Fulg-de-nea

...Cic� ar fi fost odat�, prin mun�ii �nal�i de piatr� ai Bihariei, o prea

puternic� �mp�r�ie subp�m�ntean�... �mp�r�ia sloiurilor de ghea�� !
�i peste aceast� �ar� neobi�nuit� era st�p�n Troian. Era b�tr�n Troian �i
aspru, crunt �i ne�ndurat, cu barba numai �ur�uri, cizme de ghea�� �n picioare, pe
frunte cu un sloi cioplit ca o coroan�, �i-n m�n� totdeauna cu un bici, semnul
puterii sale �mp�r�te�ti.
Iar �ara lui, precum arat� �nsu�i numele, era f�cut� toat� din ghe�uri. St�lpi
gro�i �i �nal�i de ghea�� sprijineau bol�ile cele mai de sus, deasupra c�rora era
p�m�ntul. �i numai o ie�ire era spre cel�lalt t�r�m, spre plaiurile din Biharia, pe
ni�te trepte dar str�jile p�zeau cu str�nicie aceste sc�ri, �i nimeni din �mp�r�ie
nu avea voie s� treac� spre lumea dinafar�.
Jos, �n cuprinsul �mp�r�iei, erau, de asemenea, toate cl�dite numai din ghea��.
Case, �i garduri, �i uli�e, mese, �i scaune, �i paturi; p�n� �i juc�riile copiilor
erau f�cute numai �i numai din ghea��. Ba, chiar �i inimile oamenilor erau din
ghea�� �i nu �tiau s� bat� sau s� se �nfl�c�reze, nu �tiau s� iubeasc�. Str�mo�ul
�mp�ratului Troian � vestitul Sloi � st�p�nul de alt�dat� al ��rii le �nghe�ase
oamenilor inimile-n piepturi. Le �nghe�ase anume, ca niciodat� ei s� nu iubeasc� �i
nici s� nu doreasc� s� mearg� spre cel�lalt t�r�m, t�r�mul verde al Bihariei; s�
stea pe veci supu�i, �n tainica �i mohor�ta �mp�r�ie.
�i-avea �mp�ratul o copil�, pe care o chema cu numele cel mai frumos ce se �tia
pe-acolo: Fulg-de-nea.
�i toate voile i le f�cea �mp�ratul fetei sale. Pusese giuvaeri vesti�i s�-i
fac� podoabe �i colane, cercei, br��ri, paftale frumoase, m�iestrite din ghea��.
Chemase gr�dinari ce alc�tuiser� �n gr�dina palatului straturi de flori albe,
copaci cu fructe care p�reau din argint. D�duse porunc� la al�i me�teri s�-i
zideasc� �i fetei un palat, cu s�li �i oglinzi, cu lucruri de pre� �i �es�turi
f�cute toate, cum lesne se �n�elege, doar din ghea��. Iar jos, l�ng� palat, pe unda
ferecat� de frig a unui lac, �i preg�tise ghe�u�, ca Fulg-de-nea s� se desfete
lunec�nd �i d�n�uind pe voia ei.
�mp�ratul �i �mplinea orice voie lui Fulg-de-nea. �i se m�ndrea nespus cu ea,
cu frumuse�ea ei de fat� crescut�, sub�iric�, cu chipul alb ca spuma cea mai alb�.
Ea �i era urma�� �i trebuia s� pun� odat� �i odat� st�p�nire pe tronul s�u de
ghea��, s� fie �mp�r�teas� !
At�t c� fata sta mereu m�hnit�. Privea sfioas�-n dep�rt�rile ce�oase ale
�mp�r�iei, parc� ar fi dorit s� plece �ntr-acolo. �i alte ori c�nta. C�nta c�ntece
triste, dureroase.
� De ce e�ti mereu trist�, fata mea ? o �ntreba adesea �mp�ratul. Nu avem noi
cea mai m�rea�� �mp�r�ie, alb� �i ve�nic �nghe�at� ? Sau ai tu vreo dorin��, ce nu
�i-o �mpline�te tat�l t�u ?
El nu �tia c� doica, Nana, cu toat� opreli�tea pe care o hot�r�se, �i povestise
fetei despre t�r�mul ce-i dincolo de sc�rile de ghea��. �i povestise cum de pe
munte se vede o alt� �mp�r�ie, �mp�r�ia luminoas� a focului, ce se �ntinde sus �n
cer, pe care-o st�p�ne�te un viteaz, Sorin. Ca el nu-i altul mai frumos pe lume !
�i-i ve�nic t�n�r ! Are puteri neb�nuite �mp�ratul din �ara focului ! Cu palo�ul
fermecat, pe care-l are-n st�p�nire, �mpr�tie peste oameni c�ldur� �i iubire.
�i povestise Nana copilei �mp�ratului Troian despre iubire, �i ea se tulburase
din ad�nc. Aflase cum c�, dincolo-n Biharia, oamenii au inimile calde, se leag�
�ntre ei cu dragoste fierbinte.
Cum era dragostea aceea nu prea putea �n�elege fata cu inima ei de ghea�� dar
�i spusese doica, precum �tia �i ea, din auzite, c� to�i acei c�i se �ndr�gesc
cunosc o fericire f�r� seam�n. Mai povestise Nana c� �i-n �mp�r�ia de ghea�� se
afl� oameni care ar dori s� aib� inimi calde ! �i murmurau de opreli�tea
�mp�r�teasc�. Dar �mp�ratul Troian nu se �n voia s�-i lase s� treac� pe cel�lalt
t�r�m.
�i �ntr-acestea, �mp�ratul tot st�ruia pe l�ng� Fulg-de-nea:
 � Ce e cu tine, fata mea ? Ce g�nduri �i fr�m�nt� mintea ? De ce e�ti tot mereu
m�hnit� ? Spune...
�i Fulg-de-nea a murmurat sfioas�:
� T�tuc�, a� vrea �i eu s� am inima cald�... S� v�d cum e... �i-am auzit c�
via�a-i mai frumoas� c�nd �ndr�ge�ti pe cineva !
� Cine �i-a spus ? s-a mohor�t Troian.
� V�ntul, t�tuc�... V�ntul dimine�ii, a �optit fata, vr�nd s-o fereasc� de
primejdie pe Nana.
� Am s� �ncui por�ile ! a rostit aspru �mp�ratul. S� nu mai intre v�ntul... S�
nu mai poarte �oapte... �i tu mai afl� c� �mp�ratul ��rii focului, Sorin, este
acela ce-aduce c�ldura �i iubirea pe p�m�nt. Cine �ine la el, m� ur�te pe mine. Nu
uita vorbele acestea, Fulg-de-nea, �i �nl�tur� din calea ta orice ispit� !
S-a plecat fata ad�nc �n fa�a tronului �i a fugit �nfiorat�, s�-�i pun� pletele
b�laie �n poala doicii. A stat un timp a�a, plin� de temeri ne�n�elese; dar g�ndul
la Sorin, nu-i mai da pace.
� Cum este, doic�, �mp�ratul ��rii focului ? Frumos ? Viteaz ? o �ntreba pe
Nana. Umbl� cu calul s�u de foc prin cerul cel senin ? Mai poveste�te-mi, doic�,
despre el !...
- Frumos ca el altul n-a fost nicic�nd ! �i-i t�n�r �i viteaz...
� De unde �tii cum este, doic� ?
� Se �tie din b�tr�ni, din vremea c�nd acest t�r�m era ca toate celelalte, �i
nu-l potopise �nc� sub �nghe� bunicul t�u, Sloi �mp�rat.
� A� vrea �i eu s�-l v�d !
� Pe cine ?
� Pe Sorin !
� Taci ! Nu mai spune vorba asta ! se �nsp�im�ntase doica. Ne sf�rtec�
�mp�ratul cu biciul s�u grozav.
