Forme Biliniare Si Patratice-Probleme - C-Forascu

Geometrie afinǎ
Spaţii afine
Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 1 / 39

Definiţie şi consecinţe imediate
Definiţie
Fie A =
6 ∅ o mulţime nevidǎ, K un corp, şi L un spaţiu K−liniar.
Spunem cǎ L defineşte o structurǎ afinǎ pe A dacǎ existǎ o funcţie
ϕ : A × A −→ L
care satisface urmǎtoarele douǎ proprietǎţi:

A1 ) pentru orice A, B, C ∈ A avem
ϕ(A, B) + ϕ(B, C ) = ϕ(A, C ) ;

Definiţie
Fie A =
ϕ : A × A −→ L

ϕ(A, B) + ϕ(B, C ) = ϕ(A, C ) ;
A2 ) pentru orice A ∈ A şi v ∈ L existǎ un unic B ∈ A astfel ı̂ncât
ϕ(A, B) = v .

Definiţie
Fie A =
ϕ : A × A −→ L

ϕ(A, B) + ϕ(B, C ) = ϕ(A, C ) ;
ϕ(A, B) = v .
Mulţimea A, ı̂mpreunǎ cu structura afinǎ, se numeşte un spaţiu afin.

Definiţie
Fie A =
ϕ : A × A −→ L

ϕ(A, B) + ϕ(B, C ) = ϕ(A, C ) ;
ϕ(A, B) = v .
Mulţimea A, ı̂mpreunǎ cu structura afinǎ, se numeşte un spaţiu afin.

Observaţie
Un spaţiu afin este determinat de un triplet (A, L, ϕ) care satisface
condiţiile A1 ) şi A2 ). Mulţimea A se numeşte spaţiul bazǎ (sau suport),
elementele sale se numesc puncte ale spaţiului afin,

Observaţie
elementele sale se numesc puncte ale spaţiului afin, orice pereche
ordonatǎ de puncte (A, B) ∈ A × A se numeşte un bipunct de origine A
şi extremitate B,

Observaţie
şi extremitate B, L se numeşte spaţiul director al spaţiului afin, iar ϕ
este funcţia de structurǎ a spaţiului.

Observaţie
Dacǎ K = R, spunem cǎ avem un spaţiu afin real;
dacǎ K = C, ı̂l numim un spaţiu afin complex.

Observaţie
Dacǎ K = R, spunem cǎ avem un spaţiu afin real;
dacǎ K = C, ı̂l numim un spaţiu afin complex.

Notaţie
Valorile funcţiei de structurǎ ϕ vor fi notate ı̂n mod uzual ca
ϕ(A, B) =: AB .
Putem atunci rescrie condiţiile A1 ) şi A2 ) ı̂n forma

0
A1 ) (∀)A, B, C ∈ A =⇒ AB + BC = AC (relaţia lui Chasles)
0
A2 ) (∀)A ∈ A, v ∈ L =⇒ (∃)!B ∈ A : AB = v .

Notaţie
Valorile funcţiei de structurǎ ϕ vor fi notate ı̂n mod uzual ca
ϕ(A, B) =: AB .
Putem atunci rescrie condiţiile A1 ) şi A2 ) ı̂n forma

0
A1 ) (∀)A, B, C ∈ A =⇒ AB + BC = AC (relaţia lui Chasles)
0
A2 ) (∀)A ∈ A, v ∈ L =⇒ (∃)!B ∈ A : AB = v .

Propoziţie
Fie (A, L) un spaţiu afin. Atunci:
a) Vectorul asociat oricǎrui bipunct diagonal este vectorul nul:
(∀)A ∈ A =⇒ AA = 0̄ ∈ L .

Propoziţie
(∀)A ∈ A =⇒ AA = 0̄ ∈ L .
b) vectorii asociaţi cu douǎ bipuncte simetrice sunt vectori opuşi:
(∀)A, B ∈ A =⇒ BA = −AB .

Propoziţie
(∀)A ∈ A =⇒ AA = 0̄ ∈ L .
(∀)A, B ∈ A =⇒ BA = −AB .
c) Pentru orice punct A ∈ A, aplicaţia
ϕA : A −→ L : B 7−→ AB
este o bijecţie.

Propoziţie
(∀)A ∈ A =⇒ AA = 0̄ ∈ L .
(∀)A, B ∈ A =⇒ BA = −AB .
c) Pentru orice punct A ∈ A, aplicaţia
ϕA : A −→ L : B 7−→ AB
este o bijecţie.

Demonstraţie.
a) Considerând A = B = C ı̂n A, avem
AA + AA = AA
astfel cǎ AA = 0.
b) Considerând A = C ı̂n A, avem
AB + BA = AA .
Dar AA = 0, astfel cǎ BA = −AB.

Demonstraţie.
AA + AA = AA
astfel cǎ AA = 0.
AB + BA = AA .

0
c) A2 afirmǎ cǎ pentru un A ∈ A fixat, pentru orice v ∈ L existǎ un unic
B ∈ A astfel ı̂ncât v = AB = ϕA (B). Dar aceasta ı̂nseamnǎ exact cǎ ϕA
este bijectivǎ.

Demonstraţie.
AA + AA = AA
astfel cǎ AA = 0.
AB + BA = AA .

0
c) A2 afirmǎ cǎ pentru un A ∈ A fixat, pentru orice v ∈ L existǎ un unic
B ∈ A astfel ı̂ncât v = AB = ϕA (B). Dar aceasta ı̂nseamnǎ exact cǎ ϕA
este bijectivǎ.

Observaţie
Fie O ∈ A un punct fixat, şi fie AO = {O} × A mulţimea bipunctelor
cu originea ı̂n O. Folosind bijecţia ϕO definitǎ mai sus, putem
identifica bipunctul (O, A) cu vectorul OA.
În acest mod, AO devine un spaţiu vectorial, izomorf cu L, numit
spaţiul liniar tangent la A ı̂n punctul O.

Observaţie
Un vector din acest spaţiu se numeşte un vector tangent la A ı̂n O, sau
vector legat ı̂n A cu originea O.

