuvântului dor este acela de „durere/
suferinŃă”; ulterior, acest sens s-a păstrat în limba cultă doar pentru a
exprima o durere/ suferinŃă sufletească;
D: DRAC
P: DR-AC
S: „[cel] care se împrăştie/ se află peste tot sub formă înfrumuseŃată/
înşelătoare”;
C: (145)&(5);
O: Entitate, simbol al răului din lume;
D: DRAGON
P: DR-AGH(A)-ON
S: „[cel] care înlătură ce este rău/ apără de rău/ ocroteşte”;
C: (145)&(10)&(23);
O: Entitate/ creatură legendară cu caracteristici reptiliene cu
semnificaŃie diferită în funcŃie de cultură şi epocă istorică; simbolul
dragonului115, iniŃial personaj pozitiv şi magic, devine în perioada
creştină malefic şi distrugător, probabil datorită asemănărilor cu
şarpele biblic; în perioadele preistorice, dragonul apare fie ca un
şarpe mare şi puternic (balaur!) sau ca altă reptilă cu abilităŃi magice
şi spirituale; la greci şi traci, dragonii sunt apărători ai unor lucruri
sau locuri şi simbol al înŃelepciunii, dar şi posesori ai unor puteri
speciale pe care le posedă şi manifestă; în această idee, avansăm
ipoteza că steagul dacilor reprezenta un dragon cu cap de lup, simbol
al unor puteri magice puse în slujba apărării teritoriului şi
spiritualităŃii autohtone116...După cucerirea Daciei, împăratul Traian a
115
Este posibil ca reptilele uriaşe să nu fi dispărut brusc, în totalitate, ci să fi fost, în
preistoria omenirii, o perioadă îndelungată în care oamenii să fi convieŃuit cu cele
rămase până la dispariŃia acestora; această realitate ar explica în bună măsură cultul
dragonului la aproape toate popoarele antice.
116
Originile capului de monstru care serveşte drept stindard dacilor sunt date, după
V. Pârvan, în lucrarea sa Dacia (op. cit. p. 114) de influenŃe culturale specifice
mileniului al II-lea a. H. : „Dar acest cap [de lup] e aplicat la un şarpe mare, aşa cum
ne apare în nenumărate tablete votive reprezentând pe aşa zişii eroi traci Cabiri,
Dioscuri sau CălăreŃi danubieni, jumătate traci,jumătate iranieni, sincretizaŃi prin
cultul lui Mithras. Or, această simbioză teologică a balaurului şi a lupului sau leului
se reîntâlneşte pe la 1120 a. Chr. Pe o stelă a lui Nebukadnetzar I, unde, în zona a
patra, vedem reprezentat exact simbolul balaurului dac. Ca şi motivul decorativ al
grifonului, emigrat din Mesopotamia, mai întâi în mileniul al II-lea către Creta, apoi
pe la 1000 a. Chr. Către Asia Centrală, de o parte, spre Grecia, Italia şi Gallia, de
alta, tot aşa motivul balaurului pare să fi devenit foarte obişnuit în Asia Centrală şi
în Europa încă din prima epocă a fierului.”
206 Lucian Cherata
introdus dragonul, ca emblemă militară, pe steagurile cohortelor117,
aşa cum legiunile aveau emblemă acvila; emblema dragonului s-a
perpetuat în heraldică până târziu; de luat în considerare şi lat. draco
„dragon”, dar şi dragonul din mitologia greacă receptat ca balaur
folcloric;
D: DRAGOBETELE
P: DĶ–AGH(A)–OBH(I)–E–TE
S: „[cel] care vine de sus şi purifică/ înlătură răul/ ocroteşte de rău”;
C: (145)&(10)&(285)&(152)&(385);
O: Luînd în considerare ceea ce se ştie despre sărbătoarea
Dragobete: Dragobetele se mai numeşte şi Năvalnicul sau
Logodnicul Păsărilor, iar, în această zi, nu se lucrează la câmp, nu se
coase, nu se sacrifică animale şi se face curăŃenie generală; raportând
la tradiŃia actuală cele spuse anterior, regăsim elemente de legătură,
dar şi suplimentare, adăugate în timp; de la această constatare pornim
analiza semnificaŃiei Dragobetelui ca motiv cultural de origine, până
acum, presupus slavă; astfel, regăsim în tradiŃia existentă şi în
etimologia rezultată mai sus ideea de curăŃenie/ purificare legată de
această zi (se face curăŃenie generală!); la fel, ideea de pasăre („cel
care vine de sus – Năvalnicul”, Logodnicul Păsărilor etc.); toate
acestea ne conduc la presupunerea existenŃei la daci a unei zeităŃi a
păsărilor, tutelară a ritualurilor de perpetuare a acestora; faptul că
oamenii fac curăŃenie generală în această zi ne face să credem că,
iniŃial, întreaga tradiŃie era legată de păsările domestice, mai precis
de înmulŃirea şi viaŃa acestora (chiar faptul că nu se sacrifică
animale/ păsări în această zi susŃine această idee ); era, în fapt,
cinstirea prin puritate/ curăŃenie a unei zeităŃi ocrotitoare a păsărilor
domestice în ideea proliferării, sănătăŃii acestora etc.; se spune că
tabuu-ul în ceea ce priveşte sacrificarea păsărilor în această zi
vizează tocmai ideea de a nu fi împiedicată împerecherea lor prin
sacrificare; în acest context, apare implicită şi ideea împerecherii, a
fecundităŃii, a prolificităŃii...; ulterior, în perioada influenŃei culturale
slave, manifestată pregnant tocmai în ideile privind mitologia agrară
a fertilităŃii, peste motivul dacic iniŃial arătat mai sus, s-au suprapus
117
Victor Kernbach, DicŃionar de mitologie generală, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 150a.
motive slave, astfel skr. dr – agh a devenit slavul drago „drag”;
drago, iar skr. obh(i)-e-te a devenit bete/ beŃe asociat cu ideea de
iubire, dragoste, împerechere, a devenit noul simbol al iubirii,
dragostei, perechii, iar Drago-bete „cel drag [aşezat] pe beŃe”118 (în
noua accepŃie! – n.n.), un Eros, Cupidon al locului; nu considerăm de
loc întâmplătoare denumirea de Zburător119 dată zeităŃii româneşti a
dragostei şi nici faptul că farmecele de dragoste se fac, în tradiŃia
românească, utilizând planta numită năvalnic (utilizată, dealtfel şi în
leacurile privind bolile de inimă, suflet etc.); la fel, aducem în
discuŃie ideea păsării-suflet din mitologia românească ilustrată atât
de bine în cântecul „În grădina lui Ion”, alegorie a păsării-suflet sub
vraja dragostei...
D: DRĂGAICE(LE)
P: DRĀ–G(A)–ICCH–E
S: „[cele] care (te) adorm prin cântec şi vestesc [coacerea holdelor!?
– n.n.]”;
C: (146)&(159)&(200)&(152);
O: 24 iulie, Drăgaica, este ziua destinată sărbătoririi coacerii
grânelor; Drăgaicele sunt o „categorie de Iele care se răzbună pe
oameni opărindu-i cu apă clocotită” (V. Kernbach, DicŃionar de
mitologie generală, Edit. Albatros, Bucureşti, p. 159b); dar, Ielele
pedepsesc omul „după ce l-au adormit cu cântecul şi cu vârtejul
horei” (V. Kernbach, DicŃionar de mitologie generală, Edit.
Albatros, Bucureşti, 1995, p. 256b); după cum se poate constata,
etimologic, Drăgaicele au întradevăr caracteristici de Iele;
118
În unele părŃi din Ńară ritualul presupune folosirea unor beŃe pentru aşezarea
dragobetelui pe ele; vezi A. Surdu, Drago-betele. Povestea iubirii la români,
Kron-Art, Braşov, 2010.
119
Zburătorul are, în general, o semnificaŃie negativă datorită faptului că apare în
somnul tinerelor fete şi le tulbură sufletul prin inducerea primului fior al iubirii; în
realitate, el este doar vestitorul unor evoluŃii şi transformări în plan fizic şi psihic
pentru persoana umană; recunoaştem în dualismul bine-rău al acestei zeităŃi o
caracteristică a tuturor zeităŃilor de sorginte indo-europeană, gestionari ai unor
energii universale; în cazul Zburătorului, nuanŃa de personaj negativ este sugerată
doar de faptul că, prin intervenŃia sa tulbură un echilibru individual, crează
premisele unei situaŃii cu evoluŃii posibil destabilizatoare sau dramatice; şi totuşi,
Zburătorul este firesc să vină, este un personaj aşteptat, cu toate tensiunile pe care le
generează, imposibil de evitat.
208 Lucian Cherata
D: ETRUSC
P: E-TR-US-(S)K(A)
S: „[cel] care soseşte traversând/ trecând arderea/ flacăra/ focul prin
săritură”;
C: (152)&(397)&(423)&(364);
O: Etruscii: populaŃie indo-europeană provenită din Asia Mică şi
stabilită în Toscana; etruscii au apărut în Europa în jurul anului 1000
A. H. şi, după unii cercetători ar fi fost de origine tracă; semnificaŃia
denumirii etrusc ne duce la ritualul de trecere prin foc pacticat de
majoritatea triburilor acestei populaŃii (ritualul trecerii prin foc este şi
astăzi specific unor zone din fostul spaŃiu tracic (România, Albania,
Serbia, Bulgaria şi nordul Greciei! – n.n.);
D: GA
P: GA–
S: „[cea] care este destinată [să fie]....”;
C: (161);
O: Expresie răspândită în mediul rural ca apelativ ce semnifică
respectul pentru o persoană feminină mai în vârstă decât apelantul;
Ga, Marie! „cea care eşti destinată să fii Maria!”;
D: GAGA
P: GA–GA
S: „[cea] care este destinată să plece”; se sugerează sensul „foarte
bătrână/ în apropierea morŃii” – (n.n.);
C: (161)&(161);
O: În mediul rural, este un apelativ de mare respect, aproape de
veneraŃie, destinat persoanelor feminine foarte vârstnice;
D: GENARU
P: GHNA–RU
S: „[cel] care distruge/ omoară şi urlă/ face zgomot”;
C: (165)&(336);
O: Vezi personajul Genaru din basmele româneşti;
D: GET
P: GITA, GITI
S: „[cei] care cântă, [cei] care celebrează [zeii]”;
C: (170);
O: În istorie, geŃii sunt adeseori substituiŃi dacilor, în fond daco-geŃii
fiind tracii din nordul Dunării;
D: GHIOC
P: GHI(A)-OK(A)
S: „cuib/ casă care cântă”;
C: (162)&(289);
O: SemnificaŃie care corespunde realităŃii;
D: GHORBAN/ GURBAN/ KURBAN

P: G(H)O-(O)R-BHAN/ G(H)O-UR(J)-BHAN/ G(H)(O)-UR(J)-BA-
(A)N/ G(H)(O)-UR(J)-BHA-(A)N/ KU-(U)R(J)-BHAN/ KU-(U)R(J)
-BHA-(A)N
S: „conducerea unei jertfe ritualice prin cuvânt”/ „pronunŃarea
cuvintelor pentru forŃă/ putere/ hrană/ sănătate”/ „conducerea unei
jertfe ritualice pentru destinul/ predestinarea vieŃii”/ „pronunŃarea
cuvintelor pentru destinul/ predestinarea vieŃii”/”invocare ritualică
prin cuvânt a [forŃelor] pământului”/ „invocare ritualică pentru forŃă/
putere/ hrană/ sănătate şi predestinarea vieŃii”/ „invocare ritualică a
forŃelor/ puterii pământului pentru predestinarea vieŃii ;
C: (166)&(293)&(80)/ (166)&(420bis)&(80)
/(166)&(420bis)&(72)&(64)/ (166)&(420bis)&(77)&(64)/
(234)&(420bis)&(80)/ /(234)&(420bis)&(77)&(64) ;
O: Gurban/ Gorban – sărbătoare tradiŃională a rudarilor din
România, Ungaria, Serbia şi Macedonia şi a musulmanilor din
Anatolia şi Kurdistan120; constă într-un ritual de jertfă a unui miel/
berbec de culoare albă în ziua de Sfântu Gheorghe sau, în mod
excepŃional, într-o altă zi din an; sunt invocate zânele/ ielele cărora li
se aduce jertfă/ ofrandă, după textul invocării, „un berbec gras, o
butie de vin şi un cuptor de pâine” pentru sănătatea familiei care a
organizat jertfa sau pentru însănătoşirea cuiva grav bolnav din acea
120
Kurban Bairami „Sărbătoarea Jertfei” sau Giurgevani „[cel] care se îmbracă
într-o clipă cu haine distinse/ moi”;/ „[cel] care se relaxează instantaneu” (turc.)
(este sugerată învierea naturii, echivalentul Singeorz-ului dacic („Zi închinată
Soarelui chemat din spaŃiu să creeze”) sau sărbătorii creştine Sfântul Gheorghe –
n.n.); vezi Altay Kerim, DicŃionar român-turc, turc-român, Edit. Senaget, Bucureşti,
2007, pp. 228, 291, 227, 172; cf. rădăcinilor/ radicalilor: gyi-, ur-, gev-, an- etc.
210 Lucian Cherata
familie”; s-a presupus că provenienŃa cuvântului gurban este din
limba turcă, în care kurban „jertfă/ ofrandă”; facem observaŃia că, în
aramaică, gurban înseamnă „dar făcut lui Dumnezeu”, deci tot cu
sensul de „ofrandă”, iar din toate sensurile puse în discuŃie de noi
rezultă, în sinteză: gurban „ritual/ invocare ritualică de jertfă/
ofrandă a forŃelor pământului dedicat sănătăŃii/ puterii/ belşugului
individului/ familiei”; după cele spuse, intuim faptul că acest ritual
este ancestral, iar cuvântul gurban/ gorban/ kurban îşi păstrează
sensul iniŃial, proto indo-european indiferent de cultura în care este
întâlnit; convergentă spre această opinie este şi ipoteza lui Nicolae
Iorga care consideră gurbanul rudarilor drept un străvechi ritual de
jertfă din vremea dacilor;
D: GÎLCĂ
P: GI-(I)L-KHA
S: „umflătură asemenea unei coline nemişcate”;
C: (169)&(190)&(220);
O: SemnificaŃie care corespunde realităŃii; în practica populară
românească există ritualul „trasului” gâlcilor cu text de genul:
„Gâlcile, motofâlcile, macioalele, nespălatele, nelăutele, eu vă trag,
voi să vă trageŃi, cârpă moale să vă faceŃi, în gât la [cutare] să nu
mai staŃi, să vă duceŃi unde cocoşii nu cântă, unde popa nu toacă,
acolo să aciuiŃi, acolo să cuŃitaŃi, în gât la [cutare] să nu mai
staŃi...”121; interesantă este semnificaŃia cuvintelor motofâlcă şi
macioală în contextul descântecului de mai sus, după cum urmează:
MO-TO-PH-IL-KHA/ (269)&(393)&(305)&(190)&(220)/ „[cea]
care scoate/ elimină creşterea/ adaosul dureros din umflătura
nemişcată”; MA-CI-OA-LA/ (253)&(109)&(284bis)&(237)/ „[cea]
care delimitează/ măsoară creşterea/ umflătura şi o vindecă” sau
„[cea] care se raportează la măsura acumulării/ (des)creşterii”; în
DEX: macioală „femeie slabă, urâtă, proastă”/”vacă sau oaie slabă”;
remarcăm faptul că stările umflătura şi slăbire sunt o măsură a
acumulării/ creşterii şi, respectiv, descreşterii etc.; în DEX. gâlcă
„umflătură”, „protuberanŃă”;”amigdală”;
121
Ion Munteanu, Târgul curŃi şi istorioare, Edit. Tipo Moldova, Iaşi, 2013, p.21.
D: GORDINI/ GADINI
P: GHOR(A)-DI-(I)N-I/ GA-DI-(I)N-I
S: „[ceva/ cineva] înspăimântător care sacrifică/ ucide”/[ceva/
cineva] care vine şi sacrifică/ ucide”;
C: (167)&(136)&(193)&(T)/ (160)&(136)&(193)&(T);
O: ZeităŃi malefice/ răzbunătoare în credinŃa dacilor;
D: GORGAN
P: GO–(A)R(C)–GHAN(A)
S: „[formaŃiune de] pământ masiv tratat cu respect/ onorat”;
(fig.-n.n.) „movilă”, deci: gorgan: „movilă tratată cu respect”!;
C: (172)&(66)&(164);
O: Se ştie că gorganele sunt morminte scitice specifice acestor triburi
şi altora de sorginte asiatică; din acest motiv, credem că etimologia
găsită („movilă tratată cu respect”!) este sugestivă şi, în consecinŃă,
corectă;
D: GOVIE
P: GO–VI–E
S: „[locul] unde se intră în acelaşi statut cu respiraŃia/ suflarea
Pământului”;
C: (192)&(436)&(152);
O: Manifestare/ sărbătoare populară dedicată unei zile însemnate din
calendarul religios;
D: GUGULAN
P: GHO–G(O)-UL-AN
S: „[cel] care preŃuieşte/ valorizează raza de lumină/ Soarele şi
Pământul”;
C: (166)&(172)&(415)&(23);
O: Gugulanii sau băcuii, locuitori ai Banatului de munte, în
România; au ca ocupaŃii creşterea vitelor şi cultivarea merilor; vezi
şi băcui; etimologia propusă până acum: gugulan „cel de la vârful
Gugu (vârf de munte în Banat)”, corect ar fi fost guguleanu „cel de la
vârful Gugu”; -ean indică în skr. statutul sau provenienŃa unei
persoane; sufixul –an indică în skr. un agent al acŃiunii cu semni-
ficaŃia „cel care”;
212 Lucian Cherata
D: HAIDUC
P: HA-I-DU-ICCH
S: „[cel] care doreşte să vină pentru a ucide/ arde/ distruge”;
C: (175)&(184)&(148)&(186);
O: HoŃ / tâlhar de codru sau drumul mare; în principal, haiducii erau
susŃinuŃi de cei din mijlocul cărora au plecat; probabil de aici ideea
că „haiducii luau de la bogaŃi şi dădeau la săraci” etc.;
D: HARAP ALB
P: HA-RA-(A)P AL(A)-(A)BH
S: „[cel] care înlătură şi dă prinşi/ prinde [duşmanii] şi [care] pleacă/
aleargă cu putere/ cu hotărâre”;
C: (176)&(329)&(30) )&(15)&(2);
O: Deşi este un basm scris de Ion Creangă, Harap Alb valorifică
personaje şi simboluri ancestrale într-o minunată poveste iniŃiatică.
Ne îndoim de faptul că Harap Alb este un personaj creat de Ion
Creangă şi credem că este, mai degrabă, valorificarea unui personaj
din tradiŃia românească; apariŃia unui harap într-o poveste autohtonă
este contrară oricărei logici culturale, cu atât mai mult cu cât harapul
este şi alb. Oricum, aceste caracteristici nu au nici o semnificaŃie în
derularea acŃiunii basmului şi rămân cu semnificaŃie ascunsă.
Etimologia propusă de noi pentru Harap Alb este în deplină
concordanŃă cu acŃiunea basmului. Poate o conotaŃie consonantă au
expresiile româneşti: „lumea albă”, „mă duc în lumea albă” etc., cu
sensul: „lumea celor care fug/ pleacă hotărâŃi”, „mă duc în lumea
celor hotărâŃi să fugă/ plece”;
D: HOI
P: HOYI
S: „interjecŃie”; „interjecŃie de apel”/ „invocaŃie”;
C: (180bis);
O: Cuvânt întâlnit în colindele transilvane: „Hoi, lerui Doamne” etc.;
D: HORA
P: HO-RA
S: „[acŃiune/ dans] care dă/ transmite/ determină ofranda/ oblaŃiunea
focului/ Soarelui”;
C: (181-183)&(321)/ (181-183)&(292);
O: Dans popular românesc identificabil în diverse variante în funcŃie
de zonele geografice/ folclorice; una dintre cele mai interesante
variante de horă se întâlneşte în localitatea DîlbociŃa din România
(MehedinŃi): este vorba de „hora de pomană” sau „hora pentru morŃi”
dată de cei vii pentru odihna sufletelor şi iertarea păcatelor morŃilor
dragi; acest ritual se derulează, în această localitate, în fiecare an, în
prima vineri după Paşte; este interesantă şi semnificaŃia cuvântului
DîlbociŃa „locul de manifestare unde, prin respectarea unui ritual,
este chemat zeul nemişcat/ divinitatea/ Soarele care este pe cale să
vină/ să intre în comuniune/ în acelaşi statut [cu cei care l-au
chemat]; se pare că suntem în faŃa unui ritual străvechi, precreştin
prin care se urmăreşte comuniunea unui mort drag cu divinitatea,
prin garanŃia morală şi sufletească a celor vii;
D: HURLALIA/ DIHO(R)NIłA / ALIMĂNIA

P: HU–(U)R(U)–LA–LI–A/ DI-H(A)-OR-NI(H)-TSA
S: „a chema cu sfidare/ a provoca cu glas mare/ voce tare şi a
(sur)prinde/ a evidenŃia ce este ascuns [vicii, slăbiciuni, defecte –
(n.n.)]”;
C180)&(421)&(236)&(240)&(T)/
(136)&(176)&(292)&(281)&(408);
O: Sărbătoarea corespunde cu Lăsatul secului de Paşti în calendarul
creştin; semnificaŃiile aflate se potrivesc pe deplin ritualului păgân
din această noapte când pe dealuri se aprind focurile pentru
alungarea spiritelor rele ale iernii sau „arderea” a ce a fost rău în
perioada trecută; în această noapte flăcăii strigă, de lângă focurile
aprinse, în gura mare/ ironizează pe cei care au rămas necăsătoriŃi
sau au săvârşit fapte contrare ordinii sociale şi morale a comunităŃii;
totul este o provocare şi o dorinŃă de a lăsa în urmă ceea ce a fost rău
în perioada anterioară; vezi şi cuvintele româneşti: a urla, dihonie
etc.; în unele zone ale României, ritualul se întâlneşte sub denumirea:
ALI-ALIMĂNIA unde: AL-LI-MAN-I-A (190)&(240)&256)&
&(184)&(T), cu semnificaŃia: „StaŃi şi ascultaŃi!/ StaŃi ca să cunoaş-
teŃi/ aflaŃi ceea ce cu credinŃa/ cunoaşterea am aflat privind de
aproape/ intrând în acelaşi statut/ în comuniune [cu cei din jur]”;
probabil, de aici expresia: să fii alimănit ! cu sensul „să fii cunoscut/
demascat/ făcut de râs”;
214 Lucian Cherata
D: IAI
P: IA-I
S: „[ce care] sunt pe cale să intre în acelaşi statut/ să se pună de
acord/ să hotărască ceva (n.n.)”;
C: (185)&(184);
O: InterjecŃie de apelare întâlnită în colindele populare româneşti;
ex.: „Sus, sus, sus la munte,/ Neaua-i pân genunche/ Iai, domnului,
doamne/ Jos, jos, jos la vale/ Neaua-i şi mai mare/ Stau trei păcurari/
Cu ciopoare mari/ Păcurari de munte/ ToŃi trei fraŃi de cruce”122;
D: IAZMA
P: I–AS–MA
S: „[zeiŃă] care vine şi împrăştie fericire cerească”;
C: (184)&(46)&(254);
O: Entitate/ Zeitate care apare în poveştile populare româneşti;
D: IELE
P: I–E–L(I)–E
S: „[zeiŃe] care sunt pe cale să vină, se apropie/ sosesc, dar se ascund/
nu se văd”;
C: (184)&(152)&(240)&(T);
O: ZeităŃi solare capricioase, răzbunătoare care apar în momente
importante ale anului agrar (semănat, coacerea grânelor, culesul
roadelor etc.);
D: IENE, ENE
P: I–E–NE(YA), E-NE(YA)
S: „[cel] care se apropie/ vine/ soseşte şi este chemat/ condus/
îndrumat/ ghidat”;
C: (184)&(152)&(279)/ (152)&(279);
O: Formula Iene/ Ene Caloiene se referă la ritualul în sine, prin care
Caloianul (mort/ adormit!) este purtat/ condus şi „soseşte” în cadrul
unui ritual bine conturat. În mitologia populară românească există şi
personajul Moş Ene, personificare a zeului somnului, echivalent al
lui Morfeu din mitologia greacă. (Ene „cel care soseşte chemat”,
122
N. Boboc, Motivul premioritic în lumea colindelor, Editura Facla, Timişoara,
1985, p. 55.
„Moş Ene care vine pe la gene etc.”). În fapt, ritualul Caloianului
încearcă „trezirea” la viaŃă a personajului în prima parte a scenariului
metaforic;
D: IGNAT
P: ICCH-NUT(YA)
S: „[ziua de sacrificiu] dorită/ aşteptată/ preferată celebrării/ bucuriei
[solstiŃiului]”;
C: (186)&(283);
O: Ziua de 20 decembrie a fiecărui an, mai precis, ziua
premergătoare solstiŃiului de iarnă (21-22 decembrie); în mod
tradiŃional, este ziua tăierii porcilor; în credinŃa populară, sacrificarea
animalelor înainte de această zi poate aduce stricarea cărnii; în
calendarul ortodox, Sfântul Ignatie;
D: ILEANA COSÂNZEANA
P: IL–E–ANA KO–SI–INDH–I–ANA
S: „[cea] care rămâne nemişcată când te apropii de ea şi [aduce]
bucurii prin aprinderea focului la aşteptarea/ apariŃia sa”;
C: (190)&(152)&(22)/ (224)&(344)&(186)&(184)&(22);
O: După cum se observă, Ileana Cosânzeana are atribute/ prezenŃă
de zeiŃă prin nemişcare, strălucire etc.; în nopŃile de Sînziene (corect
Sindhiene –n.n.) se aprind focuri pe dealuri în aşteptarea acestor
zeiŃe; în această logică: Sindhiene – zeiŃe dacice care „apar” la
aprinderea focurilor pentru aşteptarea lor;
D: IOBAG
P: IO-BHA(J)-AGH(A)
S: „[cel] care este supus/ ataşat [cuiva]/ decăzut/ impur”;
C: (198)&(79)&(10);
O: Caracteristicile aflate pentru iobag corespund deplin stării sociale
pe care acesta a avut-o în perioada medievală; iobăgia apare ca un
statut pentru cei decăzuŃi din clasa proprie într-una inferioară, starea
de iobăgie; de remarcat nuanŃa indo-europeană a împărŃirii societăŃii
în clase sociale, după criteriul pur/ impur; definiŃia iobagului
surprinde fenomenul decăderii din propria clasă într-una inferioară,
dar şi impurificarea individului odată cu căpătarea noului statut,
acela de supus;
216 Lucian Cherata
D: JERTFĂ
P: JI-AR(I)-T(A)-PHA
S: „[prin] care (se) convinge Soarele de care se teme, respectând
ritualul”;
C: (207)&(36)&(377)&(306);
O: Sacrificiu, în general de animale, în cadrul unui ritual, în vederea
relaŃionării cu o divinitate;
D: JUNE
P: J(I)-UN-E
S: „[cel] care vine să păstreze şi să preŃuiască [tradiŃia]”;
C: (207)&(415)&(152);
O: Vezi tradiŃia Junilor păstrată încă şi astăzi în împrejurimile
Sibiului şi Braşovului dar şi în MunŃii Apuseni; junia era precedată
de un stagiu de iniŃiere care avea un scop totemic, religios la care se
adăugau şi alte scopuri Ńinând de specificul populaŃiilor respective
(militar, profesional etc.); odată pregătiŃi, tinerii participau la
ceremonia de trecere în rândul junilor care, la popoarele războinice,
însemna adevărata viaŃă de lup123; după iniŃiere, viaŃa de lupi a
junilor nu mai avea semnificaŃie religioasă ci profană, în cadrul
comunităŃii124; tradiŃia junilor (sărbătorită între Florii şi Dumunica
Tomii) presupune continuitate pe mai multe categorii de vârstă (junii
tineri, junii bătrâni) sau tradiŃii militare (junii curcani, junii
dorobanŃi, junii roşiori, junii albiori etc. – este posibil ca şi pandurii
să fie urmaşii unei tradiŃii militare a junilor transmisă din perioada
dacilor); este foarte posibilă existenŃa, cândva, a acestei tradiŃii şi în
zona Maramureşului aşa cum ne spune colindul Junelui tinerelu;
D: JOIMARI
P:JI-OJ(AS)-MA-(A)RI
S: „[cei] care înving prin energie şi exprimă bucuria cerească prin
raze [ale Soarelui]”;
C: (207)&(288)&(261)&(68);
123
Al. Surdu, Mărturiile anamnezei, Paideea, Bucureşti, 2004, p. 50;
124
Al. Surdu, Mărturiile anamnezei, 2. Lykantropia şi organizarea junilor la daci şi
popoarele ariene, pp. 25-69;
O: Este vorba despre zeităŃi ale (re)învierii naturii, gestionare ale
razelor solare în perioada premergătoare acestui eveniment; Joimarii
dacici au devenit Joia Mare creştină;
D: JUDEł
P: JI-UD-IT(I)
S: „păstrarea comunicării în acest fel”;
C: (207)&(410)&(203);
O: Sensul arhaic: judeŃ „judecată”/ „loc de judecată” – n.n.;
D: LAE, BUCĂLAE
P: LA-E, BHU-KA-LA-E
S: „[care] Ńine de intrarea în acelaşi statut [cu cineva]/ [care] înŃelege
[pe cineva]– n.n.”, „[care] este/ devine bucuroasă/ fericită că a
înŃeles”;
C: (236)&(152) (94)&(208)&(236)&(152);
O: Este formula arhaică întâlnită frecvent în textele baladei MioriŃa,
înŃelesul acestei expresii este complementar celui al cuvântului
mioriŃa;
D: LER,
P: L(I)-AR, LI-(A)R, L(I)-ER
S: „[cel] care te face să aderi/ să te ataşezi/ să crezi şi să te alături (în
credinŃă)”;
C: (240)&(34);
O: ler/ ve-ler (refren din colindele maramureşene); lar, lir, ler (!),
„(zeu) în care crezi (fig.–n.n.)”, iar ve–l(i)–er „deasupra/ peste
credinŃă”; în această accepŃie, refrenul: ler–ui, ler! Semnifică
invocarea divinităŃii: „Doamne, cel în care cred!”, „Doamne,
Dumnezeule!” etc., iar refrenul: Ve-ler-im şi ve-ler, Doamne! Poate
semnifica: „Deasupra/ peste credinŃa în Tine, Doamne!”; terminaŃia
–ui, -oi provine de la interjecŃia de apel hoyi-, oi-, ho- (180bis); vezi la
romani zeitatea Lar „zeitate ocrotitoare a casei, familiei etc.”;
D: LEN
P: L(I)-EN(A)-OI
S: „[cel] care aderă/ recunoaşte/ este absobit/ este convins, crede
(n.n.)”;
218 Lucian Cherata
C: (240)&(158)&(180bis);
O: len-oi, len-oi (refren din cântările/ colindele/ textele arhaice
româneşti); posibilă variantă a refrenului lin-ui, lin; vezi colindul Sus
în vârful muntelui în care se păstrează acest refren alături de motivul
mioritic;
D: LIN,
P: LI-(I)N
S: „[cel] care aderă/ recunoaşte/ este absobit/ este convins, crede
(n.n.)”;
C: (240)&(193);
O: lin-ui, lin (refren din cântările/ colindele/ textele arhaice
româneşti);
D: LOTRU
P: LOTRA
S: „hoŃul/ cel care fură/ tâlharul/ cel care prejudiciază”;
C: (249);
O: Vezi şi sensul toponimic: „locul în care se fură/ se tâlhăreşte/ se
prejudiciază”;
D: LUPUL ALB
P: LU-(U)P-UL AL(A)-(A)BH
S: „[cel] care împarte/ distruge/ răneşte şi răspândeşte/ împrăştie/
dispersează [ceea ce întâlneşte] şi [care] pleacă/ aleargă/ dispare cu
putere/ cu hotărâre/ instantaneu – (n.n.)/”;
C: (251)&(419)&(T)&(15)&(7);
O: Deşi sensul sintagmei „Lupul Alb” este dat de abordarea
mitologică/ legendară prin care lupul era emblematic pentru cetele de
războinici la triburile indo-europene, credem că Lupul Alb nu
semnifică un legendar lup de culoare albă ci o zeitate emblematică,
greu de văzut, fiind remarcabilă prin puterea sa distructivă şi
rapiditatea cu care pleacă/ dispare/ se face nevăzută; după cum am
văzut şi la Harap Alb, în limba dacilor al(a)-(a)bh „[care] pleacă/
aleargă cu putere/ cu hotărâre” şi nu alb în sensul actual, latin al
cuvântului; pentru adjectivul „alb” dacii foloseau cuvântul neag; în
fond, semnificaŃia aflată de noi corespunde unui personaj mitologic
care prin faptul că este greu de văzut are, astfel, şi un sens iniŃiatic,
magic; vezi şi denumirea Izvorul Alb cu sensul „izvorul cu apă care
curge cu repeziciune” etc.; pentru a desemna lupul, dacii foloseau şi
cuvântul vîrci, provenit de la sanskritul vķka „lup”; astăzi se
păstrează în limba română: Vârciorova „locul/ valea unde vin lupii”,
Vârciu „lupul” şi vârcolac „lup care devorează luna în timpul
eclipselor”;
D: MAICĂ
P: MA(H)-I-KA
S: „[cea] care sărbătoreşte/ onorează/ măreşte/ creşte bucuria/
fericirea pe cale să vină”;
C: (255)&(184)&(208);
O: Considerăm că este necesară diferenŃierea privind semnificaŃia
exactă a cuvintelor: maică, mamă, muică şi mumă deoarece
etimologia lor sanskrită ne duce spre înŃelesurile primordiale avute;
D: MAMĂ
P: MA-MA(H)
S: „[cea] care este măsura onoarei/ preŃuirii/ respectului”;
C: (253)&(255);
O: Este o frumoasă metaforă pentru cuvântul mamă;
D: MANEA
P: MAN–E–A
S: „[cel] care este apropiat/ cu acelaşi statut în credinŃă/ gândire”;
C: (256)&(152)&(T);
O: Este un nume frecvent la români; după semnificaŃia aflată pare a
fi un etnonim/ cuvânt de identificare la nivel comunitar; în Dacia
preistorică, Nicolae Densuşianu consideră numele Manea şi Manole
ca fiind apelative echivalente ale lui Saturn, fapt de care ne îndoim
Ńinând cont de semnificaŃiile diferite găsite pentru cele două nume;
D: MANOLE
P: MAN-A–LI
S: „[cel] care se retrage/ se ascunde în credinŃă/ este absorbit de
credinŃă/ locuieşte în credinŃă/ este pus deasupra celor care cred”
(este mai presus decât un credincios obişnuit! – n.n.);
C: (256)&(15bis);
220 Lucian Cherata
O: Remarcăm faptul că variante ale baladei Meşterul Manole se
găsesc în toate Ńările balcanice, mai exact în spaŃiul traco-geto-dacic,
acest fapt fiind încă o dovadă a vechimii motivului şi a semnificaŃiei
profunde pe care acesta l-a avut pentru lumea strămoşilor noştri.
Se poate constata faptul că semnificaŃiile găsite pentru Manole pot
fi cu uşurinŃă atribuite personajului, meşterul Manole, din balada cu
acelaşi nume; dacă la această observaŃie adăugăm faptul că Ana
semnifică „suflare, viaŃă”, constatăm că Manole este cel care
„locuieşte în credinŃă” şi „este pus deasupra celor cu credinŃă” atunci
când o sacrifică pe „soŃia” sa Ana, care nu este altceva decât
„suflarea/ viaŃa” sa; deşi balada are un epos coerent legat de
construirea mânăstirii Argeşului, credem că, la fel ca în cazul
MioriŃei, eposul este adăugat în perioada medievală, iar noi ne aflăm
în faŃa unui ritual de sacrificiu/ iniŃiere în urma căruia rezultă un
lăcaş de cult şi un izvor; doar Manole şi Ana sunt sacrificaŃi în mod
explicit, cei nouă meşteri mari sunt sacrificaŃi implicit rămânând
până la moarte între zidurile lăcaşului construit. O altă posibilă
interpretare ne sugerează, în Dacia preistorică, Nicolae Densuşianu
care consideră că Manole şi cei nouă meşteri mari reprezintă
panteonul divinităŃilor pelasge (nouă la număr şi cu Saturn, zece!); în
acest caz, sacrificarea zeităŃii supreme ar semnifica, la fel ca în cazul
lui Osiris, posibilitatea de renaştere a lumii din rămăşiŃele acestuia,
simbolizată aici prin clădirea unui lăcaş de cult din „suflarea/ viaŃa”
sa şi apariŃia unui izvor din trupul său; am putea concluziona că
suntem în situaŃia unui ritual al renaşterii lumii prin credinŃă şi
simbolul generator al vieŃii, apa. Dar putem considera şi că ne aflăm
în faŃa unui ritual de iniŃiere a solomonarilor, „regii” izvoarelor
subterane şi ai forŃelor naturii; Ńinând cont de importanŃa cu totul
specială pe care o aveau izvoarele pentru daci, poate că Manole este
un solomonar prin al cărui sacrificiu rezultă un izvor „cel care
aşteaptă acoperit/ înconjurat/ învelit/ ascuns” (200)&(442);
constatăm că şi semnificaŃia cuvântului solomonar, „cel care leagă şi
prinde [realitatea] prin credinŃă”, îl reprezintă pe Manole; un lăcaş
de cult şi un izvor meritau, în credinŃa dacilor, jertfa „suflării/ vieŃii”
celui ce reprezintă credinŃa şi supune realitatea prin aceasta...; Dar,
Manole şi cei nouă „meşteri mari” pot fi şi nişte trimişi către cei
zece zei tutelari ai spaŃiului dacic într-un ritual de sacrificiu mai
amplu. În acest caz, Ana este, ca şi oaia năzdrăvană din MioriŃa, un
„martor” neputincios implicat în derularea implacabilă a
evenimentelor presupuse de ritual. Poate, din toate aceste
semnificaŃii/ motivaŃii/ ritualuri s-a adăugat în timp câte ceva ca să
putem afla cele spuse în eposul din textul contemporan al baladei
Meşterul Manole. Balada păstrează în textul său şi alte simboluri
tulburătoare, nedescifrate încă: se pare că aici moare şi speranŃa,
sacrificiul Anei implicând şi moartea copilului lui Manole...Sau
poate tocmai aceasta este cheia întregului ritual: pentru a renaşte,
viaŃa are nevoie de elementul esenŃial generator al vieŃii, apa şi de
credinŃă dusă pănâ la sacrificiul total a ce Ńine de sine...
Nu putem uita nici semnificaŃia la care ne trimite textul baladei
Mânăstira Argeşului, când este vorba de alegerea locului unde va fi
ridicat lăcaşul de cult: „Un zid părăsit/ Şi neisprăvit,/ Câinii cum îl
văd/ La el se răpăd/ Şi latră-a pustiu/ Şi urlă a morŃiu”. Poate o
prevestire a dramei care va urma sau o atenŃionare privind existenŃa
unui blestem care marchează acest loc a cărui purificare nu se poate
face decât printr-o jertfă. Remarcăm, dintru început, formele arhaice
ale unor cuvinte: răpăd, morŃiu etc., fapt care ne duce la ideea unei
vechimi considerabile a textului, deci şi a celorlalte cuvinte conŃinute
în acesta. Cercetând, aflăm: PĂRĂSIT/ PARA-SI-(I)T(A)
(302)&(360)&(202) „care s-a depărtat/ înstrăinat prin plecare”,
RĂPĂZI/ RA-PHA-SI (329)&(306)&(360) „a se zbate/ a zvâcni/ a
se întrece în raport cu ce este dat”, PUSTIU/ PU-ST-I-U(H)
(319)&(366)&(184)&(411) „[care] este eliberat/ golit permanent şi
se raportează la întindere/ extindere”, MORłIU/ MĶTI-U(H)
(272bis2)&(411) „care reflectă/ presupune moartea”. Balada Meşterul
Manole fascinează permanent prin tragismul sacrificiului şi prin
celelalte simboluri adiacente conŃinute125.
D: MARCU
P: MA-(A)R(I)-KU
S: „[cel] care măsoară căldura Soarelui pe pământ”;
C: (259bis)&(36)&(234);
125
În timp, au fost multe interpretări interesante ale acestei balade. Astfel, Meşterul,
în viziunea poetului Nicolae Labiş, ar fi putut să zboare cu aripile de şindrilă spre
alte zări: „Dar dragostea pământului şi-a Ńării/ L-a prăvălit pe câmpul fumuriu,/ Ca
să Ńâşnească-n veci de veci fântână,/ De jertfă şi de cântec pururi viu.”
222 Lucian Cherata
O: Sărbătoarea Marcu boilor; vezi calendarul creştin şi dacic;
D: MAŞTERĂ
P: MA-(I)Ş-TE-RA
S: „[cea] care măsoară/ compară şi îl aşteaptă/ preferă pe cel care
dă”;
C: (253)&(200)&(385)&(329);
O: Personaj feminin frecvent în basmele populare româneşti; de
obicei, personaj negativ marcat de răutate excesivă, tendinŃa de
răzbunare etc.;
D: MĂCINICI
P: MA–CI–(U)N–ICCH-I
S: „[cei] care exprimă bucuria cerească şi se înalŃă/ ridică [din lumea
lor] venind să fie preŃuiŃi (moşii!-n.n.)”;
C: (254)&(109)&(415)&(200)&(184);
O: TradiŃia se respectă la 9 martie (Moşii de primăvară, după stil
vechi EchinocŃiul de primăvară) – debutul anului agrar; se fac colaci
împletiŃi sub formă de opt, fierŃi sau unşi cu miere şi nucă;
D: MĂLIN
P: MA-LI-(I)N(A)
S: „[cel] care exprimă ascunderea de Soare”;
C: (253)&(240)&(195);
O: Arbust cu fructe negre care creşte în desişuri umbroase, de obicei,
alături de zmeură;
D: MĂRłIŞOR
P: MA-(A)R(A)-TI(J)-(I)Ş-OR
S: „[cel] care îşi află/ găseşte bucuria în razele aşteptate ale Soarelui
trezit la viaŃă”;
C: (254)&(35)&(390)&(200)&(37);
O: Simbolul mărŃişorului îşi are originea în credinŃa dacilor ca
vestitor al începutului Anului Nou agrar având semnificaŃia de
vestitor al primăverii cu toate atributele ei; şnurul mărŃişorului, iniŃial
în culorile alb şi negru, ulterior a fost cunoscut prin culorile alb şi
roşu; remarcăm faptul că, în ambele variante, este vorba de
combinaŃii ale celor trei culori sacre pentru daci: alb, roşu, negru;
aceleaşi culori se întâlnesc la barză, pasăre legendară sacră pentru
daci; din această credinŃă ancestrală s-a păstrat în tradiŃia românească
grija pentru a fi ocrotite cuiburile berzelor şi convingerea că prezenŃa
acestei paseri aduce noroc etc.;
D: MĂRUł MĂRGĂRITAR
P: MARUT MARGA-RI-TA-(A)R
S: „Zeul norilor/ Norul (care) îşi face drum cu zgomot/ mugind/
rupând/ distrugând/ rănind/ lovind/ despărŃind”;
C: (265)&(263)&(332)&(381)&(37);
O: Refrenul MăruŃ mărgăritar care apare în colindul cu acelaşi nume
este, fără îndoială, o adaptare creştină a unui text arhaic din perioada
cultului zeilor ploii: Rudra, zeul tunetelor şi trăznetelor (vezi ritualul
Papa Rud(r)a!) şi Marut, zeul norilor (vezi ritualul Ma(ma)ruŃa!);
ulterior, zeii Rudra şi Marut au fost înglobaŃi în cultul Soarelui,
determinant pentru cultura traco-daco-getică; credem că textul
colindului MăruŃ mărgăritar poate revela sensuri magice şi ritualice
ancestrale, în fond ca textul oricărui colind (ca invocaŃie
magico-iniŃiatică!) ale cărui sensuri şi forme se păstrează în timp
neschimbate; este o situaŃie similară cu formulele magice: Lerui ler,
Linui lin, Velerim şi veler, Hoi lerui, MioriŃa etc.
D: MÂNĂSTIRE
P: MO-NA-ST-IR-E
S: „[locul unde] se eliberează cel care este de neclintit în chemarea
de a se apropia/ a intra în acelaşi statut [de/ cu D-zeu]”;
C: (269)&(274)&(366)&(199)&(152);
O: Fără îndoială că dacii nu aveau mânăstiri în sensul creştin al
cuvântului, dar, cu siguranŃă aveau lăcaşe de cult cu semnificaŃie
similară înŃelesului actual;
D: MIORIłA
P: MI-OR-I-TA
S: „[cea] care observă/ percepe/ înŃelege/ simte/ vede şi vine să
cheme/ strige/ comunice/ împărtăşească, respectând ritualul”;
C: (268)&(292)&(184)&(377);
O: SemnificaŃia sanskrită a cuvântului MioriŃa corespunde deplin
sensului personajului din balada cu acelaşi nume. Spre acelaşi înŃeles
224 Lucian Cherata
converge şi semnificaŃia apelativului Lae, bucălae. Dacă Ńinem cont
de faptul că eposul mioritic este construit pe un text sacrificial arhaic,
„mioara năzdrăvană” completează veriga justiŃiară lipsă atât de
căutată şi comentată de exegeŃii baladei MioriŃa. În fond, acceptarea
morŃii de către tânărul ortoman („[om] cu dreaptă credinŃă/ gândire”;
„[om] onorat/ cinstit/ considerat/ respectat”) este un fapt asumat, nu
de sinucidere cum s-a crezut ci de acceptare cu martori a onoarei de a
fi fost ales ca sol către Zalmoxe. Comunicarea cu zeul care era
garantul credinŃei în nemurirea sufletului nu era posibilă decât
printr-un ritual în care valoarea şi puritatea celor aleşi să-l deruleze
erau condiŃii de netăgăduit. Cei doi fraŃi care-l conduc la moarte pe
cel ales nu sunt nişte ucigaşi aşa cum apar în eposul baladei ci nişte
tovarăşi oneşti care participă la un ritual în care doar soarta a făcut ca
oricare dintre ei să nu aibă onoarea de a fi cel sacrificat, dar, aceeaşi
soartă le-a oferit privilegiul de a veghea sacrificiul celui mai bun
dintre ei. MioriŃa, oaia năzdrăvană din balada de mai târziu, ne apare,
în acest context, ca un tulburător personaj care garantează
corectitudinea respectării ritualului, ca martor, cu misiunea sacră de a
transmite mai departe, la cei rămaşi, sensul sacrificiului tânărului
reintegrat în armonia elementelor universului prin alegoria morŃii
sale, ca nuntă. RelaŃia celor rămaşi cu lumea de dincolo este marcată
de puritatea sacrificiului celui ales, dar şi de credinŃa acestora în
sensul şi normalitatea celor întâmplate. La sacrificiu este implicată,
ca participant, întreaga natură începând cu Soarele, Luna, stelele,
munŃii, brazii, paltinii, păsările...O dovadă în plus a caracterului
sacrificial a textului mioritic este şi semnificaŃia dacică/ sanskrită a
cuvintelor munte („[care] măsoară înălŃarea/ ridicarea lumii”), brad
(„preot al credinŃei în sacrificiu”), paltin („[cel] care apără sufletul ce
părăseşte corpul”), pasăre ([care] păstrează legătura cu domnul/
stăpânul lumii/ zeul”). Iar Soarele (Surya), astrul pentru care dacii
aveau un cult esenŃial, Luna („[cea] care face să cadă ceea ce se
ridică”) şi stelele („[cele] care stau în nemişcare venite şi aşezate
deasupra [ta]”) completează această magică şi tulburătoare
participare. În ultima sută de ani s-a vehiculat şi ideea unei morŃi
ritualice, în cadrul unei ceremonii de iniŃiere, a ciobanului/
păcurarului mioritic126. Interpretarea sanskrită a textelor mioritice ne
126
Nicolae Boboc, Motivul premioritic în lumea colindelor, Editura Facla,
conduce mai degrabă spre ideea sacrificiilor umane, practicate în
întreg spaŃiul european până/ şi pe parcursul primului mileniu a. Hr..
Chiar şi succinta prezentare a acestor cuvinte simbol credem că
deschide noi orizonturi de cercetare şi lămuriri în etnologia
românească. Astfel, simbolistica bradului, a păsării-suflet şi a stelei
căzătoare capătă conotaŃii mult spiritualizate faŃă de ceea ce s-a spus
până acum, iar simbolul muntelui va fi mai bogat cu o nuanŃă în
viitoarele interpretări.
În perioada medievală, la textele colindelor sacrificiale specifice
spaŃiului transilvan s-a adăugat eposul cutremurător al unui fapt real
petrecut, la sfârşitul secolului al XIII-lea, în munŃii Buzăului: doi
ciobani, Vlad şi Simion, au ucis pe un al treilea, venit prin
transhumanŃă din Moldova; la bătrâneŃe cei doi ciobani şi-au
recunoscut păcatul şi s-au călugărit săpând un schit unde şi-au sfârşit
zilele, în stânca muntelui, în pocăinŃă. Locul este cunoscut astăzi sub
numele „Schitul lui Vlad şi Simion”, biserica Aluniş, din zona
Buzăului, cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
Observăm cum chiar numele celor doi ciobani ucigaşi corespund
tradiŃiei onomastice a locurilor lor de origine: Vlad, din łara
Românească, iar Simion, din Ardeal. Memoria colectivă nu a reŃinut
numele ciobanului ucis, parcă pentru a se sublinia încă o dată
modestia, simplitatea şi seninătatea cu care acesta a părăsit lumea de
aici (aceasta nu o putea face decât un om cu suflet dacic, un
reprezentant al credinŃei în nemurire!).
Fără îndoială că MioriŃa va continua să fascineze, şi de acum
înainte, generaŃii întregi, de la oameni simpli până la cei mai rafinaŃi
intelectuali, revelând mereu sensuri tulburătoare, semnificative
pentru sensibilitatea românească. Sacrificiu pentru transmiterea unui
mesaj zeilor, ritual iniŃiatic şi magic, tragedie umană fără justiŃie,
pocăinŃă şi împăcare cu Dumnezeu, retragere din viaŃă ca în
eminescianul Mai am un singur dor sau alte posibile sensuri127 sunt
Timişoara, 1986, p. 31.

127
Într-o discuŃie cu un prieten, despre posibilele sensuri ale sacrificiului ciobanului
MioriŃei, acesta mi-a spus: „Tu ai doi fraŃi. Dacă, într-o bună zi, vei afla că ei au
hotărât să te omoare pentru a-şi însuşi ceea ce ai, ce vei face ? Te vei împotrivi ,din
spirit justiŃiar, sau vei accepta să părăseşti lumea aceasta devenită fără sens când
fraŃii se omoară între ei ?”. Mărturisesc că, pentru moment, nu am ştiut ce să
răspund. Acum ştiu...(n.n.).
226 Lucian Cherata
doar câteva coordonate suprapuse într-o arheologie a sufletului
românesc în perpetua sa căutare întru aflarea sensului existenŃei şi
încifrarea acestuia, sub zodia sacrului, în eternitate128. Remarcăm
faptul că deşi MioriŃa este singura baladă populară de referinŃă a
românilor din nordul Dunării fără variante în sudul Dunării cum are
Meşterul Manole sau ritualurile Caloianul, Paparudele etc., motivul
mioritic este prezent şi în colinde din sudul Dunării129. O explicaŃie
ar fi dată de faptul că balada a apărut târziu, în perioada medievală,
clădită pe eposul unui fapt real în rezonanŃă cu textele sacrificiale din
colindele spaŃiului traco-geto-dacic a cărui unitate culturală este
dovedită şi prin tematica din substratul textelor arhaice ajunse până
la noi.
D: MOCAN
P: MO-KA-(A)N
S: „[cel] care are bucuria libertăŃii”;
C: (269)&(208)&(23);
O: Mocanii, comunităŃi pastorale din România, asemănătoare cu cele
ale aromânilor fârşeroŃi;
D: MOMARLAN
P: MO-MA-IR-LA-(A)N
128
O foarte sintetică opinie, în acest sens, aflăm la cercetătorul Nicolae Boboc în
lucrarea Motivul premioritic în lumea colindelor (op. cit., pp. 84-85): „Desigur,
vechile semnificaŃii s-au pierdut de multă vreme, rămânând doar ceremonialul
consemnat de etnografie şi versurile alegorice din colindă şi din baladă, purtătoare
peste veacuri ale unor mesaje tainice ce reuşesc şi astăzi să ne înfioare, chiar dacă nu
mai sunt îndeajuns înŃelese. Ceea ce nu reuşeşte să explice raŃiunea, intuieşte, fără
greş, sensibilitatea. Poate că în acest fel devine mai de înŃeles aderenŃa atât de largă a
poporului nostru la tema mioritică şi interesul atât de impresionant al intelectualităŃii
româneşti pentru drama tânărului păcurar. Expresie concisă şi tainică a unor vremuri
imemoriale, supuse unor reducŃii şi înoiri continue, dar legate încă prin fire
invizibile de vechile origini, versurile colindei şi ale baladei nu au încetat să
fascineze pe cei care s-au apropiat de ele. Şi o vor face şi mai departe tot aşa, cât
timp va exista acest popor.”.
129
N. Boboc, op. cit., pp. 152-153: „O lai Ianachi s nu nerodi la oi,/ ÎŃi vidzui vislu ,
că va s-omori./- O cari sî moru, cari sî nu mor,/ S-a-ascultaŃi un singur zbor,/ la
turuşte s-mi îngropaŃî,/ primavearacând z-vă turnaŃî,/ s-treacă oili şi-n le-acaŃ./ si-ni
le acaŃ, şi-n li mulgu,/ şi cu mana mea s-li tundu./ Fluera s-no avdu dipriună,/ cându
oili va se-adună./ Tra si-n h’iu şi după moarti,/ni di soŃi, ni di-oi diparti”.;
S: „[cel] care este liber în a măsura şi a se pronunŃa/ hotărî pentru
ceea ce Ńine/ are în grijă-n.n.”;
C: (269)&(261)&(199)&(236)&(23);
O: Momârlanii, păstori străvechi din Romania, din Valea Jiului de
munte; au ca tradiŃie „măsuratul oilor” care constă în a da celor care
au adus oile la păşunat o cantitate de lapte echivalentă cu de 49 de ori
cantitatea de lapte dată iniŃial de către o oaie;
D: MOROI
P: MO-RO-I
S: „[cel] eliberat [care a fost] reŃinut/ închis/ împiedicat şi (care)
vine”;
C: (269)&(334bis)&(184);
O: Vezi şi strigoi, cu sens similar în credinŃa populară;
D: MOŞ
P: MO-(I)Ş
S: [cel] care este eliberat de dorinŃă/ aşteptare/ alegere/ căutare”;
C: (269)&(200);
O: Cuvântul eliberare trebuie să aibă o referire directă la sufletul
care se eliberează de trup şi, pentru aceasta trebuie să fie ajutat până
reuşeşte acest lucru;
D: MOŞNEAG
P: MO-(I)S-NEJA(KA)
S: „moş cu părul alb/ albit”;
C: (269)&(189)&(280);
O: Vezi: MOŞ, NEAG, NEAGOE, NEAGA, NEA;
D: MOŞNEAN
P: MO-(I)Ş-NE(YA)-AN
S: „[cel] eliberat aşteptări/ dorinŃa şi care nu se lasă condus/ dominat
(este independent – (n.n.))”;
C: (269)&(200)&(24)&(23);
O: Moşnenii reprezentau clasa mijlocie a societăŃii româneşti
medievale; ei deŃineau pământuri şi se bucurau, de obicei, de anumite
privilegii în societate;
228 Lucian Cherata
D: MUICĂ
P: MU(H)-I-KA
S: „[cea] care este pierdută/ rătăcită/ inconştientă dar vine/ soseşte
cu bucurie/ fericire”;
C: (273)&(184)&(208);
O: Acest cuvânt este o combinaŃie a cuvintelor mumă şi maică şi cu
o semnificaŃie corespunzătoare acestei situaŃii;
D: MUMĂ
P: MU(H)-MA(H)
S: „[zeitate/ femeie/ persoană foarte bătrână] rătăcită/ pierdută/
tulburată/ adormită, [dar] sărbătorită/ respectată/ onorată”;
C: (273)&(255);
O: Apelativul „mumă” presupune respect şi se adresează unei
persoane foarte în vârstă; Muma Pădurii apare în această accepŃie ca
o zeitate foarte avansată în vârstă, dar respectată/ onorată în mod
deosebit; aici se suprapune şi respectul indo-europenilor faŃă de
bătrâni şi faŃă de persoanele rătăcite mental care trebuie să fie
respectate/ onorate etc.
NOVAC – NEAMUL NOVĂCENILOR
Iancul Novak – întemeietorul neamului

Novak cel Bătrân – fiul lui Iancu Novak
Novak – fiul lui Novak cel Bătrân
Iovan Iorgovan (IoviŃă, Iova), Gruia, Rusanda – fiii lui Novak
(după N. Densuşianu, Dacia preistorică, Edit. Meridiane, Bucureşti,
1986, p. 638);
D: NOVAC/ NOVAC
P: NO–VAK
S: „cel tăcut”, ”cel ursuz”, „cel care vorbeşte puŃin”/„cel care nu
vorbeşte”, „(fig.) cel interiorizat (n.n.)”;
C: (274)&(429);
O: Fiu al lui Iancu Novak;
D: NOVAC/ IANCUL
P: I–AN–KUL
S: „[cel] care este venit/ născut într-o familie nobilă”;
C: (184)&(64)&(235);
O: Novac, întemeietorul „dinastiei” Novacilor;
D: NOVAC/ IOVAN
P: IO–VA–(A)N
S: „[cel] care este/ trăieşte”;
C: (198)&(427)&(194);
O: Personaj, de obicei, asimilat cu Iovan Iorgovan;
D: NOVAC/ IORGOVAN
P: IO–(A)RG–OV–AN
S: „[cel] care este onorat şi guvernează”/ „ca şi conducător onorat”;
C: (198)&(41)&(60)&(23);
O: Deci: IOVAN IORGOVAN „[cel] care trăieşte ca şi conducător
onorat” (n.n.)130;
D: NOVAC/ GRUIA
P: GR–UJJA
S: „[cel] care prin cântec te determină să renunŃi [la o acŃiune
anume]”/ „cel care te vrăjeşte prin cântec”;
C: (173bis)&(413);
O: Gruia lui Novac, personaj din balada cu acelaşi nume;
D: NOVAC/ RUSANDA
P: RU–SA–(A)N–DA
S: „[cea] care este strigăt legat de respiraŃia dată” (vom reveni în cele
ce urmează asupra acestei prime etimologii!);
C: (336)&(344)&(21)&(112);
O: Deşi etimologiile aflate pentru „neamul Novăcenilor” sunt
plauzibile şi rezonabile, nu putem trece mai departe fără să
remarcăm, la aceste etimologii, densitatea referirilor la suflu/ suflare/
130
Vezi similitudinea Iovan Iorgovan – Hercule propusă de Nicolae Densuşianu în
Dacia preistorică (op. cit., p. 308 şi urm.); chiar denumirea Băile lui Hercule în zona
în care Iovan Iorgovan a ucis balaurul de pe Valea Cernei nu este întâmplătoare ci
corespunde unui cult local al unui erou cu atribute apropiate de cele ale lui Hercule
etc..
230 Lucian Cherata
respiraŃie (VĀ-, AN- ) şi a celor referitoare la lipsa sau prezenŃa
cuvântului/ cântecului/ strigătului (VAC-, GĶ-, DA-, RU-), fapt care
ne determină la o încercare de reconsiderare/ nuanŃare/
conceptualizare a celor arătate/ susŃinute anterior, ca primă fază a
unei încercări de înŃelegere a sensurilor străvechi intuite pentru aceşti
eroi mitici; pornim de la observaŃia că este vorba de o întreagă
dinastie de personaje legendare remarcabile prin vitejie şi fapte
asemenea semizeilor/ eroilor homerici; de la această observaŃie,
concluzionăm că vitejia, tenacitatea ca şi angajarea eroilor Novaci în
acŃiuni întotdeauna positive raportate la binele comunităŃii umane
sunt dovezi ale unei înzestrări/ energii superioare care transcende
normalul; din acest motiv, idea de suflu/ suflare/ respiraŃie capătă, în
acest context, semnificaŃia de energie vitală de sorginte transcen-
dentă, absenŃa cuvântului – o acumulare de energie încă nemani-
festată (dar cu valenŃe potenŃiale!), iar prezenŃa cuvântului,
strigătului, cântecului – forme posibile de manifestare ale energiilor
mai sus amintite; reluând genealogia neamului Novak vom recon-
sidera nuanŃat semnificaŃia fiecărui personaj în ideea obŃinerii unor
concluzii care să ne conducă la o veritabilă mitologie românească;
astfel, personajele neamului Novac ne apar după cum urmează:
IANCUL NOVAC – de neam nobil, posesor al unor energii latente
de sorginte divină;
NOVAC CEL BĂTRÂN – moştenitorul energiilor care intră, în
acest stadiu, în patrimoniul genetic al neamului printr-o perioadă de
stabilizare, maturitate, bătrâneŃe etc.
NOVAC – moştenitorul energiilor stabilizate şi definite ale
neamului Novac, cu destinul transmiterii/ proliferării acestora în
diverse variante, în perioada următoare;
IOVAN IORGOVAN – fiu al lui Novac, un Herakles al spaŃiului
dacic, erou învingător al balaurului cu şapte capete de pe Valea
Cernei, într-un scenariu foarte asemănător cu uciderea de către
Herakles a balaurului/ hidrei din Lerna; într-un cuvânt, un erou
destinat sacrificiului pentru binele general uman;
GRUIA LUI NOVAC – fiu al lui Novac, un reprezentant al vitejiei
excepŃionale a neamului său (el se luptă cu turcii care îl leagă în
timpul somnului!), dar şi un exponent al sensibilităŃii umane pe care
o mânuieşte prin intermediul cântecului în relaŃia cu cei din jur; prin
cântec, ca variantă a cuvântului dublat de sensibilitate, se trece spre
utilizarea energiilor neamului ca logos, cu semnificaŃie specială fiind
vorba de un neam care generic poartă numele novak „tăcut”;
RUSANDA LUI NOVAC – fiică a lui Novac, simbol al cuvântului
cu energii înalte (“strigăt”), manifestare deplină prin logos a
energiilor neamului din care face parte;
În rezumat, mitologia Novăcenilor se constituie din următoarele
etape:
A. Instituirea unei energii transcendente prin intermediul unei

familii nobile;
B. Stabilirea / conturarea/ dimensionarea acestor energii;
C. ApariŃia momentelor de proliferare/ transmitere a energiilor
moştenite;
D. Transmiterea propriu-zisă a energiilor neamului în variantele:
1) Lupta pentru binele social/ general uman prin acŃiuni directe,
dure;
2) Vitejia în sine, dar şi sensibilitatea dublată energie
incantatorie cu efect în plan interuman;
3) Energie manifestată prin logos în raport direct proporŃional
cu energia vitală moştenită;
Să nu uităm că toate aceste faze ale manifestării în lume a

energiilor se petrec prin indivizi aparŃinând neamului numit generic
NO–VAK „nu vorbeşte” (skr. – n.n.), simbol nu al necomunicării ci
al latenŃei unor potenŃialităŃi care urmează să se întrupeze, în special
prin ultimul personaj al neamului ca descătuşare prin logos a
energiilor moştenite. Suntem în faŃa unei filosofii a faptei în slujba
binelui, a sensibilităŃii şi energiei în armonizarea relaŃiilor inter-
umane şi doar, în mod excepŃional, ca notă discordantă, printr-un
personaj feminin (după o suită de cinci personaje masculine!), în faŃa
variantei de manifestare a energiei divine prin logos. Nu este vorba
de o etapă, urmare logică a celor anterioare, ci de plasarea logos-ului
pe acelaşi palier ca importanŃă cu binele comunităŃii umane, prin
apărarea de pericolele venite din afara ei, şi cultivarea relaŃiilor
interumane (prin sensibilitate/ muzică şi acŃiune hotărâtă) ca
preîntâmpinare a răului care ar putea veni din interior; poate, doar în
acest context, este posibilă manifestarea logos-ului, nu ca etapă
obligatorie ci doar ca posibilitate de manifestare, şi în această
232 Lucian Cherata
variantă, a energiilor divine moştenite de „cei tăcuŃi”. Novacii trebuie
să fie, mai întâi, reprezentanŃi ai spiritului de concentrare şi
introspecŃie deoarece sunt depozitarii şi gestionarii unor energii care
se manifestă „în tăcere” prin fapte şi incantaŃii de armonizare a
relaŃionării umane şi, doar în mod excepŃional, prin logos pur şi
aceasta numai într-o variantă extremă: „strigăt” pe măsura energiei
vitale transmise de strămoşi. Novacii ne apar, astfel, ca reprezentanŃi
ai unei lumi eroice în gândire, simboluri ale unor valori şi credinŃe
religioase în care nimic nu este eclectic sau sub zodia întâmplării.
Energie divină, responsabilitate, sacrificiu, demnitate, modestie,
armonie, sensibilitate şi logos sunt coordonatele acestei lumi
legendar-eroice din mitologia românească.
D: OBÂRŞIE
P: OBHI-(I)R-I(Ş)-I-E
S: „[locul] de sus [de unde] eşti atras şi alegi să pleci/ să vii”;
C: (285)&(199)&(189)&(184)&(T);
O: Obârşie „loc de origine”, „loc de plecare”; semnificaŃie
consonantă cu sensul actual al cuvântului;
D: PALTIN
P: PA-(A)L-TY-(I)N
S: „[cel] care apără sufletul care părăseşte corpul”;
C: (298)&(16)&(402)&(193);
O: În semnificaŃia actuală, nu se mai păstrează nimic din
semnificaŃia antică;
D: PANDUR
P: PA-(A)N-DUR(A)
S: „[cel] care apără/ protejează ceea ce există fiind de neînvins”;
C: (298)&(21)&(150);
O: În semnificaŃia actuală: pandur „membru al unei formaŃiuni
militare, evidenŃiată istoric în secolul al XIX-lea, specifică judeŃului
MehedinŃi din România”; este posibilă originea ancestrală a
cuvântului, cu atât mai mult, datorită semnificaŃiei sale consonante
cu realitatea istorică;
D: PAPARUDA
P: PAPA–RUD(R)A
S: „zeule Rudra!”; invocarea lui Rudra, zeul ploii la i-e;
C: (300bis)&(336bis);
O: Paparuda, ca dans ritual, se întâlneşte la mai multe popoare din
Europa răsăriteană, sub următoarele denumiri:
Do(n)dola – la slavii sudici (sârbi) – vezi Dundulus, porecla lui
Perun (zeu slav al ploii);
Perperuna – la grecii nordici, de la Perun (zeu slav al ploii);
Paparuda – la românii sudici – Papo Rudra (invocarea „Zeule
Rudra!”, zeul tunetelor şi fulgerelor131)
Mă(mă)ruŃa – la românii nordici – invocare a zeului Maruth, zeul
norilor*; maruta- „relativ la Marut, vânt, vântos, aerian; zeul
vânturilor”;
Pentru argumentarea celor de mai sus, vezi: marutāndolita „agitat
de briză”, (maruth „nor”), DS, p. 565a; dola- „oscilaŃie, balans”,
dolayati „a balansa”, dolita- „balansat”, dodhūyate „a scutura, a
clătina, a zgâlŃâi, a agita, a tremura, a face să cadă din scuturat; a
scutura violent”, dodhola- „scuturare, zgâlŃâire”, DS, p. 343a; vezi
dodola „chemarea ploii; scuturarea norilor (fig.)” la slavii sudici;
vezi şi Ńig. Maruth „nor”; rudra- „numele unui zeu al furtunilor,
devenit zeu al distrugerii şi identificat cu Çiva; Marut „fiul lui
Rudra”, DS, p. 607a; papo ”zeu, bunic, bătrân venerat”, în
indo-europeană, papa! Forma de vocativ; vezi şi papo „bunic” în
toate limbile neoindiene;
D: PASĂRE
P: PA-SA-RA(J)
S: „[cea] care păstrează legătura cu domnul/ stăpânul/ zeul”;
C: (298)&(344)&(326);
O: Vezi simbolistica păsării în folclorul românesc;
D: PATRAGHIA
P: PATTRA-GHIA
S: „cântarea/ celebrarea frunzelor/ naturii”;
131
Vezi Rudra-Maruth, zeul furtunii (V. Ker nbach, DicŃionar de mitologie
generală, Edit. Albatros, Bucureşti, 1995, p.515).
234 Lucian Cherata
C: (303bis)&(162);
O: Sărbătoare aproape dispărută semnificând renaşterea naturii, un
echivalent al Paştelui creştin;
D: PĂRESIMI
P: PA-RA(I)-SI-MI
S: „[cele] care observă/ percep/ înŃeleg/ simt legătura cu stăpânul/
domnul care apără/ protejează/ Ńine în viaŃă”;
C: (298)&(326)&(344)&(268);
O: În înŃelesul actual, Păresimile semnifică perioada de 40 de zile
care constituie Postul Paştelui (între Moşii de primăvară/ Măcinici şi
Paşte); Păresimile apar, în semnificaŃia antică, asemenea unor zeităŃi
de grup, fapt specific dacilor, ca şi: Babele, Suratele, Sânzienele,
Floriile, Rusaliile, Drăgaicele, Ursitoarele, Moşii, Blajinii, PiŃărăii
etc.; o deosebire faŃă de cultura latină în care exista o singură zeitate
la care se raportau mai multe zile de sărbătoare: zeiŃa Rosa – Rusalia,
zeiŃa Flora – Floralia, zeul Saturn – Saturnalia etc.; în cultura
dacilor, cu excepŃia Rusaliilor şi Păresimilor, sărbători care preced
şi succed Patradia/ Singeorzu, toate sărbătorile dedicate unui grup
de zeităŃi se derulau într-o singură zi;
D: POCĂINłĂ, POMENIRE, POMANĂ;

