CURS 1 şi 2

Noţiunea de semnal

Se numeşte semnal o mărime fizică măsurabilă, purtătoare de informaţie, care poate fi:
- transmisă la distanţă sau recepţionată
- prelucrată.
Obiectivul cursului: modelarea formei semnalelor.
Un semnal unidimensional, numit şi semnal 1D, este o funcţie de timp, notată generic prin

x(t), t ��. Fie �t = [ t1 , t2 ] suportul semnalului x(t), adică intervalul de timp finit în care se
observă (măsoară) semnalul. Funcţia x(t) se consideră de modul integrabil:
t2
(1.1) �x(t ) dt �M < �, M ��,
t1

u(t) Sistem y(t)

dinamic

Fig. 1.1 Sistem dinamic

Semnalele se pot aplica unor circuite sau, mai general, unor sisteme dinamice.
Sistemele dinamice realizează prelucrarea semnalelor, conform cu funcţiunile realizate de
echipamentele electronice în care sunt înglobate. Exemple:
- integrarea unui semnal,
- derivarea acestuia,
- filtrarea (extragerea unor componente spectrale ale semnalului sau, după caz,
eliminarea componentelor parazite),
- modularea semnalelor, etc.
Echipamente electronice sunt formate din lanţuri de sisteme dinamice, care realizează
prelucrări consecutive ale semnalelor, conform unei „tehnologii” care determină funcţiunile
realizate de echipamentul respectiv.
Semnalele pot fi:
- cu timp continuu, numite semnale analogice (utilizate în circuitele analogice)
- cu timp discret, utilizate în cadrul semnalelor numerice.
Semnalele numerice sunt generate prin două operaţii:
 eşantionarea semnalului, adică discretizarea timpului t cu un pas Te, numit perioadă de
eşantionare. Semnalul cu timp discret, x(kTe ) , este notat cu x(k ) sau xk (k - timpul discret);
  cuantizarea semnalului, adică discretizarea amplitudinii eşantioanelor x(k ) . Se alege un
pas de cuantizare, D , iar rezultatul operaţiei de cuantizare este un număr întreg, q , astfel încât
D să fie cât mai apropiat de amplitudinea eşantionului cuantizat.
produsul q �
Cele două operaţii se realizează uzual în cadrul unui convertor analogic/numeric

(A/N). La ieşirea acestuia se obţine un şir de valori numerice, { xk } , aferente momentelor de

timp discrete k. Acest şir reprezintă un semnal numeric

uk Sistem numeric yk
(realizare software)

Fig. 1.2 Sistem numeric

. Într-un sistem numeric (fig. 1.2), procesarea semnalului de intrare, { uk } , în vederea

obţinerii răspunsului { yk } se realizează prin mijloace software.
Din clasa semnalelor unidimensionale menţionăm: semnalul vocal, semnalul radio (modulat
în amplitudine sau în frecvenţă), semnalele furnizate de traductoare ale mărimilor fizice uzuale
(temperatură, viteză ş.a.) etc.
Semnalele care au o evoluţie ce nu este supusă hazardului se numesc semnale deterministe.
Alături de acestea, se întâlnesc şi semnalele aleatoare, a căror evoluţie în timp este supusă
hazardului (aşa cum sunt perturbaţiile)

u ( x1 , x2 ) Sistem 2D y ( x1 , x2 )

Fig. 1.3 Sistem 2D

Semnalele bidimensionale, numite şi semnale 2D, sunt – de regulă – imagini. Fie u ( x1 , x2 )

un semnal bidimensional, în raport cu coordonatele spaţiale x1 şi x2. Mărimea u reflectă valoarea
nivelului de gri în punctul de coordonate x1 şi x2. Operaţiile de prelucrare a acestor semnale se
realizează cu ajutorul sistemelor 2D (fig. 1.3). Semnalul de ieşire din sistem, y ( x1 , x2 ) , se obţine
prin aplicarea unor operaţii specifice (filtrare, extragere contur, etc.) aplicate semnalului de
intrare u ( x1 , x2 ) .
Ca pitolu l 2 MOD ELA R EA SEMNA LELOR PER IOD IC E