Observaţie
Pentru un punct A ∈ A, vectorul OA se numeşte vectorul de poziţie al
lui A ı̂n raport cu originea O.

Observaţie
Pentru un punct A ∈ A, vectorul OA se numeşte vectorul de poziţie al
lui A ı̂n raport cu originea O.

Definiţie
Fie (A, L, ϕ) un spaţiu afin, iar (A, B) şi (C , D) douǎ bipuncte din A.
Spunem cǎ (A, B) este echipolent cu (C , D), notat cu (A, B) ∼ (C , D),
dacǎ cele douǎ bipuncte determinǎ acelaşi vector din L:
(A, B) ∼ (C , D) ⇐⇒ ϕ(A, B) = ϕ(C , D) .
Observaţie
Echipolenţa ∼ este o relaţie de echivalenţǎ pe mulţimea A × A a
bipunctelor lui A.

Definiţie
Fie (A, L, ϕ) un spaţiu afin, iar (A, B) şi (C , D) douǎ bipuncte din A.
Spunem cǎ (A, B) este echipolent cu (C , D), notat cu (A, B) ∼ (C , D),
dacǎ cele douǎ bipuncte determinǎ acelaşi vector din L:
(A, B) ∼ (C , D) ⇐⇒ ϕ(A, B) = ϕ(C , D) .
Observaţie
Echipolenţa ∼ este o relaţie de echivalenţǎ pe mulţimea A × A a
bipunctelor lui A.

Observaţie
Dacǎ notǎm cu [(A, B)] clasa de echipolenţǎ a bipunctului (A, B), iar
prin A × A/∼ mulţimea claselor de echipolenţǎ, atunci aplicaţia
A × A/ ∼−→ L : [(A, B)] 7−→ ϕ(A, B)
este o bijecţie. Prin urmare, putem ”copia” structura de spaţiu

vectorial a lui L ı̂n spaţiul factor A × A/ ∼. Vom numi acest spaţiu
spaţiul liniar al vectorilor liberi din A, iar elementele sale(clasele de
echipolenţǎ) vectori liberi ai spaţiului afin A.

Observaţie
Dacǎ notǎm cu [(A, B)] clasa de echipolenţǎ a bipunctului (A, B), iar
prin A × A/∼ mulţimea claselor de echipolenţǎ, atunci aplicaţia
A × A/ ∼−→ L : [(A, B)] 7−→ ϕ(A, B)
este o bijecţie. Prin urmare, putem ”copia” structura de spaţiu

vectorial a lui L ı̂n spaţiul factor A × A/ ∼. Vom numi acest spaţiu
spaţiul liniar al vectorilor liberi din A, iar elementele sale(clasele de
echipolenţǎ) vectori liberi ai spaţiului afin A.

Exemplu
Spaţiul afin standard Kn .
Fie A = (a1 , a2 , . . . , an ), B = (b1 , b2 , . . . , bn ) ∈ Kn . Aplicaţia
ϕ : Kn × Kn −→ Kn definitǎ prin
ϕ(A, B) = (b1 − a1 , b2 − a2 , . . . , bn − an )
defineşte o structurǎ afinǎ pe mulţimea Kn , cu spaţiul director Kn ,

K−spaţiul liniar standard n−dimensional.

Combinaţii afine de puncte(baricentre)
Propoziţie
Fie S = {A0 , A1 , . . . , Ap } ⊆ A o mulţime de puncte din spaţiul afin A, iar
(α0 , α1 , . . . , αp ) un sistem ordonat de scalari din corpul K astfel ı̂ncât
α0 + α1 + · · · + αp = 1. Atunci existǎ un unic punct P ∈ A astfel ı̂ncât
OP = α0 OA0 + α1 OA1 + · · · + αp OAp (∗)
pentru orice alegere a originii O ∈ A.

Demonstraţie.
Se ştie cǎ pentru orice punct O existǎ un unic punct PO ∈ A astfel ı̂ncât
OP0 = α0 OA0 + α1 OA1 + · · · + αp OAp .
Dar atunci, pentru orice O1 , O2 ∈ A şi puncte corespunzǎtoare

PO1 , PO2 ∈ A avem:
PO1 PO2 = PO1 O1 + O1 O2 + O2 PO2 =

= α0 A0 O1 + α1 A1 O1 + · · · + αp Ap O1 + (α0 + α1 + · · · + αp )O1 O2 +
+α0 O2 A0 + α1 O2 A1 + · · · + αp O2 Ap =
= α0 (A0 O1 + O1 O2 + O2 A0 ) + α1 (A1 O1 + O1 O2 + O2 A1 ) + . . .
+αp (Ap O1 + O1 O2 + O2 Ap ) =
= α0 A0 A0 + α1 A1 A1 + · · · + αp Ap Ap = 0 ,

Demonstraţie.
OP0 = α0 OA0 + α1 OA1 + · · · + αp OAp .

PO1 PO2 = PO1 O1 + O1 O2 + O2 PO2 =

+α0 O2 A0 + α1 O2 A1 + · · · + αp O2 Ap =
= α0 (A0 O1 + O1 O2 + O2 A0 ) + α1 (A1 O1 + O1 O2 + O2 A1 ) + . . .
+αp (Ap O1 + O1 O2 + O2 Ap ) =
= α0 A0 A0 + α1 A1 A1 + · · · + αp Ap Ap = 0 ,
astfel cǎ PO1 = PO2 .

Demonstraţie.
OP0 = α0 OA0 + α1 OA1 + · · · + αp OAp .

PO1 PO2 = PO1 O1 + O1 O2 + O2 PO2 =

+α0 O2 A0 + α1 O2 A1 + · · · + αp O2 Ap =
= α0 (A0 O1 + O1 O2 + O2 A0 ) + α1 (A1 O1 + O1 O2 + O2 A1 ) + . . .
+αp (Ap O1 + O1 O2 + O2 Ap ) =
= α0 A0 A0 + α1 A1 A1 + · · · + αp Ap Ap = 0 ,
astfel cǎ PO1 = PO2 .