P: PO-KA-IN(A)-TSA, PO-ME(YA)-NI(H)-RA, PO-MA-NA(H)
S: „loc în afara bucuriei Soarelui”, „ceea ce nu se dă în afara
preŃuirii”, „ceea ce nu este conceput fără preŃuire”;
C: (310)&(208)&(195)&(408), (310)&(261)&(281)&(238),
(310)&(261)&(276);
O: Vom porni analiza de la observarea unor perechi de cuvinte:
căinŃă/ pocăinŃă, veste/ poveste, omenire/ pomenire, pas/ popas,
stare/ postare mană/ pomană etc., pentru a evidenŃia mecanismul
impunerii semnificaŃiilor semantice în discuŃie; în cele ce urmează
vom face o serie de observaŃii pornind de la semnificaŃiile cuvintelor
propuse spre studiu:
- veste „informaŃie primară/ anunŃ” (n.n.);
- po-veste „informaŃie integrală privind evenimentele derulate
într-o perioadă de timp raportate la un context dat” (n.n.); (fig.)
„vărsarea/ curgerea tuturor informaŃiilor legate de evenimentele
şi contextul în discuŃie” (n.n.);
- kha-in-tsa „regret”, „părere de rău” raportate la o situaŃie dată”
(n.n.);
- po-kha-in-tsa „regret atitudinal cu manifestare permanentă/
regret deplin” (n.n.); (fig.) „vărsarea/ curgerea tuturor regretelor
posibile în mod permanent” (n.n.);
- om-en-ir-e „mulŃimea oamenilor la un moment dat” (n.n.);
- po-(o)m-en-ir-e „mulŃimea oamenilor care au fost cândva şi se
vorbeşte despre ei”/ „aducerea celor care au fost în conştiinŃa/
memoria celor vii” (n.n.); (fig.) „vărsarea/ curgerea tuturor
amintirilor despre cei care au fost” (n.n.);
- mai punem în discuŃie şi alte exemple: pas/ po-pas ca
evidenŃiere a trecerii de la o stare la alta, antagonică; st-ar-e/
po-st-ar-e ca acŃiune de fixare/ evidenŃiere într-o stare anume
(n.n.); ma-na/ po-ma-na ca acŃiune de trecere de la a deŃine un
belşug la împărŃirea lui;
În concluzie, utilizarea particulei i.-e. po-, semnifică schimbarea
unei stări/ situaŃii iniŃiale cu alta (sau ieşirea dintr-o stare/ situaŃie
dată), astfel:
- trecerea de la informaŃie parŃială la informaŃie totală;
- trecerea de la o stare temporală la o stare atemporală;
- trecerea de la starea de uitare la cea de aducere aminte;
- trecerea de la starea de mişcare la cea de repaus;
- trecerea de la o stare virtuală la o stare reală, concretă;
- trecerea de la o stare de posesie la una renunŃare benevolă la
posesie;
Toate aceste situaŃii concordă cu semnificaŃia lui po „afară”, „afară
din”, „în afară” etc.;
D: PARASTAS
P: PHAR-AS-TA-(A)S
S: „[manifestare prin care] se depăşeşte/ întrece ceea ce există/ este
presupus (în aceste situaŃii) prin respectarea ritualului care are loc/ se
derulează [pentru cei morŃi]”;
C: (306)&(47)&(377)&(47);
O: Sărbătoare suplimentară/ opŃională, în tradiŃia românească, de
pomenire a celor morŃi, până la şapte ani de la plecarea dintre cei vii;
236 Lucian Cherata
D: PĂCURAR
P: PA-KUR(R)-AR
S: „[cel] care protejează plecarea/ deplasarea [turmelor – (n.n.)]”;
C: (298)&(235bis)&(37;
O: Echivalentul unui cioban angajat numai pentru perioada
transhumanŃei;
D: PILEATI
P: PA-LI-ATI/ PHAL-I-ATI
S: „[cel] care apără/ protejează, dar stă retras, separat de ceilalŃi”/
„[cel] care străluceşte, dar stă retras/ separat de ceilalŃi”;
C: (298)&(240)&(54)/ (305)&(184)&(54);
O: Clasă importantă în ierarhia socială a dacilor;
D: PIłĂRĂI
P: PI-(I)TA-RA-ICCH
S: „[cei] mascaŃi, plecaŃi pentru a aduce/ îndeplini/ ura cele dorite”;
C: (308)&(202)&(329)&(186);
O: Ritual/ obicei de urare păstrat în Gorj/ România, cete de copii
însoŃite de cete de tineri mascaŃi (pentru alungarea spiritelor rele!)
merg din casă în casă în ajunul Crăciunului pentru a ura sănătate şi
prosperitate gazdelor;
D: PLAI
P: PLAI
S: „deal”, „munte”;
C: (308bis);
O: Cuvântul păstrează sensul ancestral: „deal”, „munte” şi nu acela
de „lăŃime”, „netezime”, „întindere” etc.; în limba română s-a impus
semnificaŃia blagiană a cuvântului plai ca matrice spaŃio-culturală
românească determinată de succesiunea „deal-vale” într-un orizont
ondulat al alternanŃei; precizăm că sensul originar, indo-european, al
cuvântului plai este acela de: „deal, munte”, fapt evidenŃiat şi de
versurile MioriŃei în diverse variante: „Pe-un picior de plaiu/ Pe-o
gură de raiu,” sau: „Pe-un picior de munte/ Trei turme cornute...”;
este evident că doar dealul sau muntele au „picior”, în nici un caz
şesul sau alte forme de relief caracterizate prin netezime; plai este
încă un cuvânt românesc ancestral alături de cuvintele: dalb, voievod,
tărâm, babe, sfinx, român etc.; în unele toponimii, se păstrează
cuvântul planin „munte” (vezi: Staraia Planina „MunŃii Vechi” în
Bulgaria etc.); la fel, în limbile neoindiene, se păstrează: plai „deal”
şi plain „munte”.
Revenind la versurile: „Pe-un picior de plaiu/ Pe-o gură de raiu...”
şi analizând prin prisma metodei propuse de noi, aflăm următoarele:
PICIOR/ PI-CI-OR (308)&(109)&(T) „[ceva] care este dat/
exprimat/ absorbit de creştere/ înălŃare/ acumulare”, PLAI/
PLAI-U(H) (308bis)&(411) „care se consideră/ presupune a fi deal/
munte”, GURĂ/ GH-UR(J)-A (164bis)&(420bis)&(T) „care sparge/
distruge/ mestecă hrana”/ (fig.) „deschizătură”, „început” – (n.n.),
RAI/ RA-I-U(H) (329)&(184)&(411) „[loc] dat/ conferit/ destinat să
fie o extindere/ extensie/ întindere/ şes”; aceaste noi semnificaŃii ne
determină reinterpretarea versurilor analizate în următoarea variantă:
„La poalele unui deal/ munte/ La începutul unei întinderi/ unui şes”,
variantă care, deşi nu mai este atât de poetică precum cea iniŃială,
este deplin compatibilă cu aceasta; suntem încă o dată în faŃa unui
exemplu semnificativ privind „povestea” unui cuvânt cu avatarurile
lui semantice sub zodia vremuirii;
D: PLUGUŞOR
P: PLU-(U)H-GO-(I)Ş-OR
S: „invocare ritualică [a celui care] prin înot/ scufundare avansează
în pământ, [ritual] care este Ńinut pentru/ în vederea belşugului”;
C: (309)&(411)&(166)&(200)&(293);
O: OraŃie la începutul Anului Nou pentru invocarea belşugului în
anul agrar care urmează; vezi şi invocarea: „Aho! Aho!...;
D: PRAZNIC
P: PR-AS-(I)N-ICCH
S: „a mulŃumi pe cei aşezaŃi care sunt prezenŃi pentru a anunŃa/ a
chema/ a comemora [pe cei morŃi]”;
C: (314)&(69)&(197)&(200);
O: Sărbătoare românească de pomenire a celor morŃi, dar şi de
cinstire a unor sfinŃi; în etimologia slavă: praznic „sărbătoare”;
D: PRÎSLEA
P: PR-IS-LI-A
238 Lucian Cherata
S: „[cel] care satisface aşteptările”/ „ [cel] care mulŃumeşte cu
modestie şi este dorit pentru valoarea sa”;
C: (314)&(200)&(240)&(T);
O: Cel mai mic din trei copii; personaj pozitiv, în poveştile populare
româneşti, remarcat prin inteligenŃă şi onestitate etc;
D: PREOT
P: PR-E-O-TEJO
S: „[cel] care te umple cu lumină prin apropierea sa”;
C: (314)&(152)&(284)&(389);
O: Cel care derulează ritualul cultic;
D: PRESCURE
P: PR-AS-KU-(A)R(I)-E
S: „[pâine sub formă de] roată care îl mulŃumeşte pe cel care vine din
pământ să ne vorbească şi să fie asemenea nouă/ alături de noi”;
C: (314)&(47)&(234)&(68)&(152);
O: Pâine sub formă de roată folosită ca ofrandă în ritualul de
pomenire a morŃilor;
D: PRISTOLNIC
P: PR-IS-TOL(A)N(A)-IK(Ş)
S: [prin] (care) se mulŃumeşte şi se favorizează înălŃarea/ preŃuirea
[celui mort] prin gând/ aşteptare”;
C: (314)&(200)&(396)&(188);
O: Obiect din lemn cu încrustaŃii rituale folosit la ornarea pâinilor
dedicate pomenirii;
D: RĂZEŞ
P: RA-SE-IŞ
S: „[cel] (căruia) i se conferă/ dă forŃă fiind preferat pentru meritele
sale”;
C: (329)&(353)&(200);
O: Descrierea corespunde pe deplin statutului social al răzeşului:
„om liber, împroprietărit pentru merite deosebite”;
D: ROMÂN, ROMÎN
P: RO-(O)M-AN/ RO-(O)M-ÎN
S: „[cel] care face legătura cerului cu pământul prin silaba sacră
Om”;
C: (335bis)&(290)&(194)/ (335bis)&(290)&(193);
O: Este foarte posibil ca etnonimul „român” să fie cuvânt dacic şi
doar o contaminare fonetică să fi condus la asimilarea acestui cuvânt
cu roman „cel care este din/ de la Roma” (!!?);
D: RUMÂN
P: RU(J)-(O)M-ÂN
S:„om care suferă”, „om insultat/ umilit/ aservit”;
C: (338)&(290)&(194);
O: este vorba de rumânii din perioada medievală, starea de rumânie
(aservire socială echivalentă cu robia, şerbia, iobăgia etc.);
D: RUSALII(LE)
P: RASA–LILA/ RU(H)-SA-LIYA
S: „frumuseŃea/ eleganŃa/ esenŃa dansului adoraŃiei (naturii! –n. n)”/
„[cele] care urcă/ se înalŃă şi se răsucesc ascunzându-se/ dispărând;
C: (325)&(244)/ (337)&(344)&(243);
O: vezi, în India de Nord, Rasalila „dansul iubirii lui Krishna” –
sărbătoare a naşterii lui Krishna; rasa – „eleganŃă/ savoare/ esenŃă”,
(325bis) şi rasā- „pământ”, „sol” (327); Rusaliile trebuiesc asociate
întotdeauna cu dansul Kăluşului, ritual al regenerării naturii, al
însănătoşirii celor bolnavi, al refacerii echilibrului natural perturbat
anterior etc.; în această accepŃie şi în acest context, Rusaliile apar ca
un ritual mitico-magic al adoraŃiei, respectului şi comuniunii omului
cu zeităŃile naturii; cea de-a doua interpretare conduce la ideea că
Rusaliile sunt zile de adoraŃie a Soarelui, a energiilor cereşti, zile
premergătoare solstiŃiului de vară; spre această idee converge şi
faptul că religia creştin ortodoxă sărbătoreşte, cu o zi înaintea
Rusaliilor, Sfânta Treime;
D: SAMADIVA
P: SAM-(M)A-DEVA/ SHAM(A)-DEVA
S: „asemănător lui D-zeu, zeu, zeiŃă”/ „zeiŃa care ucide/ distruge”,
echivalent cu „zeiŃă răzbunătoare”;
C: (345)/ (375)&(133);
240 Lucian Cherata
O: vezi în mitologia românească Samadiva, zeiŃă răzbunătoare, cu
puteri malefice;
D: SANOSTOS,
P: SANA(S)TANA
S: „veşnic/ etern/ nemuritor”;
C: (346));
O: cuvânt arhaic apărut în colindul Cristos sanostos; sana- „care
durează mult timp”, vezi şi lat. sano „sănătos”;
D: SATANA
P: SA-TA-(I)NA
S: „[cel] care este legat de distrugere [şi este] asemeni Soarelui [ca
forŃă]”;
C: (344)&(381)&(195);
O: Descriere care corespunde unei accepŃii clasice a lui Satan;
D: SAVELIO
P: SAV(A)–EL–YO
S: „[cel] care este/ rămâne neclintit/ neînduplecat când dă ordin”;
C: (349)&(156)&(198);
O: nume dacic presupus a desemna un zeu al războiului; oricum,
numele Savelio sugerează portretul unui conducător/ comandant dur;
D: SĂRINDAR
P: SA-(A)RI-(U)N-DA-(A)R
S: [(ceea) ce face ca] în totalitate/ în toate privinŃele Soarele să fie
venerat pentru cel căruia i se dă”;
C: (339)&(68)&(415)&(112)&(37);
O: Ritual în amintirea şi cinstea celor morŃi;
D: SFÂNT
P: SVANTA
S: „ceresc”, „sfânt”,”zeiesc/ dumnezeiesc”;
C: (373bis);
O: Exemplu de cuvânt a cărui etimologie a fost eronat stabilită ca
provenind din latinescul sanctus „sfânt”;
D: SFINX
P: S(E)-PH(A)-IN-(I)CCH
S: „[cel] care este forŃa/ energia/ creaŃia [care] svâcneşte şi emană în
aşteptare”;
C: (353)&(306)&(192)&(186);
D: SIBYLLA
P: SI–BHI–(I)L–LA
S: „[cea] care este legată inseparabil de credinŃă/ de teamă
(determinată de credinŃă! –n.n.)”;
C: (344)&(87)&(190)&(236);
O: Carte de înŃepciune antică; profetesă specifică AntichităŃii;
D: SINDIENE(LE)
P: SI–(I)NDH–I–ENE
S: „aprinderea focului este legată de apariŃia/ venirea lor/ [cele] care
au apariŃie strălucitoare”;
C: (344)&(196)&(184)&(T);
O: este ştiut faptul că în noaptea de Sindhiene/ Sânziene (solstiŃiul de
vară) se aprind focurile în aşteptarea acestor zeiŃe; corect Sindiene,
dar în timp s-a produs o suprapunere de sensuri cu pluralul de la
Sânziana datorită asemănării fonetice; în mod normal, Sânziana („Zi
închinată Soarelui care (re)naşte”, în variantă dacică, sau Sancta
Diana, în variantă latină) trebuie asimilată cu Sfânta Maria Mică,
conform tabelului de corespondenŃă a sărbătorilor păgâne şi creştine
din prezentul studiu;
D: SÎMBRA
P: SI- (I)M(A)-BHR-A
S: „a lega, în acest fel, cele vorbite/ susŃinute/ hotărâte”;
C: (344)&(191)&(93)&(T);
O: Este o sărbătoare care marchează ritualul plecării oilor la munte;
aici se stabilesc/ hotărăsc convenŃiile între proprietarii de oi şi
ciobanii care pleacă la munte”; de aici şi cuvântul simbrie „plată în
conformitate cu o înŃelegere”;
D: SÎNANDRU
P: SI-(I)NA-(A)N-DR-U(H)
242 Lucian Cherata
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui care se ridică şi se dispersează
în reflectarea lui”;
C: (344)&(195)&(20)&(145)&(412);
O: Sinandru corespunde sărbătorii creştine Sfântul Andrei;
D: SÎNARHANGA
P: SI-(I)N(A)-AR-HA-(A)N-GA
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui ucis dar care se mută/ pleacă/
dispare”;
C: (344)&(195)&(34)&(175)&(20)&(159);
O: Este astăzi sărbătoarea creştină SfinŃii arhangheli Mihail şi
Gavrilă;
D: SÎNCOSTA
P: SI-(I)N(A)-KO-STHA
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui pentru bucuriile date de
stabilitatea lui/ pentru faptul că încălzeşte constant”;
C: (344)&(195)&(224)&(366);
O: Sincosta corespunde sărbătorii creştine SfinŃii Constantin şi
Elena;
D: SÎNED(R)U
P: SI–(I)N(A)–EDH–U(H)
S: „[zi/ sărbătoare] închinată soarelui şi prosperităŃii/ ocrotirii
pământului considerat”;
C: (344)&(195)&(153)&(411);
O: Remarcăm faptul că atributele zeului sărbătorit (Soarele!) sunt
consonante cu cele ale zeiŃei greceşti Demeter „zeiŃa neagră/ zeiŃa
pământului şi a fertilităŃii acestuia”; în diferite zone ale României, în
seara premergătoare zilei de Sfântu Dumitru se sărbătoreşte Sînedru/
Sumedru/ Sîmedru aprinzându-se focuri pe dealuri şi organizându-se
ospeŃe cu roadele pământului recent culese;
D: SÎNGEORZU
P: SI-(I)N(A)-GE-OR-SU
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui chemat din spaŃiu să creeze”;
C: (344)&(195)&(163)&(292)&(371);
O: Sîngeorzu corespunde sărbătorii creştine Sfântul Gheorghe;
D: SÎNICOARĂ
P: SI-(I)N(A)-NIH-KO-AR
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui care încălzeşte, dar nu mai are
putere”;
C: (344)&(195)&(281)&(224);
O: În mitologia românească, Sîntoader şi Sînicoară marchează
echinocŃiile de primăvară şi respectiv de toamnă (după calendarul
vechi!) ei fiind consideraŃi a fi doi fraŃi care apără lumea, primul la
miazăzi, iar celălalt la miazănoapte etc.132);
D: SÎNLAZĂR
P: SI-(I)N(A)-LA-SA-(A)R(A)
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui care prinde/ luminează/
încălzeşte totul cu raza sa”;
C: (344)&(195)&(236)&(339)&(35);
O: Sînlazăr corespunde sărbătorii creştine Sfântul Lazăr creştin;
D: SÎNMARA
P: SI-(I)N-MARA
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui care este ucis/ adormit”;
C: (344)&(195)&(262);
O: Corespunde sărbătorii creştine Sfânta Maria Mare – „Adormirea
Maicii Domnului”; ne întrebăm: de ce spaŃiul Daciei antice,
identificat în bună măsură prin teritoriul actual al României a fost
denumit de-a lungul vremii şi Grădina Maicii Domnului 133? Credem
că orice metaforă a fost elaborată printr-o raportare la o anume
realitate; considerăm că metafora în discuŃie are origine precreştină
şi, de aceea, credem că revenind la „memoria Daciei preistorice”,
vom putea să descifrăm înŃelesul acestei tulburătoare şi misterioase
sintagme; astfel, aflăm sensul: maică „cea care aduce fericirea”; dar,
în religia dacilor, „Maica Domnului/ Maica Cerească” nu poate să
132
Cf. N. Densuşianu, op. cit, p. 116: „Sîn Toader şi Sîn Nicoară/ Stau de strajă la
hotară;/ Unul stă la Miazăzi, celălalt la Miazănoapte...”.
133
În anul 1999, Papa Ioan Paul al II-lea, călcând pe pământul României, a spus:
„Sărut acest pământ binecuvântat, numit Grădina Maicii Domnului...”.- (n.n.).
244 Lucian Cherata
semnifice decât o entitate spirituală care reprezintă energiile
cerului134, în cazul nostru, în esenŃă, energiile solare/ Soarele
(Gebeleizis „cel care se află în forŃă/ putere/ energie şi este
aşteptat”). Ori, gestionarul energiilor solare, pentru daci, era Saturn/
Crăciun; ajungem, astfel, la sensul: „Grădina lui Saturn, cel care
stăpâneşte energiile Soarelui”; dar, grădină „[locul unde] este
absorbit/ înghiŃit şi adăpostit Soarele” ne conduce spre semnificaŃia
finală pentru Grădina Maicii Domnului: „[locul unde] Saturn, cel
care stăpâneşte energiile Soarelui, eliberează şi adăposteşte Soarele”.
Dacă, la cele spuse, amintim şi extraordinarul cult solar al dacilor,
constatăm că această sintagmă, care este mult mai veche decât
creştinismul (foarte probabil sub forma „Grădina Soarelui”!- (n.n.)),
este pe deplin justificată, dar este preluată şi adaptată la simbolistica
şi semnificaŃiile aferente noii religii, cea creştină, unde: Sinmara:
„Zi închinată Soarelui care începe să adoarmă” devine „Adormirea
Maicii Domnului”, iar Sînziana „Zi închinată Soarelui care renaşte”
devine „Naşterea Maicii Domnului”.
În cele ce urmează, vom verifica dacă există compatibilitate între
semnificaŃia creştină şi cea precreştină a sintagmei „Grădina Maicii
Domnului” pentru teritoriul vechii Dacii, ca loc binecuvântat, cu o
istorie specială. O primă constatare ne conduce la ideea că
semnificaŃia se ridică la nivelul metaforei în discuŃie, deoarece
pelasgii, vechii locuitori ai acestor meleaguri, (vezi: Pelasgia „Ńara în
care lumina/ căldura există/ se manifestă prin cântec”) corespund ca
descriere cu locuitorii Daciei preistorice care aveau un puternic cult
al Soarelui.
Considerăm că, aşa cum întotdeauna, în cultură, orice semnificaŃie
are şi o justificare raportată la locuri şi evenimente/ realităŃi, tot aşa,
sintagma: Grădina Maicii Domnului, deşi creştină, este, ca atâtea
lucruri creştine, o preluare a unei metafore păgâne izvorâtă din
realitatea de excepŃie a Daciei preistorice care a avut o viaŃă
spirituală determinată, pe toate coordonatele, de cultul Soarelui. Dar,
134
La popoarele agrare matriarhale, energiile cerului erau gestionate de către o
zetitate feminină prin intermediul uneia de gen masculin (vezi:Isis şi Horus la
egipteni sau Ishtar şi Dumuzzi la babilonieni etc.); la popoarele preistorice
patriarhale, energiile cerului erau gestionate de entităŃi masculine (vezi: Saturn/
Crăciun şi Gebeleizis la daci, Saturn şi Phoebus la romani etc.).
semnificaŃia Ńinutului Dacia/ Dakia este „[loc/ Ńinut/ Ńară] care este
dat(ă)/ destinat(ă) Mamei [cerului] cu care este în comuniune”.
Remarcăm faptul că semnificaŃia Maicii Domnului, ca gestionară a
energiilor aferente cerului, este răspândită în lumea creştină actuală,
dincolo de semnificaŃia strict teologică, aceea de mamă pământeană a
Fiului lui Dumnezeu. Astfel, în varianta Sfânta Sara „Madona
Neagră”135, Maica Domnului este „zeiŃă a cerului şi ocrotitoarea
oamenilor/ zeiŃă a apelor cerului”136; la fel, în miracolul de la Fatima,
Maica cerească, „Doamna” apare ca stăpână a energiilor cerului
(opreşte ploaia şi aduce Soarele mai aproape de Pământ! – (n.n.));
chiar credincioşii creştini se roagă Maicii Domnului137 ca unei
entităŃi spirituale mai puternică decât fiul său Iisus, parte integrantă a
TrinităŃii divine. Ori, această conotaŃie nu poate să vină decât din
lumea precreştină unde Maică a Cerului şi, ulterior, implicit a
Domnului, însemna mult mai mult decât ceea ce stipulează dogma
creştină în acest caz. În unele situaŃii, Soarele (Gebeleiezis) se
confundă cu Saturn/ Crăciun, zeul suprem, în sensul că gestionarul
energiilor cerului se confundă cu sursa acestor energii, aşa cum este
cazul cu Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh care, în dogma ortodoxă,
„purcede de la Tatăl” etc. Putem concluziona fără reŃineri că:
„Grădina Maicii Domnului” nu este altceva decât: iniŃial Dacia/
Dakia „[loc/ Ńinut/ Ńară] care este dat(ă)/ destinat(ă) Mamei [cerului]
cu care este în comuniune”, ulterior „Grădina [preferată a] Soarelui”,
nu în sensul simplu de grădină care, oricum, este „[locul unde] este
absorbit/ înghiŃit şi adăpostit Soarele”, ci în sensul de loc preferat al
Soarelui, loc binecuvântat de manifestare a energiilor solare ale
cerului, grădină între grădini...Tot în sprijinul celor susŃinute, să ne
amintim şi faptul că, în Dacia, există muntele Surianu („Muntele
Soarelui”) unde se află peştera Cioclovina („casa aranjată/ pregătită
unde este prinsă/ adăpostită suflarea/ respiraŃia Soarelui”). Nu putem
decât să gândim că Dakia/ Dacia/ România a fost mereu în conştiinŃa
colectivă, succesiv: un loc al Maicii cerului, un „loc al Soarelui”,
135
Vezi: Lucian Cherata, Filosofie, istorie şi tradiŃii indiene în cultura rromilor,
Simbolul cultural-religios al Sfintei Sara, Editura Aius, Craiova, 2009, p.115-127.
136
Acestea sunt atributele zeiŃei indiene Sarasvati; vezi: V. Kernbach, DicŃionar de
mitologie generală, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 525a.
137
Vezi simbolistica din subconştientul colectiv, în lucrarea: C.G.Jung şi K. K..
Kerenyi, Copilul divin, fecioara divină, Editura Amarcord, Timişoara, 1994.
246 Lucian Cherata
apoi o „Grădină a Maicii Domnului”; facem observaŃia că entitatea
spirituală Maica Domnului a preluat, în varianta creştină românească,
atributele Maicii cereşti şi apoi ale Soarelui (Începutul adormirii
Soarelui (Sinmara) - Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria
Mare), (Re)naşterea Soarelui (Sinziana) – Naşterea Maicii Domnului
(Sfânta Maria Mică)). Şi tot pe acest teritoriu s-a păstrat cultul zilelor
care se raportează la Soare (Miercuri „[zi pentru zeitatea/ Saturn –
(n.n.)] care percepe/ simte şi leagă Pământul cu Soarele”, Vineri „[zi
pentru zeitatea/ Saturn – (n.n.)] care răspândeşte/ distribuie Soarele
şi îl leagă de ceea ce va fi [regenerarea naturii, recolte, viaŃă etc. –
(n.n.)]”şi Duminică „[zi dedicată Soarelui] care arde/ se consumă şi
înŃelege fără să se bucure”; este remarcabil faptul că religia creştină a
păstrat, din perioada păgână, cultul acestor zile prin personajele
mitologice din poveştile românilor; Sfânta Miercuri şi Sfânta Vineri,
ca zile de post, şi Sfânta Duminică – zi dedicată Domnului138. La fel,
dintre denumirile lunilor anului dacic (în calendarul cu zece luni,
nouă sunt raportate la activitatea Soarelui, iar, în calendarul cu
douăsprezece luni, unsprezece sunt raportate la activitatea Soarelui)
doar răpciune139 se raportează la apa necesară fertilităŃii pământului.
D: SÎNICOL
P: SI-(I)N(A)-ICCH-OL
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui care aşteaptă nemişcat/
imobil”;
C: (344)&(195)&(200)&(190);
O: Corespunde sărbătorii creştine Sfântul Nicolae;
D: SÎNPETRU
P: SI-(I)N(A)-PE(YA)-TR-U(H)
S: „[zi/ sărbătoare] închinată soarelui care încălzeşte pentru ce poate
fi gustat când el trece (împins)”;
138
La popoarele anglo-saxone, urmaşe ale unor populaŃii indo-europene, şi în
prezent, ziua de duminică păstrează semnificaŃia arhaică legată de cultul Soarelui;
astfel, Sunday „duminică”, în traducere, este „Ziua Soarelui” (cf. Sun „Soare” şi day
„zi”).
139
Obs.: După calendarul dacic, răpciune corespunde perioadei 24 iulie – 28 august,
din calendarul actual; în această perioadă, ploile sunt esenŃiale pentru viitorul
recoltelor de toamnă – (n.n.).
C: (344)&(195)&(304)&(397)&(411);
O: Corespunde sărbătorii creştine Sfîntul Petru;
D: SÎNSTEF(AL)
P: SI-(I)N(A)-ST-E-PH(AL)
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui în aşteptarea luminii/ căldurii/
strălucirii”;
C: (344)&(195)&(366)&(152)&(305);
O: Corespunde sărbătorii creştine Sfîntul Ştefan;
D: SÎNTILIE
P: SI-(I)N(A)-TI(J)-(I)L-I-E
S: „[zi/ sărbătoare] închinată soarelui care înŃeapă/ fulgeră pe cel ce
rămâne/ este nemişcat [norul! – n.n.] şi îl determină să meargă, să
sosească”;
C: (344)&(195)&(390)&(190)&(184)&(152);
O: Corespunde sărbătorii creştine Sfântul Ilie;
D: SÎNTION, SÎNTIOM
P: SI-(I)N(A)-TI-OM-U(H)
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui care încălzeşte locul unde are
înŃeles silaba sacră OM” (Vârful OMU! –n.n.);
C: (344)&(195)&(390)&(290)&(412);
O: Vezi echivalenŃa on- cu om-, on-kara şi om-kara etc.; Obs.: în
textele arhaice referirile sunt la Sîntionu şi nu la Sfântu Ion, fapt care
conduce spre etimologia sanskrită; corespunde sărbătorii creştine
Sfântul Ion;
D: SÎNTOADER
P: SI-(I)N(A)-TODA
S: „[zi/ sărbătoare] legată/ închinată Soarelui care incită/
împunge/(fig.) dogoreşte/ încălzeşte cu putere”;
C: (344)&(195)&(395);
O: În această zi nu se lucrează cu caii etc.;
D: SINTOMA
P: SI-(I)N(A)-TO-(A)MA
248 Lucian Cherata
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui care este cel care produce
bucurii/ face plăcere/ mulŃumeşte/ satisface”;
C: (344)&(195)&(394)&(17);
O: Este vorba de Duminica Tomii, prima duminică după Paşte;
D: SÎNTEODA
P: SI-(I)N-TE(J)O-DA
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui pentru izbucnirea de lumină
transmisă”;
C: (344)&(195)&(389)&()113; SI- (SĀ-) „a lega”, DS, p. 826b; ina-
„rege”, „prinŃ”, „soare”, DS, p. 131b; tejo- „izbucnire de lumină/
glorie”; DA- „a da, „a acorda”, „a transmite”, DS, p....;
O: Corespunde sărbătorii creştine Sfânta Teodora;
D: SÎNVARA
P: SI-(I)N-VA-(A)RA
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui care îşi suflă raza”;
C: (344)&(195)&(427)&(35);
O: Corespunde sărbătorii creştine Sfînta Varvara; vezi calendarul
dacic dublat de cel creştin;
D: SINVASIL/ VASILCA
P: SI-IN-VAS-IL/ VAS–IL–KHA
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui care se îmbracă/ înveleşte şi
rămâne nemişcat”/ „[cel] care se îmbracă/ înveleşte şi rămâne
nemişcat în incinta/spaŃiul/peştera sa”;
C: (344)&(195)&(431)&(190)/ (431)&(190)&(220);
O: Este o sărbătoare/ ritual pentru chemarea belşugului care urmează
să vină; astfel, „cel care se îmbracă şi rămâne nemişcat în incinta/
spaŃiul/ peştera sa” este, simbolic, viitorul fruct rezultat din florile
dalbe (care s-au deschis/ spart/ înflorit/ rodit!); nu excludem
posibilitatea şi a unei alte semnificaŃii care se suprapune peste cea
rezultată mai sus, anume legată de personificarea zeului Siva Vasilca
prin ritualul cu acelaşi nume, cu mare probabilitate zeul
indo-european Shiva, în cazul de faŃă „Shiva, cel care stă în spaŃiul
său”; este cunoscut faptul că zeul Shiva este atât posesorul energiilor
creatoare/ generatoare ale lumii, dar şi a energiilor distrugerii
acesteia şi, din acest motiv, invocarea lui are dublă conotaŃie: apelul
pentru susŃinerea germinaŃiei/ regenerării naturii, dar şi teama de o
posibilă răzbunare/ distrugere atunci când zeul este supărat de ceva;
cele două interpretări sunt complementare, dacă admitem că, în
timpul germinaŃiei, energiile creatoare ale zeului se află deja în
seminŃele/ fructele care rodesc; ieşirea acestor energii (a zeului!) din
seminŃe şi fructe înseamnă, în concepŃia omului agrar, viaŃă, dar şi
distrugere, moarte, pieire etc; Siva poate avea şi o altă interpretare,
anume: SI- „a lega”; va- (iva-) „pe moment”, de unde Siva Vasilka „a
te lega pe moment de cel care rămâne nemişcat/ imobil în incinta/
peştera sa”; dar SINICOL „zi închinată Soarelui care aşteaptă
nemişcat/ imobil”, fapt care ne conduce la ideea că ritualul Siva
Vasilka este o invocare a Soarelui de a nu mai rămâne nemişcat/
imobil în incinta/ peştera sa; observăm că Sinicol (pentru creştini,
Sfântul Nicolae) marchează momentul dinaintea solstiŃiului de iarnă
iar Siva Vasilka este un ritual imediat următor acestui ritm cosmic
pentru ca Soarele să-şi manifeste din nou energiile binefăcătoare;
„rezultatul” acestei invocări este prima zi dedicată cultului solar,
anume: ziua în care astrul zilei luminează Vârful Omuh, Sîntiomuh/
Sîntionuh etc.; în spaŃiul românesc, este posibilă suprapunerea
semnificaŃiilor indicate mai sus, derulările ritualurilor Vasilka în
diferite zone lăsând posibilitatea unor interpretări diferite140;
D: SÎNZIANA
P: SI-(I)N(A)-SI-ANA
S: „[zi/ sărbătoare] închinată Soarelui care respiră bine/ (re)naşte
înfăşat/ îmbrăcat în armură”;
C: (344)&(195)&(365)&(22);
O: Corespunde sărbătorii creştine Sfânta Maria Mică – „Naşterea
Maicii Domnului”;
D: SOLOMONAR
P: SO–LOMAN–AR / SO-LO-MAN-AR
140
Ritualul Siva întâlnit şi la Ńiganii din Bărăgan conduce spre interpretarea care
implică zeul indian Shiva (zeu al energiilor universului), iar ritualurile Siva Vasilka
din Moldova conduc spre invocarea Soarelui, ca energie tutelară a universului, după
cum am arătat mai sus etc.; în creştinism, sărbătoarea Vasilca a devenit ziua
Sfântului Vasile, care coincide cu prima zi a Anului Nou.
250 Lucian Cherata
S: ”[cel] care face legarea părului”/ „[cel] care prinde şi leagă
[realitatea] prin credinŃă/ cunoaştere/ înŃelepciune”;
C: (344)&(246)&(37)/ (344)&(236)&(256)&(37);
O: Pentru daci, dar şi ulterior, până aproape de zilele noastre, au
existat solomonarii, posesori ai unei ştiinŃe şamanice străvechi
obŃinută printr-o iniŃiere îndelungată şi laborioasă; simbolul legării
sau al tăierii părului141, la daci ca şi la alŃi indo-europeni însemna
iniŃiere, nobleŃe şi puritate, dar şi sănătate, vigoare, energie, forŃă;
purtarea bărbii şi a pletelor era semn al apartenenŃei la o castă
superioară (preoŃii/ regii sau războinicii); legarea părului însemna
iniŃierea unui războinic, dar, în alte cazuri, vindecarea de o boală,
ispăşirea unei pedepse morale etc.; pornind de la SO-LO-MAN-AR
aflăm un alt posibil înŃeles: „cel care leagă şi prinde [realitatea] prin
credinŃă”;
D: SORCOVA
P: SO-(O)R-KHO-VA
S: „urare [care se face] pe cap/ pieptănătură/ păr, [loc] peste care se
răspândeşte”; sorcova [obiectul prin care se face urarea – n.n.];
C: (344)&(293)&(221bis)&(427);
O: Urare de sănătate făcută, de obicei, de către copii adulŃilor în ziua
de Anul Nou; urarea se face cu ajutorul sorcovei, o cunună de flori
artificiale, cu care se atinge ritmic capul celui căruia i se urează
sănătate;
D: STELE
P: ST-E-A-LI
S: „[cele] care stau în nemişcare, venite şi aşezate deasupra (ta)”;
C: (366)&(152)&(63);
O: În unele zone din România este folosită, la plural, forma arhaică
steali în loc de stele; în limbile neoindiene există doar forma de
plural: ce(h)raia/ cehra(n)ia „stele” (CI-RA(H)-I-A (109)&(331)&
(184)&(T) „care vin să se înalŃe/ cadă solitare”) cu înrudirea
evidentă: cer, ceros (CI-RO-(O)S (109)&(335bis)&(295) „legătura
înaltă cu pământul”);
141
Vezi obiceiul tăierii părului, cu sens iniŃiatic, la bărbaŃi şi băieŃi de Sîntoader –
n.n..
D: STRIGOI
P: STĶ-GO-I
S: „[cel] care este acoperit de pământ/ sub pământ şi vine (printre
oameni)”;
C: (369)&(172)&(184);
O: În credinŃa populară românească, cei care au parte de o moarte
intempestivă sau nu li se respectă rânduielile de înmormântare
prevăzute de tradiŃia locului revin în lume sub forma de strigoi/
moroi pentru a-i determina pe cei rămaşi să le acorde respectul
cuvenit;
D: SURA
P: SU-RA(H)
S: „(care) produce separare/ despărŃire”; „care desparte”;
C: (353)&(331);
O: sura are sensul de „culme”, „deal” etc.; Sura de Aur în MunŃii
IstriŃa, Sura, localitate în România etc;
D: SURATE
P: SU-RA(H)-TE
S: „[cele] care produc separare/ despărŃire/ dezbinare aici/ în lume”;
C: (353)&(331)&(382);
O: SimŃul comun confundă surate cu surori; în realitate, în timpuri
arhaice, surate aveau semnificaŃia „separate/ despărŃite/ dezbinate”,
de aici şi ritualul însorăŃitului „Sări surată peste baltă să ne
însorăŃim o dată...” etc.;
D: ŞERCAN
P: ŞA–(A)RC–AN
S: „[cel] care distruge ceea ce este/ trebuie să fie respectat”;
C: (374)&(66)&(64);
O: şercanii erau vrăjitorii dacilor (diferiŃi de solomonari!), de obicei
practicanŃi ai magiei negre, cu faimă în general negativă;
D: ŞTIMA
P: STH–I–MA
S: „[zeiŃa] (care) vine şi împrăştie/ împarte bucurie/ fericire
păstrându-şi originea cerească”;
252 Lucian Cherata
C: (366)&(184)&(261);
O: Zeitate/ entitate din poveştile populare româneşti;
D: TARABOSTES
P: TA-RA-BHU-ST-ES
S: „[cel] care desparte şi dă pământul care stă”/ „[cel] care parcelează
şi distribuie pământul nemuncit” (n.n.);
C: (381)&(324)&(96)&(366)&(T);
O: O altă interpretarea propusă: „[cel] care împarte şi distribuie ceea
ce există stabil” (n.n.);
D: TOMA ALIMOŞ
P: TO–MA AL-IM-AS
S: „[cel] care mulŃumeşte prin onoare şi este fără stare/ loc/ în
continuă mişcare”; vezi şi MANEA „cu acelaşi statut în credinŃă/
statornic în credinŃă”; obs.: eposul medieval, anecdotic se suprapune,
de fapt, peste o idee a confruntării dintre nestatornicie şi statornicie,
onoare şi credinŃă etc.;
C: (394)&(255)&(15)&(191)&(69);
O: Personaj a cărui semnificaŃie trebuie să fie reluată prin prisma
sensului arhaic, în complementaritate cu personajul Manea; credem
că, şi în acest caz, s-a produs o deturnare de sensuri prin ataşarea
ulterioară a unui anume epic, fapt petrecut şi în cazurile MioriŃa şi
Meşterul Manole;
D: TRAC
P: TR-AC
S: „[cel] care trece/ traversează mândru”;
C: (397)&(5);
O: Este vorba despre o caracteristică generică a tracilor justificată
prin anvergura istoriei create de către aceştia în Balcani;
D: TRICOLICI/ PRICOLICI
P: TRI-KOL-ICCH-I
S: [cel] care face trei salturi/ se dă de trei ori peste cap şi vine să-Ńi
îndeplinească dorinŃa”;
C: (400)&(225)&(200)&(184);
O: Personaj, de obicei, malefic invocat de alte personaje din basmele
rom\nilor; vezi V. Kernbach, DicŃionar de mitologie generală,
Editura Albatros, Bucureşti, 1995, p. 512a; definiŃia sanskrită aflată
corespunde pe deplin personajului în discuŃie;
D: TROIAN
P: TR-O(J)-IAN
S: „[ceva] (care) poate fi trecut cu efort/ forŃă/ energie/ cu greutate”;
C: (397)&(288)&(194); este evident eronată etimologia cu trimitere
la Traian, împăratul cuceritor al Daciei şi la limes-urile romane sub
forma unor „troiene” de pământ;
O: Cu sensul din limba română actuală;
D: łARINĂ/ łĂRÂNĂ
P: TA-(A)R(A)-INA
S: „lume a Soarelui rege”;
C: (382)&(35&(195);
O: Cu sens consonant celui din limba română actuală;
D: TĂRÂM
P: TA-(A)R(A)-IM(A)
S: „lume a razelor Soarelui”;
C: (382)&(35&(191);
D: UNCHEŞ
P: UN(A)-KHAYA
S: „[cel] micşorat/ diminuat/ împuŃinat/ inferior, cu baston”;
C: (418)&(221);
D: UNGUREAN
P: UN-GHO-RA-(I)AN
S: [cel] care conferă preŃuire pământului/ apei”;
C: (415)&(166)&(329)&(23);
O: Sensul impus în limba română actuală: ungurean „provenit din
łara Ungurească / de peste munŃi/ din Ardeal”; frecvenŃa acestui
nume în onomastica românească îşi are fără îndoială, în mare
măsură, originea în fenomenul migrării ungurenilor din łara
254 Lucian Cherata
Ungurească spre celelalte zone ale Ńării, dar credem că este posibilă
şi o altă realitate premergătoare celei semnalate: anume existenŃa
ungurenilor ca şi categorie de provenienŃă dacică de sine stătătoare
care reprezentau un cult al pământului/ apei integrat cultului solar;
D: URSITĂ
P: UR(U)-SI-TA
S: „drumul/ destinul legăturii/ relaŃiei [omului] cu lumea;
C: (421)&(344)&(382);
O: Cu sensul de : destin, predestinare etc.; credem că nimic esenŃial
n-ar mai putea acŃiona/ interveni în destinul stabilit, în acest fel, de
către reprezentanŃii vecinilor.
D: URSITORI
P: UR(U)-SI-T(A)-OR-I
S: „[cele] care comunică destinul/ drumul legăturii/ relaŃiei omului
cu lumea”;
C: (421)&(344)&(382)&(292)&(T);
O: În număr de trei, după tradiŃie, ursitorile/ ursitoarele sunt nişte
prezenŃe spirituale, în general, pozitive, doar uneori negative, în
special când nu este respectat ritualul; aceste entităŃi stabilesc
destinul copilului la care sunt chemate/ invocate;
D: VALAH/ VLAH
P: V[A]-LA-(U)H
S: „[cel] care ia hrană rituală şi îi înŃelege sensul”;
C: (430)&(236)&(411);
D: VENEłI
P: VE-NE-TI(J)
S: „[cei] care care sunt stabili [acolo] sus în cuibul lor”; „vulturii”-
n.n. (!?);
C: (437)&(279)&(390);
O: VeneŃii „populaŃie de origine celtică apărută în Europa în jurul
anilor 1300 A.H.”; unii cercetători susŃin originea tracă a veneŃilor;
D: VERGURĂ
P: VE-(A)R-GH-UR(U)-A
S: „[cea] care fără spin sparge/ distruge drumul”;
C: (437)&(38)&(165) )&(421)&(T);
O: Cuvânt arhaic cu semnificaŃia actuală „pură, virgină”; sensul
arhaic: „[plantă] viguroasă care se impune/ răzbate în mediul
înconjurător prin simpla prezenŃă („fără spini”!);
D: VERSHUI
P: VARSH(A)-UJJ(H)
S: ”a face urări, a onora”;
C: (443)&(414);
O: Ploaia (varsha) este semn al belşugului, al binecuvântării la
indo-europeni;
D: VICIN
P: VI-CI-(I)N
S: „[cel] care nu acumulează/ nu creşte/ rămâne sărac – (n.n.)”;
C: (437)&(109)&(193);
O: Vicinii, ca şi iobagii şi rumânii aveau un statut social precar fiind
aserviŃi unui stăpân;
D: VITREGA
P: VI-TR-E-GA
S: „[cea] care împrăştie/ distruge când trece, se apropie şi pleacă”;
C: (436)&(397)&(152)&(159); personaj des întâlnit în basmele
românilor sub forma „mama vitregă”, cu semnificaŃia de persoană
rea, răzbunătoare etc.;
O: Personaj malefic din poveştile populare româneşti;, de obicei sub
forma unei mame vitrege;
D: VÎRCOLACUL
P: VÎRK(A)-(K)OL-AC
S: „lup încolăcit/ rotit sub formă de colac”;
C: (445)&(225)&(5);
O: „lupul care mănâncă Luna” – explicaŃia eclipselor de lună în
credinŃa populară românească – (n.n.);
256 Lucian Cherata
D: VÂLVĂ
P: VA-(A)L(A)-VA(SA)
S: „[cea] care împrăştie intempestiv ceea ce este locuit/ populat/ o
(anumită) stare de lucruri”;
C: (427)&(15)&(432);
O: Vâlva băilor este o zeitate a minelor, răzbunătoare şi distructivă
atunci când este „supărată” de cineva;
D: VITEAZ
P: VI-TE(JO)-AS
S: „[cel] care există deasupra gloriei”;
C: (437bis)&(309)&(47);
O: Viteaz este cuvânt presupus a fi împrumutat de la vecinii
maghiari; etimologia indo-europeană infirmă această presupunere
prin semnificaŃia ancestrală compatibilă cu semantica actuală a
cuvântului;
D: VOIEVOD, VODĂ
P: VA-I-E-VODHUM, VODHUM
S: „[ cel care] pentru cele spuse, vine/ este/ se impune cu statutul de
conducător”/ „conducător”;
C: (427)&(184)&(152)&(441)/ (441);
O: după cum se vede, nu este vorba despre o etimologiie slavă ci una
dacică; voievodatul este formă specific de organizare dacică, doar
cnezatul este specific slavilor; existenŃa doar la români, ca formă de
organizare specifică dacilor, a voievodatului arată încă o dată de ce
Transilvania sub dominaŃie maghiară a fost voievodat şi nu regat,
cnezat, Ńarat etc.;
D: ZDRÂNCU
P: S(I)-DR-IN-KU
S: „[cel] care sprijină separarea Soarelui de Pământ”;/ „[cel] care
ajută Soarele să apună – (n.n.)”;
C: (344)&(145)&(195)&(234);
O: Personaj din poveştile populare româneşti cu semnificaŃia
„spaima zmeilor” etc.;
D: ZÎNA
P: SI–(I)NA
S: „[zeiŃă] legată de soare/ în legătură cu un cult solar”;
C: (344)&(195);
O: EntităŃi/ ZeităŃi solare din poveştile populare româneşti;
D: ZÎUREL
P: SI-UH-(A)R(A)-AL(I)
S: „[timpul] când faci legătura cu razele [Soarelui] în şuvoi”;
C: (344)&(412)&(35)&(96);
O: Leitmotiv în unele colinde româneşti semnificând începutul
efectiv al zilei;
D: ZMEU(L)
P: SMAYA
S: „[cel] cu orgoliu”;
C: (361);
O: Personaje negative din poveştile populare româneşti; sunt
pedepsite pentru că, de obicei, încalcă rânduiala firească a lucrurilor;
D: ZODIA
P: SO–DI(V)A
S: „[ cea care] este legătura (omului) cu cerul”;
C: (344)&(139);
O: ZeităŃi ale destinului omenesc semnificând predestinarea
determinată de legităŃile cerului;
258 Lucian Cherata
B. CALENDARUL SĂRBĂTORILOR DACICE/

ROMÂNEŞTI ŞI CREŞTINE (după calendarul
creştin 2011)
DATA SĂRBĂTOAREA SĂRBĂTOAREA OBSERVAłII
PĂGÂNĂ CREŞTINĂ
1 ianuarie Sinvasil/ Sf. Vasile Anul Nou creştin
Shiva Vasilka (i-e) Anul Nou creştin
Siva Vasilca (dac.)
Siva (Ńig.)
6 ianuarie Bhobhoteja (i-e) Botezul Maximul iernii
Boboteaza (dac.) Domnului
7 ianuarie Ianus (lat.) Sfântul Ion Ianuarius – luna
Sintionuh, Sintiomuh zeului Ianus
bifront
24 februarie Dragobetele/ Ziua - 28.02, 01.03,
ÎndrăgostiŃilor 02.03, 05.03,
25.03
26 februarie Moşii de iarnă (dac.) Ziua MorŃilor Sărb. dacică
1 martie MărŃişorul (dac.) - Sărb. dacică
1-9 martie Babele/ Zodiile Zodiile dacilor
6 martie Hurlalia/ Urlalia/ Lăsatul secului
DihorniŃa (dac.) de Paşte
9 martie Moşii de primăvară Mucenicii Începutul anului
Măcinicii (dac.) agrar
(colaci din cocă de
grâu, miere şi nucă, îm-
pletiŃi în forma de 8)
10 martie Joia Iepelor
12 martie Sintoda (dac.) Sfântul Toader Ziua
Iarmaroacelor
13 martie Suratele
14 martie Ritualul primei brazde
22 martie EchinocŃiul de
primăvară
25 martie Bunavestire Vestirea Sântului
(25 martie) Duh
16 aprilie Sînlazăr Sfântul Lazăr
17 aprilie Floriile (dac.) de la Intrarea lui Iisus Sărb. lat.
Florii zeiŃe ale florilor în Ierusalim Floralia,
şi fecundităŃii de la Flora, zeiŃa
fecundităŃii
19 aprilie Mânecătoarea-
Sângeorzu vacilor
21 aprilie Ropotinul Ńesturilor
22 aprilie Marcu boilor
23 aprilie Singeorzu Sfântul
Gheorghe
24 aprilie Patraghia Paştele.Învierea Dată variabilă
Domnului
01 mai Sintoma Sfântul Toma/
Duminica Tomii
03 mai Blajinii Paştele
Blajinilor
21 mai Sincosta Sfintii C-tin si
Elena
În perioada mai-iunie se practică tradiŃiile de chemare a ploii: Paparudele şi/

sau MăruŃele, precum şi tradiŃia Caloianul-ui, parte integrantă din cultul solar
dacic, cu îngroparea şi dezgroparea ritualică a zeului soarelui semnificând lipsa
acestuia pe perioada ploilor invocate zeilor Rudra şi Marut; considerăm ritualul
Caloianului complementar tradiŃiei Paparude/ MăruŃe;
2 iunie Ziua Eroilor ÎnălŃarea

Domnului
12 iunie Rasalila/ Kaliusa Pogorârea Rosalia (lat.)
(i–e) Sfântului Duh/ Rusalka (slav.)
Rusaliile/ Căluşul Sfânta Treime
(dac.)
22 iunie SolstiŃiul de vară
24 iunie Sindhienele (dac.) Naşterea Sf. Ioan Începutul
Drăgaicele (dac.) Botezătorul secerişului
29 iunie Sinpetruh (dac.) Sfântul Petru Începutul
cositului
20 iulie Sintilie Mare Sfântul Ilie Mare
27 iulie Sintilie Mic Sfântul Ilie Mic
15 august ZeiŃa Gaea, Rhea (lat., Sf. Maria Mare N. Densuşianu,
med.) (Adormirea p. 109a;
Sinmara (dac.) Maicii
260 Lucian Cherata
Domnului)
08 ZeiŃa Iana/ Diana/ Sf. Maria Mică Marina!
septembrie Luna/ Latona (med.) (Naşterea Maicii Sânziana (dac.),
Sinziana (dac.-rom.) Domnului) Sancta Diana!
(lat.)
12 Sinicoar Sf. Nicoară
septembrie
22 EchinocŃiul de toamnă Sfântul Teodor.
septembrie Sînteoda Zămislirea Sf.
Ioan Botezătorul
26 Sinedh(r)u (i-e) Sf. Dumitru Sîned(r)u în
octombrie ZeiŃa Demeter (gr.) Maramureş şi
Bucovina
5 noiembrie Moşii de toamnă Pomenirea
morŃilor
8 noiembrie Sînarhanga Sf. Arhangheli
Mihail şi Gavril
30 Sînandru Sfântu Apostol
noiembrie Andrei
4 decembrie Sînvara Sfânta Varvara
5 decembrie Sinicol Sfântul Nicolae
20 Ignatul Sfântul Ignatie
decembrie (Taiatul porcilor)
21-22 SolstiŃiul de iarnă 17-22 decembrie
decembrie Venirea lui Saturn Saturnaliile sărb.
Saturnaliile (lat.) romană
(V. Kernbach)
25-26 Venirea lui Krăciun Naşterea Krăciunul sărb.
decembrie Krăciunul (dac.) Domnului dacică
27 Sinstefa(l) Sfântul Ştefan
decembrie
C. CALENDARUL DACIC
Pentru o mai clară imagine a cultului solar dacic, reluăm o parte

dintre informaŃiile din tabelul anterior punând în evidenŃă şi
calendarul dacic în care erau doar zece luni, iar fiecare lună avea 36
sau 37 de zile; la fel, pentru calendarul actual142 am considerat ca
dată a echinocŃiilor şi solstiŃiilor data de 22 din lunile respective,
fiind ştiut faptul că datele acestor evenimente cosmice diferă de la an
la an şi oscilează între zilele 21-23 ale lunii respective.
CALENDARUL DACIC CALENDARUL CREŞTIN

