1.

Coleric
a. Puternic. Colericii sunt în general persoane puternice și dure. Încă din vremea
copilăriei, nu se vor speria de pedepse.
b. Agresiv. Temperamentul coleric este cel mai agresiv dintre toate temperamentele.
Colericii au tendinţa de a se impune altora. Deseori le place să discute în contradictoriu,
de aceea se ceartă mereu și găsesc întotdeauna o mulţime de argumente.
c. Insensibil. Colericii sunt adesea insensibili la nevoile și simţămintele celorlalţi. Ei vor
face declaraţii aspre, fără să le pese că aduc lacrimi sau tristeţe celor din jur.
d. Energic. Colericii au multă energie. Când această energie este canalizată corect, pot fi
foarte eficienţi și productivi.

2. Sangvin
a. Sociabil și deschis. Sangvinii personifică termenul de „extrovertit”. Ei sunt prietenoși,
vorbăreţi și sensibili la nevoile celor din jur. Oamenii se simt bine în preajma lor. De
aceea, o serbare sau o întrunire socială tinde să devină plictisitoare fără prezenţa lor.
b. Neatent. Sangvinii își uită repede prietenii pentru că nu sunt atenţi, nu se
concentrează. Ei sunt seduși și încântaţi ușor de orice noutate – obiect, eveniment sau
persoană –, care apare în faţa lor. Copiii sangvini renunţă adesea la ceva ce tocmai au
început, pentru altceva care le-a atras atenţia. Și aceasta, bineînţeles, atrage asupra lor
mânia părinţilor. Părinţii cred că ei sunt nesupuși și sfidători, când în realitate sunt
neatenţi. Dacă copilul tău este sangvin, nu uita că trebuie să-i repeţi de multe ori să
facă un anumit lucru sau să respecte o anumită regulă.
c. Împrăștiat și neorganizat. Gospodinele sangvine par femei foarte
neglijente din cauza incapacităţii lor de a se organiza. Un conducător sangvin face de
obicei multe greșeli din neatenţie.
d. Voios, vesel și fără grijă. Sangvinii sunt de obicei optimiști, bine dispuși și expresivi, în
special atunci când sunt în mijlocul altor oameni. Sangvinii pot lucra cu succes în spital,
demonstrând o abilitate uimitoare de a-i bine dispune pe bolnavi. Clasificarea din
punct de vedere psihologic[modificare]
În prezent la temperamente se urmăresc patru trăsături de caracter descrise ca:

1. activitate - forță, iuțeală, mobilitate a gândirii și vorbirii

2. creativitate - tempo, intensitate de reacție la stimulanții exteriori
De aici provin cele patru temperamente:

1. sanguin sau sangvin, (temperament comparat cu aerul, primăvara, sangele, dopamina,

tinerețea, magicianul)
2. coleric, (temperament comparat cu focul, vara, bila galbena, testosteronul, seceta,
razboinicul)
Clasificarea tradițională[modificare]
Clasificarea tradițională a temperamentului este legată de cultura, arealul geografic, perioada istorică.
Cele mai cunoscute clasificări ale teperamentelor sunt clasificarea greacă sau chineză; în Europa este
răspândită clasificarea greacă a lui Hipocrat, care are patru grupe mari umorale:
 1. sanguis (sânge)
2. chole (fiere galbenă sau bilă)
SĂ nu uităm nic io clipa faptul ca nu exista o persoana care sa aiba exclusiv un temperament sau altul.
Fiecare dintre noi are un tip dominant, insa acesta este completat de un amestec din celelalte tipuri.

Cele patru umori, precum și elementele, anotimpurile și temperamentele corespunzătoare

Denumire Denumire
Umoarea Anotimp Element Organ Calități Caracter
clasică modernă

cald & curajos,

Sânge Primăvară Aer Ficat sangvin artizan
umed optimist, iubitor

Bilă Vezică cald &

Vară Foc coleric păzitor caracter labil
galbenă biliară uscat

Oamenii sunt diferiti si fiecare beneficiaza de un amestec uni

cTemperamentul:

1Temperamentul este un ansamblu de elemente biologice care, impreuna cu factorii psihologici, constituie
personalitatea; este latura energetica si dinamica a personalitatii; este preponderent innascut.