Observaţie
Oricând α0 + α1 + · · · + αp = 1 şi are loc relaţia (*), putem scrie
P = α0 A0 + α1 A1 + · · · + αp Ap
şi spunem cǎ P este o combinaţie afinǎ(sau baricentru) al sistemului de

puncte S = {A0 , A1 , . . . , Ap } cu ponderile(sau sistemul de ponderi)
(α0 , α1 , . . . , αp ).
În general, pentru o submulţime oarecare S ⊆ A a unui spaţiu afin A,
spunem cǎ un punct P ∈ A este o combinaţie afinǎ a lui S dacǎ existǎ
0
o submulţime finitǎ S ⊆ S astfel ı̂ncât P este o combinaţie afinǎ a lui
0
S pentru un sistem de ponderi.

Observaţie
Oricând α0 + α1 + · · · + αp = 1 şi are loc relaţia (*), putem scrie
P = α0 A0 + α1 A1 + · · · + αp Ap
şi spunem cǎ P este o combinaţie afinǎ(sau baricentru) al sistemului de

puncte S = {A0 , A1 , . . . , Ap } cu ponderile(sau sistemul de ponderi)
(α0 , α1 , . . . , αp ).
În general, pentru o submulţime oarecare S ⊆ A a unui spaţiu afin A,
spunem cǎ un punct P ∈ A este o combinaţie afinǎ a lui S dacǎ existǎ
0
o submulţime finitǎ S ⊆ S astfel ı̂ncât P este o combinaţie afinǎ a lui
0
S pentru un sistem de ponderi.

Propoziţie
Fie S = {A0 , A1 , . . . , Aq , Aq+1 , . . . , Ap } o mulţime de puncte din A,
(α0 , α1 , . . . , αp ) un sistem de ponderi, iar P = α0 A0 + α1 A1 + · · · + αp Ap
baricentrul corespunzǎtor. Notând α = α0 + α1 + · · · + αq 6= 0, putem
scrie
P = αQ + αq+1 Aq+1 + · · · + αp Ap ,
unde Q este baricentrul sistemului (A0 , A1 , . . . , Aq ) cu ponderile
α0 α1 αq
,
α α , . . . , α .

Demonstraţie.
Pentru orice O ∈ A, avem
OP = α0 OA0 + α1 OA1 + · · · + αq OAq + αq+1 OAq+1 + · · · + αp OAp =

α
= α αα0 OA0 + αα1 OA1 + · · · + αq OAq + αq+1 OAq+1 + · · · + αp OAp =
= αOQ + αq+1 OAq+1 + · · · + αp OAp ,
astfel cǎ
P = αQ + αq+1 Aq+1 + · · · + αp Ap

Demonstraţie.
Pentru orice O ∈ A, avem
OP = α0 OA0 + α1 OA1 + · · · + αq OAq + αq+1 OAq+1 + · · · + αp OAp =

α
= α αα0 OA0 + αα1 OA1 + · · · + αq OAq + αq+1 OAq+1 + · · · + αp OAp =
= αOQ + αq+1 OAq+1 + · · · + αp OAp ,
astfel cǎ
P = αQ + αq+1 Aq+1 + · · · + αp Ap

Definiţie
Un sistem de puncte S = {A0 , A1 , . . . , Ap } ⊆ A se numeşte afin
dependent dacǎ existǎ un punct Ai ∈ S astfel ı̂ncât Ai este o combinaţie
afinǎ a lui S \ {Ai }.
S se numeşte afin independent dacǎ nu este afin dependent.

Definiţie
Propoziţie
Un sistem de puncte S = {A0 , A1 , . . . , Ap } ⊆ A este afin dependent dacǎ
şi numai dacǎ sistemul de vectori S = {A0 A1 , A0 A2 , . . . , A0 Ap } ⊆ L este
liniar dependent.

Definiţie
Propoziţie
Un sistem de puncte S = {A0 , A1 , . . . , Ap } ⊆ A este afin dependent dacǎ
şi numai dacǎ sistemul de vectori S = {A0 A1 , A0 A2 , . . . , A0 Ap } ⊆ L este
liniar dependent.

Demonstraţie.
Sǎ presupunem cǎ S este afin dependent, şi fie
Ai = α0 A0 + α1 A1 + · · · + αi−1 Ai−1 + αi+1 Ai+1 + · · · + αp Ap
cu α0 + α1 + · · · + αi−1 + αi+1 · · · + αp = 1. Dar atunci
A0 Ai = α0 A0 A0 +α1 A0 A1 +· · ·+αi−1 A0 Ai−1 +αi+1 A0 Ai+1 +· · ·+αp A0 Ap
astfel cǎ vectorii A0 A1 , A0 A2 , . . . , A0 Ai , . . . , A0 Ap sunt liniar dependenţi.

Demonstraţie.

Reciproc, sǎ presupunem cǎ S = {A0 A1 , A0 A2 , . . . , A0 Ap } ⊆ L este un
sistem de vectori liniar dependenţi. Existǎ atunci scalari λ1 , λ2 , . . . , λp ∈ K
astfel ı̂ncât
λ1 A0 A1 + λ2 A0 A1 + · · · + λp A0 Ap = 0
şi λi 6= 0 pentru vreun i ∈ {1, . . . , p}.

Demonstraţie.

Reciproc, sǎ presupunem cǎ S = {A0 A1 , A0 A2 , . . . , A0 Ap } ⊆ L este un
sistem de vectori liniar dependenţi. Existǎ atunci scalari λ1 , λ2 , . . . , λp ∈ K
astfel ı̂ncât
λ1 A0 A1 + λ2 A0 A1 + · · · + λp A0 Ap = 0
şi λi 6= 0 pentru vreun i ∈ {1, . . . , p}.