� Orice s-ar �nt�mpla... Te rog din suflet, doic� bun�... Du-m� �n Biharia, s�-
l v�d numai o dat� !
� Nu, nu se poate ! �i fr�ngea m�inile doica.
� Te rog ! Altfel m� pr�p�desc. �l visez zi �i noapte pe Sorin.
�i-at�ta s-a rugat de doic� fata, at�t a m�ng�iat-o �i-a pl�ns, c� p�n� la urm�
b�tr�na s-a �nduplecat.
S-a �nvoit, pentru c� prea era m�hnit� Fulg-de-nea. �i doar ea, Nana, o
crescuse de mic� pe copil�, c�ci mama ei, s�rmana, se pr�p�dise d�ndu-i via��.
�i-apoi, dac� s-a hot�r�t s-o duc� p�n� la cel�lalt t�r�m, s-a �mbujorat
copila, de n-o mai cuno�teai. A �nceput s� c�nte, de se �nviorase �ntreg palatul;
ba p�n� �i �mp�ratul se �nveselise, ie�ind din �ncruntarea lui obi�nuit�.
Pe ascuns, a pornit doica s� fac� preg�tiri, c�ci era lung� calea p�n� pe
cel�lalt t�r�m. �i-a adus Nana �n primul r�nd un urs, urs mare de z�pad�. Ur�ii
�ineau acolo �n �mp�r�ie loc de cai ! A stat �i a p�ndit apoi o vreme c�nd
�mp�ratul Troian era mai ocupat cu treburile �mp�r�iei. A suit fata l�ng� ea pe urs
�i au pornit pe drumurile albe �i �nghe�ate.
Era t�cere. Numai sub pa�ii grei �i iu�i ai ursului se auzea ghea�a cum
troznea. �i ursul alerga. Pentru c� oric�t era de mare, fugea mai repede ca o
n�luc�. Se c��ra pe col�urile de ghea��. S�rea peste pr�p�stii. At�t de repede
fugea, c� Nana �i cu Fulg-de-nea abia puteau s� i se �in� pe spinare.
C�nd au ajuns l�ng� hotare, c�nd s-au z�rit �i sc�rile care duceau spre
cel�lalt t�r�m, le-a ie�it �nainte un str�jer. Au trebuit s� se opreasc�.
� E fata �mp�ratului Troian ! a spus Nana str�jerului ce �ntindea spre ele o
suli�� ascu�it�.
Iar Fulg-de-nea �i-a scos de la br�u, �i de la g�t, �i din urechi, tot ce avea
de pre�, �n nestemate, giuvaere. Le-a �ntins str�jerului �i l-a rugat s� tac�.
Str�jerul a luat acele avu�ii ale copilei de �mp�rat, le-a �ndesat prin
buzun�ri �i a l�sat s� treac� ursul mai departe.
Ursul a urcat sc�rile �i a trecut hotarul.
Iat� Biharia ! T�r�mul cel�lalt... �n toi de noapte.
Copila nu v�zuse �nc� noaptea, pentru c� �n �mp�r�ia lui Troian nu era
niciodat� noapte, cum nu era nici zi. Doar ghea�a ve�nic� �i om�tul alb, ce se-
a�ternea deasupra, �mpr�tiau o und� de lumin� tulbure, ce�oas�.
Pe cer ie�ise luna. Clipeau stele de aur. Nici lun� �i nici stele nu v�zuse
Fulg-de-nea acolo, sub p�m�nt. Nu se auzea dec�t un �opot moale de p�r�u. �i v�ntul
ce se strecura prin buruiene.
�i-a mers ursul cu fata �i cu Nana tot �nainte. Nu se mai s�tura copila s�
priveasc� nici ierburile verzi, nici florile sc�ldate �n culori �i grele de
miresme, nici apele care curgeau �opotind prin p�duri.
A�a au ajuns ele �n ni�te locuri albe de flori, ce erau parc� ninse de pulberea
luminilor din cer. Aicea ursul s-a oprit. �i Fulg-de-nea s-a cobor�t de pe spinarea
lui.
A �optit u�or Nanei:
� Numai un pas s� mai fac, doic� bun� ! Numai un pas �i-am s� m� �ntorc.
� O ! Nu te dep�rta, copila mea, s-a rugat doica, primejdie de moarte ne
a�teapt�.
Dar fata n-a mai ascultat. Era ca ame�it� de v�paia argintie a cerului �i de
mirosul t�m�ioarelor �i-al garofi�elor. A mers mai �nainte, chemat� peste voia ei
de vraja r�s�ritului, care o �nv�luia �n fl�c�rile sale purpurii.
Pentru c� tot atunci �i-n acel ceas se �n�l�a pe cer, mai sus, mai sus,
sl�vitul �mp�rat Sorin pe calul lui de foc. �i cum se �n�l�a, �nt�i �i �nt�i c�tre
Biharia privea. Nu-i era nici o �ar� mai drag� lui Sorin dec�t aceasta, cu mun�ii
ei �mp�duri�i, cu apele-i zglobii, cu oamenii ei tari �i �ndr�zne�i, ce-�i cl�deau
colibe sus de tot, aproape chiar de cerul pe care el �l st�p�nea.
Cum a privit, a �i z�rit-o pe copil�. �i de-a z�rit-o, i-a �i c�zut drag�. C�
nu v�zuse �nc� Sorin pe toat� scoar�a lumii fat� mai frumoas�, cu chip mai alb, mai
ml�dioas� �i mai ginga��, cu ochi mai senini, ca Fulg-de-nea.
I-a c�zut drag� lui Sorin frumoasa fat� a �mp�ratului Troian. �i-a oprit dar�
calul. A zv�rlit asupra ei potop de raze � s�ge�i din cucura-i vr�jit�. A
�nve�m�ntat-o parc� �ntr-o mantie de aur �i inima de ghea�� a fetei a �nceput s� se
topeasc�.
�i-n r�s�ritul acela minunat, a mers frumoasa Fulg-de-nea tot �nainte. �i-a
ajuns �ntr-o p�dure plin� de flori, de taine �i mai plin�... A mers pe-o c�rare
p�n� la marginea unei poieni. �i dintr-o dat� a auzit un zgomot. Un cal �naripat s-
a cobor�t �n fa�a ei. Un t�n�r a desc�lecat, �i el era frumos, cum poate fi numai
�n �nchipuire. Era �mbr�cat �n haine str�lucite. Pe umeri �i curgeau plete de aur.
La br�u purta un palo� cu t�i�ul de foc. �i-n spate mai avea �i-o cucur� �nc�rcat�
cu s�ge�i, al�turea de-un arc.
Ea l-a privit cu ochi mari, de parc� se trezea atunci din vis. �i el a
�ngenuncheat �n fa�a ei �i, cu smerenie, i-a s�rutat bl�nd poala albei rochii; apoi
a spus:
� Eu s�nt Sorin, frumoasa mea, tu nu �tiu cine e�ti, dar vreau s�-�i fiu de-
acum �nainte rob supus, iar tu s�-mi fii st�p�n�. �i te-oi iubi �n veci de veci,
dac-ai s� te �nvoie�ti s�-mi fii so�ia pe care-o caut de mult, �n cer �i pe
p�m�nt !
Iar Fulg-de-nea, la r�ndul s�u, cu duio�ie-n glas, i-a spus �ncet:
� Ridic�-te, Sorine ! Nu-s vrednic� s� �ngenunchezi �n fa�a mea. Tu inima mi-ai
�nc�lzit �i dragostea ce-o c�utam mi-ai d�ruit. Voi fi a ta pe veci !