A cunoaste intocmai trasaturile unui om este un demers foarte complex. In sprijinul intelegerii, acestora se pot
observa aspecte legate de infatisare, de expresiile fetei, apoi se observa gradul de activism, rapiditatea cu care actioneaza la
stimularile externe, implicarea in sarcini care prezinta un efort sustinut, modul cum se reactioneaza fata de semenii sai.

2Inaintarea in cunoastere se bazeaza pe observatia ca personalitatea umana se structureaza in jurul unor

caracteristici dominante, atat innascute cat si dobandite. Atunci cand ne referim la cele preponderent ereditare vorbim
despre temperament, iar cand ne referim la cele construite sociocultural, despre caracter. Intre cele doua notiuni se fac
adesea confuzii, mai ales ca in ansamblul personalitatii acestea se regasesc in interdependenta.

Dupa S. Rubinstein, temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii. Plasandu-se pe o pozitie

bazala, temperamentul se manifesta ca nivel energetic, ca mod de descarcare si acumulare a energiei( de unde calificarile
de energic, rezistent, exploziv sau opusele lor) si prin dinamica (iute, lent, mobil, rigid).G. Allport arata ca temperamentul
vizeaza fenomene caracteristice unui individ, reactivitatea la stimuli emotionali, forta si rapiditatea raspunsurilor. De
asemenea, el implica dispozitia sa afectiva persistenta. Afectivitatea este un parametru important in conturarea
temperamentului, descriindu-l prin identificarea tonusului afectiv, a stabilitatii si profunzimii trairilor. Particularitatile
temperamentale se constituie ca urmare a activitatii nervoase superioare. Se presupune ca temperamentul nu se schimba in
mod radicalin timpul vietii. Totusi, se vorbeste de o evolutie temperamentala, prin influentele pe care personalitatea le
sufera, in ansamblul ei. Dezvoltarea unor aptitudini, dobandirea unor variate deprinderi, fomaea unor trasaturi de caracter,
bine articulate educational, mascheaza adesea determinatiile temperamentale. Temperamentul nu este expresia unui tip
constitutional, ci fondul biotipologic de la care se porneste in elaborarea caracterului.

Tipuri de temperament:
 3?????--____?Exista tot atatea tipuri de temperament cati oameni exista. Temperamentul fiecaruia este un fapt
singular, in masura in care fiecare om este unic. Din necesitati de cunoastere s-au facut adesea comparatii si diferentieri
intre diversele aspecte temperamentale ale oamenilor, chiar clasificari, ceea ce a condus la variate tipologii.

3Inca din antichitate, medicii greci Hippocrate si Galen distingeau patru temperamente fundamentale: coleric,
sangvinic, flegmatic si melancolic. Acestea rezultau din amestecarea celor patru umori( substante fluide) din organism: bila
galbena, sangele, flegma si bila neagra. S-au stabilit corespondente cu elementele fundamentale, aerul, apa, focul si
pamantul, ba chiar si cu anotimpurile. Astfel:

 Colericul este determinat de bila galbena, reprezentat de foc, plin de caldura

si mistuitor ca vara.
 Sangvinicul se distinge prin predominarea sangelui, este asociat aerului, este
violent si nestabil ca primavara.

Fiecare tip prezinta trasaturi pozitive, apreciate ca avantajoase, si trasaturi negative, dezavantajoase pentru
individ. Un tip de temperament nu poate fi preferat altuia dupa vreun criteriu care sa-l prezinte mai bun.

Descrierea trasaturilor temperamentului

 Coleric: pozitive: vointaaccentuata, procese afective intense, bogatia si

intensitatea reactiilor, pasionalitatea; negative: excitabilitate, iritabilitate,
agresivitate, inegalitatea trairilor. 41887ipg89tyd8s
 Sangvinic: pozitive: sociabilitate, buna dispozitie, reactivitate accentuata,
dinamism; negative: fluctuatia si inegalitatea trairilor, multumirea de sine,
superficialitate, sugestibilitate, inconstanta.

I.P.Pavlov a stabilit o asociatie intre temperamentele clasice si tipurile generale de activitate nervoasa superioara,
apreciate in functie de forta, mobilitate si echilibru, descriind astfel temperamentale:

 puternic, echilibrat, mobil--sangvinic

 puternic, neechilibrat--coleric;

Carl G. Iung a descris caracteristicile psihice individuale in functie de orientarea preponderenta inspre lume sau
inspre sine, delimitand astfel extrovertitul si introvertitul.