Dar atunci
λ1 λ2 λi−1 λi+1 λp
A0 Ai = − A0 A1 − A0 A2 −· · ·− A0 Ai−1 − A0 Ai+1 −· · ·− A0 Ap .
λi λi λi λi λi
Notând αk = − λλki pentru orice k ∈ {1, . . . , p} \ {i}, şi

Pp
α0 = 1 − αk , putem scrie
k=1, k6=i
A0 Ai = α0 A0 A0 +α1 A0 A1 +· · ·+αi−1 A0 Ai−1 +αi+1 A0 Ai+1 +· · ·+αp A0 Ap ,

Dar atunci
λi λi λi λi λi

Pp
k=1, k6=i
astfel cǎ
Ai = α0 A0 + α1 A1 + · · · + αi−1 Ai−1 + αi+1 Ai+1 + · · · + αp Ap ,
şi S este afin dependent.

Dar atunci
λi λi λi λi λi

Pp
k=1, k6=i
astfel cǎ
Ai = α0 A0 + α1 A1 + · · · + αi−1 Ai−1 + αi+1 Ai+1 + · · · + αp Ap ,
şi S este afin dependent.

Subspaţii afine
Propoziţie
6 A0 ⊆ A astfel ı̂ncât ϕ(A0 × A0 ) este
Fie (A, L, ϕ) un spaţiu afin, iar ∅ =
un subspaţiu al lui L. Dacǎ L = ϕ({A} × A0 ), (∀)A ∈ A0 şi
0
ϕ0 : A0 × A0 −→ L0 este restricţia lui ϕ la A0 × A0 , atunci (A0 , L0 , ϕ0 )

determinǎ o structurǎ de un spaţiu afin pe A0 , numitǎ structura afinǎ
indusǎ.

Demonstraţie.
Pentru orice A, B, C ∈ A0 , avem
ϕ0 (A, B) + ϕ0 (B, C ) = ϕ(A, B) + ϕ(B, C ) = ϕ(A, C ) = ϕ0 (A, C ) .
Sǎ presupunem acum cǎ A ∈ A0 este un punct fixat, iar v ∈ L0 un vector

dat. Fie B ∈ A unicul punct astfel ı̂ncât ϕ(A, B) = v . Deoarece
ϕ({A} × A0 ) = L0 ,
existǎ un B 0 ∈ A0 astfel ı̂ncât ϕ0 (A, B 0 ) = ϕ(A, B 0 ) = v . Dar atunci

B 0 = B este unic determinat, iar ϕ0 (A, B 0 ) = v .

Demonstraţie.
Pentru orice A, B, C ∈ A0 , avem
ϕ0 (A, B) + ϕ0 (B, C ) = ϕ(A, B) + ϕ(B, C ) = ϕ(A, C ) = ϕ0 (A, C ) .
Sǎ presupunem acum cǎ A ∈ A0 este un punct fixat, iar v ∈ L0 un vector

dat. Fie B ∈ A unicul punct astfel ı̂ncât ϕ(A, B) = v . Deoarece
ϕ({A} × A0 ) = L0 ,
existǎ un B 0 ∈ A0 astfel ı̂ncât ϕ0 (A, B 0 ) = ϕ(A, B 0 ) = v . Dar atunci

B 0 = B este unic determinat, iar ϕ0 (A, B 0 ) = v .

Definiţie
O submulţime A0 ⊆ A astfel ı̂ncât existǎ o structurǎ afinǎ indusǎ pe A0
se numeşte un subspaţiu afin, notat A0 A. Prin convenţie, mulţimea
vidǎ ∅ este consideratǎ un subspaţiu afin al oricǎrui spaţiu afin A.
Exemplu
1) Orice submulţime de un element a lui A este un subspaţiu afin of A,
cu spaţiu director L0 = {0}, subspaţiul nul al spaţiului liniar L.

Definiţie
Exemplu
2) Orice varietate liniarǎ(i.e. orice mulţime a soluţiilor unui sistem de
ecuaţii liniare) din Kn este un subspaţiu afin al lui Kn . Subspaţiul
director al unei varietǎţi liniare este subspaţiul liniar al tuturor
soluţiilor sistemului omogen de ecuaţii liniare asociat.

Definiţie
Exemplu
2) Orice varietate liniarǎ(i.e. orice mulţime a soluţiilor unui sistem de
ecuaţii liniare) din Kn este un subspaţiu afin al lui Kn . Subspaţiul
director al unei varietǎţi liniare este subspaţiul liniar al tuturor
soluţiilor sistemului omogen de ecuaţii liniare asociat.

Propoziţie
Pentru orice punct P0 ∈ A şi orice subspaţiu liniar L0 ≤ L, existǎ un unic
0
subspaţiu afin A0 A, care conţine P0 şi are spaţiul director L .
Demonstraţie.
Construim mulţimea
A0 = {P ∈ A| P0 P ∈ L0 } .

Propoziţie
0
Demonstraţie.
A0 = {P ∈ A| P0 P ∈ L0 } .
Atunci relaţia lui Chasles implicǎ faptul cǎ pentru orice P1 ∈ A0 avem
ϕ({P1 } × A0 ) = {P1 P|P ∈ A0 } = {P1 P0 + P0 P|P ∈ A0 } =

= P1 P0 + {P0 P|P ∈ A0 } = P1 P0 + L0 = L0 ,
deoarece P1 P0 ∈ L.

Propoziţie
0
Demonstraţie.
A0 = {P ∈ A| P0 P ∈ L0 } .
Atunci relaţia lui Chasles implicǎ faptul cǎ pentru orice P1 ∈ A0 avem
ϕ({P1 } × A0 ) = {P1 P|P ∈ A0 } = {P1 P0 + P0 P|P ∈ A0 } =

= P1 P0 + {P0 P|P ∈ A0 } = P1 P0 + L0 = L0 ,
deoarece P1 P0 ∈ L.

Terminologie. Sǎ presupunem cǎ A0 A este un subspaţiu afin cu spaţiu
director L0 , L0 ≤ L. Numim A0
-dreaptǎ afinǎ, dacǎ dimK (L0 ) = 1

-plan afin, dacǎ dimK (L0 ) = 2

-hiperplan afin, dacǎ dimK (L/L0 ) = 1.

-hiperplan afin, dacǎ dimK (L/L0 ) = 1.