Sorin s-a ridicat atunci �i a �ntins m�na frumoasei Fulg-de-nea iar ea i-a
prins-o u�urel; �i-n lumina dulce a dimine�ii au plecat �mpreun�, pierz�ndu-se sub
bol�ile p�durii.
�i pentru c� lui Fulg-de-nea at�ta �i pl�cuse t�r�mul cel verde al Bihariei,
Sorin s-a apucat el �nsu�i de i-a cl�dit o colib� aproape de poiana unde �nt�lnise
pe draga lui �nt�ia oar�. Acolo s-au ascuns.
�n zori pleca Sorin la treburile sale �mp�r�te�ti. κi cerceta �ntreaga zi
�mp�r�ia de foc dar seara se �ntorcea acas� la colib�, �n bra�ele doritei Fulg-de-
nea. �i a�a au vie�uit ei �mpreun� o vreme, tare ferici�i !...
Dup� o vreme, i-a venit �ns� copilei lui Troian sorocul s� aib� �i ea prunc.
Ce bucurie a fost pe �mp�ratul ��rii focului, abia dac� se poate povesti !
�n seara aceea chiar, c�nd a venit pe lume feciora�ul, Sorin l-a �mbr�i�at, a
desprins apoi o stelu�� de pe m�nerul palo�ului s�u �i a spus:
 � Voi pune steaua asta aurit� pe fruntea pruncului ce l-ai n�scut, frumoas�
Fulg-de-nea. �i steaua este fermecat�. Nici om, nici zmeu, nici fiar� nu vor putea
s�-i fac� r�u aceluia ce-o poart�.
M�icu�a Fulg-de-nea �i-a privit feciora�ul c�ruia tat�l �i pusese pe frunte
stelu�a fermecat�, l-a str�ns la piept, iar �mp�ratul a urmat:
� �i-acum cred, prea iubit� Fulg-de-nea, c� a venit �i vremea s� plec�m �n �ara
mea de foc, s� locuim �ntr-un palat �mp�r�tesc.
Dar soa�a s-a rugat s� mai �nt�rzie o vreme �n locurile acelea, s� se �nal�e
pu�in pruncul, ca s� se bucure �i el de brazi �i de mirezme, de c�ntecul
izvoarelor, de florile f�r� pereche ale mun�ilor.
� �i �mplinesc dorin�a ! a r�spuns �mp�ratul frumoasei sale so�ii, �nduio�at de
rug�mintea ei. At�t c-am primit veste c� tat�l t�u te caut�. Vrea s� te
pedepseasc�. M�nia nu-i mai trece. �i nu vrea s� te ierte c� i-ai c�lcat porunca �i
c� m-ai �ndr�git !
� O s� ne ducem noi la el, o s�-l rug�m, �i-o s� ne ierte, a gr�it Fulg-de-nea.
E tat�l meu. P�n� la urm� nu se poate s� nu se �nduio�eze.
N�d�jduia s�rmana Fulg-de-nea s-o ierte �mp�ratul, precum n�d�jduia �n sinea ei
c� �i pe Nana, pe doica sa cea bun�, o iertase.
Numai c�-n vremea aceea, de c�nd plecase ea �n Biharia, �ntunecate lucruri se
petrecuser� acolo, jos, unde era t�r�mul alb de ghea��.
La desp�r�irea din p�dure, c�nd Fulg-de-nea plecase chemat� de flac�ra
fierbinte a iubirii, doica sa, Nana, r�m�sese ascuns� �ntr-un loc umbrit, ferit� de
c�ldura ce dogorea de sus; �nt�i o zi, pe urm� dou�, trei, cu ursul l�ng� ea.
Fata nu se �ntorcea...
Treceau �n zbor doar ciute �i alte s�lb�ticiuni. Treceau apoi bouari �i
p�dureni. �i ace�tia o �ntrebau:
- Ce-a�tep�i aici, femeie ? �i ce-i cu ursul acesta de z�pad�, ce nu mai
vie�uie�te pe t�r�mul nostru de mult ? Nu cumva e�ti din �mp�r�ia lui Troian cel
r�u ? C� de la noi nu prea te vezi a fi !
Sta Nana, doica bun�, cu ochii pironi�i spre z�rile unde pierise fata, nu
r�spundea nimic. Doar lacrimile �i curgeau �iroaie. �n cea de-a treia zi a �n�eles
c� �n zadar mai st� s-a�tepte, c� Fulg-de-nea n-o s� mai vie niciodat�. Cu ochii
stor�i de lacrimi, a hot�r�t s� plece �napoi spre �mp�r�ia lui Troian.
�tia ce o a�teapt� !
De la hotare �nc�, str�jile au str�ns-o-n chingi. A�a, legat�, au dus-o �n
palatul lui Troian. �i i-au zv�rlit-o la picioare.
Troian, posomor�t la chip, sta tol�nit �n jil�ul s�u, aproape de fereastr�,
privindu-�i de-acolo �ntreaga �mp�r�ie. C�nd i-au zv�rlit pe doic� la picioare, a
ridicat doar �n sus m�na �n care avea biciul s�u lung, �mp�r�tesc. Cum a plesnit cu
el, a sf�rtecat-o pe doic� �n buc�i.
Dup� aceea a trimis iscoade de credin��, s� colinde Biharia, s� afle unde e
copila. �i pentru c� ace�tia, ori�ic�t au c�utat-o n-au putut s-o g�seasc�, s-a
�ncruntat Troian la chip mai r�u ca totdeauna, �i inima i s-a �mpietrit mai tare.
A poftit dar� s� se adune to�i zmeii din Biharia �n fa�a sa. Tr�iau pe atunci,
se zice, pe plaiurile bihorene o mul�ime de zmei; da-n fruntea lor era L�stu�,
zmeul cel mai mare �i mai nemilos.
S-au adunat dar, precum spun, to�i zmeii �n palat �i �mp�ratul le-a gr�it
astfel:
� V-am chemat, zmeilor, �i mai ales pe tine, L�stu�, s� m-ajuta�i �i s�-mi
g�si�i copila, pe alba Fulg-de-nea... �i dac� m� ve�i ajuta s-o aflu, orice
r�splat� �mi ve�i cere, v� voi da. V� �nvoi�i ?
� Ne �nvoim ! a r�njit zmeul cel mai mare. Dar tu s�-�i �ii cuv�ntul
�mp�r�tesc. S� m� pl�te�ti cu ce-�i voi cere la timpul potrivit.
� �mi voi �ine cuv�ntul ! a dat r�spuns Troian, cu glas tare.
Cum a rostit acest cuv�nt, zmeul L�stu� s-a �i rotit �ntr-un picior. Zmeii
ceilal�i s-au rotit tot asemenea. �i-n locul unde st�tuser� ei p�n� atunci, n-a mai
r�mas dec�t un fum �nec�cios.
�i du�i au fost ! S-au dus to�i zmeii s� g�seasc� urma copilei lui Troian. Au
umblat ei, au socotocit munte cu munte; p�n� la urm� au g�sit locul �n care �i
ascunseser� iubirea Sorin �i Fulg-de-nea.
L�stu� a f�cut vr�ji. Zmeii s-au pref�cut �n trunchiuri de copaci. Au stat a�a
de straj� acolo, �n jurul colibei f�cut� de Sorin, a�tept�nd timp prielnic. �i
timpul acela s-a ivit cur�nd.
Din �ara focului venise veste c� pe �mp�ratul Sorin �l cheam� treburi cu
gr�bire la hotare. S-a g�tit dar� Sorin de drum mai lung. Mai �nainte de plecare, a
�mbiat-o �nc� o dat� pe soa�a sa, s� vin� al�turea cu el, s� se a�eze �n palatul
lor �mp�r�tesc. Dar ea i-a �nconjurat g�tul cu bra�e moi �i l-a rugat s� �ng�duie
p�n� ce-o mai cre�te pruncul. Iar b�ie�elul lor r�dea �n leag�n �i b�tea din
m�nu�e, parc� ar fi zis �i el la fel, parc� s-ar fi rugat de tat�l s�u, ca s�-l mai
lase acolo, �n �ara de poveste.