ZI/ L Z SEMNIFICAłIA L Z SEMNIFICAłIA OBS.
AN
1 M 1 MărŃişorul, ANUL M 1 MărŃişorul
NOU DACIC
2 Ă 2 A 2
3 R 3 R 3
4 ł 4 T 4
5 I 5 BABELE/ I 5 BABELE/
ZODIILE (1..9) ZODIILE (1..9)
6 Ş 6 HURLALIA/ E 6 LĂSATUL
URLALIA/ SECULUI DE
DIHORNIłA PAŞTE
7 O 7 7
8 R 8 8
9 9 MOŞII DE 9 MUCENICII
PRIMĂVARĂ –
MĂCINICII
10 10 JOIA IEPELOR 10
11 11 11
12 12 SINTODA, 12 SFÎNTUL
ZIUA TOADER
IARMAROACEL
OR
13 13 SURATELE 13
142
Lunile cuptor (iulie) şi gustar (august) au fost introduse prin trecerea la
calendarul iulian cu lunile de 30 sau 31 de zile, cu excepŃia lunii februarie etc..
262 Lucian Cherata
14 14 RITUALUL 14
PRIMEI BRAZDE
15 15 15
16 16 16
17 17 17
18 18 18
19 19 19
20 20 20
21 21 21
22 22 ECHIN. DE 22 ECHIN. DE
PRIMĂVARĂ PRIMĂVARĂ
23 23 23
24 24 24
25 25 25 BUNAVESTIREA
26 26 26
27 27 27
28 28 28
29 29 29
30 30 30
31 31 31
32 32 A 1
33 33 P 2
34 34 R 3
35 35 I 4
36 36 L 5
37 37 I 6
38 P 1 E 7
39 R 2 8
40 I 3 9
41 E 4 10
42 R 5 11
43 6 12
44 7 13
45 8 14
46 9 15
47 10 SÎNLAZĂR 16 SFÂNTUL LAZĂR
48 11 FLORIILE 17 INTRAREA LUI
IISUS ÎN
IERUSALIM
49 12 18
50 13 Mânecătoare 19
a- Sângeorzu
vacilor
51 14 20
52 15 JOIMARII 21 JOIA MARE
53 16 Marcu boilor 22
54 17 SINGEORZU 23 SFÂNTUL
GHEORGHE
55 18 PATRADIA 24 PAŞTELE,
ÎNVIEREA
DOMNULUI
56 19 25
57 20 26
58 21 27
59 22 28
60 23 M 1
61 24 A 2
62 25 SINTOMA I 3 SFÂNTUL
TOMA/
DUMINICA
TOMII
63 26 4
64 27 BLAJINII 5 PAŞTELE
BLAJINILOR
65 28 6
66 29 7
67 30 8
68 31 9
69 32 10
70 33 11
71 34 12
72 35 13
73 36 14
74 F 1 15
75 L 2 16
76 O 3 17
264 Lucian Cherata
77 R 4 18
78 A 5 19
79 R 6 20
80 7 SÎNCOSTA 21 SFINTII
CONSTANTIN SI
ELENA
81 8 22
82 9 23
83 10 24
84 11 25
85 12 26
85 13 27
86 14 28
88 15 29
89 16 30
90 17 31
91 18 I 1
92 19 ZIUA EROILOR U 2 ÎNĂLłAREA
DOMNULUI
93 20 N 3
94 21 I 4
95 22 E 5
96 23 6
97 24 7
98 25 8
99 26 9
100 27 10
101 28 11
102 29 RUSALIILE/ 12 POGORÂREA
CĂLUŞUL SFÂNTULUI
DUH/ SFÂNTA
TREIME
103 30 13
104 31 14
105 32 15
106 33 16
107 34 17
108 35 18
109 36 19
110 37 20
111 C 1 21
112 I 2 22 SOLST. DE
VARĂ
113 R 3 23
114 E 4 SINDHIENELE/ 24 NAŞTEREA SF.
DRĂGAICELE IOAN
BOTEZĂTORUL
115 Ş 5 25
116 A 6 26
117 R 7 27
118 8 28
119 9 SÎNPETRUH 29 SFÎNTUL-PETRU
120 10 30
121 11 I 1
122 12 U 2
123 13 L 3
124 14 I 4
125 15 E 5
126 16 6
127 17 7
128 18 8
129 19 9
130 20 10
131 21 11
132 22 12
133 23 13
134 24 14
135 25 15
136 26 16
137 27 17
138 28 18
139 29 19
140 30 SINTILIE MARE 20 SFÂNTUL ILIE
MARE
141 31 21
142 32 22
143 33 23
144 34 24
266 Lucian Cherata
145 35 25
146 36 26
147 R 1 SINTILIE MIC 27 SFÂNTUL ILIE
MIC
148 Ă 2 28
149 P 3 29
150 C 4 30
151 I 5 31
152 U 6 A 1
153 N 7 U 2
154 E 8 G 3
155 9 U 4
156 10 S 5
157 11 T 6
158 12 7
159 13 8
160 14 9
161 15 10
162 16 11
163 17 12
164 18 13
165 19 14
166 20 SINMARA 15 SFÂNTA MARIA
MARE
167 21 16
168 22 17
169 23 18
170 24 19
171 25 20
172 26 21
173 27 22
174 28 23
175 29 24
176 30 25
177 31 26
178 32 27
179 33 28
180 34 29
181 35 30
182 36 S 1
183 37 E 2
184 B 1 P 3
185 R 2 T 4
186 U 3 E 5
187 M 4 M 6
188 Ă 5 B 7
189 R 6 SÎNZIANA R 8 SFÂNTA MARIA
MICĂ
190 E 7 I 9
191 L 8 E 10
192 9 11
193 10 SINICOAR 12 SFÂNTUL
NICOARĂ
194 11 13
195 12 14
196 13 15
197 14 16
198 15 17
199 16 18
200 17 19
201 18 20
202 19 21
203 20 SINTEODA 22 ECHIN. DE
TOAMNĂ
204 21 23 ZĂMISLIREA
SFÂNTULUI
IOAN
BOTEZĂTORUL
205 22 24
206 23 25
207 24 26
208 25 27
209 26 28
210 27 29
211 28 30
212 29 31
213 30 O 1
214 31 C 2
268 Lucian Cherata
215 32 T 3
216 33 O 4
217 34 M 5
218 35 B 6
219 36 R 7
220 B 1 I 8
221 R 2 E 9
222 U 3 10
223 M 4 11
224 A 5 12
225 R 6 13
226 7 14
227 8 15
228 9 16
229 10 17
230 11 18
231 12 19
232 13 20
233 14 21
234 15 22
235 16 23
236 17 24
237 18 25
238 19 SINED(R)U 26 SFÂNTUL
DUMITRU
239 20 27
240 21 28
241 22 29
242 23 30
243 24 31
244 25 N 1
245 26 O 2
246 27 I 3
247 28 E 4
248 29 MOŞII DE M 5 POMENIREA
TOAMNĂ MORłILOR
249 30 B 6
250 31 R 7
251 32 SIN ARHANGA I 8 SFINłII
ARHANGHELI
MIHAIL ŞI
GAVRILĂ
252 33 E 9
253 34 10
254 35 11
255 36 12
256 37 13
257 U 1 14
258 N 2 15
259 D 3 16
260 R 4 17
261 E 5 18
262 A 6 19
263 7 20
264 8 21
265 9 22
266 10 23
267 11 24
268 12 25
269 13 26
270 14 27
271 15 28
272 16 29
273 17 SINANDRUH 30 SFÂNTUL
APOSTOL
ANDREI
274 18 D 1
275 19 E 2
276 20 C 3
277 21 SINVARA E 4 SFÂNTA
VARVARA
278 22 SINICOL M 5 SFÂNTUL
NICOLAE
279 23 B 6
280 24 R 7
281 25 I 8
282 26 E 9
283 27 10
270 Lucian Cherata
284 28 11
285 29 12
286 30 13
287 31 14
288 32 15
289 33 16
290 34 17
291 35 18
292 36 19
293 1 IGNATUL 20 SFÂNTUL
IGNATIE
G 2 21
294 E 3 22 SOLST. DE
IARNĂ
295 R
296 A 4 23
297 R 5 24
298 6 KRĂCIUNUL 25 NAŞTEREA
DOMNULUI
299 7 26
300 8 SINSTEFA(L) 27 SFÂNTUL
ŞTEFAN
301 9 28
302 10 29
303 11 30
304 12 31
305 13 SINVASIL/ I 1 SFÂNTUL
S(H)IVA VASILE,
VASILKA ANUL NOU
CREŞTIN
306 14 A 2
307 15 N 3
308 16 U 4
309 17 A 5
310 18 BOBOTEJA R 6 BOTEZUL
DOMNULUI
311 19 SINTIONUH, I 7 SFÂNTUL IOAN
SINTIOMUH
312 20 E 8
313 21 9
314 22 10
315 23 11
316 24 12
317 25 13
318 26 14
319 27 15
320 28 16
321 29 17
322 30 18
323 31 19
324 32 20
325 33 21
326 34 22
327 35 23
328 36 24
329 37 25
330 F 1 26
331 Ă 2 27
332 U 3 28
333 R 4 29
334 A 5 30
335 R 6 F 1
336 7 E 2
337 8 B 3
338 9 R 4
339 10 U 5
340 11 A 6
341 12 R 7
342 13 I 8
343 14 E 9
344 15 10
345 16 11
346 17 12
347 18 13
348 19 14
349 20 15
272 Lucian Cherata
350 21 16
351 22 17
352 23 18
353 24 19
354 25 20
355 26 21
356 27 22
357 28 23
358 29 DRAGOBETELE 24 DRAGOBETELE
359 30 25
360 31 MOŞII DE 26 ZIUA
IARNĂ MORłILOR
361 32 27
362 33 28
363 34 29
364 35 30
365 36 31
1. CONCLUZII:
1. Nucleul religiei dacilor este reprezentat de un puternic cult

solar identificat prin, cel puŃin, optsprezece sărbători închi-
nate direct Soarelui; la acestea se adaugă, în mod comple-
mentar, alte zeităŃi şi ritualuri;
2. În contextul reprezentării cultului solar apar şi zeităŃi cu rol
auxiliar în ansamblul funcŃiilor solare (Vasilka, Boboteja,
MărŃişorul, Babele, Dragobetele, Floriile, Rusaliile,
Sindienele/ Drăgaicele, Caloianul, Rudra, Marut);
3. În paralel cu zeităŃile amintite anterior, dacii aveau un
puternic cult al morŃilor, reprezentat în tradiŃia păstrată prin
sărbătorile: Moşii de primăvară (Măcinicii), Moşii de vară,
Moşii de toamnă şi Moşii de iarnă, Blajinii etc.;
4. Zeitatea cu numele Krăciun apare, în contextul mitologiei
dacilor, ca un zeu care îşi face apariŃia pentru a determina
efectiv Soarele să-şi abandoneze statutul de nemişcare în
ideea reluării unui nou ciclu anual; între Sinicol şi Sintionuh
se practică ritualul Vasilka menit să „convingă” Soarele să-şi
părăsească statutul de nemişcare; gestionar, însă, al energiilor
cosmice necesare acestui lucru este bătrânul zeu Krăciun care
„face să scadă noaptea”; astfel, prima apariŃie a Soarelui care
oferă garanŃii pentru anul ce va veni este luminarea/ încăl-
zirea Vârfului Omu(h), centru spiritual al dacilor; considerăm
că asimilarea lui Krăciun cu Saturn este firească, fiind vorba
de varianta dacică a lui Saturn, la fel „zeu al solstiŃiului de
iarnă”, dacii fiind „cei care sărbătoresc solstiŃiul”;
5. În contextul menŃionat, Zalmoxis apare ca o om-preot-zeu,
garant al respectării cultului solar al lui Gebeleiezis, dar şi al
eliberării sufletelor dacilor în drumul spre zeitatea supremă
Saturn/ Krăciun; după cum am văzut, pe parcursul lucrării,
atributele Soarelui, anume de posesor şi gestionar al energiilor
cosmice, corespund cu atributele zeului dacic Gebeleiezis şi, de
aceea, considerăm că cele două zeităŃi se identifică;
6. Zalmoxis este o zeitate menită intermedierii între lumea de
aici şi cea de dincolo, având, în funcŃie de situaŃie, compa-
tibilitate atât cu oamenii cât şi cu zeii; Saturn este „spiritul
pur”, iar Gebeleiezis „energia, forŃa şi lumina”; putem spune
că suntem în faŃa unui model „trinitar” precreştin, argument
al adaptării spectaculoase a dacilor la rigorile şi dogmele
creştinismului;
7. Cercetând religia dacilor, putem admite faptul că suntem în
faŃa unui cult solar al unei populaŃii agrare, extrem de bine
pus la punct, iar calendarul religios rezultat respectă întocmai
ritmurile cosmice şi de germinaŃie ale spaŃiului în discuŃie –
Dacia;
8. Creştinismul românesc a preluat în totalitate tradiŃia dacică
adaptând-o cu înŃelepciune noii religii fapt care conduce la o
conotaŃie nouă a sintagmei „biserica strămoşească”, împin-
gând astfel istoria de suflet a românilor cu mult înaintea
creştinismului apostolului Andrei;
9. Adoptarea calendarului iulian cu introducerea implicită a
celor două luni: ianuarie şi februarie la începutul anului şi
adăugarea lunilor iulie şi august a făcut ca Anul Nou păgân să
se mute de la 1 Martie la 1 Ianuarie cu întregul „arsenal” de
celebrare existent; din acest motiv, textele de An Nou creştin
ne vorbesc despre „flori dalbe (înflorite!) de măr”, iar ritualul
274 Lucian Cherata
Pluguşorului se derulează pe zăpadă şi nu pe pământ cum a
fost odinioară;
10. Logica şi construcŃia cultului solar dacic sunt de excepŃie în
contextul altor culte antice, aici găsind semnificaŃii şi
simbolistici clare, nimic eclectic sau lipsit de sens;
11. Se poate constata fără nici o exagerare, faptul că, în unele
cazuri, au intervenit influenŃe culturale ale unor popoare care
au venit în Dacia, dar devierile de la religia de esenŃă a
dacilor au fost minore;
12. Regăsim, aproape în totalitate, limbajul de cult creştin
românesc în vocabularul dacic, cu semnificaŃii legate de
sensurile agrare iniŃiale, mult mai plauzibile decât semni-
ficaŃiile de alte origini presupuse în mod eronat; astfel,
cuvinte ca: preot, botez, sfânt, biserică, mânăstire, pomană,
colivă, bogdaproste, prescure, parastas, praznic, sărindar
etc. pot fi recunoscute fără dificultate ca făcând parte din
fondul lexical iniŃial al limbii române;
13. În ceea ce priveşte continuitatea acestor tradiŃii, creştinismul
românesc: „În totalitatea formelor sale de astăzi, el nu se
deosebeşte prea mult de cultul Bisericii creştine din primele
trei veacuri şi din secolele următoare constituind un
monument venerabil al tradiŃiei creştine, care poartă încă
pecetea şi urmele vieŃii religioase a primilor creştini [... ]”143;
14. Putem spune că, în creştinismul românesc, se regăsesc două
caracteristici care au marcat şi religia dacilor144: universa-
lismul şi pancosmismul.
15. Chiar şi rolul şi funcŃiile liturgice ale clerului din religia
veche se regăsesc în cultul ortodox actual145;
16. ReminiscenŃe păgâne/ dacice sunt recunoscute şi de Biserica
Ortodoxă Română care, în fapt, a preluat datini şi rituri
religioase străvechi încă din primele secole creştine:
„ReminiscenŃe păgâne supravieŃuiesc doar în folclor, adică în
datinile, credinŃele şi riturile cvasi-religioase, legate mai ales
143
Ene Branişte, Liturgica generală, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1985, p. 94.
144
Ibidem, p.97-98.
145
Ibidem, p. 116.
de vechile sărbători păgâne cu caracter naturist, înlocuite de
cele creştine (Crăciunul, 1 ianuarie, 24 iunie, Rusaliile)”146.
Credem că şi în acest domeniu este nevoie de o reconsiderare
a influenŃelor dacice, atâta timp cât, credinciosul ortodox
respectă încă destul de strict tradiŃia dacică uneori în
detrimentul sărbătorii creştine şi celebrează, în mod special,
acele sărbători creştine care au corespondent şi în tradiŃia
dacică;
17. Exista la majoritatea indo-europenilor, deci şi la daci,
sărbătoarea Patrada/ Patradia „Cântarea frunzelor/ naturii/
primăverii” corespunzătoare Paştelui creştin preluat prin
filieră iudaică; la fel, o semnificaŃie precreştină, dar nu latină,
au şi Rusaliile corespunzătoare sărbătorii proto-indo-
europene Rasalila (în latină există corespondentul Rosalia
„Sărbătoarea rozelor”, sărbătoare dedicată zeiŃei Rosa, aşa
cum Floralia „Sărbătoarea florilor” este sărbătoare închinată
zeiŃei Flora!);
18. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, la 24 iunie, cu şase luni
înainte de Naşterea Domnului „a fost instituită după unii, spre
a înlocui unele vechi sărbători păgâne, cu caracter agricol sau
naturist, din epoca solstiŃiului de vară (22-23 iunie). În popor
se numeşte Drăgaica sau Sînziene (corect Sindhiene – n.n.),
sărbătoare de care se leagă multe şi frumoase obiceiuri,
credinŃe şi datini populare cu caracter agrar”147;
19. În creştinismul românesc, a fost preluat de la daci un puternic
cult al morŃilor, dovadă în acest sens, fiind sărbătorile
închinate Moşilor care premerg solstiŃiilor şi echinocŃiilor;
În cele ce urmează, propunem o schemă a panteonului
religios dacic având ca obiectiv ilustrarea cultului solar şi
zeităŃile complementare acestuia. Alte zeităŃi ale spaŃiului
cultural dacic le vom evidenŃia pe parcursul acestei lucrări.
146
Ibidem, p. 173.
147
Ibidem, p. 278-279.
276 Lucian Cherata
2. CULTUL SOLAR DACIC148 (schematizare)
DACII ZALMOXE
SATURN
SIN (KRĂCIUN)
SIN
NICOL
TIONUH
SIN SIN
VARA SI TODA
EP
SIN
ARHANG
MărŃişorul SIN
LAZAR
SOARELE
SIN (GEBELEI
ANDRUH EZIS) SIN
SV GEORZU
SIN ET
EDRU SIN
COSTA
SIN
TEODA SIN
PETRUH
SIN SIN
NICOAR (T)ILIE MARE
SIN
SIN
ZIANA SIN
MARA
(T)ILIE MIC
148
Între Singeorzu şi Sincosta este Sintoma/ Duminica Tomii; între Crăciun şi
Sîntionuh sunt Sinstef(al) şi Sinvasil; la fel, pot fi întâlnite şi alte zile închinate
Soarelui, cum ar fi Sîntimbru (SI-(I)N-TIM-BHR-UH „zi închinată Soarelui liniştit/
nemişcat susŃinut de razele sale); localitate în judeŃul Alba;
IniŃial cele zece luni ale calendarului dacic erau strict denumite
în relaŃie cu activitatea Soarelui. Chiar adăugarea lunilor cuptor şi
gustar drept influenŃă a preluării de către dacii creştinaŃi a
calendarului iulian este în raport cu activitatea Soarelui; de aici
deducem că acest cult s-a perpetuat şi după preluarea creştinismului
de către traco-geto-daci. SemnificaŃia lunilor anului dacic149 păgân şi
apoi creştin este:
MĂRłIŞOR „[cel] care îşi află/ găseşte bucuria în razele aşteptate

ale Soarelui trezit la viaŃă”;
PRIER „[care] vine să mulŃumească/ satisfacă Soarele”;
FLORAR „[cel] care cheamă lumină/ căldura/ strălucirea Soarelui”;
CIREŞAR „[cel] care acumulează/ creşte [căldura/ lumina] de la
Soarele mult aşteptat”;
RĂPCIUNE „[cel] care dă apă pentru creşterea/ înălŃarea şi ridicarea
a ceea ce vine [recolta – (n.n.)]”;
BRUMĂREL „[cel] care aduce ridicarea Soarelui ce rămâne
nemişcat/ imobil”;
BRUMAR „[cel] care aduce ridicarea/ înălŃarea Soarelui”;
UNDREA „[cel] care ridică şi disipă/ sparge/ divizează sosirea/
venirea Soarelui”;
GERAR „[cel] care face să plece Soarele”;
FĂURAR „[cel] care depăşeşte forŃa/ energia Soarelui”;
Ulterior au fost adăugate lunile cuptor (iulie) şi gustar (august) cu

semnificaŃiile următoare:
CUPTOR „pământ care dispersează [căldura] şi satisface/

mulŃumeşte/ încălzeşte – (n.n.) ca Soarele”;
GUSTAR „[cel] care face ca pământul/ apa să fie permanent
însorit(ă)”;
149
Lunile anului dacic aveau 36 sau 37 de zile până la adoptarea calendarului iulian;
introducerea lunilor cuptor (iulie) şi gustar (august) a condus la micşorarea
numărului de zile ale lunii la 30 sau 31; acest fapt a condus la o „deplasare” a
sensurilor celor zece luni iniŃiale din calendarul dacic.
278 Lucian Cherata
Cu sens credem că este şi revelarea relaŃiei dintre cultul solar dacic
şi denumirile zilelor săptămânii, după cum urmează:
LUNI: „[zi pentru zeitatea] care se împrăştie şi se ridică”; (zeiŃa
Lunii-astrul Luna);
MARłI: „[zi pentru zeitatea] care dă măsura legăturii/ relaŃiei cu
energia/ zeitatea protectoare”; (zeul Marte-planeta Marte);
MIERCURI: „[zi pentru zeitatea] care percepe/ simte şi leagă
Pământul cu Soarele”; (zeul Mercur- planeta Mercur);
JOI: „[zi pentru zeitatea] care învinge prin energie/ forŃă fizică”;
(zeul Jupiter (Joe)-planeta Jupiter);
VINERI: „[zi pentru zeitatea] care răspândeşte/ distribuie Soarele şi
îl leagă de ceea ce va fi [regenerarea naturii, recolte, viaŃă etc. –
(n.n.)]”; (zeiŃa Venus-planeta Venus)150;
SÂMBĂTĂ: „[zi dedicată zeităŃii] care este legată, în acest fel, prin
forŃă, să respecte ritualul”; (zeul Saturn-planeta Saturn);
DUMINICĂ: „[zi dedicată Soarelui] care arde/ se consumă şi
înŃelege fără să se bucure”; (zeul Soarelui-astrul Soarelui);
Fără îndoială că semnificaŃiile aflate pentru zilele săptămânii

trebuie să fie corelate cu sensurile străvechi agrare conferite acestor
zile în preistoria Europei. Asocierea acestor zile cu diverşi aştri este
făcută în Antichitate, iar cu zeii corespunzători, în perioada
medievală. RelaŃia dintre semantica denumirilor zilelor săptămânii şi
cultul dacic al Soarelui este dată de zilele de miercuri, vineri şi
duminică cu referire strictă la Pământ, Soare şi energiile acestuia
dedicate fertilităŃii. SemnificaŃiile acestor zile sunt respectate şi de
către creştini, iar existenŃa în poveştile românilor a celor trei entităŃi
spirituale: Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri şi Sfânta Duminică,
150
Foarte interesantă şi deloc întâmplătoare conotaŃia zilei Sfânta Parascheva/
Sfânta Vineri din 14 octombrie în calendarul ortodox român când este sărbătorită
Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Moldovei; PHAR-AS-KE-VA (306)&(47)&(219)&
(427) „[zeitate] care precede [ceea] ce se va afla/ va fi răspândind bucurii”, definiŃie
care corespunde, în bună măsură, cuvântului vineri „[zeitate] care răspândeşte/
distribuie Soarele şi îl leagă de ceea ce va fi [regenerarea naturii, recolte, viaŃă etc. –
(n.n.)]”; (zeiŃa Venus-planeta Venus)i, în interpretare sanskrită; iarăşi, nu considerâm
întâmplător nici faptul că în Bulgaria, Serbia, Albania şi Grecia nordică este
răspândit cultul Sfintei Parascheva (Aghia Paraskevé-grec.), adică pe întreg teritoriul
locuit de traci.
credem că marchează tocmai respectul ancestral al românilor faŃă de
Soare; la fel, postul creştin păstrat miercurea şi vinerea, precum şi
respectul acordat zilei de duminică este o prelungire a cultului solar
dacic, în contemporaneitate. Observăm, în acest context, trei straturi
de „arheologie” culturală: cel preistoric, cel antic şi cel medieval;
3. MITOLOGIA DACICĂ/ ROMÂNĂ
ZEI:
1. GEBELEIEZIS/ SOARELE – zeitate identificată cu Soarele,
purtătoare a energiilor cerului, Mamă a cerului, prin
caracteristicile avute;
2. SATURN (la romani) – KRĂCIUN (la daci) – (SolstiŃiul de
iarnă);
3. ZALMOXIS – zeitate cu dublă compatibilitate, de om şi zeu;
completează „trinitatea” cu Gebeleiezis şi Saturn/ Krăciun;
4. MANOLE – zeitate a solomonarilor daci;
5. (SIVA) VASILKA – ritual destinat chemării/ invocării
creatorului lumii/ gestionarul energiilor acesteia; foarte
probabil este vorba despre Gebeleiezis/ Soarele;
6. BOBOTEJA – invocarea/ celebrarea unui zeu al energiilor
pozitive pentru sănătate, energie, forŃă; foarte probabil este
vorba despre Gebeleiezis/ Soarele;
7. DRAGOBETELE – invocarea/ celebrarea unui zeu al
păsărilor domestice şi al împerecherii lor;
8. MĂRłIŞORUL – zeitate a vestirii primăverii;
9. HURLALIA/ DIHORNIłA/ ALIMĂNIA – ZeiŃa purificării;
10. MĂCINICII- cinstirea moşilor/ morŃilor;
11. FLORIILE – zeiŃe ale florilor şi fecundităŃii;
12. RUSALIILE/ CĂLUŞUL – ritual al însănătoşirii/
înzdrăvenirii/ păstrării sănătăŃii; zeităŃi ale naturii, ale
fecundităŃii, forŃei şi echilibrului acesteia;
13. SINDHIENELE/ DRĂGAICELE – zi închinată unor zeiŃe
ale belşugului recoltelor;
14. PAPARUDELE – invocarea/ celebrarea lui RUDRA, zeu al
tunetelor, trăznetelor, fulgerelor în vederea declanşării
ploilor;
280 Lucian Cherata
15. MĂRUłELE – invocarea/ celebrarea lui MARUTH, zeu al
norilor în vederea declanşării ploilor;
16. CALOIANUL – zile destinate unui zeu răspunzător de
schimbarea „anotimpului” secetos cu un „anotimp” al
ploilor; este o manifestare simbolică a cultului solar prin
îngroparea şi apoi dezgroparea unei păpuşi care semnifică
Soarele;
17. DAKIANA „Mama Daciei”;
18. DECIANA – presupusă zeitate a lunii a zecea!? (n.n.);
19. LERII şi MANII – zeităŃi ocrotitoare ale casei;
20. SAMADIVELE – zeităŃi capricioase identificate cu rol
negativ în credinŃa populară;
21. SOMA (SONA, ŞOMA, ŞONA) – zeitate a Lunii (vezi
Someş, Şomcuta, somn, iasomie, sonat etc.);
22. ZÂNELE –zeităŃi solare, pozitive sau negative în mitologia
dacică;
23. ZMEII – zeităŃi negative remarcate prin încălcarea legii,
distrugerea echilibrului comunitar etc.;
24. BABELE; DOKIA (DOKIANA), CLOANłA, HÂRCA,
ZÂRNA etc. – zodiile dacice, în număr de nouă; zeităŃi
capricioase a căror întâlnire poate fi şi de rău augur pentru
oameni;
25. ENE – zeitate a somnului;
Trebuie să precizăm faptul că, în cercetarea noastră, apar două

„straturi” mitologice care se întrepătund în cultul solar al dacilor.
Aceste grupări de zeităŃi au caracteristici diferite deşi, în ansamblu,
corespund unor „solicitări” mitologice complementare. Mai precis, o
primă mitologie, regăsibilă în mare măsură în mitologia Indiei ariene
(ca nume, dar şi caracteristici), cuprinde patrusprezece zeităŃi (număr
în care este inclusă şi zeitatea supremă!), după cum urmează:
1. MANOLE
2. RUDRA
3. MARUT(H)
4. DACIANA
5. DECIANA
6. LERII ŞI MANII
7. MARCU
8. JOIMARII/ JOIMĂRICA
9. BLAJINII
10. SAMADIVELE
11. SOMA (SONA, ŞOMA, ŞONA)
12. SURATELE
13. ZÂNELE
14. ZMEII
15. ENE
O a doua categorie de zeităŃi, mai nouă şi mai apropiată de cultul

solar dacic, cuprinde, în principal, zece entităŃi:
1. KRĂCIUN/ SATURN
2. GEBELEIEZIS/ SOARELE
3. ZALMOXIS
4. DRAGOBETELE
5. MĂRłIŞORUL
6. BABELE: DOKIA (DOKIANA), CLOANłA, HÂRCA,
ZÂRNA etc.
7. HURLALIA/ DIHORNIłA/ ALIMANIA
8. FLORIILE
9. RUSALIILE/ CĂLUŞUL
10. SINDHIENELE/ DRĂGAICELE
Deşi fac parte din straturi mitologice diferite, aceste zeităŃi sunt
deplin integrate în cultul solar dacic. Facem o importantă subliniere
referitoare la faptul că, ceea ce receptăm astăzi drept sărbători
asociate unor sfinŃi creştini, pentru daci, erau doar „zile închinate
Soarelui”; din acest motiv, pentru daci, SINTODA151 era „zi
închinată Soarelui care încălzeşte cu putere”, iar pentru creştinii,
urmaşi ai dacilor, avem de-a face cu SÂN-TOADER, „zi în care este
celebrat Sfântul Toader”; deci în cultul Soarelui dacic avem de-a
151
De remarcat faptul că aromânii folosesc drept echivalente: Toader - Toda,
Constantin – Costa, Maria – Mara, Nicolae – Nicol, Andrei – Andru, Teodor –
Teoda etc.; regăsim, astfel, formele arhaice ale acestor nume din limba traco-geto-
dacilor păstrate în graiul aromânilor/ tracilor sud-dunăreni.
282 Lucian Cherata
face, în special, cu zile dedicate acestui zeu şi, în mai mică măsură cu
zeităŃi care susŃin acest cult.
Considerăm zeităŃile din prima categorie mai vechi decât cele din
cea de-a doua grupare de zece deoarece se poate observa că primele
dublează anumite funcŃii din cultul solar dacic ceea ce înseamnă că
acestea au fost integrate/ preluate în acest cult. De exemplu, în cultul
solar, Sîntilie Mare şi Sîntilie Mic sunt „zile închinate Soarelui care
mută norii”, de unde rezultă că doar atotputernicul Soare are energia
necesară ca să mute norii; ori, în invocarea energiilor aducătoare de
ploaie din ritualul Paparudelor/ MăruŃelor sunt chemaŃi zeii Rudra şi
Marut, gestionari ai energiilor necesare mutării/ scuturării norilor
etc.; de aici rezultă că prezenŃa zeilor Rudra şi Marut în cultul lui
Gebeleiezis dublează nişte funcŃii care au deja acoperire prin
energiile solare; ori tocmai această suituaŃie îi plasează pe cei doi zei
ai ploii într-o anterioritate, pe moment, nedefinită.
4. MAI MULTE DESPRE CULTUL DACIC AL

SOARELUI
Reluăm, în sinteză, semnificaŃiile zilelor dedicate Soarelui152 în

calendarul dacic:
1. SINTIONUH, SÎNTIOMUH – zi închinată Soarelui care
luminează Vîrful Omu(h); Sfântul Ion creştin;
2. SINTODA – zi închinată Soarelui care încălzeşte cu putere;
EchinocŃiul de primăvară; Sfântul Toader la creştini;
3. SINLAZAR – zi închinată Soarelui care încălzeşte totul;
prevestirea zeiŃelor florilor, Floriile; Sfântul Lazăr creştin;
4. SINGEORZU – zi închinată Soarelui creator; Sfântul
Gheorghe creştin;
5. SÎNCOSTA – zi închinată Soarelui fericit în sttabilitatea lui;
SfinŃii Constantin şi Elena pentru creştini;
6. SINPETRUH – zi închinată Soarelui pentru gustarea
primelor roade; Sfântul Petru creştin;
7. SIN(T)ILIE MARE– zi închinată Soarelui care
impulsionează („mută”) norii în vederea declanşării ploii
152
În realitate, aceste zile sunt mai numeroase decât cele 20 mai importante
enumerate aici (vezi şi Sîntimbru etc.).
(posibilă identificare cu zeul Rudra! –n.n.); Sfântul Ilie
Mare la creştini;
8. SIN(T)ILIE MIC– zi închinată Soarelui care impulsionează
(„mută”) norii în vederea declanşării ploii (posibilă
identificare cu zeul Marut! – n.n.); Sfântul Ilie Mic la
creştini;
9. SINMARA – zi închinată Soarelui care este ucis/ adormit
(lat. şi gr. GAEA, RHEA – zi dedicată Mamei Pământ);
Sfânta Maria Mare pentru creştini;
10. SINICOAR – zi închinată Soarelui care nu mai încălzeşte
cu putere; EchinocŃiul de toamnă; Sfântul Nicoară la
creştini;
11. SÎNTEODA – zi închinată Soarelui pentru izbucnirea de
lumină transmisă; Sfântul Teodor la creştini;
12. SÎNTOMA – zi închinată Soarelui care este cel care
produce bucurii/ face plăcere/ mulŃumeşte/ satisface”;
13. SINZIANA (IANA, DIANA, DARIANA) – zi închinată
Soarelui care renaşte/ respiră frumos; Sfânta Maria Mică
la creştini;
14. SINEDH(R)U – zi închinată Soarelui care susŃine
fertilitatea Pământului; Sfântul Dumitru creştin;
15. SÎNARHANGA – zi închinată Soarelui ucis, dar care a
plecat; SfinŃii Arhangheli Mihail şi Gavril;
16. SINANDRUH – zi închinată Soarelui care se ridică şi se
dispersează în reflectarea sa; Sfântul Andrei creştin;
17. SINVARA – zi închinată Soarelui care suflă razele; Sfânta
Varvara la creştini;
18. SINICOL – zi închinată Soarelui care aşteaptă nemişcat;
Sfântul Nicolae creştin;
19. SINSTEF(AL) – zi închinată Soarelui care îşi aşteaptă
strălucirea/ lumina; Sfântul Ştefan creştin;
20. SINVASIL –„zi închinată Soarelui care se îmbracă/
înveleşte şi rămâne nemişcat”; Sfântul Vasile creştin;
Tot din cultul Soarelui fac parte Zînele [Si-(i)na] (Sindienele/

Drăgaicele, Floriile, Rusaliile), ritualul S(h)iva Vasilka de invocare a
Soarelui ca purtător al energiilor germinaŃiei, dar şi ritualul
Caloianului ca îngropare/ dezgropare simbolică a Soarelui pe
284 Lucian Cherata
perioada ploilor cerute zeilor Rudra şi Marut invocaŃi prin ritualul
Paparudelor/ MăruŃelor; la fel, MărŃişorul ca zeitate prevestitoare a
primelor raze solare care produc bucurie153.
CULTUL LUNII:
Cuprindea tot 10 zeităŃi corespunzătoare celor zece luni ale anului
solar. Singura zeitate păstrată explicit este Deciana corespunzătoare
lunii a zecea. RămăşiŃe ale acestui cult (al Zeului Soma/ Şoma/ Sona/
Şona ) se află în câteva toponimii şi cuvinte de pe teritoriul vechii
Dacii: Someş, Şomcuta, somn, iasomie, sonat154 etc. Există şi alte
posibile culte înrudite cu cel solar. Astfel, o colindă românească
vorbeşte de Iana Sînziana, „Sora Soarelui şi a Pământului”155.
Această menŃiune ne duce cu gândul la un posibil străvechi cult geto-
dacic al triadei divine: Soarele – Luna – Pământul; în alte texte ale
colindelor arhaice, întâlnim frecvent forma Soaria Soarelui156,
sintagmă care prin traducere (SO-AR(A)-I-A) înseamnă „[care]
înfăşoară/ înmănunchează/ receptează/ primeşte razele solare care
pleacă” (Luna – n.n.); în timp, Soaria a devenit Sora cu semnificaŃia
exactă Iana Sînziana (Luna), după cum am văzut deja;
153
N. Boboc, Motivul premioritic în lumea colindelor, Editura Facla, Timişoara,
1985, p: 102; aici aflăm o interesantă explicaŃie privind existenŃa colindelor solare:
„Scriitorii antici, începând cu Herodot, au observat analogiile dintre zamolxism şi
pythagorism, ca şi dintre acestea şi unele credinŃe egiptene. Sanctuarele de la
Sarmisegetusa-Regia, în special cel mare rotund dovedesc o serie de similitudini ca
cel vechi celtic de la Stonehenge. Studii recente asupra acestor sanctuare-calendar
relevă stăpânirea uimitoare de către cei ce le-au construit şi folosit a unor cunoştinŃe
de matematică, geometrie şi astronomie, adeverind că cele scrise de Iordanes (după
informaŃiile provenite de la Dion Chrisostomos) nu erau, cum multă vreme s-a
crezut, exagerate. Ele dovedesc existenŃa pe teritoriul nostru a unui cult solar ajuns
într-un stadiu evoluat, încununând tradiŃii milenare, după cum ne-o demonstrează şi
descoperirile arheologice”.
154
SemnificaŃiile exacte ale acestor cuvinte sunt explicate pe parcursul prezentei
lucrări.
155
N. Boboc, op. cit., p. 106: „...Şi-acolo că-mi Ńese/ Iana Sinziana/ Sora Soarelui/
Şi-a Pământului”.
156
N. Boboc, op. cit., pp. 80-81; ...”Ieu îŃi spun curat/ Că iel s-a-nsurat/ Şi nevasta
lui/ Soaria Soarelui,...” sau: „Pi şini-a luat?/ Soaria Soarilui.” etc.
ALTE ZEITĂłI DACICE:
MUMA PĂDURII, ŞTIMA LACULUI, SFARMĂ-PIATRĂ,

STRÂMBĂ-LEMNE, PĂSĂRILĂ, ZMEUL, GENARUL,
FĂT-FRUMOS, GHIONOIA;
NOVAC, GRUIA, IOVAN IORGOVAN, RUSANDA; SFÂNTA
MIERCURI, SFÂNTA VINERI, SFÂNTA DUMINICĂ;
286 Lucian Cherata
XII. TRADUCERE DE TEXTE DACICE

SCRISE ÎN LIMBA YAJNA VAHA157
Mai înainte de traducerea efectivă a unor texte dacice, este

foarte important să aducem lămuriri privind sistemul de scriere al
dacilor, domeniu încă insuficient cercetat până în prezent. Mai
mult, putem spune că există un scepticism accentuat în această
privinŃă din motive diverse, după cum vom vedea.
Pornind de la textele păstrate din perioada traco-geto-dacilor
putem realiza următoarea împărŃire:
1. Texte din perioada prearhaică; unde se încadrează TăbliŃele
de la Tărtăria a căror vechime ne duce în mileniile V-VI a. H.;
această scriere se aseamănă cu scrierea sumeriană deşi este
mult anterioară acesteia; pe baza acestei asemănări, specialişti
din Sankt Petersburg au descifrat conŃinutul acestor tăbliŃe (vezi
Anexa 4.1);
2. Texte arhaice identificabile, în principal, în mileniul II a. H.;
aici pot fi încadrate o parte dintre textele din TăbliŃele de la
Sinaia; aici avem de-a face cu un alfabet similar alfabetului
arhaic Théra (vezi Anexa 4.4 şi Anexa 4.5)
3. Texte din perioada secolelor II-I a. H.; aici se încadrează o
parte dintre textele scrise pe TăbliŃele de la Sinaia, textele de pe
Sigiliul lui Burebista şi şi de pe vasul dedicat de Decebal tatălui
său Scorilo158 (vezi Anexa 4.2 şi Anexa 4.3); alfabetul în care
sunt scrise aceste texte seamănă celui oriental milesian, dar are
câteva semne în plus specifice limbii dacilor (vezi Anexa 4.4);
4. Texte din perioada sec. X.- XI d. H.; aici se îcadrează textele
din misteriosul Codex Rohonczi; chiar dacă s-a scris foarte mult
157
Traducerea s-a realizat utilizând dicŃionarele DS, DIE, DELL, deci pornind de la
structuri sanskrite şi indo-europene (DELL pentru echivalenŃele i-e şi latină într-un
număr foarte redus de cazuri).
158
Pentru a vedea mai multe texte cu această scriere, recomandăm lucrarea: C.B.
Stefanovski – Al Dabija, Din arhivele Daciei, Edit. Casa Gramosta, Tetovo, 2008.
pe această temă, suntem reŃinuŃi în a considera acest manuscris
ca fiind un reper în condiŃiile în care nu se încadrează nici în
logica unei evoluŃii fireşti a lucrurilor, nici în logica istoriei şi
nici într-o altă logică (Exemplu: textul vizează evenimente din
secolele X-XI iar hârtia pe care este scris este datată în secolul
al XVI-lea!?; ); înclinăm, mai degrabă, să credem în ipoteza
cercetătorului indian M.K. Singh care spune că acest codex este
scris într-o variantă a scrierii brahmi şi, prin conŃinut, este o
evanghelie apocrifă (vezi Anexa 4.6);
Chiar dacă ne confruntăm cu o puŃinătate a textelor scrise de
strămoşii daci (ştim doar că preoŃii acestora aveau interdicŃia de
a scrie texte sacerdotale, ca şi preoŃii celŃi şi brahmanii indieni!),
considerăm că există suficiente dovezi pentru a concluziona că
ei aveau o scriere, după cum am văzut, încă din vremuri
imemoriale; existenŃa celor trei stadii ale alfabetului
traco-geto-dacic indică existenŃa unei preocupări permanente şi
serioase în acest sens, iar dacă dacii nu şi-au creat o cultură
scrisă ca grecii sau romanii este datorită puternicelor interdicŃii
religioase pe care le aveau în acest sens. ConsecinŃa acestui fapt
a fost rămânerea limbii traco-daco-geŃilor pe filonul iniŃial
indo-european/ sanskrit, fapt transmis atât în daco-romană şi,
ulterior în română.
În cele ce urmează vom încerca traducerea unor texte dacice
pornind de la principiile şi metoda enunŃată anterior. Facem
observaŃia că limba în care au fost scrise aceste texte este limba
dacă de cult chiar dacă, prin conŃinut, aceste texte nu au caracter
religios.
Anexe grafice preluate:

Anexa 4.2 SIGILIUL LUI BUREBISTA; preluată după C.B.
Stefanovski – Al Dabija, Din arhivele Daciei, p. 49;
Anexa 4.4 PRINCIPALELE ALFABETE ARHAICE; preluată după
Albert Flocon, Universul cărŃilor, Edit. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1976, p. 36-37;
ANEXA 4.5 PRINCIPALELE ALFABETE DACICE DE PE
TĂBLIłELE DE LA SINAIA; preluată după C.B. Stefanovski – Al
Dabija, Din arhivele Daciei, p. 26;
288 Lucian Cherata
TEXT 1. Preluat după: A. Bucurescu, Tainele tăbliŃelor de la
Sinaia, Editura Arhetip, Bucureşti, 2005, p. 40;
(1) VASILEOS SARMIZ TROYO SOHATO A ON

DOELO.
(2) GE SAR IOSOP IOO AZ POELO.
(3) SI IZNO ZOVRO SISETO.
(4) SARMIZO VASILEO SU TRAHYO A GHETO DAVO.
(5) VASILEOS HALIS VIO.
(6) VASILEOS ROMANSEI OS SIRMIO CEOI MATO
MAREO LIMIS O NOSYO MION.
(7) HOIRSO HOM IZO ENDOM HOYMAZIO ISO.
VASILEOS scris VAS–IL–E–OS „[cel] care rămâne

neclintit”/”apărătorul (fig.-n.n.)”; vezi: VAS- „a se înveli”, „a se
îmbrăca”/ „a locui”, „a sta”, „a rămâne”,/ „a străluci”, DS, p. 633a;
IL- „a se Ńine”, „a rămâne imobil”, DS, p. 132b; e- „a se apropia”, „a
intra în acelaşi statut”, DS, p. 164b; os – terminaŃie de nominativ
singular;
SARMIZ scris SAR(A)–MI–S(A ) „fortificaŃie de unde sunt
observaŃi cei care se luptă”; sa „tot, toată”; MI- „a observa, a
percepe, a simŃi”, DS, p. 567a; sara „cordon”, „fortificaŃie, zid (fig. –
n.n.)”, DS, p. 815a;
TROYO scris TROY–O „protejează”; vezi: TRA- (TRAI-)„a
proteja”, „a salva”, „a păstra”, „a apăra”, „a conserva”, DS, p. 291b;
o – terminaŃie specifică unui verb la indicativ prezent, persoana a
III-a singular;
SOHATO asimilat cu: SO-HATA, „legat şi singur”, SO- (SĀ-)”a
lega”, DS, p.826b; hāta- (HĀ-) „abandonat”, fig. „singur”, p. 888a;
ON „cu”; A ON „fără”; A „în”;
DOELO asimilat cu dola-„oscilaŃie”; (fig.) „ezitare”,
„incertitudine”, „nesiguranŃă”, DS, p. 327b;
SU, vezi su- „bine”, „bun”, „frumos”, „agreabil”, „convenabil”, DS,
p. 840;
TRAHYO scris TRA–HI–O „păstrează organizarea”; vezi: TRA-
(TRAI-)„a proteja”, „a salva”, „a păstra”, „a apăra”, „a conserva”,
DS, p. 291b; HI- „a pune în mişcare”, „a organiza (fig.)”, „a lansa”,
„a emite”, DS, p. 888b;
HALIS receptat HA–LI–S „distruge/ face să dispară”; vezi: HA- „a
pierde”, „a înlătura”, „a distruge”, DS, p. 887b; LI- „a şterge”, „a
face să dispară”, DS, p. 616a;
VIO scris VI–O „suflă”, „răspândeşte”; vezi: VI- (VĀ-) „a sufla”, „a
sufla pe”, „a răspândi”, „a împrăştia”, DS, p. 635b;
ROMANSEI vezi skr. ROMA(N)SA „cu păr”; nobil/ din castă
superioară (n.n.), DS, p. 610a;
SIRMIO scris SI–(Ī)R–MI–O „leagă de pieire/ moarte prin ceea ce
proclamă”; vezi: SI- (SA-)”a lega”, DS, p. 826b; IR- „a pronunŃa”, „a
proclama”, „a chema”, „a anunŃa”, DS, p. 133b;
OS, IS „este”; o pentru substantive masculine, iar i pentru
substantive feminine;
CEOI vezi skr. CETO, CETAS; ceto-, cetas- „conştiinŃă”, „spirit”,
„inimă”, „inteligenŃă”, „sensibilitate”, DS, p. 263a;
MATO vezi MA–TU „măsoară şi”, vezi: MA- „a delimita”, „a
măsura”, „a compara”, DS, p. 561a; tu – particulă enclitică cu sensul
„dar”, „şi”, „or”, DS, p. 285b;
MAREO „ucide”, vezi skr. MĀRA- „a ucide”, DS, p. 565a;
LIMIS scris LI–MI–S „aderă la ceea ce înŃelege”; vezi: LI- „a se
şterge”, „a dispare”/ „a se ataşa”, „a adera”; DS, p. 616a; MI- „a
observa”, „a percepe”, fig. „a înŃelege”, DS, p. 507a;
NOSYO scris NO–SI–O „nu leagă”; vezi no, on – particulă de
negaŃie în sanskrită; SI- (SĀ-) „a lega”, (fig. „a înfăşa”; „a pune
armură”, „a îmbrăca de luptă/ a înarma” –n.n.), DS, p. 837a;
MION scris MI–ON „neînŃeles”;
GE „mamă”; „naştere”;
SAR „cum”, „precum”, „la fel”, „tot aşa”, i-e;
IOSOP scris IO–SO–P(A) conduce la semnificaŃia: „cel care este
legat spre a fi protejat”; yo- (ya-) „cel care sunt/ este”, DS, p. 581a;
SO- (SĀ-) „a lega”, DS, p. 826b; pa- „care protejează”, „care
păstrează”, DS, p. 395b;
IOO „este”;
AZ „tot aşa”, „ca”;
PA–ELA „care protejează o plantă rară”; pa- „care protejează”,
„care păstrează”, DS,p. 395b; elā-„specie de plantă rară”, DS, p.
167b;
290 Lucian Cherata
SI-, SO-, (SA-) „a lega”şi celelalte sensuri precizate mai sus, DS, p.
826b;
IZNO scris IS–NO „nu este”;
ZOVRO scris SO–VR–O, înseamnă „ascundere”; vezi SO- „a lega”
şi VR- „a acoperi”, „a înveli”, „a înconjura”, „ a ascunde”, „a
împiedica”, DS, p. 688b;
SISETO scris SI–SATTA conduce la: „legat de existenŃă”,
„existenŃă”; vezi: SI – „a lega” şi satta- „existenŃă”;
HOIRSO vezi homa- „oblaŃiune a focului”, „sacrificiu”, DS, p.
843b; hotra- „ofrandă a focului”; homiya- „relativ la propria
oblaŃiune”, DS, p. 843b;
ENDOM scris EN-DAM conduce la: „disciplina în sine/
propriu-zisă”; vezi: en(a)- „el”, „ea”, „cel/ cea care”, DS, p. 167b;
DAM- „a disciplina”, „a supune”;
TRADUCERE TEXT1.:
(1) APĂRĂTORUL FORTIFICAłIEI PROTEJEAZĂ

ÎNARMAT ŞI SINGUR, FĂRĂ EZITARE.
(2) PRECUM MAMA PROTEJEAZĂ PE CEL LEGAT
[COPILUL MIC], [OMUL CETĂłII] SĂ FIE PROTEJAT
CA O PLANTĂ RARĂ.
(3) A TE ÎNARMA NU ÎNSEAMNĂ ÎNLĂTURAREA
PERICOLULUI EXISTENT.
(4) [CEL CARE ESTE] APĂRĂTORUL FORTIFICAłIEI
PĂSTREAZĂ BUNA ORGANIZARE/ ORÂNDUIRE ÎN
CETATEA GEłILOR.
(5) APĂRĂTORUL DISTRUGE/ FACE SĂ DISPARĂ ŞI
ÎMPRĂŞTIE [DUŞMANII].
(6) APĂRĂTORUL DE NEAM NOBIL ADUCE MOARTEA
PRIN CEEA CE PROCLAMĂ, ESTE CONŞTIINłA CARE
JUDECĂ ŞI CONDAMNĂ, ADERĂ LA CEEA CE
ÎNłELEGE ŞI NU ESTE LEGAT DE CEEA CE NU
ÎNłELEGE.
(7) OFRANDA SACRIFICIULUI ESTE CEA CARE [ÎN
SINE] CONSTITUIE RESPECTAREA RITUALULUI
FĂCUT.
TEXT2. Preluat după: A. Bucurescu, Tainele tăbliŃelor de

la Sinaia, Editura Arhetip, Bucureşti, 2005, p. 32;
(1) GE LOMANH ONDO YLMO Y MALYO VYO HLYO.

(2) [GE LOMANH] NIZO SI POL – IST – PION SIO.
(3) [GE LOMANH] ONIY HOHON IDI MOEM MIDIN A
IURO I MAZIESYO OL NIYN FI.
Pentru decriptarea textului vom folosi aceeaşi metodă ca la

Textul1., adică prin particulele limbii sanskrite vom reconstrui
cuvintele/ textul sanskrit corespunzător textului în limba de cult a
dacilor apoi vom stabili traducerea acestuia; la dicŃionarul deja
stabilit anterior, adăugăm:
LOMANH „păros, cu plete şi barbă”; ”nobil”; vezi şi ROMANH, cu

acelaşi sens, DS, P. 610A;
ONDO „în”, în i-e: ondo, ondi, ando, andi (n.n);
IL- „a se Ńine”, „a rămâne imobil”, DS, p. 132b;
MĀ- „a măsura”, DS, p. 560a;
LI- „a şterge”, „a face să dispară”, DS, p. 616a;
Y „şi”;
VI- (VĀ-) „a sufla”, „a sufla pe”, „a răspândi”, „a împrăştia”, DS, p.
635b;
HA- „a pierde”, „a înlătura”, „a distruge”, DS, p. 887b;
SO-, SI- „a lega”, „a înfăşura/ înfăşa”, „a îmbrăca în armură (fig.)”,
DS, p. 826b;
pa- „care protejează”, „care păstrează”, DS, p. 395b;
IL-, OL- „a se Ńine”, „a rămâne imobil”, DS, p. 132b;
IST „este”;
PION vezi descompunerea: P(A)–I–ON etc.
e. „a fi pe cale să cadă/ să vină”, DS, p. 130b;
ON negaŃie a verbului anterior/ următor;
ida- „libaŃie”, „pământ”, „vacă”, DS, p. 130b;
292 Lucian Cherata
moh(a)- „halucinaŃie”, „iluzie”, DS, p. 578a;
e- „a se apropia”, „a sosi”, DS, p. 164b;
MI- „a observa”, „a percepe”, DS, p. 567a;
uru- „drum”,DS, p. 160b;
HI- „a pune în mişcare”, DS, p. 888b;
TRADUCERE TEXT2:
(1) CEL DE NAŞTERE NOBILĂ ESTE NEÎNDUPLECAT CU

MĂSURĂ ŞI TOT CU MĂSURĂ NIMICEŞTE ŞI
RĂSPÂNDEŞTE DISTRUGEREA.
(2) [CEL DE NAŞTERE NOBILĂ] FĂRĂ SĂ LEGE, FACE
LEGĂTURA ÎNTRE CELE CE SUNT NEFIIND PREZENT
/FĂRĂ SĂ VINĂ.
(3) [CEL DE NAŞTERE NOBILĂ] FĂRĂ SACRIFICIU [SAU]
LIBAłIE PRODUCE HALUCINAłIA, PERCEPE
PĂMÂNTUL, MERSUL PE DRUM, MĂSURA DINTRE
MERS ŞI SOSIRE, NEMIŞCAREA DAR ŞI PUNEREA ÎN
MIŞCARE.
Încercând să aflăm un fir călăuzitor în aceste texte dacice, ca şi în

altele nereproduse aici, remarcăm următoarele:
1. Textele dacice cuprinse în TăbliŃele de la Sinaia se înscriu în zona
unor sfaturi de înŃelepciune practică, socială, în acelaşi timp, putând
să constituie un cod al responsabilităŃii, onoarei şi îndatoririlor
„celui de naştere nobilă”, „apărătorului cetăŃii”, dar şi pentru „cei
înŃelepŃi”, „cei darnici” etc;
2. Niciun text din TăbliŃele de la Sinaia nu are tentă religioasă, după
cum ştim, exista interdicŃia de a se reproduce sub formă scrisă
asemenea texte;
3. Se constată o asemănare izbitoare între aceste texte şi textele din
cărŃile sanskrite de înŃelepciune, ale căror forme scrise au început să
apară în secolele II-I a.H.; Vedele, cărŃile religioase, apar în formă
scrisă, instituŃionalizată cam în aceeaşi perioadă, după apariŃia
Gramaticii lui Panini (sec.IV a.H.); începând cu anii 1900 a. H.,
când indo-europenii năvălitori distrug civilizaŃiile Mohenjo-Daro şi
Harappa, Vedele erau, sub formă orală, un ghid religios redutabil;
considerând că, la acea dată, aceste texte sacre erau deja constituite,
constatăm că, până să ia o formă scrisă, ele s-au transmis cel puŃin
două milenii sub formă orală cu morfologie şi semantică imuabile;
4. Pentru a susŃine ideea de la punctul 3. Vom exemplifica, în cele ce
urmează, cu texte din cărŃile de înŃelepciune ale Indiei159:
(1) DARUL CE SE DĂ LA TIMPUL ŞI LA LOCUL

POTRIVIT UNUIA CARE NU POATE MUNCI ŞI CARE
MERITĂ, ACELA ESTE DAR ADEVĂRAT.
(Bhagavadgītā, 17, 20)
(2) CHIAR ŞI CEI APĂSAłI DE SĂRĂCIE TREBUIE SĂ
DEA MĂCAR CÂT DE PUłIN LA TIMPUL POTRIVIT
CELOR CARE MERITĂ. (Pañcatantra (B), 2, p.15, rândul
15)
(3) DĂRUIREA AVERII ESTE O FOARTE MARE ASCEZĂ
ÎN (ACEASTĂ) EXISTENłĂ. (Somadeva, Kath, 28, 9)
(4) DUPĂ CUM O CASĂ CU STÂLPI SOLIZI (TOT) SE
PRĂBUŞEŞTE (ÎN CELE DIN URMĂ), DEVENIND
PUTREDĂ, TOT AŞA DECAD ŞI OAMENII, FIIND
SUPUŞI BĂTRÂNEłII ŞI MORłII. (Rāmāyana, 2, 105,
18)
(5) NU CĂUTA SĂ TE ÎNALłI DEFĂIMÂND PE ALłII.
CAUTĂ PRIN PROPRIILE TALE CALITĂłI SĂ TE
DEOSEBEŞTI DE OAMENII DE RÂND. (Mahābhārata,
I2,, 10576)
(6) CINE DEFĂIMEAZĂ PE UN OM DE TREABĂ, ACELA
SE PĂTEAZĂ SINGUR; CINE ARUNCĂ CENUŞĂ ÎN
AER, ACELUIA ÎI CADE PE CAP. (Kusumadeva, DķŃ, 27:
Böhtlingk, Ind. Spr., 1582)
(7) SĂ NU NE LĂSĂM PRADĂ DESCURAJĂRII.
DESCURAJAREA ESTE OTRAVA CEA MAI
PUTERNICĂ. EA UCIDE PE CEL ÎNłELEPT, CA UN
ŞARPE FURIOS PE UN COPIL FĂRĂ MINTE.
(Rāmāyana, 5, 1, 18: Böhtlingk, Ind. Spr., 1472)
(8) DUPĂ CUM PUTEREA VALURILOR ADUNĂ NISIPUL
ŞI-L ÎMPRĂŞTIE: TOT ASTFEL TIMPUL UNEŞTE ŞI
159
Apud Theofil Simenschy, DicŃionarul înŃelepciunii, Editura Saeculum Vizual,
Bucureşti, 2008, p.:161,162,162,163,165,166,172, 173,178,178.
294 Lucian Cherata
DESPARTE PE MURITORI. (Bhāgavata-PurāĦa, 6, 15, 3;
Böhtlingk, Ind. Spr., 4787)
(9) ALTFEL SUNT GÂNDITE LUCRURILE DE CĂTRE
ÎNłELEPłI ŞI ALTFEL SE ÎNTÂMPLĂ ELE DATORITĂ
DESTINULUI. (Mahābhārata, 7, 431)
(10) DESTINUL NU OCROTEŞTE PE CEL STĂPÂNIT
DE POFTE ŞI RĂTĂCIRI.(Puruşakārākhyāna, 35)
e. Asemănarea textelor dacice cu cele de înŃelepciune indiană

vine să confirme încă o dată originea comună a celor două
culturi chiar dacă în istorie au avut destine diferite; ori,
itinerariul celui de-al cincilea val de indo-europeni ne
confirmă şi el acest lucru;
XIII. CUVINTE ROMÂNEŞTI MOŞTENITE

DIN LIMBA DACĂ
(cu un grad mare de probabilitate)
NotaŃia (albaneză) marcheză cuvintele pentru care I.I. Russu a

găsit un correspondent de origine indo-europeană în limba albaneză.
Spre exemplificare, la o parte dintre aceste cuvinte, am arătat şi
semnificaŃia sanskrită care corespunde în toate cazurile semanticii
cuvântului în discuŃie. Aceasta este încă o dovadă a faptului că
intuiŃia/ decizia de a considera limba sanskrită drept reper în studiul
nostru a fost corectă.
Nr. CUVÂNT OBSERVAłII SEMNIFICAłIA