1.1. Seria Fourier generalizată (SFG)

Instrumentul general de modelare a semnalelor periodice este seria Fourier

generalizată (SFG).
Fie un semnal u(t) observat între momentele t0 şi t0+T (fig. 2.1). Acest semnal se consideră
periodic.

u(t)

t
-T 0 T 2T

T T T

Fig. 2.1 Semnal periodic

Dacă u(t) un semnal de tip tensiune electrică, rezultă că puterea instantanee dezvoltată în

rezistenţa R este p(t ) = u 2 (t ) R . Se consideră că energia dezvoltată în decursul perioadei T este

finită, adică

t0 +T
2
(2.1) � u (t )dt < �;
t0

SFG utilizează descrierea funcţiei u(t) cu ajutorul unui sistem de funcţii liniar

independente { ji (t )} , unde i=0,1,2,3,.... Exprimarea lui u(t) prin SFG este:

�
(2.2) u (t ) = � aiji (t )
i =0

În practică, limita superioară a sumei este întotdeauna finită.

O primă problemă care se pune este alegerea funcţiilor { ji (t )} i = 0,1,2,... . Prima condiţie

necesară este ca funcţiile să fie liniar independente. Cerinţele suplimentare pe care le avem în
vedere când alegem sistemul de funcţii sunt enunţate mai jos:
 să realizeze o bună aproximare, atunci când limita superioară din sumă, N, este dată;
 N
adică eroarea: e (t ) = u (t ) - �aiji (t ) să fie cât mai mică;
i =0

 să poată fi uşor generate. Din acest punct de vedere, se recomandă funcţiile

trigonometrice;
 determinarea răspunsului unui sistem, când la intrare se aplică semnalul modelat, să se
realizeze cu uşurinţă. Fie un sistem liniar, la intrarea căruia se aplică semnalul u(t), prezentat ca o
dezvoltare după sistemul de funcţii ji (t ) (fig. 2.2).

u(t) Sistem y(t)

liniar

Fig. 2.2 Răspunsul sistemului liniar

N
Conform principiului superpoziţiei, răspunsul sistemului este y(t) = �aiy i (t ) , în care y i (t )
i =0

este răspunsul sistemului la intrarea ji (t ) ( ji (t ) �y i (t ) ). Scopul este de a obţine răspunsul y(t)

cu un volum de calcul cât mai redus. Pentru aceasta, trebuie ca determinarea lui y i (t ) , atunci când
la intrare se aplică ji (t ) , să se realizeze cât mai uşor posibil. Din acest punct de vedere, funcţiile

trigonometrice sunt cele mai avantajoase;

 determinarea parametrilor { ai } să se realizeze cu uşurinţă.

Se va arăta în cele ce urmează că, dacă sistemul de funcţii este ortogonal, calculul

parametrilor { ai } devine facil.

De te rm ina r e a pa r am e tr ilor { ai } , i = 0,1, 2,...

Vom considera că modelul conţine un număr finit de parametri:

N
(2.3) u (t ) = � aiji (t )
i =0

 Cazul sistemului { ji (t )} de funcţii ortogonale

Funcţiile sunt ortogonale dacă:

t0 +T 0,
� i �j
�
(2.4) �ji (t ) �
j j (t )dt = � 2 ,
t0 Ci , i = j
�
 t 0 +T
unde Ci reprezintă norma funcţiei ji (t ) . Notăm: )dt = �(�
� (� )dt .
t0 T

Fie j  {1,2,…N} fixat. Prin înmulţirea relaţiei (2.3) cu j j (t ) şi integrare pe intervalul

[t0;t0+T], se obţine:

N
u (t )j j (t )dt = � ai �
� ji (t )j j (t )dt ,
T i =0 T

sau, ţinând cont de proprietatea de ortogonalitate (2.4),

1
(2.5) aj = � u (t )j j (t )dt , j = 1, 2,...N
C 2j T

Obs er vaţii:
Parametrii {ai}i=1,2,… se calculează în mod independent, fiecare faţă de ceilalţi.
Dacă, pentru un N adoptat arbitrar, rezultă o eroare de modelare inacceptabilă, se adaugă noi
termeni şi se calculează parametrii a N +1 , aN + 2 ,... , până se obţine precizia dorită, fără ca
parametrii determinaţi anterior să fie afectaţi.

 Cazul sistemelor de funcţii neortogonale

Relaţia (2.3) se înmulţeşte cu j j (t ) , unde j=0,1,2,…N. Cele N + 1 relaţii astfel obţinute se

integrează pe intervalul T. Folosind notaţiile:

(2.6) ji , j j = �
ji (t )j j (t )dt , u , ji = �
u (t )ji (t )dt ,
T T

rezultă un sistem de N + 1 ecuaţii liniare cu necunoscutele a0 , a1 , a2 ,..., a N :

�a0 j0 , j0 + a1 j1, j0 + ... + a N j N , j0 = u, j0

�
�a0 j0 , j1 + a1 j1, j1 + ... + a N j N , j1 = u, j1
�
.
�
(2.7) �
.
�
�
.
�
�
�a0 j0 , j N + a1 j1, j N + ... + a N j N , j N = u, j N

Acest sistem este compatibil determinat (sistem Cramer), dacă funcţiile ji (t ) sunt liniar
independente. Parametrii {ai}i=0,1,…N se obţin ca fiind unica lui soluţie.
Obs er vaţii:
Volumul de calcul este foarte important. Parametrii nu se obţin în mod independent, ci se
obţine întregul set, {ai}i=0,1,2,…N. Dacă eroarea de aproximare la valoarea adoptată a lui N nu este
acceptabilă, atunci trebuie adăugaţi termeni. În acest caz trebuie recalculaţi toţi parametrii din
model (se reface toată procedura).

N oţiune a de s pe c tr u
Ansamblul parametrilor se reprezintă grafic într-o manieră specifică, reprezentarea respectivă
numindu-se spectru (fig. 2.3).

a0 a1 a3 a4 a6
2 5 … i
0 1 3 4 6 …
a2 a5

Fig. 2.3 Spectrul SFG al unui semnal

Pr oble m a de a na liză a s em na le lor

Problema se formulează astfel: se dă semnalul u(t) şi se cere spectrul său. Un analizor de
semnal este un echipament care, primind la intrare semnalul u(t), îi furnizează la ieşire spectrul.
În structura analizorului intră un generator de funcţii care furnizează setul de funcţii
j0 (t ), j1 (t ),... j N (t ) . Analizorul implementează fie analogic, fie numeric, expresia:

1
ai = u (t )ji (t )dt ,
� i = 0,1,..., N
Ci2 T
 ut() 1 a0
� ()��2dt
C0
1 a1
gg � ��()2dt
1C gg
g g
1 aN
� 2()�
CN
�td

tj0() j1()t j()Nt

GF : : g :
Fig. 2.4 Schema de principiu a unui analizor spectral

Pr oble m a de s inte ză a se m na le lor

În acest caz, se dă spectrul semnalului u(t) şi se cere să se sintetizeze semnalul.
Echipamentul care realizează operaţia se numeşte sintetizor; acesta implementează relaţia (2.3) şi
are schema de principiu dată în fig. 2.5.
a0 = �
a1 = � �
ut()
gg
g
a
N
= �
tj(0) j()t1 jt()N

GF : : g :
Fig. 2.5 Schema de principiu a unui sintetizor de semnal

Particularizarea sistemului de funcţii ortogonale folosit în modelare conduce la

obţinerea diverselor instrumente de modelare concrete. Astfel, rezultă următoarele tipuri de
modelări:
 cu funcţii trigonometrice, ceea ce conduce la analiza Fourier clasică;
 cu funcţii binare: funcţii Walsh, funcţii Rademacher, funcţii Haar, funcţii Hadamard etc.;
 cu polinoame ortogonale: Legendre, Laguerre, Hermite, Cebâşev etc.