Din nou s-a muiat inima �mp�ratului Sorin, �i s-a �nvoit de dragul soa�ei sale;
dar, pentru ca s-o �tie ferit� de primejdii, la plecare �i-a scos de la br�u
palo�ul de fl�c�ri pe care �l avea, i l-a dat ei, �i-a sf�tuit-o astfel:
� De va veni vreun vr�jma� asupra ta, s� nu te temi. Cu palo�ul acesta fermecat
po�i s� r�pui chiar �i pe-un zmeu. S� nu mi te despar�i de el nici o clipit�. �i el
te va sc�pa de orice r�u.
�i-a �mbr�i�at apoi so�ia, a �nc�lecat pe calul s�u �naripat �i a pornit �n
zbor spre treburile care-l a�teptau.
�n urma lui, �n u�a colibei din poian�, a r�mas ea, cu o m�n� flutur�nd drum
bun �i cu cealalt� �in�ndu-�i str�ns copilul.
Venise iar� prim�vara �i florile �mpodobiser� p�m�ntul...
A luat �i Fulg-de-nea c�teva viorele �i le-a �mpletit �n p�r, �n timp ce prin
v�zduh treceau u�oare adieri, care duceau cu ele zvon domol de bucium �i sunet de
t�l�ngi.
Pacea �i lini�tea p�reau c�-s a�ternute peste munte... dar nu era a�a...
Pentru c�, dintr-o dat�, trunchiurile �n care erau ascun�i to�i zmeii au
�nceput s� se roteasc�. �i Fulg-de-nea a v�zut �ngrozit� �n fa�a ei ceata de zmei,
care de care mai ur�i, mai �nsp�im�nt�tori. �n mijloc sta L�stu�, cu chipul ca de
fiar�. �i el a m�r�it s�lbatic printre col�i:
� Eu s�nt L�stu�. Zmeul cel mai vestit. �i-am venit s� te iau. Te-a�teapt�
tat�l t�u, Troian. Vin dar la mine-n bra�e, s� te duc �n zbor. �i... de vei fi
�n�eleapt�, a mai spus r�njind zmeul, p�n� la urm� ai putea s� m� �ndr�ge�ti. �i-
a�a �i-o fi pedeapsa mai u�oar� !
O clip�, doar o clip�, a �n�epenit f�r� suflare Fulg-de-nea dar iute �i-a venit
�n fire. A prins �n m�n� palo�ul de la Sorin, l-a ridicat �i-a zis a�a:
� S� pieri �n l�turi, zmeu nesocotit. Ai uitat oare c� sunt soa�a lui Sorin ?
�n l�turi, zmeule, c� te p�lesc !
La toate s-a�tepta L�stu� dar ca o fat� s� cuteze a i se �mpotrivi, �i �nc�
ridic�nd spre d�nsul palo� voinicesc, la asta nu se a�tepta. �i-apoi lumina ce se
r�sp�ndea din palo� �l orbea, t�i�ul lui de fl�c�ri �l speria.
Schimb�ndu-�i dar� glasul a rostit:
- Ha, ha, ha !... Da� bine, Fulg-de-nea, chiar ai crezut ? Eu am glumit, ha,
ha, ha... Tat�l t�u m-a trimis s� te poftesc s� vii la el ca s� te vad�, c�ci e
cuprins de dor.
Dar Fulg-de-nea nu s-a l�sat �i, �in�nd palo�ul �n sus, a strigat iar:
� �napoi, zmeule ! Nu cred nimic din tot ce spui. Fugi �napoi, c� te p�lesc !
� A�a ? s-a �nver�unat L�stu�. M� amenin�i ? Atuncea las� �i-ai s� vezi cum am
s� m� r�zbun pe tine, pe Sorin �i pe feciora�. Ai s� vezi tu cum m� voi r�zbuna !
A zis astfel L�stu�, s-a r�sucit pe loc �ntr-un picior, a mai trecut un vuiet
de m�nie prin crengile copacilor �i toat� ceata cea de zmei a �i pierit, l�s�nd �n
urma lor numai fum negru, �nec�cios.
Ca un v�rtej au pierit zmeii c�tre �mp�r�ia lui Troian �i-n pragul u�ii n-a
r�mas dec�t frumoasa Fulg-de-nea cu palo�ul �n m�n�, cu trup�orul tremur�nd ca
frunza plopului de munte c�nd simte apropiindu-se furtuna.
A stat a�a un timp; pe urm� s-a hot�r�t. �i-a str�ns �n grab� pu�ine lucruri,
merinde �ntr-o traist�, a luat �i palo�ul cu sine, a �nf�at copilul �i a plecat s�-
�i caute ascunzi�. S� stea astfel ferit�, p�n� va trece primejdia �i se va �ntoarce
iar Sorin.
 Numai c� drumul printre mun�i e tare greu pentru o femeie �mpov�rat� cu copil.
Primejdii se arat� la tot pasul, fiare �i pr�p�stii. �i noaptea se l�sase
�ntunecat� �i f�r� nici o stea...
De n-ar fi avut palo�ul ce �mpr�tia lumin� �i de care fugeau fiarele, n-ar fi
putut s� mearg� ea prin mun�i noaptea. A�a, a mers cum a putut de iute, c�ut�nd s�
se �ndep�rteze c�t mai mult de locurile acelea de unde veniser� �nainte zmeii. A
mers...
Numai c� zmeul cel mare n-a stat nici el pe g�nduri. �i val-v�rtej a n�v�lit �n
�ara lui Troian, s-a strecurat pe-o gaur� de cheie �n palat �i-a ajuns �ndat� �n
fa�a scaunului �mp�r�tesc. De at�ta ur� ce avea �n el, L�stu� nu putea nici s� mai
vorbeasc�. T�cea... �i numai ochii tulbura�i, �i limba v�n�t� ce-i at�rna din gur�,
printre col�i, ca unui lup turbat, l�sau s� se z�reasc� m�nia ce-l rodea.
� Spune-mi, L�stu�, mi-ai g�sit fata ? Unde-i acuma Fulg-de-nea �i ce s-a
�nt�mplat cu ea ? a strigat �mp�ratul.
� Se afl� �n Biharia, a r�spuns zmeul, c�nd a putut s�-�i descle�teze gura. �i-
a �nc�lzit inima. �i-apoi s-a �ndr�gostit.
� Cum ? a tunat Troian. S-a �ndr�gostit ? Glume�ti, L�stu� ! Ea ? Fulg-de-nea ?
Nu ! Nu se poate ! �i de cine ? Spune, L�stu�, hai, spune tot ! Nu vezi c�-s
lini�tit ?
� Chiar de Sorin ! a mai zis zmeul r�gu�it. �i fata ta i-a f�cut lui �i-un
prunc, de vrei s� �tii !
� Oooo ! a f�cut �mp�ratul, duc�nd m�na la frunte. Ce spui tu, zmeule ? Asta-i
minciun� ! Nu se poate ! Fulg-de-nea s-a �ndr�gostit de cel mai r�u du�man al meu,
de cel care aduce lumina �i c�ldura, de cel ce-ar putea s�-mi n�ruie cu focul lui
�mp�r�ia mea de ghea�� ? S-a �ndr�gostit ea de Sorin, de �mp�ratul ��rii focului ?
Nu, nu cred, zmeule, nu pot s� cred.