 Extrovertitul: este animat de interesul pentru lumea exterioara, pentru

persoane si obiecte, este sociabil, comunicativ, cu initiativa.Are un deosebit
simt practic si se adapteaza usor unornoi conditii de viata.
 Introvertitul: isi canalizeaza energia spre propriile idei, spre lumea sa
launtrica, construindu-si un bogat univers interior. Dispune de o buna atentie
interioara, gandire abstracta si profunda, hotarare, manifestand tendinte de
izolare si anxietate. Introvertitul nu cultiva relatiile sociale, este o fire
contemplativam, rezervata, lipsita de incredere de sine.
 Intermediar: intre cele doua categorii este ambivertul, care imprumuta
caracteristici si de la extrovertit si de la introvertit.
 Atentia psihologilor asupra modului cum oamenii pot fi comparati intre ei si de aici grupati in anumite clase cu
caracteristici commune a conturat un gen aparte de abordare a personalitatii: abordarea nometetica. Unul dintre cei mai de
seama reprezentanti ai acestui gen este Hans J. Eysenck, despre care aminteam mai sus. El a adoptat varianta prelevarii de
esantioane din diferite aspecte ale comportamentului unei personae, punand intrebari despre comportamentul obisnuit.
Eysenck a stabilit ca exista doua dimensiuni fundamentale ale personalitatii, extroversiunea si nevrozismul.

Distinctia intre introversiune si extroversiune o facuse inca Jung, doar ca Eysenck a aratat ca indivizii se distribuie
de-a lungul unei axe introversie-extroversie, cei mai multi avand atat tendinte introverte cat si extroverte.

Extroversiunea este determinata de starea generala de excitatie a cortexului cerebral. Extrovertitii mostenesc un
system nervos puternic,iar introvertitii au un sistem nervos delicat.

A doua axa corespunde nevrozismului desemnand atat instabilitatea emotica cat si hiperactivitatea.

Nevrozismul se explica pe baza modului in care sistemul nervos raspunde la stres, unele personae reactionand
mai puternic la evenimentele stresante decat altele. Persoanele cu reactii mai lente si mai slabe tind spre stabilitate.

Fiecare factor principal este compus din cativa factori secundari. Pentru extrovertit, factorii secundari sunt:
dinamismul, sociabilitatea, disponibilitatea de asumare a riscurilor, impulsivitatea, expresivitatea, chibzuinta si
responsabilitatea. Pentru nevrotic, factorii secundari sunt: respectul de sine, bucuria, teama, obsesivitatea, autonomia,
ipohondria si vinovatia.

Extroversiunea si nevrozismul sunt interdependente. Pot exista introvertiti nevrotici sau extrovertiti nevrotici;
introvertiti stabili sau extrovertiti stabili. Mai tarziu, Eysenck a adaugat o a treia dimensiune, psihoza, ca un factor distinct,
care are drept caracteristici: singuratatea, insensibilitatea, indiferenta fata de altii, nonconformismul, opozitia fata de
practicile sociale si lipsa de constiinta.

Eysenck a incercat sa puna in relatie factorii din teoria sa cu tipologiile vechi, ale lui Hippocrate si Galen.

Estimarile asupra temperamentului sunt de multe ori realizate in functie de gradul de impresionabilitate pe care il
au anumite situatii asupra noastra. Daca de pilda, o persoana s-a lasat la un moment dat prada maniei,imediat apare
tendinta de a o eticheta drept colerica. Dispozitiile nostalgice sunt atribuite firilor melancolice. Un om rabdator va fi
considerat flegamtic, iar activismul optimist va fi pus pe seama sangvinicului. Se pierde din vedere, de asemenea, intr-un
mod simplificator, aportul socialului in modelarea temperamentului

Atunci când imaginea de sine se bazează pe cunoaştere, iubire,curaj, r

espect, credinţă şi încredere, eşti în armonie cu tine însuţi.
Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului

Puţina cunoaştere încântă; multa cunoaştere dezgustă. Cu cât cunoşti

mai mult, cu atât vrei să cunoşti mai puţin. Cine nu suferă din cauza
cunoaşterii, acela n-a cunoscut nimic.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934