Crt. (cine a semnalat) SANSKRITĂ (n.n)
1. abeş (adverb de afir- „a fi de acord”, „a alege”,
maŃie) Haşdeu, „a căuta”
Vraciu
2. Abrud Haşdeu „locul unde este chemată
ploaia”
3. abur Haşdeu, Russu „ceaŃă”
(albaneză),
Vraciu, Brâncuş
4. acăŃa, Russu „mişcarea unui obiect/ unei
agăŃa fiinŃe oprită datorită unor
cauze exterioare”
5. adămană (dar, mită) Vraciu; „a nu da ca oricărei
etymon alterna- persoane”/ (fig.) „a nu da
tive; magh. normal, firesc”/ „a da cu o
Adomány semnificaŃie anume”
6. ademeni Haşdeu „a (te) face să fii deasupra a
ceea ce percepi/ înŃelegi”
7. adiia Russu „a fi deasupra a ceea ce este”
8. aghiuŃă (dracul, geniu “cel ataşat răului”/ „cel
296 Lucian Cherata
malefic) Haşdeu combinat cu răul”
9. aidoma Haşdeu xxxxxxxxxxxxxxxxxx
10. alac (grâu/ orz) „[plantă] pe care albina o
Haşdeu salută”
11. ală, hală (furtună) „care împrăştie ceea ce
Haşdeu prinde”
12. aldea (nume dacic) „albină care produce”/ (fig.)
Haşdeu „om asemenea unei albine/
harnic”
13. ameŃi Russu „a fi pe cale să surzeşti”/ „a
surzi”
14. amurg Russu „raze de lumină care nu
sunt [încă] moarte şi sunt
asemenea razelor de lună”
15. anina Russu „[a pune ceva] acolo-sus, la
soare”
16. aprig Russu „neprietenos, duşmănos,
rău”
17. argea (groapă în pământ) „[loc] de care te apropii cu
Haşdeu, Russu respect”/”loc, groapă pentru
(albaneză), sacrificii în pământ”
Vraciu, Brâncuş
18. Argeş Haşdeu, Brâncuş „[râul/ apa] de care te
apropii cu respect”
19. arunca Russu „a prinde şi a separa ceva”
20. Azuga, (formă de munte) „care este nemişcat/
azugă Haşdeu neclintit şi cântă”
21. baci Haşdeu, Russu „om care onorează prin
(albaneză), salut când merge”
Vraciu, Brâncuş
22. baier Russu „care vine/ este destinat să
închidă/ înlănŃuie”
23. baligă Russu (albaneză), „[care] se răspândeşte şi
Brâncuş dispare/ se pierde în mers”
24. baltă Russu (albaneză), „[care] se răspândeşte fără
Brâncuş stare şi se întinde/
alungeşte/ prelungeşte”
25. bară Haşdeu „[obiect] care dă/ conferă
forŃă”
26. Barba-cot Haşdeu „destinul Soarelui luminos/
puternic- fiu de prinŃ”
27. barză Haşdeu, Russu, “tip de pasăre legendară”
Vraciu, Brâncuş
28. bască Haşdeu, Russu, „[care] se poartă aşezată pe
Vraciu, Brâncuş punctu cel mai înalt [al
corpului]”
29. batal Haşdeu “[animal] putenic rănit/
pedepsit şi care nu are
stare”
30. bălaur/ Haşdeu, Russu „[şarpe] care vine/ se
balaur (albaneză), apropie cu forŃă/ putere
Vraciu, Brâncuş mare”
31. băga Russu „a repartiza/ a răspândi în/ a
face să fie în”
32. băiat Russu „[cel] (pre)destinat/
repartizat să-Ńi fie fidel şi să
te depăşească”
33. bălan Haşdeu „[cel] devotat/ fidel care se
evidenŃiază prin suflu/
alergare (fig.-n.n.)
34. Bârsei (şi onomastica „[care] alătură/ leagă
Bârsan) Brâncuş puterea / forŃa de simŃire/
înŃelegere/ percepŃie”
35. beregată Russu „[care] se teme să ajungă/
ducă la procesul de
sufocare”
36. boare Russu „[care] se produce prin
Soarele care se arată/ prin
apariŃia Soarelui”
37. bordei Haşdeu, Russu „[loc în] pământ chemat/
destinat să fie receptacol/
adăpost pentru cei care vin”
38. bortă Haşdeu „loc chemat/ destinat/
prevăzut să despartă”
298 Lucian Cherata
39. brad Haşdeu, Russu „preot al credinŃei în
(albaneză) sacrificiu”
40. brânduşă Russu „[plantă] care povesteşte
despre existenŃa arderii/
consumării dorite/
aşteptate”
41. brânză Haşdeu, Russu, „care se separă/ care se
Vraciu obŃine prin separare”
42. brâu Russu (albaneză) „[care] susŃine ceea ce vine
să se extindă/ să împingă”
43. brusture Russu (albaneză) „[cel] care poartă raza
Soarelui vindecând ceea ce
se dă/ există”
44. Bucegi Brâncuşi „pământ care se înalŃă
asemenea unui munte/
muntele format din peşteri
subterane”
45. bucura (şi familia sa de „[cel] care a fost/ devenit/
cuvinte) Russu existat ca pământ care dă/
(albaneză), determină”
Brâncuş
46. buiestru Russu „[mers care] fiind, este la
fel cu pământul acoperit cu
frunze”
47. bunget Haşdeu, Russu „pământ care există ca
(albaneză), Vraciu spaŃiu pentru a depăşi/ a
separa”
48. burghiu Haşdeu „[care] se manifestă prin
rotire şi creează spaŃiu/
peşteră/ cavitate prin
împingere”
49. burlan Russu „[ceea ce] este rotund şi
surprinde/ evidenŃiază/
susŃine suflarea/ respiraŃia”
50. burtă Russu „[care] este rotundă şi se
etalează/ prelungeşte/
continuă”
51. burtucă Haşdeu „[care] este rotundă şi
satisface/ mulŃumeşte prin
cavitate/ conŃinut – n.n.”
52. burtuş Haşdeu „[care] este rotund şi
satisface/ mulŃumeşte fiind
dorit/ aşteptat”
53. butuc Russu „[ceea ce] este rotund şi
dorit/ aşteptat/ ales”
54. butură Russu „[ceea ce] este rotundă şi
separată/ abandonată/
părăsită”
55. buză Russu (albaneză) „[care] se manifestă prin
legătură/ lipire”
56. caier Russu „baghetă/ Ńepuşă care
conduce rotirea”
57. caŃă Russu „[care] are bucuria de a
lovi/ distruge/ despărŃi”
58. căciulă Russu (albaneză), „cavitate care se aranjează
Brâncuş prin împingere ca să se Ńină/
prinde”
59. căpuşă Russu (albaneză) „loc/ cavitate în care este
filtrat lichidul dorit
[sângele]”
60. căpută Russu (albaneză) „[obiect] prin care este
învelit/ protejat ceea ce este
dat [de la natură – n.n.]”
61. cătun Russu (albaneză), „loc/ spaŃiu care satisface/
Brâncuş mulŃumeşte fiind mai mic
[decât se obişnuieşte]”
62. cioară Haşdeu, Vraciu „[cea] care observă şi strigă/
cheamă [printr-un sunet
specific – n.n.]”
63. cioban Haşdeu „[cel] care observă o
mulŃime [de animale] şi se
pronunŃă/ decide”
300 Lucian Cherata
64. cioc Haşdeu, Vraciu “care aranjează casa/
cuibul!”
65. ciocârlie Haşdeu “pasăre care-şi aranjează
cuibul ca o roată unde se
ascunde când vine”
66. ciomag Haşdeu „[cel] care se înalŃă cu
rapiditate şi dă măsura
răutăŃii”
67. cârlan Russu „[cel] care face să fie prins/
legat de ceva ”
68. cârlig Russu „[care] face să se ataşeze/
adere [ceva] prin agăŃare”
69. codru Haşdeu, Vraciu „locul unde bucuriile sunt
peste tot”
70. copac Russu (albaneză), „[cel] care bea/ păstrează
Brâncuş luminapentru a se
ridica/înfrumuseŃa/ mândri/
roti”
71. copil Russu, Brâncuş „[cel] care bucură/ fericeşte
când suge nemişcat”
72. creŃ Russu „[care] este făcut să se
alungească/ prelungească/
întinde”
73. cruŃa Russu (albaneză) „[care] face să fii desprins/
iertat (fig. – n.n.) de
distrugere/ rănire/ lovire/
bătaie”
74. cujbă Haşdeu „baghetă/ ciomag/ baston/
nuia curăŃată, viguroasă,
puternică”
75. culbec Haşdeu „cavitate/ cochilie –n.n.
[rămasă] nemişcată de frică
în timpul mersului/
deplasării”
76. curma Russu (albaneză) „a măsura/ evalua
[suprafaŃă de] pământ mare/
cu lărgime
77. curpăn Russu (albaneză) „baghetă/ lemn/ nuia/ liană
– n.n. care bea soarbe/
sufocă (fig. – n.n) respiraŃia/
viaŃa”
78. cursă Russu (albaneză) „pământ/ teritoriu cu drum
legat/ continuu”
79. custură Russu 1.”obiect ascuŃit constant pe
toată mărimea/ lăŃimea”;
2.„care distruge/ suprimă/
omoară/ taie – (n.n.) pe lun-
gime mare/ toată lungimea”
80. dărări Russu „[care] dă/ conferă statutul
de urmă/ dâră”
81. daş Russu (albaneză) „[cel] care dăruieşte şi este
aşteptat”
82. dărâma Russu (albaneză) „a sacrifica/ a ceda acum
ceea ce a fost măsurat/
evaluat”
83. deh Haşdeu „care poate fi acordat/ dat/
oferit cu înŃelegere/
reflecŃie”
84. deretica Russu „[acŃiune] prin care poate fi
acordată/ dată/ oferită/
conferită trezirea la viaŃă
ceva”
85. descălŃa Russu „a ieşi dintr-o cavitate
printr-o mişcare care
desparte/ separă”
86. descurca Russu „a scoate/ ieşi dintr-o stare
[neprevăzută/ neplăcută]
ceva/ pe cineva la fel [cum
a fost]”
87. desghina Russu „a scoate [ceva/ pe cineva]
din starea de întreg/
compact/ masiv/ dens”
88. dezbăra Russu „a ieşi din starea/ situaŃia
dată/ conferită de forŃă”
302 Lucian Cherata
89. dezgauca Haşdeu „a realiza starea decurăŃare/
eliberare de/ lăsat liber a
ceva”
90. doină Haşdeu, Vraciu „legănare/ oscilaŃie/
zbatere/tânguire (fig. – n.n.)
cu care intră în comuniune/
intră în acelaşi statut”
91. don Haşdeu „care dă silaba sacră On,
Om”
92. dop Russu „[care] dă/ conferă energie/
forŃă protecŃiei”; „[care] dă/
conferă energie/ forŃă
băuturii”
93. droaie Russu „diviziune/ mulŃime care
vine cu forŃă”
94. dulău Haşdeu, Vraciu „[cel] care este rău/ produce
durere [muşcă], dar este
legat şi înŃelege”
95. fărâmă Rusu (albaneză) „[care] este fără măsură/ nu
poate fi măsurat”
96. fluier Brâncuş „[care] mişcă aerul fiind
curăŃat/ golit pe rotund”
97. gard Rusu (albaneză), „prin care ceea ce curge/
Brâncuş merge/ pleacă este con-
strâns să se adăpostească”
98. gata Rusu (albaneză), „[când] ceea ce este în
Brâncuş mişcare/ derulare (n.n.) se
opreşte / îşi încetează
derularea (n.n.)”
99. gălbează Rusu (albaneză) „[care te face] să vii/ să
alergi continuu fără să ai
stare”
100. genune Haşdeu, Russu „spaŃiu/ peşteră/ cavitate
subterană care ridică
strigătul şi îl apropie”
101. gheară Russu „[care] sparge/ distruge,
omoară şi constrânge”
102. ghes Russu „[care] te face să mergi şi să
priveşti”
103. ghimpe Rusu (albaneză), „[care] înŃeapă/ înspăimântă
Brâncuş în acest fel pentru a proteja”
104. ghiob Haşdeu „[care] pleacă/ vine de sus”
105. ghionoaie Rusu (albaneză), „[care] pleacă suflând cu
Brâncuş putere”/ „[care] pleacă
acolo sus cu putere”
106. ghiont Russu „[care] vine să-Ńi rănească/
afecteze suflarea/ respiraŃia”
107. ghiuj Haşdeu, Vraciu, „[care] vine/ apare/ este sub
Brâncuş formă curăŃată/ descărcată/
eliberată”
108. gâde Haşdeu „[care] dă moarte/
distrugere/ spaimă”
109. gâdel Haşdeu „[care] adduce moarte/
distrugere/ spaimă în fugă/
rapid”
110. gordin Haşdeu „ceva/ cineva
înspăimântător care
sacrifică/ ucide”
111. gorun Russu „[copac] imens care se rdică
sus”
112. grapă Rusu (albaneză), „[care] elimină/ scoate la
Brâncuş iveală apa/ umezeala”
113. gresie Rusu (albaneză), „[care] absoarbe ceea ce
Brâncuş vine/ este destinat să lege”
114. groapă Rusu (albaneză), „[care] înghite/ absoarbe
Brâncuş sau apără/ protejează/
păstrează”
115. grui Russu „deal, colină, munte golaş/
curăŃat/ liber”
116. grumaz Rusu (albaneză), „[cel] care preia ce vine
Brâncuş ridicat sus prin aruncare”
117. grunz Rusu (albaneză) „[cel] care elimină ceea ce
este scos/ curăŃat/ lăsat/
descărcat”
304 Lucian Cherata
118. gudura Russu „a turmenta/ îmbăta/
influenŃa ceea ce este dat/
există prin cuvânt/ organ de
simŃ”
119. guşă Rusu (albaneză), „organ care arde/ distruge
Brâncuş [mâncarea]”
120. horinca HuŃanu „[cea] care provoacă, prin
intrarea în comuniune,
bucurie regală”
121. hojma Haşdeu, Vraciu „[loc care] înghite/ absoarbe
sau apără/ protejează/
păstrează”
122. iazmă Haşdeu „[zeiŃă] care vine şi
împrăştie fericirea cerească”
123. iele Haşdeu „[zeiŃe] care sunt pe cale să
vină, se apropie/ sosesc, dar
se ascund/ nu se văd”
124. încurca Russu „a băga/ impune [ceva/ pe
cineva] într-o situaŃie/ stare/
acŃiune [neprevăzută/
neplăcută]”
125. înghina Russu „a intra în [starea de]
necântec”
126. îngurzi Russu „a introduce [în gură]/ a
înghiŃi/ a absorbi [în mod]
legat/ continuu/ constant –
n.n.”
127. înseila Russu „a introduce/ a crea
participând la legare/
crearea legăturii – n.n.”
128. întrema Russu „a intra în [starea de]
salvare/ protejare cu
măsură/ treptat – (n.n.)”
129. JilŃ/ JielŃ (pârâu) Haşdeu, „[cel] care învinge/
Vraciu cucereşte rămânând imobil/
nemişcat în plecare/ mers”
130. jumătate Brâncuş „[ceea ce este] păstrat prin
punere sus/ separare de [ce
a fost] dat”
131. leagăn Russu „[care] este legat [de ceva]
şi pleacă/ se mută acolo
sus”
132. lepăda Russu „[a face ceva] legat de[ceea]
ce a fost păstrat şi [acum]
este dat”
133. lespede Russu „[care] se ataşează prin
aşezare pe drum [sub forma
de] fragmente/ bucăŃi”
134. leşina Russu „a fi pierdut/ pe cale să intre
în starea de pierdere”
135. mal Haşdeu, Rusu „[care] delimitează şuvoiul”
(albaneză),
Vraciu, Brâncuş
136. maldac Haşdeu „[care] măsoară
mănunchiul/ legătura de dat
[care a fost/ este] ridicată”
137. mare Brâncuş „măsura înălŃimii/ a ceea ce
urcă”
138. mazăre Haşdeu, Russu „[plantă care]măsoară/
(albaneză), exprimă legătura cu ce i-a
Vraciu, Brâncuş fost dat/ cu ce este în jur –
(n.n.)”; „[plantă care]se
leagă/ agaŃă de ce este în
jur”
139. măceş Russu „[arbust care] onorează
creşterea/ acumularea fiind
protejat/ Ńinut pentru
valoare/ fructe – (n.n.)”
140. mădări Russu „a onora/ aacorda atenŃie
celui [care a fost] dat/
destinat pieirii/
abandonului/ dispreŃului/
suferinŃei (fig. – n.n.)”
141. măgar Brâncuş „[cel] caremăsoară/
306 Lucian Cherata
delimitează mersul roŃii”
142. măgură Russu (albaneză), „mare [ridicătură de]
Brâncuş pământ separată/ izolată”
143. mălai Haşdeu „[care] exprimă/ măsoară
şuvoiul de noroi/ mocirlă”
144. mămăligă Haşdeu „[care] măsoară/ arată
creşterea legăturii/ aderării/
lipirii de cel care merge”
145. mărcat Russu „[care] măsoară roata cu
bucuria parcurgerii
distanŃei”
146. mărar Brâncuş „[care] se compară/
aseamănă [la flori] cu
razele Soarelui”
147. mătură Rusu (albaneză) „[care] măreşte/ creşte
ridicarea/ împrăştierea a
ceea ce este izolat/
separat/ abandonat
[gunoiul – (n.n.)]”
148. Mehadia Haşdeu „[loc] adăpost pentru
sărbătoarea primăverii”
149. melc Haşdeu, Rusu, „[care] observă/ percepe/
Vraciu simte/ vede [fiind] imobil
în casă/ locuinŃă/ cuib”
150. mieru Russu „[care] se observă când te
apropii de înălŃimi/ cer”
151. mire Haşdeu, Rusu, „[cel] care a simŃit/
Vraciu perceput/ înŃeles separarea /
singurătatea”
152. mistreŃ Russu „[cel] care simte dorinŃa de
a trece/ traversa în această
manieră”
153. mişca Russu „a simŃi dorinŃa de a face
ceva”
154. mânz Russu (albaneză), „[cel] care simte/ percepe
Brâncuş Soarele dorit/ aşteptat”
155. morman Russu „[locul unde] cel eliberat
(mort – n.n.) este chemat
pentru a fi onorat [stând]
întins/ alungit/ culcat”
156. mosoc Haşdeu „[câine] eliberat din
legătura cu casa”
157. moş Russu (albaneză), [cel] care este eliberat de
Brâncuş dorinŃă/ aşteptare/ alegere/
căutare”
158. moŃ Haşdeu „[cel] care se eliberează
prin despărŃire”
159. mugure Russu (albaneză), „[cel] careeste inconştient/
Brâncuş amorŃit, adormit (fig. – n.n.)
când sparge pământul”
160. munună Russu „[ceea ce este] mare/
înalt(ă) dar nu este
celebrat(ă)”
161. murg Russu (albaneză), „[care] este [precum un]
Brâncuş animal sălbatic/ antilopă/
cal/ căprioară”
162. muşat Russu „[cel] care este inconştient
dorind să treacă timpul”
163. năpârcă Russu (albaneză), „[vietate] care nu umple toŃi
Brâncuş munŃii / care nu este în toŃi
munŃii – (n.n.)”
164. năsărâmb Haşdeu „[care] nu leagă/ obligă ce
ă este dat/ spus/ făcut –(n.n.)
în acest fel de convingere/
forŃă/ putere”
165. niŃel Russu „fără care rămâi
neschimbat”
166. noian Russu, Brâncuş „[care] nu poate fi dominat/
cunoscut/ ştiut/ învins”
167. ortoman Haşdeu „[om] cu dreaptă credinŃă/
gândire”; „[om] onorat/
cinstit/considerat/ respectat”
168. păstaie Russu (albaneză) „[care] protejează ceea ce
308 Lucian Cherata
este nemişcat/ în aşteptare”
169. păstra Russu „a proteja neschimbat ceea
ce este dat”
170. pânză Russu „[care] este absorbit(ă)/
topit(ă) intrând în starea de
legătură – (n.n.)”
171. pârâu Russu (albaneză), „[care] este absorbit şi tinde
Brâncuş să se extindă”
172. prunc Russu „[cel] care deschide ochii în
casă”
173. pupăză Brâncuş „pasăre care curăŃă/ purifică
şi protejează locul în care
stă”
174. pururea Russu (albaneză) *******************
175. raŃă Haşdeu, Vraciu, „[cea] care domneşte peste
Brâncuş ce curge/ apă”
176. ravac Haşdeu [ceea ce] este dat prin
răspândire/ împrăştiere din
mers”
177. răbda Russu „a manifesta dorinŃă intensă
[neîmplinită – n.n.]”
178. reazem Russu [care] este destinat să lege/
sprijine în acest fel”
179. ridica Russu „a aşeza/ pune/ plasa ce este
dat pe punctul cel mai înalt”
180. râmfă Haşdeu [care] este dat în acest fel să
tremure/ să se scuture”
181. rânză Haşdeu, Russu [care] este dată să intre în
(albaneză), legătură/ să realizeze
Vraciu, Brâncuş legătura”
182. sarbăd Russu (albaneză), [care este] în legătură cu
Brâncuş Soarele cu putere scăzută”
183. Sarmiseg Haşdeu „fortificaŃie de observare a
etusa locului înconjurător sau a
celor care se luptă”
184. scăpăra Russu (albaneză), „a (ră)sări aprins de rază”
Brâncuş
185. scrum Russu (albaneză), „[cel] care piere
Brâncuş înălŃându-se cu măsură”
186. scula Russu (albaneză) „a se scutura prin săritură/
ridicare”
187. scurma Russu „a scobi pământul cu
măsură/ limitat – n.n.”
188. sâmbure Russu (albaneză), „a lega, în acest fel, ce a
Brâncuş fost de ce se va împlini/ va
fi”
189. sâmvea Haşdeu „legat, în acest fel, de ceea
ce se împrăştie/
răspândeşte”
190. spânz Russu (albaneză) „[plantă] recomandată la
intrarea în tremurat/
frisoane/ dârdâieli”
191. stăpân Haşdeu, Vraciu „[cel] care este stabil în
ceea ce face/ întreprinde”
192. stărnut Russu „nemişcare legată de strigăt/
clamare”
193. stejar Haşdeu, Vraciu „[cel] care stabil freamătă
în Soare”
194. steregie Russu „[care] este constant
adăugat/ fiind asemenea
unei depuneri/ excrescenŃe”
195. sterp Russu (albaneză) „[care] este stabil/ constant
în a prinde relaŃia cu
răspândirea/ înmulŃirea”
196. stână Haşdeu, Vraciu „[locul unde] se trăieşte cu
stabilitate/ constanŃă”
197. străghiată Russu „[care] în mod constant/
continuu se raportează la ce
se arată/ se vede/ se
etalează”
198. strepede Russu (albaneză) „[cel] care stă [unde] este
dat să se umfle/ îngraşe [ca
într-un] receptacol/ incintă”
199. strugure Russu, Brâncuş „[cel] care în mod constant
310 Lucian Cherata
se îndreaptă spre raza de
lumină care [îl] stăpâneşte”
200. strungă Russu (albaneză), „[loc] întins pe sol [pe]
Brâncuş unde te ridici să pleci/
mergi/ treci”
201. sugruma Russu „a da un impuls/ a acŃiona
pentru a înghiŃi/ absorbi
[ceea ce] se scoate/ elimină”
202. suguşa Russu „a acŃiona asupra unui
organ de simŃ dorind/
aşteptând [să nu mai
funcŃioneze! –n.n.]”
203. şale Russu (albaneză) „[care] leagă/ sprijină şi
prinde/ Ńine [părŃi ale
corpului]”
204. şiră Haşdeu, Russu „[care] leagă ce este dat”
205. şopârlă Haşdeu, Russu „[care] leagă mişcarea
(albaneză), continuă cu surprinderea/
Vraciu, Brâncuş teama/ frica – (n.n.)”
206. şoric Russu „[care este] legat/ se referă
– (n.n.) la separare [a ceva]
şi [făcut să fie] dorit/ căutat/
aşteptat/ pus în valoare”
207. şut Russu (albaneză) „[care] presează/ apasă/
produce suferinŃă printr-o
mişcare de desprindere/
despărŃire”
208. tare Russu „[care] ridică şi alătură/
adaugă [ceva] în acelaşi
statut [cu altceva]”
209. traistă Haşdeu „[în care] se păstrează ceea
ce vine să stea/ rămână”
210. tulei Haşdeu „[cel] care rupe şi împinge
şi Ńine de ceea ce va veni/
va fi”
211. Ńap Russu (albaneză), „[cel] care distruge/ răneşte
Brâncuş ceea ce prinde”
212. Ńarc Russu (albaneză) „[care] desparte ceea ce este
ocrotit/ selectat”
213. Ńarină Russu „lume a Soarelui rege”
214. Ńăruş Russu „[cel] care desparte prin
constrângere şi distrugere”
215. Ńundră Haşdeu „[care] te mulŃumeşte prin
săltare/ punere sus [pe
umeri] şi învelire”
216. Ńurcă Haşdeu „[care] te satisface/
mulŃumeşte prin mărimea şi
lărgimea cavităŃii”
217. uita Russu „a se elibera de prelungiri/
reminiscenŃe”
218. undrea Russu „[care] scoate din separare
şi introduce în acelaşi
statut”
219. urca Russu „a arăta mărimea/
dimensiunea unui spaŃiu”
210. urcior Russu „[care] arată mărimea unei
cavităŃi venită/ destinată
unei acŃiuni”
211. urdă Haşdeu, Russu, „[care] te face să gândeşti/
Vraciu consideri că eşti într-o situ-
aŃie de insultă/ umilire dată”
212. urdina Russu „a arăta că ce este dat este
ghidat/ condus/ guvernat”
213. urdoare Russu „[care] intră în acelaşi statut
cu urda [umilitor/ înjositor –
n.n.]”
214. vatră Haşdeu, Russu „[locul] unde se suflă pentru
(albaneză), a proteja/ salva/ păstra/
Vraciu, Brâncuş apăra/ conserva [focul]”
215. vătăma Russu „a provoca rănirea cu
bucurie”
216. vătui Russu (albaneză) „[care] este provocat/
determinat să crească prin
extindere”
312 Lucian Cherata
217. viezure Russu (albaneză), „[cel] care suflă/ împrăştie
Brâncuş [miros] şi se apropie în
mişcare/ grabă/ fugă”
218. viscol Russu „[care] suflă şi scutură/ face
să sară ceea ce se Ńine
nemişcat”
219. zară Rusu, Brâncuş „legat de coagularea a ceea
ce este dat [laptele]”
220. zăr Russu „[care] este legat prin
adăugare”
221. zburda Russu „a fi în mişcare care se
manifestă cu forŃă dată”
222. zestre Russu „[care] este în legătură cu
ceea ce rămâne dat prin
sosire/ primire – (n.n.)”
223. zgardă Russu (albaneză), „[care] este în legătură cu
Brâncuş ceea ce rămâne dat prin
sosire/ primire – (n.n.)”
224. zgâria Russu (albaneză?) „a nu ajunge la spargere/
distrugere”/ „a fi în legătură
cu înŃeparea/ distrugerea/
spargerea suferită/
provocată”
225. zgârma Russu „a avea forŃa să ajungi la
potrivirea pe măsură”
226. zimbru Haşdeu, Vraciu „[cel] legat/ înfăşurat/
clădit/ alcătuit în acest fel
poartă/ aduce înŃelesul”
227. zărnă Haşdeu „[care] este în legătură cu
ce nu creşte/ nu place”
De remarcat faptul că aplicând metoda noastră tuturor celor 227

de cuvinte considerate a fi de origine dacică („cu un grad mare de
probabilitate”), la 225 dintre acestea am aflat sensuri compatibile cu
ceea ce indică DicŃionarul explicativ al limbii române, doar două
fiind cuvintele care nu depăşesc această grilă (aidoma şi pururea!).
Considerăm acest fapt drept un argument în ceea ce priveşte
justificarea metodei de cercetare propuse.
La aceste cuvinte, presupuse a fi de origine dacică, le putem
adăuga pe cele remarcate de domnul Mihai Vinereanu ca rezultat al
unor cercetări recente:
„In cele ce urmeaza voi da exemple de cuvinte comune celor doua
limbi, urmand alte exemple care nu au corespondent direct in
Albaneza160:
abur, aguridă, argea, balaur, balegă, baltă, barză, brad, brâu, brusture,
bucura, buză, capuşă, capută, cătun, ceafă, ciocan, copac, cruŃa,
curma, curpen, cursă, darâma, farâma, gard, gardină, gata, gălbeaza,
gândi, ghimpe, gheonoaie, grăpa, gresie, groapă, grumaz, guşă, mal,
mazăre, măgură, mătură, mânz, mânzat, mânzare, minŃi, moş,
mugure, murg (amurg), napârcă, păstaie, pârâu, rânza, sarbăd,
scăpăra, scrum, scula, sâmbure, spânz, sterp, strepede, strungă, şale,
şoparlă, şut, Ńap, Ńarc, vatră, vătui, viezure, zgardă, zgâria.”
Acelaşi autor ne indică şi o listă „care nu este exhaustivă”, de
cuvinte care nu au corespondent in Albaneza161:
aburca, acest, aici, acolo, acum, adăpa, adăpost, adevar, adia, adânc,
afin, afla, agăŃa, agud, ajunge, alb, albastru, albină, alerga, alina,
alună, aluneca, alunga, ameninŃa, amesteca, ameŃi, amândoi, amurg,
amâna, apă, apăsa, apleca, apoi, aprig, apuca, ara, aramă, arăta,
argint, arin, aripă, arŃar, ascunde, ascuŃi, asmuŃi, astâmpăra, astupa,
aşa, aşchie, aşeza, aşterne, atât, atunci, azvârli, ba, babă, baci, bai,
balt, ban, bardă, barză, baga, băiat, bălan, bărăgan, bărdacă, bătrân,
băŃ, barc, besedui, bâlbâi, bârna, bârsană, bâtă, boci, bogat, boier,
bolovan, boŃ, botă, bou, brad, branişte, brazdă, brăcinar, breaz, breb,
brici (brigeag), brâncă, brânză, brumă, buburuză, bucată,bufniŃă,
bulgăr, bulz, bura, burduf, burtă, bute (butoi), buză, cal, cap, car
(nsecta), car (IE *kr), ca, care, carâmb căciulă, capuşă, căsca, cătină,
către, încotro, cătun, căuta, ceafă, ceată, cetină, chel, chiciură,
chindeu, chingă, cicoare, cimbru, cimpoi, cinteză, cioacă, cioară,
cioareci, cioată, ciot, cioc, ciocan, ciocârlie, ciocârlan, ciopli, ciot,
cir, cires, ciucure, ciucă, ciupercă, ciur, ciut, ciutură, câine, cânepa,
160
M. Vinereanu, Cu seriozitate despre originea limbii române, http://www.dacia.org/
congres/ Sarmisegetusa_2000, City University, New York, p. 6-9.
161
Idem.
314 Lucian Cherata
cârd, cârlan, cârlionŃ, cârpă, cărpi,cât, clăti, clătina, clei, clinti, clipă,
cloci, cloşcă, coacăză, coace, coajă, coamă, coasă, coborî, cocean,
cocârlă, cocor, cocoşa, cocoŃa, codru, cojoc, colŃ, copac, copil, cosiŃă,
copită, coş, coşar, coteŃ, cotigă, cotropi, cosiŃă, coŃofană,
covată,covârşi, crac, crap, crâncen, cucură, cucută, cucuvea, cuib,
culege, culme, cumătru, cuptor, curma, curpen, curvă, custură,
cuşmă, cutare, cuteza, cutriera, cuŃit, cuvânt, dadă, daică (doică),
dalb, dar (conj.), datină, daună, darâma, deal, descărca, (incărca)
destupa, deştept, desghioca, desgărdina, desmetici, desmierda, dibui,
dimineaŃă, dinte, dâmb, dara, dârdâi, dârmon, dârz, doagă, dogoră,
doică (daică), doină, dojeni, drac, drege, droaie, drug, drugă, drum,
dud, duhni, duhăni, duios, dungă, duşman, erete, fag, fagure, falcă,
fără, fecior, felie, fereca, fior, firav, flacără, flămând, fluier, fluiera,
fluture, flutura, fotă, frământa, frunză, fuior, fulg, furtună, fustă,
gadină, gaie, gaiŃă, găjbi, găbui, găsi, găti, gaură, ghiară, gheb, ghes,
ghici, ghiuj, ginere, gâdila, gâlmă, gândi, gândac, gârbov, gârla,
garniŃă, gaşcă, gât, glie, goangă, gol, gorun, grapă, graur, grăbi,
grădină, grădişte, grămadă, grăunte, greaŃă, greblă,greier, gresie,
greşi, greu, grindă, grivă, grâu, groapă, grui, grumaz, grunj, gudura,
gură, guşă, guşter, halcă, hambar, hat, haz, harapi, horn, hot, humă,
iaca, iată, iie, ied, ieruncaă, isca, îmbina, îmblăti, îmbrăca, împleti,
împotrivă, împrăştia, împroşca, încă, încerca, încălŃa, încet, încotro,
încovoia, încumeta, îndemna, îndârji, îndrăzni, îndura, înfiripa,
înfuleca, îngădui, îngăima, ingrămădi, însura, înŃepa, învăŃa, învârti,
jale, jar, jumătate, labă, laie, late, leac, leacă, leagăn, legăna, aleasă,
lele, leoarcă, leneş, lepăda, lespede, leşina, leucă, leuştean, licări,
licurici, lindină, linişte, lipi, lipie, lipsi, livadă, lostriŃă, lopată, lotru,
lume, luntre, mai (adv.), maldăr, mamă, mare, matcă, mâŃ, mazăre,
măcar, măduvă, măciucă, măciulie, măgură, mărăcine, mătuşă,
merge, mic, miere, minte, minune, mioară, mire, mireasă, mirişte,
mişca, mârşav, mocirlă, moină, moş, moşie, moŃ, movilă, mugur,
murdar, mustra, muscă, nagîŃ, nai, nalt, nană, nas, nasture, nădrag,
năduf, năduşi, negară, nămol, năpârcă, năpusti, nărui, necheza,
neghină, negură, nene, nisip, nişte, noian, nu, obială, obicei, obor,
obşte, obcină, ogor, opincă, oraş, ortac, ovăz, pajură, pământ, pat,
pătul, pătura, petic, petrece, pica, pipotă, pişca, pită, piŃigaie, pizmă,
pâlc, pârâu, pârloagă, plai, pleca, plesni, plisc, plod, pluti, pogace,
poiană, poliŃă, poiată, porni, posac, potecă, potârnichie, potrivă,
povară, povaŃă, povârni, poznă, prasi, prastie, prajină, prăpădi,
prăvăli, preajmă, preda, pregăti,pregeta, presura, prian, pridvor, pripi,
pripor, radască, răfui, răgaz, răgălie, răguşi, răpune, răsădi, răsări,
răscoală, răspândi, răsti, răstoacă, răsturna, răsuci, răsură, rătăci,
rătez, răzbi, răzghina, resteu, reteza, ridica, risipi, rană, râncă,
râncheza, rând, rânză, podoabă, roată, rod, roi, ropot, rotund, rouă,
rovină, rudă, salcie, samă (seamă), saramură, sare, sat, sain, sălişte,
sălta, sămânŃă, sărac, sărbătoare, scarpete, scădea, scălda, scăpa,
scărmăna, scărpina, scamă, scânteie, scârbă, scoabă, scoarŃă, scoate,
scorbură, scormoni, scoroji, scorpie, scotoci, scrum, scuipa, scula,
scurge, scurma, scutura, seamă, sfânt, sfârteca, sfâşia, simbrie, sitar,
sită, sâmbure, sârg, sloată, slut, smicea, smidă, sminti, smirdar,
smântână, smârc, smoc, smuci, smulge, soare, socol, socoti, soi,
sorbi, spaimă, spăla, spân, spânz, spânzura, splină, sprinten, spulbera,
spuză, sta, stavă, stăpân, sterp, stârpi, stană, stâncă, stâng, stârc,
stârni, stârv, străin, strecura, strepezi, strica, striga, strigoi, stropi,
strugure, sturz, sută, şapte, şase, şarpe, şchiop, şir, şirag, şiroi,
şopârlă,şopot, şopti, şovai, şterpeli, ştimă, ştiubei, ştirb, strâmb
(strâmba), talpă, Ńapă, tare, taşcă, tată, tăia, tărâm, tărâŃă, tău, teasc,
temei, temelie, ticălos, tilişca, târg, târlă, toca, toci, toi, topi, trăi,
traistă, treabă, treaptă, trece, treiera, trânti, Ńap, Ńarc, Ńărm, Ńeapă,
Ńeavă, ŃânŃar, tată, ŃîŃînă, Ńoală, Ńol, Ńurcan, Ńurcă, ud, uita, ungher,
unealtă, urca, urdă, uriaş, usca, ustura, uşor, văgăună, vatră, văpaie,
var, vătăma, vătui, veşted, veveriŃă, viespe, viezure, vită, vizuină,
vârf, vodă, vaida, vorbă, vorbi, za, zara, zarvă, zăbală, zace, zănatic,
zăpadă, zăpăci, zări, zău, zbate, zbiera, zbârci, zbuciuma, zbura,
zburda, zgardă, zgău, zgâria, zgârma, zgudui, zi, zid, zimbru, zană,
zmeură, zori, zvânta.”
Suntem convinşi că lista acestor cuvinte este cu mult mai
cuprinzătoare162.
162
Vezi M. Vinereanu, DicŃionar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de
indo-europenistică, Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 2009 (DELR).
316 Lucian Cherata
XIV. ETIMOLOGII ALE UNOR CUVINTE DACICE

DIN LIMBA ROMÂNĂ
A) CUVINTE ROMÂNEŞTI RECUNOSCUTE

CA FIIND DE ORIGINE DACĂ
D: ABEŞ
P: ABHI-(I)Ş
S: „[cel] care tinde spre ceea ce îşi doreşte/ preŃuieşte”;
C: (3)&(200);
O: SemnificaŃie163: „pe lege”, „pe cinste”, „pe cuvânt”;
D: ABUR
P: ABHRA
S: „ceaŃă”;
C: (4);
O: SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală;
D: ACAłA, AGĂłA
P: A-GA-TSA
S: „mişcarea unui obiect/ unei fiinŃe stopată din cauze exterioare”;
C: (1)&(159)&(401);
D: ADĂMANĂ
P: A-DA-MA-NA
S: „a nu da ca oricărei persoane”/ (fig.) „a nu da firesc, normal”
(n.n.);
R: Vraciu
C: (1)&(113)&(253)&(274);
163
B.P. Haşdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, vol. I, Editura Minerva,
Bucureşti, 1972, p. 91;
O: adămana, adălmaş „cinste făcută la încheierea unei tranzacŃii”;
SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală;
D: ADEMENI
P: ADHI-M(I)-EN(A)-I
S: „[a face să fie ] deasupra/ peste a ceea ce percepe cel care vine”
C: (9)&(268)&(158)&(184);
D: ADIIA
P: ADHI-I-A
S: „a fi/ a se manifesta deasupra/ peste ceea ce este/ există”;
C: (9)&(184)&(T)&(); adhi- „a fi peste”, „a fi deasupra”, DS, p. 22a;
I- „a veni”, „a merge”, DS, p. 130b;
O: Obs.: în limbile i.-e., „a veni” este, în multe situaŃii, echivalent cu
„a fi” (chiar şi în limba română: „Ion îmi vine mie văr”, echivalent
cu „Ion îmi este mie văr” etc.); SemnificaŃie consonantă cu cea din
limba română actuală;
D: AGHIUłĂ
P: AGH(A)-IU-TSA
S: „[cel] care este ataşat răului”, „cel combinat cu răul”;
C: ()&()&()&(); agha- „rău”, „impur”, „decăzut”, DS, p. 6a; yuta-
(YU-) „ataşat la”, „combinat cu”; „care constă în”, „despre”, DS, p.
592a;
O: Spirit malefic echivalent cu dracul; SemnificaŃie consonantă cu
cea din limba română actuală;
D: AIDOMA
P: xxxxxxxx
S: xxxxxxxx nu are coespondent în skr.IE-GK
C: xxxxxxxx
O: Nu are coespondent în fondul PIE; probabil, este de altă origine
decât cea dacică;
D: ALAC
P: AL(I)-AC
S: „[plantă] pe care albina o salută”;
318 Lucian Cherata
C: (16)&(5);
O: În DEX: alac „grâu de munte; secară-albă”; SemnificaŃie
consonantă cu cea din limba română actuală;
D: ALĂ, HALĂ
P: HA-LA
S: „[cea] care împrăştie ceea ce prinde”;
C: ()&()&()&(); ha- „care distruge/ ucide/ sfarmă/ împrăştie”, DS, p.
882b-883a; LA- „a prinde”, DS, p. 614b;
O: În DEX: hală „furtună”; SemnificaŃie consonantă cu cea din
D: ALDEA
P: AL(I)-DE(Y)A
S: „albină care produce”/ (fig.) „om asemenea unei albine”/ „om
harnic”;
C: (16)&(130);
O: Nume specific românesc;
D: AMEłI
P: A-M(I)-E-TI(J)
S: „a nu simŃi/ înŃelege/ percepe fiind aproape trezit la viaŃă”;
C: (1)&(268)&(152)&(390);
D: AMURG
P: A-MĶTA
S: „raze de lumină care nu sunt [încă] moarte”/ „raze de lumină care
sunt ca ambrozia emisă de lună”;
R: Russu
C: (19);
(ambrozia este răspândită de razele de lună”);
D: ANINA
P: AN(U)-INA
S: „[a pune ceva] acolo sus la soare”;
C: (26)&(195);
D: APRIG
P: A-PRY(A)-(A)GH(A)
S: „neprietenos, duşmănos, rău”;
C: (31)&(10);
D: ARGEA
P: ARG-E-YA(JI)
S: „[loc/ groapă] de sacrificiu de care te apropii cu preŃuire/ respect”;
C: (41)&()152&(449);
O: În DEX: argea „firidă, nişă, boltă”; „încăpere sub nivelul solului”;
D: ARUNCA
P: AR(J)-UN-N(I)-KA
S: „a prinde şi a separa ceva”;
C: (43)&(417)&(208);
D: AZUGA, AZUGĂ
P: A-SU-GA
S: „[locul] care nu este în mişcare şi cântă”/ „[locul] care este
nemişcat şi cântă”/ (fig.) „cântecul unui loc neclintit”;
C: (1)&(371)&(159);
O: În DEX: localitate în România;
D: BACI
P: BHA(J)-(A)C-I
S: „om care onorează prin salut când merge/ trece”;
C: (78)&(5)&(184);
D: BAIER
P: BA-I-AR(I)
S: „[care] vine/ este destinat să închidă/ înlănŃuie în cerc/ roată”;
C: (71-75)&(189)&(36);
320 Lucian Cherata
D: BALIGĂ
P: BA-LI-GA
S: „[ceva] care se răspândeşte şi dispare/ se pierde în mers”;
C: (79)&(340)&(159);
D: BALTĂ
P: BA-(A)L-TA
S: „[care] se răspândeşte fără stare şi se întinde/ alungeşte/
prelungeşte”;
C: (79)&(15)&(383);
D: BARĂ
P: BA-RA
S: „[obiect] care dă/ conferă forŃă”;
C: (71-76)&(324);
D: BARBA-COT
P: BHA-(A)R(I)-BA-KOT
S: „[în] zodia/ destinul Soarelui, ca un puternic fiu de prinŃ”;
C: (220)&(36)&(72-76)&(227); (este interesantă de studiat şi
formula complementară instituită în poveştile româneşti:
STATU-PALMA, care conduce la următoarea interpretare:
D: STATU-PALMA
P: ST-(A)T(I)–UH – PA-(A)L(I)-MA
S: „[cel] care este constant/ stabil înŃeles/ reflectat [ca o] protecŃie
nevăzută/ ascunsă care onorează”;
C: (366)&(54)&( (412)&(298)&( (63)&(253-255);
O: Sensul iniŃial este unul magic/ solar, sens pierdut/ deturnat în
D: BARZĂ
P: BHARAĥDA
S: „pasăre legendară/ mitologică”;
R: Haşdeu, Russu, Vraciu, Brâncuş
C: bhāraĦda- „tip de pasăre legendară”, DS, p. 529a;
D: BASCĂ
P: BH(UJ)-AS-KHA
S: „[care] se poartă aşezată pe punctul cel mai înalt al corpului”;
C: (95)&(69)&(220);
D: BATAL
P: BA-TA-(A)L
S: „[cel] care este puternic rănit/ pedepsit că nu are stare”;
C: (71-76)&(381)&(15);
O: În DEX: batal „berbec castrat în vederea îmbunătăŃirii cărnii şi
lânii”; SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală;
D: BĂLAUR/ BALAURE
P: BALA-UR(A)-E
S: „şarpe care vine/ se apropie cu forŃă/ putere mare”;
C: (75)&(421bis)&(152);
D: BĂGA
P: BHA(J)-GA
S: „a repartiza/ a răspândi/ a se afla în/ a face să fie în”;
C: (79)&(161);
D: BĂIAT
P: BHA(J)-IA-(A)T(I)
S: „[cel] care este destinat/ repartizat să-Ńi fie fidel şi să te
depăşească”;
C: (79)&(185)&(70);
D: BĂLAN
P: BHA(J)-LA-(A)N(A)
S: „[cel] care este devotat şi se evidenŃiază prin suflu/ alergare
(fig.)”;
322 Lucian Cherata
C: (78)&(236)&(22);)
D: BÂRSAN
P: BA-(A)R-SAN
S: „[cel] care alătură/ leagă puterea/ forŃa de simŃire/ percepŃie”;
C: (72-73)&(65)&(346);
D: BEREGATĂ
P: BHI-RA(J)-GA-TA(M)
S: „[cea] care se teme să ajungă la starea/ situaŃia/ procesul de
sufocare”;
C: (87)&(326)&(161)&(378);
D: BOARE
P: BHU-AR(I)-E
S: „[cea] care se produce prin Soarele care se arată/ prin apariŃia
Soarelui”;
C: (96)&(36)&(152);
D: BORDEI
P: BH(U)-OR-DHI-I
S: „[loc în] pământ chemat/ destinat să fie receptacol/ adăpost pentru
cei care vin”;
C: (96)&(292)&(135)&(184);
D: BORTĂ
P: BHU-OR-TA
S: „[loc care] este chemat/ prevăzut/ destinat să despartă”;
C: (96)&(292)&(381);
D: BRAD
P: BRA(H)-D(I)
S: „preot al credinŃei în sacrificiu”;
C: (105)&(136);
D: BRÂNDUŞĂ
P: BRU-AN-DU-IŞ-A
S: „[cea] care povesteşte despre existenŃa arderii/ consumării dorite/
aşteptate”;
C: (106)&(21)&(148)&(189)&T;
D: BRÂNZĂ
P: BHRAMÇA
S: „[cea] care se obŃine prin separare/ detaşare/ coagulare”;
C: (101);
D: BRÂU
P: BHR-I-UH
S: „[cel] care susŃine ceea ce vine să se extindă/ să împingă;
C: (93)&(184)&(411);
D: BRUSTURE
P: BHR-US(RA)-TU(L)-RA
S: „[cel] care poartă/ conŃine raza [Soarelui] vindecând ce se dă/
există [bolnav]”;
C: (93)&(422)&(405)&(329);
D: BUCURA
P: BHU-KU-(A)R(I)-A
S: „a fi ca pământ al Soarelui/ ca existenŃă luminată de Soare”;
C: (96)&(234)&(68)&T; vezi şi bucurie „existenŃă luminată de
Soarele care vine/ răsare” şi Bucur „pământ/ existenŃă luminată de
Soare” etc.;
324 Lucian Cherata
D: BUIESTRU
P: BHU-I-E-STR-U(H)
S: „[mers care] este la fel cu pământul acoperit cu frunze”;
C: (94)&(184)&(152)&(369)&(412);
D: BUNGET
P: BHU-(A)N-GE(HA)-(A)T(I)
S: „pământ care există ca spaŃiu pentru a depăşi/ a separa”
C: (96)&(21)&(163)&(54);
O: În DEX: bunget „porŃiune de pădure deasă şi întunecoasă”,
„desiş”; SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală;
D: BURGHIU
P: BHU-(A)R(I)-GE(HA)-U(H)
S: „[cel] care se manifestă prin rotire şi crează spaŃiu/ peşteră/
cavitate prin împingere”;
C: (96)&(68)&(163) )&(412);
D: BURLAN
P: BHU-(A)R(I)-LA-(A)N
S: „[cel] care este rotund şi surprinde/ evidenŃiază/ susŃine suflarea/
respiraŃia”;
C: (96)&(36)&(236) )&(21);
D: BURTĂ
P: BHU-(A)R(I)-TA
S: „[cea] care este rotundă şi se etalează/ prelungeşte/ continuă”;
C: (96)&(36)&(377);
D: BURTUCĂ
P: BHU-(A)R(I)-TO-KHA
S: „[cea] care este rotundă şi satisface/ mulŃumeşte prin cavitate/
conŃinut – (n.n.)”;
C: (96)&(36)&(393)&(220);
D: BURTUŞ
P: BHU-(A)R(I)-TO-(I)Ş
S: „[cel] care este rotund şi satisface/ mulŃumeşte fiind dorit/
aşteptat”;
C: (96)&(36)&(393)&(200);
D: BUTUC
P: BHU-TO-(I)CCH
S: „[cel] care este rotund şi satisface/ mulŃumeşte prin aşteptare”;
C: (96)&(393)&(186);
D: BUTURĂ
P: BHU-TO-RA
S: „[cea] care este rotundă şi satisface/ mulŃumeşte fiind separată/
abandonată/ părăsită”;
C: (96)&(393)&(331);
D: BUZĂ
P: BHU-SA
S: „[cea] care este rotundă şi se manifestă prin legătură/ lipire [cu
altă buză]”;
C: (96)&(344);
D: CAIER
P: KHAYA-(A)R(I)
S: „baghetă/ Ńepuşă care conduce rotirea”;
C: (221)&(36);
D: CAłĂ
P: KHAYA-TA
S: „baghetă/ Ńepuşă pentru a despărŃi/ lovi/ distruge”;
326 Lucian Cherata
C: (221)&(381);
O: În DEX: caŃă „băŃ lun g cu cârlig la vârf cu care ciobanii prin
oile”; SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală;
D: CĂCIULĂ
P: KHA-CI-(U)H-LA
S: „cavitate care se aranjează prin împingere ca să se Ńină/ prinde”;
C: (220)&(109)&(411)&(236);
D: CĂPUŞĂ
P: KHA-PU-IŞ-A
S: „cavitate/ loc în care este filtrat lichidul dorit [sângele –n.n.]”;
C: (220)&(319)&(189)&T;
D: CĂPUTĂ
P: KHA-PU-TA
S: „[obiect] prin care este protejat ceea ce este dat [de la
natură-n.n.]”;
C: (220)&(319)&(389);
D: CĂTUN
P: KHA-T(O)-UN
S: „ loc/ spaŃiu [de convieŃuire] care mulŃumeşte/ satisface [chiar]
fiind mai mic”;
C: (220)&(393)&(418);
D: CIOARĂ
P: CI-ORA
S: „[cea] care observă şi strigă/ cheamă [printr-un sunet specific /
n.n.]”;
C: (109)&(292);
D: CIOBAN
P: CI-O(GHA)-BHAN
S: „[cel] care observă o mulŃime [de animale] şi se pronunŃă/
decide”;
C: (109)&(287)&(80);
D: CIOC
P: CI-OK(A)
S: „[cel] care aranjează casa/ cuibul”;
C: (109)&(289);
D: CIOCÂRLIE
P: CI-OKA-(A)R(I)-LI-E
S: „[pasăre] care îşi aranjează casa/ cuibul ca o roată unde se ascunde
când soseşte”;
C: (109)&(289)&(36)&(240)&(152);
D: CIOMAG
P: CI-OGH(A)-MA-(A)GH(A)
S: „[cel] care se înalŃă cu rapiditate şi dă măsura răutăŃii [omeneşti+
n.n.]”;
C: (109)&(287)&(261)&(10);
D: CÂRLAN
P: KR-LA-(A)N
S: „[cel] care face să fie prins/ legat [de ceva pentru] a respira”;
C: (230)&(237)&(21);
D: CÂRLIG
P: KR-LI-AG(OS)
S: „[cel] care face să se ataşeze/ adere [ceva] prin agăŃare]”;
C: (109)&(292);
328 Lucian Cherata
D: CODRU
P: KHO-DR-U(H)
S: „[locul unde] coroanele disipate/ dispersate sunt reflectate”;
C: (224)&(145)&(411);
D: COPAC
P: KHO-PA-(A)C
S: „coroană [care] bea/ păstrează lumina pentru a se ridica/
înfrumuseŃa/ mândri/ roti”;
C: (229)&(298)&(5);
D: COPIL
P: KO-PI-(I)L
S: „[cel] care bucură/ fericeşte când suge nemişcat”;
C: (229)&(308)&(190);
D: CREł
P: KR-E-TA(N)
S: „[cel] care este făcut să se alungească/ prelungească/ întinde”;
C: (230)&(152)&(383);
D: CRUłA
P: KR-UT-A
S: „[cel] care face să fie desprins/ iertat (n.n.) de distrugere/ rănire/
lovire/ bătaie”;
C: (230)&(424)&(381);
D: CUJBĂ
P: KH(AYA)-UJJH-BA
S: „baghetă/ ciomag/ baston/ nuia curăŃată, viguroasă, puternică”;
C: (221)&(414)&(72); DEX
O: În DEX: cujbă „baghetă de lemn pe care se fixează ceaunul la
foc”; SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală;
D: CULBEC
P: KH(A)-UL-BHI-(A)C
S: „cavitate/ cochilie [rămasă-n.n.] nemişcată de frică în timpul
mersului/ deplasării”;
C: (220)&(190)&(88)&(5);
D: CURMA
P: KU-(U)R(U)-MA
S: „a măsura/ evalua [suprafaŃă de] pământ mare/ cu lărgime”;
C: (234)&(421)&(261);
D: CURPĂN
P: KH(AYA)-UR(U)-PA-(A)N
S: „baghetă/ lemn/ nuia/ liană- (n.n.) care bea/ soarbe/ sufocă – (n.n.)
respiraŃia/ suflarea/ viaŃa”;
C: (221)&(421)&(298)&(21);
O: În DEX: curpăn, curpen „liană viguroasă care creşte încolăcită/
agăŃată pe copaci”; SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română
actuală;
D: CURSĂ
P: KU-(U)R(U)-SA
S: „pământ/ teritoriu cu drum legat/ continuu”;
C: (234)&(421)&(344);
D: CUSTURĂ
P: KO-ST–(U)R(U)-A/ KŞT-(U)R(U)-A
S: 1.„obiect ascuŃit constant pe toată mărimea/ lăŃimea”; 2.„care
distruge/ suprimă/ omoară/ taie – (n.n.) pe lungime mare/ toată lun-
gimea”;
C: (229)&(366)&(421)&(T)/ )(233)&(421)&(T);
D: DĂRĂRI
P: DA-(A)R(J)-UR(U)-I
330 Lucian Cherata
S: „[ce este] dat din [ce este] procurat şi este dăruit/ bine primit”;
C: (117)&(43)&(421)&(184);
D: DAŞ
P: DA-(I)Ş
S: „[cel] care dăruieşte şi este aşteptat”;
C: (117)&(200);
D: DĂRÂMA
P: DA-(A)R(J)-MA
S: „a sacrifica/ a ceda acum ceea ce a fost măsurat/ evaluat”;
C: (113)&(53)&(253);
D: DEH
P: DE(YA)-U(H)
S: „[care] poate fi acordat/ dat/ oferit cu înŃelegere/ reflecŃie”;
C: (130)&(412);
D: DERETICA
P: DE(YA)-RA-TIJ-KA
S: „[acŃiune] prin care poate fi acordată/ dată/ oferită/ conferită
trezirea la viaŃă a ceva dat din [ce este] procurat şi este bine primit”;
(fig.) conferirea unui nou statut unui context anume-(n.n.);
C: (130)&(329)&(390)&(208);
D: DESCĂLłA
P: DES-KHA-(A)L-TA
S: „a ieşi dintr-o cavitate printr-o mişcare care desparte/ separă”;
C: (129bis)&(220)&(15)&(381);
D: DESCURCA
P: DES-KURR-KA
S: „a scoate/ ieşi dintr-o stare/ acŃiune ceva/ pe cineva la fel [cum ar
fi normal];
C: (129bis)&(235bis)&(208);
D: DESGHINA
P: DES-GHANA
S: „a scoate [ceva/ pe cineva] din starea de întreg/ compact/ masiv/
dens”;
C: (129bis)&(164);
D: DESBĂRA
P: DES-BA-RA
S: „a ieşi din starea/ situaŃia dată conferită de forŃă”;
C: (129bis)&(72)&(328);
D: DESGAUCA
P: DES-GA-UJJH
S: „a realiza starea de curăŃare/ eliberare de/ lăsat liber [a ceva/ pe
cineva]”;
C: (129bis)&(160)&(414);
D: DOINĂ
P: DO-I-NA
S: „legănare/ oscilaŃie/ zbatere/ tânguire (fig.-n.n.) cu care intri în
comuniune/ intri în acelaşi statut”;
C: (140-143)&(184)&(274bis);
D: DON
P: D(A)-ON/ OM
S: „care dă/ conferă silaba sacră OM”;
C: (138)&(290); există formele echivalente ale silabei sacre: OM,
ON;
332 Lucian Cherata
D: DOP
P: D(A)-OJ(AS)-P(A)
S: „care dă/ conferă energie/ forŃă protecŃiei”/ „care dă/ conferă
energie/ forŃă băuturii”;
C: (138)&(288)&(298);
D: DROAIE
P: DR-OJ(AS)-E
S: „divizare/ mulŃime care vine cu forŃă”;
C: (145)&(288)&(152);
D: DULĂU
P: DU(HKHA)-LA-U(H)
S: „[cel] care este rău/ produce durere dar este legat şi înŃelege”;
C: (149)&(237)&(412);
D: FĂRÂMĂ
P: FA-RA-MA
S: „[cea] care este dată/ conferită fără măsură/ care nu poate fi
măsurată”;
C: (158bis2)&(322)&(253);
D: FLUIER
P: FL-UJJH-AR(I)
S: „[cel] care mişcă aerul fiind curăŃat/ golit pe rotund”;
C: (158bis3)&(414)&(68);
D: GARD
P: GA-AR(H)-(A)D(HI)
S: „[prin care] ceea ce curge/ pleacă este constrâns să se
adăpostească”;
C: (153)&(67)&(8);
D: GATA
P: GA-TA
S: „[când] ceea ce este în mişcare/ derulare – (n.n.) se opreşte/ îşi
încetează derularea –( n.n.)”;
C: (159)&(381);
D: GĂLBEAZĂ
P: GA-(A)L-BE-AS-A
S: „[cea] care te face să vii/ să alergi continuu fără să ai stare”;
C: (159)&(15)&(85)&(47)&(T);
O: În DEX: gălbează „boală a oilor manifestată prin agitaŃie,
neastâmpăr”; SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română
actuală;
D: GENUNE
P: GE-NU-(U)N-E
S: „spaŃiu/ peşteră/ cavitate subterană care ridică strigătul şi îl
apropie”;
C: (163)&(283)&(416)&(152);
D: GHEARĂ
P: GH(NA)-(A)R(H)-A
S: „[cea] care sparge/ distruge/ omoară şi constrânge”;
C: (185)&(67)&(T);
D: GHES
P: G(A)-EKS
S: „[cel] care te face să mergi şi să priveşti”;
C: (159)&(155);
D: GHIMPE
P: GH-IM(A)-PA
S: „[cel] care înŃeapă/ înspăimântă în acest fel pentru a proteja”;
C: (164bis)&(191)&(298);
334 Lucian Cherata
D: GHIOB
P: GHI(A)-OBH(I)
S: „[cel] care pleacă/ vine de sus”;
C: (162)&(283);
D: GHIONOAIE
P: GHI(A)-AN(U)-OJA(S)
S: „[cea] care pleacă suflând cu putere”/ „[care] pleacă acolo sus cu
putere”;
C: (162)&(21/ 26)&(288);
O: Personaj malefic din poveştile populare româneşti;
D: GHIONT
P: GHI(A)-AN-T(A)
S: „[cel] care vine să-Ńi rănească/ afecteze suflarea/ respiraŃia”;
C: (162)&(21)&(381);
D: GHIUJ
P: GHI(A)-UJJH
S: „[cel] care vine/ apare este sub formă curăŃată/ descărcată/
eliberată”;
C: (162)&(414);
D: GÂDE
P: GH-DE(YA)
S: „[cel] care dă moarte/ distrugere/ spaimă”;
C: (165, 167, 168)&(130);
D: GÂDEL
P: GH-DE(YA)-(A)L(AYA)
S: „[cel] care aduce moartea/ distrugerea/ spaima în fugă/ rapid”;
C: (165, 167, 168)&(130)&(15);
D: GORDIN
P: GHOR(A)-DI-(I)N
S: „[ceva/ cineva] înspăimântător care sacrifică/ ucide”;
C: (167)&(136)&(193);
D: GORUN
P: GHOR(A)-UN
S: „[copac] imens care se ridică sus”;
C: (167)&(416);
D: GRAPA
P: GR-AP-A
S: „[cea] care elimină/ scoate la iveală apa/ umezeala”;
C: (173)&(28)&(T);
D: GRESIE
P: GR-E-SI-E
S: „[cea] care absoarbe ceea ce vine/ este destinat să lege”;
C: (173)&(152)&(360)&(T);
D: GROAPĂ
P: GR-OA-PA
S: „[loc] care înghite/ absoarbe sau apără/ protejează/ păstrează”;
C: (173)&(284bis)&(298);
D: GRUI
P: G(I)R(I)-UJJH
S: „deal/ colină/ munte golaş curăŃat/ liber”;
C: (169)&(414);
336 Lucian Cherata
D: GRUMAZ
P: GR-UM-AS
S: „[cel] care preia ce vine ridicat sus prin aruncare”;
C: (173)&(415)&(46);
D: GRUNZ
P: GR-UN-(I)S
S: „[cel] care elimină ceea ce este scos, curăŃat/ lăsat/ descărcat”;
C: (173)&(415)&(414);
D: GUDURA
P: GHO-DU-RA
S: „a turmenta/ a îmbăta/ a influenŃa ceea ce este dat/ există prin
cuvânt/ organ de simŃ””;
C: (166)&(148)&(329);
D: GUŞĂ
P: GH(O)-(U)Ş-A
S: „[organ] care arde/ distruge/ macerează [mâncarea]”;
C: (166)&(423)&(T);
D: HORINCĂ
P: HU-(O)RI-(I)N(A)-KA
S: „[cea] care provoacă, prin intrarea în comuniune, bucurie
regească/ solară”;
C: (180)&(292)&(195)&(224);
D: HOJMA
P: HA-OJ(AS)-MA
S: „[care] pierde energia măsurii”;
C: (177)&(288)&(253);
O: În DEX: hojma „mereu”, „repetat”, „continuu”; semnificaŃie
D: IAZMA
P: I–AS–MA
S: „[zeiŃă] care vine şi împrăştie fericire cerească”;
C: (184)&(46)&(254);
D: IELE(LE)
P: I–E–L(I)–E
S: „[zeiŃe] care sunt pe cale să vină, se apropie/ sosesc, dar se ascund/
nu se văd”;
C: (184)&(152)&(240)&(T);
D: ÎNCURCA
P: IN–KUR-KA
S: „a băga/ a impune într-o situaŃie/ stare/ acŃiune a cuiva”;
C: (192)&(235bis)&(208);
D: ÎNGHINA
P: IN–GHI(A)-NA
S: „a intra în [starea de] necântec”;
C: (192)&(162)&(274); vezi DEX
D: ÎNGURZI
P: IN–GŘ-SI
S: „a introduce [în gură]/ a înghiŃi/ a absorbi [în mod] legat/
continuu/ constant – n.n.)”;
C: (192)&(173)&(344);
D: ÎNSEILA
P: IN–SE-I-LA
S: „a introduce/ a crea participând la legarea/ crearea legăturii –
n.n.”;
C: (192)&(352)&(184)&(236);
338 Lucian Cherata
D: ÎNTREMA
P: IN–TR-E-MA
S: „a intra în [starea de] salvare/ protejare cu măsură/ treptat –
(n.n.)”;
C: (192)&(397)&(152)&(253);
D: JILł/ JIEł
P: JI–(E)L-(I)T(A)
S: „[cel] care învinge/ cucereşte rămânând imobil/ nemişcat în
plecare”;
C: (207)&(156)&(202);
D: JUMĂTATE
P: JI–UM-ATI-TE
S: „[ceea ce] este păstrat, prin punere sus, separare de ce a fost dat”;
C: (207)&(415)&(70)&(386);
D: LEPĂDA
P: LA–PA-DA
S: „[face ceva] legat de [ceea] ce a fost păstrat şi [acum] este dat”;
C: (237)&(298)&(117);
D: LESPEDE
P: LI–(A)S-PA(TH)-DA(LA)
S: „[cea] care se ataşează prin aşezare pe drum [sub forma de]
fragmente/ bucăŃi”;
C: (240)&(69)&(303)&(122);
D: LEŞINA
P: LI–(A)S-IN-A
S: „a fi pierdut/ pe cale să intre în stare de pierdere”;
C: (240)&(69)&(192)&(T);
D: MAL
P: MA–(A)L(I)
S: „[care] delimitează şuvoiul”;
C: (253)&(16);
D: MALDAC
P: MA(H)–(A)L(I)-DA-(A)C
S: „[care] măreşte mănunchiul/ legătura de dat [care a fost/ este]
ridicată”;
C: (255)&(16)&(117)&(5);
O: vezi DEX: maldac ”încărcătură mică de lemne, fân etc.”;
D: MARE
P: MA(H)–RA
S: „creşterea a ce este dat”;
C: (255)&(324);
D: MAZĂRE
P: MA(H)–SA-RA
S: „[plantă care] măreşte/ exprimă legătura cu ce i-a fost dat/ cu ce
este în jur –(n.n.)”; „[plantă care] se leagă/ agaŃă de ce este în jur”;
C: (253)&(344)&(324);
D: MĂCEŞ
P: MA(H)–CI-E-IŞ
S: „[arbust care] onorează creşterea/ acumularea fiind protejat/ Ńinut
pentru valoare/ fructe – (n.n.)”;
C: (255)&(109)&(152)&(200);
D: MĂDĂRI
P: MA(H)–DA-RI(Ş)
S: „a onora/ a acorda atenŃie celui [care a fost] dat/ destinat pieirii/
abandonului/ dispreŃului/ suferinŃei – n.n.”;
C: (255)&(117)&(333);
340 Lucian Cherata
O: vezi DEX: a mădări „a mângâia/ răsfăŃa/ râzgâia”;
D: MĂGAR
P: MA(H)–GA-(A)R(I)
S: „[ cel care] măreşte/ grăbeşte mersul roŃii”;
C: (255)&(159)&(68);
D: MĂGURĂ
P: MA(H)–GO-RA(H)
S: „mare [ridicătură de] pământ separată/ izolată”;
C: (255)&(172)&(331); vezi DEX
D: MĂLAI
P: MA(H)–(A)L-AJ(A)
S: „[cel] care măreşte/ determină şuvoiul de noroi/ mocirlă”;
C: (255)&(16)&(14); vezi DEX, toate sensurile cuvântului mălai;
D: MĂMĂLIGĂ
P: MA–MA(H)-LI-GA
S: „[cea] care măreşte/ determină creşterea legăturii/ aderării/ lipirii
de cel care merge”;
C: (253)&(255)&(240)&(159); Obs.: probabil sensurile iniŃiale ale
cuvintelor mămăligă şi mălai se refereau la noroi/ mocirlă (!?) – n.n.;
oricum porumbul/ mălaiul nu exista pe vremea dacilor în Europa
(unde a ajuns după marile descoperiri geografice);
D: MĂRCAT
P: MA(H)–(A)R(I)-KA-(A)T(I)
S: „[cel] care măreşte roata cu bucuria parcurgerii distanŃei”;
C: (255)&(68)&(208)&(70);
O: În DEX nu există acest cuvânt;
D: MĂTURĂ
P: MA–TU(L)-RA(H)
S: „[cea] care delimitează/ măsoară împrăştierea a ceea ce este
izolat/ separat/ abandonat [gunoiul – (n.n.)]”;
C: (253)&(405)&(331);
D: MELC
P: MI–EL-(O)K(AS)
S: „[cel] care observă/ percepe/ simte/ vede [fiind] imobil în casă/
locuinŃă/ cochilie”;
C: (268)&(156)&(289);
D: MIERU
P: MI–E-RU(H)
S: „[ceea ce] se observă când te apropii de înălŃime/ cer”;
C: (268)&(152)&(337);
O: Vezi DEX: mieru „albastru”, „albăstriu”; SemnificaŃie
D: MIRE
P: MI–RA(H)
S: „[cel] care a simŃit/ perceput/ înŃeles separarea/ singurătatea”;
C: (268)&(331);
D: MISTREł
P: MI–(I)S-TR-IT(I)
S: „[cel] care simte dorinŃa de a trece/ traversa în această manieră”;
C: (268)&(189)&(397)&(203);
D: MIŞCA
P: MI–(I)Ş-KA(RA)
S: „a simŃi dorinŃa de a face ceva”;
C: (268)&(189)&(213);
342 Lucian Cherata
D: MÎNZ
P: MI-(I)N(A)-IS
S: „[cel] care simte/ percepe Soarele dorit/ aşteptat [pentru prima
dată! – n.n.]”
C: ()&()&()&(); MI- „a percepe”, „a înŃelege”, „a simŃi”, (fig.) „a
vedea”, DS, p. 567a; ina- „prinŃ/ rege”; „soare”,DS, p. 131b; IŞ- „a
dori”, „a aştepta”, „a fi favorabil”, „a alege”, „a căuta”; „a fi dorit/
cerut/ recomandat”;”a fi preferat/ Ńinut pentru valoare”, DS, p. 132b;
D: MORMAN/ MORMÂNT
P: MO-(O)R-MAN/ MO-(O)R-MAN-T(A)
S: „[locul unde] cel eliberat (mort –n.n.) este chemat pentru a fi
onorat [ tand] întins/ alungit/ culcat”;
C: (269)&(292)&(266)/ (269)&(292)&(266)&(383);
D: MOSOC
P: MO–SO-(O)K(AS)
S: „[câine] eliberat din legătura cu casa”;
C: (269)&(365)&(289);
O: În DEX: mosoc „câine mare ciobănesc”; SemnificaŃie consonantă
cu cea din limba română actuală;
D: MOŞ
P: MO-(I)Ş
S: [cel] care este eliberat de dorinŃă/ aşteptare/ alegere/ căutare”;
C: (269)&(200);
O: Sensul la care se referă etimologia propusă este acela de
„strămoş” şi nu acela de „om bătrân”, sens păstrat în limba română
actuală;
D: MOł
P: MO–TA
S: „[cel] care se eliberează prin despărŃire”;
C: (269)&(381);
D: MUGURE
P: MU(H)–GH(NA)-URU
S: „[cel] care este inconştient/ amorŃit, adormit (fig. – n.n.) când
sparge pământul”;
C: (273)&(165)&(421);
D: MUNUNĂ
P: MA(H)–NU-NA
S: „[ceea care] este mare/ înalt(ă) dar nu este celebrat(ă)”;
C: (255)&(283)&(274);
O: vezi DEX: munună „culme de deal; hotar între pământuri/
podoabă din mărgele, monede”;
D: MURG
P: MRGA
S: „[cel] care este [precum un] animal sălbatic/ antilopă/ cal/
căprioară”;
C: (272bis);
D: MUŞAT
P: MU(H)–I(Ş)-AT(I)
S: „[cel] care nu este conştient dorind să treacă timpul”;
C: (255)&(189)&(54);
O: În DEX: muşat „frumos”; SemnificaŃie consonantă cu cea din
D: NĂPÂRCĂ
P: NA–PR-KHA
S: „[vietate] care nu umple toŃi munŃii/ care nu este în toŃi
munŃii-(n.n.)”;
C: (274)&(314)&(220);
O: Obs.: definiŃia corespunde viperei; SemnificaŃie consonantă cu
cea din limba română actuală;
D: NĂSĂRÂMBĂ
P: NA–SA-RA-IM(A)-BA
344 Lucian Cherata
S: „[care] nu leagă/ obligă ce este dat/ spus/ făcut – n.n. în acest fel
de convingere/ forŃă/ putere”;
C: (274)&(344)&(321)&(191)&(72);
O: Vezi DEX: năsărâmbă „păcăleală”, „farsă”, „glumă”;
D: NIłEL
P: NI(H)–TE-(E)L
S: „fără care/ acesta rămâi neschimbat”;
C: (281)&(385)&(156);
D: NOIAN
P: NO-I-A-N(EYA)
S: „[cel] care nu poate fi dominat/ cunoscut/ ştiut/ învins”;
C: (282)&(184)&(24);
O: vezi DEX: noian „nemărginire”, „imensitate”, „mult”, „mulŃime”;
D: ORTOMAN
P: ORTA-MAN
S: „[om] cu dreaptă credinŃă/ gândire”/ „[om] onorat/ cinstit/
considerat/ respectat”; vezi DEX: ortoman „om vrednic, drept,
viteaz, mândru, de seamă, puternic”;
C: (293bis)&(256);
O: vezi DEX: ortoman „om vrednic, drept, viteaz, mândru, de
seamă, puternic”;
D: PĂSTAIE
P: PA-STHA-ICCH
S: „[care] protejează ceea ce este nemişcat/ în aşteptare”;
C: (298)&(366)&(186);
D: PĂSTRA
P: PA-STH(A)-RA
S: „a proteja neschimbat ceea ce este dat”;
C: (298)&(366)&(322);
D: PÂNZĂ
P: PI–IN-SA
S: „[cea] care este absorbit(ă)/ topit(ă) intrând în starea de legătură/
Ńesătură – (n.n.)”;
C: (308)&(192)&(344);
D: PÂRÂU
P: PI–RA-UH
S: „[cel] care este absorbit(ă) şi tinde să se extindă”;
C: (308)&(329)&(411);
D: PRUNC
P: PRON–(O)KA
S: „[cel] care deschide ochii în casă”;
C: (318)&(289);
D: PUPĂZĂ
P: PU-PA-(A)S-A
S: „[pasăre] care purifică şi protejează locul unde există/ stă”;
C: (319)&(298)&(47)&(T);
D: PURUREA
P: ****************
S: ****************
C: ****************
O: Nu are sens în interpretarea indo-europeană; probabil este de altă
origine;
D: RAłĂ
P: RA(I)-(I)TSA
S: „[cea] care domneşte peste ce curge/ apă”
C: (326)&(204);
346 Lucian Cherata
D: RAVAC
P: RA-VA-(A)C
S: [ceea ce] este dat prin răspândire/ împrăştiere din mers”;
C: (329)&(427)&(5); vezi DEX: ravac „vin separat de drojdie”/
„must care se scurge din strugurii nepresaŃi”/ „miere scursă din
fagurii expuşi la soare”;
D: RĂBDA
P: RA-(A)B(HI)-DA
S: „a manifesta dorinŃă intensă [neîmplinită – n.n.]”;
C: (329)&(2)&(130);
D: REAZEM
P: RA-S(A)-IM(A)
S: [cel] care este destinat să lege/ sprijine în acest fel”;
C: (329)&(344)&(191);
D: RIDICA
P: RA-DHI-KHA
S: „a aşeza/ pune/ plasa ce este dat pe punctul cel mai înalt”;
C: (329)&(135)&(220);
D: RÂMFĂ
P: R(A)-IM-PHA
S: [care] este dat în acest fel să tremure/ să se scuture”;
C: (329)&(191)&(306);
O: DEX-ul nu precizează sensul acestui cuvânt; poate este
echivalentul lui limfă (!?) – n.n. căruia îi corespunde definiŃia
sanskrită găsită;
D: RÂNZĂ
P: R(A)-IN-SA
S: [cea] care este dată să intre în legătură/ să realizeze legătura”;
C: (329)&(192)&(344);
O: vezi DEX: rânză „pipotă de pasăre”/ „stomac”/ „abdomen”/
„spate, ligamente ale spatelui” (picatul rânzei „întinderea/ contracŃia
muşchilor/ ligamentelor spatelui” – n.n.);
D: SARBĂD
P: SA-(A)R(I)-BA-(A)DH(I)
S: [care] este în legătură cu Soarele cu putere scăzută”;
C: (344)&(36)&(72)&(9);
D: SCĂPĂRA
P: SK-AP-ARA
S: „a (ră)sări aprins de rază”;
C: (364)&(36)&(35);
D: SCRUM
P: SK-RU(H)-M(A)
S: „[cel] care piere înălŃându-se cu măsură”;
C: (364)&(337)&(253);
D: SCULA
P: SK-UL-A
S: „a se scutura prin săritură/ ridicare”;
C: (364)&(415)&(T);
D: SCURMA
P: SK-UR(U)-MA
S: „a scobi pământul cu măsură/ limitat – n.n.”;
C: (364)&(421)&(253);
D: SÂMBURE
P: SA-(I)M(A)-BHU-RA(DH)
S: „a lega, în acest fel, ce a fost de ce se va împlini/ va fi”;
C: (360)&(191)&(94)&(323);
348 Lucian Cherata
D: SÂMVEA
P: S(A)-(I)M(A)-VI-A
S: „legat, în acest fel, de ceea ce se împrăştie/ răspândeşte”;
C: (360)&(191)&(436)&(T);
O: vezi DEX: smicea/ simcea „nuia, vargă/ vergea/ beŃişor cu care se
aruncă diverse obiecte mici”;
D: SPÂNZ
P: SP-IN-(I)S
S: „[plantă] recomandată la intrarea în tremurat/ frisoane/ dârdâieli”;
C: (365bis)&(192)&(200); vezi DEX: spânz „boală la cai/ plantă
erbacee toxică/ medicinală”;
O: SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală; plantă
cu efecte toxice/ otrăvitoare manifestate prin tremurat/ frisoane etc.;
D: STĂPÂN
P: ST-AP-IN
S: „[cel] care este stabil în ceea ce face/ întreprinde”;
C: (366)&(30)&(193);
D: STĂRNUT
P: ST-AR-NAUTI
S: „nemişcare legată de strigăt/ clamare”;
C: (366)&(34)&(283);
D: STEJAR
P: ST-EJ-AR(I)
S: „[cel] care stabil freamătă în Soare”;
C: (366)&(154bis)&(36);
D: STEREGIE
P: ST-ER-E-GI(RI)-E
S: „[cea] care este constant adăugat/ fiind asemenea unei depuneri/
excrescenŃe”;
C: (366)&(30)&(193);
O: vezi DEX: steregie „funingine”/ „ŃurŃur de funingine pe coş”/
„rugină la grâu”;
D: STERP
P: ST-AR(J)-(U)P
S: „[cel] care este stabil/ constant în a prinde relaŃia cu răspândirea/
înmulŃirea”;
C: (366)&(21)&(T);
D: STÂNĂ
P: ST-AN-A
S: „[locul unde] se trăieşte cu stabilitate/ constanŃă”;
C: (366)&(21)&(T);
D: STRĂGHIATA
P: ST-RA-GHIA-TA
S: „[care] în mod constant/ continuu se raportează la ce se arată/ se
vede/ se etalează”;
C: (366)&(329)&(162)&(377);
O: vezi DEX: străghiata „caş, brânză de vaci”;
D: STREPEDE
P: ST-RA-P(H)A-DHI
S: „[cel] care stă [unde] este dat să se umfle/ îngraşe [ca într-un]
receptacol/ incintă”;
C: (366)&(327)&(304)&(135); vezi DEX: strepede „căşiŃă/ larvă/
cărete/ vierme de brânză”;
D: STRUGURE
P: ST-RU(H)-G(H)O-RAJ
S: „[cel] care în mod constant se îndreaptă spre raza de lumină care
[îl] stăpâneşte”;
350 Lucian Cherata
C: (366)&(337)&(166)&(326);
D: STRUNGĂ
P: STR-UN-GA
S: „[loc] întins pe sol [pe] unde te ridici să pleci/ mergi/ treci”/ „[loc
de] trecere”;
C: (369)&(415)&(161);
O: vezi DEX: strungă „loc la stână pe unde trec oile, una câte una”;
D: SUGRUMA
P: SU-GR-UM-A
S: „a da un impuls/ a acŃiona pentru a înghiŃi/ absorbi [ceea ce] se
scoate/ elimină”;
C: (356)&(173)&(415)&(T);
D: SUGUŞA
P: SU-G(H)O-(I)Ş-A
S: „a acŃiona asupra unui organ de simŃ dorind/ aşteptând [să nu mai
funcŃioneze! –n.n.]”;
C: (356)&(166)&(186)&(T);
D: ŞALE
P: SA-LA
S: „[cele] care leagă/ sprijină şi prind/ Ńin [părŃi ale corpului]”;
C: (344)&(237);
D: ŞIRĂ
P: SI-RA
S: „[cea] care leagă ce este dat”;
C: (344)&(329);
O: vezi DEX: şiră „grămadă de paie”/ „coloană vertebrală”;
D: ŞOPÂRLĂ
P: SO-PHAR-LA
S: „[cea] care leagă mişcarea continuă cu surprinderea/ teama/ frica –
(n.n.)”;
C: (344)&(306)&(236);
D: ŞORIC
P: ST-RA-GHIA-TA
S: „[cel] care legat/ se referă – (n.n.) la separare [a ceva] şi [făcut să
fie] dorit/ căutat/ aşteptat/ pus în valoare”;
C: (344)&(331)&(200);
D: ŞUT
P: ŞU-(U)T
S: „[cel] care presează/ apasă/ produce suferinŃă printr-o mişcare de
desprindere/ despărŃire”;
C: (370)&(424);
D: TARE
P: TH-AR-E
S: „[care] ridică şi alătură/ adaugă [ceva] în acelaşi statut [cu
altceva]”;
C: (387)&(34)&(152);
D: TRAISTA
P: TRA-I-ST-A
S: „[în care] se păstrează ceea ce vine să stea/ rămână”;
C: (398)&(184)&(366)&(T);
D: TULEI
P: T(A)-UH-LA-I
S: „[cel] care rupe şi împinge şi Ńine de ceea ce va veni/ va fi”;
C: (381)&(411)&(237)&(184);
352 Lucian Cherata
D: łAP
P: TA-(A)P
S: „[cel] care distruge/ răneşte ceea ce prinde”;
C: (381)&(30);
D: łARC
P: TA-ARC
S: „[cel] care desparte ceea ce este ocrotit/ selectat”;
C: (381)&(66);
D: łARINĂ/ łĂRÂNĂ
P: TA-(A)R(A)-INA
S: „lume a Soarelui rege”;
C: (382)&(35&(195);
D: łĂRUŞ
P: TA-(A)R(H)-UŞ
S: „[cel] care desparte prin constrângere şi distrugere”;
C: (381)&(67)&(423);
D: łUNDRĂ
P: T(O)-UN-DR-A
S: „[cea] care te mulŃumeşte prin săltare/ punere sus [pe umeri] şi
învelire”;
C: (393)&(415)&(145)&(T);
O: vezi DEX: Ńundră „haină Ńărănească lungă până la genunchi din
dimie cu găitane”;
D: łURCĂ
P: T(O)-UR(U)-KHA
S: „[cea] care te satisface/ mulŃumeşte prin mărimea şi lărgimea
cavităŃii”;
C: (393)&(421)&(220);
O: vezi DEX: Ńurcă „beŃişor ascuŃit la ambele capete”/ „căciulă din
oaie Ńurcană”;
D: UITA
P: UJJH-TA
S: „a se elibera de prelungiri/ reminiscenŃe”;
C: (414)&(383);
D: UNDREA
P: UN-DR-E-A
S: „[cea] care scoate din separare şi introduce în acelaşi statut”;
C: (415)&(145)&(152)&(T);
D: URCA
P: UR(U)-KHA
S: „a arăta mărimea/ dimensiunea unui spaŃiu”;
C: (421)&(220;
D: URCIOR
P: UR(U)-KHA-I-OR
S: „[cel] care arată mărimea unei cavităŃi venită/ destinată unei
acŃiuni”;
C: (421)&(220)&(184)&(291bis);
D: URDĂ
P: UH-R(UJ)-DA
S: „[cea] care te face să gândeşti/ consideri că eşti într-o situaŃie de
insultă/ umilire dată”;
C: (412)&(338)&(118);
D: URDINA
P: UR(I)-DI-N(EY)A
S: „a arăta că ce este dat este ghidat/ condus/ guvernat”;
354 Lucian Cherata
C: (421)&(138)&(279);
D: URDOARE
P: UH-R(UJ)-DA-R(A)-E
S: „[cea] care intră în acelaşi statut cu urda [umilitor/ înjositor –
n.n.]”;
C: (412)&(338)&(118)&(329)&(152);
D: VATRĂ
P: VA-TRA
S: „[locul] unde se suflă pentru a proteja/ salva/ păstra/ apăra/
conserva [focul]”;
C: (427)&(398);
D: VĂTĂMA
P: VA-TA-MA
S: „a provoca rănirea cu bucurie”;
C: (427)&(381)&(254);
D: VĂTUI
P: VA-TH(AR)-UH
S: „[cel] care este provocat/ determinat să crească prin extindere”;
C: (427)&(394)&(411); vezi DEX: vătui „ied sau pui de iepure sub
un an”;
D: VIEZURE
P: VI-E-SU-(U)R(J)-(E)
S: „[cel] care suflă/ împrăştie/ împroşcă [miros] şi se apropie în
mişcare/ fugă pentru hrană”;
C: (436)&(152)&(371)&(420bis)&(T);
D: VISCOL
P: VI-SK-OL
S: „[cel] care suflă şi scutură/ face să sară ceea ce se Ńine nemişcat”;
C: (436)&(364)&(190);
D: ZARĂ
P: SA-RA
S: „legat de coagularea a ceea ce este dat [laptele]”;
C: (344)&(329);
D: ZĂR
P: SA-(A)R
S: „[cel] care este legat prin adăugare”;
C: (344)&(65);
D: ZBURDA
P: S(U)-BHU-(U)R(J)-DA
S: „a fi în mişcare care se manifestă cu forŃă dată”;
C: (356)&(96)&(420bis)&(112);
D: ZESTRE
P: SE-ST-R(A)-E
S: „[cea] care este în legătură cu ceea ce rămâne dat prin sosire/
primire – (n.n.)”;
C: (344)&(366)&(329)&(152);
D: ZGARDĂ
P: VI-GA-AR(I)-DA
S: „nu pleci prin roata/ inelul dat”/ „roată/ inel datorită căruia nu
pleci”;
C: (437)&(159)&(68)&(112);
356 Lucian Cherata
D: ZGÂRIA
P: VI-GA-R(U)J-A/ S(E)-GH-R(U)J-A
S: „a nu ajunge la spargere/ distrugere”/ „a fi în legătură cu/ raportat
la înŃeparea/ distrugerea/ spargerea suferită/ provocată”;
C: (437)&(159)&(338)&(T)/ (353)&(164)&(338)&(T);
D: ZGÂRMA
P: S(E)-GA-(A)R-MA
S: „a avea forŃa să ajungi la potrivirea pe măsură”;
C: (353)&(159)&(34)&(253);
D: ZIMBRU
P: SI-(I)M-BR-U(H)
S: „[cel] care este legat/ înfăşurat/ clădit/ alcătuit în acest fel şi
poartă/ aduce înŃelesul”;
C: (360)&(191)&(93)&(412);
O: Obs.: poate este vorba de o simbolistică anume a zimbrului (!?);
D: ZÂRNĂ
P: SA-(A)R-NA
S: „[cea] care este în legătură cu ce nu creşte/ nu place”;
C: (353)&(34)&(274);
O: vezi DEX: zârnă „viŃă de vie cu boabe mici şi negre”/ „plantă
erbacee veninoasă şi cu fructe sub formă de bobiŃe negre sau verzi”;
B) ALTE CUVINTE ROMÂNEŞTI POSIBIL