A �nceput Troian s�-�i zmulg� barba de m�nie �i a urlat ca un ie�it din min�i:
� Hei, nu se poate, nu, L�stu�... �n�elegi tu ? Nu... Nu se poate ! �i dac� e
a�a, de ce nu mi-ai adus-o aici �n fa�a mea cu pruncul ei cu tot, s�-i pedepsesc
cum n-a fost �nc� nimeni pe lume pedepsit ?
� De ce ? Iat� de ce.
�i zmeul a �nceput s�-i povesteasc� lui Troian cum Fulg-de-nea s-a �mpotrivit,
�i cum a pus m�na pe palo� c�tre el, fiind gata s�-l p�leasc�.
S-a ridicat atunci Troian din jil�ul s�u �mp�r�tesc, r�sufl�nd greu. A c�utat
biciul ce-l avea al�turea de el �i l-a rotit �n v�zduh. �i avea Troian �n slujba
lui un balaur mare, alb, ce zv�rlea viscol �i �nghe� pe gur� �i pe n�ri. Balaurul
cel mare, alb, cum a rotit Troian din bici, s-a �i ivit �i i s-a plecat l�ng�
picioare. Troian l-a �nc�lecat �i, cu to�i �n urma lui, a pornit c�tre cel�lalt
t�r�m. Au intrat �n Biharia. Pe unde a trecut, Troian �i-a rotit biciul, viscolul a
suflat, p�m�ntul a �nghe�at, florile s-au ofilit �i z�pada s-a a�ternut peste mun�i
ca un lin�oliu alb.
N-a trecut mult �i au ajuns la coliba pe care o locuise Fulg-de-nea. Au izbit
u�a de perete �i au intrat.
Casa era goal�, dar focul mai ardea �nc� �n vatr�, cu un ceaun deasupra lui.
L�stu� a v�zut cel dint�i c� fata nu mai e acolo, �i-a m�r�it:
� A fugit Fulg-de-nea.
� S� mergem �nainte ! a poruncit Troian. Nu poate fi chiar prea departe !
� O s-o ajungem de �ndat�, a mai �ipat L�stu�. S� ne �mp�r�im pe trei c�r�ri,
ca la v�nat de ciute. Hai !
- S� ne �mp�r�im ! a �ncuviin�at Troian. �i iar� au pornit...
Noaptea era aproape pe sf�r�ite, dar v�zduhul tot r�m�sese �ntunecat. Nori grei
pluteau �ncet deasupra mun�ilor �i doar o gean� s�ngerie de lumin� se z�rea palid�
spre r�s�rit.
De oboseal�, Fulg-de-nea abia se mai t�ra. Copilul se trezise �n bra�ele
m�icu�ii sale �i gungurea. �i cerea s�n �i �ntindea m�nu�ele spre ea.
� S� m� opresc pu�in aici, pe mu�chiul cesta gros, la poalele copacului, s�
al�ptez copilul ! s-a g�ndit Fulg-de-nea.
S-a oprit dar� �n loc, s-a a�ezat �i a �ntins s�nul copilului s� sug�.
Din asfin�it pornise s� bat� un v�nt t�ios. �i ochii bietei Fulg-de-nea se
�nchideau de oboseal�. A a�ipit. Un somn iute a furat-o. �n somn, visa c� era iar
copil� �n �ara �nghe�at� a lui Troian. �i se f�cea, de parc� luneca pe unda
�nghe�at� a lacului cel mare din gr�din�. De undeva, de prin v�zduh, a venit �ns�
un �arpe mare, s-a �nfipt �n ghea�a lacului, �i ghea�a a �nceput s� se topeasc�.
Troian, care privea de la ferastr�, c�nd a v�zut c� ghea�a �ncepe s� se moaie, a
ridicat biciul �n sus �i l-a rotit. Balaurul a r�s�rit �n fa�a lui, �i-apoi Troian
i-a poruncit s�-i dea copilei sale br�nci �n apa �ntunecat�. Balaurul l-a ascultat.
A suflat peste fat�. �i, �mbr�ncind-o cu suflarea lui de ghea��, a cufundat-o �n
ad�nc. Ea a �ipat �i s-a rugat de tat�l s�u. Vroia s� ias� afar� dar tat�l s�u a
r�s �i-a poruncit balaurului s� o �mbr�nceasc� iar sub ap�. �i-n vremea asta lacul
�nghe�a pe �ncetul, prinz�nd-o dedesubt �n zale verzi de ghea��...
S-a de�teptat din acest vis �nc� pl�ng�nd, cutremurat� de fiori. De c�nd avea
inima cald�, fata lui Troian sim�ea frigul ca to�i ceilal�i. �i frigul se f�cea tot
mai puternic. Din dep�rt�ri se auzea un �uier mare. A �nceput apoi s� ning�.
�i Fulg-de-nea a �n�eles c� tat�l s�u i-aproape, c� o urm�re�te. S-a ridicat �i
a �nceput s� fug�, �in�ndu-�i pui�orul str�ns la piept. Fugea �i-aluneca �n gropile
�n�el�toare, acoperite cu z�pad�, se ridica �i iar fugea... Ninsoarea �ns� se
�nte�ea, �i vuietul din urm� r�suna tot mai tare.
N-a mai trecut dec�t pu�in� vreme �i Troian, cu zmeii dup� el, au ajuns-o.
�i �mp�ratul, tat�l s�u, i-a poruncit:
� Opre�te-te din fug�, Fulg-de-nea ! Un pas dac� mai faci, cu biciul te voi
sf�rteca !
�i Fulg-de-nea a stat, nu pentru ea, ci pentru pruncul ce-l purta la s�n. A
�ngenunchiat �n fa�a lui Troian �i s-a rugat de el astfel:
� O, fie-�i mil�, tat�, �i nu m� oropsi. Fa�� de tine am gre�it, ce-i drept;
dar fericit� sunt cu so�ul meu Sorin. �i acesta, tat�, e copilul meu, nepotul t�u.
Dac� de mine nu �i-e mil�, �ndur�-te de el !
� Nu m� �ndur de nimeni ! a zis el, cu cruzime. Tu mi-ai c�lcat poruncile �i-ai
p�r�sit �mp�r�ia ce trebuia c�ndva s-o st�p�ne�ti. Ai �ndr�git pe cel mai r�u
du�man al meu. Pentru aceasta te voi pedepsi. Am s� te z�voresc �n temni�a de sub
palat, �i-acolo am s� te �in, copil nevrednic, p�n� ce inima-�i va �nghe�a precum a
fost.
A �nceput s� pl�ng� cu suspine Fulg-de-nea. Avea un palo� s� se apere. �i-ar fi
putut s� lupte. Pe to�i i-ar fi zdrobit �ntr-o clipit�. Numai c� nu putea lovi cu
palo�ul �n tat�l s�u. �n tat�l s�u n-avea putere s� loveasc� fata. De-aici i-a �i
venit pierzarea. A l�sat palo�ul �n jos, tot nu-i putea sluji; dar zmeul a �i prins
de veste. S-a pref�cut �n �arpe �i s-a t�r�t �ncet p�n� la palo� �i i s-a �ncol�cit
�ndat� pe m�nunchi. De-acolo a s�s�it c�tre Troian:
� M�ria ta, s� nu ui�i ce-ai f�g�duit; r�splata mea. �i cer copila de nevast� !
� Orice �i dau r�splat�, L�stu�, a zis Troian, afar� de copil�. Pe Fulg-de-nea
vreau eu s-o pedepsesc.
� De nu vrei s�-mi dai fata, �i cer copilul ei, a s�s�it din nou L�tu�.
Auzind vorbele acestea, Fulg-de-nea a vrut s�-�i prind� palo�ul �n m�n� dar
�arpele a mu�cat-o. �i m�na i-a c�zut ca moart� �n jos. A �ntins �i m�na cealalt�.