Propoziţie
6 A0 ⊆ A o submulţime nevidǎ a lui A. Atunci
Fie A un spaţiu afin, iar ∅ =
A este un subspaţiu afin al lui A0 dacǎ şi numai dacǎ
0
(∀)P, Q ∈ A0 , α, β ∈ K : α + β = 1 =⇒ αP + βQ ∈ A0 .
Demonstraţie.
(=⇒) Sǎ presupunem cǎ A0 este un subspaţiu afin al lui A. Atunci pentru
orice P ∈ A0 , mulţimea {PQ|Q ∈ A0 } = L0 = este subspaţiul director al
lui A0 .

Propoziţie
0
(∀)P, Q ∈ A0 , α, β ∈ K : α + β = 1 =⇒ αP + βQ ∈ A0 .
Demonstraţie.
lui A0 .
Fie α, β ∈ K astfel ı̂ncât α + β = 1, şi fie M = αP + βQ pentru un
Q ∈ A0 fixat. Deoarece PM = βPQ ∈ L0 obţinem cǎ M ∈ A0 .

Propoziţie
0
(∀)P, Q ∈ A0 , α, β ∈ K : α + β = 1 =⇒ αP + βQ ∈ A0 .
Demonstraţie.
lui A0 .
Fie α, β ∈ K astfel ı̂ncât α + β = 1, şi fie M = αP + βQ pentru un
Q ∈ A0 fixat. Deoarece PM = βPQ ∈ L0 obţinem cǎ M ∈ A0 .

Demonstraţie.
(⇐) Sǎ presupunem cǎ
αP + βQ ∈ A0 , (∀)P, Q ∈ A0 , (∀)α, β ∈ K : α + β = 1. Considerǎm un
punct fixat P ∈ A0 , L0 = {PQ|Q ∈ A0 }, şi sǎ arǎtǎm cǎ L0 ≤ L. Fie
v , w ∈ L0 şi sǎ considerǎm punctele unice Q, R ∈ A0 astfel ı̂ncât v = PQ şi
w = PR. Pentru orice λ ∈ K existǎ un unic T ∈ A astfel ı̂ncât
PT = λv = λPQ = λPQ + (1 − λ)PP .
Atunci T = (1 − λ)P + λQ este un punct al lui A0 . Prin urmare pentru

0
orice v ∈ L şi orice λ ∈ K rezultǎ cǎ λv ∈ L0 .

Demonstraţie.
PT = λv = λPQ = λPQ + (1 − λ)PP .

0
Fie acum S = 12 Q + 12 R ∈ A0 . Avem PS = 12 PQ + 21 PR = 12 (v + w ) ∈ L0 ,
şi obţinem v + w = 2 · 21 (v + w ) ∈ L0 .

Demonstraţie.
PT = λv = λPQ = λPQ + (1 − λ)PP .

0
şi obţinem v + w = 2 · 21 (v + w ) ∈ L0 .
Astfel L0 este un subspaţiu liniar al lui L.

Demonstraţie.
PT = λv = λPQ = λPQ + (1 − λ)PP .

0
şi obţinem v + w = 2 · 21 (v + w ) ∈ L0 .
Astfel L0 este un subspaţiu liniar al lui L.

Propoziţie
Fie S = {A0 , A1 , . . . , Ap } o mulţime finitǎ de puncte ale spaţiului afin A.
Mulţimea tuturor baricentrelor lui S,
S = {P ∈ A|P = α0 A0 + α1 A1 + · · · + αp Ap , α0 + α1 + · · · + αp = 1}
este un subspaţiu afin of A, numit ı̂nchiderea afinǎ a lui S ı̂n A.

Demonstraţie.
Fie P, Q ∈ S, şi α, β ∈ K astfel ı̂ncât α + β = 1. Rezultǎ cǎ
P = α0 A0 + α1 A1 + · · · + αp Ap şi Q = β0 A0 + β1 A1 + · · · + βp Ap pentru
nişte α0 , . . . , αp , β0 , . . . , βp ∈ K, cu
α0 + α1 + · · · + αp = 1 = β0 + β1 + · · · + βp .
Atunci
αP + βQ = (αα0 + ββ0 )A0 + (αα1 + ββ1 )A1 + · · · + (ααp + ββp )Ap ∈ S ,
deoarece
(αα0 + ββ0 ) + (αα1 + ββ1 ) + · · · + (ααp + ββp ) =
= α(α0 + α1 + · · · + αp ) + β(β0 + β1 + · · · + βp ) = α · 1 + β · 1 = 1 .

Demonstraţie.
nişte α0 , . . . , αp , β0 , . . . , βp ∈ K, cu
α0 + α1 + · · · + αp = 1 = β0 + β1 + · · · + βp .
Atunci
deoarece
(αα0 + ββ0 ) + (αα1 + ββ1 ) + · · · + (ααp + ββp ) =
= α(α0 + α1 + · · · + αp ) + β(β0 + β1 + · · · + βp ) = α · 1 + β · 1 = 1 .
Prin urmare, mulţimea S este un subspaţiu afin al lui A.

Demonstraţie.
nişte α0 , . . . , αp , β0 , . . . , βp ∈ K, cu
α0 + α1 + · · · + αp = 1 = β0 + β1 + · · · + βp .
Atunci
deoarece
(αα0 + ββ0 ) + (αα1 + ββ1 ) + · · · + (ααp + ββp ) =
= α(α0 + α1 + · · · + αp ) + β(β0 + β1 + · · · + βp ) = α · 1 + β · 1 = 1 .
Prin urmare, mulţimea S este un subspaţiu afin al lui A.

Observaţie
Dacǎ S = {Aj |j ∈ S} este o mulţime infinitǎ de puncte, notǎm cu S
mulţimea tuturor combinaţiilor afine finite de puncte din S.