DACICE
D: AGATÎRŞ
P: AGHA-TĶ-(I)Ş
S: „[omul] decăzut/ impur care trece şi doreşte/alege”;
C: (10397)&(200);
O: Agatîrşii erau unul dintre neamurile tracice care făceau notă
discordantă printre celelalte. Ei aveau femeile în comun, bărbaŃii
purtau podoabe şi erau adepŃi ai cultului lui Dionysos dedându-se la
beŃii şi orgii. Măsura stârpirii viŃei de vie de către Deceneu a fost un
act menit să-i determine pe agatîrşi să renunŃe la obiceiurile lor care
erau în totală contradicŃie cu sobrietatea celorlalŃi daci care erau
cumpătaŃi şi practicau asceza şi postul ca adepŃi ai lui Zalmoxis;
D: ALBINĂ
P: AL(I)-BHI-(I)NA
S: „albină/ vietate care zumzăie/ îngână Soarele”;
C: (16)&(87)&(195);
D: BAIOR
P: BHAJ-AR
S: „[cel] care este ataşat (la ceva) şi leagă (acel ceva)”;
C: (78)&(65);
O: Corespunde semnificaŃiei cuvântului baier din limba română”;
exemlu: „Fată de maior/ Cu galben baior.164”
D: BĂDIłĂ
P: BA-DITSA/ BA-DI-(I)TSA
S: „[cel] care cu forŃă/ putere are dorinŃa/ intenŃia de a da/ ajuta/ a
(se) dărui/ sacrifica [pentru cineva]”;
C: (72)&(138)/ (72)&(136)&(204);
O: SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală; în
DEX: bădiŃă „termen de adresare pentru un frate mai mare”/
„termen de adresare pentru bărbatul iubit”; formă diminutivală
pentru bade;
D: BĂLUłĂ
P: BAL(A)-UTA
S: „[cea] care este foarte tânără/ puternică”;
C: (76)&(421);
O: Vezi DEX: băluŃ „bălăior”; dar băluŃă „horă din Muntenia jucată
iute, cu paşi alergaŃi şi bătăi în podea” (poate în numele acestui dans
popular se păstrează sensul arhaic al cuvântului băluŃă – n.n.); Vezi
utilizarea cuvântului în texte arhaice: „Mândră copiliŃă/ Neagră la
164
N. Boboc, op. cit., p. 72.
358 Lucian Cherata
cosiŃă/ La straie pestriŃă,/ BăluŃă, băluŃă”165; după cum se vede băluŃă
nu înseamnă bălaie deoarece mândra copiliŃă este „neagră la cosiŃă”;
D: BĂRBAT
P: BA-(A)R(H)-BHA(J)-(A)T(I)
S: „[cel] care prin forŃă/ putere este capabil să onoreze trecerea
timpului”;
C: (72)&(67)&(78)&(70);
O: Sensul di DEX: bărbat 1. „persoană adultă de sex masculin”/
„cutezător, brav, dârz, inimos, viteaz”/ 3. „soŃ”/ 4. „care este înzestrat
cu forŃă fizică şi curaj”; etimologie de la lat. barbatus „curajos,
voinic”; „soŃ”; cuvântul este păstrat în limbile romanice cu sensul
„purtător de barbă”;
D: BOURĂ
P: BO-UR(U)-A
S: „[cea] care este cunoscută a fi mare/ înaltă/ bogată/ întinsă”;
C: (102)&(421)&(T);
O: Vezi DEX: bour 1. „taur sălbatic”; 2. „bot”, „pisc”; texte
arhaice: „”Mândră copiliŃă/ Albă la pieliŃă,/ Neagră la cosiŃă,/ Boură
la ŃâŃă166”; termenul boură credem că are aici sensul „înalt/ mare”/
(fig.) „semeŃ/ ca un pisc” (n.n.) ceea ce conduce spre sensul iniŃial
aflat de noi;
D: BRAICU
P: BR(U)-A-JA-KU-(U)H
S: „[cel] care declară/ vorbeşte despre ce nu este încă fericire/
bucurie dată/ rezultată prin înŃelegere”;
C: (106)&(7)&(340)&(234)&(411);
O: Braicu, ritual de peŃit în Maramureş, petrecut prin colind la casele
cu fete de măritat, de Bobotează;
D: BREZAIE
P: B(H)R-E-SA-I-E
165
166
Idem.
S: „[cea] care aduce/ poartă [mască] când se apropie/ soseşte şi se
evidenŃiază prin apariŃie [colorată/ ciudată – (n.n.)]”;
C: (93)&(152)&(340)&(184)&(T);
O: DEX: brezaie „personaj mascat din teatrul folcloric, cu cap de
animal sau pasăre, împodobit cu panglici şi petice colorate; vezi şi
paparuda;
D: BRÎNCUŞI
P: B(H)R-IN-KU-(I)Ş
S: „[cel] care întreŃine şi face să producă pământul care îi este
favorabil/ roditor”;
C: (93)&(197)&(234)&(200);
D: BUHAŞ
P: BHU-HA-(I)Ş
S: „[cel] care este abandonat/ singur/ părăsit/ pitic/ pipernicit când îl
alegi/ cauŃi”;
C: (94)&(177-178)&(186);
DEX: buhaş „brad scurt cu crengi roată la pământ”/ „brad mic/
pipernicit şi cu crengi dese”;
D: BUŞNEAG
P: BHU-IS-NEJA(KA)
S: „[cel] care există/ se manifestă sub formă albă [fum, ceaŃă –
(n.n.)]”;
C: (94)&(189)&(280);
D: CETINA
P: CI-E-TI(J)/NA(H)
S: „[cea] care creşte/ se înalŃă şi înŃeapă, dar se leagă/ se reuneşte”;
C: (109)&(152)&(390)&(276);
D: CICOARE
P: CI-KO-AR(I)-E
360 Lucian Cherata
S: „[plantă/ insectă] care adună bucuriile ce vin de la Soare”;
C: (109)&(224)&(68)&(152);
D: CIURDA
P: CI-UR(U)-DA
S: „adunare mare [de vite] cu ceea ce Ńi s-a dat”;
C: (109)&(421)&(118);
D: CÂRNEAC
P: KO(I)-(O)R-NEJAK(A)
S: „[mărăcine] ascuŃit/ înŃepător de culoare albă/ care albeşte”;
C: (229)&(34)&(280);
D: CORB
P: KO-(O)R-BH(I)
S: „[cel] care prevesteşte/ prevede/ anunŃă/ cheamă nenorocirea/ răul/
moartea”;
C: (224)&(292)&(88);
D: COVERCA
P: KO-VI-ARC-KHA
S: „[cea] care care (sub formă) ascuŃită/ înaltă ocroteşte/ acoperă o
cavitate/ incintă de suflu/ răspândire/ distrugere”;
C: (229)&(436)&(66)&(220);
O: Covercă „construcŃie improvizată ca acoperiş/ adăpost temporar
contra intemperiilor naturale”.
D: CRIŞ
P: KĶ-IŞ
S: „[râul] care face ce doreşte”;
C: (230)&(200);
D: DUMBRAVĂ167
P: D(O)-UM-BHR-AV-A
S: „[cea] care prin legănare/ freamăt epara/ susŃine protecŃia
[cuiva]”;
C: (142bis)&(415)&(93)&(57)&(T);
formele arhaice înrudite: dumbriŃă, dumbrea, adumbri etc., precum şi
cele mai recente: umbră, umbrar etc. presupun aceeaşi origine (ex.:
UM-BHR-A „[care] se evidenŃiază însoŃind”;
D: FAG
P: PH(A)-AG(HA)
S: „[cel] care se zbate/ freamătă neputincios”;
C: (306)&(10);
D: FAR
P: PH-AR
S: „[cel] care luminează/ arde”;
C: (305)&(34);
D: FIOR
P: PH(AL)Y-OR
S: „[stare care] cheamă/ caută/ strigă căldura/ arderea/ trăirea/
durerea”;
C: (305)&(293);
D: FOC
167
Vechimea acestui cuvânt este sugerată şi de formele arhaice păstrate în limba
română; astfel, într-un colind transilvan întâlnim versurile: „Pe răzor de vie/
Dumbrea, lorei doamne!/ Este-un pom rotund/ La dumbriŃa lui/ Cine se dumbrele?/
Doi trăi păcurari.” (N. Boboc, Motivul premioritic în lumea colindelor, Edit. Facla,
Timişoara, 1985, p. 48); remarcăm în text forma arhaică derivată lorei a interjecŃiei
lerui/ leroi, dar şi verbul dumbre-le „se adumbreau” care se păstrează în forma
reflexivă specifică în prezent doar limbilor neo-indiene (ex. în hindi: keren-le „se
făceau” etc.);
362 Lucian Cherata
P: PH-OK(A)
S: „[cel] care luminează incinta/ casa/ locuinŃa”;
C: (305)&(289);
O: Probabil se referă la focul vetrei casei, simbol esenŃial la
popoarele indo-europene.
D: FORNĂIT
P: PHO-(O)R-NA(H)-IT(I)
S: „zgomot/ sunet de respiraŃie emis sub formă înlănŃuită/ continuă,
în acest fel”;
C: (305bis)&(292)&(276)&(203);
O: În mod similar: SFORĂIT/ S(I)-PHO-(O)RA-IT(I), ZORNĂIT/
SO-OR-NA(H)-IT(I), FOŞGĂIT/ PHO-IŞ-GA-IT(I), FOŞNIT/ PHO-
(I)Ş- N(AH)-IT(I) etc.;
D: FUIOR
P: PH(A)-UJ(JH)-OR
S: „[cel] care se mişcă tot timpul şi se curăŃă/ eliberează/ descarcă
împărtăşind [solicitarea – (n.n.)]”;
C: (306)&(414)&(293);
D: GĂOACE
P: GA-OKA(S)
S: „[cea] care este destinat[ să fie cuib/ casă/ adăpost”;
C: (162)&(282);
D: GET-BEGET
P: G(A)-E-(A)T(I) BHAJ-G(A)-E-(A)T(I)
S: „care este destinat să fie asemenea [cu ceva/ cineva][fiind]
eparate”- „întocmai cu cel [cu] care este destinat să fie asemenea
[fiind] eparate”;
C: (161)&(152)&(70) – (78)&(161)&(152)&(70);
DEX: get-beget „autentic, adevărat, neaoş”; „veritabil, de
netăgăduit”; consonant şi cu etimologia turcească: jet-bi-jet/ cet-
beced/ ced-bi-ced „de la un strămoş la altul/ din moşi strămoşi”;
D: GEVĂLI
P: GE-VA-LI
S: „a scoate/ exhala sunete pierdute/ stinse”;
C: (163b)&(436)&(246);
regionalism, este echivalentul lui a geme din limba literară;
D: GHIOC
P: GHI(A)-OK(A)
S: „cuib/ casă care cântă”;
C: (162)&(289);
D: GHIOCEL
P: GHI(A)-OK(A)-EL(A)
S: „[plantă] cu cuib care cântă”;
C: (162)&(289)&(157);
D: GOVIE
P: GO-VI-E
S: „locul unde se intră în acelaşi statut cu suflarea Pământului”;
C: (172)&(436)&(152);
O: În DEX: govie „sărbătoare tradiŃională legată de o zi religioasă
importantă; SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română
actuală;
D: GRĂDINĂ
P: GR-AD-IN(A)-A
S: „[locul în care] este absorbit şi adăpostit Soarele”;
C: (173)&(8)&(195)&(T);
O: Vezi semnificaŃia din DEX a cuvântului grădină;
D: HÂZII
P: HA-(I)D(A)
S: „[cei] care alungă/ distrug [spiritele rele] prin libaŃie urare”;
C: (175)&(187);
364 Lucian Cherata
O: DEX: hâd „urât, dizgraŃios”; personaj mascat din teatrul folcloric;
tradiŃia Hâzilor se întâlneşte în România (BistriŃa-Năsăud) în
perioada sărbătorilor de iarnă, pentru alungarea spiritelor rele şi
transmiterea urărilor de bine la cei colindaŃi (asemănător cu tradiŃia
PiŃărăilor din Gorj-România);
D: HÂRCA
P: HA-(A)R-KHA
S: „[ceva prin care] distrugerea/ pierderea/ moartea (fig. – n.n.) este
în legătură/ legat de o cavitate [craniu – n.n.]”;
C: (177)&(65)&(220);
O: Vezi Baba Hârca „Zodia distrugerii/ morŃii”;
D: IASOMIE
P: YA-SOM(A)-I-E
S: „[cea] care este ca luna care vine şi intră în ea”;
C: (198)&(368)&(184)&(152);
O: Vezi DEX: iasomia „plantă cu flori galbene, frumos mirositoare”;
D: ILANA
P: IL-AN-A
S: „[cea] care rămâne neschimbată/ neclintită în timpul vieŃii”;
C: (190)&(64)&(T);
O: Posibilă variantă arhaică a onomasticului Ileana;
D: IZBÂNDĂ
P: IS-BHAN-DA
S: „[cea ce] este aşteptat/ dorit de conducătorul dat/ ridicat/ instituit”;
C: (198)&(80)&(112);
O: Vezi DEX: izbândă „victorie”;
D: ÎMBRĂCA
P: IM-BHR-AC-A
S: „a purta ceva care te înfrumuseŃează/ ornează”;
C: (190bis)&(93)&(49)&(T);
D: LĂTRA
P: LA-TR-A
S: „[zgomot/ semnal] care surprinde trecerea/ mişcarea cuiva”;
C: (236)&(397)&(T);
limbajul popular, există formula: câinele alatră cu înŃelesul „câinele
latră către ceva anume”, sens dat de structura:
(1bis2)&(236)&(397)&(T); în aceeaşi manieră, putem analiza şi
verbele: a (se) Ńine în raport cu a (se) aŃine „a Ńine (de) ceva în
mişcare/ trecere” sau a pipăi şi a apipăi „a pipăi ceva anume,
dinainte ştiut, cunoscut”;
D: LILIAC
P: LILA-YA-(A)C
S: „[cel] care este plin de farmec/ graŃie, dar stă ascuns şi este
împodobit/ ornat”;
C: (244)&(198)&(5);
D: LIMĂNIT
P: LI–MA-NI(H)-IT(A)
S: „[cel] care este ascuns şi [de care] te delimitezi făcându-l să
dispară prin plecare”;
C: (240)&(253)&(281)&(202);
DEX: limănit „afurisit”; în limbaj popular este uzitată expresia: „Fii
a(l) limănitu!” cu sensul „Fii afurisit!”; la fel şi expresia: „Mă,
limănitule!” cu sensul „Mă, afurisitule! Etc.; vezi şi sensul
cuvântului alimănit „demascat, făcut de râs”; credem că cele două
cuvinte s-au suprapus în timp având sensuri adjectivale peiorative
apropiate;
D: MĂIAG
P: MA(H)–IA-G(A)
S: „[cel] care este destinat să apară mărit/ măreŃ”; „reper de înălŃime”
– n.n.;
C: (255)&(185)&(161);
366 Lucian Cherata
O: vezi DEX: măiag ”pilug, pisălog”; probabil este cazul unei
contaminări cu măiug, mai etc.; regionalism în Oltenia cu sensul
„ceva înalt”, „reper” care poate fi: copac, stâncă, stâlp etc.;
D: MAIOR
P: MA(H)-IO-(O)R
S: „[cel] care este sortit/ destinat să fie mărit/ onorat”;
C: (235)&(198)&(291bis);
O: Vezi, în textele arhaice, formele maior/ maier: ”Că m-oi însura/
C-o fată de maior/ Cu păr gălbior”...;
D: LAI
P: LA-I
S: „grup care merge”;
C: (237)&(184);
O: SemnificaŃie consonantă cu cea a cuvântului alai din limba
română actuală; probabil, lai este forma arhaică a cuvântului alai;
exemplu dintr-o colindă transilvană: „Pogorâtu-i pogorâtu/ Cel
dalbăi lai de păcurar/ Corinde doamne/ Cu oi multe de la munte”168;
D: LOSTRIłA
P: LO-(I)S-TR-ITSA
S: „[cea] care este prinsă fiind aşteptată la trecerea apei pe cale să
cadă”;
C: (236)&(189)&(397)&(204);
O: SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală; DEX:
lostriŃă „peşte asemănător cu păstrăvul, cu corpul lung, aproape
cilindric şi gura mare care trăieşte în apele de munte”;
D: LUNA
P: LU-(U)N-A
S: „[cea] care face să cadă ceea ce se ridică”;
C: (252)&(415)&(T); semnificaŃia sanskrită se referă la raportarea
corp-umbră determinat de lumina Lunii sau la mişcarea flux-reflux
din fenomenul mareelor datorat Lunii;
168
D: MĂRAR
P: MA–(A)RA-(A)R(I)
S: „[cel] care se compară/ aseamănă [la flori] cu razele Soarelui”;
C: (253)&(35)&(36);
O: Obs.: mărarul are florile dispuse circular etc.; denumirea dacică
menŃionată deja: Polpum/ Poltum „[plantă] cu frunze multe/ din
abundenŃă” este în complementară celei de-a doua; existenŃa a două
denumiri pentru aceeaşi plantă, prin raportare la lexicul sanskrit/ PIE
conduce la ideea existenŃei paralele a două limbi: una de cult, pentru
iniŃiaŃii în medicină şi alta comună vorbită de popor; ideea
provenienŃei celor două denumiri din straturi lingvistice diferite nu se
validează logic decât în accepŃia că limba de cult s-a păstrat
nealterată perioade de timp îndelungate şi, astfel, a păstrat moştenirea
PIE compatibilă cu limba sanskrită vedică, iar limba comună a
evoluat în mod tipic acestor limbi, dar păstrând legătura de esenŃă cu
limba mamă de care s-a îndepărtat lent datorită formelor orale de
manifestare şi inexistenŃei unei literaturi/ culturi scrise în această
limbă datorită interdicŃiilor de ordin religios privitoare la redarea
scrisă a textelor religioase; SemnificaŃie consonantă cu cea din limba
română actuală;
D: MIERLA/ MERLA
P: MR-LA/ MER-LA
S: „[cea] care este în legătură cu moartea”;
C: (272bis2)&(237);
O: SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală; trebuie
amintită simbolistica folclorică a mierlei: „pasărea morŃii”, aşa cum
apare în multe cântece populare româneşti; păstrarea în limba română
curentă a verbului a (o) m(i)erli „a muri” este semnificativă în acest
sens; unii cercetători au opinat că intrarea în limba română a acestui
verb s-a făcut pe filieră argotică, de la Ńigănescul mer-av „a muri”;
D: MODRU
P: MO-DR-U(H)
S: „[cel] care este înŃeles/ considerat ca ieşire/ eliberare din separare/
divizare”/ „[care] este înŃeles/ considerat prin/ ca revenire la întregul
din care provine” ;
C: (269)&(145)&(412);
368 Lucian Cherata
DEX: modru 1. „potrivit”, „nimerit”; 2. „mod”, „mijloc”,
„procedeu”; 3. „soi”, „specie”, „varietate”; în poezia Muge-adânc un
cerb în codru de Dan Botta întâlnim următorul fragment: „Muge-
adânc un cerb în codru/ Codrul freamătă adânc,/ De vânt crengile se
frâng,/ Muge-adânc un cerb în codru,/ Muge-adânc şi nu e modru/
Gândurile să-mi înfrâng.”
D: MOMÎIE
P: MOH(A)-MI-(I)A
S: „[ceea care] apare şi este perceput(ă)/ simŃit(ă)/ înŃeleas(ă) ca o
halucinaŃie/ iluzie/ ceva nefiresc/ ireal”;
C: (272)&(268)&(185);
DEX: momîie „mogâldeaŃă”, „fiinŃă urâtă cu defecte fizice”/
„pocitură”/ „sperietoare”, cu specificaŃia: origine necunoscută;
D: MUNTE
P: M(A)-UN-TE
S: „[cel] care măsoară înălŃarea/ ridicarea lumii”;
C: (261)&(415)&(386);
D: NĂMETE
P: NA-MA-TH-E
S: „[cel] care este fără măsură pus/ dat să vină/ sosească/ să intre în
acelaşi statut”;
C: (274)&(261)&(387)&(152);
O: Se păstrează sensul de: „zăpadă acumulată”/ „troian”, în limba
română actuală;
D: OBCINĂ
P: OB(HI)-CI-NA(H)
S: „[spaŃiu/ teritoriu] care creşte în sus fiind sub formă continuă”;
C: (285)&(109)&(276);
O: Obcine, lanŃuri de munŃi în CarpaŃii Orientali, în România
(Obcinele Bucovinei: Obcina Mare, Obcina Feredeului şi Obcina
Mestecănişului; SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română
actuală;
D: OLICĂI
P: OL-LI-ICCH-VA-I
S: „a rămâne constant legat de aşteptarea [unei reacŃii] pentru cele
spuse”;
C: (190)&(240)&(200)&(428)&(T);
a se olicăi/ olecăi „a se văita”, „a se jelui”;
D: OMĂT
P: OM-AT(I)
S: „[cel] care trece/ parcurge/ depăşeşte/ separă silaba sacră OM (de
locul unde are sens – vârful OMU – n.n.)”;
C: (290)&(70);
O: Se păstrează sensul de: „zăpadă”/ „nea”, în limba română actuală;
D: PĂDURE
P: PHA-DUR-E
S: „[cea] care se clatină/ mişcă/ zbate deasupra, de neatins şi intră în
acelaşi statut”;
C: (306)&(150)&(152);
D: PÎRCI
P: PRC-KA
S: „[cel] care posedă/ uneşte/ satisface”;
C: (313)&(224);
O: SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală; este
vorba despre unirea/ copularea animalelor domestice; DEX: a pârci
„a poseda”, „a fecunda”, „a satisface sexual”;
D: PRIETEN
P: PR-I-E-(A)TH(A)-EN(A)
S: „[cel] care te mulŃumeşte prin faptul că, înainte de toate/ mai întâi,
a intrat în acelaşi statut cu tine”;
C: (314)&(184)&(152)&(53)&(158);
370 Lucian Cherata
D: PRIVIGHETOARE
P: PR-IVA-GA-TO-AR(I)-E
S: „[pasăre] care satisface în fapt prin cântec şi produce bucurie la
apariŃia soarelui/ discului solar”;
C: (314)&(205)&(159)&(393)&(36)&(152);
D: SFOIAG
P: S-PH-OJ(AS)-AGH(A)
S: „[cel] care nu străluceşte prin forŃă/ energie fiind impur/ decăzut/
degradat”;
C: (338bis)&(305)&(288)&(10);
sfoiag „mucegai”;
D: SOARE
P: SO-AR(A)-E
S: „[cel] care leagă/ înfăşoară/ înmănunchează razele care sosesc/
vin”;
C: (365)&(35)&(152);
O: Astrul Soarelui; în toponimia românească se păstrează şi forma
arhaică/ sanskrită Surya „Soare” (vezi: Muntele Suryanu „Muntele
Soarelui” etc.);
D: SOMEŞ
P: SOM(A)-E-(I)Ş
S: „Luna care vine [pe Pământ] şi caută”;
C: (368)&(152)&(200);
D: SOMN
P: SOM(A)-(I)N(A)
S: „[cel] care este prinŃul Lunii”
C: (368)&(195);
O: CredinŃa că Luna este astrul gestionar al somnului este străveche;
de aici şi cuvintele somnambul echivalent cu lunatic etc.;
D: SONAT
P: SONA-(I)T(A)
S: „[cel] plecat cu Luna/ zeul Lunii”;
C: (368)&(202);
O: SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală: sonat
„nebun, lunatic”;
D: SPURCA
P: S-PU-(A)RC-A
S: „a murdări ceea ce trebuie să fie onorat”;
C: (338)&(319)&(39)&(T);
D: ŞOMCUTA
P: SOM(A)-KU-TA
S: „[locul unde] Luna şi Pământul se despart”;
C: (368)&(234)&(381);
D: TÎRCOLI
P: TĶ-KOL-I
S: „a trece făcând ocol”;
C: (397)&(225);
D: TOIAG
P: TO-I-AGHA
S: „[cel] care face plăcere/ mulŃumeşte în mers pe cel neputincios”;
C: (393)&(184)&(10);
toiag „băŃ lung pe care se sprijină cineva în mers/ baston/ bâtă/ cârjă/
sceptru”;
D: TORNA/ TURNA
P: TO-(A)R-NA(H)
S: „a aduna/ creşte/ adăuga ceva potrivind/ alăturând în mod
continuu”;
C: (393)&(65)&(276);
372 Lucian Cherata
O: Verbul arhaic a torna/ turna nu are sensul „a întoarce” cum s-ar
putea presupune la prima vedere şi cum, mai tot timpul, s-a făcut
confuzie, ci „a aduna/ acumula” respectând, în acelaşi timp, modelul
mental şi pentru verbul actual a turna din limba română169;
D: ZĂBIC
P: SA-BHA(J)-ICCH
S: „[cel] care este divizat şi va fi legat prin aşteptare”;
C: (314)&(79)&(186);
O: SemnificaŃie consonantă cu cea din limba română actuală: zăbic
„mălai fărâmiŃat şi prăjit în tigae”;
D: ZĂPADĂ
P: SA-PA-DA
S: „[cea] care se răsuceşte/ leagă/ uniformizează – (n.n.) protejând/
acoperind ceea ce este dat/ există”;
C: (344)&(298)&(118);
C.) LUNILE CALENDARULUI DACIC/

ROMÂNESC
D: MĂRłIŞOR
P: MA-(A)R(A)-TI(J)-IŞ-OR
S: „[cel] care îşi află/ găseşte bucuria în razele aşteptate ale Soarelui
trezit la viaŃă”;
C: (254)&(35)&(390)&(200)&(37);
O: Corespunde actualei luni martie;
D: PRIER
P: PR-I-AR(I)
S: „[cel] care vine să mulŃumească/ satisfacă Soarele”;
C: (314)&(154)&(36);
169
N. Boboc, op. cit., p. 47: „Cel mai mare aşa zice:/ Toarnă frate oile!”; este încă o
dovadă a vechimii acestui cuvânt confirmată şi de faptul că prima atestare de limbă
română este din secolul al VI-lea, transmisă de cronicarul bizantin Teophylactus
Symocattes care spune că , în timpul luptelor bizantinilor cu avarii din anul 587, în
Moesia Inferioară, un soldat a strigat „în limba locului”: torna, torna, fratre!.
O: Corespunde actualei luni aprilie;
D: FLORAR
P: PH(A)L-OR-AR(I)
S: „[cel] care cheamă lumină/ căldura/ strălucirea Soarelui”;
C: (305)&(292)&(36);
O: Corespunde actualei luni mai;
D: CIREŞAR
P: CI-RA-IŞ-AR(I)
S: „[cel] care acumulează/ creşte [căldura/ lumina] de la Soarele mult
aşteptat”;
C: (109)&(321)&(200)&(36);
O: Corespunde actualei luni iunie;
D: RĂPCIUNE
P: RA-AP-CI-UN-E
S: „[cel] care dă apă pentru creşterea/ înălŃarea şi ridicarea a ceea ce
vine [recolta – (n.n.)]”;
C: (329)&(28)&(109)&(415)&(152);
O: Corespunde actualei luni septembrie;
D: BRUMĂREL
P: BHR-UM-AR(I)-EL
S: „[cel] care aduce ridicarea Soarelui care rămâne nemişcat/
imobil”;
C: (93)&(415)&(36)&(190);
O: Corespunde actualei luni octombrie;
D: BRUMAR
P: BHR-UM-AR(I)
S: „[cel] care aduce ridicarea Soarelui”;
C: (344)&(298)&(118);
O: Corespunde actualei luni noiembrie;
D: UNDREA
P: UN-DR-E-A(RI)
374 Lucian Cherata
S: „[cel] care ridică şi disipă/ sparge/ divizează sosirea/ venirea
Soarelui”;
C: (415)&(145)&(152)&(36);
O: Corespunde actualei luni decembrie;
D: GERAR
P: GA-(A)R(I)-AR
S: „[cel] care face să plece Soarele”;
C: (159)&(36)&(37);
O: Corespunde actualei luni ianuarie;
D: FĂURAR
P: PHA-UR(J)-AR(I)
S: „[cel] care depăşeşte forŃa/ energia Soarelui”;
C: (306)&(420bis)&(36);
O: Corespunde actualei luni februarie;
Odată cu trecerea la calendarul iulian170, au fost adoptate lunile:

iulie şi august pentru care au fost receptate denumirile autohtone
cuptor şi respectiv gustar; totodată, în calendarul iulian, începutul
anului a fost considerat tot la 1 martie, denumirea latină a lunilor
consemnând această realitate: septembrie „luna a şaptea”, octombrie
„luna a opta”, noiembrie „luna a noua”, decembrie „luna a zecea”;
mutarea Anului Nou de la 1 Martie la 1 Ianuarie (luna lui Iannus!)
s-a făcut ceva mai târziu, în perioada de consolidare a creştinismului
pe teritoriul dacic; mărturie a acestei realităŃi stau textele magice
păstrate pentru Pluguşor sau alte ritualuri de schimbare a anului în
care se vorbeşte despre „flori dalbe de măr” sau despre pluguşorul
care ară pe zăpadă şi boabele de grâu aruncate în acest context etc.;
la popoarele necreştine, Anul Nou a rămas în perioada primăverii, în
jurul datei de 1 martie fiind în corespondenŃă cu Anul Nou agrar
ancestral;
170
Calendarul iulian a fost introdus de către Iulius Cezar în anul 46 a.H. având 12
luni şi 365 de zile; lunile introduse au fost iulie şi august, după denumirea dacică:
cuptor şi gustar; în 1919, în România a fost adoptat calendarul gregorian (după Papa
Grigore al XIII-lea (1502-1585) prin care 1 aprilie 1919 (stil vechi) devenea 14
aprilie 1919 (stil nou).
Este interesantă semnificaŃia lunilor adăugate prin calendarul
iulian, interpretarea lor sanskrită, cu sens diferit faŃă de cel actual,
este încă o dovadă a păstrării până în perioada cuceririi romane a
sensurilor semantice indo-europene în limba dacilor. Astfel:
D: CUPTOR
P: KU-(U)P-TO-(A)R(I)
S: „pământ care dispersează [căldura] şi satisface/ mulŃumeşte/
încălzeşte – (n.n.) ca Soarele”;
C: (234)&(419)&(393)&(36);
O: Corespunde actualei luni iulie;
D: GUSTAR
P: GH(O)-ST-AR(I)
S: „[cel] care face ca pământul/ apa să fie permanent însorit(ă)”;
C: (166)&(366)&(36);
O: Corespunde actualei luni august;
D.) ZILELE SĂPTĂMÂNII LA DACI/ ROMÂNI
D: SAPTĂMÂNA
P: SAPTA-MA-NA(H)
S: „măsura de şapte reunită/ legată/ asamblată”;
C: (341bis)&(261)&(276);
O: Corespunde ca semnificaŃie cuvântului săptămână din limba
română actuală; etimologia este directă şi sugestivă;
D: LUNI
P: LU-UN-NI
S: „[ziua pentru] cea care se împarte şi se ridică”;
C: (251)&(417);
O: Corespunde actualei zile de luni; este, prin tradiŃie, în perioada
preistorică şi antică, ziua dedicată astrului Lunii (vezi semnificaŃia
sanskrită: luna „[care] face să cadă ceea ce se ridică” –poate
referinŃă la fenomenul mareelor (n.n.)); luni, alături de miercuri,
vineri şi duminică, sunt singurele zile ale săptămânii cărora le-a fost
dedicat încă din perioadelele arhaice relaŃia cu un astru (Luna şi
respectiv Soarele);
376 Lucian Cherata
D:MARłI
P: MA-(A)R-TSI
S: „[ziua pentru] cel care dă măsura legăturii/ relaŃiei cu energia/
zeitatea protectoare”;
C: (253)&(34)&(388);
O: Corespunde actualei zile de marŃi; este, prin tradiŃie, ziua dedicată
zeului Marte în Antichitate, iar în perioada medievală, planetei
Marte;
D: MIERCURI
P: MI-ER-KU-(A)RI
S: „[ziua pentru] cel care percepe/ simte şi leagă Pământul cu
Soarele”;
C: (268)&(34)&(234)&(36);
O: Corespunde actualei zile de miercuri; este, prin tradiŃie, ziua
dedicată zeului Mercur în Antichitate, iar în perioada medievală,
planetei Mercur; semnificaŃie specială ca şi la ziua de vineri, fapt
pentru care credem că, nu întâmplător, în poveştile românilor, apar
frecvent trei entităŃi spirituale cu semnificaŃii pozitive: Sfânta
Miercuri, Sfânta Vineri şi Sfânta Duminică; la fel, credem că, nu
întâmplător, creştinii Ńin post miercurea şi vinerea şi au un respect
special pentru ziua de duminică;
D: JOI
P: JI-OJAS
S: „[ziua pentru]cel care învinge prin energie/ forŃă fizică”;
C: (207)&(288);
O: Corespunde actualei zile de joi; este, prin tradiŃie, ziua dedicată
zeului Jupiter în Antichitate, (zeul suprem numit şi Joe), iar în
perioada medievală, planetei Jupiter;
D: VINERI
P: VI-(I)N(A)-ER-I
S: „[ziua pentru] cea care răspândeşte/ distribuie Soarele şi îl leagă
de ceea ce va fi [regenerarea naturii, recolte, viaŃă etc. – (n.n.)]”;
C: (436)&(195)&(34)&(184);
O: Corespunde actualei zile de vineri; este, prin tradiŃie, ziua
dedicată zeiŃei Venus în Antichitate, iar în perioada medievală,
planetei Venus; zi cu semnificaŃie specială, asemenea zilei de
miercuri, în cultul solar dacic;
D: SÂMBĂTĂ
P: SA-(I)M(A)-BA-TA
S: „[zi dedicată unei zeităŃi] care este legată, în acest fel, prin forŃă,
să respecte ritualul”;
C: (344)&(191)&(72)&(377);
O: Corespunde actualei zile de sâmbătă; este, prin tradiŃie, ziua
dedicată sabatului (odihnei), apoi, în Antichitate zeului Saturn, iar în
perioada medievală, planetei Saturn; pentru daci, această zi era
dedicată ritualurilor speciale cu grad mare de stricteŃe în ceea ce
priveşte derularea;
D: DUMINICĂ
P: DU-MI-NI(H)-KA
S: „[zi dedicată Soarelui] care arde/ se consumă şi înŃelege fără să se
bucure”;
C: (148)&(268)&(281)&(208);
O: Zi închinată Soarelui încă din perioada preistorică, corespunde
actualei zile de duminică; Biserica Ortodoxă Română o consideră
prima zi a săptămânii; în poveştile româneşti apare personajul Sfânta
Duminică;
E.) PUNCTELE CARDINALE ÎN LIMBA

DACILOR/ ROMÂNILOR
D: RĂSĂRIT
P: RA-(A)S-ARI-(I)T(A)
S: „[loc/ moment] care dă existenŃă Soarelui plecat [pe cer]”;
C: (321)&(69)&(68)&(202);
O: Moment al zilei care marchează apariŃia treptată a Soarelui pe cer
şi deplasarea/ plecarea sa spre partea opusă a cerului;
D: APUS
P: AP-US
S: „[loc/ moment în care Soarele] arde bolnav”;
C: (30)&(423);
378 Lucian Cherata
O: Moment al zilei, numit şi amurg („raze de lumină care nu sunt
[încă] moarte”/ „raze de lumină care sunt ca ambrozia emisă de
lună”), care marchează dispariŃia treptată a Soarelui de pe cer;
D: MIAZĂ-NOAPTE
P: MI-AS-A-NO-AP-(A)TI
S: „[loc/ moment] în care este observată/ percepută existenŃa nopŃii”;
C: (268)&(47)&(T)&(282)&(30)&(54);
O: Vezi: noapte/ NO-AP-(A)TI „[moment/ perioadă] în care trecerea
timpului nu este atinsă/ simŃită”;
D: MIAZĂZI
P: MI-AS-A-DY(U)
S: „[loc/ moment] în care este observată/ percepută existenŃa zilei/
luminii/ cerului”;;
C: (268)&(47)&(T)&(151bis);
O: Vezi: zi/ DY(U) „zi”, „lumină”, „cer”;
F.) INTERJECłII ÎN LIMBA DACĂ/ ROMÂNĂ
O categorie aparte de cuvinte semnificative, de obicei neglijate, o

reprezintă onomatopeile şi/ sau cuvintele specifice adresate
animalelor, păsărilor sau în relaŃiile interumane în diverse situaŃii.
Suntem obişnuiŃi să reducem aceste cuvinte la semnificaŃia intuită a
unor interjecŃii de conjunctură fără să ne întrebăm de ce acestea sunt
dedicate unor categorii de animale şi nu se confundă. Pentru oi se
spune mereu: brr!, pentru capre: şiş!, pentru câini: nii! Etc.; această
realitate ne-a condus la ideea că onomatopeile consacratte despre
care discutăm sunt cu o semnificaŃie dedicată unui specific anume al
acŃiunii, după cum vom vedea în continuare.
D: AOLEU!
P: (H)A-OL-E-U(H)
S: „părăsesc / las/ abandonez nemişcarea/ imobilitatea înŃelegând ce
urmează/ ce mă face să intru într-un statut anume!”;
C: (176)&(190)&(152)&(411);
O: Constatare demonstrativă raportată la apariŃia/ declanşarea unei
situaŃii neprevăzute care schimbă/ ar putea să schimbe statutul
normal al unei situaŃii anume; vezi şi complementarul văleu!;
D: BÎRR! (bîrr!)
P: BHI-(I)R
S: „teme-te de ceea cea ce spun/ pronunŃ”;
C: (87)&(199);
O: Apelativ/ atenŃionare pentru oi, de obicei repetat: bîrr, bîrr!.; în
textele populare se păstrează semnificaŃia ancestrală a cuvântului:
„Bîrr, oiŃă la poiană/ Că te ia lupii la goană” etc.;
D: CEA!
P: CI-E-A(BH)
S: „caută să intri în acelaşi statut [cu celălalt] cu putere/ hotărâre!”;
C: (109)&(152)&(2);
O: Apelativ/ atenŃionare pentru boul înjugat în dreapta carului;
D: DARACU! (dáracu!)
P: DA-RAC-U(H)
S: „ce îmi este dat să văd şi să înŃeleg/ presupun!”;
C: (117)&(230)&(412);
O: Expresie care exprimă mirarea/ uimirea în faŃa unei situaŃii
neaşteptate/ neprevăzute/ nefireşti care necesită înŃelegerea;
D: HĂIS! (hâis!)
P: HA-IS
S: „părăseşte / lasă/ abandonează ce doreşti/ ce îŃi este favorabil!”;
C: (176)&(200);
O: Apelativ/ atenŃionare pentru boul înjugat în dreapta carului;
D: HAIDE! HAI!
P: HA-I-DE(YA)
S: „abandonează/ părăseşte/ lasă şi manifestă-te plecând!”;
C: (176)&(184)&(130);
O: Apelativ/ atenŃionare pentru a convinge pe cineva să plece
dintr-un loc anume/ să părăsească o stare în care se află;
380 Lucian Cherata
D: GÂłÎ! (gâŃî!)
P: GA-TSI
S: „mergi!/ pleacă!/ dispari!”;
C: (161)&(401);
O: Apelativ/ atenŃionare folosit(ă) pentru alungarea/ temperarea
porcilor;
D: HEA!
P: H(E)A
S: „abandonează!”/ „lasă!”/ „părăseşte!”;
C: (176);
O: Apelativ/ atenŃionare folosită pentru alungarea păsărilor răpitoare
(cioară, uliu, erete etc.);
D: HEDPĂDÎ! (hedpădî!)
P: H(A)-ED(A)-PA-DI
S: „abandonează/ renunŃă la surzenie [tu cel] care bei şi eşti locul de
acumulare a ceea ce bei!”;
C: (176)&(154)&(298)&(135);
O: Apelativ/ atenŃionare pentru vitele care se adapă cu lăcomie şi
riscă, astfel, să se îmbolnăvească; de obicei apelativul este sub formă
repetată pe perioada adăpatului vitelor;
D: HEIRUP!
P: H(E)I-RU-(U)P
S: „pune în mişcare şi aruncă/ ridică/ răspândeşte strigând/ urlând!”;
C: (179)&(376)&(419);
O: Apelativ/ atenŃionare/ îndemn pentru derularea unui efort comun
(ridicare, împingere, aruncare, răsturnare etc.–(n.n.);
D: HODÎR! (hodîr!)
P: H(U)-O-DI-(I)R
S: „chemare/ atenŃionare dispreŃuitoare cu intenŃie/ sens acuzator/
incriminator”;
C: (180)&(284)&(136)&(199);
O: Apelativ/ atenŃionare folosită, de obicei, pentru alungarea
animalelor care au făcut ceva rău;
D: HUIDÚ! (huidú!)
P: H(U)-(U)JJH-DU
S: „te chem [….] să vii pentru purificarea/ curăŃirea prin ardere/
foc!”;
C: (180)&(414)&(148);
O: Apelativ/ chemare folosită, de obicei, pentru exprimarea unei
uimiri în faŃa unei situaŃii neaşteptate şi nefireşti care are drept cauză
manifestarea unor energii negative/ forŃe malefice etc.; foarte
frecvent este folosită expresia: huidú drace!; vezi şi expresia
consonantă: huiduhú! Cu nuanŃa adăugată de „chemare insistentă,
repetată” etc;
D: HUO!
P: HU-O
S: „te dispreŃuiesc, pleacă/ dispari/ îndepărtează-te/ părăseşte!;
C: (180)&(283bis);
O: Chemare/ sfidare cu sensul de mai sus folosită, de obicei, în
disputele interumane;
D: MAICHEA!
P: MA-ICCH-IA
S: „măsor/ evaluez ceea ce aştept/ caut să fie”;
C: (253)&(186)&(185);
O: Expresie dubitativă, echivalentă, în limba română, cu oare; în
limbaj popular, exprimă o incertitudine, o aşteptare, o curiozitate, o
îndoială; uneori este folosită cu sens retoric sau ironic;
D: NII!
P: NI(H)-ICCH
S: „te trimit/ doresc/ aştept să dispari!”;
C: (281)&(186);
O: AtenŃionare menită să alunge câinii care au tendinŃa să muşte;
D: ŞIŞ!
P: SI-(I)Ş
S: „leagă-te de aşteptare!” / „aşteaptă!”/ „stai pe loc!”;
C: (344)&(200);
O: Apelativ/ atenŃionare pentru capre;
382 Lucian Cherata
D: UŞŞ!
P: UJ(JA)-IŞ
S: „renunŃă la/ lasă / abandonează ceea ce-Ńi doreşti!”;
C: (413)&(186);
O: Apelativ/ atenŃionare pentru găini şi alte păsări domestice;
D: UZACU!( uzacú!)
P: U(T)-SA-(A)C-U(H)
S: „mă desprind de legătura [existentă/ pe care o am] şi merg să
înŃeleg [ce am auzit/ văzut]!”; sintetic: „mă detaşez de ceea ce ştiam
şi încerc să înŃeleg ceea ce am auzit/ văzut!”
C: (424)&(344)&(5)&(412);
O: Expresie care exprimă uimirea şi dezacordul în faŃa unei situaŃii
şocante/ neprevăzute;
D: VĂLEU!
P: VA-(A)L-E-U(H)
S: „strig/ semnalez nemişcarea/ imobilitatea înŃelegând ceea ce
urmează!”;
C: (427)&(190)&(152)&(411);
O: Strigăt de conştientizare a unei situaŃii neaşteptate şi neplăcute;
D: ZÎT! (zît!)
P: SI-(I)T(A)
S: „leagă-te de plecare!”/ „pleacă!”/ „du-te!”;
C: (344)&(202);
O: Apelativ/ atenŃionare folosită în special pentru alungarea pisicilor;
Două foarte interesante fragmente171 de text/ refren, cu aparenŃă

onomatopeică, s-a păstrat în două cântece din Bucovina. Primul
refren este:
..........................................................................
Cicârda, bocârda,
Ciriri, biriri,
Bocârda,
Apoi mergi la Baba Zîrna!172
171
Texte preluate din două cântece interpretate de Grigore Leşe;
.........................................................................
Descifrând acest text, după structurile sanskrite obŃinem:
D: CICÂRDA!
P: CI-KĶ-DA
S: „observă ce este făcut şi dat!”;
C: (109)&(270)&(117);
O: Sfat/ îndemn;
D: BOCÂRDA!
P: BO-KĶ-DA
S: „înŃelege tot ce este făcut şi dat!”;
C: (102)&(230)&(117);
O: Sfat/ îndemn;
D: CIRIRI!
P: CI-RI-RI
S: „observă ce foşneşte/ vuieşte/ face zgomot!”/ (fig) „observă ce
este ostentativ/ fals/ neautentic!”;
C: (109)&(332)&(332);
O: Sfat/ îndemn;
D: BIRIRI!
P: BHI-RI-RI
S: „teme-te de ce foşneşte/ vuieşte/ face zgomot!”/ (fig) „teme-te de
ce este ostentativ/ fals/ neautentic!”;
C: (87)&(332)&(332);
O: Sfat/ îndemn;
D: ZÎRNA
P: SI-(I)R-NA(H)
S: „care te leagă de ceea ce te atrage şi [te] uneşte”;
C: (344)&(199)&(276);
O: Baba Zîrna „Zodia/ destinul care te leagă de ceea ce te atrage şi te
uneşte [cu acela/ aceea];
172
Refrenul se raportează la un cântec de dragoste al unui flăcău plecat în sat să-şi
caute mândruŃă etc..
384 Lucian Cherata
În traducere, textul analizat devine:
..............................................................................
Observă cele ce sunt făcute şi date şi înŃelege aceste lucruri,
Observă cele ce sunt ostentative/ false/ neautentice şi teme-te
de acestea,
ÎnŃelege toate cele ce sunt făcute şi date,
Apoi mergi la zodia/ destinul care te uneşte cu cine Ńi-e drag!
..............................................................................
Al doilea refren:
...........................................................................
„Lighidalidom, logodalilemri”
...................................................................
Acest refren face parte din cântecul La portiŃa mândrii mele, astfel:
„La portiŃa mândrii mele
Răsărit-a ...(refren)....două stele.
Nu ştiu ele-o răsăritu,
Ori mândra ...(refren)...s-o logoditu;
Lasă să se logodească,
Numa să nu-şi...(refren)...bănuiască.
Că mândruŃ ca şi pe mine
Nu-şi mai află...(refren)...
Altu-n lume.”
Rescriind refrenul prin prisma structurilor sanscrite, obŃinem:
LI-GHI-DA-LI-DO-(O)M, LO-GHO-DA-LI-LE-(O)M-RI cu
următoarele trimiteri:
(240)&(162)&(117)&(240)&(142bis)&(290),
(236)&(166)&(117)&(290)&(238bis)&(290)&(332), fapt care con-
duce la obŃinerea următoarelor semnificaŃii pentru refrenul în
discuŃie:
„Ascunde-Ńi inima exprimându-te prin repetarea silabei
sacre OM,
Găseşte cuvântul dat să ascundă comuniunea cu silaba
sacră OM din incantaŃia ta!”.
Iată o formulă-îndemn la reŃinere şi sublimare cu înŃelepciune a
durerii/ tristeŃii unui suflet rănit în sentimentele sale. Repetarea
formulei aduce o tensiune specială subliniind tristeŃea sufletului, dar
şi înŃelepciunea şi detaşarea cu care este depăşită situaŃia în discuŃie.
Credem că suntem în faŃa unei formule consacrate de înŃelepciune
dacică, utilizată, probabil, şi în alte situaŃii care presupuneau reŃinere,
înŃelepciune, detaşare etc.
Păstrarea acestei nestemate lexicale într-un cântec actual vădeşte,
o dată în plus, prezenŃa spiritului dacic în contemporaneitatea
culturală românească prin cea mai importantă apelare/ invocare
posibilă: silaba sacră OM, poartă spirituală spre energiile divinităŃii
întru comuniunea deplină a omului cu aceasta (silaba sacră OM se
află şi în structura şi etimologia cuvântului ROMÂN/
RO-(O)M-AN!).
Un alt text interesant îl aflăm în poezia Enigma de Marin Sorescu.
Este vorba despre o ghicitoare populară al cărui înŃeles s-a pierdut în
timp:
„TengheliŃă,
MengheliŃă,
De cârcee,
TomboliŃă,
Ghici, ce e?”
DespărŃind, în particule sanskrite, textul de mai sus, obŃinem:
TE-(A)N-GH-E-LI-(I)TSA
(385)&(20)&(165)&(152)&(240)&(204)
„Cine iese şi [se] sparge/ înmugureşte, se apropie şi se
ataşează/ agaŃă fiind pe cale să cadă,
MI-(A)N-GH-E-LI-(I)TSA
(268)&(20)&(165)&(152)&(240)&(204)
Ştii când iese şi [se] sparge/ înmugureşte, se apropie şi
se ataşează/ agaŃă fiind pe cale să cadă,
DE KR-CI-E
(130) (230)&109)&(152)
[Care] este dat să-şi pregătească/ ajute creşterea apropiindu-
se,/ Prin cârcei apropiindu-se,
TO-(A)M(I)-BO-LI-(I)TSA
(393)&(18)&(102)&(240)&(204)
[Şi] produce plăcere/ bucurie celui care [o] cunoaşte
ataşându-se/ agăŃându-se în cădere.”
După rezultatul cercetării, răspunsul la ghicitoare este: ViŃa de vie!.
Sau, o veche invocaŃie a chefliilor:
„Poloboace, poloboace,
386 Lucian Cherata
Ia, dă-te cu vrana-ncoace
Că suntem vreo câŃiva
Pentru mântuirea ta!
Că te-om sorbi puŃinel
Mai cîrciogăŃăl niŃel!
Beobaba!
Beobeica!
Beobaba!”
Descifrând cuvintele necunoscute obŃinem:
CÎRCIOGĂłĂL/ KR-CI-OGHATA-(A)L(I)/ (230)&(109)&
&(287)&(382)&(16) „să facem să crească masa pusă/ aşezată [unde
să stăm] mănunchi”;
BEOBABA/ BHI-O-BHA-(A)B-A (88)&(283bis)&(77)& &(2)&(T )
„cred în/ mă tem de Zodia/ destinul îndepărtat/ care urmează”;
BEOBEICA/ BHI-O-BE-ICCH-A (88)&(283bis)&(85)& &(200)&(T)
„cred în/ mă tem de ceea ce este neaşteptat/ nedorit”;
După traducere, remarcăm faptul că suntem în faŃa unei frumoase
incantaŃii/ descântec destinat celor care beau, ca un îndemn la
cugetarea, înainte de a bea, privind destinul propriu şi întâmplările
neştiute şi neprevăzute ale vieŃii.
Fără îndoială că, în toate cele patru cazuri, ne aflăm în faŃa unor
texte arhaice/ dacice al căror sens s-a pierdut de foarte mult timp.
Păstrarea întocmai a textului, chiar când i s-a pierdut sensul,
reprezintă un fenomen care nu poate fi explicat decât prin respectul
faŃă de ceea ce semnifică acesta, mai precis prin conştiinŃa că acest
text trebuie respectat pentru ceea ce reprezintă. Regăsim atitudinea
de profund respect a dacilor faŃă de textele sacerdotale, unde nu era
permisă nici o modificare în timp. În fapt, mai evident în primele
două cazuri, în acelaşi text, suntem confruntaŃi cu două limbi diferite:
cea a textului propriu-zis şi cea a refrenului. După cum am văzut,
refrenul este, în ambele situaŃii, un text de înŃelepciune profundă care
se armonizează cu textul propriu-zis şi simbolistica acestuia. De aici,
putem concluziona că aceste refrene circulau în Dacia drept pilde de
înŃelepciune concepute în limbajul sacerdotal şi, ocazional erau
integrate unor texte laice ca în situaŃiile puse în discuŃie. Tot ca
exemplu al unei înŃelepciuni ancestrale sunt şi cel de-al treilea
text-ghicitoare şi cel de-al patrulea text-descântec de a căror vechime
nu ne putem îndoi fiind confruntaŃi, în conŃinutul acestora, cu mai
multe cuvinte pe deplin necunoscute în limba română medievală sau
actuală: mengheliŃă, tengheliŃă, tomboliŃă, cîrciogăŃăl, beobaba şi
beobeica.
Poate chiar şi un banal refren din incantaŃiile copiilor spune ceva:
Melc, melc codobelc...
M(I)-EL-(O)K(A) /(268)&(156)&(289)
„[care] observă/ percepe şi rămâne imobil/ nemişcat în casa/
locuinŃa sa”.
bis
KO-DO-BH(I)-EL-(O)K(A) /(224)&(142 )&(87)& (156)&(289)
„care este oscilant/ se manifestă capricios şi se teme rămânând
nemişcat în casa/ locuinŃa sa”.
Supunem atenŃiei şi o altă posibilă variantă a refrenului în discuŃie:
Melc, melc codober…
MELK „a (se) suge”, „a (se) contrage”; „a mulge”, RNLR, p.
124; melc „[care] se suge/ contrage”;
KO-DO-B(H)ER /(224)&(142bis)&(RNLR, p.18); codober „care se
manifestă capricios/ oscilant/ ezitant în timp ce duce/ cară [povara]”;
La fel de interesant şi tulburător ne apare şi un refren dintr-o baladă
mioritică, după cum urmează:
„De vreŃi, m-ascultaŃi
Şi mă îngropaŃi
Aici, la miori
În strungi, la mulgări.
TrâmbiŃa sub cap
Mi-o zice cu drag;
Când vântu-a sufla
Chihu, lihu, lea;
Chihu, lihu, lui...”173
Analizând refrenul:
KE-HU/ (219)&(180) „Bucură-te şi strigă provocator!”;
LI-HU/ (240)&(180) „Aderă la provocare!/ „Trăieşte
provocarea!;
LI-A (240)&(1) „Vino să aderi la chemarea [care Ńi se
face]!
LA-I (236)&(184) „EvidenŃiază-te trăind [această
provocare] !
173
388 Lucian Cherata
De aici, se vede cât de important şi semnificativ poate fi, uneori, un
cuvânt sau text care pare fără sens în limba română actuală.
G.) ROMÂNII SUD DUNĂRENI. LIMBA

AROMÂNILOR
Dacă în demersul nostru ne-am propus iniŃial să vorbim în special

despre o memorie a Daciei preistorice, nu înseamnă că nu ne
interesează ce s-a întâmplat cu ceilalŃi traci. Deja anumite
consideraŃii le-am făcut pe parcursul lucrării privitor la populaŃiile
numite generic traco-geto-daci, iar uneori cercetarea noastră a
depăşit teritoriul vechii Dacii. În fond, Herodot spune că „dacii erau
cei mai viteji şi cinstiŃi dintre traci”.
Dacă redarea istoriei dacilor a fost marcată de ideea „romanizării”,
am văzut cu ce consecinŃe nefaste, cu atât mai mult, istoria celorlalte
categorii de traci aflaŃi în provincii romane la sud de Dunăre, cu mult
înainte de cucerirea Daciei de către romani, a fost copleşitor
influenŃată de această idee. Dacă astăzi ne minunăm de mulŃimea
cuvintelor româneşti din limba albaneză, în mod superficial
justificăm acest lucru prin romanizarea Iliriei. La fel, considerăm
eronat şi faptul că existenŃa vlahilor sud-dunăreni, care vorbesc
româneşte, este o consecinŃă a romanizării din provincia romană
Tracia. Iar pentru aromânii macedoneni, care vorbesc o limbă mult
asemănătoare cu româna, s-a spus că, rupŃi de trunchiul limbii
române, în mod firesc limba lor latină vulgară n-a mai evoluat fiind
astăzi într-un stadiu arhaic. În toate aceste pseudo-evaluări s-a
nesocotit faptul că aceste populaŃii au avut o cultură şi o istorie
redutabile comune cu mult înaintea venirii romanilor. Este uşor să
uităm de perioada arhaică în care înŃelepŃii Greciei se confundau cu
cei ai Traciei? Este simplu să uităm de strălucita istorie a
Macedoniei, începută prin unirea de către regele Filip al II-lea a
tuturor triburilor de păstori traci din masivele Gramoştea, Pind şi
Rodopi şi din teritoriile din sudul Dunării, dintre Marea Neagră,
Marea Egee şi Ńărmurile Adriaticii? Chiar dacă majoritatea istoricilor
spun că aromânii ar fi urmaşii romanizaŃi ai vechilor traci şi iliri,
credem că este momentul să spunem că aromânii sunt urmaşii
neromanizaŃi ai tracilor şi ilirilor şi că sunt autohtoni de la Egee până
la Adriatică, de la lacul Ohrid, izvoarele Vardarului şi MunŃii Rodopi
şi până mai jos de Muntele Olimp. Marea problemă căreia i se caută
răspuns este dacă în Nordul şi Sudul Dunării se vorbea aceeaşi limbă
cu două dialecte sau se vorbeau două limbi apropiate. Din păcate, din
motive politice, unii cercetători au susŃinut ideea existenŃei a două
limbi şi a două popoare antice diferite. Putem spune că limba
aromânilor este astăzi unitară (există o comunicare deplină între
gramoşteni, pindeni şi fârşeroŃi!) datorită istoriei comune a acestor
populaŃii care au rezistat tuturor încercărilor de asimilare sau
desnaŃionalizare la care au fost supuşi. Dar limba aromânilor este
unitară şi datorită vechimii deosebite pe care aceşti urmaşi ai tracilor
o au pe acest teritoriu. Dacă limba română este urmaşa directă a
limbii dacilor (cu influenŃe reduse din alte limbi!), în mod sigur
limba aromânilor este urmaşa directă a limbii unei importante părŃi a
tracilor sud-dunăreni şi nu un dialect/ grai al latinei vulgare cum s-a
spus până acum; acelaşi lucru este valabil pentru limba comună a
valahilor nord-dunăreni şi a vlahilor sud-dunăreni. Cum altfel am
putea explica faptul că dicŃionarul aromân-român al lui Tache
Papahagi numără 25.000 de termeni? O limbă neevoluată nu are mai
mult de 1500-2.000 de termeni, după opinia lingviştilor. Am arătat
deja în studiul nostru faptul că, în sudul Dunării, există şi astăzi un
număr impresionant de localităŃi cu denumire românească (în
Albania, Serbia, Bulgaria şi Grecia). Şi acest fapt este o dovadă a
continuităŃii istorice a tracilor sud-dunăreni, dar şi o dovadă a unităŃii
culturale între tracii din nordul şi din sudul Dunării. În fond, chiar
Strabon afirmă că „geŃii vorbesc aceeaşi limbă ca şi tracii”174. O
analiză la nivelul lexicului limbii aromâne ne conduce la concluzia
că aici aflăm cuvinte din patru categorii, astfel:
(1) Cuvinte comune, identice cu cele din limba română (ex.: aba,
abagiu, acasă etc.);
(2) Cuvinte formate de la aceeaşi rădăcină, dar cu sufixe/ prefixe
diferite (ex.: abanozî „abanos”, abraşcu „abraş”, aburari „a aburi”
etc.);
(3) Cuvinte care nu se regăsesc în limba română, dar nici în alte
limbi (adratu „beat”, acljem „a chema”, acatsu „a apuca”, acridhî
„lăcustă” etc.);
174
Strabon, Geografia, VII, 3, 13.
390 Lucian Cherata
(4) Cuvinte împrumutate din alte limbi;
łinând cont de faptul că cele mai multe cuvinte din limbajul
aromânilor sunt din grupele (1) şi (2), ne puten explica asemănarea
consistentă a celor două limbi (română şi aromână!). Fără a insista
asupra lexicului limbii aromâne în maniera în care am tratat cuvintele
dacice, menŃionăm că acest lucru l-am făcut deja cu toponimiile din
sudul Dunării ca şi cu zeii şi eroii traci, fapt pentru care am tras
concluziile necesare la momentul respectiv. Acelaşi lucru se poate
face şi cu alte cuvinte din această limbă (ex.: adratu „beat”, în
interpretare sanskrită: A-DR-AT(I)-U(H), (62)&145)&70)&(411);
„[cel] care are direcŃia divizată când parcurge o distanŃă pe care o
ghiceşte” etc.). În concluzie, putem spune că orice evaluări/
considerări, supoziŃii sau ipoteze am elaborat pe parcursul lucrării
despre limba tracilor nord- dunăreni, le considerăm valabile şi pentru
limba aromână (şi, bineînŃeles, pentru limba vlahilor sud-dunăreni!).
Şi pentru ca cei mai puŃin cunoscători ai limbii aromânilor să-şi
poată face o idee despre apropierea şi înrudirea de fond a celor două
limbi, vom reproduce mai multe proverbe aromâne175 cu traducerea
corespunzătoare în română:
Despre harnicie:
Zborlu aushescu- manachiru di gushi. (Sfatul bătrânilor – salbă la

gât.)
Inatea-lu urgheashti omlu. (Ciuda întunecă gândirea.)
Vulpea tsi doarmi nu mãcã gãljinji. (Vulpea care doarme nu
mănâncă găini.)
Vulpea cu ciciolu adarã torlu sh-cu coada-lu ashteardzi. (Vulpea
face urmele cu piciorul şi le şterge cu coada.)
Veara tutã tu cãntari, sh iarna tutã tu uhtari. (Cine cântă vara
iarna oftează.)
Tuts calea nãs valea. (ToŃi înainte el îndărăt.)
Tutiputa bunã s-vindi ditu muntsă. (Marfa bună se vinde de
acasă.)
175
Reproducere s-a făcut după textele SocietăŃii Culturale Aromâne:
http://www.aromanii.ro/aromanii/index.html.
Tinjia la muljiari – mushuteatsa atsea ma mari. (FrumuseŃea
femeii stă în omenie şi onoare.)
Scoalã tini ta s-shedu mini. (Simte-te şi dă-mi locul.)
Omlu cu minti ancupãrã nu vindi. (ÎnŃeleptul ascultă mai mult şi
vorbeşte puŃin.)
Nu ari ma greau lãngoari ca urfanja. (Cea mai grea boală este
sărăcia.)
Boulu s-leagã di coarni shi omlu di limbã. (Boul îl legi de coarne
şi pe om cu cuvântul dat.)
Iu-i treacã sh-minti, tuti s-ducu trã ninti. (Când este înŃelegere şi
întelepciune totul se rezolvă.)
Frati, frati ama corlu-i cu pãradz. (Frate, frate dar distracŃia
costă.)
Fãrshirotlu-i fãr cripari – tutã dzuua pri cãntari. (Fârşirotul-i fără
grijă îi arde de cântat.)
Cu zboari pãntica nu s-umpli. (Vorbele nu Ńin de foame.)
Coaja di himunicu nu s-alicheasti di bricu. (Coaja de pepene nu
te încântă.)
Calea va imnari shi borgea va pãlteari. (ViaŃa-i de trăit şi datoria
de plătit.)
Aushlu easti sturlu a casãljei. (Bătrânul este stâlpul casei.)
Amirãria nu s-tsãni cu un sturu. (ÎmpărăŃia nu se sprijină pe un
singur stâlp.)
Alãgatlu multi shtii. (Cine are şcoala vieŃii ştie multe.)
Agiunlu cumãts anyiseadzã. (Flămândul visează masa bogată.)
Adrã guva tu pitã. (A făcut mare brânză.)
Despre minciună:
Adarã di hiru funii. (Face din sfoară funie.)