�i lot la fel s-a �nt�mplat.
S-a aruncat atunci cu trupul peste prunc, s�-l apere, �ip�nd din r�sputeri:
� Copilul nu vi-l dau. E pruncul lui Sorin. Nu, nu vi-l dau !
Dar �mp�ratul, tat�l s�u, a �i prins-o de coade t�r�nd-o dup� el, pe spatele
balaurului; �i i-a r�spuns lui L�stu�:
� �i las copilul ei, L�stu�. S� faci cu el ce vrei. Al t�u s� fie de asemenea
�i palo�ul pe care �n chip de �arpe tu te-ai �ncol�cit !
�i a rotit apoi din bici Troian.
Balaurul s-a repezit �n goana cea mai mare c�tre �mp�r�ia ghe�urilor, sub
p�m�nt.
L�stu� a luat din nou �nf�i�area de zmeu. A prins �n gheare feciora�ul �i,
�ntinz�nd aripe mari, a pornit iute-n zbor. S-a �ndreptat c�tre o p�dure, pe care-o
�tia el �i unde tr�iau lupi. Acolo s-a oprit din zbor �i a azv�rlit de sus copilul,
drept �n mijlocul unui haitic. �i fiarele s-au repezit la el, iar zmeul a �nceput
s� �ipe spre so�ii s�i ce-l a�teptau.
 � M-am r�zbunat, �i pe frumoasa Fulg-de-nea c� m-a �nfruntat, �i pe Sorin ce
vine adesea oamenilor �n ajutor, �i pe copil l-am omor�t. L-am azv�rlit de-a
dreptul �ntre col�ii lupilor fl�m�nzi. Ha, ha, ha !....
S-a �ntors dup� aceea zmeul s� ia cu sine palo�ul de foc al lui Sorin. A vrut
s�-l ridice de m�nunchi, dar n-a putut. Au �ncercat �i ceilal�i zmei, �i tot
asemenea s-a �nt�mplat. C�, pas�-mi-te, palo�ul era vr�jit �i zmeii nu aveau putere
asupra lui.
Iar palo�ul sclipea acolo, nemi�cat, unde-l l�sase Fulg-de-nea. Sclipea... �i
focul din t�i�ul s�u topea z�pezile ce acoperiser� p�m�ntul atuncea c�nd venise
Troian, le pref�cea-n p�raie ce se scurgeau spre v�i.
V�z�nd c� palo�ul r�m�ne neclintit, L�stu� a dat porunc� de plecare. �i zmeii,
pref�c�ndu-se �n fum ur�t mirositor, au �i pornit c�tre s�la�urile lor. Era tocmai
la vremea c�nd balaurul pe care se afla Troian �i fata lui, intrau �n �ara cea de
sub p�m�nt.
La semnul lui Troian, balaurul a stat, pufnind z�pad� �i �nghe� pe n�ri. �i
�mp�ratul, dup� ce a desc�lecat, a prins pe Fulg-de-nea de cozi. A�a, t�r� pe
lespezile reci, a dus-o pe fata lui ce suspina �i-a azv�rlit-o �nl�n�uit� �n
temni�a de sub p�m�nt.
A �ncuiat cu zece lac�te �nchisoarea �i-a poruncit o�tenilor s� sune-n goarne,
s� se adune poporenii acolo-n fa�a lui.
At�ta doar, c�-n vremea c�t o smucise �mp�ratul pe Fulg-de-nea de coade, din
p�rul ei c�zuse o viorea de munte, plin� de parfum. �i tare s-au mai minunat cu
to�ii, poporenii, �i de culoarea, �i de mireasma acelei floricele viorii. A�a ceva
nu le fusese �nc� dat s� vad� acolo-n mohor�ta �mp�r�ie, sub p�m�nt.
Floarea trecea din m�n� �n m�n� �i to�i priveau codi�a verde, dar mai ales
petala viorie. �i to�i tr�geau �n piept mireasma prim�verii �i se �mb�tau cu ea.
� Asta-i arom�, ziceau ei, de sus, de-acolo din p�m�ntul cel verde al Bihariei,
dar �i din p�rul cel b�lai al fetei �ndr�gostite.
� A�a sunt florile-n Biharia ? se �ntrebau unii pe al�ii, locuitorii din
�mp�r�ia lui Troian.
� Da, da ! r�spundeau al�ii. Se spune c� acolo-s numai flori, iar oamenii au
inimile calde, sunt veseli �i sunt ferici�i.
� S� plec�m dar� acolo ! s-au ridicat �i alte glasuri.
� P�i, s� plec�m !... r�spundeau to�i ceilal�i.
De ce sorbeau mai mult parfumul florii, de aceea se f�cea parc� �n mintea lor
lumin�. �i sufletele li se aprindeau de o dorin�� ce le fusese p�n� atunci
necunoscut�. Doreau �i ei, ca oamenii ceilal�i, s� afle, s� cunoasc� fericirea de a
iubi, de a fi iubit.
�i-acum clocotea �ntreaga �mp�r�ie de-acea minune ce-o s�v�r�ise doar o
floricic� din p�rul unei fete �ndr�gostite.
- S� se deschid� por�ile degrab� ! strigau supu�ii. Vrem s� plec�m !
� De nu, s� se p�zeasc� �mp�ratul ! spuneau al�ii cu glas de amentin�are.
�i cine �tie ce cuvinte de hul� ar mai fi rostit �n v�nzoleala aceea poporenii,
de nu s-ar fi ivit tocmai atunci pe treptele palatului Troian. A�a s-a f�cut
lini�te, c�ci �mp�ratul a f�cut mul�imii semn cu biciul s� tac� �i-a rostit
�ncruntat:
� Supu�ii mei ! La to�i a� vrea ca s� fie �nt�mplarea aceasta �nv��tur�. �i
cine va t�nji de ast�zi �nainte s�-�i �nc�lzeasc� inima, s�-mi p�r�seasc� f�r� voie
�mp�r�ia, ca fata mea va p�timi !
� Prea�n�l�ate �mp�rate, au �nceput atunci s� se ridice glasuri, noi �nc� te
poftim s-o ier�i pe fat�, pentru c� inima i-e cald�, a�a cum spui. �i noi ne-am
s�turat s� ne sim�im mereu aceste sloiuri reci de ghea�� �n piept.
�i te rug�m s� ne dai �nvoire s� p�r�sim �mp�r�ia �i s� plec�m pe celalalt
t�r�m !
� Nemernicilor ! a r�cnit Troian. �i parc� nu-i venea s�-�i cread� auzului
acele vorbe ce le rostea mul�imea. Nemernici ce sunte�i ! Cunoa�te�i voi cum am s�
pedepsesc eu astfel de cuvinte �ndr�zne�e ? Am s� v� potopesc sub nea. De vii am s�
v� �ngrop. �i-mi voi aduce �n locul vostru al�i supu�i !
Negru de sup�rare, s-a tras apoi Troian la sine �n palat, �n vreme ce afar�
cre�tea, ca ni�te valuri m�nioase, huietul mul�imii. S-a urcat iute �n turla cea
mai �nalt�. �i-acolo a rotit din bici.
Balaurul s-a �i gr�bit s� vin� la porunc�.
� Pe to�i s� mi-i acoperi, s�-i �neci sub z�pad� ! a strigat �mp�ratul cu vocea
grea de ur�. Nici unul s� nu scape, s� nu r�m�n� viu ! Cu fata mea cu tot. Nu-mi
trebuie supu�i cum sunt ace�tia. Am s�-mi iau al�ii. Al�ii.