1.2. Analiza Fourier a semnalelor periodice

Seria Fourier trigonometrică (SFT)

 În acest caz sistemul de funcţii ortogonale { ji (t )} i = 0,1,2,... este

(2.12) {1, cos(w0t ), sin(w0t ); cos(2w0t ), sin(2w0t );...; cos(iw0t ), sin(iw0t );...} ,

cu

2p
(2.13) w0 = , (T este perioada semnalului periodic, iar w0 este pulsaţia)
T

Funcţiile din acest sistem de funcţii nu au aceeaşi normă. Pentru funcţiile trigonometrice sunt
valabile relaţiile:

�T
� , i= j T
� cos(iw0t ) cos( jw0t )dt = �2 ; C2 =
T � 2
�0, i �j

�T
� , i= j T
� sin(iw0t )sin( jw0t )dt = �2 ; C2 =
T � 2
�0, i �j

În sistemul de funcţii este inclusă şi o constantă, şi anume j0 (t ) = 1 . Norma acesteia se

2
obţine din: C0 = �
1�1dt = T ,
T

Deci, componenta j0 (t ) = 1 din sistem îi are pătratul normei C02 = T

Prin considerarea sistemului de funcţii (2.12) în seria Fourier generalizată (SFG), rezultă
următoarea relaţie:

1 + a1 cos(w0t ) + a2 sin(w0t ) + a3 cos(2w0t ) + a4 sin(2w0t )...

(2.14) u (t ) = a0 �

Utilizând notaţiile: a0 = C0 , a1 = C1, a2 = S1 ,... , relaţia (2.14) devine:

� �
(2.15) u (t ) = C0 + �Ci cos(iw0t ) + � Si sin(iw0t )
i =1 i =0

Calculul parametrilor se face aplicând relaţiile generale (2.5), adică

1
aj = � u (t )j j (t )dt , j = 1, 2,...N , adaptate la sistemul de funcţii (2.12).
C 2j T
 1 1
Rezultă: C0 = �u (t )j0 (t )dt = � u (t ) �
1dt
TT TT

1
(2.16) C0 = �u (t )dt
TT

Semnificaţia fizică a parametrului C0 este aceea de valoare medie a semnalului. Ceilalţi

parametri se obţin conform relaţiilor:

2
(2.17) Ci = �u (t ) cos(iw0t )dt , i = 1, 2...
TT

2
(2.18) Si = �u (t ) sin(iw0t )dt, i = 1, 2,...
TT

Relaţia (2.15) reprezintă expresia semnalului u(t) în seria Fourier trigonometrică (SFT), iar
relaţiile (2.16), (2.17) şi (2.18) servesc la determinarea spectrului din SFT (fig. 2.6).

C0 C1
C2 C4 …

3w0 5w0 w
0 w0 2w0 4w0
C5
S1 C3
S4 S5 …

3w0 w
0 w0 4w0 5w0
S2 S3

Fig. 2.6 Spectrul SFT al unui semnal periodic

Seria Fourier armonică (SFA)

Seria Fourier armonică (SFA) se obţine din SFT printr-o transformare simplă asupra
cos(iw0t ) + Si �
termenului general Ci � sin(iw0t ) , i=1,2…:

(2.19) cos(iw0t ) + Si �
Ci � sin(iw0t ) = Ai �
cos(iw0t + ji ) ,

unde:

(2.20) Ai = Ci 2 + Si 2 , i = 1, 2,... A0 = C0 ,
 S
(2.21) ji = -arctg i , i = 1, 2,...
Ci

În aceste condiţii, seria Fourier trigonometrica (relaţia (2.15)) se poate re-scrie astfel:

�
(2.22) u (t ) = A0 + � Ai cos(iw0t + ji )
i =1

Relaţia (2.22) reprezintă expresia semnalului u(t) în SFA, adică sub formă de sumă de

armonici, la care se adaugă componenta continuă A0 . O armonică de ordinul i are expresia

cos(iw0t + ji ) şi reprezintă o componentă cosinusoidală având pulsaţia cunoscută, iw0 .

Ai �

Această armonică este determinată prin doi parametri: amplitudinea şi faza iniţială.
Valoarea i=1 corespunde componentei fundamentale, numită simplu fundamentală.
Spectrul SFA include spectrul de amplitudini şi spectrul fazelor iniţiale, ca în figura (2.7).
A1
A2 A3
A0 A4 A5

… w
0 w0 2w0 3w0 4w0 5w0
j2 j5
w0 3w0 4w0 w
0 2w0 5w0
j4
j1 j3

Fig. 2.7 Spectrul de amplitudini şi de faze iniţiale la SFA

Seria Fourier complexă (SFC)

cos(iw0t + ji ) din SFA. Reprezentarea nesimplificată în planul complex

Fie armonica Ai �

a acestei armonici se face printr-un vector rotitor de lungime Ai şi de argument iw0 t + ji :

(2.23) Ai e j (iw0t +ji ) = Ai e jiw0t ,

unde Ai = Ai e jji este reprezentarea în complex simplificată a armonicii i.

 În relaţia (2.23) vom da indicelui i şi valori negative. Înlocuind în relaţiile (2.17) şi (2.18) pe

i cu –i, se obţine C-i = Ci şi respectiv S-i = - Si . Din relaţiile (2.20) şi (2.21) rezultă că, dacă

schimbăm i în –i, avem A-i = Ai e- jji = A*i (conjugata lui Ai ). Se obţine:

1 1
Ai cos(iw0t + ji ) = ( Ai e jiw0t + A-i e - jiw0t ) = [ Ai e j (iw0t +ji ) + Ai e- j (iw0t +ji ) ] =
2 2
A
= i [cos(iw0t + ji ) + j sin(iw0t + ji ) + cos(iw0t + ji ) - j sin(iw0t + ji )]
2
�
În expresia u (t ) = A0 + � Ai cos(iw0t + ji ) , fiecare termen din sumă se poate înlocui cu
i =1

semi-suma a două exponenţiale, conform cu relaţia de mai sus. Se obţine:

1 � jiw t
(2.24) u (t ) = A0 + � Ai e 0
2 i =-�

Notând A0 = 2 �
A0 , expresia (2.24) devine:

1 � jiw t
(2.25) u (t ) = � Ai e 0
2 i =-�

Relaţia (2.25) reprezintă expresia modelului semnalului în seria Fourier complexă (SFC).

În această expresie, factorii e jiw0t nu introduc nici o informaţie. Întreaga informaţie despre

model este inclusă în parametrii Ai .

Calculul parametrilor complecşi Ai . Se ţine cont de relaţiile Ai = Ci 2 + Si 2 şi

S
ji = -arctg i , din care rezultă că:
Ci

Ai = Ci - jSi

Vom utiliza în această relaţie expresiile parametrilor Ci şi Si ai SFT (relaţiile 2.17 şi 2.18) :
2 2
Ai = [�u (t ) cos(iw0t )dt - j �u (t )sin(iw0t )dt ] = � u(t )[cos(iw0t ) - j sin(iw0t )]dt
T T T TT
sau:

2
(2.26) Ai = �u (t )e- jiw0t dt
TT
SFC este complet definită de relaţiile (2.25) şi (2.26).