Alavdã fisuilu shi mãcã carni. (Laudă fasolea dar mănâncă
carne.)
Armãnlu shi oarfãn s-hibã, tutu pi celnic shi adutsi. (Şi sărac
armânlu are aere de pricopsit.)
Cu darea trets amarea. (Dând mită rezolvi şi imposibilul.)
Dipusirã muntsãlji shi alinarã cupriili. (Se surpă munŃii şi se
înalŃă gunoaiele.)
Lu voi ca neaua-n sinu. (Mi-e drag ca zăpada în sân.)
392 Lucian Cherata
Na pãrãlu shi dãnji cãvgãlu. (Dacă vrei gâlceavă dă bani
împrumut.)
Sutili mãritã hutili. (Zestrea mare mărită toantele.)
Adratã shi nibãsheatã. (Trasă pe sfoară.)
Despre înŃelepciune:
Acats un oaspi nãu, vecljilu s-nu lu agărshestsă. (Când îŃi faci

prieteni noi să nu-i uiŃi pe cei vechi.)
Aprindi shi a draclui unã tsearã, s-nu tsã aspargã lucurlu.
(Aprinde o lumânare şi dracului, ca să nu încurce.)
Ascãpãm di yinaru, him-n cãlaru. (Am trecut de ianuarie ne
pregătim de plecare.)
Bagã apa tu avlakiu. (Îndrumă treburile pe făgaşul normal.)
Cãti milets ahãts Dumnidzadz. (Câte neamuri atâŃia Dumnezei.)
Coadã cap easti la noi shi luplu picuraru la oi. (Codaşii sunt
conducători şi lupii stapâni la oi.)
Di-mbitatu s-asparu shi zurljii. (Un nebun se fereşte de omul
beat.)
Di-ntribari znjii nu-ari. (Cine întreabă are de câştigat.)
Di tu soarti pãn tu moarti. (De la început până la sfârşit.)
Gardul ari ochi shi murlu ari ureclji. (Gardul are ochi şi pereŃii
urechi.)
Iu-i vrerari easti shi Dumnidzã tu mesi. (Unde este iubire este şi
Dumnezeu.)
La pãndza minutã nu va acu grosu. (La Ńesătura rară nu trebuie ac
gros.)
Lemnlu strãmbu tu furtii. (Lemn strâmb în legătură.)
Lucredz tu giunaticu shi ti tindzã tu aushaticu. (Când eşti tânăr,
să-Ńi asiguri bătrâneŃea.)
Lumea easti scãri, scãri. (Lumea e formată din scări.)
Ma aproapea easti cãrintili di pãrintili. (Mi-e mai aproape
măseaua decât părintele.)
Mintea adutsi tinijii, icunumia aveari. (InteligenŃa aduce respect
şi economia avere.)
Gustarea di tahina shi nsurarea di cu tiniru acatsã locu. (Micul
dejun şi însurătoarea de tânăr ajută.)
Nu chiari nã pãduri fidãnjili anda cresc. (Când cresc lăstari
pădurea nu se usucă.)
Nu va cuveti cã va murafeti. (Nu trebuie forŃă ci iscusinŃă.)
Shi aflã saclu peaticlu. (Sacul şi petecul.)
S-arcuti tiyãnicea shi aflã cãpachia. (Capacul acoperă oala.)
Tihea omlui s-toarnã ca a moarãljei vulvura. (Norocul revine în
viaŃa omului ca vâltoarea morii.)
Zborlu zboru adutsi. (Vorba vorbă aduce.)
394 Lucian Cherata
XV. STRUCTURI LEXICALE INDO-EUROPENE

ÎN LIMBA ROMÂNĂ
A.Structuri grupate
I. (cc – a)
- a pa – st – (a)r – a
- pa – st – (a)r – at
- pa – st – (a)r – ar – e
- a ca – st – (a)r – a
- ca – st – (a)r – at
- ca – st – (a)r – ar – e
II. (er – i)
- a st – in – gh – er – i
- st – in – gh – er – it
- st – in – gh – er – eal – a
- a fe – (e)r – i
- fe – (e)r – it
- fe – (e)r – eal – a
III. (il – i)
- a st – ab – il – i
- st – ab – il – it
- st – ab – il – ir – e
- a um – il – i
- um – il – it
- um – il – ir – e
IV. (ur – a)
- a st – (a)r – uc – tu – (u)r – a
- st – (a)r – uc – tu – (u)r – at
- st – (a)r – uc – tu – (u)r – ar – e
- st – (a)r – uc – tu – (u)r – a
- a ma – (a)t – ur – a
- ma – (a)t – ur – at
- ma – (a)t – ur – ar – e
- ma – (a)t – ur – a
V. (c – g(a) – e)
- a me – (e)r – g(a) – e
- me – (e)r – s
- mergere/[mersură]/[mersoare]/mers[ul]
- a st – (a)r – in – g(a) – e
- st – (a)r – in – s
- stringere/[strinsură]/[strinsoare]/strins[ul]
- a pl – in – g(a) – e
- pl – in – s
- plingere/[plinsura]/[plinsoare]/plins[ul]
- a inv – in – g(a) – e
- inv – in – s
- invingere/[…]/[…]/invins[ul]
- a st in – g(a) – e
- st –in – s
- stingere/ […]/[…]/stins[ul]
Obs. Se observă tendinŃa de eliminare a formelor arhaice; se

observă păstrarea formelor arhaice la o parte dintre verbele acestei
categorii;
B.Toponimii:
Ia – lo-(o)m – itsa
Dimb –ov – itsa
Hu – (i)ş – (i)n – itsa
Ergh – ev – itsa
Isa –(i)l – (i)n – itsa
396 Lucian Cherata
Zlat – itsa
Bra – los – (i)t – itsa
C.OcupaŃii/ Meserii:
caldar(e) – ar
urs – ar
plug – ar
tim – pl – ar
flo(a)r(e) – ar
stup – ar
mo(a)ra – (a)r
circ – ar
ste(a)g – ar
XVI. TABEL DEMONSTRATIV PRIVIND UNELE

STRUCTURI INDO-EUROPENE DIN LIMBA ROMÂNĂ
Obs. 1.: particula/ silaba av- folosită ca sufix la rădăcina verbului

sau în interiorul formelor de participiu (cu variantele ov-, uv-, iv-), în
structura/ construcŃia unui verb, presupune, în ceea ce priveşte
semantica verbului, o acŃiune raportată la exteriorul celui care o
execută/ o conduce/ o dirijează (nereflexivă!); în acŃiune este
presupus/ implicat un obiect al acŃiunii (ceva/ cineva); particula iv –
apare, în special, ca sufix la forma de participiu şi are drept efect
obŃinerea unor verbe tranzitive; ea semnifică o acŃiune determinată/
executată/ condusă/ dirijată; particula il- este utilizată ca sufix la
forma de participiu şi are drept efect obŃinerea unor verbe
(auto)reflexive;
Obs. 2.: particula/ silaba-ar- în limbile indo – europene, în interiorul
unui verb, arată că acŃiunea este îndreptată asupra unui obiect anume;
responsabilitatea derulării acŃiunii, valorizarea ei, ca şi atenŃia
acordată obiectului acesteia revin subiectului; este vorba despre o
acŃiune în desfăşurare efectivă (vezi semnificaŃiile skr. şi i.-e. din
tabelul de studiu; accentul sensului propoziŃiei cade asupra
obiectului; a urm – ar – i „a urma/ supraveghea/ verifica acŃiunea
cuiva”(n. n.);
Obs. 3.: -ti, -te, -de sunt infinitive sanskrite;
S-au introdus noŃiunile:
- rădăcină semantică principală (acele rădăcini/ radicali cu

rol principal în semantica verbului/ substantivului format –
pot fi singure sau în combinaŃie cu alte rădăcini, dar
determină sensul de principiu al cuvântului);
- rădăcină semantică secundară (sunt acele rădăcini/ radicali
cu rol secundar în semantica verbului/ substantivului format –
apar singure sau în combinaŃie cu alte rădăcini, dar cu
subordonare faŃă de rădăcina semantică principală;
398 Lucian Cherata
- particulă/ silaba semantică elementară (ath, ja, in, im, st,
kha, in) etc.) – la începutul cuvintelor, cel mult precedate de
particule de neg(a)Ńie sau activare; acestea stabilesc/sugerează
singure sau în combinaŃie cu alte particule elementare sensul
semantic de bază al cuvântului;
- particulă/ silaba semantică auxiliară (ar, av (ev, uv, iv, ov),
il, in ( an, un, on, en) etc.) – în interiorul cuvintelor; acestea,
alături de particulele semantice elementare, au rol de
particularizare a sensului general al cuvântului indicând
nuanŃe semantice leg(a)te de (auto)reflexivitate (il),
temporalitate (ut), iniŃierea sau conducerea acŃiunii (li),
accentul semnificaŃiei predicatului asupra subiectului (av) sau
asupra obiectului (ar), raportare la starea de participiu (-d, -t,
-l) etc.;
- s-au introdus, în tabelul de mai jos, unde s-a luat ca exemplu,
în ceea ce priveşte mecanismul de formare/ derivare a
cuvintelor, rădăcinile indo-europene/ sanskrite st şi sc,
următoarele notaŃii:
P – prefix indo-european/ sanskrit specific formării unor

verbe/ substantive/ adjective etc;
W1- rădăcina semantică principală a verbului;
W2- rădăcina semantică secundară a verbului;
S1, S2, S3, S4 – sufixe indo-europene/ sanskrite specifice
formării unor verbe/ substantive/ adjective etc;
T – terminaŃia specifică pentru infinitiv verbe (i, a)/
substantive (e, a, u, t);
N – nota explicativă corespunzătoare
Nr. P W1 S1 S2 S3/W2 S4 T N
1. pa st (a)r - - - a (366)
2. a st up - - - a (366)
3. ra st ur (i)n - - a (366)
4. a st ep - - - ta (366)
5. - st im ul - - a (366)
6. re st a(v) ur - - a (366)
7. in st a(v) ur - - a (366)
8. - st ab il is - a (366)
9. de st ab il is - a (366)
10. - st ig ma ti is a (366)
11. re st (a)r ic ti on a (366)
12. - st (a)r uc tu (a)r a (366)
13. re st (a)r uc tu (a)r a (366)
14. te st - - - - a (366)
15. ta st - - - - a (366)
16. ka st (a)r - - - a (366)
17. in-ka st (a)r - - - a (366)
18. mi st if ic - - a (366)
19. - st im ul - - a (366)
20. - st in - g(a) - e (366).
(161)
21. - st av il - - i (366)
22. - st ar (i)n - - i (366)
23. - st ar - - - ui (366)
24. la st ar - - - i (366)
25. - st in ghe (a)r - i (366)
26. - st ap in - - i (366)
27. - st ab il - - i (366)
28. o st o - - - i (366)
29. o st en - - - i (366)
30. pi st os - - - i (366)
31. i st ov - - - i (366)
32. mi st - - - - ui (366)
33. ro st - - - - ui (366)
34. ro st - - - - i (366)
35. po st - - - - i (366)
36. mu st - - - - i (366)
37. mi st u - - - i (366)
38. pri st in - - - i (366)
39. pro st - - - - i (366)
40. - st iv - - - ui (366)
41. mosh (s)t en - - - i (366)
400 Lucian Cherata
42. re st it u - - i (366)
43. st in ghi - - e (366)
44. st an oa gh - a (366)
45. ma(s) st od on - - t (366)
46. st af id - - a (366)
47. st up - - - - (366)
48. ve st - - - - a (366)
49. ve st ig i - - u (366)
50. ma-na st ir - - - e (366)
51. po st av - - - a (366)
52. koa st - - - - a (366)
53. re st - - - - - (366)
54. a st im pa (a)r - a (366)
1. - sc oa - - - te (364)
2. - sc or mo (i)n - i (364)
3. - sc ot o(c) - - ci (364)
4. pe sc u - - - i (364)
5. - sc ob - - - i (364)
6. ra sc ol - - - i (364)
7. na sc oc - - - i (364)
8. - sc um p - - i (364)
9. ma sc ar - - - i (364)
10. - sc al d - - a (364)
11. sc ap - - - a (364)
12. - sc ui p - - a (364)
13. - sc ar (a)m an - a (364)
14. - sc ap - - - a (364)
15. - sc ul - - - a (364)
16. ri sc - - - - a (364)
17. mi sc - - - - a (364)
18. mi sc ul - - - a (364)
19. pi sc - - - - a (364)
20. - sc ut ur - - a (364)
21. ra sc a i - - a (364)
22. ra sc ul - - - a (364)
23. bru sc - - - - a (364)
24. mu sc - - - - a (364)
1. - pl in - g(a) - e (309)
2. - pl ou - - - a (309)
3. - pl an - - - ta (309)
4. im pl an - - - ta (309)
5. - pl an - - - a (309)
6. - pl im b - - a (309)
7. - pl ec - - - a (309)
8. - pl ut - - - i (309)
9. - pl e(o) - sc a i (309)
10. - pl es (i)n - - i (309)
11. - pl an u - - i (309)
1. a j(a) un - g(a) - e (161)

2. - mer - - g(a) - e (161)
3. pre mer - - g(a) - e (161)
4. pre li (i)n - g(a) - e (161)
5. - li (i)n - g(a) - e (161)
6. - st (i)n - g(a) - e (161)
7. - in (a)v in g(a) - e (161)
8. - st er - g(a) - e (161)
9. - - ni (i)n g(a) - e (161)
10. - mul - - g(a) - e (161)
11. s mul - - g(a) - e (161)
12. - tra - - g(a) - e (161)
13. - pl in - g(a) - e (161)
14. - cur - - g(a) - e (161)
15. par cur - - g(a) - e (161)
16. s cur - - g(a) - e (161)
17. de cur - - g(a) - e (161)
18. im pin - - g(a) - e (161)
19. res pin - - g(a) - e (161)
20. - fr in - g(a) - e (161)
21. ras fr in - g(a) - e (161)
402 Lucian Cherata
22. in fr in - g(a) - e (161)
23. - in - - g(a) er a (161)
24. le - - g(a) - a (161)
25. des le - - g(a) - a (161)
26. - fu - - g(a) - i (161)
1. - ma (a)r - - - i (261)
2. - ma (a)r un - - ti (261)
3. - ma (a)r g(a) in - i (261)
4. - ma (a)r sh al u i (261)
5. - ma (a)r (i)l - - i (261)
6. ur ma (a)r - - - i (261)
7. ur m(a) - - - - a (261)
8. sc-ur m(a) - - - - a (261)
9. cur m(a) - - - - a (261)
1. - ma (a)r ga (a)r it ar (261)

2. - ma (a)r g(a) - - ea (261),
(161)
3. - ma (a)r g(a) ea - n (261),
(161)
4. - ma (a)r am - - a (261)
5. - ma (a)r - - - ar (261)
1. - pa (a)n - ga (a)r i (298),

(161)
2. - pa (a)r as - - i (298)
3. - pa (a)r ad - - i (298)
4. - pa (a)r - - - ui (298)
5. - pa (a)t im - - i (298)
6. des pa (a)r - - - ti (298)
7. im pa (a)r - - - ti (298)
8. dis pa (a)r - - - e (298)
9. a pa (a)r ti (i)n - e (298)
10. a pa (a)r - - - a (298)
11. com pa (a)r - - - a (298)
1. pa (a)v a - - za (298)
2. pa (a)r av - - an (298)
3. pa (a)r ap - - et (298)
4. im pa (a)r - - - at (298)
5. pa (a)l - - - at (298)
6. pa (a)s - - - at (298)
1. - na (a)r av - - i (274)
2. - na (a)r - - - ui (274)
3. - na av al - - i (274)
4. - na (a)p us t - i (274)
5. - na pa - st u i (274)
6. - na - - st - e (274)
1. - sa (a)r - - - i (350)
2. - sa (a)r a(c) - - ci (350)
3. - sa (a)t ur - - a (350)
4. - sa (a)l - - - ta (350)
5. - sa (a)r ut - - a (350)
6. - sa (a)l (a)v - - a (350)
7. - sa (a)l ut - - a (350)
8. - sa (a)r - - - a (350)
9. - sa (a)l iv - - a (350)
1. ha (a)r az - - i PIE
2. h(a) (a)r an - - i PIE
1. - li (i)n - g(a) - e (240)

2. - li (i)n is - - ti (240)
3. e li (a)b er - - a (240)
4. e li mi (i)n - - a (240)
5. a li (i)n - - - a (240)
6. a li (i)n - - - ta (240)
1. - lip - - - - i (242)
2. - lip (i)s - - - i (242)
404 Lucian Cherata
3. - lip a - - - i (242)
1. o col - - - - i (225)
2. - col in (a)d - - a (225)
3. in col a(c) - - - ci (225)
4. ras col - - - - i (225)
5. tir col - - - - i (225)
1. col - - - - ac (225)
2. vîr(c) col - - - - ac (225)
1. - sp al - - - a PIE
2. - sp ur - - - ca PIE
3. - sp er - - - a PIE
4. - sp er i - - a PIE
5. - sp ec ul - - a PIE
6. - sp in te (e)c - a PIE
7. - sp un - - - e PIE
8. - sp ar - g(a) - e PIE
1. - por (i)n - - - i PIE

2. s por - - - - i PIE
3. - por un - - - ci PIE
4. s por ov a - - i PIE
PIE
1. în vîrt - - - - i (444)
2. în vîrt os - - - a (444)
1. vîrt - - - - ej (444)
2. vîrt el (i)n - it sa (444)
1. a j(a) un - g(a) - e (7),

(161)
2. a j(a) - - - ut a (7)
3. a j(a) - u st - a (7)
4. - j(a) u de - - ca (7)
5. - j(a) u bi (i)l - a (7)
6. - j(a) u st if ic (c)a (7)
7. - j(a) ur u - - i (7)
1. - ust ur - - - a PIE
2. mu (u)st (a)r - - - a PIE
1. mu (u)st ats sa PIE

2. ust ur - - - oi PIE
3. ku (u)st ur - - - a PIE
1. in la (a)n ts - - ui (236)
2. ba la (a)n (a)s - - a (236)
1. la (a)n - - - ts (236)
2. ba la (a)n ts - - a (236)
1. lok(a) - - - - ui PIE
2. in lok(a) - - - - ui PIE
3. re lok(a) a PIE
4. dis lok(a) - - - - a PIE
1. um bl - - - a PIE
2. pre um bl - - - a PIE
3. um br - - - i PIE
4. ad um br - - - i PIE
1. kha - - in ts (s)a (220)

2. po kha - - in ts (s)a (220)
3. st ar - u-in ts (s)a (366)
4. do (a)r - in ts (s)a PIE
5. ne vo - - in ts (s)a PIE
6. vo - - in ts (s)a PIE
7. sil - - in ts (s)a PIE
8. in ga (a)d u-in ts (s)a PIE
9. cer in ts (s)a PIE
406 Lucian Cherata
10. bir - - u-in ts (s)a PIE
11. ve li - in ts (s)a PIE
12. lok(a) - - u-in ts (s)a PIE
13. na (a)z - u-in ts (s)a PIE
1. cal ar - - - i PIE
2. ras ar - - - i PIE
3. ras ad - - - i PIE
4. da (a)r - - - ui (113)
5. na (a)r - - - ui PIE
6. par (ar) - - - ui PIE
7. pra (a)v al - - i PIE
8. pov (a)r (i)n - - i PIE
9. im pov ar - - - a PIE
10. bas ad - - - i PIE
11. mur (a)d ar - - i PIE
12. mul (a)t um - - i PIE
13. in mul - - - - ti PIE
14. mo (a)r in - - ci PIE
15. ta (a)v al - - i PIE
16. ca (a)r (i)n - - i PIE
17. ca (a)n (a)t ar - i PIE
18. in er (a)v - - a PIE
19. co (o)j - - - - i PIE
20. ma (a)rc - - - - a (39),
(66)
21. in kar (a)c - - - a PIE
22. in cur - - - - a PIE
23. lih (i)n - - - i PIE
24. pu (a)r if ic - (c)a (319)
25. cl (a)r if ic - (c)a PIE
26. a dh un - - - a PIE
27. th ur (i)n - - a PIE
28. im ph ar - - - ti PIE
29. bandh aj - - - a PIE
30. prash - - - - i PIE
31. mi s(ā)k - - - a PIE
32. pîr (i)c - - - i PIE
1. mu (u)t ar e PIE
2. cu (u)t ar e PIE
3. ca ut ar e PIE
4. sh ut ar e PIE
Acest tabel este sugestiv în ceea ce priveşte lămurirea

mecanismelor de formare a cuvintelor din limba română pornind de
la fondul PIE (Proto-Indo-European). După cum se poate observa,
cu uşurinŃă, toate structurile evidenŃiate sunt interpretabile prin
intermediul sanskritei, în mod unitar. Această abordare poate fi şi o
metodă de verificare a tendinŃei unor cercetători de a considera cu
uşurinŃă că unele cuvinte româneşti provin din împrumuturi
lingvistice de la popoarele vecine.
408 Lucian Cherata
XVII. CONCLUZII
Iată-ne la sfârşitul unei cărŃi care, în mod sigur, este o surpriză,

mai întâi pentru autor. În acest moment, putem spune că, nici pe
departe, nu am prevăzut iniŃial rezultatele acestei cercetări. Aşa cum
orice căutător de aur speră să afle într-o bună zi filonul salvator, şi
cel care scrie o carte speră că providenŃa îi va răsplăti strădania şi
îndrăzneala abordării, dar, până acolo, succesiunea evenimentelor
neprevăzute rescrie în alŃi termeni povestea speranŃei fără de cenzură
iniŃială.
De ce credem că am găsit ceva? In primul rând, pentru că am
căutat ceva. A căuta este doar o condiŃie ca să găseşti, prima, dar
insuficientă însă. Dar am căutat metodic şi cu tenacitate! Este o altă
condiŃie ca să câştigi! Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi avut
încredere în propria stea şi în intuiŃiile personale? Am fi eliminat din
obiectivul reuşitei tocmai „motorul” unei asemenea întreprinderi.
Şi totuşi, aceste condiŃii sunt necesare, dar nu de ajuns ca să
îndreptăŃească pretenŃia de a fi descoperit cu adevărat ceva în
cercetarea întreprinsă. Doar anumite caracteristici ale rezultatelor
cercetării validează cu adevărat demersul şi riscurile ştiinŃifice
asumate. Credem că cele mai multe dintre acestea pot fi pe deplin
justificate de calitatea rezultatelor obŃinute, dată de umătoarele
caracteristici, după cum urmează:
1. Logica explicaŃiei raportată la domeniul pus în discuŃie este

dată de:
a) CoerenŃa informaŃiei în contextul dat;
b) Încadrarea informaŃiei într-un ansamblu de informaŃii mai
larg;
c) Plauzabilitatea informaŃiilor noi/ necunoscute;
d) Complementaritatea informaŃiilor noi cu cele cunoscute;
e) Continuitatea informaŃiilor noi cu cele deja cunoscute;
f) Caracterul sistemic al informaŃiilor obŃinute şi a celor deja
existente;
g) Unitatea informaŃiilor în ansamblul lor;
h) Sincronizarea informaŃiilor în ansamblul lor;
i) ConsonanŃa informaŃiilor în ansamblul lor;
j) Caracterul sistemic al informaŃiilor în ansamblul lor;
2. Sacralitatea sensurilor în ansamblul lor este susŃinută de:

a) Integralitatea informaŃiei este impregnată de sensuri sacre
sau se subsumează acestora;
b) Primordialitatea sensurilor sacre în înŃelegerea celor ce
sunt/ există;
c) Respectul efectiv pentru sensurile sacre;
d) TendinŃa constantă de cultivare a sensurilor sacre;
e) Puterea de perpetuare a credinŃei prin sensurile sacre;
f) Capacitatea de adecvare a sensurilor sacre la condiŃiile
unui context dat;
3. Simbolistica şi caracterul metaforic al sensurilor sacre este

constituit de:
a) Subsumarea întregii simbolistici unui puternic cult unitar
(cel solar!);
b) CorespondenŃa simbol sacru – ritm cosmic/ agrar;
c) Sincretismul simbolisticii solare;
d) CorespondenŃa păgân – creştin; preluări, continuitate;
Sunt caracteristicile principale ale lucrării Despre substratul

indo-european al limbii române care ne îndreptăŃesc să credem că
rezultatul cercetării noastre este demn de speranŃele declarate, în ceea
ce priveşte aşteptările la care ne-am raportat.
Ceea ce surprinde în mod special această lucrare este
complexitatea spirituală a lumii traco-geto-dacilor regăsită aproape
intactă în limba, dar şi în actualele tradiŃii ale românilor, vlahilor şi
aromânilor, în comparaŃie cu puŃinătatea tradiŃiilor de sorginte
romană. În acelaşi timp, am încercat să dăm răspuns la foarte multe
întrebări legate de lumea misterioasă a acestor strămoşi. Chiar dacă
nu există pentru toate aceste aspecte un răspuns direct, în materialul
lucrării, care se referă preponderent la substratul indo-european al
limbii române, se va găsi cu siguranŃă un răspuns implicit. În fond,
fiecare cuvânt traco-geto-dacic interpretat prin structuri
410 Lucian Cherata
indo-europene/ sanskrite constituie, în sine, prin semantica sa, o
lume, dar şi o deschidere metaforică şi magică spre noi orizonturi de
revelaŃie şi cercetare fecundă. De aceea, în multe situaŃii, în mod
voit, nu am încorsetat cele scrise prin concluzii categorice ci am lăsat
loc imaginaŃiei şi gândirii cititorului în a descoperi ceea ce istoria
oficială nu i-a revelat până în prezent.
În manieră implicită, apar în lucrare şi unele tradiŃii sau instituŃii
ale traco-geto-dacilor necunoscute încă (locuri de judecată, locuri de
vindecare, locuri de penitenŃă, lăcaşuri de cult etc.). Nu am insistat
nici asupra acestor aspecte dorind mai degrabă să dăm o imagine de
ansamblu a acestei lumi până în prezent necunoscută şi misterioasă
într-un grad ridicat.
Credem că, prin ceea ce a relevat prezenta cercetare, am reuşit să
deschidem noi perspective studiului privitor la limba română, dar şi
la lumea traco-geto-dacilor fără să negăm importanŃa altor influenŃe
în etnogeneza şi limba românilor, vlahilor şi aromânilor176.
Cercetarea noastră având drept reper limba sanskrită vedică, ca
nucleu al fondului Proto-Indo-European (PIE), are ca justificare,
după cum am mai spus pe parcursul acestei lucrări, faptul că este o
limbă de cult (deci, o limbă în care trebuie să se păstreze nealterate
sensurile şi simbolistica textelor sacre, sub formă orală, pe perioade
îndelungate de timp!); această realitate este singura în măsură să
poată revela „memoria preistorică” raportată la spaŃiul
traco-geto-dacic.
Astăzi sunt de necontestat asemănările până aproape de identitate a
limbii Avesta cu Vedica, iar din conŃinutul acestei lucrări, avem şi
mărturia compatibilităŃii celor două limbi de cult amintite mai sus cu
Yajina Vaha – limba de cult a dacilor.
Cercetarea noastră a pornit de la cele 227 de cuvinte dacice (din
care am reuşit să validăm prin metoda noastră, ca fiind dacice, un
număr de 225 !) din limba română „cu grad mare de probabilitate”,
semnalate de lingvişti de renume ca: Haşdeu, Russu, Brâncuş,
HuŃanu, Vraciu; curând, aria de cercetare s-a extins spectaculos la
alte sute de cuvinte din toponimii, hidronimii, onomastice şi floră; de
aici nu lipsesc nici cuvintele cu sens deturnat de-a lungul vremii, dar
176 Dimitrie Cantemir ia drept premisă acest adevăr când îşi intitulează una dintre cele
mai importante lucrări: Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor – n.n..
nici alte sute de cuvinte din limba română uzuală pretabile metodei
de analiză şi cercetare propusă de noi. Toate aceste lucruri ne conduc
la constatarea că, în limba romîână, s-au păstrat nu numai 227 de
cuvinte dacice, ci mai multe mii, după cum rezultă atât din cercetările
noastre cât şi a altor cercetători cum ar fi d-l. Dr. Mihai Vinereanu,
citat de mai multe ori pe parcursul lucrării.
Rezultatele cumulate ale cercetării de natură lingvistică din această
lucrare ne îndreptăŃesc să susŃinem ideea că limba dacilor este
urmaşă a unei limbi deplin compatibilă cu fondul PIE pe care o vom
numi proto traco-geto-daca, limbă corespunzătoare perioadei
(~4000 A.H. - ~2500 A.H.). În fond, prin revenirea la caracteristicile
acestei limbi (reintroducerea aspiratelor, înlocuirea lui „z” cu „s”
etc.) am revenit la fondul PIE cu care este compatibilă, în mod
singular, limba sanskrită (prin păstrarea tuturor caracteristicilor
acestuia). Din aceste considerente, am utilizat ca reper sanskrita
vedică, în evaluarea cuvintelor şi textelor analizate fiind nevoie de
raportarea la structuri gramaticale coerente şi nu numai la un fond
lexical oricât de bogat ar fi fost acesta. Trebuie să menŃionăm faptul
că, deşi proto traco-geto-daca se vădeşte pe deplin compatibilă cu
sanskrita vedică, la nivelul structurilor (rădăcini, radicali, auxiliare şi
terminaŃii), cele două limbi nu trebuie să fie confundate ci doar
considerate „surori” moştenitoare şi păstrătoare directe ale fondului
PIE. Alte limbi indo-europene, moştenitoare ale fondului nu sunt şi
păstrătoare ale acestuia, în înŃelesul că, în evoluŃia lor, s-au
îndepărtat mult de sensurile şi structurile iniŃiale (în această idee,
luăm ca prim exemplu greaca şi latina!)177.
De necontestat rămâne faptul că între limba română şi limba latină
există înrudiri notabile atât la nivelul lexicului cât şi la nivelul
structurilor gramaticale, fapt care a încurajat ipoteza originii latine a
limbii române. În realitate, aceste înrudiri provin dintr-un fond
comun PIE178 devenit consonant în momentul cuceririi Daciei de
177
Aceasta este esenŃa consideraŃiilor noastre speciale/ diferite raportate la sanskrită
faŃă de cele privind greaca şi latina.
178
A. Meillet, Les dialectes indo-européens, Librairie Ancienne Honoré Champion,
Paris, 1907, p. 6: ”Une langue, qui à un moment donnée a été sensiblement une,
s’est brisée d’abord en deux groupes: le latin et l’osco-ombrien; chacun des deux
groupes s’est différencié, au point que l’osque, l’ombrien et le latin en sont venus à
412 Lucian Cherata
către romani (în teritoriul cucerit!) şi nu din „latinizarea” sau
„dispariŃia” limbii dacilor. Aceasta a fost o limbă diferită, care se
regăseşte în româna actuală, dar cu un grad ridicat de compatibilitate/
asemănare cu latina. Astfel se explică „latinizarea” unor întinse
teritorii dacice necucerite vreodată de romani. Este foarte posibil ca
multe cuvinte din limba dacă/ română să fi existat şi în latină în
forme asemănătoare, dar moştenite în ambele limbi din fondul PIE
(de aici, procentul impresionant de cuvinte „latine” în limba română!
–n.n.). Sigur, cele spuse mai sus nu exclud fenomenul împrumutului
efectiv de cuvinte latine în limba română (în noua viziune, rămâne de
văzut care este adevăratul procent de împrumuturi din latină în dacă/
română). În acest context, este de remarcat şi faptul că anumite
cuvinte din limba română, interpretate prin metoda noastră, au dat
sensuri consonante cu explicaŃiile DEX al limbii române, dar şi cu
presupusele etimologii propuse de lingvişti de-a lungul timpului
(slave, turceşti, greceşti, latine etc.); această realitate nu ar trebui să
ne mire în mod special deoarece este vorba de posibile împrumuturi
din limbi indo-europene, dar, tot atât de bine de prezenŃa unor
cuvinte existente în paralel în aceste limbi (chiar şi în cazul
împrumuturilor putem vorbi, în multe situaŃii, despre o consonanŃă
culturală dată de originea comună îndepărtată a acestor limbi).
Din studiul nostru rezultă faptul că limba română se raportează
direct la fondul PIE (compatibil cu cel reprezentat de sanskrita
vedică !) şi, din acest motiv, este într-o înrudire specială cu latina şi
limbile aşa zise „latine” care, probabil, ca şi limba dacă/ română, au
altă istorie adevărată, diferită de cea presupusă până în prezent.
Nu putem trece nesubliniat nici faptul că, din cercetarea noastră, a
rezultat, printre multe alte aspecte interesante, faptul că denumirea de
român nu îşi are originea în numele CetăŃii eterne – Roma, ci în
spiritualitatea dacică, semnificând: „cel care face legătura cerului cu
pământul prin silaba sacră OM”, mai exact, românii erau dacii cei
mai aleşi, adică aceia care se ridicau la dezideratzul major al religiei
salmoxiene raportată în esenŃă la silaba sacră OM; nu întâmplător
aromânii sunt: „cei care respectă silaba sacră OM”, iar vlahii „cei
care iau hrană rituală şi îi înŃeleg sensul” (ori sensul hranei rituale la
former trois idioms distincts, dont, a l’époque historique, aucun n’était intelligible à
un sujet parlant l’un des deux autres.”
daci era tocmai apropierea de înŃelegerea sensului silabei sacre OM –
( n.n.)); regăsim aici un unic şi tulburător triunghi raportat la silaba
sacră OM, în toată cultura traco-geto-dacilor: legătura între cer şi
pământ, respectarea şi înŃelegerea silabei sacre OM şi a lua hrană
spirituală al cărui sens îl înŃelegi, atitudini spirituale corespunzătoare
românilor, aromânilor şi respectiv vlahilor. Chiar dacă denominaŃia
român nu îşi are originea în cuvântul Roma, ea, fără îndoială, a fost
înobilată de intersecŃia cu istoria Romei şi, de aceea, folosirea acestui
cuvânt pentru desemnarea urmaşilor dacilor este de două ori
justificată. Dar şi Roma îşi are etimologia tot în silaba sacră OM
(„locul unde se face legătura cerului cu pământul prin silaba sacră
OM”)...
Dincolo de aspectele revelate deja, mai mult sau mai puŃin
subiective, ne bucură faptul că, prin intermediul acestei lucrări, cei
preocupaŃi de studiul limbii şi tradiŃiilor poporului român vor avea
imaginea unitară a unei lumi culturale de excepŃie, cu adânci rădăcini
în spiritualitatea traco-geto-dacă.
Nu în ultimul rând, evidenŃiem metodele propuse pe parcursul
lucrării menite să dea înŃeles şi consistenŃă cercetării noastre şi, prin
aceasta, să prefigureze noi căi de investigare pentru viitoarele
abordări privind originea, limba şi tradiŃiile românilor, vlahilor şi
aromânilor.
O altă deschidere oferită de lucrare este cea dată de traducerea
demonstrativă a două texte dacice din TăbliŃele de la Sinaia prin
intermediul structurilor limbii sanskrite, cu menŃiunile de rigoare
privind rescrierea textului cu introducerea aspiratelor şi a celorlate
modificări menŃionate ca fiind specifice fondului PIE, la începutul
acestei lucrări. Este, credem, o deschidere, pentru viitor, spre
traducerea plauzibilă, prin această metodă, a textelor păstrate de la
traco-geto-daci, atât în nordul cât şi în sudul Dunării.
Putem spune, în final, că lucrarea Despre substratul
indo-european al limbii române se adresează în egală măsură
specialiştilor în lingvistică, folclor şi teologie şi tuturor celor care vor
să cunoască lucruri semnificative legate de strămoşii românilor,
vlahilor şi aromânilor: traco-geto-dacii.
Chiar dacă adevărurile cuprinse în această lucrare au, în acest
stadiu, un pronunŃat caracter ipotetic, credem că abordarea noastră
este mai dătătoare de seamă prin coerenŃa şi plauzibilul premiselor,
414 Lucian Cherata
dar şi a celor rezultate, decât teoriile de genul celei care susŃine că
limba română este un conglomerat de împrumuturi eclectice din
diverse limbi cu consecinŃele ce decurg de aici: lipsa de identitate,
puterea de exprimare îndoielnică, aneantizarea istorică a poporului
român ş.a..
Toată această lumină de suflet care se relevă nouă, din străfundul
istoriei, prin limba română, este o stea a speranŃei în care este firesc
să creadă toŃi românii. Poate că, la cele spuse, se potrivesc versurile:
„Lumină lină, lini lumini

Răsari din codri mari de crini.
Lumină lină, cuib de ceară,
Scorburi cu miere milenară,
De dincolo de lumi venind
Şi niciodată poposind.”
(Ioan Alexandru – Lumină lină )
XVIII. REZUMATE
A. SUMMARY
On the Indo-European Substratum of the Romanien Language

reveals the spiritual complexity of Dacian culture, also to be found in
certain contemporary Romanian traditions (in contrast, few such
traditions are of Roman origin). I have tried to provide direct and
sometimes implicit answers to a wide range of questions regarding
the mysterious world of the Dacians, by translating a variety of
toponyms and proper names whose meanings evoke the
Proto-Indo-European cultural background.
Indirectly, the book also looks at a number of as yet unknown

Dacian traditions and institutions. It does not focus on these aspects,
however, as my aim has been to provide an overview of the Dacian
world rather than an in-depth analysis of individual details.
The present research generates a new perspective for the study

of Dacian culture, without denying further influences manifested in
the emergence and evolution of the Romanian people.
The point of reference for the proposed linguistic and cultural

exploration is the Sanskrit language, due to its quality as a cult
language (i.e. as a language that preserves the senses and symbolism
of sacred texts over long periods of time). This approach takes us
back to the Proto-Indo-European stock, the only one capable of
revealing the „memory of prehistoric Dacia”.
Nowadays, the major similarities between the Avestan and the

Vedic language are undisputed. The book also goes a long way
towards demonstrating the compatibility of these two cult languages
with Yajina Vaha, the cult language of the Dacians.
416 Lucian Cherata
Not least, it is worth mentioning the methods employed
throughout this book. They have contributed to the unity and
coherence of the analysis as well as to the creation of innovative
directions in the research of Romanian traditions, origins and
language.
Another element of novelty is the exemplary translation of two

Dacian texts from the Sinaia plates with the help of Sanskrit,
including the appropriate mentions regarding text correction through
the introduction of aspirates etc.
On the Indo-European Substratum of the Romanien Language

provides a unitary image of an exceptional world, unfortunately
ignored for a long time. It addresses specialists in history, linguistics
and theology, but also laypeople with an interest in Dacian culture.
B. ZUSAMMENFASSUNG
Zum indoeuropäischen Substrat der rumänischen Sprache

beleuchtet die geistige Komplexität dakischer Kultur, die ebenfalls in
bestimmten zeitgenössischen rumänischen Traditionen
wiederzufinden ist (im Gegensatz dazu sind nur wenige solche
Traditionen römischer Herkunft). Ich habe versucht, direkte und
manchmal implizite Antworten auf eine große Auswahl von Fragen
bezüglich der geheimnisvollen Welt der Daker zu bieten, indem ich
eine Reihe von Orts- und Personennamen übersetzt habe, deren
Bedeutungen auf einen proto-indoeuropäischen kulturellen
Hintergrund verweisen.
Auf indirekte Art und Weise spricht das Buch auch einige noch
unbekannte dakische Traditionen und Institutionen an. Dennoch
stehen diese Aspekte nicht im Mittelpunkt, koo mein Ziel war es,
einen Überblick über die dakische Welt zu verschaffen eher als eine
tiefgehende Analyse ausgewählter Details durchzuführen.
Vorliegende Untersuchung eröffnet eine neue Perspektive für

das Studium dakischer Kultur, ohne dass dabei weitere Einflüsse auf
die Herausbildung und Entwicklung des rumänischen Volks
geleugnet werden.
Den Bezugspunkt für die vorgeschlagene linguistische und

kulturelle Untersuchung bildet das Sanskrit, auf Grund seiner
Qualität als Kultsprache (d.h. als Sprache, welche die Bedeutungen
und die Symbolik heiliger Texte über lange Zeitspannen hinweg
aufrechterhält). Dieser Ansatz bringt uns zur proto-indoeuropäischen
Grundsprache zurück, die als einzige in der Lage ist, „das Andenken
an das prähistorische Dazien” ans Licht treten zu lassen.
Heutzutage sind die großen Ähnlichkeiten zwischen der

awestischen und der wedischen Sprache unbestreitbar. Das Buch
zeigt zudem die Kompatibilität erwähnter Kultsprachen mit Yajina
Waha, der Kultsprache der Daker.
418 Lucian Cherata
Nicht zuletzt sind die eingesetzten Methoden erwähnenswert.
Sie haben zur Einheitlichkeit und Kohärenz der Analyse sowie zum
Entstehen neuartiger Richtungen bei der Erforschung rumänischer
Traditionen, Herkunft und Sprache beigetragen.
Ein weiteres innovatives Element bildet die exemplarische

Übersetzung zweier dakischer Texte von den Sinaia-Tafeln mit Hilfe
von Sanskrit, einschließlich der geeigneten Spezifizierungen
bezüglich der Textkorrektur durch die Einführung von Hauchlauten
usw.
Zum indoeuropäischen Substrat der rumänischen Sprache

vermittelt ein einheitliches Bild einer geheimnisvollen Welt, die
leider lange ignoriert wurde. Es wendet sich sowohl an Spezialisten
in Geschichte, Sprachwissenschaft und Theologie als auch an Laien,
die Interesse an der dakischen Kultur haben.
XIX. BIBLIOGRAFIE
Lucrări menŃionate abreviat:
DS – N. Stchoupak & L. Nitti & L. Renou, Dictionnaire

Sanskrit-Français, Librairie D’Amerique et D’Orient, Paris, 1987;
DELL – A. Ernout & A. Meillet, Dictionnaire Étymologique de la
langue latine, Librairie C. Klingsieck, Paris, 1967;
DIE – Julius Pokorny, Indogermanisches Ethymologisches
Wörterbuch, Francke Verlag Bern und München;
DIE–GK - Gerhard Köbler, Indogermanisches Wörterbuch,;
DELR – Mihai Vinereanu, DicŃionar etimologic al limbii române,
Alcor Edimpex, Bucureşti, 2009;
FISCHER – I. Fischer, Latina Dunăreană, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985;
FRISK – Hjalmar Frisk, Griechisches Etymologisches Wörterbuch,
Carl Winter – Universitätverlag, Heidelberg, 1960;
RNLR – M. Vinereanu, Rădăcini nostratice în limba română,
Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 2010;
GPLS – Eric Becescu, Gramatica practică a limbii sanskrite, vol. I,
Editura Ψ, Bucureşti, 2003;
HAŞDEU – B. P. Haşdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, VOL.
I-II, Editura Minerva, Bucureşti, 1974;
RUSSU – I.I. Russu, Limba traco-dacilor, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 197, Editura Dacica, Bucureşti, 2009;
VRACIU – Ariton Vraciu, Limba daco-geŃilor, Editura Facla,
Timişoara, 1980.;
BRÂNCUŞ – Gr. Brâncuş, Vocabularul autohton al limbii române,
Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.
420 Lucian Cherata
Alte lucrări consultate:
1. Achimescu, Nicolae, Istoria şi filosofia religiei la popoarele