�i viscolul a �nceput s� bat�; z�pada s-a pornit s� creasc�, pe to�i supu�ii
s�-i �ngroape. S-a �n�l�at �nt�i z�pada p�n� la treptele palatului, apoi mai sus,
mai sus �i de fereastr�. A potopit �i uli�e, case, oameni. Gemete r�sunau de
pretutindeni. Se t�nguiau femei, copii, b�tr�ni. To�i care-�i pierdeau via�a sub
mun�ii de z�pezi. �i to�i ziceau:
� Vrem s� plec�m ! Ni-i prea destul de �mp�r�ia ta, Troian !
Iar� de jos, din temni�a de ghea�� de sub p�m�nt, unde fusese z�vorit� Fulg-de-
nea de tat�l s�u, cruntul Troian, cu g�nd ca s�-i �nghe�e inima, se auzeau suspine
�i fata lui rostea:
Tat�, tat� drag�,
nu-�i fie de �ag�,
c-aici sub p�m�nt
mi-ai s�pat morm�nt...
..........
Auzea Troian �mp�ratul suspinele fetei �i gemetele supu�ilor. �i sup�rarea �i
cre�tea de dou� ori mai mult. Urcat �n turn, �i rotea �i mai tare biciul. Balaurul
sufla �i mai v�rtos pe n�ri �i pe gur� viscol cu z�pad� �i �nghe� f�r� seam�n. �i
z�pada se urca, se urca �ntr-una.
Abia c�nd a ajuns z�pada p�n� la ferestrele turnului a f�cut semn �mp�ratul
fiarei sale de credin�� s� conteneasc� viscolul, de team� s� nu-l �ngroape p�n� la
urm� �i pe el.
A f�cut semn, �i viscolul a stat, dar gemetele celor ce se �n�bu�eau sub mun�ii
de z�pad� �i pl�nsul fetei sale se auzeau acum �n lini�tea de moarte mai deslu�it,
mai tare. De sub palat, din temni�a de ghea��, copila lui spunea pl�ng�nd cu
lacrimi amare:
Dorul m� cuprinde,
inima-mi aprinde,
dup� pruncu�or,
dup� pui�or...
Tu mi l-ai r�pit
�i l-ai azv�rlit
�n bra�e de zmeu
pe copilul meu,
pe nepotul t�u...
...........
C�nd s-au auzit r�sun�nd aceste cuvinte, �mp�ratul a �nceput s� strige, s�
acopere glasul fetei �i al supu�ilor os�ndi�i la pieire. �i r�z�nd ca un nebun, a
r�cnit c�tre afundurile acoperite de z�pezi, sco��ndu-�i capul cu barba zburlit� pe
fereastra turnului:
� A�a ?... V� doare os�nda mea ? �nc�lzi�i-v� acuma cu to�ii inimile acolo sub
z�pezi. Nemernic� fat� ! Nesocoti�i supu�i ! V-am spus c-o s� v-ajung� pedeapsa mea
! De vre�i inim� cald�, s� sta�i a�a pe veci !
�i peste toat� �mp�r�ia a r�sunat r�sul nebun al �mp�ratului:
� Ha, ha, ha !... V-am pedepsit !
�i-n temni�a de sub palat sta Fulg-de-nea. �tia c� tat�l s�u n-o s-o mai ierte
niciodat�, c� n-o s�-�i mai vad� pruncu�orul, nici so�ul drag, nici mun�ii,
ierburile verzi, c� n-o s� mai aud� c�ntece de bucium. �i jalea �i sf�ia inima...
Lacrimi tot mai fierbin�i curgeau din ochii ei, pe lespedea de ghea��, �i
trupul i se zguduia �n suspine. �n mintea ei vedea coliba cl�dit� de Sorin, poiana
�n care se jucase pruncu�orul �i mun�ii ce-i erau at�t de dragi. κi amintea de tot
ca �ntr-o poveste. Durerea ei nu avea margini...
� O !... Cum s� ies de-aci, s� v�d din nou lumina ? gemea copila, �nl�n�uit� �n
temni�a de ghea��. Cum s�-i mai v�d pe cei care-mi sunt dragi ?
 �i se lupta, pl�ng�nd, lovind pere�ii tari de ghea��, tr�g�nd de lan�uri, s� le
rup�. Striga:
� Sorin !... Ajut�-m� s� scap....
Sorin era departe. N-auzea.
� Copilul meu ! Copilul... se jeluia m�icu�a �ndurerat�.
Copilul ei ? �l azv�rlise zmeul �ntre lupi.
- Cum am s� pot ie�i de-aici ? pl�ngea s�rmana Fulg-de-Nea cu dezn�dejde.
�i lacrimile ei, care curgeau pe ghea��, ardeau a�a de tare, c-au �nceput sub
fierbin�eala lor s� se topeasc� pere�ii tari �i lespezile reci...
Un abur alb�strui pornise s� se �nal�e din alba nepatare a z�pezii.
De sus, din turl�, �mp�ratul a v�zut. S-a mohor�t la chip �i, ridic�nd �n sus
spr�nceana, a privit cu nelini�te �ntr-acolo.
�i aburul a fost �nt�i u�or, apoi mai gros... Z�pada a �nceput s� se cufunde.
N�me�ii s-au muiat. Iar lacrimile fetei ardeau din ce �n ce mai tare. Se topea
temni�a de ghea��. �i temeliile palatului se cl�tinau.
Palatul tot pornise s� se lase �ntr-o parte. Turla se pr�bu�ea. Se pr�bu�ea
�ntreaga �mp�r�ie. Z�pezile �i ghea�a se cufundau c�tre ad�nc, se pref�ceau �n ape
spumeg�nde, acolo sub p�m�nt.
�i cu c�t dorul cuprindea mai mult pe Fulg-de-nea, cu-at�ta inima i se
�nfl�c�ra. Din inim� se r�sp�ndea un foc care topea �i ultima f�r�m� de ghea��, de
z�pad�.
Se pref�cea �i ea �n ap�, �n ap� proasp�t� �i rece cum e ghea�a... Se pref�cea
frumoasa Fulg-de-nea �ntr-un izvor, ce izbucnea din acel loc unde fusese
�nl�n�uit�.
Nu mai era din preaf�loasa �mp�r�ie, acum, dec�t o ap� mare �i, printre
valurile ei, plutea Troian, f�r� coroan�, cu p�rul r�v�it strig�nd pe c�t putea:
� L�stu� ! Voi, zmeilor ! S�ri�i �ntr-ajutor !
Dar zmeii nu veneau; zmeul L�stu� mai era �nc� m�nios c� �mp�ratul Troian nu-�i
�inuse vorba �mp�r�teasc� �i nu �i d�ruise r�splata pe care o ceruse, pe alba Fulg-
de-nea.
� S� bat� viscolul ! S� �nghe�e iar� totul ! striga din r�sputeri Troian.
Dar viscolul, balaurul, v�z�nd primejdia, fugise, �l p�r�sise.
�i-atunci, se poveste�te c� �nainte de a se cufunda de tot �n ap�, ar mai fi
auzit �mp�ratul slab de tot un glas:
- Tat�, tat� drag�,
nu-�i fie de �ag� !
Dorul m-a cuprins,
inima mi-a-ncins,
�i tu te-oi c�i,
r�u te-oi mai c�i....
S� fi fost izvora�ul �n care se pref�cuse trupul fetei, ce murmurase astfel de
cuvinte ? S� fi fost numai o p�rere din spaima cumplit� ce-l cuprinsese pe Troian ?
Nu �tie nimeni ! Destul c�, g�tuit de frica mor�ii, a mai r�cnit o dat� �mp�ratul:
� Ajutor ! S�ri�i �ntr-ajutor ! Se tope�te �mp�r�ia mea de ghea�� ! �i piere
�mp�ratul ei. Pier eu, Troian ! S�ri�i !!...
Nu i-a r�spuns dec�t un glas slab, de tot.