Operaţii cu subspaţii afine
Propoziţie
Fie A0 , A00 douǎ subspaţii ale unui spaţiu afin A şi L0 , L00 ≤ L subspaţiile
lor directoare. Atunci A0 ∩ A00 este un subspaţiu al lui A. Dacǎ
A0 ∩ A00 6= ∅, atunci subspaţiul sǎu director este L0 ∩ L00 .
Demonstraţie.
Dacǎ A0 ∩ A00 = ∅, atunci A0 ∩ A00 este un subspaţiu al lui A. Sǎ
presupunem acum cǎ A0 ∩ A00 6= ∅ şi fie P ∈ A0 ∩ A00 . Atunci
{PQ| Q ∈ A0 ∩ A00 } = {PQ| Q ∈ A0 } ∩ {PQ| Q ∈ A00 } = L0 ∩ L00 ≤ L .
Prin urmare, A0 ∩ A00 este un subspaţiu al lui A, cu spaţiu director

L0 ∩ L00 .

Operaţii cu subspaţii afine
Propoziţie
Fie A0 , A00 douǎ subspaţii ale unui spaţiu afin A şi L0 , L00 ≤ L subspaţiile
lor directoare. Atunci A0 ∩ A00 este un subspaţiu al lui A. Dacǎ
A0 ∩ A00 6= ∅, atunci subspaţiul sǎu director este L0 ∩ L00 .
Demonstraţie.
Dacǎ A0 ∩ A00 = ∅, atunci A0 ∩ A00 este un subspaţiu al lui A. Sǎ
presupunem acum cǎ A0 ∩ A00 6= ∅ şi fie P ∈ A0 ∩ A00 . Atunci
{PQ| Q ∈ A0 ∩ A00 } = {PQ| Q ∈ A0 } ∩ {PQ| Q ∈ A00 } = L0 ∩ L00 ≤ L .
Prin urmare, A0 ∩ A00 este un subspaţiu al lui A, cu spaţiu director

L0 ∩ L00 .

Propoziţie
Fie A0 şi A00 douǎ subspaţii afine ale lui A, cu subspaţii directoare L0 şi L00 .
a) Dacǎ L0 ∩ L00 = 0, atunci A0 ∩ A00 conţine cel mult un punct.

Propoziţie
b) Dacǎ L0 + L00 = L, atunci A0 ∩ A00 conţine cel puţin un punct.

Propoziţie
c) Dacǎ L0 ⊕ L00 = L, atunci A0 ∩ A00 conţine exact un punct.

Propoziţie
c) Dacǎ L0 ⊕ L00 = L, atunci A0 ∩ A00 conţine exact un punct.

Demonstraţie.
a) Dacǎ A0 ∩ A00 6= ∅, fie P, Q ∈ A0 ∩ A00 oarecare. Atunci
PQ ∈ L0 ∩ L00 = 0 =⇒ PQ = 0 = PP =⇒ P = Q .
Prin urmare, fie A0 ∩ A00 = ∅, fie A0 ∩ A00 = {P}.

b) Fie A1 ∈ A0 , A2 ∈ A00 . Pentru orice v ∈ L existǎ vectori v1 ∈ L0 ,
v2 ∈ L00 astfel ı̂ncât v = v1 + v2 . Fie v = A1 A2 . Atunci existǎ puncte
P1 ∈ A0 şi P2 ∈ A00 astfel ı̂ncât A1 P1 = v1 şi A2 P2 = v2 . Atunci
A1 A2 = A1 P1 + A2 P2

Demonstraţie.
PQ ∈ L0 ∩ L00 = 0 =⇒ PQ = 0 = PP =⇒ P = Q .

A1 A2 = A1 P1 + A2 P2
Rezultǎ cǎ P1 A2 = A2 P2 ∈ L00 , astfel cǎ A2 P1 ∈ L00 , şi P1 ∈ A00 . Deducem

cǎ P1 ∈ A0 ∩ A00 , astfel cǎ A0 ∩ A00 6= ∅.

Demonstraţie.
PQ ∈ L0 ∩ L00 = 0 =⇒ PQ = 0 = PP =⇒ P = Q .

A1 A2 = A1 P1 + A2 P2

c) Deoarece L = L0 ⊕ L00 ⇐⇒ L = L0 + L00 şi L0 ∩ L00 = 0, aceastǎ afirmaţie
rezultǎ imediat din a) şi b).

Demonstraţie.
PQ ∈ L0 ∩ L00 = 0 =⇒ PQ = 0 = PP =⇒ P = Q .

A1 A2 = A1 P1 + A2 P2

c) Deoarece L = L0 ⊕ L00 ⇐⇒ L = L0 + L00 şi L0 ∩ L00 = 0, aceastǎ afirmaţie
rezultǎ imediat din a) şi b).

Definiţie
Fie A0 , A00 A. Închiderea afinǎ a lui A0 ∪ A00 se numeşte uniunea
subspaţiilor A0 şi A00 , şi este notatǎ cu A0 ∨ A00 .
Propoziţie
Fie A0 , A00 A, şi fie L0 , L00 ≤ L subspaţiile lorr directoare.

Definiţie
Propoziţie
a) Dacǎ A0 ∩ A00 6= ∅, atunci subspaţiul director al lui A0 ∨ A00 este L0 + L00 .

Definiţie
Propoziţie
b) Dacǎ A0 ∩ A00 = ∅, atunci subspaţiul director al lui A0 ∨ A00 este
(L0 + L00 ) ⊕ D, unde D este dreapta vectorialǎ directoare a unei drepte
afine D determinate de nişte puncte A0 ∈ A0 şi A00 ∈ A00 .

Definiţie
Propoziţie
b) Dacǎ A0 ∩ A00 = ∅, atunci subspaţiul director al lui A0 ∨ A00 este
(L0 + L00 ) ⊕ D, unde D este dreapta vectorialǎ directoare a unei drepte
afine D determinate de nişte puncte A0 ∈ A0 şi A00 ∈ A00 .

Demonstraţie.
a) Fie P ∈ A0 ∩ A00 . Spaţiul director al lui A0 ∨ A00 este
{PQ|Q ∈ A0 ∨A00 } = {αPP1 +βPP2 | P1 ∈ A0 , P2 ∈ A00 , α+β = 1} = L0 +L00 .
b) Fie A0 ∈ A0 şi A00 ∈ A00 , iar D fie dreapta afinǎ determinatǎ de A0 şi A00 .
Vom arǎta cǎ
A0 ∨ A00 = A0 ∨ A00 ∨ D .
Evident A0 ∨ A00 A0 ∨ A00 ∨ D.