antice, Tehnopress, Iaşi;
2. Achimescu, Nicolae, India. Religie şi filosofie, Editura
Tehnopress, Iaşi, 2007;
3. AL-George, Sergiu, Limbă şi gândire în cultura indiană, Edit.
Paralela 45, 2005;
4. Ammianus, Marcellinus, Istorie romană, Edit. ŞtiinŃifică şi
5. Andru, Vasile, ÎnŃelepciune indiană, Edit. Paralela 45,
Bucureşti, 2005;
6. Angot, Michel, India clasică, seria Mari civilizaŃii, Edit. All,
Bucureşti, 2002;
7. Arhivele statului Bucureşti, Condica mânăstirii Strehaia;
8. Arrianus, Flavius, ExpediŃia lui Alexandru cel Mare în Asia,
Editura ŞtiinŃifică, 1966;
9. Avram, Andrei, Cercetări lingvistice la o familie de Ńigani.
Fonetică şi dialectologie, Editura Academiei R.P.R., 1960;
10. Bailly, M.A., Dictionnaire grec-français, Edit. Librairie
Hachette, Paris, 1928;
11. Bailly, Anatole, Dictionnaire Étymologique Latin, Librairie
Hachette, Paris, 1906;
12. Băcanu, Mihai, łiganii, Bucureşti, 1996;
13. Becescu, Enric, Gramatica practică a limbii sanskrite, vol. I,
Editura ψ, Bucureşti, 2003;
14. Benveniste, Émile, Vocabularul instituŃiilor indo-europene,
trad. Dan Sluşanschi, Edit. Paideia, Bucureşti, 2005;
15. Benveniste, Emile, Le vocabulaire des institutions
indo-européens, Les editions de minuit, Paris, 1957.
16. Blanc, Jean Charles, Mitologia indiană, Edit. Meteor Press,
Bucureşti, 2002;
17. Blasco, Ibáňez, Vicente, Călătoria unui romancier în jurul
lumii, vol. III, Edit. Sport-Turism, Bucureşti, 1984;
18. Boisacq, Émile, Dictionnaire étymologique de la langue
grecque, Librairie C. Kingsieck, Paris, 1916;
19. Bopp, Franz, Comparative Grammar, vol. I-III, Williams &
Nortgate, London, 1856;
20. Bordaş, Liviu, Iter in Indiam, Edit. Polirom, Bucureşti, 2006;
21. Brunton, Paul, India secretă, Edit. Venus, Bucureşti, 1991;
22. Bucurescu, Adrian, Tainele tăbliŃelor de la Sinaia, Editura
Arhetip, Bucureşti, 2005;
23. Bury, J.B. şi Meiggs, Russell, Istoria Greciei, trad. De Diana
Stancu, Edit. All, Bucureşti, 2006;
24. 57. Cantemir, Dimitrie, Descriptio Moldavie, Bucureşti,
1976;
25. Cary M. Şi Scullard, H. H., Istoria Romei până la domnia lui
Constantin, ediŃia a III-a, Editura All, Bucureşti, 2008.
26. Cantemir, Dimitrie, Opere complete, vol. IX, partea I, De
antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus et Historia
Moldo-Vlachica, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1983;
27. Cassius, Dio, Istoria romană, vol. I-III, Edit. ŞtiinŃifică şi
28. Chelariu, V. Gr., Din limbajul mahalalelor, Buletinul
Institutului de filologie română „Al. Philippide”, IV, 1937;
29. Champollion le Jeune, J.F., Dictionnaire Égyptien, Fermin
Didot Frères, Paris, 1842;
30. Curtius Rufus, Quintus, ViaŃa şi faptele lui Alexandru cel
Mare, regele Macedoniei, vol. I-II, Edit. Minerva, Bucureşti,
1970;
31. Daicoviciu, Hadrian, Dacii, Editura pentru literatură,
Bucureşti, 1968;
32. Daniel, Constantin, CivilizaŃia Asiro-Babiloniană, Editura
Sport-Turism, Bucureşti, 1981;
33. De Cihac, A., Dictionnaire d’étymologie daco-romane, vol. I,
Francfort S/ M, Ludolphe St.- Goar, 1879;
34. Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, Edit. Sport-Turism,
Bucureşti, 1981;
35. Densuşianu, Nicolae, Dacia preistorică, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1986;
36. Drîmba, Vladimir, Cercetări etimologice, Edit. Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 2001;
37. Eliade, Mircea, Istoria credinŃelor şi ideilor religioase, vol.
I-III, Editura ŞtiiŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.
38. Eliade, Mircea, Yoga. Nemurire şi libertate, Edit. Humanitas,
Bucureşti, 2006;
422 Lucian Cherata
39. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor, Edit. Humanitas,
Bucureşti, 1992;
40. Eliade, Mircea şi Culianu, Ioan-Petru, DicŃionar al religiilor,
Edit. Polirom, Bucureşti, 2007;
41. Ernout, A. & Meillet, A., Dictionnaire étymologique de la
langue latine, Histoire des mots, Librairie C. Klincksieck,
Paris, 1967;
42. Ferrari, Anna, DicŃionar de mitologie greacă şi romană, Edit.
Polirom, Bucureşti, 2003;
43. Fick, August Vorgriechische Ortsnamen as Quale für die
Vorgeschchte Griechenlands, Vandenhoeck und Ruprecht,
Göttingen, 1905;
44. Fick, August, Die Griechischen Personennamen, Göttingen,
Vanderhoek&Ruprecht, 1894;
45. Fick, August, Die Homerische Ilias, Göttingen,
Vanderhoek&Ruprecht, 1886;
46. Fick, August, Die Homerische Odyssees, Göttingen, Verlag
von Robert Reppmüller, 1883;
47. Finley, M. I., Lumea lui Odiseu, trad. Liliana şi D. M. Pippidi,
Edit. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968;
48. Firdoùsi, Shah-Namè (Cronica Shahilor), trad. George Dan,
Editura Pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1969;
49. Fraser, George, Creanga de aur, vol. I-V, Edit. Minerva,
Bucureşti, 1980;
50. Georgin, Ch., Dictionnaire grec-francais, Librairie A. Hatier,
Paris, 1932;
51. Griselini, Francisc, Istoria Banatului Timişan, Bucureşti,
1926;
52. GuŃu, Gh., DicŃionar latin-român, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1966;
53. Hancock, Ian F., On the Migration and Affiliation of the
Dōmba: Iranian Words in Rom, Lom and Dom Gypsy, în IRU
Occasional Papers, series, 1992;
54. Herodot, Istorii, Edit. Minerva, ediŃie Liviu Onu, Bucureşti,
1984;
55. Hitti, Philip K., Istoria arabilor, EdiŃia a X-a, Editura All,
Bucureşti, 2008;
56. Iorga, Nicolae, Sinteza bizantină, Editura Minerva, Bucureşti,
1972;
57. Kernbach, Victor, Miturile esnŃiale, Edit. Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1996;
58. Kernbach, Victor, DicŃionar de mitologie generală, Editura
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989;
59. Kulke, Herman şi Rothermund, Dietmar, O istorie a Indiei,
Edit. Artemis, Bucureşti, 2003;
60. Kernbach, Victor, DicŃionar de mitologie generală, Editura
Albatros, Bucureşti, 1995;
61. Michiel de Vaan, Etymological Dictionary of Latin and the
other Italic Languages, Leiden-Boston, 2008; (Leiden Indo-
European Etymological Dictionary Series, Edited by
Alexander Labotsky, vol. 7);
62. Miclea, Ion & Florescu, Radu, Geto-Dacii, Strămoşii
românilor, vestigii milenare de cultură şi artă, Editura
Meridiane, Bucure;ti, 1980;
63. Miclea, Ion & Florescu, Radu, Traian şi Decebal, Strămoşii
românilor, vestigii milenare de cultură şi artă, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1980;
64. Martiş, Mihai, De la Bhārata la Gandhi, Edit. ŞtiinŃifică şi
65. Meillet, A., Introduction à l’étude comparative des languages
indo-européenes, Hachette, Paris, 1908;
66. Meillet, A., Les dialects indo-européens, Librairie ancienne
Honoré Champion, Editeur, Paris, 1908;
67. Muir, J., Original Sanskrit texts on the origin and history of
the people of India, Williams & Nortgate, London, 1990;
68. Muşu, Gheorghe, Lumini din depărtări, Editura ŞtiinŃifică şi
69. Pausanias, Călătorie în Grecia, vol. I-II, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1974;
70. Pédech, Paul, Historiens compagnons d’ Alexandre.
Callisthènes – Onésicrite – Nearque – Ptolemée – Aristobule,
Societé d’Edition „Les Belles Lettres”, Paris, 1984;
71. Pédech, Paul, Trois Historien Méconnus. Théopompe – Duris
– Phylarque, Les Belles Lettres, Paris, 1989;
72. Pârvan, Vasile, Dacia, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1967;
424 Lucian Cherata
73. Pokorny, Julius, Indogermanisches Etymologisches
Wörterbuch, Francke Verlag Bern und München, 1959;
74. Polybios, Istorii II, Edit. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1988;
75. Puşcariu, Sextil, Etymologisches Wörterbuch der rumänischen
Sprache, Heidelberg, 1905;
76. Quicherat, L., Addende lexicis latinis, Librairie Hachette,
Paris, 1862;
77. Quicherat, L. & Daveluy, A., Dictionnaire latin-français,
Librairie Hachette, Paris, 1899;
78. Regnaud, Paul, Dictionnaire Étymologique du Latin, Librairie
E. Leroux, Paris, 1908;
79. Renou, Louis, Grammaire sanskrite, Librairie d’Amérique et
d’Orient, Paris, 1984;
80. Roux, Jean-Paul, Asia Centrală, Editura Artemis, Bucureşti,
2004;
81. Russu, I.I., Elemente autohtone în limba română, Editura
Academiei RSR, Bucureşti, 1970;
82. Russu, I.I. Etnogeneza românilor, Editura ŞtiinŃifică şi
83. Siemenski, Teofil, Cultură şi filosofie indiană în texte şi
studii, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978;
84. Stefanoski, C.B. – Dabija, Al., Din arhivele Daciei, Editura
Casa Gramosta, Tetovo, 2008;
85. Surdu, Alexandru, Şcheii Braşovului, Kron-Art, Braşov, 2010;
86. Surdu, Alexandru, Izvoare de filosofie românească,
Renaissance, EdiŃia a II-a, Bucureşti, 2011;
87. Surdu, Alexandru, Drago-betele. Povestea iubirii la români,
Kron-Art, Braşov, 2010;
88. Simenschy, Theofil, Cultură şi filozofie indiană în texte şi
studii, Edit, Biblioteca Orientalis, Bucureşti, 1978;
89. Stchoupak, N. şi Nitti, L şi Renou L., Dictionnaire
sanskrit-français, ediŃia a II-a, Librairie d’Amérique et d’
Orient, Paris, 1987;
90. Strabon, Geografia, vol. I-III, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti,
1974;
91. Şăineanu, Lazăr, DicŃionar universal al limbii române, vol. II,
editura Mydo Center, Bucureşti, 1995;
92. Uhlig, Helmut, Drumul mătăsii.Cultura oordinat antică
între China şi Roma, Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2008;
93. Ursu, Timotei, Pledoarii pro-dacice, Editura Dacia, Bucureşti,
2009;
94. Volceanov, George, DicŃionar de argou al limbii române,
Edit. Niculescu, Bucureşti, 2006;
95. Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, Editura Academiei
R.S.R., Bucureşti, 1987;
96. Walde, Alois, Leteinisches Etymologisches Wörterbuch,
Heidelberg, 1910;
97. 97. Weigall, Arthur, Alexandru Macedon, Edit. Artemis,
Bucureşti, 1997;
98. Williams, Monier, A sanskrit-English Dictionary, Clarendon
Press, 1872;
99. Williams, Monier, Elementary Grammar of the Sanskrit
Language, WM. H. Allen & CO., London, 1886;
100. Williams, Monier, A practical grammar of the Sanskrit
Language; The classical Langages of. Europe, Clarendon
Press, Oxford, 1884;
101. Williams, Jackson, An avesta grammar, Stuttgart, 1892;
102. Wolf, Eric R., Europa şi populaŃiile fără istorie, Editura Arc,
Bucureşti, 2001;
103. Zartarian, Vahé, Marile civilizaŃii, Edit. Lider, Edit. Cartea
pentru toŃi, Bucureşti, 2003;
104. *****, Proză istorică greacă, culegere îngrijită de D.M.
Pippidi, Edit. Univers, Bucureşti, 1970;
105. *****, Mahabharata, repovestită în proză de Agop
Bezerian, Edit. Saeculum I.O. –Vestala, Bucureşti, 1994;
106. *****, Ramayana, repovestită în proză de Agop Bezerian,
Edit. Saeculum I.O. –Vestala, Bucureşti, 1994;
107. *****, Enciclopedia civilizaŃiei romane, oordinator
Dumitru Tudor, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1982;
108. *****Universo, La grande enciclopedia per tutti, volume
undicessimo (SAH-TAG), Institute Geografico de Agostini,
Novara, 1978);
426 Lucian Cherata
XX. ANEXA (TABEL)
PARTI- PARTI-
SEMNIFICAłI
CULA/ SEMNIFICAłIA/ CULA/
NR. A/
STRUC- TRIMITEREA STRUC-
CRT. TRIMITEREA
TURA SKR. TURA
I-E
SKR. I-E
(1) a- particulă privativă în
limba skr., DS, p.5
(1bis1) ā- particulă i-e care indică ā „prep. abl.
o chemare imediată a „(plecând) de la”,
cuiva sau o atenŃionare „după”, DS,
cu caracter urgent, DIE, p. 107a; singură, în
p. 1 faŃa unui nume
propriu, prepoziŃia
ā presupune o
chemare
(1bis2) ā- particulă i-e care indică ā- „particulă care, în
o chemare imediată a faŃa unui verb,
cuiva sau o atenŃionare indică o direcŃie spre
cu caracter urgent, DIE, sau întoarcerea la
p. 1 subiect”, DS, p.107a
(2) abhi- „spre”, „cu superio- abh- « puternic »,
ritate”, „cu intensitate”, « întins spre »,
„cu putere”, DS, p. 70a DIE, p. 2
(3) abhi- „a viza”, „a tinde spre”, abh- « puternic »,
„a se intinde spre“, „a « întins spre »,
ura”, DS, p. 70a DIE, p. 2
(4) abhra- „nor de ploaie sau abhro- « tare »,
furtună”, „ceaŃă”, „nor, « viguros », DIE,
în general”, „atmos- p. 2
feră”, „cer”, DS, p. 73
(5) AC-, „a merge”, „a saluta”,
(AŇC-) „a produce”; „ornat”,
„înfrumuseŃat”, „ornat”,
„îndreptat”, „ridicat”,
„fardat”, „buclat”; (fig.)
„mândru”, „rotit” (n.n.),
DS, p. 9a
(6) adhama- „cel mai de jos/ foarte ad(u)- « apă curgătoare »,
jos”; (fig.) „cel mai « pârâu »,
vechi”, „primul”, DS, « canal », DIE, p. 4
p. 21b
(7) a-ja- „care există ajati- « făcut »,
dintotdeauna”, (ai.) « terminat »,
„nenăscut”, DS, p. 8a « definitivat »,
DIE, p. 4
(8) a-dhi- „adăpost”, „receptacol”, ad(u)- « apă curgătoare »,
(fig.-n.n.) ”loc de « pârâu »,« canal »,
desfăşurare/ DIE, p. 4
manifestare”, DS,
p. 115b
(9) „foarte”, „dedesupt de”,
adhi- „jos/ în jos”, „în”;
„sus”, „de sus”, „pe”,
„raportat la”, „după”;
„peste”, „deasupra”; „a
fi peste”, „a fi
deasupra”, DS, p. 22a
(10) agha- „rău” „impur”, agos- « lipsit », « dator »,
„decăzut”; (fig.) „agăŃat”,
„neputincios”, „bătrân”, « păcătos », (fig.)
„bolnav”, DS, p. 6a « mizerabil », DIE,
p. 8
(11) ahi- „şarpe”, DS, p. 106b
(12) a– „cu bucurie”, DS, p.
hla(da) 130a
(13) ah- āya „pe câmp”, DS, p. 866b
(14) aja- “noroi”, „mocirlă”,
DS, p. 8a
(14bis) akkā- „intermediar”, DS, p. 3a akkā- „mamă”, DIE,
p.23, vezi şi lat.
acca „mamă”
(15) a-la(ya) „fără stare”, „care
aleargă”, DS, p. 83b
(15bis) ā – LI – „a se ataşa/ asocia”, „ a
se pune deasupra/
ridica”; „a se ascunde”,
a se face nevăzut”,
428 Lucian Cherata
„care locuieşte în”, DS,
p. 124a
(16) ali- „albină”, „roi”, „stol”;
(fig.) „şuvoi”,
„mănunchi”, DS, p. 83b
(17) ama- „cel/ cea care”
DS, p. 73b
(18) ami- (v. „cel care”
adas-) DS, p. 75a, DS, p. 19b
(19) a-mķta- „care nu e mort”/
„nemuritor”/„dulceaŃă”/
„rază de lumină”;
„faptul de a fi ambro-
zie”; (ambrozia este
răspândită de razele de
lună”), DS, p.75b
(20) an-, am-, „mişcare de depăşire, an-, am-, ca prefix, cu
on- scoatere”, DS, p.26b on- aceeaşi semnifi-
caŃie ca în skr.
(21) AN- „a respira”, „a sufla”;
(fig.) „a trăi”, „a
exista”, DS, p. 26b
(22) ana- „suflu”, „respiraŃie”,
„viaŃă”,”existenŃă”,
„apariŃie”, „ivire”, DS,
p. 26b
(23) -(i)an, agent al acŃiunii în i-e şi -(i)an, agent al acŃiunii în
-(i)en, skr. GLS -(i)en, i-e şi skr. GLS
-(i)on, -(i)on,
- (i)un -(i)un
(24) a-neya- „care nu se lasă ghidat/
orientat”; (fig.)„învins”,
„dominat”; „cunoscut”,
„ştiut”, DS, p. 49a
(25) ani - terminaŃie de plural
pentru agentul acŃiunii
în limba skr.
(26) anu- „acolo sus”, DS, p. 33
(27) anya- „altul”, „diferit”, „străin”;
„comun”, „obişnuit;”,
DS, p. 46b
(28) ap- „apă”, „ape”, DS, p.
48b
(29) ap- „apă”, „ape”, DS, p.
(ab-) 78b
(30) AP- „atins”, „prins” (fig.)
”bolnav”, DS, p. 118a
(31) a – prya „dezagreabil”,
„neprietenos”,
„duşmănos”; (fig.)
„dureros”, DS, p. 58b
(32) -ar-, -er-, particulă indo-
-ir, -or-, europeană care, în
-ur- interiorul unui
verb, marcheză de
obicei realizarea
unei acŃiuni
specifice (de obicei
ca sufix), PIE,
(n.n.)
(33) ARC- „tratat cu respect/
onorat”, DS, p. 79b
(34) -ar-, în i.- e., „a potrivi”,
-er-, „a alătura”,
-ir-, „a lega”, „a con-
-or-, strui”, a adăuga”, „a
-ur- creşte”, „a plăcea”,
PIE (n.n.)
(35) ara- „rază”, DS, p. 78a
(36) ari- „roată”, „disc”; (fig.);
„sferă”, „ghem”;
„soare/ disc solar”, DS,
p. 78b
(37) -ar, -er, - „terminaŃie care
or, -ur marchează în skr. şi
i.-e. o specializare,
o meserie, o preo-
cupare, o activitate,
definitorie”, PIE
(38) ārā- „ghimpe”, „Ńepuşă”,
„spin”; (fig.) „suliŃă”,
DS, p. 122a
430 Lucian Cherata
(39) ARC- „a onora”, „a trata cu
respect”; „tratat cu
respect/ onorat”; „divi-
nizat (fig. n.n.)”, DS, p.
79b
(40) ardha- „Ńinut, regiune”; „în
mijlocul”, DS, p. 81b
(41) ARG- „a onora”, „a trata cu
respect”, „a considera”
DS, p. 79b
(42) argha- „valoare, preŃ”,
„onoare”, „preŃuire”,
DS, p. 79b
(43) ARJ- „a prinde”, „a procura”;
(fig.) „a fi implicat in”,
DS, p. 79b
(44) aurjitya- „putere”, p. 283b
DS, p. 170
(45) „a întinde pe”, „a
a-STĶ- semăna”, „a acoperi”;
„întins”, „acoperit”,
DS, p. 129a
(46) AS- „a lansa”, „a arunca”,
„a împroşca”, DS, p. 99b
(47) „a fi aşezat”, „a se
ĀS- aşeza”; „a fi”, „a
exista”; „a avea loc”,
„a locui”, „a fi pe cale
să”; „a se găsi”;
„a înceta”, DS, p. 127b
(48) asta- „abandonat”, „părăsit”;
„lansat/ aruncat”, DS,
p. 104a
(49) AC- „a merge”, „a saluta”,
(AŇC-) „a produce”; „înfrumu-
seŃat”, „ornat”, „îndrep-
tat”, „ridicat”, „fardat”;
(fig.) „respectat/ mărit/
slăvit”, DS, p. 9a
(50) AÇ- „a sosi”, „a păstra”,
DS, p. 96b
(51) açra- „larmă”, „gălăgie”,
(ashra-) DS, p. 98a
(52) a-th[a] „a lua”, „a ridica”, DS,
p.19a;
(53) atha-, „mai întâi”, „acum”,
atho– „din contră”, „cu certi-
tudine”, DS, p.19a;
(54) ati- (I-), ā „a trece (timp)”,
„a parcurge (distanŃă)”,
„a depăşi”, „a separa
de”, „a pleca de la”,
„după”, DS, p. 17b
(55) aŃŃa- „donjon”, „turn de
apărare”, DS, p. 9b
(56) au- „aflat sus”,
„depărtat”; (fig.)
„pe cer” (n.n.),
DIE, p. 73
(57) AV-, āva „a proteja”, „a fi favo-
rabil”, „a guverna”, „a
conduce”;
„a se manifesta”, DS,
p.84b
(58) avis- „a fi vizibil”, „a
apărea”, „manifestare”,
„prezenŃă”, DS, p.125 b
(59) ava- Prefix semnificând
„coborârea spre”, DS,
p.84b; sens peiorativ;
(60) AV-,OV- „a proteja”, „a fi
UV-, IV- favorabil”; „a
conduce”; „a consuma”,
„a devora”, DS, p. 84b
(61) ā „prep. abl. „(plecând)
de la”, „după”, DS, p.
107a
(62) ā- „particulă care în faŃa
unui verb indică o
direcŃie spre sau
întoarcerea la subiect”,
DS, p. 107a
432 Lucian Cherata
(63) ā–LI– „a se ataşa”, „ a se pune
deasupra”, „a se
ascunde”, „a se face
nevăzut”, „care locu-
ieşte în”, DS, p. 124a
(64) AN- „a respira”, „a sufla”, „a
vieŃui”, „a trăi”, DS,
p. 26b
(65) ar-, er- „a potrivi”, „a
alătura”, „a lega”,
„a construi”; „a
adăuga”, „a plă-
cea”, DIE-GK,
p. 48
(66) ARC- „tratat cu respect/
onorat”; „ocrotit”,
„selectat”, (fig.)
„divinizat”, „acoperit”,
DS, p. 79b
(67) ARH- „a fi constrâns”, „a
putea să fie capabil”, „a
valora”, „a preŃui”, DS,
p. 82b
(68) ari- „roată”, „disc”,”inel”;
fig. „disc solar” – n.n.
DS, p. 78b
(69) „a fi aşezat”, „a se
ĀS- aşeza”; „a fi”,
„a exista”; „a locui”;
„a avea loc”, „a fi pe
cale să”; „a se găsi”,
„a se afla”, „a înceta”,
DS, p. 127b
(70) ati- „a trece (timp)”, „a
parcurge (distanŃă)”,
„a depăşi”, „a separa”,
DS, p. 17b
(71) baka- „tip/ specie/ fel de
bâtlan”, DS, p. 504
(72) bala-, BA- „prin forŃă”, „cu forŃă”,
„cu putere”; (fig.) „cu
hotărâre/ convingere”,
DS, p. 507a
(73) balin- „viguros”, „puternic”,
„foarte tare”, DS,
p. 508
(74) BANDH- „a închide”, „a b(h)end( „a îmbina”, „a
înlănŃui”, DS, p. 506a h)- lega”, RNLR,
p. 23 (14.I)
(75) bala- „putere, energie”,
„armată”, DS, p. 507a
(76) bāla- „tânăr, puternic”; (fig.)
„iute”, DS,
p. 512a
(77) bha- „stea”, „semn b(h)el-, « strălucitor »,
Zodiacal”, „zodie”; b(h)ol- « alb » (despre un
(fig.) „destin/ astru-n.n.), RNRL,
predestinare”, DS, p. 21, (9.I)
p. 522
(78) BHAJ- “devotat”, „fidel”,
„ataşat la”; „care
onorează”; (fig.)
întocmai/ la fel”, DS,
p. 523b
(79) BHAJ- „a distribui”, „a
împărŃi”, „a repartiza”,
„a răspândi”, DS,
p. 523b
(80) BHAN-, „a vorbi, a zice”, „a
bhanati- declara”, „a se
pronunŃa”, „a decide”,
(fig.) „conduce”; „a
invoca”, DS, p. 524a
(81) bhańga- „spărtură”, „fractură”,
„ruptură”, „divizare”,
„dispersie”, DS, p.523b
(82) bhańgi- „curbură”, „curbă”,
„contracŃie”, DS,
p. 523b
(83) BHAÑJ, „a sparge”, „a tăia
bhanakti bucăŃi”, „a bate”, „a
dispersa”, „”a apăra”,
434 Lucian Cherata
„a învinge”, „a împie-
dica”, „a dispersa”, DS,
p. 524a
(84) bhāraĦda- „tip de pasăre legen-
dară”, DS, p. 529a
(85) be, bi, vi, „particule de negaŃie în be, bi, vi, „particule de nega-
ve i.-e.”, DS, p. 518a ve Ńie în i.-e.”, PIE
(86) bheda- „a rupe”, „a distruge”,
„a perfora”,
„a exploda”; „împăr-
Ńire”, „separare”,
„distrugere”, DS,
p. 539a
(87) BHI-, „a crede”, „a se teme”, b(h)i- şi „a scoate un sunet”,
bhīşayate- „a fi înspăimântat”, DS, b(h)er-, „a îngâna”, „a zum-
p. 532b b(h)or- zăi”, RNLR, p.26-
27 (20.I)
(88) bhi- „frică”, „spaimă”, b(h)i- „a scoate un sunet”,
”teamă”; (fig.) „a îngâna”, „a
„nenorocire”, „rău”, zumzăi”, RNLR,
„moarte”, DS, p. 532b p.26-27 (20.I)
(89) bhiru- „speriat”, „timid” (care b(h)i- „a scoate un sunet”,
pleacă), înspăimântat”, „a îngâna”, „a
DS, p. 533a-b zumzăi”, RNLR,
p.26-27 (20.I)
(90) bhiş(t)aj „cuceritor”,DS,
p. 532 b
(91) bho/ bhos „interjecŃie de
interpelare/ interogare/
apelare, de obicei
repetată”, DS, p. 541a
(92) bhoga- „curbură, îndoitură”,
DS, p.540a
(93) BHĶ- „a purta”, „a aduce”; „a
susŃine”, „a însoŃi”, „a
întreŃine”, „a conŃine”;
„a poseda”, DS,p. 538a
(94) BHU-, „a deveni/ a fi”; „care a bheu, « a deveni », «a lua
bhávati fost”,„care a existat”, bheu-, fiinŃă », « a
„care a devenit”, DS, bheuə- creşte », RNLR,
p. 535b p. 19-20, (7.I)
(95) BHUJ- „a poseda”, „a avea”,
„a purta”, „a utiliza”,
„a mânca”; „a răsuci”,
„a fi exploatat”, DS,
p. 533b
(96) bhū-, „pământ/ sol/ teren/ bheu, „a creşte”, „a
bhūmi- loc”; ”existenŃă”; „care bheuə-, prospera”, RNLR,
se manifestă”, „care se bhū- p. 19, (6.I)
produce prin”, DS,
p. 534b, 535a
(97) bi-, be-, particule de negare
ba- în i-e, PIE, (n.n.)
(98) bija- „sămânŃă vegetală sau
animală”, DS, p. 515a
(99) bho/ bhos „interjecŃie de
interpelare/ interogare/
apelare, de obicei
repetată”, DS, p. 541a
(100) bhoja- „care duce o viaŃă de
plăceri”, DS, p. 540
(100bis) bhrajin- „strălucitor”, „radios”;
(fig.) „care emană
lumină”, „sfânt”, DS,
p. 542a
(101) bhramça- “care cade/ se detaşează
de”, „care se separă”;
„care dispare”; (fig.)
„care se coagulează”,
DS, p. 541a
(102) BO- „a şti”, „a cunoaşte”,
„a înŃelege”; revelaŃie
supremă”; (fig.) „a intra
în comuniune”, DS,
p. 517b -518a
(103) bodhyā- „scufundare”, „imer-
,boldhya- siune”, „partea de sub
apă”; „scufundare
ritualică”, DS, p. 519b
(104) bolayati- „a se scufunda”,
DS, p. 518a
436 Lucian Cherata
(105) brah-, „preot”, „preot al
brahman- credinŃei”,DS, p. 520a
(106) „a povesti”, „a declara”,
BRŬ- „a vorbi”; „a judeca cu
responsabilitate”,
DS, p. 521b
(107) CAL- „a se mişca”, „a oscila”,
„a (se) devia”, „a
ocoli”, „a se tulbura”,
„a se deturna”,DS,
p.247b
(108) ceto-, „conştiinŃă”, „spirit”,
cetas- „inimă”, „inteligenŃă”,
„sensibilitate”, DS,
p. 263a
(109) CI- „a aranja”, „a aşeza”
„a acumula”, „a creşte”,
„a (se) înălŃa”; „a (se)
umfla”; „acumulare,
adunare, creştere”; „a
căuta/ a observa”; (fig.)
„a respecta o ordine
prestabilită/ un ritual”
(n.n.), DS, p. 249a
(110) ÇĶ-, „a sparge”, „a deşira”,
çķĦāti- „a împrăştia”, DS,
p.737b
(111) çīrna- „observată, analizată,
studiată, cercetată”, DS,
p. 252
(112) „care dă/ acordă/
da- conferă”; ”care indică”;
„care ridică”, DS,
p. 296a
(113) „a da”, „a dona”, „a
DA- transmite”, „a acorda”,
„a ceda”, „a pune”;
„a se sacrifica”, DS,
p. 302a
(114) DAH-, „a arde, a incinera, a
dahyti calcina, a incendia, a
prăji”, DS, p. 302b
(115) dā- „a împărŃi”,
„a tăia”, „a rupe”,
DIE, p. 175
(116) dāu- „a arde”, „a răni”,
„a nimici”, DIE,
p. 179
(117) „dorinŃa/ intenŃia de a
DĀ-, da”, „a sacrifica”, „a
dayati acorda”, DS, p. 306a
(118) DA- „care dă”, „care acor-
dă”, „care conferă”,
„care transmite”, DS,
p. 296a
(119) dākş, „cel care sărbătoreşte
dākşin solstiŃiul de iarnă” etc.);
vezi şi dhakş- pentru
care dicŃionarul face
trimitere la DAH-, DS,
p.335 a
(120) dākşa- „solstiŃiu de iarnă;
ceremonia aferentă
solstiŃiului de iarnă”,
DS, p. 303a
(121) „a conduce”, „a disci-
DAM- plina”, „a supune”, DS,
p. 299b
(122) dala- „fragment”, „bucată”; dal-, dal- « a tăia », « a
„petală”, „frunză”, DS, găuri », « a răni »;
p.301a (fig.) « a sparge, a
crăpa », DNLR,
p. 38, (42.)
(123) DAL-, „care se deschid dal-, dal- « a tăia »,
dălayati, instantaneu”, „care se « a găuri »,
dalati-, sparg, se dispersează, se « a răni »; (fig.) « a
dălyati împrăştie”, DS, p. 301a sparge, a crăpa »,
DNLR, p. 38, (42.)
(124) dalb „deschis, spart, dal-, dal- « a tăia »,
împrăştiat; înflorit (fig. « a găuri »,
– n.n.)”; dala- „petală, « a răni »; (fig.) « a
floare”; vezi dalb cu sparge,
438 Lucian Cherata
sensul de „înflorit” şi a crăpa », DNLR,
nu de „alb” (! –n.n.); p. 38, (42.)
(125) da(r)yita- „iubită, scumpă”,
„soŃie”, DS, p. 300a
(126) darçanīa- „vizibilă”, „ care merită
să fie văzută/ arătată”,
DS, p. 301a
(127) daça/ „zece”, DS, p. 301a
dece
(128) dava- „incendiul unei păduri”,
DS, p. 301a
(129) dāva- „incendiu”,„pădure”,
DS, p. 305 a
(129bis) des- acŃiunea de ieşire/
negare dintr-o incintă,
stare, situaŃie (n.n.)
(130) deya- „care dă sau poate fi
(DA-) dat/ oferit/ acordat”,
”manifestat”, DS, p.
322b
(131) dhava- „om, soŃ, stăpân,
posesor”, DS, p. 339 b
(132) dhāva- „care curăŃă, clarifică,
purifică”, DS, p. 341b
(133) deva- „fiinŃă celestă”, diues- « zi », DNLR,
„dumnezeu”, DS, p. 39, (44.I)
p. 322a
(134) DHI- „mulŃumire”, „satis-
facŃie”; (fig.) „vindeca-
rea durerii”, DS, p.342a
(135) dhi- „receptacol al”; (fig.) d(h)ey-, « a aşeza », « a
„loc de manifestare”, d(h)e- pune », « a plasa »,
”loc unde se (de)pune DNLR, p. 37, (39.I)
ceva”, DS, p. 342a
(136) DI- „dorinŃa/ intenŃia de a d(h)ey-, « a aşeza », « a
da”, „a sacrifica”, „a d(h)e- pune », « a plasa »,
acorda”; (fig.) „a vin- DNLR, p. 37, (39.I)
deca”(n.n.), DS, p. 306a
(137) DIKS- “a fi consacrat/ inițiat/ d(h)ey-, « a aşeza », « a
desemnat”, DS p. 308 a d(h)e- pune », « a plasa »,
DNLR, p. 37, (39.I)
(138) ditsa-, DI- „dorinŃa/ intenŃia de a d(h)ey-, « a aşeza », « a
, DĀ- da; „a (se) sacrifica”; „a d(h)e- pune », « a plasa »,
acorda”; (fig.) „a (se) DNLR, p. 37, (39.I)
dărui”, „a vindeca”, DS,
p. 306a
(139) diva- „cer”; „zeiŃă”, DS, diues- « zi », DNLR, p.
p. 306a 39, (44.I)
(140) (do)dhola- „scuturare, zgâlŃâire” d(h)el-, « a se legăna, a
vezi (do)dola „chemarea d(h)ol- atârna », DNLR, p.
ploii; scuturarea norilor 37, (40.I)
(fig.)” la slavii sudici,
DS, p. 343a
(141) doh- (dos- „braŃ”, „antebraŃ”; (fig.)
) „râu”, „pârâu” (n.n.),
DS, p.328a
(142) dola- „oscilaŃie”, „balans”, duly, « a se legăna, a
„legănare”; (fig.) doly, atârna », DNLR, p.
„ezitare”, „incerti- d(h)el-, 37, (40. Şi 40.I))
tudine”, „nesiguran-Ńă”, d(h)ol-
DS, p. 327b
(142bis) DO-, „a legăna”, „a balansa”, d(h)el-, « a se legăna, a
DHO- „a oscila”, „a ezita”; d(h)ol- atârna », DNLR, p.
(fig) „a fremăta”, „a 37, (40. şi 40.I)
repeta”, „a se purta/
manifesta capricios” ,
DS,
p. 345 a
(143) dolayati „a balansa”, dolita- d(h)el-, « a se legăna, a
„balansat”, dodhūyate d(h)ol- atârna », DNLR, p.
„a scutura, a clătina, a 37, (40. şi 40.I)
zgâlŃâi, a agita, a
tremura, a face să cadă
din scuturat; a scutura
violent”, dodhola-
„scuturare, zgâlŃâire”,
DS, p. 343a
(144) droma “drum/ cale”; PIE (n.n.)
(145) DĶ- „a se împărŃi”, „a se
sparge”, „a se face
bucăŃele”, „a se diviza/
dispersa/ disipa/ separa/
440 Lucian Cherata
înveli/ ocroti”; „a
înlătura”, „a apăra”,
DS, p. 322b
(146) DRĀ- „a dormi”, DS, p. 330 b
(147) DĶP- “a fi somptuos, măreț”,
„a fi foarte activ”, DS
p. 321 a
(148) DU- „a arde”, „a consuma”,
„a turmenta”; (fig.) „a
vrăji”, „a încălzi”, „a
lumina”, DS, p. 310a
(149) duhkha- „durere”; „rău”;
„dificultate”, DS,
p. 310a
(150) dura- „deasupra”, „intan-
gibil”, „distant”, „de
neatins”, (fig.) „de
neînvins”, DS p.319b
(151) dur-pāĦa- „cel neintrat, nepus,
nevenit (în joc)”; pāĦa-
„cel pus, intrat, venit (în
joc)”, DS, p. 426b
(151bis) dyu- „zi”, „lumină”, „cer”,
DS, p. 329a
(152) e- „a se apropia”,”a sosi/
veni”, „a intra în acelaşi
statut”; „a suna la”;
(fig.) „a fi asemenea”
(n.n.), DS, p. 164b
(152bis) -e(a)n(u) Sufix i.-e. care indică
statutul, locul sau
provenienŃa a ceva/
cuiva (n.n.)
(153) EDH- „a prospera”, „a creşte
din pământ”; „a ocroti
pământul”; vezi şi
edhas- „prosperitate”,
DS, p.167b
(154) eda- „surd”, DS, p. 167a
(154bis) EJ- „a tremura”,”a (se)
agita”, DS, p. 167a
(155) ekş- (IKŞ-) „a privi”, DS, p. 167a
(156) EL-, IL- „a rămâne imobil/
nemişcat”;„neschimbat”
„nemodificat”;
„neschimbat”/
„nemodificat”/ (fig.)
„veşnic”, DS (57)
(157) elā- „specie de plantă
indiană/ rară”, DS,
p. 167b
(158) ena- „el”, „ea”, „cel/ cea
care”, DS, p. 167b
(158bis) -esku, „al, a, ai,
-esti ale...”,terminaŃii
specifice de
genitiv, pentru
singular şi plural în
i.e.-(n.n.)
(158bis2) fa- „prefix cu rol de
negaŃie în i.-e.” –
(n.n.)
(158bis3) fl- „mişcare de aer/
suflare”, „zbor” în
i. e. – (n.n.)
(159) gā- „care merge”, „care
pleacă/ se mută/ se
găseşte în”; „care
cântă”, (fig.) „care
încântă”; „care se
raportează la/ este
destinat”, DS, p. 222a
(160) GĀ- „care se apropie de”,
DS, p. 227b
(161) ga- „a merge”, „a pleca”;
„a cânta”; „care
merge”, „care pleacă”,
„care găseşte”, „care
cântă”; „care se află
în”, „care se raportează
la”, „care este destinat”,
DS, p.130b-132b
442 Lucian Cherata
(162) ga-, ghia- „a cânta”; „cântece”,”a ghi- „inimă”, „cântec”
pleca”, „plecări”, DS, în i.e. – (n.n.);
p. 222a se păstrează în
neoindiene; vezi şi
ĝ(h)ĭ- „plecare”,
„cântec”, „inimă”,
DIE, p. 418
(163) geha- „spaŃiu, peşteră
subterană”, DS, p.
535a; „casă”,
„locuinŃă”, DS, p. 233b
(163bis) geya- „cântec”; (fig.) „sunet”,
DS, p. 233b
(164) ghana- „compact”, „dens”,
„masiv”, „întreg”, DS,
p. 239b
(164bis) GH- „care sparge”,
„înŃeapă”, „distruge”,
„înspăimântă”,
„produce oroare”; (fig.)
„macină”, „cucereşte”,
DS, p. 239b
(165) ghna- „care sparge”, „care
omoară”, „care distru-
ge”, (fig.) „care
înmugureşte”, DS,
p. 241a
(166) g(h)o- „cuvânt”, „organ de
simŃ”, „pământ”, „apă”;
(fig.) „rază de lumină”,
DS, p. 234a
(167) ghora- „teribil”, „imens”,
„înspăimântător”, DS,
p. 241a
(168) ghķĦā- „aversiune”, „oroare”,
DS, p. 240 b
(169) gi(ri)- „munte, colină”; „în
maniera/ asemenea unei
coline”; (fig.) „depu-
nere, adaos”, „excres-
cenŃă”, DS, p. 229a
(170) gita-, giti- „cântat, celebrat”,
DS, p. 229 a/b
(171) GLAH –, „a juca”, „a păstra”,
GL- DS, p. 239
(171bis) GRAH- „a simŃi”, „ a înŃelege”,
„a percepe”, DS,
p.237a;
(172) go- „pământ”, DS,
p. 234a
(173) „a înghiŃi”, „a absorbi”;
GŘ- „a vomita”, „a elibera”,
DS,
p. 233b
(173bis) GĶ-, „a se trezi, a fi adormit,
jāgarti- a adormi; a supra-
veghea, a păzi”;
„vigilenŃă”, DS, p. 261
(174) GĶ- „a cânta”, „a invoca”,
„a recita”, „a zice”,DS,
p. 233b
(175) ha- „care ucide”, „care
distruge”; „care sfarmă/
împrăştie/ alungă”;
particulă pentru subli-
nierea adevărului,
veridicităŃii (traduc-
tibilă prin „cu adevărat/
într-adevăr” (n.n.), DS,
p. 882b
(176) HA- „a abandona”,
„a părăsi”, „a lăsa”, „a
expulza”, „a înlătura”,
„a evita”, „a exclude”,
DS, p. 887b
(177) HA- „a pierde”, „a înlătura”,
„a distruge”; ”distrus”;
(fig.) „pipernicit”,
„pitic”, DS, p. 887b
(178) hāta- „abandonat”, (fig. )
(HĀ-) „singur”, DS, p. 888a
(178bis) heya- „care trebuie părăsit//
444 Lucian Cherata
eliminat/ evitat”, DS, p.
893a
(179) HI- „a pune în mişcare”, „a
organiza (fig.)”, „a
lansa”, „a emite”,DS, p.
888b
(180) „a chema”, „a chema ca
HŬ– sfidare”; „a
provoca”,DS, p. 891
(180bis) ho, hoyi, „interjecŃie de apel”,
oi „interjecŃie”, DS, p. 893
(181) homa- „oblaŃiune a focului”,
„sacrificiu”, DS, p.893b
(182) homiya- „relativ la propria
oblaŃiune”, DS, p. 893b
(183) hotra- „ofrandă a focului”,
DS, p. 893b
(184) I- „a merge”, „a pleca”, „a
veni”, „a fi pe cale să”,
„a intra într-un statut
anume/ a se raporta la”,
„a fi destinat”, „a
participa”; „a fi pe cale
să cadă/ vină/ apară”;
(fig.) să se apropia”, „a
fi primit”, DS, p. 130b
(185) IA- „a fi pe cale să”, „a fi”,
„a apărea”, DS, p. 130b
(186) icch- „a dori”, „a aştepta”, „a
(IŞ-, IS-) fi favorabil”, „a alege”,
„a căuta”, „a trimite”,
„a anunŃa”, DS, p.130b,
132b
(187) ida- „libaŃie”; „urare”,
”descântec”; „vacă”,
„pământ”, DS, p. 130b
(188) IKŞ- „a privi, „a remarca”;
„a gândi”, „a aştepta”;
„a fi dorit/ „cerut”,
„căutat”, DS, p. 133a
(189) IŞ- „a dori”, „a aştepta”; „a
fi favorabil”, „a fi de
acord”; „a alege”, „a
căuta”; „a fi dorit/
cerut/ recomandat”; „a
fi preferat/ Ńinut pentru
valoare”, DS, p. 132b
(190) IL-,OL-, „a se Ńine/ a rămâne
AL-, EL- imobil”; „a se Ńine
nemişcat”; (fig.) „a fi în
repaus”, „a se odihni”;
(fig.) „neînduplecat”;
(fig.) „divinitate/ zeu”,
DS, p. 132b
(190bis) im- „particulă i.-e. care
arată unire/
împreunare/
adăugare” , PIE, –
n.n.
(191) ima- „acesta”, „în acest fel”;
(idam-) „deplin”, DS, p.
131a,DS, p. 132b
(192) in- ca prefix, semnifică
mişcarea de intrare într-o
incintă, spaŃiu, stare
(n.n.); vezi „a încălŃa”,
„a întruni”, „a înveli”, „ a
întocmi”
(193) -in particulă i-e care
semnalează existenŃa
unui agent al mişcării/
acŃiunii”, GLS
(194) -(i)an agentul unei acŃiuni în
skr.
(195) ina- “prinŃ/ rege”; „soare”,
DS, p. 131b
(196) INDH- „a aprinde”, „a face să
strălucească”; (fig.) „a
da viaŃă”, DS, p. 130a
(197) „a se muta”, „a se pune
IŃG- în mişcare”, „a curge”;
446 Lucian Cherata
(fig.) „a se evidenŃia”,
„a fi prezent”, „a veni”
(n.n.), DS, p. 130b
(198) IO-, YO-, „(cel) care sunt/ este”;
(YA-) formula clasică de
prezentare a voievozilor
români; DS, p.581a
(199) IR- „a pronunŃa”; „a
hotărî”; „a reclama”, „a
atrage”; „a fi apelat”,
DS, p. 133b
(200) IŞ-, IS-, „a dori”; „a aştepta”, „a
(icch-) fi favorabil”, „a alege”,
„a căuta”; (fig.)”a
rătăci”; „a fi dorit/
cerut/ recomandat”/
„ales”; „a fi preferat/
Ńinut pentru valoare/
bogăŃie/ belşug”; „a
face eforturi”, „a fi
favorabil”, DS, p. 132b
(201) işa- „protejat”, DS, p. 132b
(202) ita- „plecat”,DS, p. 130b
(203) iti- „aşa”, „astfel”, „în
această manieră”, DS,
p. 131a
(204) -(i, u)tsa 1. formă derivată de la
verbul skr. I- „a fi pe
cale să cadă/ să vină”,
„să curgă (fig. – n.n.!),
DS, p. 130b;
2. sufix diminutival
(lunkitsa, sobitsa,
tsarankutsa, kasutsa
etc.);
3. sufix specific în
hidronimie
(Dâmbovitsa, Ialomitsa,
Husnitsa etc.);
(205) iva- „la fel”, „în aceeaşi
manieră”;„aproape”, „în
fapt”, „pe moment”,DS,
p. 132b
(206) jāgarti- „a se trezi, a fi adormit,
(GĶ-) a adormi; a păzi, a
supraveghea”;
„vigilenŃă”, DS, p. 261
(207) JI- „ a învinge”, „a
cuceri”, „a păstra”;
(fig.) „a convinge” –
n.n , DS, p. 263b
(208) ka- „cine?”, „care?”;
„bucurie”,„fericire”;
„ceva”, „cineva”, DS,
p. 170b
(209) kalō, –ās, „a chema, a proclama, a
– āre convoca”, DELL,
p. 87b
(210) kalya- „de bun augur, sănătos,
puternic, sănătate,
însănătoşire, convales-
cenŃă”; forma de
sociativ: kalyūça „cu
noroc, cu putere, cu
sănătate, cu prospe-
ritate” etc.), DS,
p. 183b
(211) kalyāĦa- „frumos, iubitor, de bun
augur, fericit, norocos,
prosper”, DS, p. 183b
(212) kapa- „numele unei clase de
demoni”, DS, p. 175b
(213) kara- „care face”, „care
produce”; „mână”,
„trompă”;„cleşte”,
„ghiară, DS, p. 177a
(214) kara- „rază de lumină”; (fig.)
„căldură”, DS, p. 177b
(215) karman- „operă”, „acŃiune”,
„facere”, „lucru”,DS,
p. 180a
448 Lucian Cherata
(216) kāla- „punct de timp
determinat”,
„anotimp”,„destin”,
„moment al morŃii”,
DS, p. 190b
(217) kāya- „corp”, „parte a
corpului”,DS, p. 188b
(218) kāla- „punct de timp
determinat”, „anotimp”,
„destin”, „moment al
morŃii”, DS, p. 190b
(219) ke- „pluralul de la ka-
„bucurie”, „fericire”,
„apă”, DS, p. 170b
(220) kha- „cavitate, scobitură,
spaŃiu, vid, peşteră” ;
„colŃ, munte, stâncă,
depunere/ acumulare”;
„umflătură”, „cocoaşă”;
„organ de simŃ” ; (fig.)
„carcasă (n. n.)”, DS,
p. 219b
(220bis) KH(YA)- „a fi numit/ chemat/
cunoscut/ celebru/
renumit”, DS, p. 221b
(221) khaya- “baghetă care servește
la condus“, DS, p. 219b
(221bis) kho(la)- „coafură, păr,
pieptănătură, podoabă
capilară; (fig.) „cap”,
„coroană”, DS, p.221b
(222) kiĦa- „bătătură”; „calositate”,
„calus”, DS, p. 193a
(223) KL- „mişcare de
cernere/ separare/
evidenŃiere/ clari-
ficare” (f.i.e.), DIE,
p. 772
(224) ko- Formă derivată a lui ka,
pronume interogativ:
„cine ?”, „care ?”;
„bucurie”, „fericire”,
DS, p. 170b
(225) kw(h)el-/ « a (se) întoarce »,
kw(h)ol-, RNLR, p. 79, (PIE,
kw(h)l- 118.I)
(226) komala- “tandru”, „dulce”
„agreabil”, „bun”, DS,
p. 209b;
(227) koryko/ “fiu de prinț”, DS,
kotiko-, p. 209 b
kot-
(227bis) koŃi- „extremitate curbă a
unui arc”, DS,
p. 209a-b
(228) koŃŃika- “fiu de prinŃ”,DS,
p. 209 b
(229) kō(i)- „ascuŃit”; „iute”, k(h)er-, « punctul cel mai
„ardeiat”; „precis”, k(h)or- înalt, culme, vârf,
„clar/ luminos”, DS, cap, corn », RNLR,
p. 541 p. 55, (78.I)
(230) KĶ - „a face”, „a produce”,
„a pregăti”,DS, p. 203a
(231) KĶÇ- „care face să
slăbească”, DS, p. 206b
(232) kķt- „care face/execută”;
„autor”, „executor”,
DS, p. 204a
(233) „care distruge”, „care
KŞT- suprimă”; (fig.) „care
omoară”, DS, p.614
(234) ku- „pământ”, (fig.)
„greutate”, „apăsare”,
DS, p. 196a
(234bis) KUN- „a îndoi”, „a curba”, „a
bucla”, „a torsiona”; „a
tensiona”, DS, p. 196a
(235) kula- „rasă”, „familie”,
„trib”, „castă”, „familie
nobilă”, „aparŃinând
unei familii nobile”,
DS, p. 199b
450 Lucian Cherata
(235bis) KUR(R)- „care face să sară”, „să
se despartă”, „să plece”,
„să se deplaseze”,„să
alerge”, „să desfăşoare
o acŃiune”, DS, p. 203a;
Quicherat, curro,
p. 357
(236) LA-. LO- „a prinde”, „a Ńine”, „a
lua”; (fig.) „a
surprinde”, „a stăpâni”;
„a evidenŃia”, DS,
p. 614b
(237) „a prinde”, „cu”; „a
LĀ- lega de”, „a Ńine de”, „a
se raporta la”; (fig.) „a
vindeca”; „a grupa”, „a
avea”, DS, p. 614b
(238) LAG- „a se ataşa”, „a urma
imediat”, „a adera”, DS,
p. 611b
(238bis) le(h)ya- „a atinge”, „a linge”;
(fig.) „a intra în
comuniune”, „a
accepta”, „a adopta”,
„a linguşi”, DS, p. 617b
(239) leça- „bucată mică”,
„particulă”, „atom”, (pl.
leta- (n.n.)), DS,
p. 617b
(240) LI-, līate,- „a se ataşa/ adera”, „a
ti se agăŃa”; „a dispare”;
„a se şterge”„care se
ascunde/ dispare/ se
retrage/ este absorbit/
pierdut/ „dispărut”,
„ascuns”, DS, p. 616a
(241) LIH- „a linge”, „a mângâia”,
„a linguşi”, „a se linge”,
„a pofti”, DS, p. 616a
(242) LIP- „a fi lipit”, „a se ataşa”,
„a urma”, „a acoperi”,
DS, p. 615b
(243) liya- „care se ascunde,
dispare”, DS, p. 616a
(244) lilā- „joc al dragostei/
adoraŃiei, graŃiei,
farmecului”;„graŃie”,
„farmec”,DS, p. 616a
(245) -lin în skr. trimite la
caracteristicile unui
optativ, DS, p. 615b
(246) loman „păr (al corpului)”,
DS, p. 619a
(247) lomanh „păros, cu plete şi
barbă”; ”nobil”; vezi şi
romanh, cu acelaşi
sens, DS, P. 610a
(248) lopa-, LO- „dispariŃie”, „fărâ-
miŃare”; „împrăş-
tiere”„trans-gresiune”;
„omisiune”, „lipsă”,
„gol”; (fig.) „disconti-
nuitate”, DS, p. 619a
(249) lotra- „care ofensează”, „care
(var. prejudiciază”, „care
lopira-) fură”, „care tâlhăreşte”,
DS, p. 619a
(250) latrō, „hoŃ”, „tâlhar de drumul
-ōnis mare”, (fig. - n.n.) şi
rom. „haiduc”; DELL,
p.343b
(251) „a tăia”, „a împărŃi”, „a
LŬ- distruge”, „a răni”, DS,
p. 617a
(252) „a tăia”, „a face fâşii”, „
LŪ- culege”, „a distruge”,
„care a făcut să cadă”,
„a răni”, DS, p. 617a
(253) MA- „a delimita”, „a
măsura”, „a compara”,
”a exprima”, DS,
p. 561a
452 Lucian Cherata
(254) ma- „a fi bucuros”, „a fi
(MAD-) excitat”; „a exprima
bucurie celestă”, DS,
p. 546b
(255) MAH- „a mări”, „a onora”, „a
sărbători”, maha-
„sărbătoare”, „festival
(al primăverii)”, DS,
p. 556a
(256) MAN- „gândire, credinŃă”,
„imaginaŃie”; „consi-
deraŃie”,„onor”, „spe-
ranŃă”; (fig.) „cunoaş-
tere”, „înŃelepciune”,
DS, p. 550a
(257) mān- „zeitate ocrotitoare a
familiei/casei”, DELL,
p.383b;
(258) MANGAL „care poartă noroc, de
YA- bun augur”, DS, p. 544a
(259) ma- „temă a pronumelui
personal”,„persoană”,
DS, p. 546b
(259bis) ma- „a-şi găsi bucuria”, DS,
p.546b
(260) mantha- „agitare”, „întoarcere”;
„a freca lemnele”; „a
răsturna”; „a produce
foc prin frecare”; (fig.)
„a încălzi” (n.n.), DS,
p. 552a
(261) MĀ-, „a măsura”, DS,
me(ya)- p. 560a; „măsurat”,
„evaluat”; (fig.) „prev-
ăzut/ predestinat”,
„preŃuit”, DS, p. 576b
(262) māra- „a ucide”; (fig.) „a
adormi”,DS, p. 565a
(263) mārga- „drum, cale”, DS
p. 565 b
(264) Marut „fiul lui Rudra”, DS,
p. 607a
(265) marutānd „agitat de briză”,
olita (maruth „nor”), dola-
„oscilaŃie, balans”, DS,
p. 565a
(266) mata- „onorare”; „credinŃă”,
(MAN-) dar şi „loc de onorare/
de manifestare a
credinŃei (n.n.)”, DS,
p. 545b
(267) matha- „chilia unui pustnic”,
„loc de meditaŃie/
rugăciune pentru un
viitor brahman”, DS,
p. 544b
(267bis) me(ya)- „măsurabil/ evaluabil”;
(fig.) „organizat”, DS,
p. 267b
(268) MI- „a observa”, „a per-
cepe”, „a înŃelege”, „a
simŃi”; (fig.) „a vedea”,
(n.n.), DS. P. 567a
(269) MO- “a elibera”; (fig.) „a
ieşi”, „a pleca”, „a
evada”, „a scoate”, „a
elimina”,DS, p. 577b
(270) mokş- „a elibera”, „a detaşa”;
(MUC-) (fig.) „a vindeca”,DS,
p. 570 a
(271) mokşa- “eliberare”, „eliberarea
de existență/ de rău,
DS p. 577b
(272) moha- „halucinaŃie”,„iluzie”,
(fig.) „nefiresc”,
„ireal”, DS, p. 578a
(272bis) mķga- „animal sălbatic”,
„antilopă/ cal”,
„căprioară”, DS,
p. 573a
454 Lucian Cherata
(272bis2) MĶ-, mķti- „a ucide”,„mort”; (fig.) mer-, „a muri”, DIE, p.
„a fi ataşat morŃii/ merə- 735; în limbile neo-
uciderii/ tenebrelor/ indiene se
vrăjilor”, DS, p. 573, păstrează această
p. 574b rădăcină
(273) MUH- „a fi sau a deveni
inconştient”; „a pica în
greşeală”; „a eşua”, DS,
p. 571b -572a
(273bis) nau- „corabie”, „navă”,
„vapor”, „barcă”, DS,
p. 394a
(274) na- particulă de negaŃie, na- particulă de
enclitic de comparaŃie, negaŃie, PIE (n.n.)
DS, p. 347 a
(274bis) -na „terminaŃie, agent al
acŃiunii feminin”, în
skr. -(n-n); enclitic de
comparaŃie: „ca,
precum”, DS, p. 347 b
(275) nava- „nou, proaspăt, tânăr,
puternic”, DS, p. 353a
(276) nadha- „ataşat”, „înlănŃuit”,
(NAH-) „legat”, „asamblat”,
„reunit”, (fig.) „conti-
nuu”, „unit”; „con-
ceput”, DS, p. 349b
(277) ne- particulă de negaŃie în
limba skr. (n.n.)
(278) nemi- „circumferinŃă”,
„înconjur”, DS, p. 392b
(279) neya- „care trebuie ghidat/
condus/ guvernat”/
(fig.-n.n. „chemat”);
„care trebuie pus
într-o situaŃie”, DS,
p. 392b
(280) neja(ka)-, „a albi”, „a reflecta
neag- albul”; „care albeşte”,
DS, p. 392a
(281) nih- „negare”, „absenŃă”, ni- „particulă de
„privaŃiune”, „în afară negare în skr.
de”, „dispariŃie”, DS, (n.n.), PIE
p. 359a
(282) no- „particulă de negare a
acŃiunii unui verb”, DS,
p. 394a
(283) NU- nauti, „a clama”, „a aclama, a
nutya celebra”; (fig.) „a se
bucura”, DS, p. 391a
(283bis) o- Poate indica o
acŃiune petrecută la
distanŃă , o plecare/
îndepărtare sau un
loc îndepărtat
(n.n.), PIE (se
păstrează în toate
limbile neoind.);
(284) o- „cu”, DIE, p.772
(284bis) oa- „şi/sau”, „de”, DIE,
p. 772
(285) obhi- „sus”, „de sus”, „în
sus”, DIE,
p. 772
(286) odana- „a fierbe”, „a clocoti”,
DS, p. 169a
(287) ogha- „val”, „curent
rapid”;„multitudine”,
„masă”, „mulŃime”;
„numele unui rege”,
DS, p. 168b -169a
(288) oj(as)- „forŃă fizică”, „energie”,
DS, p. 169a
(289) okas-, “casă/ locuinŃă”; (fig.)
oka- „cuib”, „cochilie”, „loc
destinat”, DS, p. 168b
(290) -om-,-on-/ „particulă de afirmare
OM sacră/ sfântă sau
solemnă”; „silaba sacră
OM”, DS, p. 169a
456 Lucian Cherata
(290bis) ond-, „piatră”, „stâncă”;
onn- ca sufix: (fig.) „cu
stabilitate/ serio-
zitate”, „de refe-
rinŃă”, DIE, p. 778
(291) ondo „în”, vezi ondo,
ondi, ando, andi
(n.n), PIE
(291bis) -or „terminaŃie care arată
că un obiect/
fenomen/ element
sau fiinŃă are o
destinaŃie specială
sau îndeplineşte o
funcŃie dedicată/
consacrată” – fondul
PIE – (n.n.)
(292) ōr-,ōra-, „a chema„, „a
ōrare- striga”; „a căuta”,
„a invoca”; „a
emite”; „a comu-
nica”, „a intra în
comuniune”, „a pre-
vesti”, „a anunŃa”,
„a împărtăşi”, DIE,
p. 781
(293) ōr-, ər-, „a chema”, „a
-or striga”, „a ura”, „a
căuta” vezi lat. ōrō-
- āre : „invocare
ritualică”, „jertfă”,
„profeŃie”, DIE,
p. 781
(293bis) orta, „drept”, „direct”,
orda „fără ocol” (i.e.-
n.n.)
(294) -os sufix i-e specific,
PIE (n.n.)
(295) -os terminaŃie de nomi-
nativ singular la
substantive, PIE
(296) ōụ(i)-, „care aparŃine unei
ov(i)- păsări”, DIE,
p. 783
(297) ov-, ova- „ov- particulă i.-e.
care, ca sufix,
semnifică un loc
mlăştinos/ baltă/
apă mare; forma
ova- , ca sufix ,
poate semnifica
locul de derulare a
unei acŃiuni” (n.n.)
(298) pa- „care bea”; „care p(h)a-/ « a (se) umfla »,
conduce/ domneşte/ p(h)ə- « a (se) îngrăşa »;
stăpâneşte”, „care « a bea »,
dirijează”, „care « a înghiŃi »,
îndrumă”; „care apără”; RNLR, p. 29-30,
„care păstrează”, „care (25.)
protejează”, (fig.) „care
Ńine în viaŃă”, DS,
p. 395b
(299) palaça- „frunză”, „petală”, DS,
p. 423b
(300) panna- „căzut”; „plecat”,
(PAD-) DS, p. 403a
papa- „zeule”, „tată”,
„bunicule”, PIE,
(300bis) (n.n.), vocativ în
limbile neoindiene
(n.n.)
(301) pa(ra)sh- „lângă”, „aproape”,
DS, p. 406a
(302) para- „depărtat/ înalt”,
„străin”, „vechi”,
„bătrân”, „ultim”,
„depăşit”/ „punctul cel
mai depărtat/ înalt”,
DS, p. 403a
(303) path- „drum, conduită”,
DS, p. 401a
(303bis) pattra- „frunze”, DS, p. 400
458 Lucian Cherata
(304) peya- „care este de băut”, p(h)a-/ « a (se) umfla », « a
(PA-) „potabil”, „care poate fi p(h)ə- (se) îngrăşa »; « a
înghiŃit/ gustat”, (fig) bea », « a înghiŃi »,
„înecat/ scufundat”; RNLR, p. 29-30,
„băutură”; „protejat”, (25.)
„apărat”, „păstrat”, DS,
p. 448
(305) PHAL-, „lumină/ căldură”, p(h)aly-, „a arde”, „a fi
PH- „foc”; „a străluci”, p(h)əly- cald”; „a ustura”,
„a reflecta/ lumina”, „a fi dureros”,
DS, p. 502b RNLR, p. 35-36,
(37)
(305bis) PHO-, „a scoate sunete/
PHE- onomatopei/ urlete”; „a
face zgomot prin
suflare/ respiraŃie”, DS,
p. 504a
(306) phar „a se mişca continuu”, p(h)ar-/ « a precede », « a
(pha)-, „a se zbate”, „a zvâcni”, p(h)or-, întrece / a fi
PHA- „a depăşi/ întrece”, DS, p(h)r- înainte, a fi
p. 502b primul», RNLR, p.
30, (26.); vezi şi
p(h)ir-/ p(h)er- « a
tremura, a scutura;
a se teme, a-i fi
frică », p. 30, (38)
(307) pha(ta)- „precum capul unei
cobre”,DS, p. 502b
(308) pita-, „supt”, „absorbit”;
PI- (fig.)„dat”, „topit”,
„exprimat”, „uscat”,
„desumflat”, „chircit”,
(fig.) „mascat”,
„caricaturizat”, DS, p.
435b
(308bis) plai, (skr.) planina „pădure plā-, „lat şi neted”, „de-a
pla(n)in- de munte”, DIE, p. 806; pelə- lungul”; DIE,
(slav.) planin „munte”; p. 805
în lb. neoindiene: plai
„deal”, plain „munte”
(n.n.)
(309) PLU- „a pluti”, „a naviga”, „a
înota”; „a se scălda, a se
scufunda”; „a plana”,
„a zbura”, DS, p. 502a
(310) pō- „afară/afară din/ în
afara”, DIE, p. 839
(311) poşa- „hrănire”, „întreŃinere”,
„hrană”; „care hrăneşte”,
DS, p. 448b
(312) pāşāna- „piatră”,DS, p. 433a
(313) PRC- „a amesteca”, „a
împreuna”, „a uni”,
DS, p. 446a
(314) PĶ – „a umple”, „a
satisface”, „a mulŃumi”,
„(a fi) plin de”; (fig.) „a
vindeca”, DS, p. 447b-
448a
(315) pra-sava- „procreare/generare”,„c
oncepŃie”, „naşte-re”
„fecunditate”, DS, p.
448b
(316) prāç- „a mânca”, „a devora”;
(prash-) (fig.) „a devora”, DS, p.
497b
(317) priya- „iubit”, „scump”,
„favorit”, DS, p. 498a
(318) pron- „a deschide ochii”, DS,
(MIL-) p. 501b
(319) PŬ- “a purifica”, „a
clarifica”, „a filtra”, „a
elibera”, DS, p. 443a
(320) PYĀ- „a umfla”, „a
dilata”,DS, p. 450a
(321) rā- „care dă”; (fig.) „care
exprimă/ reprezintă/
determină”, DS, p. 602
(322) ra- „care dă”, DS, p. 595a
(323) RADH- „a aştepta”, „a împlini”,
„a realiza”, DS, p. 605a
(324) rā- „care dă”, DS, p. 602
460 Lucian Cherata
(325) rāsa- „a unui dans rustic al
lui Krishna şi Gopi; un
fel de cântec”, DS, p.
605 b
(325bis) rasa – „eleganŃă/ savoare/
esenŃă”, DS, p. 600
(326) raj – „a domni”, „a conduce”, re- „a domni”, „a con-
„a stăpâni”; (fig.) „a duce”, „a stăpâni”;
direcŃiona”, „a însemna” DIE, p. 842
DS, p. 602b
(327) rasā- „pământ, sol”,DS,
p. 601a
(328) ra- „care dă”, (fig.) „care
aduce”, DS, p. 595 a
(329) RĀ- „a da”, „a conferi”, „a
desemna”; (fig.) „a
aduce”, „a îndeplini”,
„a ura”, DS, p. 601b
(330) RAC- „a compune”, „a uni”,
„a forma”, „a realiza
aspectul”, „a decora”,
„a orna”, „a se îndrepta
spre”, DS, p. 596b
(331) RAH- „a separa”;
„abandonat”, „solitar”,
„părăsit”, DS, p. 601b
(332) RIBH-, „a mugi”, „a vui”,
RI- „a foşni”; „a face
zgomot”; (fig.) „a
boci”, „a pronunŃa o
incantaŃie/ formulă
sacră”, „a se manifesta
teatral/ ostentativ/ fals”,
„a fi prefăcut/
nesincer”, DS, p. 606a
(333) RIŞ- „a pieri”, „a lipsi”,
„a fi distrus”, „a eşua”,
„a abandona”, „a
părăsi”, DS, p. 606 a –b
(334) rodas- „cer şi pământ”, DS,
p. 609b
(334bis) RO-, „a reŃine, „a închide”,
rodha- „a împiedica”; „reŃi-
nut”, „închis”, „împie-
dicat”, DS, p.609b
(335) rolamba „mânăstire/ altar”, DS,
p. 610a
(335bis) RO- „legătura cerului cu
pământul”, DS, p. 609a
(336) RU- “a striga”, „a urla”, „a
face zgomot”, „a striga
tare”, „a bâzâi”, DS,
p. 606b
(336bis) Rudra „zeu al tunetelor,
fulgerelor şi ploii la
indo-europeni”–(n.n.)
(337) RUH- „a urca”, „a se înălŃa”,
„a se îndrepta spre”,
DS, p. 607b -608a
(338) RUJ-, „care suferă”;
rugna- „insultat”, „umilit”, DS,
p. 606b-607a
(338bis) s- „prefix de negaŃie”
PIE, (n.n.)
(339) sa- „tot”, „toată”,
„toŃi”, „toate”, PIE,
(n.n.)
(340) sākşād-, „a (se) face vizibil”, „a
sā (se) evidenŃia”; „a
vedea exact/ direct/ în
realitate”, DS, p.827a
(341) salila „a oferi o libație sal-, sel- « a Ńîşni, a sări »,
(de apă) morților”, DS, RNLR, p. 53, (72.)
p. 820a
(341bis) sapta- „şapte”, DS, p. 783b
(342) sara- „cordon”; „fortificaŃie”; syir-, « a răsuci, a lega;
„zid” (fig. - n.n.)”, DS, syer- bandă, sfoară;
p. 815a venă, tendon”,
RNLR, p. 50,(67)
(343) sad – „de baştină, al pămân-
tului”, DS,
p. 581a
462 Lucian Cherata
(344) SĀ-,SE-, „a lega”, „a lipi”; „a syir-, « a răsuci, a lega;
SI-, SO- aduna/ acumula”, (fig.) syer- bandă, sfoară;
„a dedica/ închina”, „a venă, tendon”,
sprijini”, „a obliga”; „a RNLR, p. 50, (67.)
asocia”, DS, p.826b
(345) sam-MA- „a avea aceeaşi dimen- sem-, « a se asemăna, a
deva- siune, a fi eg(a)lă cu o som- semăna, asemă-
zeiŃă”, DS, p. 813 b nător, la fel »,
RNLR, p. 52, (71.I)
(346) sanātana- „etern, nemuritor”, san-, « a simŃi, a
DS, p. 774a sen- percepe », RNLR, p.
53, (73.I)
(347) sar- „cum”, „precum”,
„la fel”, „tot aşa”,
PIE, (n.n.) şi în
limbile neoindiene
(348) satta- „existenŃă”, DS, p.770
(349) sava- „incitare”, „ordin”,
DS, p.820b
(350) sā „a (se) rupe/ bate/
(v. tad-) răni/”, „a răzbuna”;
„jos”, DS, p.826b şi
p. 273b
(351) sādhu „om virtuos, sfânt”,
„om care prevede
viitorul”, DS, p. 829b
(352) SE- „a uda”, „a stropi”, „a ser-, sor- « a se mişca
umezi”, „a împrăştia”, repede, a curge, a
(fig.) „a emana”, DS, se târî », RNLR,
p.859a p.48, (63.I)
(353) SE- (SŬ-) „a crea”, „a avea forŃă/ ser-, sor- « a se mişca
energie”, DS, p. 859b şi repede, a curge, a
856b se târî », RNLR,
p.48, (63.I)
(354) SU- „a pune”, „a apăsa”; ser-, sor- « a se mişca
(fig.) „a produce sufe- repede, a curge, a
rinŃă”; DS, p. 840b se târî », RNLR,
p. 48, (63.I)
(355) su- „bine”, „bun”, „fru-
mos”, „agreabil”, „con-
venabil”, DS, p. 840
(356) „a fi în mişcare”, ser-, sor- « a se mişca
SŬ- „a da un impuls”;„a repede, a curge, a
acŃiona”, „a crea”, DS, se târî », RNLR,
p. 856b p.48, (63.I)
(357) seka- „emisie de lichid”; ser-, sor- « a se mişca repe-
„a uda”, „a umezi”, de, a curge, a se
DS, p.859a târî », RNLR, p.48,
(63.I)
(358) seva- „omagiu”, „cult”,
DS p. 860a
(359) sevita- „servit”, „onorat”,
(SEV-) DS p. 860a
(360) SI-(SĀ-), „a lega”, DS, p. 826b syir-, « a răsuci, a lega;
tad- syer- bandă, sfoară;
venă, tendon”,
RNLR, p. 50,(67)
(361) smaya- „îngâmfare”, „orgoliu”,
„mândrie”;
„personificarea orgo-
liului”, DS, p. 874a
(362) smayādika „bazat pe aroganŃă şi
- orgoliu”; DS, p. 874a
(363) sima- „frontieră”, „limită”, syir-, « a răsuci, a lega;
„separare”, DS, p.840a syer- bandă, sfoară; venă,
tendon”, RNLR, p.
50,(67)
(364) SK-, „a (ră)sări”, „a curge”; „a
SKA-, scobi”; „a scutura”, (fig.)
SKAND- „a vindeca”;
„a scurma”; „a face să
sară”, „a curge”,
„a pieri”, „a se
răspândi”, DS, p. 864b
(365) SO-, SI- „a lega”, „a înfăşura/
înfăşa”; (fig.), „a îm-
brăca în armură”, „a
îngrădi”, DS, p. 826b
(365bis) SP-, „a tremura”, „a vibra”,
SPAND- „a fremăta”, „a palpita”,
„a pulsa”, „a intra în
mişcare”, DS, p. 872a
464 Lucian Cherata
(366) st-, stha, „faptul de a sta/ a stha-, „starea de
sthiti rămâne”/ „a fi stabil/ sthiti- nemişcare/
constant”; „starea de stabilitate/
nemişcare// stabilitate/ continuitate/
continuitate/ permanenŃă”, PIE,
permanenŃă”, DS, (n.n.)
p. 867b, 869b
(367) sthiti „stabilitate/ acŃiune
de păstrare a locu-
lui”, (31), (32)
(368) soma-, „Luna/ astrul Lunii”;
(sona-, „Zeul Luna”, DS,
shoma-, p. 861b-862a
shona-)
(369) STĶ- „acoperit de”, întins pe
sol”, „presărat”, „aco-
perit”, „aşternut cu
ramuri, frunze”, DS,
p. 866b
(370) SU- „a presa”, „a presura” ser-, sor- « a se mişca
„a apăsa”; (fig.) „a pro- repede, a curge, a
duce suferinŃă” (n.n.), se târî », RNLR,
DS, p. 840b p.48, (63.I)
(371) „a fi în mişcare”, „a da ser-, sor- « a se mişca
SŬ- un impuls”; „a crea”, „a repede, a curge, a
procrea”; „a produce”, se târî », RNLR,
„a naşte”; fig.) „a p.48, (63.I)
reface”, DS, p. 856b
(372) su-mati- „a avea plăcere să..”; „a
fi versat, avizat”, DS,
p. 149a
(373) súrya- „Soare/ zeu al
Soarelui”, DS, p. 858a
(373bis) svānta- „ceresc”, „sfânt”,
zeiesc/ dumnezeiesc”,
DS, p. 881b
(374) ça- „care distruge”, DS,
p. 711b
(375) ÇAM- „a distruge, a ucide, a
suprima”, DS, p.717b
(376) ÇUR- „a tăia”, „tăietură”, DS,
p. 736b
(377) TA- „a etala”, „a alunga”, t(h)el-, „a ridica, a întinde,
„a continua”; „a t(h)ol-, a extinde”, RNLR,
respecta ritualul/ t(h)l- p. 42, (52.I)
misiunea/ rolul”; „a
pregăti”, DS, p. 276a
(378) TAM- „a îneca”, „a sufoca”;
„a lăsa perplex”, „a
paraliza”, DS, p. 278a
(379) TAN- „a întinde”, „a t(h)an-, „a întinde, a
tensiona”; „a alunga”, t(h)on-, extinde”, RNLR,
„a elimina”, DS, t(h)n- p. 45, (56.I)
p. 276a
(380) ta- (tad) „dată”, DS, p. 273a t(h)an-, „a întinde, a
t(h)on-, extinde”, RNLR,
t(h)n- p. 45, (56.I)
(381) ta-, TAD- „a rupe”, „a distruge”, dal- « a tăia, a răni, a
„a răni”, „a despărŃi”, găuri », RNLR,
„a lovi”, „a bate”, p. 38, (42.)
„a pedepsi”; (fig.)
„a opri”, DS,
p. 273b -274a, 275b
(382) ta-(tad-) „aici jos”; „lume”, DS, d(h)ey-, « a aşeza, a pune, a
p. 271a; d(h)e- plasa », RNLR,
p.37, (39.I)
(383) TAN- „a se întinde”, „a se t(h)an-, „a întinde, a
(TĀ-) alungi”, „a se prelungi”; t(h)on-, extinde”, RNLR, p.
(fig.) „a rămâne”, DS, t(h)n- 45, (56.I)
p. 876 a;
(384) tara- “barcă/ luntre de
trecere/ salvare/
traversare”
(385) te- (tad-) „acesta”, „aceasta”,
„acela”, „cel care”,DS,
p. 274b
(386) TE-, ta- „dată;„aici jos”; d(h)ey-, « a aşeza, a pune, a
(tad-) „lume”, DS, p. 271a, d(h)e- plasa », RNLR,
273a p.37, (39.I)
(387) th- „a da”, „a pune”; a-th- d(h)ey-, « a aşeza, a pune, a
„a lua”, „a ridica”; (fig.) d(h)e- plasa », RNLR,
466 Lucian Cherata
„numi/ institui”, DS, p.37, (39.I)
p. 19a
(388) tejah- „lumină”, „energie”,
„foc” „forŃă vitală”,
„zeitate protectoare”,
DS, p. 289a
(389) tejo- „izbucnire de lumină/
glorie”; „luminos”,
„strălucitor”, „clar”,
DS, p. 289b
(390) TIJ- „a înŃepa”, „a incita”, „a
excita”, „a provoca”, „a
trezi la viaŃă”; „a
îndura”, „a suporta cu
fermitate”, DS, p. 283b
(391) TIM- „liniştit/ imobil/ fix”,
DS, p. 283b
(392) toya- „a împlini un rit al
apei”, „a face libaŃii
Manilor”, DS, p. 290a
(393) TO- „a satisface”, „a t(h)ar-, « a se sătura, a fi
mulŃumi, DS, 290a t(h)ər- sătul, a creşte, a
adăuga », RNLR,
p. 40, (48.I)
(394) TO- „a face plăcere”, „a
produce bucurie”, DS,
p. 290a
(395) toda- „înŃepătură”, „incitare”
„ împungere”,; „durere
care zvâcneşte”,
„junghi”, DS, p. 290a
(396) tolana-, „ridicare”, „a înălŃa”; t(h)el-, « a ridica, a
tulā „cântărire”; „balanŃă, t(h)ol- extinde, a întinde, a
cântar”, DS, p. 290a înălŃa », RNLR, p.
42, (52.I)
(397) TĶ- „a traversa”, „a trece”;
„a conduce”, „a ghida”,
„a salva”; „care trece,
traversează/ care întâl-
neşte apa/ marea/ alt
râu”, DS, p. 288b-289a
(398) TRA- „a proteja”, „a salva”,
(TRAI-) „a păstra”, „a apăra”, „a
conserva”, DS, p. 291b
(399) „a păstra, a proteja, „a
TRAI - salva, a preserva”,
„a respecta (fig.- n.n)”,
DS, p. 291b
(400) tri- „trei” (skr.) tri- „trei” (PIE)
(401) - tsa, sufix care mar-
-tsu, chează existenŃa
-tsi unei mişcări de
deplasare, curgere,
afluire etc., PIE
(n.n.)
(402) TYAJ- „care se eliberează”,
„cel care își părăsește
corpul“,DS, p. 290 b
(403) tu- “or, „sau”, „dar”, „şi”
(particulă enclitică),
DS, p. 285b
(404) TUD- „a incita”, „a stimula”,
„a predispune”, (fig.) „a
obliga”, DS, p. 286a
(405) TUL- „a scula”,”a ridica”, „a
împrăştia”; (fig.) „a
vindeca”; „a compara”,
„a judeca”, „a evalua”,
DS, p. 286b
(406) tum- „tumultuos”, „mult”,
(tumala-) „abundent”, „numeros”;
(fig.) „viguros”/
„puternic”, DS, p. 286a
(407) tur(īya)- „spirit pur”, „zeu (fig.-
n.n.)”, DS, p. 286a
(408) -tsa în i-e semnifică
„loc”; „cu”, PIE,
(n.n.)
(409) ud-I „a se avansa”, „a se
ridica”, DS, p. 142b
(410) UD- „a anunŃa”, „a chema”,
(VAD-) „a comunica”, DS, p.623
468 Lucian Cherata
(411) „a împinge”, „a se
ŬH-, extinde/ întinde”; (fig.)
uhya- „cucerire”, „expan-
siune”; „şes/ întindere/
câmp/ spaŃiu deschis”;
„a înŃelege”, „a
reflecta”, „a considera”,
„a ghici”, „a presu-
pune”; (fig.) „a insi-
nua”, „a minŃi”, „a
înşela”, DS, p. 163a
(412) „a înŃelege”, „a
reflecta”, „a considera”,
ŬH- DS, p. 163a
(413) ujja- “care delasă”, „care
renunŃă”, „care
abandonează”, DS,
p. 136a
(414) UJJH- „curăŃat”, „lăsat”, „
liber de”, „descărcat”,
DS, p. 136a
(415) ul-,um-, „ridicare, urcare, an-, în- în limbile neo-
un- punere sus”; ”scoatere”, indiene, ca prefix,
„eliminare”, „oprire”; cu acelaşi înŃeles
„săritură pe/ peste”; (n.n.)
(fig.) „preŃuire”,
„onorare”, „eviden-
Ńiere”, „salvare”,
„exprimare” „valori-
zare”; „unire”, „legare”;
DS, p. 147a, p. 161a
(416) un- „ridicare”, „punere
sus”, (fig.) „reflectare”;
„unire”, „legare”; (fig.)
„preŃuire”, DS, p. 147
(417) un-NI- “a coborî”; „a separa”,
DS, p. 147a
(418) „inferior”, „scăzut”,
ǔn(a)- „mai mic decât”, DS,
p.162a
(419) UP- „a răspândi”, „a
(VAP-) dispersa”, „a arunca”,
DS, p. 626a
(420) upa- „aproape de”, „spre”;
„situaŃia de mişcare
aproape, spre”, DS,
p.148a
(420bis) ūrj- „forŃă/ putere”; „hrană”;
(fig.) „sănătate”, DS,
p. 162b;
(421) uru- „mare”, „larg”, „întins”;
„înalt”; (fig.) „bogat”,
„Ńuguiat”; „pământ”;
„drum”, (fig.)”tare”,
DS, p. 160b
(421bis) ura(ga)- „şarpe”, „Naga”, DS,
p. 160b;
(422) us(ra)- ”clar”, „rază/ lumină/
căldură”; (fig.)
„Soare”;„mântuire”,
DS, p. 162a;
(423) UŞ- „a arde/ pârjoli”; „a
distruge”, „a pedepsi”;
(fig.) „a macera”,
„a digera”, DS, p. 161b
(424) ut- „mişcare de ridicare/
despărŃire, împărŃire”;
„acŃiune de presare,
Ńinere pe loc în vederea
unei mişcări” (n.n.),
PIE
(425) uta- „în adevăr”, „foarte”,
DS, p. 136b
(426) -va particulă indo-
europeană care
semnifică locul
derulării unei
acŃiuni, PIE, (n.n..)
(427) VA- „a sufla”; „a simŃi”;
„a sufla pe”, „a răs-
pândi”, „a împrăştia”;
470 Lucian Cherata
(fig.) „a striga”, „a
semnala”, „a provoca”
„a determina”, DS,
p. 635b
(428) va (iva) „pentru cele spuse”, „în
aceeaşi manieră”, DS,
p. 620a, p. 132b
(429) VAC- „a vorbi”, „a spune”; „a
răspunde”; „a anunŃa”;
„a recita”, „a povesti”,
DS, p. 621b, 624b
(430) vāja- „hrană rituală”, DS,
p. 673b
(431) VAS- „a se înveli”, „a se
îmbrăca”/ „a locui”, „a
sta”, „a rămâne”/ „a
străluci”,DS, p. 633a
(432) vasa- „locuire”, „situaŃie”,
„stare”, DS, p. 642b
(433) vakti- „parolă”, „discurs”,DS,
p. 620b
(434) vaktķ- „care vorbeşte”,
„orator”, „om cu
elocinŃă”,DS, p. 620b
(435) vedya- „a cunoaște, a învăța, a
înțelege”; „a recunoaște
ca”, DS, p.695a
(436) „a sufla”, „a sufla pe”,
VI-(VĀ-) „a răspândi”, „a
împrăştia”; (fig.) „a
distruge”, DS, p. 635b
(437) vi-, ve- „fără”, particule de
negaŃie/ privative în i-e
şi skr. (n.n.)
(437bis) vi-, ve- „(de) deasupra, (de)
sus”; „peste”, în i-e
(n.n.)
(438) vi-LOK- „a privi, a examina; a
privi de sus; a înŃelege,
a lua în considerare”,
„sau”, DS, p.674a
(439) vi-LOK-in „cel care priveşte de sus
(din Ńinutul de munte! –
n.n. etc.)”, DS, p.674a
(440) vi– „cel izolat, cel solitar,
l(o)k(a)-in cel departe de oameni -
n.n.”, (n.n.), DS, p.674a
(441) vodhum- „a conduce”, „a dirija”;
(VAH-) „a pune în mişcare”,
DS, p. 700a, p. 635a
(442) VĶ- „a acoperi, a înconjura,
a înveli, a ascunde”,
DS, p. 688b
(443) „a ploua, a stropi”, „a
VĶŞ-, ura belşug”; (fig.) „a
varşati onora, binecuvânta, a
se închina”, DS, p.
691b
(444) „care se întoarce,
VĶT- încercuieşte”, „care se
transformă în cerc”,
DS, p. 689b
(445) vķka- „lup”,DS, p. 689a vîlka-, „lup”, vzi ondul
vulka- PIE (n.n.)
(446) „femeie care este luată
vodhā- (în ideea căsătoriei)”,
DS, p. 700a
(447) „care pleacă/ merge/
yā- trece”; „care descoperă/
arată”, DS, p.589a
(448) YĀ- „a merge”, „a pleca”, „a
se pune în mişcare”,
DS, p.588b
(449) yaji-, „sacrificare, sacrificiu,
yajña oblaŃiune, ritual”; „a
onora prin sacrificiu”,
DS, p. 581a
(450) yan (yad) „la fel ca”, „în
maniera”,„echivalent”,
DS, p. 586a
(451) yaças- „glorie, renume”, DS,
p. 588a
472 Lucian Cherata
(452) „în manieră de”, „la fel
yathā- cu”, „în conformitate
cu”, DS, p. 583b
(453) yo– (ya- ) „(eu/ el) cel care sunt/
este”, DS, p. 581a şi
p. 593a
(454) yoni- “naştere, origine”, DS,
p. 594b
(455) yuta- “ataşat la”, „combinat
(YU-) cu”; „care constă în”,
„despre”, DS, p. 592a
XXI. ANEXA (ARTICOL)
„ROSTIREA ROMÂNEASCĂ” PRIN PRISMA