- Dorul m-a cuprins,
Inima mi-a-ncins,
Apoi glasul s-a stins cu totul. Troian s-a cufundat �i el sub unda rece.
St�lpii �nal�i de ghea��, ce sprijineau �nainte bol�ile cele mari ale �mp�r�iei
de sub p�m�nt, c�zuser� cu zgomot, de-au h�ulit to�i mun�ii p�n� �n dep�rt�ri. �i
st�ncile ce se aflau deasupra bol�ilor de ghea�� s-au pr�v�lit. Au �ngropat sub ele
pe to�i acei ce vie�uiser�, �i acel t�r�m de ghea��.
Dup� aceea, apele s-au tras sau le-a sorbit p�m�ntul �n taini�ele lui. N-a mai
r�mas la suprafa�� dec�t un izvora� ce izbucnea c�tre lumin�, din locul unde fusese
�nl�n�uit� Fulg-de-nea. �i-n jurul lui au r�mas bolovani, brazi sf�r�ma�i, ruin� �i
m�hnire.
A udat �ns� apa izvora�ului tot locul �i iarba a �nceput s� se �nal�e ca prin
farmec. �i flori au �nflorit. Multe, multe de tot... Locul acela pr�bu�it s-a
pref�cut �ntr-o poian� �nflorit�, a�a cum s�nt pe munte pretutindeni.
Ni�te ciobani, care treceau pe-acolo, au v�zut iarba �i florile ce sm�l�uiau
poiana, s-au a�ezat l�ng� izvor, au f�cut st�n�. �i au numit locul acela, unde
fusese �mp�r�ia: St�na de vale...
N-a trecut mult de-atunci �i s-a �ntors Sorin, prin slav�, pe calul s�u
�naripat, cu pletele de aur flutur�nd pe umeri. �i cum venea, deodat� a z�rit la
poale de p�dure un loc mare arz�nd. Nu era foc precum credea, ci palo�ul l�sat spre
ocrotire soa�ei sale, ce se afla acolo printre brazii �ntuneca�i. L-a ridicat de
jos Sorin, �nfrico�at �n el de-un g�nd. �i-n grab� a pornit c�tre coliba din
poian�, pe care el �nsu�i o cl�dise, pentru iubita-i Fulg-de-nea.
Acas� nimeni. U�a tr�ntit� de perete. �i leag�nul pustiu. S-a �nsp�im�ntat mai
tare �mp�ratul. Cine i-a r�pit so�ia ? Cine i-a luat copilul ? �i ce s-a �nt�mplat
�n lipsa sa ?
A �nc�lecat din nou Sorin �i a plecat prin mun�i. A mers de ast� dat� pe
drumuri de p�dure, g�ndind c� astfel va mai g�si vreo urm� a celor petrecute. A
luat-o �nt�i c�tre l�ca�ul zmeilor, dar ei pieriser�, ascun�i �n taini�i nev�zute.
A tot gonit pe mun�i �n sus �i-n jos, pe v�i, pe creste �i iat�, �ntr-o p�dure, pe
unde umblau lupii, a mai z�rit un scutec. Scutec de prunc �n locurile acelea ? L-a
cunoscut Sorin. Copilul s�u �i al lui Fulg-de-nea avea astfel de scutec. Sim�ea c�-
�i pierdea mintea �mp�ratul ! A colindat, a scotocit tot locul � copilul nu �i-a
mai g�sit.
A gonit iar Sorin pe mun�i, �i iat� �ntr-un h�i� o alb� f�ioar� din rochia ce-o
purtase Fulg-de-nea.
Striga prin mun�i Sorin, de r�suna v�zduhul �ntreg p�n� departe:
� Hei, Fulg-de-nea, r�spunde-mi !... Cine te-a luat ? Pe unde e�ti ? Copilul
nostru unde-i ?... Hei Fulg-de-nea...
�i nimeni nu r�spundea la strig�tul lui jalnic. A gonit iar... �i lacrimi �i
br�zdau obrajii. A mai gonit... N-a gonit mult �i a v�zut �n cale o movil�, dar nu
era movil�, ci un balaur alb. El singur mai tr�ia, din to�i aceia ce vie�uiser� �n
�mp�r�ia lui Troian. Tr�ia, pentru c� avusese aripi �i sc�pase, l�s�nd pe �mp�ratul
s�u, Troian, �n p�r�sire. Fugise s� se-ascund�-n p�durile din mun�i, c�ut�nd s�
scape acolo, nev�zut. L-a prins Sorin pe-acel balaur �i l-a lovit cu palo�ul de
foc, plin de m�nie. De teama mor�ii, fiara a povestit sl�vitului Sorin cum a pierit
�mp�r�ia lui Troian, sub lacrimile �i sub focul inimii ce-ardea de dor a
preafrumoasei Fulg-de-nea.
A ascultat povestea cu durere Sorin; a �ncredin�at apoi balaurul �n paza unui
bihorean b�tr�n, Andrei, s� nu mai poat� fiara face nici un r�u. �i a plecat spre
locurile acelea, unde fusese �mp�r�ia lui Troian.
S-a repezit cu calul s�u �n zbor, p�n-a ajuns pe culmea �mp�durit� a B�i�ii.
De-acolo a privit �n vale. �i fie c� am�r�ciunea �l cople�ise, fie c� ochii lui
erau �nce�o�a�i de lacrimi, n-a mai putut cunoa�te locul unde fusese �mp�r�ia de
ghea��.
S-a av�ntat atunci pe culmea �nvecinat�, pe Munceii.
�i de-ast� dat� l-au v�zut ciobanii care-�i p�teau mioarele l�ng� St�na de
vale; i-au povestit cum auziser� �i ei, c�-n acel loc fusese �mp�r�ia pr�bu�it�. I-
au ar�tat �i izvora�ul minunat ce murmura acolo printre pietre, la lumin�, �i care
avea putere, ziceau ei, s� �nfloreasc� locurile pe unde trece �i s� t�m�duiasc�
suferin�e.
S-a aplecat Sorin s� soarb� ap�. �i apa din izvor era ca ghea�a. Fusese pl�ns
�i ars �n suflet de m�hnire �mp�ratul. Cum a sorbit, s-a r�corit. �i apa susura, de
parc� rostea bl�nd un glas de fat�, de parc� auzea pe draga-i Fulg-de-Nea:
...Tu, c�t vei tr�i,
eu te voi iubi...
Eu te voi iubi ....
Ci tu s� te duci,
calea s� apuci,
s� ca�i feciora�,
rumen, dr�g�la�.
Dac�-l vei afla,
 s�-l trimi�i colea,
apa s� mi-o bea.
El o fi c�ndva
m�ng�ierea mea !
�i to�i c�i or bea,
ici, din apa mea,
din acest izvor,
s� se r�coreasc�,
s� se lini�teasc�
toat� via�a lor.
Lacrimile mele
chinul s� li-l spele !...
Tu c�t vei tr�i,
eu te voi iubi...
Eu te voi iubi..
S-a ridicat de l�ng� izvor �mp�ratul Sorin �i a sim�it c� sufletul i s-a
lini�tit, durerea nu l-a mai ars. A �nc�lecat pe cal �i, �n�l��ndu-se �n v�zduh, a
pornit deasupra Bihariei, s�-�i caute feciora�ul pierdut. �tia c� avea copilul s�u
o stea �n frunte, ce-l ap�ra de moarte �i primejdii. N�d�jduia mereu s�-l afle
ascuns pe undeva. �i a umblat el, a tot umblat deasupra p�durilor Bihariei. A
umblat vreme �ndelungat�, ani nesf�r�i�i. �n tot acest timp nu �i-a aflat �ns�
copilul.
Au trebuit s� vie alte �nt�mpl�ri, ca taina aceasta s� fie dezlegat�...