Demonstraţie.
Vom arǎta cǎ
A0 ∨ A00 = A0 ∨ A00 ∨ D .
Evident A0 ∨ A00 A0 ∨ A00 ∨ D. Sǎ considerǎm un P ∈ A0 ∨ A00 ∨ D.
Atunci P = αP 0 + βP 00 + γQ, cu α + β + γ = 1, P 0 ∈ A0 , P 00 ∈ A00 , Q ∈ D.

Demonstraţie.
Vom arǎta cǎ
A0 ∨ A00 = A0 ∨ A00 ∨ D .
Dacǎ γ = 0, atunci P = αP 0 + βP 00 ∈ A0 ∨ A00 .

Demonstraţie.
Vom arǎta cǎ
A0 ∨ A00 = A0 ∨ A00 ∨ D .
Dacǎ γ = 0, atunci P = αP 0 + βP 00 ∈ A0 ∨ A00 .

Demonstraţie.
Sǎ presupunem acum cǎ γ 6= 0, şi fie Q = λA0 + (1 − λ)A00 . Atunci
P = αP 0 + γλA0 + βP 00 + γ(1 − λ)A00
este un punct in A0 ∨ A00 . Deducem cǎ A0 ∨ A00 ∨ D A0 ∨ A00 .

Deoarece A00 ∩ D =6 ∅, spaţiul director al lui A00 ∨ D este L00 + D, şi
deoarece A ∩ (A ∨ D) 6= ∅, spaţiul director al A0 ∨ A00 ∨ D este
0 00
L0 + L00 + D = (L0 + L00 ) + D.

Demonstraţie.
P = αP 0 + γλA0 + βP 00 + γ(1 − λ)A00

Deoarece A00 ∩ D = 6 ∅, spaţiul director al lui A00 ∨ D este L00 + D, şi
0 00
L0 + L00 + D = (L0 + L00 ) + D.

Sǎ presupunem cǎ (L0 + L00 ) ∩ D 6= 0. Atunci D ≤ L0 + L00 . Deoarece
A0 A00 ∈ D, obţinem cǎ
A0 A00 = A0 P 0 + A00 P 00 ,
pentru nişte puncte P 0 ∈ A0 şi P 00 ∈ A00 .

Demonstraţie.
P = αP 0 + γλA0 + βP 00 + γ(1 − λ)A00

0 00
L0 + L00 + D = (L0 + L00 ) + D.

A0 A00 = A0 P 0 + A00 P 00 ,
pentru nişte puncte P 0 ∈ A0 şi P 00 ∈ A00 . Dar atunci P 0 A00 = A00 P 00 , astfel
cǎ A00 P 0 ∈ L00 , şi P 0 ∈ A00 . Deoarece P 0 ∈ A0 , rezultǎ cǎ A0 ∩ A00 6= ∅,
contrazicând ipoteza.

Demonstraţie.
P = αP 0 + γλA0 + βP 00 + γ(1 − λ)A00

0 00
L0 + L00 + D = (L0 + L00 ) + D.

A0 A00 = A0 P 0 + A00 P 00 ,
contrazicând ipoteza. Prin urmare, (L0 + L00 ) ∩ D = 0, şi spaţiul director al
lui A0 ∨ A00 este (L0 + L00 ) ⊕ D.

Demonstraţie.
P = αP 0 + γλA0 + βP 00 + γ(1 − λ)A00

0 00
L0 + L00 + D = (L0 + L00 ) + D.

A0 A00 = A0 P 0 + A00 P 00 ,
contrazicând ipoteza. Prin urmare, (L0 + L00 ) ∩ D = 0, şi spaţiul director al
lui A0 ∨ A00 este (L0 + L00 ) ⊕ D.

Definiţie
Douǎ subspaţii afine A0 , A00 A se numesc paralele dacǎ subspaţiul
director al unuia dintre subspaţii este inclus ı̂n subspaţiul director al
celuilalt subspaţiu:
A0 k A00 ⇐⇒ L0 ≤ L00 orL00 ≤ L0 .
A0 şi A00 se numesc strict paralele dacǎ A0 k A00 şi A0 ∩ A00 = ∅.

Definiţie
A0 k A00 ⇐⇒ L0 ≤ L00 orL00 ≤ L0 .
Observaţie
Dacǎ A0 k A00 şi A0 ∩ A00 6= ∅ atunci A0 A00 , sau A00 A0 .

Definiţie
A0 k A00 ⇐⇒ L0 ≤ L00 orL00 ≤ L0 .
Observaţie
Dacǎ A0 k A00 şi A0 ∩ A00 6= ∅ atunci A0 A00 , sau A00 A0 .

Dimensiunea unui spaţiu afin
Definiţie
Fie A un spaţiu afin cu spaţiu director L. Dimensiunea lui A este
dimensiunea spaţiului sǎu director L:
dim(A) = dimK (L) .
Dimensiunea spaţiului vid ∅ va fi prin convenţie −1 (sau −∞).

Definiţie
dim(A) = dimK (L) .

Spaţii de dimensiune 1 se numesc drepte afine.

Definiţie
dim(A) = dimK (L) .

Spaţii de dimensiune 2 se numesc plane afine.

Definiţie
dim(A) = dimK (L) .

Notaţie
Dacǎ dim(A) = n, vom nota A =: An .

Definiţie
dim(A) = dimK (L) .

Notaţie
Observaţie
Un subspaţiu A0 al unui spaţiu afin finit-dimensional An poate avea
doar o dimensiune p ≤ n, şi va fi numit un p−plan afin ı̂n A.
Definiţie
dim(A) = dimK (L) .

Notaţie
Observaţie
Un subspaţiu A0 al unui spaţiu afin finit-dimensional An poate avea
doar o dimensiune p ≤ n, şi va fi numit un p−plan afin ı̂n A.
Propoziţie
Dacǎ S = {A0 , A1 , . . . , Ap } este o mulţime afin independentǎ, atunci
ı̂nchiderea sa S este un p−plan ı̂n A.
Demonstraţie.
S este afin independent ⇐⇒ {A0 A1 , A0 A2 , . . . , A0 Ap } liniar independent
⇐⇒ dimK (S) = p.