STRUCTURILOR LEXICALE INDO-EUROPENE
(DUPĂ O IDEE A LUI C. NOICA)
Cu lucrarea Despre substratul indo-european al limbii române,

putem spune că „am intrat în uitarea românească”, după o expresie a
lui Constantin Noica din Cuvântul înainte la Rostirea filosofică
românească179. Convingerea filosofului că, prin rostirea noastră, am
putea atinge „răsunetul unor popoare mari” ne apare astăzi, cu
adevărat îndreptăŃită.
Ceea ce spunea Constantin Noica în urmă cu peste patruzeci de ani
despre „rostirea filosofică românească” apare acum ca un lucru
firesc, cu atât mai mult cu cât „memoria” Daciei ne revelează din
cenuşa istoriei o bogăŃie a lucrurilor de suflet pe care le-am trăit şi
simŃit de mii de ani în subconştientul colectiv, dar abia acum le
putem conştientiza. Fără îndoială că putem evidenŃia în rostirea care
stă la temelia memoriei, dar şi a uitării mai multe faŃete ale
sensibilităŃii şi înŃelepciunii noastre, dar şi a relaŃiei pe care o avem
cu transcendentul. Astfel, ne vom raporta la o rostire filosofică, la o
rostire poetică, dar şi la una magică. De ce trebuie să facem acest
lucru? Tot Constantin Noica ne dă răspunsul: „Ar merita să facem
astfel încât să ne înfăŃişăm, cu limba noastră, la judecata istoriei,
atunci când năzuinŃele de unificare ale oamenilor şi cerinŃele de
uniformizare ale lumii maşinilor vor chema limbile naturale să spună
ce drept de viaŃă mai au. Cu limba noastră, noi dăm acea „iscusită
oglindă a minŃii omeneşti”, cum spunea despre scris Miron Costin, în
care gândul de totdeauna şi omul de pretutindeni să-şi vadă chipul. Şi
o putem face în termeni proprii, uneori de netălmăcit în alte
limbi”180.
179
C. Noica, Rostirea filozofică românească, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970, p. 5.
180
Idem.
474 Lucian Cherata
În această idee, pentru început, vom încerca să descifrăm
sensurile iniŃiale ale cuvintelor pe care Constantin Noica le-a
considerat, pe bună dreptate, cu semnificativă încărcătură filosofică
pentru cultura română. Vom avea, în acest mod, posibilitatea de a
compara intuiŃiile filosofului cu semantică metaforică a unor cuvinte
străvechi din limba română.
D: ROST
P: RO–ST
S: „reŃinere/ închidere/ rămânere în stabilitate”; „lucru [făcut] cu
trăinicie/ stabilitate – (n.n.)”;
C: (334bis)&(366);
O: Sensul din limba română actuală: rost „gură”, „deschizătură”,
„rostire”; presupus a proveni din latinescul rostrum „bot”, „cioc”,
„vârf înconvoiat”, „gură”; interpretând cuvântul rostrum, după
structura dată de particulele indo-europene, obŃinem:
RO-ST-(T)R-UM „reŃinere/ rămânere/ închidere în stabilitate cu
salvarea a ceea ce este preŃios/ semnificativ – n.n.”,
(334bis)&(366)&(397)&(415); sau: RO-ST-RU-(U)M „reŃinere/
rămânere/ închidere în stabilitate cu strigarea a ceea ce [se]
evidenŃiază”, (334bis)&(366) &(336)& &(415);
Sensul filosofic conferit de C. Noica: rost „rânduială”, „ordine”,
„mod de viaŃă”, „sens”, „înŃeles”, „raŃiune”;
Comentariu: RO-ST-I-RE „reŃinere/ închidere/ rămânere în stabilitate
care este destinată să determine/ exprime [ceea ce este]”;
(334bis)&(366)&(184)&(321); Se poate remarca fără dificultate faptul
că sensurile aflate de C. Noica pentru cuvântul rost sunt consonante
cu semnificaŃia indo-europeană găsită şi, dar înrudite cu sensul
indo-european al latinescului rost „gură”, „rostire”181, cu mare
probabilitate provenit de la rostrum; suntem în cazul special
reprezentat de faptul că şi latinescul rostrum şi românescul rostire
provin direct din fondul PIE, cu sensuri consonante; întâlnirea lor, la
nivelul limbii daco-romanilor, sau mai târziu, la nivelul limbii
române, este un exemplu de moştenire comună a unui cuvânt, în
181
„Cum s-a putut trece de la rost-gură şi rost-deschizătură la rost-rânduială,
dicŃionarele n-o mai spun”; C. Noica, op. cit., p. 27.
două limbi diferite, din acelaşi fond, cu evidentă potenŃialitate de a
consona semantic;
D: HOTAR
P: (G)HO-TA-(A)R
S: „[ceea ce/ cel care] desparte pământul”;
C: (166)&(381)&(37);
O: Sensul din limba română actuală: hotar „loc de demarcaŃie/
despărŃire”, „graniŃă”, „frontieră”, „limită”; a hotărî „a stabili”, „a
fixa”, „a delimita”, „a decide”, „a determina”, „a fi sigur”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: hotar „destinare”, „hotărâre”,
„încheiere”, „ definire”, „împărŃire”, „limitaŃie/ nelimitaŃie”,
„fixare”182;
Comentariu: Remarcăm, pentru început, faptul că hotar este un
cuvânt al limbii române, moştenit din fondul PIE şi nu unul
împrumutat de la vecinii noştri maghiari (poate şi ei l-au moştenit din
fondul PIE sau l-au luat de la noi! – n.n.). Cuvântul are, în limba
română, cu adevărat, o arie semantică remarcabilă, fapt care conduce
la aceeaşi idee: hotar nu poate fi împrumutat (în acest caz ar fi avut o
semnificaŃie semantică restrânsă şi o răspândire zonală, fapt ce nu se
confirmă pentru acest cuvânt!). Dacă sensul iniŃial, indo-european,
pentru cuvântul hotar, se referă strict la împărŃirea/ delimitarea
pământului, sensurile derivate din dicŃionar sunt numeroase, iar
sensurile cu tentă filosofică sunt remarcabile. Este un caz de
îmbogăŃire semantică spectaculoasă faŃă de sensurile arhaice iniŃiale.
D: FIRE
P: PH-I-RA
S: „[ceea ce] precede [ce există] şi este destinat să determine [ce va
fi]”;
C: (306)&(184)&(321);
O: Sensul din limba română actuală: DEX, fire „lumea materială”,
natura înconjurătoare”; „nărav”, „obicei”, „obişnuinŃă”, „tempe-
rament; „fiinŃă”, „existenŃă”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: fire „universalitatea concretă
pe care gândirea înŃelege s-o pună în joc”183; „În conceptul de fire se
182
C. Noica, op. cit., p. 243-246.
476 Lucian Cherata
cuprinde toată făptura, [...], laolaltă cu făptuirea a ceea ce este, pe
pământ şi în orizontul pământului. Soarele Ńine din plin de fire, ba
este izvorul ultim al firii, într-un sens. Dar sorii altor lumi nu mai
încap în universalitatea aceasta concretă. Firea nu este toată fiinŃa
materială a lumii. Nu va fi nici fiinŃa ei morală. Este toată fiinŃa vie şi
perceptibilă a lumii”184.
Comentariu: În cazul cuvântului fire, constatăm o consonanŃă
parŃială între cele trei sensuri puse în discuŃie: cel rezultat din
interpretarea indo-europeană, cel precizat de DEX şi cel propus de C.
Noica, cu sens filosofic; astfel. Firea, ca dat al tuturor lucrurilor, ca
predestinare a lor, se regăseşte în „nărav” (năravul din fire n-are
lecuire! – n.n.) sau „temperament” şi spune ceva esenŃial despre
fiinŃa vie şi perceptibilă a lumii;
D: FIINłĂ
P: PH–I-IN(G)-TSA
S: „[ceea ce] precede [ce există] şi este (pre)destinat să se pună în
mişcare/ să curgă/ să vină”;
C: (306)&(184)&(197)&(204);
O: Sensul din limba română actuală: fiinŃă „tot ce are viaŃă”,
„vieŃuitoare”, „vietate”, „existenŃă”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: „Semnificativ este, în definitiv,
tocmai că lipseşte conceptului nostru de fiinŃă un moment limpede
antitetic, cum ar fi devenirea, şi că în fapt nu avem un termen
românesc pentru devenire. [….] Cât despre naştere, la noi, ea a rămas
simplă naştere, nu s-a transformat, ca la greci, în geneză, spre a fi şi
devenire (lumea pieritorului, a coruptibilului)”185.;
Comentariu: Raportându-se la cele precizate de dicŃionar, C. Noica
îşi exprimă regretul faŃă de nepăstrarea în limba română, în cuvântul
fiinŃă, a ideii de devenire, esenŃială acestui concept filosofic. Dacă ne
raportăm la sensul indo-european al cuvântului fiinŃă, remarcăm
toate caracteristicile devenirii, într-un mod mai categoric decât în
limba greacă; astfel, în locul genezei, concept care sugerează
devenirea în limba greacă, aflăm în limba română: „ceea ce precede
183
C. Noica, op. cit., p. 44.
184
Ibidem, p. 45.
185
[ceea] ce există”, dar şi potenŃialitatea devenirii prin: „ceea ce este
(pre)destinat să se pună în mişcare/ să curgă/ să vină”. Din nefericire,
în această situaŃie, remarcăm o sărăcire de sens a cuvântului fiinŃă
din limba română faŃă de înŃelesul iniŃial, indo-european.
D: PETRECERE
P: PA-TR–E-CI-RA
S: „trecere care protejează/ apără/ păstrează [esenŃialul];
C: (304)&(397)&(152)&(109)&(321);
O: A se vedea: TRECERE/ TR-E-CI-RA „care determină traversarea
apropiindu-te de aşezare/ destinaŃie – (n.n.)”;
Sensul din limba română actuală: petrecere „desfătare”, „veselie”,
„distracŃie”, „chef”, „sărbătoare”; „răposare”, „deces”, „dispariŃie”,
„stingere”, „sucombare”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: „Am fi putut spune întâi,
petrecerea în ea însăşi a lumii, alaiul, procesiunea, trecerea ei
necurmată către altceva; „nevinovăŃia devenirii”, cum spune filosoful
acela, ca devenire întru devenire. Am fi putut spune – căci
petrecerea nu e numai trecere oarbă, ci şi trecere printr-o urzeală –
petrecerea lumii prin gând, închegarea ei prin armătura gândului,
rostirea ei, devenirea întru fiinŃă a lumii. Şi am mai fi putut spune –
în măsura în care petrecerea înseamnă şi însoŃire, călăuzire,
strămutare – petrecerea lumii cu gândul de către om, care vine în
mijlocul ei ca o făptură însoŃitoare a lumii, oglinditoare a ei,
călăuzitoare, dar, până la urmă, ca o făptură sortită, prin fapta ei, să
strămute lumea într-o nouă întruchipare.186”;
Comentariu: După cum se poate observa cu uşurinŃă, sensul
indo-european găsit este în mare măsură consonant cu cel filosofic
sesizat de Noica. Ce altceva ar fi „trecere care protejează/ apără”
decât „însoŃire, călăuzire, strămutare – petrecerea lumii prin gând”?;
ce ar putea fi „trecere care păstrează esenŃialul” decât „devenirea
întru fiinŃă a lumii”? Este trecerea predestinată şi necurmată a lumii
spre altceva...
D: VREME(A)
P: VR-E-ME(Y)A
186
478 Lucian Cherata
S: „[cea] care înconjoară/ acoperă şi soseşte/ intră în acelaşi statut [cu
realitatea] în mod măsurabil”;
C: (442)&(152)&(261);
O: Sensul din limba română actuală: DEX, vreme „interval”,
„perioadă”, „răstimp”; „durată măsurată”; „perioadă de timp”;
„stare” a atmosferei”;;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: „Ai putea crede că vremuirea
denumeşte fundalul de zădărnicie al tuturor încercărilor de a se ridica
la existenŃă. Mai mult încă: dacă vremuirea însoŃeşte tot ce se
întâmplă pe lume, ea ar fi în definitiv şi lotul lumii însăşi. Doar ca
vreme atmosferică este ea ceva exterior lucrurilor; ca vreme însăşi ea
se dovedeşte ceva intim lor, şi înŃelepciunea românului poate la fel
de bine spune: vremea vremuieşte, vremurile vremuiesc, adică
vremurile istorice ale omului; ba chiar se poate spune că omul însuşi
vremuieşte şi noi înşine vremuim odată cu vremea – către
nicăieri.187”; „În realitate, ceea ce denumeşte spiritul limbii noastre
prin vremuire este ceva mai subtil, una din formele posibile de
scurgere a timpului: scurgerea lui sub semnul neutralităŃii.”188;
Comentariu: Remarcăm faptul că „intimitatea” vremii cu lucrurile
lumii, fapt sesizat de Noica, este surprinsă de definiŃia
indo-europeană propusă de noi: „cea care înconjoară/ acoperă
[lucrurile]”; mai mult, ea „soseşte/ intră în acelaşi statut [cu
realitatea]”. Putem spune că vremea este asemenea unei „umbre”
care însoŃeşte realitatea lumii şi, asemeni umbrei, este o manifestare
a neutralităŃii. Chiar măsurabilitatea vremii, în aparenŃă, semn al
concretului, nu este altceva decât o expresie a faptului că devenirea
îşi manifestă potenŃialităŃile doar însoŃită de vremuire.
D: TEMEI
P: TE-MEY(A)
S: „cel/ cea [pe] care se pune aşează [în mod] măsurabil”;
C: (387)&(152)&(261);
O: Sensul din limba română actuală: DEX, temei „temelie”,
„fundament”, „bază”; „solid”, „serios”, „însemnat”, „important;
„solid”, „temeinic”, „durabil”; „element esenŃial”;
187
188
Ibidem, p. 78.
Sensul filosofic conferit de C. Noica: „Iată deci cum se distribuie de
la sine între lucruri şi gânduri înŃelesurile, temelia fiind a lucrurilor,
dovada din al doilea înŃeles fiind a gândului, forŃa principală fiind
iarăşi a lucrurilor, în timp ce punctul culminant, din al patrulea
exemplu, aduce mai degrabă perspectiva gândului. Dar toate vin să
se contopească în sensul filosofic care, aşa cum spuneau medievalii,
este cel de ratio în toată întinderea ei: şi ratio essendi, şi ratio
cognoscendi, şi ratio fiendi, şi ratio agendi.189”;
Comentariu: Deşi sensul iniŃial, indo-european, al cuvântului temei
sugerează, în aparenŃă, un sens fizic, pragmatic, anume acela de
temelie, remarcăm „avertismentul” că ceea ce se pune pe acest temei
este măsurabil. Dacă, pentru temeiul lucrurilor, măsurabil are un
înŃeles direct şi imediat, pentru temeiul gândurilor pare că precizarea
nu are sens, gândul fiind, în principiu, nelimitat. Şi totuşi, chiar şi un
gând are temei în varianta în care este realist, măsurabil. Ori, tocmai
această caracteristică a temeiului îl acreditează ca ratio, aşa cum l-a
întrezărit Noica.
D: TROIAN
P: TR-O(J)-IAN
S: „[ceva care] poate fi trecut cu efort/ forŃă/ energie/ greutate”;
C: (397)&(288)&(194);
O: Vezi: troienire „activitatea prin care se produc troiene”; este
evident eronată etimologia cu trimitere la Traian, împăratul cuceritor
al Daciei şi la limes-urile romane sub forma unor „troiene” de
pământ;
Sensul din limba română actuală: DEX, troienire „înzăpezire”,
„acoperire cu troiene”, „acoperire prin îngrămădirea a ceva în
cantităŃi mari deasupra”; „val de pământ”, „întăritură”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: „Dacă te întroieneşti în nămeŃii
de zăpadă sau o faci în îngrămădirile, de fiecare dată nesfârşite, ale
lumii, te poŃi întroieni la fel de bine în zăcămintele fiinŃei tale. Când
învăŃaŃii de azi vorbesc despre blocaj, inhibiŃie, paralizare a fiinŃei
sufleteşti, ar putea spune la fel: Ńi s-a întroienit mintea sau inima”190.;
189
190
480 Lucian Cherata
Comentariu: La sensul indo-european al cuvântului troian, remarcăm
atât dificultatea cât şi posibilitatea de a ne confrunta cu această
realitate; în fond, troianul este o acumulare, un cantitativ. Troienirea
la nivel fizic se manifestă şi ea ca un obstacol. În schimb, troienirea
lăuntrică poate fi un semn al renunŃării, al abandonului, dar, la fel de
bine, poate fi un argument al calitativului, al sedimentării gândurilor,
al înŃelepciunii şi împăcării omului cu lumea şi cu devenirea ei
(„M-or troieni cu drag aduceri aminte...”). Abia cu troienirea
lăuntrică a omului ne putem apropia de biruinŃa gândului de sub
troienele faptelor sublimate în amintiri. Dar şi această biruinŃă se
face „cu efort/ forŃă/ energie/ greutate”. Este evident faptul că nu
putem ieşi nicicum de sub zodia definiŃiei arhaice a cuvântului
troian...
D: CUMPĂT
P: KU-(U)M-PA-(A)TH
S: „greutate pusă sus care protejează/ apără/ păstrează ceea ce se
ridică/ este ridicat”;
C: (234)&(415)&(298)&(52);
O: Sensul din limba română actuală: DEX, cumpăt „echilibru
sufletesc”, „judecată dreaptă”, „stăpânire de sine”, „cumpătare”,
„sânge rece”; presupusă etimologie de la lat. Compitus „răspântie”/
computus „socoteală”; „calm”, „fire”, „stăpânire”, „chibzuială”;
„măsură”, „moderaŃie”, „prudenŃă”, „tact”; „ordine”, „aranjare”; A se
vedea şi sensul cuvântului cumpănă;;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: „Mai ales cu verbul a cumpăta
s-au putut rosti gânduri frumoase pe această linie, căci verbul
însemna a potrivi cu înŃelepciune, a orândui, a dispune, ca în:”łine
Doamne, ce mi-ai dat,/ Că bine m-ai cumpătat”. Dar verbul însemna
şi a se îndemna, a se strădui, ca în „MulŃi împăraŃi... s-au cumpătatu
de-au cercat, până au găsit izvorul vieŃii”, dintr-o Pravilă. Verbul
începea astfel să capete un sens neutru, şi atunci însemna a îndruma,
îndemna, sfătui, a potrivi pe cineva să facă un lucru: „Frunză verde
lemn uscat/ Mândrele m-or cumpătat,/ Ca să plec seara în sat””191;
Comentariu: Analizând cu atenŃie definiŃia arhaică a cuvântului
cumpăt, observăm că ea corespunde deplin cuvântului cumpănă,
191
C. Noica, op. cit. p. 140.
instrument fizic de obŃinere a unui echilibru la limită în vederea
gestionării unor greutăŃi presupuse de un mecanism dat. De fapt, în
toate cuvintele din DEX corespunzătoare cuvântului cumpăt, ideea
principală este aceea de monitorizare a unui echilibru în planul
gândului. Iată cum, de la un model fizic de obŃinere a echilibrului şi
de gestionare a mişcării unor greutăŃi s-a trecut în plan mental la
concepte care funcŃionează după acelaşi model. În această situaŃie,
presupusa etimologie latină, deşi, în aparenŃă parŃial consonantă cu
sensurile actuale ale cuvântului cumpăt, nu se susŃine.
D: FÂRTAT
P: P(H)AR-TA-(A)T(I)
S: „care te întrece în respectarea ritualului, depăşindu-te”;
C: (306)&(377)&(70);
O: Sensul din limba română actuală: DEX, fârtat „prieten nedespărŃit
legat prin jurământ (legătură spirituală)”, „frate de cruce”; „prieten”,
„tovarăş”;;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: „Suprimarea lui Nefârtate
(entitate negativă – n.n.) se face abia indirect, prin frăŃietate: „Când
doi inşi spun acelaşi lucru deodată, crapă dracul de ciudă”, lămureşte
o legendă de-a noastră: Când se obŃine armonia, acordul, înfrăŃirea,
dispare Nefârtate, atâta tot. El este, nu ura, nu răutatea, ci indiferenŃa,
neutralitatea, neparticiparea”192;
Comentariu: Aflăm pentru fârtat trei sensuri pe care vom încerca să
le armonizăm, după cum urmează: primul sens, cel arhaic, ne duce în
zona unor ritualuri ancestrale în care fârtatul cuiva era denumit cel
mai bun sau unul care era mai bun decât acel cineva în respectarea
ritualului. Este evidentă atât relaŃionarea cât şi ierarhizarea
participanŃilor la ritual prin raportare unul la celălalt; dar,
participarea acestora la ritual îi „înfrăŃeşte” chiar dacă după
consumarea ceremoniei se produce o ierarhizare; nu exista noŃiunea
de fârtat în afara ritualului şi nici între un individ participant la ritual
şi unul neparticipant. Probabil, în timp, odată cu dispariŃia acestui tip
de ritual, cuvântul fârtat a păstrat doar conotaŃia de „prieten
nedespărŃit legat prin jurământ” la care ulterior s-a adăugat şi „frate
de cruce”, frăŃie realizată tot prin jurământ ritualic; „prieten” şi
192
C. Noica, op. cit., p.214.
482 Lucian Cherata
„tovarăş” s-au adăugat şi mai târziu la sensurile posibile ale
cuvântului fârtat cu o semnificaŃie diluată faŃă de cea iniŃială.. Dacă
Ńinem cont şi de cele spuse de C. Noica, putem concluziona că
„frăŃietatea” ritualică avea drept scop atât ierarhizarea oficială, liber
consimŃită a indivizilor dintr-o comunitate cât şi inducerea unei
relaŃionări între aceştia care să excludă indiferenŃa, neutralitatea şi
neparticiparea...Chiar ciobanii din MioriŃa, în anumite variante ale
acesteia, sunt „fârtaŃi”, fapt care conduce din nou la ideea unui ritual
în care unul dintre fârtaŃi este sortit sacrificiului pe care îl acceptă în
conformitate cu regulile „frăŃietăŃii” din care face parte.
D: CĂTUN
P: KHA-T(O)-UN
S: „ loc/ spaŃiu [de convieŃuire] care mulŃumeşte/ satisface [chiar]
fiind mai mic [decât se obişnuieşte–n.n.]”;
C: (220)&(393)&(418);
O: Sensul din limba română actuală: DEX, cătun „grup de aşezări
Ńărăneşti, care nu constituie o unitate administrativă, cu număr de
locuitori mai mic decât al unui sat”; „sălaş”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: C. Noica nu conferă un sens
filosofic cuvântului cătun, dar spune, citându-l pe Haşdeu, că
materialul brut al lingvisticii îl aflăm, mai degrabă „în cătune, colibe
şi bordeie”193;
Comentariu: Dacă în cătune şi colibe raŃiunea cuvântului este difuză,
în limba cultă ea este concentrată; de aici sărăcirea de sensuri pe care
o aduce actul de cultură, mai ales la nivelul unei limbi.
D: COLIBA
P: KO-LI-B(H)A
S: „[locuinŃa] care te ascunde de stele”;
C: (224)&(240)&(77);
O: Sensul din limba română actuală: DEX, colibă „casă mică şi
sărăcăcioasă”; „adăpost provizoriu pentru oameni şi, uneori, pentru
animale”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: vezi ce s-a spus la cătun;
Comentariu: vezi comentariul de la cătun;
193
C. Noica, op. cit., În cătune şi colibe, p. 261.
D: CUMINECARE
P: KU-(U)M-IN(A)-E-KA-RA
S: „[acŃiune prin care] pământul este ridicat/ expus în Soare pentru a
intra în comuniunea bucuriei date”;
C: (234)&(415)&(195)&(152)&(208)&(328);
O: Sensul din limba română actuală: DEX, cuminecare
„împărtăşanie”; „iertarea păcatelor prin împărtăşanie, grijanie”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: „Sigur că aşa cum nu înŃelegem
să revenim la cătune şi colibe,, nu mai putem întâlni o raŃiune difuză,
de vreme ce o deŃinem pe cea stăpână pe sine şi concentrată. Sigur, în
sfârşit, că raŃiunea noastră este făcută să comunice şi e pentru
comunicare, pe când în raŃiunea difuză nu încăpea decât cuminecare.
Dar raŃiunea care comunică ştie, în veacul nostru, de o raŃiune care
cuminecă, subiectul ştie de substanŃă, adică de idealul plinătăŃii
omului şi a societăŃii, universalul abstract ştie de universalul
concret”194;
Comentariu: Mai întâi trebuie să vedem ce este aceea împărtăşanie.
După o elementară analiză permisă, de regulile de alcătuire a
cuvintelor în limba română, aflăm următoarele sensuri posibile
pentru a (te) împărtăşi: „a (te) face parte din ceva/ cineva”; „a fi
totuna cu ceva/ cineva”; „realizarea unei comuniuni cu ceva/ cineva”.
Revenind la sensul din dicŃionar al cuvântului cuminecare, cu
conotaŃie creştină, putem spune că împărtăşania este „realizarea
comuniunii cu Iisus Hristos” prin ritualul de simbolizare a preluării
sângelui şi trupului Fiului lui Dumnezeu de către credincios. Suntem
în faŃa a trei tipuri de comuniune: sensul arhaic al cuvântului
cuminecare induce comuniunea Soarelui cu pământul prin bucuria
căldurii şi luminii; sensul dat de dicŃionarul actual al limbii române
presupune comuniunea credinciosului cu Iisus Hristos, iar sensul
filosofic descoperit de C. Noica presupune comuniunea dintre
raŃiunea difuză/ primitivă a omului şi lumea înconjurătoare. Deci
cuminecare înseamnă comuniune indiferent de perioadele istoriei
cuvântului.
194
484 Lucian Cherata
D: COMUNICARE
P: KO-MO-NI(H)-KA-RA
S: „[acŃiune] care eliberează de absenŃa bucuriei/ fericirii date/
destinate”; „[acŃiune] care elimină nefericirea dată – (n.n.)”;
C: (224)&(269)&(281)&(208)&(328);
O: Sensul din limba română actuală: DEX, comunicare „acŃiunea de
a comunica şi rezultatul ei”; „înştiinŃare”, „ştire”, „veste”; „contact”,
„relaŃie”, „legătură”; „mesaj”, „informaŃie”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: vezi ce s-a spus la cuminecare
în comparaŃie cu comunicarea;
Comentariu: Este foarte clar ce spune dicŃionarul despre sensurile
actuale ale cuvântului comunicare. C. Noica ne spune că „raŃiunea
noastră e făcută să comunice”, iar sensul arhaic ne justifică acest
lucru spunând că a comunica înseamnă a iniŃia o „acŃiune care
elimină nefericirea dată”. Tulburătoare complementaritate de sensuri,
dincolo de timp...;
D: ÎNTRU
P: IN-TR-U(H)
S: „intrarea într-o stare/ situaŃie/ idee – (fig. – n.n.) [care] conduce/
îndrumă la înŃelegere/ ghicire/ presupunere”;
C: (192)&(397)&(411);
O: Sensul din limba română actuală: DEX, întru „în”, „înăuntru”,
„pentru”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: „întru înseamnă şi în spre şi în;
aşadar spune nici înăuntru, nici în afară, şi una şi alta; este un fel de
a nu fi în, înŃeles ca a fi în; sau mai degrabă, un a fi în înŃeles ca a
deveni în.”195;
Comentariu: Fără dificultate, constatăm că sensul intuit de C. Noica
pentru întru este foarte apropiat de sensul indo-european aflat de noi:
„care conduce/ îndrumă la înŃelegere” este tot una cu „a fi în înŃeles”,
iar „intrarea într-o stare / situaŃie/ idee” este tot una cu „a deveni în”
propuse de filosof.
Pe lângă aceste cuvinte cu sens filosofic, păstrat mai mult sau mai
puŃin, după caz, Constantin Noica aduce în discuŃie şi prezenŃa altor
195
cuvinte cu sonoritate interesantă, cum ar fi: zănatic, agoniseală şi
agonie; pe lângă acestea, sunt menŃionate alte două cuvinte (adint şi
amăgeu), dispărute din limba română, dar pentru a căror pierdere
Haşdeu îşi exprimă regretul în al său Etymologicum Magnum
Romaniae. Vom descifra şi pentru aceste cuvinte etimologia
indo-europeană corespunzătoare metodei propuse, după cum
urmează:
D: ZĂNATIC
P: SA-(I)NA-TI(J)-(I)CCH
S: „[individ] legat de Soarele care îi provoacă/ incită/ excită dorinŃa/
rătăcirea/ căutarea”;
C: (344)&(195)&(390)&(200);
O: Sensul din limba română actuală: zănatic „ieşit din minŃi”,
„smintit”, „zăpăcit”, „bezmetic”; până în prezent a fost acceptată
etimologia propusă de Haşdeu, de la latinescul dianaticus „lunatic”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: filosoful îşi exprimă regretul că
acest cuvânt nu are stabilită o etimologie convingătoare;
Comentariu: Echivalentul dacic/ românesc pentru lunatic este
somnambul (de la Soma/ Sona/ Somna, astrul/ zeul lunii la
indo-europeni; de aici şi cuvintele: somn, iasomie, sonat etc.);
acceptând etimologia lui Haşdeu, trebuie să echivalăm sensul
cuvântului lunatic cu sensurile cuvântului zănatic, dar lunatic
semnifică un individ care manifestă dereglări psihice la apariŃia lunii
pline care are un câmp magnetic mai puternic decât în celelalte
pătrare, cu influenŃă directă asupra activităŃii creierului unor indivizi
umani mai sensibili; privind atent manifestările lunaticilor/
somnambulilor, constatăm că acestea nu sunt echivalente cu ieşirea
din minŃi, smintirea, zăpăcirea şi bezmeticeala care se raportează la o
stare de veghe din care s-a ieşit prin alterarea comportamentului
firesc în confruntarea cu o situaŃie tensionată, o emoŃie puternică sau
un stimul de altă natură (fizică/ biologică/ chimică/ telurică);
somnambulii/ lunaticii sunt cei care, în timpul somnului, numai sub
influenŃa câmpului magnetic al astrului Lunii, intră într-o stare de
transă, cu manifestări tipice, prin activarea unor atavisme şi, ulterior,
revenirea la normalitate fără vreo raportare conştientă la starea
anterioară; în comparaŃie cu starea de somnambulism care este
temporară, datorată doar astrului Lunii într-o anumită perioadă,
486 Lucian Cherata
ieşirea din minŃi, sminteala, zăpăceala, bezmeticia pot fi datorate
unor cauze diverse (numai Lunii, nu!) şi pot fi permanente sau
temporare; de aici, concluzia că zănatic nu poate fi echivalent cu
lunatic ci, poate, doar cu semnificaŃie complementară raportată la
influenŃa unui astru, Soarele şi respectiv Luna asupra psihicului
uman; regăsim, astfel, sensul iniŃial al cuvântului zănatic drept
manifestare umană deviantă datorată activităŃii Soarelui; ulterior,
cuvântul a fost asociat în timp şi unor manifestări similare datorate
altor cauze;
D: AGONIE
P: AGH(A)-(I)O-NI(H)-E
S: „decăderea celui care este/ a cuiva anume în starea de absenŃă/
dispariŃie cu care intră în acelaşi statut”;
C: (10)&(198)&(281)&(152);
O: Sensul din limba română actuală: vezi DEX: agonie „stare
[patologică] a organismului care precede moartea”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: cuvântul agonie este doar
semnalat de către filosof ca foarte interesant, dar, încă, fără o
etimologie satisfăcătoare;
Comentariu: Sensul aflat de noi este în deplină concordanŃă cu cele
semnalate de DEX;
D: AGONISIRE
P: AGO(S)-NI(H)-SI-RA
S: „[acŃiune prin care] pentru a nu fi lipsit/ dator, aduni ceea ce [îŃi]
este dat/ destinat”;
C: (10)&(281)&(344)&(321);
O: Sensul din limba română actuală: agoniseală „strânsură/ avere/
rost/ rezultatul acŃiunii de agonisire etc.”;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: cuvântul agoniseală este doar
semnalat de către filosof ca foarte interesant, dar, încă, fără o
etimologie satisfăcătoare;
Comentariu: Sensul aflat prin interpretarea indo-europeană este
consonant cu cel din DEX;
D: AMĂGEU
P: AMA-GA-E-U(H)
S: „cel care încântă şi este venit să insinueze/ mintă/ înşele”;
C: (17)&(161)&(152)&(411);
O: Sensul din limba română actuală: amăgeu „amăgitor” (cu rolul
de substantiv!)196;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: filosoful aduce în discuŃie
regretul lui Haşdeu că acest cuvânt (amăgeu!) a dispărut din limba
română;
Comentariu: Sensul indo-european aflat de noi este în deplină
concordanŃă cu sensul semnalat de Haşdeu;
D: ADINT
P: ADHI-(U)N-T
S: „a fi peste/ deasupra [a ce se spune] a fi pus sus/ ridicat/ preŃuit”;
C: (9)&(415)&(T);
O: Sensul din limba română actuală: adint „bag-seamă”, „iau
aminte”197;
Sensul filosofic conferit de C. Noica: filosoful aduce în discuŃie
regretul lui Haşdeu că acest cuvânt (adint!) a dispărut din limba
română;
Comentariu: Sensul indo-european aflat de noi este în deplină
concordanŃă cu sensul semnalat de Haşdeu;
La lista cuvintelor semnalate de Constantin Noica, cu sens pentru

rostirea filosofică românească propunem adăugarea altor cuvinte
nesemnalate de filosof, dar care au o încărcătură poetică sau
filosofico-magică, după cum urmează:
1) Cuvinte din rostirea poetică198:
a) Toponimii:
Bucovina „pământ al bucuriei/ fericirii păsărilor şi
Soarelui”;
Căpriana „Ńinutul iubit/ scump/ favorit al Soarelui”;
196
Haşdeu, vol. I, p. 703;
197
Haşdeu, vol. I, p. 260;
198
Explicitarea/ traducerea cuvintelor în conformitate cu structurile indo/europene
este făcută în cuprinsul acestei lucrări;
488 Lucian Cherata
Korona „bucuriile razei Soarelui”;
Ponoare „[locul] care protejează fără legătură cu ceea
ce va urma/ va fi”;
Caraiman „spaŃiul/ peştera/ muntele în care domneşte
credinŃa”;
Omu „[locul] unde este înŃeleasă formula sacră OM”;
Rarău „[muntele] cu spini”;
Surianu „[locul unde] Soarele respiră/ luminează (fig.)
aflat sus/ în depărtare”;
IalomiŃa „apa care curge fără stare de la muntele OM(U)”;
Argeş „[apa/ locul] de care cauŃi să te apropii cu preŃuire
aleasă”;
Mehadia „[loc] adăpost pentru sărbătoarea primăverii”;
b) Cuvinte arhaice:
Cerb „[cel] care se înalŃă spre Soare cu superioritate”;
Dalb „deschis, spart, împrăştiat, înflorit cu putere/
intensitate”;
Dor „transmiterea căutării/ chemării/ tendinŃei de
intrare în comuniune sufletească [cu cineva]”;
MărŃişor „[cel] care îşi află/ găseşte bucuria în razele
aşteptate ale Soarelui trezit la viaŃă”;
Mălin „[cel] care exprimă ascunderea de Soare”;
Plai „deal”, „munte”;
Zîurel „[timpul] când faci legătura cu razele [Soarelui] în
şuvoi”;
Sînziene/ sindhiene „aprinderea focului este legată de
prezenŃa/ venirea lor/ [cele] care au apariŃie strălucitoare”;
Amurg „raze de lumină care nu sunt [încă] moarte”/
„raze de lumină care sunt ca ambrozia emisă de lună”;
Anina „[a pune ceva] acolo sus la soare”;
Adiia „a fi deasupra de ceea ce este/ există”;
Doină „legănare/ oscilaŃie/ zbatere/ tânguire (fig.-n.n.)
cu care intri în comuniune/ intri în acelaşi statut”;
Grui „deal/ colină/ munte golaş curăŃat/ liber”;
Noian „[care] nu poate fi dominat/ cunoscut/ ştiut/
învins”;
Măgură „mare [ridicătură de] pământ separat/ izolat”;
łarină „lume a Soarelui rege”;
Viscol „[care] suflă şi scutură/ face să sară ceea ce se
Ńine nemişcat”;
Mugure „[cel] care este inconştient/ amorŃit, adormit
(fig. – n.n.) când sparge pământul”;
Fluier „[care] mişcă aerul fiind curăŃat/ golit pe rotund”;
Genune „spaŃiu/ peşteră/ cavitate subterană care ridică
strigătul şi îl apropie”;
Munună „[ceea ce] este mare/ înalt(ă) dar nu este
celebrat(ă)”;
Cetină „care creşte/ se înalŃă şi înŃeapă, dar se leagă/
se reuneşte”;
Cicoare : „[plantă care] adună bucuriile ce vin de la
Soare”;
Fior „[stare care] cheamă/ caută/ strigă căldura/
arderea/ trăirea/ durerea”;
Iasomie „[cea] care este ca luna care vine şi intră în ea”;
2) Cuvinte din rostirea filosofico-magică199:

Balaure „şarpe care vine/ se apropie cu forŃă/ putere
mare”;
Blajini „[cei] strălucitori”/ [cei] care emană/ radiază
lumină”;
Caloian „trecerea la o altă perioadă de timp/ alt anotimp”;
Colind „bucurii legate de intrarea într-o incintă, cu
libaŃie/ urare”;
Cunună „buclă/ cerc [prin care] eşti ridicat/ pus sus/
preŃuit”;
Dariana „cea dorită/ iubită/ înflorită/ scumpă”;
Hoi „interjecŃie”; „interjecŃie de apel”/ „invocaŃie”;
Ler „[cel] care te face să aderi/ să te ataşezi/ să crezi şi
să te alături (în credinŃă)”;
Lin „cel care aderă/ recunoaşte/ este absobit/ este
convins, crede (n.n.)”;
MăruŃ mărgăritar „Zeul norilor (Marut)/ Norul [care]
199
Explicitarea/ traducerea cuvintelor în conformitate cu structurile indo/europene
este făcută în cuprinsul acestei lucrări.
490 Lucian Cherata
îşi face drum cu zgomot/ mugind/ rupând/ distrugând/
rănind/ lovind/ despărŃind”;
Paltin „[copacul/ entitatea] care apără sufletul ce
părăseşte corpul şi reflectează/ înŃelege”;
Brad „preot al credinŃei în sacrificiu”;
Sanostos „veşnic/ etern/ nemuritor”;
Ursita „drumul/ destinul legăturii/ relaŃiei [omului] cu
lumea;
Zodie „legătura [omului] cu cerul”;
Zână „[zeiŃă] legată de soare/ în legătură cu un cult solar”;
Iele „[zeiŃe] care sunt pe cale să vină, se apropie/
sosesc, dar se ascund/ nu se văd”;
MioriŃa „[cea] care observă/ percepe/ înŃelege/ simte/
vede şi vine să cheme/ strige/ comunice/ împărtăşească,
respectând ritualul”;
Horă „[acŃiune/ dans] care dă/ transmite/ determină
ofranda/ oblaŃiunea focului”;
Am încercat, după o idee a lui Constantin Noica, să aducem în

atenŃia lumii noastre o inestimabilă bogăŃie de sensuri arhaice din
limba română, semnificaŃii pe care le întâlnim în rostirea româ-
nească, cu încărcătură filosofică, poetică sau magică. Poate că
scepticii ar putea să se mire de strădania noastră de a aduce din
străfundul istoriei, în actualitate, aceste metaforice sensuri, „dar ne
suntem datori nouă, după cum spune Constantin Noica, ca purtători
ai limbii acesteia şi lucrători în ea. Până ce va sosi ceasul de
judecată al limbilor în care e despicată lumea, noi gândim şi creăm
în cuvintele noastre, încă. Pentru noi ele sunt vii chiar dacă s-au
îngropat în uitare. Din această uitare – ce adesea e o uitare de sine,
în măsura în care vorbirea omului este şi fiinŃa lui – noi le putem
scoate, pe toate cele care ne par grăitoare: pe unele spre a ne
desfăta numai, ca într-un muzeu [...], pe altele spre a ne
reînprospăta şi spori gândul, din neaşteptatele, uneori uimitoarele
lor adâncimi de înŃeles”200.
200
Ibidem, p. 6.
XXII. ANEXE GRAFICE
ANEXA 1. HĂRłI ALE DACIEI
ANEXA 1.1 DACIA ROMANĂ

492 Lucian Cherata
ANEXA 1.2 DACIA DUPĂ PTOLEMEU

ANEXA 2 HĂRłI ALE łĂRILOR BALCANICE
ANEXA 2.1 DACIA PREROMANĂ

494 Lucian Cherata
ANEXA 2.2 ROMÂNIA MARE

ANEXA 2.3 ALBANIA, SERBIA, BULGARIA, GRECIA

496 Lucian Cherata
ANEXA 2.4 HARTĂ MEDIEVALĂ A FOSTULUI

TERITORIU LOCUIT ÎN ANTICHITATE DE TRACI
ANEXA 3 HĂRłI TOPONIMICE DIN BALCANI DUPĂ

ORIGINE ŞI AŞEZARE
ANEXA 3.1 CETĂłILE TRACO-GETO-DACE

DIN NORDUL ŞI SUDUL DUNĂRII (DAVELE)
498 Lucian Cherata
ANEXA 3.2 LOCALITĂłI TRACE

CU NUMELE TERMINAT ÎN PARA

CU NUMELE TERMINAT ÎN DINA
500 Lucian Cherata

CU NUMELE TERMINAT ÎN BRIA

CU NUMELE TERMINAT ÎN DIZOS
502 Lucian Cherata
ANEXA 4. SCRIEREA TRACO-GETO-DACILOR
ANEXA 4.1 TĂBLIłELE DE LA TĂRTĂRIA

ANEXA 4.2 SIGILIUL LUI BUREBISTA

504 Lucian Cherata
ANEXA 4.3 VASUL DE CULT CU INSCRIPłIA

„DECEBALUS PER SCORILO”
ANEXA 4.4 PRINCIPALELE ALFABETE ARHAICE

506 Lucian Cherata
ANEXA 4.5 CELE DOUĂ ALFABETE DACICE DE PE

TĂBLIłELE DE LA SINAIA (MAI RECENT ŞI MAI VECHI)
ANEXA 4.6 PAGINI DIN CODEXUL ROHONCZI

508 Lucian Cherata
ANEXA 5.1 RĂSPÂNDIREA LIMBILOR INDO-EUROPENE

XXIII. ADDENDA
La începutul lunii aprilie 2013, când făceam ultimele corecturi la

manuscrisul lucrării Despre substratul indo-european al limbii
române mi-a parvenit o informaŃie care circula de ceva timp în presă
şi care era considerată de foarte mulŃi drept „şocantă”. Reproduc mai
jos, aproape integral, un articol preluat de pe Internet aparŃinând lui
Daniel Roxin:
Fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea: „nu limba română

este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!!!”
(Video din 30.12.2012)
Secretele Vaticanului încep să iasă la lumină. Într-un

interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, Miceal
Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, fost decan
al Sf. Petru Diocescan College din Wexford, fost preşedinte al
ConferinŃei Şefilor de Universități Irlandeze şi fost membru al
Biroului de Conducere al Conferinței Rectorilor UniversităŃilor
Europene (CRE), face o declarație şocantă:
„Chiar dacă se ştie că latina este limba oficială a Bisericii
Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română
este o limbă latină, mai puŃină lume cunoaşte că limba
română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage
limba latină, și nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română
este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă
românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din MunŃii
Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteŃi cei care aŃi oferit
un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină).”
Oare această declarație făcută acum câteva luni de o
personalitate occidentală, care nu are interese personale în
România, să aibă legătură şi cu faptul că Papa Ioan Paul al II-
lea a spus, cu ocazia vizitei în Ńara noastră, din anul 1999, că
România este „Grădina Maicii Domnului”? Ce ştiu cei de la
510 Lucian Cherata
Vatican iar noi nu ştim? Ce documente secrete se ascund în
buncărele Vaticanului? S-ar putea răsturna multe dintre
lucrurile pe care le știm noi despre istoria umanității, dacă
acestea ar fi făcute publice? Cu siguranță că da! Din ce în ce
mai multe dovezi ne arată că spaŃiul carpato-danubiano-pontic
este Vatra Vechii Europe…
Despre faptul că istoria este falsificată sau prost înțeleasă
au vorbit multe personalități în decursul timpului. Haideți să
vedem ce ne spun și alții despre limba română si limba latină,
despre pământurile Vechii Dacii…
- „CivilizaŃia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi
neamul românesc.”
(W. Schiller, arheolog american)
- „Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt

aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să
nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat
atâta pentru viaŃă cât pentru o limbă.”
(Antonio Bonfini)
- „Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se

vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puŃin în firea celei
dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele
dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o înfăŃişare paradoxală
acestei observaŃii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre
toate, sau cel puŃin a aceea în ale cărei părŃi se găsesc mai
puŃine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba
latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi,
mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai.”
(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a
Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)
- „Locul acesta unde este acum Moldova şi łara

Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi
Maramureşul şi cu łara Oltului. Aste nume mai vechi decât
acesta, Dacia nu se află, în toŃi câŃi sunt istorici.”
(M.Costin:1632-1691, De neamul moldovenilor)
- „De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba
română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUŞI
DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E
MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI.”
(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în
Dacia, p 316, 1812)
- „Acești volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici

wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminŃii de
popoare a tracilor, dacilor şi geŃilor care şi acum îşi au limba
lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova,
Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.”
(Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)
- „DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ

AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT
ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE
SOCOTI, NICI CREDE…”
(Constantin Cantacuzino, 1639-1716)
- „Românii despre care am mai spus că sunt daci.”

(Bocignoli, 29.6.1524, la Ragusa)
un articol de Daniel Roxin
De ce am considerat necesar să apelez la declaraŃia şocantă a

irlandezului Miceal Ledwith: „Nu limba română este o limbă latină,
ci limba latină este o limbă românească” ? Pentru că, în prezenta
lucrare, Despre substratul indo-european al limbii române, am ajuns,
la concluzii interesante privind raportul dintre limbile română şi
latină. verificând doar posibilele origini ale limbii române prin
folosrea unei metode noi de investigare. Considerând că o afirmaŃie
şocantă ca cea enunŃată mai sus solicită implicit precizări şi nuanŃări
am hotărât să aduc în discuŃie tot ceea ce ar fi putut conduce logic la
acaesta, fără a şti însă ce ştie, Miceal Ledwith din Arhivele
Vaticanului. În argumentaŃia care urmează, declaraŃia în discuŃie
apare mai degrabă ca un pretext decât ca un reper.
512 Lucian Cherata
Schematizând cele susŃinute în lucrarea Despre substratul indo-
european al limbii române vom conştientiza atât filiaŃiile certe şi
posibile, derivaŃiile şi influenŃele din complexul proces al formării
limbii române.
În schema care urmează, săgeata simplă indică descendenŃa
temporală („a descins/ a provenit din”) a limbilor, săgeata cu linie
întreruptă influenŃarea directă („a influenŃat pe”), iar săgeata dublă
indică posibilitatea provenienŃei („este posibil să provină din”). În
schemă, propunem şi folosim următoarele prescurtări, cu semni-
ficaŃiile precizate şi explicate mai jos:
NIE – Fondul Nostratic Indo-European; corespunde, cu

aproximaŃie, perioadei 7500 a.H – 6000 a.H; este vorba despre
substratul lingvistic cel mai vechi şi corespunde aşa-zisei perioade
pelasge;
PIE – Fondul Proto Indo-European; corespunde, cu aproximaŃie,
perioadei 6000 a.H – 4000 a.H; este vorba despre substratul
lingvistic desprins direct din cel nostratic caracterizat prin
cristalizarea marilor grupe lingvistice desprinse din trunchiul pelasg;
acest fond corespunde aşa-zisei perioade hyperboreene; tot în această
perioadă, prin limbile de cult/ sacerdotale s-a separate nucleul PIE pe
care în lucrare l-am asimilat cu sanskrita vedică (SKR) din motivele
deja arătate;
PTGD – Limba Proto- Traco-Geto-Daca; corespunde, cu
aproximaŃie, perioadei 4000 a.H – 2500 a.H; se presupune în
perioada culturilor proto-tracice (4000a.H. – 3000 a.H.; Cucuteni,
Starcevo-Criş, GumelniŃa şi Karanovo), ultimei părŃi din Cultura
Kurganelor (3000 a. H. – 2500 a.H) şi începutului Culturii Nordului
Mării Negre (2500 a.H.);
PL – Limba Proto Latină; ar corespunde perioadei limbii PTGD
atât în varianta desprinderii din aceasta cât şi în cea a desprinderii
direct din PIE;
TGD – Limba Traco-Geto-Dacă; corespunde cu aproximaŃie,
perioadei 2500 a.H. – 100 d.H. şi corespunde Culturii Nordului Mării
Negre cuprinzând şi migraŃia celui de-al cincilea val de indo-
europeni din această zonă, în jurul anilor 2000 a.H., atât spre vest, est
şi nord; este de presupus faptul că, în jurul anilor 1200 – 1000 a.H.
procesul de desprindere a grecilor de traci este definitivat şi marcat
de războiul Troiei (este perioada elaborării poemelor homerice care
şi-au dovedit adevărul în urma descoperirilor arheologului H.
Schliemann); tot în această perioadă, dacă ar fi să dăm crezare
legendei, Eneas, fiul regelui Troiei înfrânte, ajunge cu
supravieŃuitorii cetăŃii în Peninsula Italică unde îi găseşte pe etrusci
(chiar dacă legenda lui Eneas nu poate fi luată drept reper sigur, este
cert că în secolul VIII a.H. latinii erau în Latium unde au întemeiat
Roma; dacă latinii s-au desprins din trunchiul traco-geto-dac, şi este
de presupus că aşa s-a întâmplat datorită asemănărilor notabile dintre
română şi latină, acest lucru este foarte probabil să se fi produs tot în
jurul anilor 1000 a.H., aşa cum spune şi legenda lui Eneas ai cărui
urmaşi, Romulus şi Remus, au întemeiat Roma (754 -753 a.H.);
LPL - Limba Proto-Latină; corespunde perioadei 1200-1000
a.H. până la prima inscripŃie în limba latină, aproximativ 600 a.H.,
Fibula Aureea;
LLA - Limba Latină Antică; corespunde perioadei sec. VII a.H.
– sec. III d.H.; aici, distingem două subperioade: perioada limbii
latine antice sub formă scrisă, LLAS, sec. VII a.H. – sec. III a.H. (de
referinŃă Legea celor douăsprezece table, aprox. 450 – 440 a.H.);
subperioada limbii latine antice culte, LLAC, sec. III a.H. – sec. III
d.H. (de referinŃă primul autor latin antic Titus Andronicus, sec. III
a.H.); în paralel cu LLAS şi LLAC a existat permanent LLAV,
adică limba latină antică vulgară; LLA, prin toate variantele ei, a
influenŃat semnificativ Limba Daco-Română (în varianta cultă, să ne
amintim de scrierile poetului latin Ovidiu exilat la Tomis, în sec.I
a.H., dar şi de primele scrieri patristice de pe teritoriul României în
sec. III-IV d.H.);
LLM – Limba Latină Medievală; este periodizată: sec. III d.H.
– sec. XV d.H.; această limbă a influenŃat semnificativ atât Limba
Moldo-Vlaho-Română cât şi Limba Română Cultă, până în prezent;
LDR – Limba Daco-Romană; corespunde, cu aproximaŃie,
perioadei 100 d.H. – 700 d.H.; această periodizare a fost stabilită
Ńinându-se cont de venirea slavilor în sec. VI-VII d.H.
MVR – Limba Moldo-Vlaho-Română; corespunde, cu
aproximaŃie, perioadei 700 d.H. – 1500 d.H; pentru această
perioadă, Ńinem cont şi de influenŃa culturii slave asupra limbii
române;
514 Lucian Cherata
LRS – Limba Română Scrisă; corespunde, cu aproximaŃie,
perioadei 1500 d.H. – 2000 d.H.; periodizarea s-a stabilit Ńinându-se
cont de primul document scris în limba română, Scrisoarea lui
Neacşu din Câmpulung (sec. XV);
LLE – Limbile Latine Europene; ne referim la limbile europene
numite latine, cu trimitere specială la limba franceză prin intermediul
căreia, începând cu sec. XIX, limba română s-a îmbogăŃit cu un
număr considerabil de cuvinte latineşti;
În cele ce urmează, propunem o schemă în care sunt evidenŃiate
(co)relaŃiile dintre limba română şi limba latină de-a lungul timpului.
Urmărind această schemă şi precizările deja făcute privind
simbolistica folosită în elaborarea ei, vom remarca faptul că:
- limba latină este posibil să provină din limba traco-daco-getă
(această ipoteză poate justifica asemănările notabile dintre latină şi
română ! – posibila filiaŃie (1), adică LLAV din TGD) venind
ulterior să influenŃeze formarea limbii daco-romane (prin latina
antică!), dar şi limba moldo-vlaho-română şi limba română scrisă
(prin latina medievală!);
- limba latină este posibil să provină dintr-o proto limbă latină
(PL) care, la rândul ei, este posibil să se fi desprins din proto traco-
geto-dacă (PTGD) (şi această ipoteză poate justifica asemănările
notabile dintre latină şi română ! – posibila filiaŃie (2), adică LLAV
din PL din PTGD);
- o altă variantă posibilă este desprinderea PL direct din fondul
PIE, fără vreo legătură cu PTGD dar, în acest caz, este mai greu de
justificat asemănarea izbitoare dintre română şi latină;
- sunt de luat în discuŃie şi variantele combinate în care se
presupune desprinderea PL din PIE, dar cu influenŃe în timp din
PTGD şi/sau TGD; şi în acest caz, s-ar putea justifica o relaŃie
strânsă între limbile română şi latină;
- chiar dacă cele două limbi, latina şi româna, au avut o istorie
diferită, putem spune că, în evoluŃia lor, au avut parte de intersecŃii
cu urmări semnificative fapt care a şi permis apariŃia unor teorii
marcate de erori în ceea ce priveşte adevărata relaŃie dintre ele;
Credem că orice asemănări între prezentele ipoteze şi altele puse
în discuŃie în această lucrare nu sunt întâmplătoare ci marchează
posibile etape de acumulări informaŃionale menite să conducă la
aflarea adevăratei raportări a limbilor română şi latină.
NIE
PIE
(SKR)
PTGD PL
TGD (1) (2) LLA

LLAV LLAS LLAC
LDR
MVR LLM
LRS
LLE
516 Lucian Cherata
În colecţia Limbă şi comunicare – seria Studia

au apărut:
Terminologia greco-latină în româna actuală

de Alina Gioroceanu
Tudor Arghezi. Victoria retoricii

de Andreea Artagea
Limba rromani. Istoric. Morfologie.

Structuri lexicale indo-europene
de Lucian Cherata
Cărţile noastre pot fi comandate pe

www.aius.ro
Vă invităm şi pe pagina web a revistei „Mozaicul”:

www.revista-mozaicul.ro

DESPRE SUBSTRATUL INDO-EUROPEAN AL LIMBII ROMANE - BT 27 Mai

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DESPRE SUBSTRATUL INDO-EUROPEAN AL LIMBII ROMANE - BT 27 Mai

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Despre substratul indo-european al limbii române 1

Despre substratul indo-european

ColecŃia Limbă şi comunicare

ReferenŃi ştiinŃifici: Conf. univ. dr. Gabriel Coşoveanu

DTP: Mihaela ChiriŃă

Editura Aius Printed este recunoscută CNCS

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale României

© Editura Aius Printed, Craiova, 2013

Motto: „Până ce va sosi ceasul de judecată al limbilor în care e

(C. Noica - Rostirea filosofică românească)

Cuvânt înainte ................................................................................. 9

Prezentul demers ştiinŃific al domnului prof. dr. Lucian Cherata,

Conf. univ. dr. Gabriel Coşoveanu

Încă de la începutul lucrării Despre substratul indo-european al

Cercetarea cuprinsă în această lucrare porneşte de la premisa că

I. DESPRE NECESITATEA ELABORĂRII

De la bun început trebuie precizat faptul că lucrarea Despre

II. DACII – STRĂMOŞII ROMÂNILOR

Oricine este subiectiv, cel puŃin la începutul unui demers. În fond,

III. ÎNCADRAREA CIVILIZAłIEI

În cele ce urmează, vom evidenŃia cronologic civilizaŃiile/

~ 7500 A.H. Limba NOSTRATICĂ – Asia Mică – din care s-au

~ 5500 A.H. – ~2500 A.H. Cultura KURGANELOR14 (trei migraŃii

~ 4500 A.H. – ~ 3500 A.H. (Al treilea val de indo-europeni);

~ 3500 A.H. – ~ 2500 A.H. (Al patrulea val de indo-europeni);

~ 2000 A.H. Al cincilea val de indo-europeni;

CivilizaŃii derivate din al cincilea val de indo-europeni;

1. Începând cu anii ~ 7500 A.H., pe teritoriul actual al României,

IV. CONSIDERAłII PRIVIND CIVILIZAłIA

A. REPERE SPIRITUALE ALE EXISTENłEI

Traco-geto-dacii, după alŃi istorici sciŃii20, spune Herodot, au fost

Fără îndoială că sunt multe aspectele care Ńin de lumea dacilor şi

Pentru studiul nostru, are o mare importanŃă precizarea caracteris-

VI. CONSIDERAłII PRIVIND POPULAłIILE

Pentru o mai tehnică abordare a tematicii propuse, facem

VII. PREMISE ALE STUDIULUI LIMBII DACILOR

1. Trebuie să admitem faptul că dacii, ca şi la ceilalŃi indo-europeni,

VIII. METODĂ PRIVIND INTERPRETAREA

1. Stabilirea etimologiei unui cuvânt semnificativ63 trebuie să fie

Pentru o mai clară explicitare a celor susŃinute mai sus, propunem

Etim. Etim. (2) Etimologie Stabilirea

C. LIMBA SANSKRITĂ CA REPER DE STUDIU

Cele două grupuri principale de limbi indo-europene, centum şi

Din schemele următoare vor rezulta relaŃiile dintre indo-arică şi

glance at them, even from a distance : in part, however, so concealed, so deeply

Grupa SATEM Grupa CENTUM Daca/ scita

Dialectele/ Graiurile Alte dialecte/ graiuri

Pentru o mai concludentă explicitare a faptului că sanskrita poate

DIALECTE ALTE DIALECTE -pers.

Pentru continuarea argumentaŃiei referitoare la utilizarea limbii

NR. STRUC- SEMNIFICA- CUVÂNTUL STRUC- SEMNIFICA-

A. Cele 76 de structuri duble puse în discuŃie în tabelul anterior

IX. DESPRE POSIBILITATEA DE CERCETARE

Pornind de la constatarea că limbile de sorginte indo-europeană

În continuare, vom reda o schematizare a procesului formării şi

Limba de cult* - nonevolutivă, este păstrătoarea sub formă orală a

REGULI PARTICULE LINGVISTICE

RĂDĂ- RADI- PART. TERMI-

B. METODA PENTRU STUDIUL TEXTELOR

Pentru evidenŃierea acestei metode se propune derularea

X. TOPONIME, HIDRONIME, ONOMASTICE

În continuare, pe tot parcursul lucrării, vom folosi, în mod unitar,

1. Toponimele explicitate anterior sunt doar o mică parte dintre cele