Propoziţie
Dacǎ S = {A0 , A1 , . . . , Ap } este o mulţime afin independentǎ, atunci
ı̂nchiderea sa S este un p−plan ı̂n A.
Demonstraţie.
S este afin independent ⇐⇒ {A0 A1 , A0 A2 , . . . , A0 Ap } liniar independent
⇐⇒ dimK (S) = p.

Propoziţie
(teorema dimensiunii pentru spaţii afine). Fie A0p , A00q An , cu
subspaţii directoare L0p şi L00q . Dacǎ s = dim(A0p ∨ A00q ) şi
i = dimK (L0p ∩ L00q ), atunci
p + q − i, dacǎ A0p ∩ A00q 6= ∅

s=
p + q − i + 1, dacǎ A0p ∩ A00q = ∅

Demonstraţie.
Se ştie cǎ
dimK (L0p + L00q ) = p + q − i .
Dacǎ A0p ∩ A00q 6= ∅, atunci spaţiul director al lui A0p ∨ A00q este L0p + L00q ,
astfel cǎ
s = dim(A0p ∨ A00q ) = dimK (L0p + L00q ) = p + q − i .

Demonstraţie.
Se ştie cǎ
dimK (L0p + L00q ) = p + q − i .
astfel cǎ
Dacǎ A0p ∩ A00q = ∅, atunci spaţiul director al lui A0p ∨ A00q este
(L0p + L00q ) ⊕ D, şi
s = dim(A0p ∨ A00q ) = dimK ((L0p + L00q ) ⊕ D) =

= dimK (L0p + L00q ) + dimK (D) = p + q − i + 1 .

Demonstraţie.
Se ştie cǎ
dimK (L0p + L00q ) = p + q − i .
astfel cǎ
Dacǎ A0p ∩ A00q = ∅, atunci spaţiul director al lui A0p ∨ A00q este
(L0p + L00q ) ⊕ D, şi
s = dim(A0p ∨ A00q ) = dimK ((L0p + L00q ) ⊕ D) =

= dimK (L0p + L00q ) + dimK (D) = p + q − i + 1 .

Forme Biliniare Si Patratice-Probleme - C-Forascu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Forme Biliniare Si Patratice-Probleme - C-Forascu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie afinǎ

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 1 / 39

care satisface urmǎtoarele douǎ proprietǎţi:

ϕ(A, B) + ϕ(B, C ) = ϕ(A, C ) ;

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 2 / 39

care satisface urmǎtoarele douǎ proprietǎţi:

ϕ(A, B) + ϕ(B, C ) = ϕ(A, C ) ;

A2 ) pentru orice A ∈ A şi v ∈ L existǎ un unic B ∈ A astfel ı̂ncât

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 2 / 39

care satisface urmǎtoarele douǎ proprietǎţi:

ϕ(A, B) + ϕ(B, C ) = ϕ(A, C ) ;

A2 ) pentru orice A ∈ A şi v ∈ L existǎ un unic B ∈ A astfel ı̂ncât

Mulţimea A, ı̂mpreunǎ cu structura afinǎ, se numeşte un spaţiu afin.

care satisface urmǎtoarele douǎ proprietǎţi:

ϕ(A, B) + ϕ(B, C ) = ϕ(A, C ) ;

A2 ) pentru orice A ∈ A şi v ∈ L existǎ un unic B ∈ A astfel ı̂ncât

Mulţimea A, ı̂mpreunǎ cu structura afinǎ, se numeşte un spaţiu afin.

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 3 / 39

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 3 / 39

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 3 / 39

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 3 / 39

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 3 / 39

Putem atunci rescrie condiţiile A1 ) şi A2 ) ı̂n forma

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 4 / 39

Putem atunci rescrie condiţiile A1 ) şi A2 ) ı̂n forma

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 4 / 39

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 5 / 39

b) vectorii asociaţi cu douǎ bipuncte simetrice sunt vectori opuşi:

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 5 / 39

b) vectorii asociaţi cu douǎ bipuncte simetrice sunt vectori opuşi:

c) Pentru orice punct A ∈ A, aplicaţia

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 5 / 39

b) vectorii asociaţi cu douǎ bipuncte simetrice sunt vectori opuşi:

c) Pentru orice punct A ∈ A, aplicaţia

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 5 / 39

Dar AA = 0, astfel cǎ BA = −AB.

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 6 / 39

Dar AA = 0, astfel cǎ BA = −AB.

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 6 / 39

Dar AA = 0, astfel cǎ BA = −AB.

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 6 / 39

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 7 / 39

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 7 / 39

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 7 / 39

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 7 / 39

(A, B) ∼ (C , D) ⇐⇒ ϕ(A, B) = ϕ(C , D) .

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 8 / 39

(A, B) ∼ (C , D) ⇐⇒ ϕ(A, B) = ϕ(C , D) .

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 8 / 39

A × A/ ∼−→ L : [(A, B)] 7−→ ϕ(A, B)

este o bijecţie. Prin urmare, putem ”copia” structura de spaţiu

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 9 / 39

A × A/ ∼−→ L : [(A, B)] 7−→ ϕ(A, B)

este o bijecţie. Prin urmare, putem ”copia” structura de spaţiu

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 9 / 39

defineşte o structurǎ afinǎ pe mulţimea Kn , cu spaţiul director Kn ,

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 10 / 39

OP = α0 OA0 + α1 OA1 + · · · + αp OAp (∗)

pentru orice alegere a originii O ∈ A.

Lect.dr.M.Chiş Curs 9 2015-2016 11 / 39

OP0 = α0 OA0 + α1 OA1 + · · · + αp OAp .

Dar atunci, pentru orice O1 , O2 ∈ A şi puncte corespunzǎtoare

PO1 PO2 = PO1 O1 + O1 O2 + O2 PO2 =